În prezentul referat voi prezenta locul de naştere al tatălui meu AGHEORGHIESEI

CONSTANTIN şi implicit cel al bunicilor mei şi anume satul Scânteia din comuna Scânteia,
judeţul Iaşi.
Acum aproape patru decenii, acest loc, a fost cel unde mi-am petrecut cu drag o parte din
copilăria mea, spaţiu care a fost “survolat” personal. Am petrecut majoritate a vacanţelor şcolare
la Scânteia, momente care mi-au îngăduit să particip efectiv la evenimente de toate felurile, atât
sociale cât şi cele ale comunei, într-o perioadă când datorită regimului nu aveam acces la
informaţii, iar unele manifestări considerate normale şi fireşti de săteni la acea vreme erau
interzise.

1. CADRUL GEOGRAFIC

1.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

     Teritoriul comunei Scânteia este situat în partea de sud a judeţului Iaşi şi are ca vecini: la
nord comuna Grajduri, la est şi la sud judeţul Vaslui şi la vest comuna Şcheia.
Comuna Scânteia este străbătută aproximativ pe la mijloc de la est la vest de drumul
judeţean 246 (nemodernizat) care vine de la Codăeşti (judeţul Vaslui), traversează teritoriul
comunei prin satele Tufeştii de Sus, Bodeşti, Scânteia îndreptându-se spre comuna Şcheia. 
Către extremitatea vestică a teritoriului comuna este străbătută de drumul judeţean 248
(modernizat) care vine de la Iaşi (29 km) şi merge spre Buhăeşti (judeţul Vaslui). Aproape
paralel cu drumul judeţean 248 se află traseul magistralei de cale ferată (simplă, neelectrificată)
Iaşi - Tecuci1.
Comuna Scânteia este formată din satele: Scânteia, Boroseşti, Bodeşti, Ciocârleşti, Lunca
Rateş, Tufeştii de Sus şi Rediu şi are o populaţie totală de 4.640 locuitori (populaţia stabilă la
01.01.2011 după D. J. S. Iaşi)2 şi o suprafaţă administrativă de 4181 ha (suprafaţă la 01.01 2011
după D. G. A. A. Iaşi).

1.2. RELIEFUL
1
http://primariascinteia.ro/prezentare_locala (accesare: 31.04.2016).
2
 Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe,
comune”. Institutul Național de Statistică din România. Iulie 2013.

1
  Relieful comunei Scânteia, format pe seama substratului geologic sarmaţian şi sub
influenţa factorilor externi de modelare, este reprezentat printr-o serie de dealuri înalte în partea
de est a teritoriului (cu maxime peste 300 -370 m) şi mai joase în partea centrală şi de vest (200 –
250m). Altitudinile maxime depăşesc 370 m în dealurile Bodeşti, Batca (est Tufeştii de Sus), iar
altitudinile minime ating 130 m în şesul Rebricea. Aceste valori dau o energie maximă de relief
de 240 m, ceea ce denotă un grad destul de mare de fragmentare.
Principalele tipuri de relief întâlnite în teritoriul comunei sunt reprezentate prin:
interfluvii, versanţi şi lunci (şesuri).
Interfluviile sculpturale se prezintă sub forma unor suprafeţe plane sau relativ plane,
orientate spre sud, sud-est, cu platouri netede sau uşor bombate la părţile superioare,
reprezentând terenuri agricole, în special arabile, dar şi terenuri foarte bune pentru construcţii în
sate (parţial satele Scânteia, Bodeşti, Boroseşti, Rediu sunt situate şi pe interfluvii), şi pentru
căile de comunicaţii3.
Ponderea reliefului de interfluvii în teritoriu este de cca. 27 - 30%.
Versanţii care mărginesc interfluviile au orientări şi înclinări variate:
 Versanţi cu pante şi energii mari (pante peste 25 - 30 %) afectaţi de numeroase procese
geomorfologice (eroziuni torenţiale, alunecări de teren), cum ar fi cei din stânga văilor
Pietrăriei, Rebricea - Seacă, Bodeşti, Boroseşti, Tufeştii de Sus.
    În prezent, sunt utilizaţi ca păşuni, fâneţe sau împăduriţi (caz în care se reduc degradările).
 Versanţi cu pante mici şi moderate, afectaţi numai local de eroziuni şi alunecări reduse.
Aceşti versanţi au orientări sudice şi estice având utilizări diverse: terenuri agricole sau
căi de comunicaţii şi aşezări (sud-vest Rediu, sud şi est Bodeşti, sud-vest Ciocârleşti, est Tufeştii
de Sus).
    Ponderea reliefului de versanţi în teritoriu este de cca. 60 - 65%, din care 40 -
50% reprezintă versanţi cu pante mari, împăduriţi sau utilizaţi ca păşuni.
Suprafaţa afectată de eroziuni de suprafaţă, alunecări de teren şi ravene este de 154 ha.
Şesurile văilor care fragmentează teritoriul sunt reduse ca extindere cu excepţia şesului Rebricei,
Rebricea-Seacă şi Cocoarei-Pietrăriei4.

3
Google Inc. Google Maps-Comuna Scânteia, Iași. Cartografiere de Google, Inc. (accesare: 31.04. 2016).
4
http://primariascinteia.ro/prezentare_locala (accesare: 31.04.2016).

2
 Majoritatea sunt umede, inundabile sau parţial inundabile constituite din depuneri argilo-
nisipoase relativ subţiri. Pentru evitarea acestor fenomene s-au executat lucrări de regularizare şi
indiguire locale, mai ales pe valea Rebricei, iar pe valea Rebricea - Seacă în aval, o acumulare.
    Şesurile sunt utilizate în principal ca fâneţe şi păşuni, doar cel al Rebricei fiind utilizat
parţial şi pentru culturi. Suprafaţa afectată de exces de umiditate şi inundabilitate este de 803 ha.
Pentru ameliorarea unor fenomene nefavorabile ale cadrului natural, în teritoriu s-au
executat lucrări de îmbunătăţiri funciare, cu menţiunea că ele şi-au pierdut în parte funcţiile:
 regularizarea albiei minore Rebricea pe cca. 2 km;
 acumularea pe Rebricea-Seacă de 21 ha (în prezent secată);
 pentru combaterea eroziunii solului şi fenomenelor de alunecare;
 lucrări locale de combaterea eroziunii solului pe 82 ha.

1.3. CLIMA

Datorită poziţiei sale geografice, caracteristicile reliefului, precum şi influenţelor maselor

anticiclonale atlantice şi continentale, clima comunei Scânteia5 are un caracter temperat
continental de nuanţă moderată.
Regimul temperaturii aerului este caracterizat de un complex de factori şi anume: radiaţia
solară, circulaţia generală a atmosferei şi particularităţile condiţiilor fizico-geografice locale.
Valorile lunare şi regimul anual al radiaţiei solare globale depinde în principal, de poziţia
latitudinală pe care o are comuna. În funcţie de mărimea unghiului de incidenţă a razelor solare
cu suprafaţă orizontală din teritoriu variază şi intensitatea radiaţiei solare globale, aceasta având
valori cuprinse între 110-115 kcal/cm2an pentru majoritatea interfluviilor, iar pe vaile Rebricei şi
a afluenţilor săi de 115-120 kcal/cm2an.
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 80-90 C, având un maxim mediu în luna
iulie - între 190-200 C pe interfluvii şi peste 20° C în valea Rebricei şi pe afluenţii mai importanţi-
şi un minim mediu în luna ianuarie de - 3 0 C. Aceste valori dau o amplitudine termică anuală în
jur de 230 C.
O deosebită importanţa (în special pentru agricultură şi construcţii) prezintă cunoaşterea
datelor medii de producere a îngheţurilor târzii de primavară şi a celor timpurii de toamnă. În
5
„Comuna Scânteia în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului S.U.A., p. 345.

3
mod obişnuit, primul îngheţ se produce în jurul datei de 15 octombrie, iar ultimul în jur de 17
aprilie.
În decursul anilor, din cauza invaziilor accidentale de aer rece polar, sau a intensificării
răcirilor radiative locale produse de un regim anticiclonic, primul îngheţ de toamnă şi ultimul
îngheţ de primăvară au avut loc la date care diferă de cele medii.
Umezeala relativă a aerului, care este în raport invers cu temperatura, are valori medii
anuale de 70%, fiind mai coborâtă decât în alte regiuni ale judeţului.
Precipitaţiile atmosferice au o valoare medie anuală de 510 mm. Se observă o repartiţie
mai neuniformă în distribuţia precipitaţiilor în timpul anului. Lunile cele mai bogate în
precipitaţii sunt mai şi iunie, când se înregistrează între 70-80 mm, o cantitate dublă faţă de cea
din lunile de iarnă (decembrie-martie), când se înregistrează între 30-35 mm (valorile mai mari
cad pe înălţimile împădurite).
Această distribuţie favorizează în mare măsură dezvoltarea vegetaţiei, mai ales a
culturilor agricole. Vara se înregistrează ploi de tip aversă, dar şi perioade de secetă.
Precipitaţiile din octombrie şi noiembrie, corelate cu o coborare sensibilă a temperaturii aerului,
favorizează creşterea umidităţii aerului şi solului.
Precipitaţiile sub formă de ninsoare sunt mult mai reduse, media lor lunară rar depăşind
30 mm. Cele dintâi ninsori cad, de obicei, în noiembrie, iar ultimele în martie.
Dinamica atmosferei este dominată de masele de aer dinspre nord - vest urmate de cele
din sud - est şi sud, sud - vest.
O dinamică mai activă a maselor de aer se constată pe culmile descoperite şi pe valea
Rebricei, unde se înregistrează destul de frecvent şi alte fenomene: ceaţă, brumă, îngheţuri mai
timpurii toamna şi mai târzii primăvara şi chiar inversiuni termice, dar de intensitate destul de
mică.
Cu toate că vânturile de nord, nord-est şi est au o frecvenţă mai redusă, ele se manifestă
destul de activ, mai ales în timpul iernii, sub forma crivăţului rece, care îşi are originea în
anticiclonul euroasiatic. Originea continentală a acestui aer siberian face ca lunile de iarnă, în
special ianuarie, să fie friguroase şi uscate, uneori cu viscole accentuate.

4
 În toate lunile anului, frecvenţa vânturilor creşte spre amiază ca urmare a încălzirii
suprafeţei active şi a aerului de deasupra ei. Cele mai mari deosebiri de frecvenţă a vânturilor
între orele din timpul dimineţii şi amiezii, apar vara6.
Condiţiile climatice menţionate sunt în cea mai mare parte favorabile pentru agricultură şi
aşezări.

1.4. HIDROGRAFIA

    Poziţia geografică a comunei, relieful şi mai ales factorii climatici se reflectă în regimul
hidrografic al zonei.
 Apele de suprafaţă
Reţeaua hidrografică din teritoriu este formată din cursul mijlociu al pârâului Rebricea şi o
serie de afluenţi a acesteia: Rebricea-Seacă, Cocoarei-Pietrăriei, Tufeşti, alimentarea lor fiind în
principal din ploi şi din topirea zăpezilor, şi secundar din izvoare.
Regimul hidrologic al acestor cursuri de apă este torenţial, caracterizat prin creşteri de
nivele şi debite - primăvara când se topesc zăpezile şi vara datorită ploilor torenţiale - şi prin
scurgeri reduse iarna şi vara la secete.
Regimul termic al apei pârâurilor se caracterizează printr-o apropiere destul de mare de
cel al aerului, temperatura medie anuală a apei fiind în jur de 80-90 C. În timpul iernii temperatura
oscilează favorizând formarea podului de gheaţă, care apare de obicei în a doua decadă a lunii
decembrie şi se termină în ultima decadă a lunii februarie.
În şesurile mai mari, în special în cel al Rebricei, au loc frecvente şi accentuate variaţii de
nivel şi debit, care dau naştere la viituri şi inundaţii cu efecte negative, mai mult asupra terenului
şi mai puţin asupra locuinţelor aparate de indiguiri şi regularizări locale.
Pentru prevenirea şi evitarea fenomenelor de inundaţii şi exces de umiditate sunt necesare
lucrări de regularizare şi reprofilare a albiilor, indiguiri şi desecări, realizări de acumulări şi
iazuri, de genul celor existente pe valea Rebricea-Seacă. Acestea au un rol foarte important atât
pentru ameliorarea climatului, cât şi pentru regularizarea regimului hidrologic.
 Apele subterane
Apele subterane care sunt strâns legate de condiţiile geologice şi fizico-geografice ale
comunei sunt de două categorii: captive (sau de adâncime) şi libere.
6
Ibidem.

5
 Apele subterane captive includ strate acvifere sub presiune, acumulate în depozite
sedimentare nesecţionate de văile pârâurilor. Ele au caracter ascensional sau chiar artezian şi sunt
puternic mineralizate, fiind interceptate, prin foraje la diferite adâncimi, în depozite siluriene,
sarmaţiene.
Apele subterane libere includ strate acvifere fără presiune cantonate în baza depozitelor
cuaternare şi în intersecţiile permeabile ale substratului sarmaţian, fiind întâlnite la o adâncime
ce variază în funcţie de teren de la 1-3 m la 12-15 m.
Debite mai importante dau apele subterane cantonate în nisipurile şi la baza orizontului
de calcare sarmaţiene, puse în evidenţa pe alocuri de izvoare.
Astfel de surse se întâlnesc pe versanţii din partea de vest, sud-vest a satului Rediu,în est
-Bodeşti, la Boroseşti, unele izvoare fiind captate pentru alimentări locale (ex. S.A.Z.P.LC.
Miroslava ferma Scînteia, alimentarea cu apă sat Boroseşti).
Stratele acvifere necaptive constituie surse permanente de umezire a terenului şi de
declanşare a alunecărilor, ceea ce impune captarea şi drenarea lor corespunzătoare.
Pentru alimentări centralizate ale satelor este necesară întocmirea unui studiu
hidrogeologic care să pună în evidenţă sursele capabile să satisfacă necesarul de apă al
populaţiei.
Comuna se încadrează din punct de vedere hidrografic în zona cu umiditate moderată,
caracterizată prin scurgere lichidă în medie specifică de 1-2 1/s/km, ape mari de primăvară şi
viituri de vară, o alimentare pluvială şi subterană moderată, prin ape bicarbonatate, cu
mineralizări sub 1000mg/1, prin resurse acvifere subterane locale şi continui, prin utilizări în
alimentarea cu apă potabilă, industrială, piscicultură, etc.

1.5. SOLURILE ŞI RESURSELE SOLULUI ŞI SUBSOLULUI

 Geologia
Din punct de vedere geologic teritoriul comunei aparţine Platformei Moldoveneşti, fiind
caracterizată printr-o structură şi constituţie litologică relativ simplă, ce aparţine că vârstă

6
sarmaţianului mediu. Acesta este constituit din alternanţa orizonturilor de nisipuri, argile şi
marne nisipoase intercalate cu un orizont de calcare şi gresii calcaroase.
Peste acestea sunt dispuse depozite cuaternare reprezentate prin formaţiuni argilo-
nisipoase deluviale pe versanţi, aluvio-coluviale în şesuri şi eluviale cu caracter loessoid pe unele
dealuri.
 Din punct de vedere geotehnic depozitele argiloase sarmaţiene şi cuaternare fac parte sau
pot fi asimilate în clasa "argilelor grase", plastic vârtoase, iar luturile loessoide sunt
macroporice şi sensibile la umezire, constituind în general terenuri care impun măsuri
specifice de fundare;
 Din punct de vedere seismic, teritoriul comunei este influenţat de cutremure de tip
Vrancea, iar în zona seismică este de gradul 7 - 7.5.
 Solurile
Rolul cel mai important în diversificarea învelişului de sol îl are relieful, care prin
altitudinea sa variată, fragmentarea şi energia sa, varietatea tipologică a formelor, introduce o
diversitate în condiţiile de pedogeneză.
Având în vedere că relieful determină o etajare a solurilor corespunzător etajării
condiţiilor bioclimatice, solurile caracteristice din teritoriu sunt reprezentate în jumătatea nordică
de soluri cenuşii şi brune argiloiluviale, iar în jumătatea sudică de cernoziomuri cambice şi
argiloiluviale.
    Pe versanţii puternic înclinaţi se întâlnesc regosoluri şi erodisoluri, pe alocuri cu rocă la
zi, iar în văile Rebricei şi ale afluenţilor săi soluri aluviale şi lacovişti.
Cernoziomurile cambice oferă cele mai bune condiţii pentru culturile de cereale, plante
tehnice, etc., obţinându-se recolte bogate.
Solurile argiloiluviale cenuşii se pretează pentru aceleaşi culturi agricole ca şi
cernoziomurile cambice, fiind favorabile de asemenea şi pentru pomicultură şi viticultură.
Conform datelor statistice A.G.E.R. suprafeţele de soluri afectate de diverşi factori de degradare
sunt:
 eroziunile de suprafaţă - 1463 ha;
 lunecări de teren şi ravene - 581 ha;
 excesul de umiditate - 282 ha;
 inundabilitate - 521 ha.

7
      Resursele
Subsolului sunt sărace, rocile utile fiind reprezentate prin gresiile şi calcarele existente în
substratul unor dealuri şi exploatate strict local în trecut, argilele şi luturile prezente peste tot şi
exploatate local pentru cărămizi.
Orizontul de roci (calcare şi nisipuri sarmaţiene) constitue substratul imediat al dealurilor
înalte (nord şi est Boroseşti, est Tufeşti) care au fost exploatate strict local pentru nevoi
gospodăreşti. De asemenea, argilele şi luturile au constituit obiectul unor exploatări pentru
ceramică (Bodeşti)7.

1.6. FLORA ŞI FAUNA

 Flora
Extinderea terenurilor cultivate a distrus în cea mai mare parte, vegetaţia spontană, încât
ea se întâlneşte astăzi pe suprafeţe izolate, accidentate şi slab productive, insuficient folosite.
Vegetaţia naturală care se dezvoltă pe aceste soluri din comuna Scînteia este de tip silvostepă,
caracterizată prin pajişti stepice xeromezofite, completată de prezenţa unor păduri de foiase,
acestea din urmă fiind întâlnite pe înălţimile din nordul teritoriului.
Pajiştile au o vegetaţie dominată de prezenţa unor asociaţii de:
 paiuş (Festuca vallesiaca, F. pseudovina, F.sulcata); 
 colilie şi negara (Stipa joanis, S.capillata);
 ierburi xeromezofite. 
În amestec cu alte foioase: 
 carpenul;
 teiul;
 jugastrul;
 frasinul etc. 
    Pădurile reprezintă o importantă resursă naturală a comunei atât pentru produsele
principale şi secundare pe care le oferă, cât şi pentru contribuţia lor în ameliorarea climei şi
regularizarea regimului hidrologic al apelor, la care se adaugă potenţialul lor turistic, de
agrement şi vânătoare.

7
George Ion Lahovari, Bodești, comună rurală, în partea de Nord a plășei Mijlocul în Marele
Dicționar Geografic al României, vol. 1, București, 1898, grafica de J. V. Socecu. p. 488.
8
  Fauna
Poziţia geografică şi ansamblul aspectelor naturale amintite mai sus se reflectă şi în
distribuţia lumii animale. Astfel, în est, sud şi sud-vestul comunei Scînteia întâlnim biotopul de
stepă-silvostepă, iar în vest biotopul de pădure.
Lumea animală de stepă şi silvostepă este reprezentată de câteva mamifere specifice cum
sunt:
 popândăul (Citellus citellus);
 şoarecele de câmp;
 iepurele;
 vulpea, care sunt completate de unele animale comune şi pentru zona de pădure.
    Dintre păsări fac parte:
 ciocarlia de câmp (Alanda arvensis);
 pitpalacul (Coturnix coturnix);
 graurul, etc.
Cea mai mare parte a faunei terestre o întâlnim în cuprinsul pădurilor.
Dintre mamiferele caracteristice se întâlnesc: veveriţa, căprioara şi mistreţul.
    Dintre păsările de pădure menţionăm: 
 sturzul (Turdus);
 mierla (Turdus merula); 
 cucul (Cuculus canorus);
 turturica (Streptoprlia turtur); 
 cinteza (Fringolla coelbs).
    Reptilele sunt reprezentate prin:
 şarpele de pădure (Columber longissimus); 
 guşterul (Lacerta veridis).
    Insectele şi multe alte specii de nevertebrate care se hrănesc cu frunzele, lăstarii,
fructele şi seminţele arborilor, sau care mişună în frunzarul căzut pe sol întregesc varietatea
vieţuitoarelor ce trăiesc în acest biotop.
În concluzie, cadrul natural al comunei Scânteia, este destul de diversificat, oferind
posibilităţi, variate de valorificare: terenuri bune pentru agricultură şi construcţii, resurse de

9
piatră şi nisip, climat destul de favorabil, ape subterane potabile şi relativ bogate resurse
forestiere şi turistice.
    Se impun însă o serie de măsuri pentru evitarea, limitarea şi prevenirea unor elemente sau
fenomene naturale nefavorabile (eroziuni, alunecări, inundaţii, exces de umiditate) prin
executarea unui complex de lucrări de îmbunătăţiri funciare.

2. ISTORICUL LOCULUI

La jumătatea distanţei dintre Iaşi şi Vaslui, pe vechiul drum al Galaţilor, la izvoarele

Rebricei, “Ţara de dincolo de negură” a lui Sadoveanu, se afla localitatea Scânteia.
 Scânteia este o localitate în judeţul Iaşi, Moldova, Romania, reşedintă a comunei cu
acelaşi nume. În Evul Mediu aici s-a aflat un târg de popas pentru negustorii ce urmau Drumul
Ţarigradului, ce lega oraşele Iaşi de Vaslui şi apoi Bârlad şi Galaţi.
După cum sugerează şi numele, la origine satul s-a aflat în mijlocul Codrilor Iaşilor,
terenul viitoarei aşezări fiind curăţat prin incendiere (situaţii asemănătoare pentru sate care
poartă numele Arsura, Jariştea etc.).

2.1. URME ARHEOLOGICE

     Tot aici, la Bodeşti, în perioada anilor 1970 - 1972, Mircea Babeş - cercetător principal la
Institutul de Arheologie Bucureşti, a efectuat săpături pe Lesa în zona de deasupra satului şi în
urma descoperirilor arheologice, aici au fost scoase la iveală peste 150 de morminte şi foarte
multe obiecte (arme, unelte, podoabe din aur: inele, cercei etc.) care aparţineau unei populaţii de
neam german care au convieţuit vreme îndelungată cu dacii liberi în aceasta parte a ţării.
Descoperirile arheologice de la Scânteia din anul 1984 s-au bucurat de o apreciere
deosebită la sesiunea de comunicări Ştiinţifice de la Târgovişte, urmată de un material în revista
monumentelor de la Paris.
Urmare acestui început din anul 1985, Institutul A. D. Xenopol, prin profesoara Magda
Mantu, prin cercetările efectuate timp de 20 de ani cu sprijinul locuitorilor şi în special al elevilor
care au efectuat adevărate ore de istorie în aer liber, au scos la lumină din dealul Bodeşti - zona
La nuci8, un bogat şi interesant material arheologic din cultura Cucuteni. S-au săpat zeci de metri
cubi de pământ şi au fost scoase la iveală mari cantităţi de materiale din acea perioadă.

8
Ibidem, p. 489.

10
 O parte din rezultatele acestor săpături sunt adunate într-un catalog prin grija Muzeului
de Istorie a Moldovei.
Cea de-a doua ctitorie de la Scânteia a lui Vasile Lupu de la 1637 cu hramul Cuvioasei
Parascheva a fost descoperită prin săpături arheologice efectuate de studenţii Facultăţii de Istorie
din Iaşi sub îndrumarea regretatului profesor N. Puşcaşu9 în vara anului 1984. Aceştia au scos la
lumină temelia celei de-a patra ctitorie a lui Vasile Lupu.
Cinci obiective din comuna Scânteia sunt incluse în lista monumentelor istorice din
judeţul Iaşi ca monumente de interes local.
Două sunt situri arheologice - situl de la „Cujbă” (1 km de satul Boroseşti), cuprinzând
urme de aşezări din eneoliticul final (cultura Horodiştea-Erbiceni), secolele al XI-lea - al XII-lea
şi din secolul al XIII-lea; şi situl de „pe Lesa” (500 m vest de satul Boroseşti), cu aşezări din
eneoliticul final (cultura Horodiştea-Erbiceni), secolele al IV-lea - al III-lea î.e.n. (perioada
Latène), secolele al IV-lea - al VI-lea e.n. şi secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, precum şi o
aşezare şi o necropolă din secolele al III-lea - I î.e.n. (Latène-ul târziu, cultura Poieneşti-
Lukaşevka).
Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură: Biserica de lemn „Naşterea
Sfântului Ioan Botezătorul” (1812) din Boroseşti; conacul de la sfârşitul secolului al XIX-lea din
Ciocârleşti; şi Biserica „Sfinţii Voievozi” (secolul al XVIII-lea) din Scânteia.

2.2. EPOCA MEDIEVALĂ

Prima atestare documentară

    Atestată documentar la 31 Martie 1423 când Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei
întăreşte printr-un "uric" drepturile lui Moise Filozoful, mare dregător în Divanul Ţării, asupra
moşiei şi satelor sale din Ţara de Jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei şi satelor sale din Ţara de

9
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Sc%C3%A2nteia,_Ia%C8%99i#Personalit.C4.83.C8.9Bi_locale (accesare:
31.04.2016).

11
Jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei pe "hotarele ce le-a stăpânit din veac", confirmând astfel
vechimea aşezării, cu mult înaintea înscrisului domnesc.
  Pe parcursul anilor, de la o minte mai scânteietoare, mai sclipitoare, aceste sate apar sub
denumirea de Scânteia. Fost târg însemnat în vremea lui Ştefan cel Mare, această aşezare are
două ctitorii domneşti: a lui Ştefan cel Mare de la 1503 şi a lui Vasile Lupu din 1637.
  Târgul de sub mica Bucovină, cum numeau la 1656 călătorii poloni, aşezarea de pe valea
Rebricei, umbrită de nesfârşitele păduri ale Bârnovei, cu fagi bătrâni şi stejari falnici a fost, de
asemenea, locul de naştere a ultimului cronicar al Moldovei Axinte Uricariul, a marelui istoric
Emil Condurachi, fiul notarului sătesc de acum un veac şi a gazetarului, criticului de artă şi
scriitorului Valentin Silvestru. Şcoala din Scânteia poartă numele cronicului Axinte Uricariul, iar
biblioteca pe cea a istoricului Emil Condurachi.
Fiind situată sub dealurile împădurite ale Bârnovei, zonă ce constituie hotarul între Ţara
de Sus şi Ţara de Jos a Moldovei, Scânteia s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea
domnitorului Ştefan cel Mare. A fost întărit satul Scânteia cu oşti de la Şcheia, Grajduri, Tufeştii
de Sus, care se bucurau de anumite privilegii domneşti. Aşa se explică puternica dezvoltare şi
înflorire a târgului Scânteia, care în acea vreme era de mărimea Vasluiului. Aici, la Scânteia a
pregătit domnitorul oştirea pentru luptele de la Vaslui. Însuşi domnitorul Ştefan cel Mare atacat
fiind de turci a scăpat prin minune dumnezeiască adăpostindu-se într-un plop. Drept răsplată, aici
la Scânteia a fost construită biserica cu hramul Sfinţilor voievozi Mihail şi Gavril.
Nu întâmplător, un loc înalt, impunător, de la Boroseşti spre Lunca-Rateş poartă
denumirea de Stamparusa. Acest însemnat loc - spun legendele, că Ştefan cel Mare ia
"astâmpărat pe turci" (în zona cu văi mlaştinoase şi dealurile în pantă, împădurite).
În această zonă - Scânteia, Dobrovăţ, Poiana cu Cetate, Schitul Duca, Cetăţuia a avut loc
şi pregătirea oştilor lui Ştefan cel Mare. Aici, la Scânteia a fost ultimul popas a celor ce
transportau Sf. Moaşte ale Cuvioasei Parascheva în drumul lor de la Galaţi la Iaşi - Scânteia fiind
ultima staţie de poştă pe drumul crăiesc spre cetatea de scaun a Moldovei în acea vreme.
Aici, la Scânteia şi în zonele învecinate sunt locurile preferate de vânătoare ale lui
Sadoveanu. În romanul Ţara de dincolo de negură pomeneşte foarte mult despre Boroseşti,
pădurile Boroseştilor; aici aflându-se chiar starostele vânătorilor: Moş Nită Cioacă. 

Urme de vieţuire medievală

12
  Biserica "Cuvioasa Paraschiva" - ctitor Vasile Lupu - 163610 , refăcută în secolul al
XVIII-lea;
 Biserica de lemn şi conac - secolul al XIX-lea, în Boroseşti11 şi Ciocîrleşti.

2.3. EPOCILE MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ

  Rolul de centru administrativ al comunei este asigurat de localitatea Scânteia, care

concentrează cele mai multe instituţii de interes socio - economic. Funcţia de bază, atât a
centrului administrativ cât şi a satelor componente este cea de cazare a populaţiei din teritoriu.
În concluzie, comuna Scânteia se înscrie tipului de unităţi administrativ teritoriale din
arealul sudic al judeţului, se află la intersecţia unor drumuri judeţene, iar prin unele instituţii şi
unităţi economice exercită o anumită atracţie pentru comunele din jur.
Structuri demografice şi confesionale
Din punct de vedere al suprafeţei administrative cât şi cel al numărului de locuitori,
comuna Scânteia se situează sub valorile medii pe judeţ (peste 6000 ha, respectiv 5.000 locuitori
pe comună).
Prin cele 7 sate se ajunge la o densitate de 16,7 sate la 100 km2, valoare dublă faţă de
media pe judeţul Iaşi (7,8 sate la 100 km 2).
Religia principală: ritul creştin ortodox – 85%12;
Religie secundară: creştini după Evanghelie şi alte forme protestante (penticostali şi
baptişti) – 15%.
Componența etnică a comunei Scânteia: români (94.56%), necunoscută (5.4%) şi altă
etnie (0.02%)13.
Structuri administrative14 şi instituţionale
 Primăria Scînteia care are în componenţă: Primar, Viceprimar, Secretar;
 Consiliul Local care are în componenţă: 13 consilieri locali.
Învăţămînt, cultură, timp liber

10
ww.romanianresorts.ro/lacase-de-cult (accesare: 31.04.2016).
11
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Borosești,_Iași (accesare: 31.04.2016).
12
Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie - județe, municipii, orașe,
comune”. Institutul Național de Statistică din România. Iulie 2013.
13
„Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor 2002 - populaţia unităţilor administrative pe etnii”. Kulturális
Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație).
14
Legea nr. 2/1968. Republicată privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România în
Monitoruljuridic.ro. (accesare: 31.04.2016).

13
  Şcoală Generală Gimnazială cu clasele I-VIII;
 “Ziarul Vocea de Scînteia”;
 Tabăra “Vis de vară” organizată de şcoala din comună.
Aspectul/configuraţia locuinţelor în trecut şi astăzi
Până în anul 1989, casele erau predominant construite din chirpici, pe furci şi vălătuci şi
mai rar din cărămidă. Învelitorile erau din tablă zincată, plăci de azbociment şi mai rar din stuf.
După 1990, casele iau aspect de vilă, fiind construite în marea lor majoritate din
cărămidă, B.C.A., iar învelitorile fiind din tablă vopsită în câmp electrostatic (tip Lindab,
Caretta, Bilka, etc). Curţile vechi fiind transformate în adevărate grădini în scop de relaxare,
iluminate atât electric cât şi prin energie solară.

Inventarul agricol
Pentru inventarul agricol, materialul documentar este constituit, în principal, din
procesele verbale, încheiate de comisiile locale de expropriere şi consilieratul agricol, hotărâri şi
decizii emise de comisiile constituite la nivelul ocoalelor şi comisia judeţeană de expropriere de
pe lână Tribunalul Judeţului Iaşi, fişe de cadastru, schiţe, planuri de situaţii ale moşiilor,
islazurilor şi vetrelor de sat, procese verbale pentru stabilirea arenzii pământurilor expropriate
din comuna Scânteia, judeţul Iaşi, avizele de plata arenzii moşiilor expropriate, contracte de
arendă, tablouri şi tabele nominale cu locuitorii comunelor îndreptăţiţi la împroprietărire şi
împroprietăriţi, definitiv, cu terenuri arabile sau locuri de casă, memorii, cereri ale ţăranilor
nemulţumiţi de modul de aplicare privind reforma agrară.
Modificările apărute în cadrul fondului Consilieratului Agricol nu au afectat însă, sub nici
un aspect - nici al conţinutului şi nici al formei - importanţa sa ştiinţifică şi practică. Prin
cercetarea acestor documente se poate reconstitui imaginea generală a marii proprietăţi agricole
din comuna Scânteia şi a primei sale mari diviziuni, prin împroprietărire.
Inventar meşteşugăresc
Până la începutul secolului al XX-lea, de la construcţia caselor şi până la mijloacele cele
de transport toate erau confecţionate din lemn. Se mai păstrează prin curţile sătenilor, căruţe trase
de cai şi care trase de boi confecţionate din lemn.

14
 Mai există un atelier de fierărie, funcţional, care oferă şi astăzi servicii de potcovire a
cailor, de călire şi ascuţire a uneltelor de tăiat lemn (topoare, securi), loc unde se mai adună
bătrânii satului şi care vorbesc despre trecut, poate cu bucurie sau amărăciune.

2.4. ALTE FORME DE PERPETUARE A UNOR INFORMAŢII DESPRE LOCUL

NATAL

Toponimia măruntă
Târziu, aşezarea este consemnată într-un document emis în anul 1423 de Cancelaria lui
Alexandru Voievod, domn al Ţării Moldave, în care pentru dreapta credinţă Oană Popşa
primeşte de la Măria Sa două sate pe râul Rebricea, între care şi satul lui Moisă Filozoful,
Scânteia de astăzi. Aflăm apoi că în secolul al XVII-lea Scânteia era un târg aşezat sub Mica
Bucovină, cum numeau călătorii poloni aşezarea de sub poalele pădurii de fag de la Bârnova.
Cu ajutorul toponimiei mărunte vom putea cunoaşte şi vetrele satelor dispărute. De
asemenea, un teren Gâsca, de pe malul stâng al Rebricioaiei, de la sud de satul Tufeştii de Sus
(comuna Scânteia, judeţul Iaşi), aminteşte de Gâscă, unul dintre cei cinci bătrâni ai moşiei,
menţionaţi în anul 171515.
Onomastica şi universul poreclelor
Numele de botez se schimbă. Puternicul curent de latinizare a dat întreaga terminologie
romană, ca Silviu, Traian, Lucreţia s.a.m. a fost propagat de preoţi şi învăţători, după revoluţia de
la 1848, îndeosebi.
          De regulă, din numele de botez s-au format numele de familie şi de multe ori locurile din
ţarină poartă numele familiilor ce le-au stapânit şi după ce aceste demult s-au stins.
  Numele personale masculine cu suf. -oi (u) sunt fie apelative augumentative în funcţie
antroponimică, de regulă poreclele de tipul Bărboi, Cioroi, Răţoi, Vulpoi, care pot fi întâlnite
oriunde16.

Aspecte locale de etnografie şi folclor

Trebuie menţionat manifestările culturale şi artistice, şi anume Tabăra de sculptură de la
Poiana cu Cetate, eveniment care reuneşte un număr mare de artişti din întrega ţară. Se încearcă
15
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 425/52, 53.
16
Iustina Burci, Câteva consideraţii asupra unor antroponime derivate în catagrafii ieşene, în “Studii şi cercetări de
onomastică” (SCO). Craiova, nr. 6, 2001, p. 301.

15
anual revigorarea tradiţiilor şi obiceiurilor ca stau la baza culturală acestei comune, prin Proiectul
de dezvoltare a unei şcoli populare care să valorifice şi să conserve moştenirea culturală
folclorică a comunei Scânteia.
Activităţile proiectului prin organizarea Festivalului de Folcloristică îşi propune anual în
perioada 27-29 decembrie să faciliteze interacţiunea între oamenii pasionaţi de folclor prin
muzică, arte meşteşugăreşti, costume populare, dans, tradiţii, obiceiuri, cu cei care doresc să
cunoască şi să înveţe din toate acestea.
Evenimentul anual este un succes, fiind implicate peste 100 de artişti, 25 de meşteri
populari, voluntari, delegaţi ale altor sate din judeţul Iaşi şi reprezentanţi ai instituţiilor publice
responsabile cu educaţia.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Arhive, publicaţii şi lucrări în volum:

 Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 425/52, 53.
 BURCI, Iustina, Câteva consideraţii asupra unor antroponime derivate în catagrafii
ieşene, în “Studii şi cercetări de onomastică” (SCO). Craiova, nr. 6, 2001.

16
  LAHOVARI, George Ion, Bodești, comună rurală, în partea de Nord a plășei Mijlocul
în Marele Dicționar Geografic al României, vol. 1, București, 1898, grafica de J. V.
Socecu.
 „Comuna Scânteia în Anuarul Socec al României-Mari”. Biblioteca Congresului S.U.A. .
 “Recensământul Populaţiei şi al Locuințelor 2002 - populaţia unităţilor administrative pe
etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație).
 Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie –
județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. Iulie
2013.
 Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie
– județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. Iulie
2013.

Resurse web:
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Sc%C3%A2nteia,_Ia
%C8%99i#Personalit.C4.83.C8.9Bi_locale.
 http://primariascinteia.ro/prezentare_locala.
 ww.romanianresorts.ro/lacase-de-cult.
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Borosești,_Iași.
 Google Inc. Google Maps – Comuna Scânteia, Iași. Cartografiere de Google.

Legislaţie:
 Legea nr. 2/1968. Republicată privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii
Socialiste România.

17