Suport curs

PEDAGOG DE RECUPERARE
PEDAGÓG, -Ă, pedagogi, -ge, s. m. și f. 1. Persoană cu pregătire specială, care se
ocupă, teoretic și practic, cu munca didactică și educativă; educator. 2. Persoană
care supraveghează și ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în
internate. 

Recuperare sf  1. Obținere din nou a ceva Si: recâștigare (2). 2 Utilizare totală sau

parțială a ceva care altfel s-ar pierde. 3 (Pex) întrebuințare din nou.

Pedagogul de recuperare este persoana care ingrijeste si ocroteste persoanele

cu cerinte speciale, proiecteaza, organizeaza, efectueaza, monitorizeaza si
evalueaza activitatile de stimulare si recuperare, stimuleaza si formeaza deprinderi
de autonomie personala si sociala, promoveaza si respecta drepturile si interesele
beneficiarilor si actioneaza pentru incluziunea acestora in comunitate.

ATRIBUTIILE PEDAGOGULUI DE RECUPERARE

- organizarea activitatilor;
- participarea la ingrijirea beneficiarului;
- urmarirea respectarii drepturilor si intereselor beneficiarului;
- evalueaza starea generala a beneficiarului si evolutia acestuia pe parcursul
programului de recuperare;
- interpreteaza rezultatele evaluarii;
- intocmeste rapoartele de evaluare;
- stabileste masurile ameliorative;
- participa la aplicarea planului de interventie personalizat;
- aplica metodele si tehnicile de interventie;
- acorda ingrijirile corporale necesare;
- ajuta persoana asitata la indeplinirea nevoilor fiziologice;
- aplica principiile recuperarii;
- contribuie la dezvoltarea deprinderilor de autonomie personala si sociala la
persoana asistata;
- utilizeaza oportunitatile mediului si ale comunitatii pentru realizarea autonomiei
personale si sociale;
- supravegheaza integrarea/ reintegrarea beneficiarului in familie si comunitate;
- dezvolta parteneriate cu institutii din comunitate in vederea integrarii asistatului
in familie si comunitate;
- actioneaza in directia construirii la persoana asistata a stimei de sine.

COMUNICAREA INTERPERSONALA
o Comunicarea verbala - se referă la comunicarea prin intermediul rostirii
cuvintelor;
o Comunicarea non-verbala - se referă la gesturi, expresii faciale, tonul vocii,
contactul vizual (sau lipsa acestuia), limbajul corpului, postura și alte moduri
în care oamenii pot comunica fără a folosi cuvinte;
o Comunicare scrisa - modalitatea eficienta prin care oamenii comunica este
scrisul. Prin urmare, comunicarea scrisa, reprezinta alaturi de comunicarea
verbala si cea non-verbala, tipuri de comunicare folosite in viata de zi cu zi.
Putem comunica în scris prin intermediul mai multor mijloace:
o poşta
o fax
o e-mail
o Comunicare mijlocita de tehnologie (audio-video) – este o modalitate de
comunicare care a luat amploare in ultimii ani si care implica diverse
mijloace care faciliteaza comunicarea (televizor, calculator, laptop,
smartphone etc.)
Comunicarea cu persoanele cu dizabilitati se poate realiza cu dificultate din
mai multe motive. Aceasta se realizeaza cu dificultate atunci cand canalul de
comunicare este afectat de intreruperi/modificari.
 Comunicarea augmentativa si alternativa (AAC - Augmentative and
Alternative Communication) se refera la folosirea metodelor alternative si/sau
augmentative pentru a facilita comunicarea cu beneficiarul.

Eşti un ...
Bun comunicator dacă:
 oamenii înţeleg ce le spui
 oamenii consideră mesajele tale clare şi precise
 oamenii simt că îi asculţi şi înţelegi ce vor să spună
Slab comunicator dacă:
 nu transmiţi suficiente informaţii, oamenii nu înţeleg ce vrei să spui
 mesajele transmise sunt neclare, confuze, contradictorii
 acţiunile tale, limbajul non-verbal nu reflectă mesajul comunicat
 nimeni nu te ascultă

Scopul urmarit de comunicare in activitatea pedagogului de recuperare

- cunoaşterea asistatului;
- stabilirea nivelului de dezvoltare a limbajului şi de dezvoltare intelectuală;
- stabilirea câmpului de interes al asistatului;
- instruirea şi educarea asistatului;
- formarea de deprinderi;
- aplicarea terapiilor;
- relaţionarea afectivă între asistat şi pedagogul de recuperare;
- informarea permanentă a echipei multidisciplinare asupra evoluţiei asistatului.

REPERE IN STABILIREA NIVELULUI DE DEZVOLTARE A LIMBAJULUI

3-4 ani
- copilul foloseste 900-1000 cuvinte
- poate purta o conversatie simpla
 - confunda unele cuvinte (de ex. “in” cu “intre”)
- intelege sensul cuvantului si regulile gramaticale simple (ordinea cuvintelor
in propozitie)
- formuleaza intrebari care incep cu “este”, “cine” sau “unde”
- este capabil sa redea pana la 2 strofe dintr-o poezie
- poate folosi verbele la viitor
- isi poate pronunta numele intreg la cerere
4-5 ani
- foloseste uzual pluralul si pronumele personal
- confunda “deasupra” cu “dedesubt”
- adapteaza limbajul in functie de interlocutor
- rosteste corect propozitiile negative, imperative si interogative formate din
4-5 cuvinte
- poate spune povesti scurte
- vorbirea este inteligibila
5-7 ani
- poate defini cuvinte uzuale din mediu
- cunoaste antonimul unor cuvinte
- propozitiile devin mai lungi si mai complexe (foloseste mai multe cuvinte de
legatura, conjunctii, prepozitii etc.)
- poate relata despre 3 imagini (actiuni, personaje, ce fac etc.)
- recunoaste 3-4 litere
- isi poate scrie prenumele cu majuscule
- poate confunda “inainte” cu “dupa”
- poate recita poezii mai lungi cu intonatie

REPERE IN STABILIREA NIVELULUI DE DEZVOLTARE INTELECTUALA

Dezvoltarea cognitiva a copiilor se refera la modul in care acestia gandesc,
exploreaza lumea din jurul lor si inteleg ceea ce experimenteaza.
 Stimularea cognitiva presupune dobandirea cunostintelor necesare,
dezvoltarea abilitatilor esentiale si a capacitatii de rezolvare a problemelor. Toate
acestea ii ajuta sa isi dezvolte un mod de gandire sanatos.

Stadiile dezvoltării inteligentei la Piaget

 stadiul senzorio-motor, desfășurat de la naștere până la vârsta de 2 ani,
când copilul este preocupat cu câștigarea controlului motor și învățarea
obiectelor fizice, apar abilitatile de comunicare timpurie;
 stadiul preoperațional, între 2 și 7 ani, când copilul este preocupat cu
calificarea verbala, poate asocia obiectele cu imagini, retine mai bine
informatiile;
 stadiul concret operațional, între 7 și 11 ani, când copilul începe să se
descurce cu conceptele abstracte, cum ar fi numerele și relațiile, înrudirile,
se dezvolta abilitatile logice, intelege emotiile celorlalti;
 stadiul formal operațional, între 11 și 15 ani, etapă în care copilul începe
să raționeze logic și sistematic, dezvoltarea gandirii abstracte.
Pentru realizarea unui profil psihosocial şi fizic reuşit al beneficiarului,
pedagogul de recuperare trebuie să cunoască etapele de dezvoltare, dar şi
caracteristicile fiecărei perioade de dezvoltare.

Copilul cu nevoi speciale

Există cazuri în care dezvoltarea copilului nu corespunde cu cea a copiilor
de aceeaşi vârstă. Multe din aceste cazuri pot apărea şi pot fi depistate încă de la
naştere, altele apar pe parcursul dezvoltării. Intrarea copilului în şcoală (solicitarea
complexă a acestuia) poate fi momentul depistării unor probleme care până atunci
au fost ignorate.
În concepţia tradiţionalistă termenul de "handicap" reprezintă posibilităţile
reduse ale unei persoane de a acţiona, comparativ cu posibilităţile unei persoane
sănătoase. Abordarea modernă consideră prin "handicap" dezavantajul unei
persoane ca urmare a unei deficienţe sau incapacităţi de a acţiona normal, parţial
sau total, în îndeplinirea sarcinilor considerate normale pentru ea.
Deficienţă = infirmitate = pierderea, anomalia, degradarea unei structuri sau
a unei funcţii anatomice.
Incapacitate = pierderea capacităţii ca urmare a unei infirmităţi de a efectua
o activitate în condiţii considerate normale pentru o fiinţă umană.
Cauzele care determină apariţia acestor deficienţe sunt multiple:
- cauze genetice (modificări ale formulei genetice – sindrom Landon Down);
- bolile infecto-contagioase;
- poliomelită, tuberculoză, infecţii ale urechii medii, ale ochiului;
- accidente – au rol secundar în apariţia dizabilitatii;
- naşterile cu risc (travaliu prelungit, naştere prematură, folosirea metodelor
mecanice în extragerea fătului);
- cauzele socio-culturale – acestea sunt primordiale în societăţi slab dezvoltate sau
în curs de dezvoltare, în mediile defavorizate economic, unde sărăcia şi ignoranţa,
lipsa asistenţei medicale, a prevenţiei medicale, generează apariţia handicapului
sau agravează handicapurile deja existente prin lipsa posibilităţilor de depistare şi
intervenţie.

Comunicarea cu persoana asistata si rolul pedagogului de recuperare

Analizează modul de comunicare al persoanei asitate care se face in functie de:
- abilităţile de comunicare verbală şi nonverbală
- indicatorii recomandaţi de specialişti
Stabileşte modul de comunicare care se stabileste in functie de:
- scopul urmărit
- caracteristicile persoanei asitate şi de nevoile de comunicare ale acestuia
- nevoile de comunicare ale persoanei asitate
Transmite / primeşte informaţii:
 - informaţiile sunt transmise/ primite în conformitate cu procedurile
instituţionale
- informaţiile sunt transmise ţinându-se seama de particularităţile persoanei
asitate
Analiza modului de comunicare al persoanei asitate se face cu atenţie, iar
stabilirea modului de comunicare se face cu profesionalism.

Munca in echipa multidisciplinara

Echipa multidisciplinara este formata din mai multi specialist din

diverse domenii care creează o înțelegere comună asupra persoanei asitate,
clarifică procedurile și practicile, identifică rolurile, așteptările și responsabilitățile.
Membrii unei echipe multidisciplinare pot fi: psiholog, psihopedagog, logoped,
kinetoterapeut, fizioterapeut, ergoterapeut, asistent social, manager de caz etc.
Rolul echipei multidisciplinare este acela de a elabora procedurile de
lucru, obiectivele generale, obiectivele specifice si activitatile care duc la
indeplinirea acestora.

Etapele unei activităţi de lucru în echipă

a. Pregătirea pentru lucrul în echipă
Atunci când sunteţi implicaţi în formarea unei echipe sau când vi se cere să
faceţi parte dintr-o echipă, este necesar să clarificaţi scopul acesteia. Membrii
echipei trebuie să aibă resursele, timpul, interesul şi autoritatea necesare pentru
îndeplinirea sarcinii. Echipa trebuie să-şi stabilească un program de lucru, întâlniri
periodice, etc.
Echipele trebuie să stabilească un plan de organizare al activităţii în vederea
îndeplinirii sarcinii. Fiecare dintre membri va trebui să ştie care îi sunt sarcinile de
îndeplinit, iar acestea să fie în concordanţă cu pregătirea şi capacitatea fiecăruia.
b. Stabilirea unui climat de lucru corespunzător muncii în echipă
Cunoaşterea reciprocă a membrilor echipei este un element esenţial; este
nevoie de un anumit timp până ce echipa va dezvolta gradul de cunoaştere
reciprocă necesar unei activităţi eficiente. Climatul de lucru al echipei ar trebui să
fie unul de cooperare şi doar atunci când sarcina o cere să existe un climat de
competiţie între membri.

c. Clarificarea sarcinii de lucru

Este foarte uşor ca echipele să înceapă să lucreze fără să ştie exact ceea ce
au de făcut, ceea ce din punctul de vedere al realizării sarcinii nu este deloc
constructiv. Pe măsură ce membrii echipei lucrează împreună şi se concentrează
asupra relaţiilor dintre participanţii săi, ea trebuie să se concentreze şi asupra
sarcinii care trebuie îndeplinite.

d. Identificarea resurselor
Este vorba atât de resursele materiale, cât şi de cele umane. Resursele umane
sunt cele mai importante pentru o echipă. Capacităţile individuale se vor combina
în aşa fel încât să apară acel efect sinergic, care să demonstreze eficienţa grupului
versus eficienţa individuală. Echipa ar putea avea nevoie de resurse umane
exterioare, cum ar fi consultanţi de specialitate.

e. Munca efectivă şi analiza acesteia

Este foarte important ca echipa să reflecteze asupra muncii desfăşurate. Ne
referim aici la un proces continuu de comunicare între membri, de evaluarea
periodică a rezultatelor şi de stabilirea ajustărilor necesare. Echipa trebuie să se
concentreze atât asupra sarcinii cât şi asupra atmosferei de grup. Echipa se poate
întreba:
- Au fost scopurile clare şi adecvate?
- A existat încredere şi sinceritate în cadrul echipei de lucru?
- Conducerea a fost eficientă?
- Au fost membrii sensibili unul faţă de celălalt?
- Ce am învăţat de pe urma ecestei experienţe de lucru? Care sunt schimbările
necesare în viitor?

Rezolvarea de probleme în cadrul echipei

Productivitatea unei echipe este determinată în mare măsură de eficienţa în
rezolvarea problemelor. Existenţa problemelor nu înseamnă, pe de altă parte, că
echipa nu este eficientă, importantă fiind capacitatea acesteia de a soluţiona
problemele inevitabile care apar.
Problemele interpersonale sunt cele care apar din interacţiunile
neconstructive ale membrilor echipei. Iată câteva întrebări pe care o echipă le-ar
putea pune:
- Putem să ne facem înţeleşi şi să înţelegem ideile celorlalţi?
- Suntem deschişi la ideile noi?
- În ce măsură putem tolera valori, credinţe şi puncte de vedere diferite?
- Încurajăm împărtăşirea perspectivelor diferite?
- Putem lucra bine în stiluri diferite şi cu personalităţi diferite?
- Ritmul în care lucrăm este potrivit pentru toată lumea?
Pentru dificultăţile care privesc sarcina, ne putem pune următoarele
întrebări:
- Ne este tuturor clară sarcina de îndeplinit?
- Suntem de acord în privinţa datelor aflate la dispoziţie?
- Facem cu toţii aceleaşi presupuneri?
- Avem suficiente informaţii la dispoziţie?
- Termenul de îndeplinire al sarcinii este potrivit sau nu?
- Avem la dispoziţie resursele necesare?
Regula!!!Echipele cele mai eficiente nu sunt acelea care nu au probleme, ci acelea
care sunt capabile să recunoască şi să abordeze problemele, pe măsură ce acestea
apar.

FORMULAREA OBIECTIVELOR GENERALE SI A OBIECTIVELOR

SPECIFICE

Obiectivele se stabilesc in echipa multidisciplinara si au ca scop activitati

specifice stimularii si recuperarii, dezvoltarea abilitatilor, autonomia personala si
sociala, sustinerea integrarii in familie si comunitate a persoanei asistate. Stabilirea
obiectivelor evaluarii beneficiarului se face cu obiectivitate si in interesul
persoanei asistate si sunt stabilite in functie de scopul de recuperare stabilit de
echipa multidisciplinara.
Obiectivele pot fi formulate ca obiective S.M.A.R.T.

S Specific – Ce rezultat vreau sa obtin?

M Masurabil – Cum masor rezultatele pe care vreau sa le obtin?

A Abordabil – Este obiectivul meu realist?

R Relevant – Merita sa ating acest obiectiv?

T Timp – In cat timp vreau sa ating obiectivul?

Exemplu de obiectiv SMART:

SPECIFIC: Cresterea nivelului de implicare in sarcina

MASURABIL: copilul va petrece cu 5 min mai mult in sarcina
ABORDABIL: copilul va putea ajunge sa se implice mai mult in sarcina? (are
dezvoltate acele structuri care sa ii permita implicarea in sarcina?)
RELEVANT: este important pentru copil sa se implice mai mult in sarcina? Am
dezvoltat, anterior, celelalte structuri care il vor ajuta sa se implice mai mult in
sarcina?
TIMP: in 3 luni copilul se va implica mai mult in sarcina

Formularea obiectivelor generale si a celor specifice

Obiectivele generale fac referile la arii de dezvoltare, iar acestea sunt
formulate in termeni de “dezvoltare”, “consolidare”, “crestere” etc. Acestea pot fi
stabilite pentru o perioada mai lunga de timp (cel putin 3 luni).

Ex obiectiv general: Dezvoltarea capacitatii de integrare in grup

Obiectivele specifice (denumite si imediate) fac referire la pasii specifici

care trebuie parcursi pentru a atinge obiectivele generale.

Ex obiectiv specific: sa initieze interactiunea cu membrii grupului sau sa

respecte regulile grupului

Un obiectiv general poate avea mai multe obiective specifice. Obiectivele

specifice trebuie fie masurabile prin indicatori (chiar daca acestia nu sunt
formulati/specificati).

Indicatorii sunt mijloace prin care se masoara interventiile realizate si

nivelul de realizare din punctul de vedere al cantitatii/frecventei, calitatii si duratei.

Ex indicator: numarul de interactiuni initiate pe parcursul a 5 sedinte de

terapie de grup
De asemenea, obiectivele specifice sunt traduse in activitati pe care le realizam la
fiecare sedinta/intalnire, astfel incat sa ne atingem obiectivele specifice si pe cele
generale.

Ex de activitati: jocuri de grup, jocuri sociale, joc de rol etc.

Toate aceste informatii sunt centralizate in planul personalizat de interventie in

care sunt enumerate serviciile oferite, obiectivele generale, obiectivele specifice si
frecventa pentru fiecare serviciu oferit.

COMPETENTE GENERALE PENTRU DOMENIUL DE ACTIVITATE

Stabilirea planului de interventie

Planul de interventie este documentul elaborat sub o anumita forma, scrisa
pe baza unei metodologii bine precizate, prin care se concretizeaza obiectivele pe
care ni le propunem folosind metode si tehnici de lucru adecvate.
Planul de interventie se realizeaza individual (de catre fiecare specialist in
parte) sau colectiv (in cadrul echipei multidisciplinare).
A planifica inseamna a concretiza in documente scrise obiectivele,
metodele si activitatile sub forma de:
a) indicatori cantitativi si calitativi;
b) termene de realizare;
c) resursele ce trebuie alocate pentru indeplinirea lor;
d) activitati specifice;
f) urmarirea gradului de realizare a obiectivelor propuse (obiectiv partial realizat,
obiectiv realizat etc.).

Planul de intervenţie personalizat este întocmit pe baza unor date reale,

complete şi verificabile în conformitate cu procedurile instituţionale şi cu normele
legale în vigoare si este întocmit într-o formă flexibilă, pentru a putea fi modificat
în funcţie de schimbările ce pot surveni în evoluţia beneficiarului.
Pentru a putea stabili planul de interventie trebuie sa culegem informatii cu privire
la persoana asistata.
Dosarul personal al beneficiarului
- dosarul medical
- fisa psihopedagogica
- ancheta sociala
- evaluari psihologice
- incadrare in grad de handicap etc.
Stabilirea scopului de recuperare (in care se tine cont de urmatoarele
aspecte):
- particularitatile fizice
- dezvoltarea intelectuala
Stabilirea activitatilor specifice stimularii si recuperarii persoanei asistate:
- adaptare la mediu
- stimulare psihomotrica
- optimizarea relatiei cu familia
- activitati de socializare
Pedagogul de recuperare elaboreaza si redacteaza planul de interventie care
cuprinde tipul interventiei, obiectivele generale trecute (in planul de recuperare),
frecventa acordarii interventiilor, data inceperii interventiei si data revizuirii (care
de obicei este la 3 luni), numele si semnatura specialistului, numele si semnatura
parintelui.
ORGANIZAREA ACTIVITATII
Pedagogul de recuperare intocmeste programul de derulare a activitatilor de
stimulare si recuperare prin tehici si metode de lucru (rezolvarea de probleme,
intervenţie individuală, lucrul cu grupul, ludoterapie, artterapie şi exprimare
plastică, meloterapie, ergoterapie, etc).
 Activităţi specifice de stimulare şi recuperare: activităţi de formare şi
dezvoltare de aptitudini, atitudini, cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, comportamente,
activităţi de adaptare a beneficiarului la condiţiile de mediu, activităţi de stimulare
şi recuperare psihomotrică, activităţi de integrare în comunitate, activităţi de
socializare, etc.
Resurse necesare: jucării, instrumente muzicale, materiale textile, hârtie,
materiale procurate din natură (frunze, seminţe, crengi, paie, fructe, etc.), materiale
specifice activităţilor de recuperare motrică etc. Resurse realizate prin activitatea
proprie a pedagogului de recuperare: păpuşi din materiale textile, obiecte din lut,
plastilină, împletituri din textile, origami, colaje, decoruri simple, personaje pentru
dramatizare.
Valori ale ambientului: temperatura, luminozitate optimă, umiditate,
mobilier adecvat vârstei beneficiarului şi tipului de deficienţă Norme şi proceduri
ambientale şi de mediu: reguli de stabilire a condiţiilor de mediu minime care sa
asigure confortul fizic al beneficiarului. Norme şi proceduri de securitate a
persoanei: reguli de stabilire a condiţiilor minime de securitate care sa asigure
siguranţa si integritatea fizică a beneficiarului.

PARTICIPAREA LA INGRIJIREA BENEFICIARULUI

Ingrijirea se referea la toate aspectele care aduc bunastare beneficarului oferindu-i
o viata de calitate.
Unele din aceste aspecte se refera la:
1. Acordarea ingrijirii: ingrijirea tegumentelor, igiena mucoaselor, igiena
fanerelor (unghii, par), ajutor la imbracat/dezbracat, manipularea si asigurarea
confortului fizic (in cazul celor imobilizati)
2. Asistarea beneficiarului pentru a-si stisface nevoile fiziologice
3. Aplicarea masurilor de prim ajutor si cunoasterea masurilor minime de prim
ajutor sunt importante in situatiile in care persoanele asistate au nevoie de ajutor
imediat. Aceste situatii pot fi multiple si necesita interventie imediata.
Tip de accident /incident: în timpul activitatilor educative/de socializare: leziuni
corporale, loviri prin alunecare/cădere, răniri, arsuri, electrocutări,ingerare de
corpuri straine etc; în starea sănătăţii beneficiarului: crize de epilepsie, crize de
autoagresivitate, tensiune arterială, insuficienţă cardiacă, hipo/hiper termie,
greutate în respiraţie, etc.
4. Asigura respectarea drepturilor si intereselor copiilor – culege informatii cu
privire la respectarea drepturilor si aplica modalitati de interventie in cazul
incalcarii drepturilor.

Participarea la evaluarea beneficiarului

Pedagogul de recuperare participa la activitatile de evaluare ale
beneficiarului. Aceste activitati se realizeaza individual sau in echipa. Inainte de a
fi realizata evaluarea se stabilesc obiectivele evaluarii. Obiectivele evaluării sunt
ţinte de atins în determinarea potenţialului de recuperare (ex. includerea in
programul de recuperare, stabilirea nivelului de dezvoltare a achizitiilor de
autonomie personala, intefrare/reintegrare in familie, includerea in invatamantul de
masa etc.).
Stabilirea obiectivelor evaluarii
Obiectivele sunt stabilite in functie de:
- scopul evaluarii;
- metodologia de lucru specifica si de procedurile de lucru ale institutie.
Ex. stabilirea nivelul de dezvoltare a autonomiei personale
Tipuri de evaluare:
 evaluare iniţială – se realizeaza la intrarea beneficiarului in program si se
efectueaza cu instrumente standardizate care ne pot oferi date concrete
despre dezvoltarea cognitiva, comportamentala, sociala, de limbaj etc.
 evaluare continuă (monitorizare zilnică, evaluare săptămânală) – se
realizeaza la nevoie si in functie de specificul activitatii si in conformitate cu
normele si procedurile de lucru ale institutiei; in acest sens se utilizeaza
 instrumente de lucru specifice (fise de monitorizare zilnica, raport
saptamanal de activitate etc.)
 evaluare trimestriala/semestrială – se realizeaza la 3 sau la 6 luni (in functie
de normele si procedurile institutiei) si se realizeaza cu aceleasi instrumente
ca evaluarea initiala, astfel incat sa se evidentieze
progresul/stagnarea/involutia in dezvoltarea copilului
 evaluare finală – se realizeaza la finalizarea perioadei contractuale si
cuprinde concluziile tuturor evaluarilor astfel incat sa se evidentieze
progresul beneficiarului; de asemenea, in evaluarea finala sunt precizate
recomandari pentru parinte si alti specialist.
Un alt aspect important in evaluare este interpretarea rezultatelor evaluarii
care se face impreuna cu echipa. Concluziile sunt stabilite in echipa, sunt
consemnate, iar in urma acestora se intocmeste un raport de evaluare.
Raportul de evaluare este un instrument de lucu întocmit cu scopul de a
determina nivelul de recuperare şi intervenţiile necesare in recuperarea
beneficiarului. Acesta este completat astfel incat sa contina toate informatiile
referitoare la evolutia beneficiarului si contine recomandarile privind interventiile.

Pedagogul de recuperare participa la aplicarea planului personalizat de

interventie (PPI). In acest sens se foloseste de tehnici si metode specifice,
activitati adaptate nivelului de dezvoltare fizica si psihica a beneficiarului pentru a
indeplini activitatile descrise in PPI. Parcurgerea etapelor de recuperare, precizate
in PPI, se realizeaza tinand cont de capacitatea beneficiarului de a participa la
activitati.

Metode si tehnici de interventie si recuperare specifice pedagogului de

recuperare: activităţi educative, lucrul cu grupuri de beneficiari, ludoterapie,
meloterapie, artterapie şi exprimare plastică, ergoterapie, rezolvarea de probleme,
intervenţie individuală etc.
Dezvoltarea deprinderilor de autonomie personala si sociala la persoanele
asitate
Aceasta se refera la formarea şi dezvoltarea deprinderilor primare:
alimentare, fiziologice şi de igienă personală, formarea de deprinderi motorii,
formarea de deprinderi cognitive, formarea de abilităţi sociale, etc.
Aspectele care faciliteaza realizarea autonomiei personale sunt: adaptări ale
mediului fizic în scopul uşurării deplasării beneficiarului, adaptări ale spaţiului si
mobilerului în scopul folosirii de catre beneficiari, adaptări ale mijloacelor de
transport.
Pedagogul de recuperare aplica modalitati si mijloace de realizare a
autonomiei personale a beneficiarului. Aceste modalitati implica jocuri de rol,
exercitii practice, iesiri in comunitate.
Ex. să li se ofere ocazia de a se îmbrăca singuri, să li se ofere ocazia de a-şi
efectua toaleta zilnică singuri, să li se ofere ocazia de a mânca singuri, să li se
ofere ocazia de a face cumpărături, să li se ofere ocazia de a utiliza mijloacele de
transport în comun, etc.
De asemenea, constientizarea propriului corp si diferentierea de altul este
importanta in dobandirea autonomiei personale.
Acest lucru se poate realiza prin jocuri de identificare a propriului corp si a
segmentelor sale, jocuri de miscare pentru descoperirea si utilizarea propriilor
posibilitati motorii, senzitive sau expresive, jocuri in doi cu alternarea randului
pentru facilitarea diferentierii si invatarii: eu / tu, jocuri de identificare si
recunoastere a colegilor de grupa, a parintilor, personalului didactic, exercitii de
diferentiere pe sexe, jocuri de identificare a segmentelor corporale pe partener /
manechin, jocuri de recompunere a intregului sau de identificare si completare a
lacunelor cu grade diferite de dificultate.
 Formarea si dezvoltarea deprinderilor de igiena personala se poate face
prin activitati de formare, dezvoltare si automatizare a deprinderilor elementare de
igiena personala (imbracat/dezbracat, incaltare/descaltare, spalarea mainilor si a
fetei, folosirea prosopului, folosirea corecta a toaletei, pieptanatul, perierea
dintilor, activitati de formare, dezvoltare si automatizare a deprinderilor de ordine a
spatiului personal (aranjarea hainelor in dulap).

Formarea si dezvoltarea deprinderilor corecte de deplasare se poate

realiza prin activitati de cunoastere, orientare si deplasare in interiorul
gradinitei/centrului/scolii, activitati de cunoastere, orientare si deplasare in curtea
gradinitei/centrului/scolii, activitati de cunoastere primara si deplasare in
comunitate.
Deprinderile se formeaza in etape diferite de trecere de la conditionare si
asistenta totala, la participare pasiva (cunoaste si intelege actiunile in curs de
desfasurare prin exprimarea acestora de catre pedagog, concomitent cu efectuarea
(acum scoatem bluza, acum ducem lingura la gura etc.), apoi participare in co-
actiune cu pedagogul (ridica mainile la scoaterea bluzei, impinge piciorul in
pantofi etc.), ulterior exersandu-se realizarea autonoma (partiala sau totala, in
functie de posibilitatile beneficiarului.

Metodele şi mijloacele de realizare a autonomiei personale a

beneficiarilor constau in a li se oferi ocazia de a se îmbrăca singuri, de a-şi efectua
toaleta zilnică singuri, de a mânca singuri, de a face cumpărături, de a utiliza
mijloacele de transport în comun, etc.

Supravegherea integrarii/reintegrarii beneficiarului in familie si

comunitate
 Modalităţile de integrare/reintegrare în familie: reintegrarea în familia
naturală, măsura specială de protecţie-plasament, încredinţarea într-o familie de
substitut, etc.
Modalităţi de integrare/reintegrare în comunitate: accesul la manifestări
culturale: spectacole, concerte, accesul la manifestări sportive, organizarea de
manifestări sociale: organizarea zilei de naştere, de serbări cu participarea
publicului, de expoziţii cu lucrări ale beneficiarilor, etc.
Pentru integrarea/reintegrarea in comunitate se pot folosi modalităţi de
cooperare cu comunitatea:
- parteneriate în vederea formării şi integrării profesionale a persoanelor cu
nevoi speciale
- colaborări cu serviciile de asistenţă socială şi organizaţii neguvernamentale
în vederea acceptării, socializării şi reintegrării beneficiarului
Organizaţii cu care se pot face parteneriate in vederea integrarii/reintegrarii
beneficiarilor in comunitate si familie:
- organizaţii guvernamentale
- organizaţii neguvernamentale
- Autorităţi publice: Primăria, Consiliul Judeţean, Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei
- Instituţii publice: Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap,
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Direcţia Generală de
Asistenta Sociala si Protecţia Drepturilor Copilului, Serviciul Public de Asistenţă
Socială

Dezvoltarea la beneficiar a atitudinii pozitive fata de sine si fata de lume

Pedagogul de recuperare actioneaza in directia construirii la persoana
asistata a stimei de sine.
Acest lucru poate fi realizat prin:
 Jocuri de autocunoastere
 Jocuri de cunoastere a emotiilor (proprii si ale celor din jur)
 Cultivarea sentimentului de utilitate