ARGUMENTARE DESPRE CURAJ

Curajul este definit ca “forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și

neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor;
tărie de caracter, temeritate, bărbăție”. Prin urmare, este acea calitate umană de a lupta
pentru ideile în care crezi şi de a te detaşa în acest fel de spiritul de conservare, acceptând
implicit modul în care este privit de societate: ca un deschizător de drumuri sau ca un individ
care sfidează regulile.

Pe de o parte, a fi curajos înseamnă a lupta pentru o idee, a forma un curent de opinie şi

a nu ceda presiunilor societăţii şi instinctului de conservare. Conotaţiile pozitive îl asociază
termenilor “îndrăzneală, fermitate, tărie de caracter, temeritate, bărbăție”. De exemplu, un
erou precum Ahile din “Iliada” de Homer intră în luptă pentru a ajuta armata condusă de
Agamemnon să câştige, doar când îi moare prietenul, Patrocle, ştiind de la mama sa, Tetis, că va
muri în luptă. Cu toate acestea, Ahile renunţă la instinctul de conservare, adică la frica de
moarte, şi ia atitudine în sprijinul idee de prietenie şi onoare, care trebuie să se regăsească în
sufletul fiecărui conaţional.

Pe de altă parte, termenul apare în dicţionar în opoziţie cu comportamente precum

laşitatea şi frica, care fac individul să respecte regulile impuse de un lider, agreat sau neagreat,
fără a fi de acord cu ele. Prin urmare, persoana care îndrăzneşte să se opună regulilor cu care
nu este de acord, este una curajoasă, caracterizată şi prin termenii “cutezanță, încumetare,
îndrăzneală, semeție, bravură,” care au mai ales conotaţii negative. De exemplu, solicitarea
unui elev de a contesta, în virtutea Regulamentului de organizare a unităţilor din preuniversitar,
o decizie a profesorilor, precum nota la un examen sau modalitatea de evaluare, va fi
considerată un act de îndrăzneală, bravură, chiar dacă se ştie că au existat situaţii în care elevii
au fost evaluaţi incorect şi au primit note mici pentru o lucrare bună, aşa cum afirmă doamna
Mihaela Gună.

În concluzie, curajul este un comportament omenesc prin care oamenii îşi susţin
propriile idei şi încearcă să impună comportamente sau reacţii care lipsesc în contextual istoric
sau social, chiar dacă modul lor de a acţiona este agreat sau nu de societate.