MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

DIRECŢIA GENERALĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

SERVICIUL ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL, TEHNIC, POSTLICEAL ŞI EDUCAŢIA ADULŢILOR

CONCURSUL NAŢIONAL UNIC PENTRU OCUPAREA

POSTURILOR DIDACTICE DECLARATE VACANTE ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA
PENTRU

TELECOMUNICAŢII
MAIŞTRI INSTRUCTORI

Aprobată prin O.M.Ed.C. nr.5287/15.11.2004

-BUCUREŞTI -
2004

1
AUTORI:
Radu Teodor SEEFELD profesor grd. I Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii
“Gheorghe Airinei” Bucureşti
Adriana Hermina TRIFU profesor grd. I Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii
“Gheorghe Airinei” Bucureşti
Florentina ILIE – profesor grd. I Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “Gheorghe
Airinei” Bucureşti
Dragos Ionel COSMA profesor grd. I Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Silviu Cristian MIRESCU profesor grd. I Ministerul Educaţiei şi Cercetării

2
 A. Nota de prezentare

Programa se adresează maiştrilor instructori, candidaţi la concursul de ocupare a

posturilor/catedrelor vacante de instruire/pregătire practică de specialitate în învăţământul
preuniversitar.
Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea
gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în
domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete
prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la
formarea capacităţilor şi competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această
orientare este cu atât mai necesară acum, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea
cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de
elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.
Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul
tehnologic solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Astfel, plecând de
la ideea definirii şi evaluării competenţelor necesare cadrului didactic pentru desfăşurarea unui
proces instructiv - educativ eficient, programa vizează:

Competenţe specifice

1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de

specialitate;
2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru
proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi
specificului clasei;
3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu
cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;
5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;
6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire practică în atelierul tehnologic şcolar
şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;
7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire practică;
8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor
de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;
10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor
şi oferirea serviciilor;
11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel
încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.

3
 B. Conţinuturile programei

I. Teme de didactică generală şi metodica activităţii de instruire / pregătire practică

1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri-cadru, arii curriculare,

trunchi – comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare,
manuale şcolare, auxiliare curriculare.
2. Obiective generale, cadru, de referinţă şi operaţionale.
3. Competenţe specifice meseriei: de cunoaştere, de execuţie şi sociale.
4. Tipuri de lecţii specifice instruirii practice:
• lecţia de transmitere de cunoştinţe;
• lecţia de formare şi dezvoltare a competenţelor de execuţie;
• lecţia de evaluare;
• lecţia mixtă;
• lecţia vizită didactică.
5. Metode şi procedee de predare-învăţare adecvate instruirii / pregătirii practice.
6. Mijloace de învăţământ specifice activităţii de instruire / pregătire practică.
7. Tehnici şi forme de evaluare.
8. Documente necesare proiectării didactice şi activităţii de instruire / pregătire practică în
concordanţă cu legislaţia în vigoare.

Bibliografie

1. Cerghit I. Metode de învăţământ Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1997
2. Cerghit I. Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983
3. Cociuba P., Metodica pentru perfecţionarea Editura Economică Bucureşti,
ş.a. maiştrilor instructori 2000
4. Ion M., Ghid metodic de evaluare pentru Editura INFO Craiova 1999
Goagă, F.. învăţământul profesional şi tehnic
preuniversitar
5. Ionescu M., Didactica modernă Editura Dacia, Cluj-Napoca,
Radu I. 1995
6. Ionescu M., Experienţa didactică şi creativitatea Editura Dacia, Cluj Napoca,
Radu I. 1987
7. Neacşu I., Ghid general de evaluare şi examinare Editura Aramis, Bucureşti,
Stoica A. 1996

8. Stoica A., Evaluarea rezultatelor şcolare Editura Lyceum, Chişinău,

Musteaţa A. 1997
9. Vlădulescu, Ghid metodic pentru proiectarea şi Editura Gelsor SA
L., Cârstea, desfăşurarea activităţii de calificare din
M. învăţământul profesional tehnic
10. *** Curriculum naţional (standarde de pregătire profesională, planuri-cadru,
programele şcolare în vigoare)
11. *** Ghiduri metodologice pentru aplicarea programelor şcolare „Tehnologii” ,
2002
12. *** Repere metodologice privind proiectarea CDL (cu referire la instruirea
practică comasată)- TVET nr. 610 / 28.08.2003-10-30

4
 II. Teme de specialitate

1. Circuite de curent continuu

1.1. Surse de curent continuu.
1.2. Legile de bază ale curentului electric.
1.3. Rezistoare electrice şi gruparea lor.
1.4. Curenţi şi tensiuni în circuite de curent continuu.
1.5. Puterea şi energia electrică în curent continuu.
2. Circuite de curent alternativ
2.1. Surse de curent alternativ.
2.2. Componente reactive (inductoare, condensatoare) şi gruparea lor.
2.3. Curenţi şi tensiuni în circuite de curent alternativ.
2.4. Puterea şi energia electrică în curent alternativ.
3. Efectele curentului electric
3.1. Efectele termice.
3.2. Iluminatul electric.
3.3. Efectele chimice.
3.4. Efectele magnetice.
4. Inducţia electromagnetică şi aplicaţiile sale
4.1. Transformatorul ideal.
4.2. Transformatorul real.
4.3. Autotransformatorul.
5. Tipuri de diode semiconductoare
5.1. Diode redresoare.
5.2. Diode cu contact punctiform.
5.3. Diode de comutaţie.
5.4. Diode stabilizatoare de tensiune (diode Zener).
5.5. Fotodiode.
5.6. Diode electroluminiscente.
6. Tranzistoare bipolare
6.1. Structura şi principiul de funcţionare, efectul de tranzistor.
6.2. Caracteristicile statice, tipuri de conexiuni, regimuri de funcţionare, dependenţa cu
temperatura a parametrilor tranzistoarelor bipolare, limitări în funcţionarea tranzistoarelor bipolare,
date de catalog.
6.3. Punctul static de funcţionare, circuite de polarizare.
7. Cuadripoli pasivi folosiţi în telecomunicaţii
7.1. Atenuatoare şi egalizoare de atenuare.
7.2. Filtre electrice.
7.3. Transformatoare de bandă largă.
8. Cablaje imprimate
8.1. Suporturi metalizate.
8.2. Prelucrări mecanice.
8.3. Desenarea şi decaparea.
8.4. Plantarea componentelor.
8.5. Finisarea finală.
8.6. Conectică.
9. Cabluri de telecomunicaţii
9.1. Materiale folosite.
9.2. Cabluri simetrice.
9.3. Cabluri coaxiale.
9.4. Măsurarea atenuării cablurilor.
10. Utilizarea multiplă a circuitelor

5
 10.1. Fantomizarea circuitelor: definiţia fantomizării, circuit semifantomă, fantomă,
superfantomă.
11. Subansamblurile funcţionale de tip electroacustic.
11.1. Măsurarea parametrilor specifici microfoanelor telefonice.
11.2. Măsurarea parametrilor specifici difuzoarelor.
12. Terminale de telecomunicaţii
12.1. Aparate telefonice.
12.2. Aparate telegrafice.
13. Instalaţii specifice de electroalimentare în telecomunicaţii
13.1. Grupuri electrogene.
13.2. Grupuri convertizoare.
13.3. Convertori şi invertori statici.
13.4. Generatoare de tonalităţi şi cadenţe.
14. Materiale folosite în electrotehnică şi electronică
14.1. Metale şi aliaje.
14.2. Materiale izolante.
14.3. Materiale magnetice.
14.4. Adezivi.
14.5. Sudarea cu cositor.
14.6. Protejarea contra efectelor climatice şi chimice.
15. Cabluri de telecomunicaţii
15.1. Joncţionarea cablurilor.
15.2. Echipament auxiliar pentru cabluri.
16. Localizarea deranjamentelor pe linii şi cabluri
16.1. Clasificarea deranjamentelor pe circuite fizice.
16.2. Localizarea defectelor de izolament.
16.3. Localizarea defectelor de continuitate şi omogenitate.
16.4. Aparate auxiliare pentru depistarea deranjamentelor.
16.5. Locatorul cu impulsuri.
16.6. Norme uzuale pentru linii şi cabluri.
17. Elemente specifice circuitelor de electroalimentare a echipamentelor de
telecomunicaţii
17.1. Dispozitive de protecţie la supracurenţi.
17.2. Sisteme de comutare, semnalizare şi alarmare.
17.3. Punerea la pământ.
17.4. Dimensionarea conductoarelor.
18. Reţele electrice si metode de protecţie
18.1. Reţele electrice monofazate.
18.2. Reţele electrice trifazate.
18.3. Reţele în stea şi triunghi.
18.4. Metode de protecţie a echipamentelor şi oamenilor.
19. Surse chimice reversibile şi ireversibile
19.1. Pile şi baterii utilizate în telecomunicaţii.
19.2. Acumulatori utilizaţi în telecomunicaţii.
19.3. Surse neconvenţionale.
19.4. Întreţinere şi verificare.
19.5. Precauţii legate de utilizare.
19.6. Norme specifice de protecţia muncii.

6
 Bibliografie

1. Bacivarof I. Conexiuni prin lipire în aparatura electronică Editura Tehnică,

Bucureşti, 1990
2. Bossie I., Măsurări speciale în telecomunicaţii Editura Centrului de
Wardalla M. Perfecţionare in
Telecomunicaţii, 1998
3. Bossie I., Măsurări electrice în telecomunicaţii Editura didactica si
Wardalla M. pedagogica 1982

4. Cătuneanu Victor Materiale pentru electronică Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti,
1982
5. Cătuneanu Victor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Editura Didactică şi
Svasta P., Moraru 1982 Pedagogică, Bucureşti,
D. ş.a 1984
6. Colectiv de autori Instrucţiuni de protejare a cablurilor de Direcţia Generala a
telecomunicaţii Poştelor si
Telecomunicaţiilor 1977
7. Coordonator Manual pentru pregătire de bază în domeniul Editura Economică, 2000
Robe Mariana electric anul I şi II şcoala profesională
8. Cosma, D ş.a Instruire practică. Domeniul electromecanic. Editura Economică,
Manual pentru anul I ŞAM Bucureşti, 2003
9. Ion M., Goagă, F. Ghid metodic de evaluare pentru învăţământul Editura INFO, Craiova,
profesional şi tehnic preuniversitar 1999
10. MEC Curriculum naţional – Ghid metodologic pentru aplicarea programelor
şcolare din aria curriculară “Tehnologii şi aplicaţii” – profil tehnic
11. Roco, M. Stimularea creativităţii tehnico-ştiinţifice Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti,
1985
12. Romtelecom Instrucţiuni pentru executarea lucrărilor în 1999
reţele telefonice
13. Stoica, A. Ghid de evaluare, SNEE
14. Suciu Pompiliu Linii si cabluri de telecomunicaţii Editura Didactica si
Pedagogica
15. Trifu A., Seefeld Electronică, automatică, informatică Editura Tehnică,
R., Wardalla M., tehnologică industrială. Manual pentru Bucureşti, 2000
Lie M., Călin M. pregătirea de bază, anul I Şcoli profesionale
16. Trifu A., Seefeld Ghid metodic de aplicare a curriculumului la Editura Economică, 2000
R., Wardalla M. decizia şcolii – Măsurări electrice clasa a IX-a