Martha Bibescu (alias Marthe Bibesco; n. 28 ianuarie 1886, București – d.

28 noiembrie
1973, Paris) a fost o romancieră, poetă, politiciană și memorialistă română și franceză. S-a
distins prin întreaga ei operă ca o prezență de o mare noblețe de spirit. A fost fiica lui Ion
Lahovari, ministru al României la Paris și ministru de Externe, și a Smarandei (Emma)
Mavrocordat. A fost soția prințului George Valentin Bibescu, care era văr primar cu Ana de
Noailles și care avea să devină președintele Federației Aeronautice Internaționale. De
asemenea, a fost una din primele femei-mason ale României și una dintre cele mai
frumoase și cunoscute românce ale începutului de secol XX.

„Frumoasă, cultă, bogată – toate la un loc pentru o singură ființă sunt un păcat de neiertat”
—Christopher Birdwood Thomson, 1st Baron Thomson of Cardington
Biografie
Modificare
Privind data exactă a nașterii scriitoarei, din mărturisirile ei se cunosc cu precizie ziua și luna
(28 ianuarie, București), anul 1886 stabilit doar dintr-o întreagă serie de ipoteze ce mai
cuprinde și anii 1888, 1889, 1890, 1891. Martha Lahovary făcea parte din cele mai vechi și
mai ilustre familii românești de tradiție politică, diplomatică și culturală. Mama sa, Smaranda
( Emma ) Mavrocordat aparține unei dinastii princiare de origine greacă și descinde din
ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat, iar tatăl scriitoarei, Ion N.
Lahovari (1844-1915) avea să fie de-a lungul anilor ministru al României la Paris, ministru de
externe și președinte al Senatului. Unchiul Marthei Bibescu, Alexandru Lahovari
(1841-1897), a fost în mai multe rânduri ministru de justiție, ministru al agriculturii, ministru al
industriei și ministru de externe. [8]
Crescută și formată sub semnul acestui impunător arbore genealogic, Martha Bibescu își va
completa educația primită într-o mănăstire din Belgia cu studii specifice culturii românești.
Prin căsătoria în 1902, cu prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George
Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea devine astfel prințesa Martha Bibescu,
intrând într-o familie princiară, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa
Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și cu rude franceze în genealogie directă cu familia
împăratului Napoleon Bonaparte. Singurul copil al Marthei cu George Valentin Bibescu a fost
Valentina care se va căsători în 1925 cu prințul Dimitrie Ghika-Comănești (1904-1989).

Principele Ferdinand al României (viitor rege) o aprecia mult, regele Alfonso al XIII-lea al
Spaniei (la curtea căruia a făcut o vizită în 1929) îi nutrea afecțiune, prințul moștenitor
Wilhelm de Prusia nu-și ascundea preferința pentru Martha Bibescu.

După călătorii prin mai multe țări ale lumii, printre care și Persia, unde prințul George
Valentin Bibescu primește o însărcinare diplomatică, Martha Bibescu își publică, la
întoarcerea în Franța, prima sa carte: Les Huit Paradis (1908).

Premiat în scurt timp de Academia Franceză, acest volum va deschide seria unei opere
impresionante, din care nu vor lipsi romanele de inspirație autobiografică sau istorică,
evocări ale unor personalități din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme
în proză, eseuri, cugetări, corespondență, o serie de biografii istorice, semnate, în parte, sub
pseudonimul Lucile Decaux.
Începând din 1916 Martha Bibescu a condus un spital pentru răniți la București, unde a
rămas sub ocupație germană, a servit drept prețioasă sursă de informații pentru Guvernul
român refugiat la Iași. Zoe Bengescu, fiică a uneia dintre doamnele de onoare ale reginei
Elisabeta și nepoată a lui Titu Maiorescu, nota la 1 noiembrie 1918: "La spital am fost foarte
îngrijorate în ultimele zile din cauza arestării Marthei Bibescu, directoarea noastră. Pare o
afacere misterioasă […]. Este o mare comediantă. Două lucruri sunt certe – e foarte
frumoasă și foarte inteligentă, restul depinde de timp, de împrejurări […]." Ea nu a fost numai
martora acestor evenimente cruciale (primul război mondial și actul reîntregirii – "ziua cea
mai plăcută din calendarul personal", cum avea să noteze peste ani), ci și o participantă
activă la desfășurarea lor. După trei decenii, maturizată și luându-și rolul în serios, iat-o pe
Martha Bibescu în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de
mamă a ostașului român, de data aceasta în campania contra bolșevismului, când nu putea
rămâne insensibilă la mărturisirile nepotului său, Matei Basarab Brâncoveanu, despre
realitățile dramatice trăite alături de camarazii săi din Regimentul 3 Artilerie Grea. În 1945,
fiind alertată de ambasada Franței că s-ar putea să fie arestată, Martha Bibescu părăsește
România la bordul unui avion englez cu destinația Napoli, de unde pleacă la Paris și apoi în
Anglia.