Bioetica in clonare

Termenul de clonă provine din grecescul klon, care înseamnă ramură.

Definitia clonării: crearea unui organism identic prin reproducere
asexuată. În momentul actual există două direcţii principale ale clonării
umane:

· clonarea reproductivă

· clonarea terapeutică

Prima dintre ele este interzisă în prezent formal în toate ţările lumii.
Cea de a doua, datorită promisiunilor terapeutice, este tolerată în multe
tări, cu impunerea de restricţii menite, în principal, de a evita
ajungerea la clonarea reproductive.

Walter Sutton demonstra în anul 1902 că în cromozomi se află stocată

întreaga informaţie genetică. În 1928 Hans Speman a realizat primul
transfer nuclear şi imaginează un experiment care presupunea transferul
nucleului unei celule într-o altă celulă fără nucleu. Mormolocii au fost
primele fiinte clonate de către Brigs şi Kings în anul 1952. Termenul de
"clonă" a fost creat în anul 1962 de către J.B.S. Haldane.

Metode de clonare:

-Clonarea prin fisiune:

· Divizarea blastocistului: este indusă prin procedee mecanice sau prin

căldură. Blastocistul este divizat în două părti. Din fiecare parte se
dezvoltă ulterior câte un organism. Numărul maxim de clone care se poate
obtine prin această metodă este de 2.

· Separarea blastomerilor – se îndepărtează învelisul blastocistului,

iar ș blastomerele sunt introduse într-o solutie specială, care le separă.
Fiecare blastomer poate generă un nou embrion. Se pot obţine până la 8
embrioni, dar se poate repeta tehnica de câteva ori, astfel că numărul
posibil de clone este mult mai mare.

-Clonarea prin fuziune - nucleul unei celule somatice este implantat în

citoplasma unui zigot fără nucleu. Organismul rezultat va avea genomul
persoanei de la care a fost prelevat nucleul. Prin această metodă se pot
obţine un umăr practic nelimitat de embrioni identici. Aceasta este
singura metodă prin care se pot clona indivizi în viaţă sau decedati

Probleme bioetice legate de clonare:

 Siguranţa progenitorilor - metodele de clonare prin fuziune sunt până în
prezent ineficiente şi nesigure. În cazul clonelor animale există un risc
crescut de malformaţii genetice, neoplazie şi scădere a duratei de viaţă.
Clonarea prin fisiune nu prezintă aceste probleme.

Eugenia - permiterea clonării terapeutice ar duce potenţial la naşterea

unor persoane cu anumite caracteristici pe care societate sau părinţii să
le considere superioare.

Afectarea demnităţii umane - se poate considera că acei copii născuţi

prin clonare reproductivă sunt manufacturaţi sau produse artificiale.
Acest argument ar putea fi utilizat şi în cazul metodelor de fertilizare
în vitro.

Instrumentalizarea - clonele umane ar putea deveni instrumente care să

producă anumite bunuri pentru alte persoane sau clonele ar putea fi
folosite doar pentru prelevarea anumitor ţesuturi sau organe necesare
donorului materialului genetic.

Repetabilitatea - clona va avea calităţile, defectele şi bolile

donatorului (cele determinate genetic). Se poate considera că viaţa sa are
în bună măsură un curs predeterminat - alegerile pe care le poate face
sunt relativ limitate.

Scăderea diversităţii: creşterea marcată a numărului de persoane clonate

ar putea diminua diversitatea genetică umană.

Legislaţie referitoare la clonare

Nu există nici o ţară care să permită în prezent tehnicile de clonare

reproductivă la nivel legislativ. Clonarea reproductivă trebuie
diferenţiată de clonarea terapeutică, definită drept clonare a embrionilor
umani pentru cercetare. Clonarea reproductivă este interzisă în UE conform
Cartei Fundamentale a Drepturilor în Uniunea Europeană. Protocolul
Referitor la Clonare semnat la Oviedo precizează în articolul 1: ”Este
interzisă orice interventie având drept scop crearea unei fiinte umane
genetic identice unei alte fiinte umane vii sau moarte”.Germania, Elvetia
si unele state din SUA interzic ambele tipuri de clonare. Alte state
(Belgia, Suedia, Finlanda, Spania, UK) interzic doar clonarea reproductivă
și o permit pe cea terapeutică doar în anumite conditii. La nivelul UE
cercetarea care include procedee de clonare terapeutică nu este finantată
prin programele FP7.

Parlamentul României a ratificat la 22 februarie 2001 Conventia Europeană

pentru protectia drepturilor omului si a demnitătii fiintei umane, fată de
aplicatiile biologiei si medicinei. De asemenea, România a adoptat
Conventia privind drepturile omului si biomedicină, semnate la Oviedo, la
4 aprilie 1997 şi Protocolul aditional la Conventia Europeană pentru
protectia drepturilor omului si a demnitătii fiintei umane fată de
aplicatiile biologiei si medicinei, referitor la interzicerea clonării
fiintelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998.