1.

În acest fragment Aristotel încearcă să dea o definiție a curajului, considerându-l a fii

calea de mijloc între teamă și încredere excesivă. Pentru Aristotel, un om curajos nu este un om
care nu se teme, întrucât un om lipsit de teamă este unul nesăbuit, ci este o persoană care
acționează rațional, cu calm, în funcție de gravitatea situației. După Aristotel, omul curajos
trăiește în conformitate cu cerințele frumosului etic, curajul fiind una dintre virtuțiile esențiale ale
moralității. Aristotel identifică alte două tipuri de persoane care sunt caracterizate de exces:
temerarul, cel care mimează curajul, care înainte de pericol pare a fi foarte încrezător și
impetuos, însă în fața primejdiei dă înapoi, și lașul, cel care exagerează prin teamă și manifestă
un deficit de încredere, ușor de descurajat. Astfel, în viziunea lui Aristotel oamenii care decid să
fie curajoși, dau dovadă de demnitate, întrucât aceștia aleg cea mai frumoasă cale de a trăi.
2. În viziune aristotelică, un om curajos este caracterizat în primul rând de cumpătare
întrucât acesta nu exagerează nici prin încrederea în sine, nici prin frica de exterior. Acesta nu
este lipsit de temeri, însă în fața pericolelor acționează rațional, calm, cu încredere, după cum o
cere și situația. Omul curajos este caracterizat de frumusețe morală, întrucât acesta încearcă să
își păstreze onoarea nepătată, trăind în conformitate cu legile eticii.
3. Omul temerar este reiterează teoria filosofică a mimesisului platonician, întrucât acesta
încearcă să imite omul curajos, și deși aceste persoane reușesc să păstreze această mască
înaintea pericolului, în fața acestuia mai pot face față. Această categorie de oameni este în
general caracterizată de impetuozitate, încredere exacerbată, lăudăroșenie, nesăbuință, dar și
lașitate, pe care o maschează prin aparenta siguranță de sine.
4. Omul laș este caracterizat de lipsa încrederii în sine, și prezintă o teamă de exterior
neîntemeiată, fiind o persoană care se lasă ușor demoralizată. Persoanele lașe fug de greutăți,
având un caracter slab, și se încadrează după Aristotel în categoria oamenilor nesăbuiți.
5. Un exemplu de om curajos ar putea fi un soldat voluntar în armata greacă care dorește
să își apere familia, casa și țara de invadatori. În aceeași armată, un posibil temerar ar putea fi
un conducator al soldaților în bătălie, curajos atâta timp cât își trimite oamenii în luptă și el
rămâne pe margine, însă în momentul în care trebuie să ridice sabia își arată adevărata față de
laș. Persoanele care dezertează din armată se încadrează în categoria lașilor.
6. Orice exces este dăunător, astfel de fiecare data când trebuie să luăm o decizie este
esențial să alegem drumul optim, întrucât ce este prea mult sau prea puțin strică. În contextul
dat, o persoană care se teme mai mult decât este cazul este considerată a fi lașă, însă dacă nu
se teme atunci când ar fi întemeiată frica, este nesăbuită. Astfel, curajul este media dintre viciul
lașității și viciul nesăbuinței.
7. Persoanele lașe se tem și când nu ar trebui să o facă, fără să încerce să manifeste
curaj, pe când temerarii încearcă să dea impresia de siguranță de sine, de vitejie, însă abia
când sunt în fața pericolului își manifestă teama.