HG 192/2017 cu privire la aprobarea Codului deontologic al lucrătorului medical şi al

farmacistului

Capitolul II

6) responsabilitate, bunăvoinţă şi solicitudine:

a) exercitarea profesiei, lucrătorul medical şi farmacistul îşi asumă deplina responsabilitate în

legătură cu deciziile luate;

b) lucrătorul medical şi farmacistul, în exercitarea profesiei, au obligaţia de a oferi

prioritate calităţii actului medical, stării de bine şi îngrijirii la cel mai înalt nivel a
pacientului;

8. Lucrătorul medical sau farmacistul poate folosi numai calificarea la care are dreptul conform
pregătirii profesionale, cu excepţia cazurilor de urgenţă vitală.

Cap V

27. Lucrătorul medical şi farmacistul vor refuza să efectueze vreo procedură care poate aduce
prejudicii pacientului.

Secţiunea a 2-a Normele de conduită în raport cu pacientul

36. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să ofere pacientului, la cererea acestuia, informaţii
depline şi inteligibile despre starea sănătăţii sale, despre etapele tratamentului, riscurile şi
rezultatele scontate.

48. Consimţămîntul pacientului poate fi acceptat în formă verbală sau în formă scrisă şi se
perfectează prin înscrierea în documentaţia medicală a acestuia, cu semnarea obligatorie de către
pacient sau reprezentantul său legal (ruda apropiată) şi medicul curant sau personalul medical,
unde vor fi indicate explicit denumirea şi condiţiile actului medical preconizat, precum şi
riscurile posibile.

Capitolul VIII ERORILE MEDICALE ŞI RISCUL PROFESIONAL

91. Fiecare lucrător medical şi farmacist este obligat, din punct de vedere moral, să raporteze
specialiştilor din domeniu comiterea unor greşeli (erori) proprii sau depistarea acestora în lucrul
colegilor săi, în cazul în care pot fi afectate viaţa, sănătatea şi binele pacientului.

92. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să ia în considerare şi să evalueze cele mai mici
riscuri prin atitudine prudentă şi acurateţe, inclusiv riscurile supuse normării, adică susceptibile
de evaluare anticipată, precum şi riscurile nesupuse normării, rezultate din situaţii de urgenţă.

Legea nr.264-XVI din 27 octombrie 2005

Articolul 17. Obligaţiile profesionale ale medicului

(1) Medicul este obligat:
f) să înceapă tratamentul numai după o examinare medicală efectuată personal, iar în
cazuri excepţionale, de urgenţă, să dea indicaţii de tratament prin mijloacele de telecomunicaţie;
 h) să ceară consimţămîntul pacientului pentru orice prestare medicală conform
legislaţiei;
 (2) În executarea obligaţiilor sale profesionale, medicul nu este în drept să supună
pacientul unui risc nejustificat, nici chiar cu acordul acestuia.

Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995

Articolul 14. Obligaţiunile profesionale generale 

                      şi răspunderea pentru încălcarea lor
(3) Lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici poartă răspundere pentru incompetenţă
profesională şi încălcare a obligaţiunilor profesionale, conform legislaţiei în vigoare.

HOTĂRÎREA PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII

MOLDOVA Privind practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul
încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă nr. 9 din 22.12.2014

Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2015, nr.4, pag.4

g) încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate
sancţiuni disciplinare; Acest punct admite concedierea salariatului numai în cazul încălcării
repetate, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă. Trebuie să se înţeleagă că sancţiunea
disciplinară aplicată anterior la data încălcării repetate nu a fost revocată, sancţiunea disciplinară
a fost aplicată de organul abilitat cu respectarea modului de aplicare ş.a. (art.211 Codul muncii).
Astfel, la concedierea salariatului din motivul încălcării repetate a obligaţiilor de muncă, instanţa
va verifica dacă la aplicarea repetată a sancţiunii disciplinare angajatorul a ţinut cont de
gravitatea abaterii disciplinare comise şi de alte circumstanţe obiective, dacă a fost respectat
termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare, dacă concedierea a avut loc cu consultarea
prealabilă a organului sindical ş.a., adică respectarea dispoziţiilor art.206-211 din Codul muncii.

p) încălcarea gravă, chiar şi o singură dată, a obligaţiilor de muncă;

Motivul respectiv de concediere este aplicabil tuturor salariaţilor unităţii, indiferent de funcţia
deţinută, inclusiv şi faţă de conducătorul unităţii, adjuncţii lui sau contabilul-şef. Acest temei de
concediere din CM (încălcarea gravă, chiar şi o singură dată, a obligaţiilor de muncă) urmează a
fi examinat în comun cu art.2111 CM , prin care este definită noţiunea de „încălcare gravă a
obligaţiilor de muncă”. Acţiunile enumerate de legiuitor, la articolul 2111 Codul muncii, sunt
exhaustive şi nu pot fi completate de angajator.