Capitolul II.

CONSOLIDAREA CONTURILOR – ABORDARE TEORETICĂ

Noțiuni generale privind

MODUL 3.
consolidarea

3.1. Necesitatea consolidării

Necesitatea elaborării conturilor consolidate rezultă din faptul că, pentru

obținerea unei imagini reale a entității economice care constituie un grup, este
insuficientă și nerelevată simpla lecturare a conturilor anuale individuale ale
membrilor grupului de societăți, deoarece acestea nu permit o apreciere corectă
a situației economico-financiare a ansamblului.
Însăși denumirea de conturi individuale reflectă caracterul restrictiv al
acestora prin faptul că nu permit obținerea unei imagini de ansamblu și realizarea
unei analize sintetizatoare, asupra întregului grup.
Conturile individuale nu reflectă activitatea comună a societăților membre
ale grupului, fiind în acest context dificil de apreciat cifra de afaceri aferentă
grupului de societăți, sau achizițiile din afara acestuia, datoria financiară globală,
etc.
De asemenea, lecturarea situațiilor financiare individuale întocmite de
societatea - mamă nu reflectă puterea economică reală a grupului de societăți,
iar aprecierea “dominației” societății-mamă asupra altor entități din grup numai
pe baza datelor cuprinse în postul bilanțier „titluri de participare”(imobilizări
financiare) este insuficientă. Titlurile de participare fiind reflectate în situațiile
financiare individuale ale societății-mamă la costul lor de achiziție, eventual
reevaluat sau depreciat, nu permit cunoașterea naturii activelor pe care le
reprezintă și a modalității lor de finanțare, astfel că respectivele situații financiare
nu prezintă o imagine reală a poziției financiare a întregului grup (a mărimii
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii).
Bilanțul societății – mamă, prin reflectarea în activ a investiției făcute cu
ajutorul postului „titluri de participare”, va furniza doar o imagine legală și
corectă, dar nu și fidelă din punct de vedere economic asupra poziției financiare
a grupului (ignorând principiul prevalenței economicului asupra juridicului).
Dacă, de exemplu, vom analiza bilanțul unei societăți – holding (societate-
mamă), vom constata că ponderea majoritară în activul său o dețin in titlurile de
participare, creanțele legate de participații în filiale și elementele de trezorerie, iar
activele corporale, de regulă, pot chiar lipsi, în timp ce în pasiv obligațiile
societății au un puternic caracter financiar.

42
 În contul de rezultate al societății-mamă, de tip holing, se regăsesc mai
ales venituri financiare, venituri din brevete, mărci și, eventual, venituri din chirii,
atunci când societatea dispune și de active corporale.
Rezultatul financiar al societății - mamă depinde în mare măsură de
dividendele primite în cursul exercițiului de la filiale sau de la alte societăți pentru
participațiile deținute la acestea. Aceste dividende corespund, în general,
profitului obținut în anul precedent de către societățile controlate, nereprezentând
o îmbogățire a grupului ci un transfer între societăți, care determină creșteri de
active și pasive la societatea –mamă și descreșteri corespunzătoare la societățile
plătitoare ale dividendelor. De asemenea , profitul filialei repartizat la rezerve sau
reportat nu se regăsește în rezultatul societății-mamă.
În cazul unor pierderi înregistrate de filiale, acestea nu sunt reflectate în
conturile individuale ale societății - mamă decât pe calea constituirii unor ajustări
pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare (a titlurilor de participare)
deținute la acele societăți.
Deși formează un tot unitar, conturile anuale ale grupului nu sunt egale cu
suma conturilor anuale individuale ale societăților din grup.
De asemenea, între societățile aparținând aceluiași grup pot exista
numeroase tranzacții interne, cum ar fi angajamente reciproce de creanțe și/sau
datorii și de venituri și/sau cheltuieli. Aceste operații majorează artificial valorile
din conturile individuale, iar suma lor algebrică conduce la o serie de anulări
reciproce. Eliminarea acestor operații este o condiție esențială a pertinenței
imaginii unui grup, imagine ce nu se reduce la simpla adunare a conturilor
individuale.
Necesitatea conturilor consolidate este concludentă, ele dau o imagine mai
cuprinzătoare a poziției financiare a unui grup, imagine pe care nu o poate da
ansamblul bilanțurilor individuale ale societăților componente.
Conturile consolidate permit exprimarea într-o manieră globală a poziției
financiare și a rezultatului grupului.

Pentru a exemplifica, vom considera că Societatea M, cu un capital social de

200.000 u.m., deține participații la Societatea F în sumă de 40.000 u.m.,
reprezentând 80% din capitalul de 50.000 u.m. al acesteia. Societatea M nu mai
efectuează nici o operație. Bilanțurile celor două societăți se prezintă astfel:

Bilanțul Societății M
ACTIV PASIV
Titluri de participare la F 40.000 Capital social 200.000
Disponibilități 160.000
Total activ 200.000 Total pasiv 200.000

43
 Bilanțul Societății F
ACTIV PASIV
Disponibilități 50.000 Capital social 50.000
-acționar M: 40.000
-alți acționari: 10.000
Total activ 50.000 Total pasiv 50.000

Analizând cele două bilanțuri, fără a lua în considerare legăturile de

participație care există între Societățile M și F, s-ar putea concluziona că acestea
două, la un loc, dispun de active în valoare de 250.000 u.m.
Acest lucru este fals, având în vedere legăturile de participație ce există
între Societățile M și F, deoarece în activul Societății F se regăsesc 40.000 u.m.
ce provin de la M, care au fost reflectate și în bilanțul lui M sub forma titlurilor
de participare, iar în capitalul Societății F se regăsesc obligații reprezentând
contravaloarea aportului subscris și vărsat de Societatea M.
In concluzie, activele însumate de care dispun cele două societăți nu
reprezintă 250.000 u.m., ci 250.000-40.000 = 210.000 u.m. Acestor active le
corespunde un capital social de 210.000 u.m. din care 200.000 u.m. aparținând
societății M și 10.000 u.m. aparținând „altor acționari” ai societății F.
Explicația contabilă a acestei situații rezultă din înregistrările contabile ce
s-au efectuat la cele două societăți, cu ocazia achiziției titlurilor de participare:
a) la Societatea „M” s-a înregistrat achiziția de titluri F astfel:

Acțiuni deținute la entități = Conturi curente la 40.000

asociate (F) bănci

b) la Societatea „F” subscrierea și vărsarea capitalului s-a înregistrat

astfel:
Conturi curente la bănci = Capital social subscris și 50.000
vărsat:
-Societatea M 40.000
-alți acționari 10.000

Se poate observa că Societatea M are o creanță asupra Societății F , în

valoare de 40.000 lei, iar Societatea F are obligații față de M tot în valoare de
40.000 lei, care în urma încasării/achitării reciproce ar face ca la Societatea M
activele să reprezinte 200.000 lei iar la Societatea F activele ar reprezenta 10.000
lei, astfel că activele însumate ale Societății M și F ar reprezenta suma de 210.000
lei.

44
 Bilanțul consolidat al Societăților M și F , care prezintă imaginea reală a
puterii economice a celor două entități, va arăta astfel:

Bilanțul consolidat al societăților M și F

ACTIV PASIV
Conturi curente la bănci 210.000 Capital social 210.000
-acționari M : 200.000
-alți acționari : 10.000
Total activ 210.000 Total pasiv 210.000

În concluzie, se poate afirma că operațiunea de consolidare a conturilor

apare ca expresie a nevoii sociale de informații financiare care să ofere o
imagine fidelă asupra puterii economice a grupurilor de societăți.
Potrivit principiului prevalenței economicului asupra juridicului, valorile
aferente elementelor din bilanț și contul de profit sau pierdere sunt prezentate
ținând seama și de fondul economic al tranzacției sau operațiunii raportate, și nu
numai de forma juridică a acestora. Acest principiu se aplică de către entitățile
mari la întocmirea situațiilor financiare individuale și consolidate, iar de entitățile
mici și mijlocii numai la întocmirea situațiilor financiare consolidate.1

3.2. Definirea consolidării conturilor

În literatura și practica de specialitate, contabilitatea unui grup sau

ansamblu de societăți, se regăsește sub sintagmele „contabilitate consolidată”
sau „consolidarea conturilor”.
Pentru a putea defini conturile consolidate se apelează la semnificația
termenului „consolidare”. Etimologic2 termenul de „consolidare” își găsește
originea în cuvintele latine „cum” (ansamblu) și „solidare” (reunire).
„A consolida”, ca echivalent al engl. „to consolidate” și fr. „consolider”,
din punct de vedere lexicologic are semnificația de „a face sau a se face mai solid,
tare, durabil”, semnificație care, se va vedea, nu are nici o legătura cu
interpretarea dorită a consolidării conturilor. În acest sens, prof. Bernard Collase3
aduce o critică privind utilizarea cuvântului consolidare „cuvânt din nefericire
scăpat, fără îndoială, din inconștientul contabilului care lasă să se acrediteze
ideea conform căreia conturile societăților care compun un grup sunt ele puțin
solide” .
Din punct de vedere contabil, conform Planului Contabil Francez, „a
consolida înseamnă a înlocui totalul titlurilor de participare care figurează în

1
Iacob Petru Pântea, Gh. Bodea, Contabilitatea financiară, Editura INTELCREDO, Deva, 2011, pag.21.
2
Mic Dicționar Enciclopedic, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1995, pag.231
3
Collase, B – Contabilitate generală, Ed. Moldova, Ediția IV, Iași 1995, pag. 347

45
bilanțul societății dominante cu partea din capitalurile proprii și din rezultatele
exercițiului reflectate în bilanțul societății emitente, cuvenite societății
dominante, corespunzător acestor titluri”. Substituirea valorii titlurilor de
participare în bilanțul societății deținătoare, cu partea ce-i revine din capitalurile
proprii și rezultatele societății emitente, se poate realiza prin integrarea globală,
integrarea proporțională sau punerea în echivalență, după caz.

De asemenea, în literatura contabilă franceză4, consolidarea este definită

ca o tehnică ce permite stabilirea conturilor unice reprezentative ale activității
globale și ale situației financiare a unui ansamblu de societăți, având legături
comune sau depinzând de un centru de decizie comun, dar păstrându-și fiecare
personalitatea juridică proprie.
Din punctul de vedere al bilanțului, consolidarea constă în a substitui
titlurile de participare în conturile anuale ale societății deținătoare cu valoarea
contabilă a activelor și pasivelor societății emitente, corespunzătoare acestor
titluri.
La nivelul contului de rezultate, consolidarea constă în a prezenta
ansamblul operațiilor realizate de grup, excluzând incidența celor realizate în
interiorul grupului.
În viziune anglo-saxonă, consolidarea este un proces de agregare sau
unire a conturilor societăților din grup în vederea obținerii unui bilanț care să
reflecte mijloacele aparținând grupului, iar procesul de consolidare constă în
cumularea conturilor filialelor cu conturile societății - mamă, eliminarea
relațiilor financiare și comerciale din interiorul grupului ce dau naștere la
conturi reciproce.5
Conturile consolidate, ca finalitate a procesului de consolidare, cuprind
bilanțul consolidat, contul de rezultate consolidat și notele explicative la
situațiile financiare anuale consolidate, ca documente obligatorii, alcătuind
documentele de sinteză consolidate ale grupului, obținute prin una dintre
metodele de integrare globală, proporțională sau punerea în echivalență.
Documentele de sinteză consolidate mai cuprind, opțional sau obligatoriu în unele
țări, tabloul de finanțare și tabloul fluxurilor de trezorerie.

3.3. Rolul și importanța consolidării conturilor

Obiectivul consolidării conturilor este de a furniza o imagine fidelă asupra

patrimoniului (poziției financiare) și rezultatelor financiare în ceea ce privește
ansamblul consolidat constituit din întreprinderile cuprinse în perimetrul de

4
Raffegeau, J. și colectiv – Comptes consolidés – Solutions française et internationales, Ed. Fr. Lefrebvre,
Paris,1989
5
Watts, J. – Accounting in Business Environment, Ed. Pitman, London, pag. 358

46
consolidare, ca și cum acestea ar forma o singură societate cu mai multe sucursale
sau diviziuni6.
Rolul conturilor consolidate, ca și conturi ale grupului, rezultă din
posibilitatea prezentării mai cuprinzătoare, decât conturile individuale, a
poziției financiare (active, datorii, capitaluri proprii) și a performanței
financiare a întregului grup.
Conturile consolidate pun în evidență întreg activul de care dispune grupul,
care poate fi compus din active imobilizate, active circulante și chiar active
financiare, mult mai evocator decât titlurile deținute în societățile consolidate,
reflectate în activul imobilizat al societății consolidante.
În conturile consolidate sunt prezentate toate creanțele și datoriile grupului
față de terții din afara grupului, creanțele și datoriile dintre societățile din cadrul
grupului fiind eliminate. Această prezentare, făcută prin intermediul conturilor
consolidate, este mult mai explicită pentru investitori și creditori decât
prezentarea făcută cu ajutorul conturilor individuale, din care nu rezultă adevărata
situație financiară a grupului. Astfel, situația financiară a societății – mamă poate
să fie foarte bună, în timp ce situația financiară a unor societăți din grup să fie
slabă sau chiar negativă, sau invers. În acest context, doar imaginea de ansamblu
prezentată de conturile consolidate va exprima realitatea economică și financiară
a grupului.
Cu ajutorul conturilor consolidate se poate cuantifica mai bine volumul
cifrei de afaceri realizate de grup și de asemenea mărimea rezultatelor grupului,
deoarece conturile consolidate rețin numai cota parte din rezultatele realizate de
fiecare societate din grup și care revin grupului, atât cele distribuite cât și cele
trecute la rezerve.
O societate consolidantă (din fruntea grupului) nu are cum să reflecte, în
conturile sale anuale individuale, rezultatul net privind activitatea grupului, pentru
exercițiul financiar în curs. Dividendele filialelor de fapt reprezintă rezultatul
aferent exercițiilor anterioare iar provizioanele și ajustările constituite de filialele
sale, nu se regăsesc în conturile individuale ale societății mamă.
În cazul în care au loc vânzări de active între societățile cuprinse în
consolidare, operațiuni ce conduc la obținerea unui rezultat sub forma profitului
sau pierderii, acest rezultat trebuie exclus din conturile consolidate, nefiind
justificat din punctul de vedere al terților, deoarece privește tranzacțiile intragrup
și nu reprezintă o performanță financiară sau o îmbogățire a grupului,
reprezentând mai degrabă un artificiu contabil, echivalent unei reevaluări de
active.
Eliminarea rezultatelor, precum și a creanțelor și datoriilor generate de
tranzacțiile intragrup din conturile consolidate fac ca informațiile contabile și
financiare furnizate de respectivele conturi să ofere posibilitatea unei evaluări
reale a performanțelor și perspectivelor grupului.

6
Capron, M. – Contabilitatea în perspectivă, Ed. Humanitas, 1994, București, pag.61

47
 Pentru managementul grupurilor ce au atins o anumită mărime, conturile
consolidate reprezintă un instrument indispensabil de informare internă, de
cunoaștere, prin regruparea pe o bază omogenă a conturilor tuturor societăților din
grup, permițând managerilor grupului efectuarea unei analize analitice în privința
performanțelor, valorii și contribuției acestor societăți la rezultatele grupului,
facilitând luarea unor decizii eficiente de către managementul grupului. Prin
publicarea obligatorie a conturilor consolidate de către societățile de o anumită
mărime, cotate la bursă, se evidențiază rolul conturilor consolidate de informare
externă necesară terților.

3.4. Avantajele și limitele consolidării conturilor

Plecând de la necesitatea și importanța conturilor consolidate, vom

prezenta în primul rând avantajele întocmirii și utilizării acestora, sintetizate
astfel:
● asigură un instrument util de gestiune pentru conducerea și
administrarea societăților din grup, datorită stabilirii unei baze omogene privind
convențiile, procedurile și principiile contabile utilizate în elaborarea situațiilor
financiare ale grupului (metode de evaluare, politici contabile etc.);
● contribuie la stabilirea obiectivelor și realizarea previziunilor grupului
datorită circuitului informațional normalizat și controlabil;
● facilitează cunoașterea grupului prin analize particulare cum ar fi tabloul
de finanțare consolidat, rezultatul activității pe zone geografice sau pe domenii de
activitate, având în vedere diversitatea de activități pe care le desfășoară în general
grupurile;
● dă posibilitatea obținerii unei imagini de ansamblu asupra grupului, a
unei mai bune înțelegeri din partea conducerii a evoluției cifrei de afaceri, a
profitului, a dezvoltării grupului sau a societăților grupate pe zone geografice sau
domenii de activitate.
Pentru a avea o imagine corectă asupra conturilor consolidate este necesar
ca, pe lângă avantaje, să punctăm și principalele dezavantaje, respectiv:
• utilizarea unei baze omogene în procesul de elaborare a situațiilor
financiare consolidate, care presupune respectarea unor practici identice pentru
toate societățile cuprinse în perimetrul de consolidare, duce la neglijarea
particularităților fiecărei societăți;
• este foarte dificilă realizarea unor comparații între conturile consolidate
ale diferitelor grupuri, având în vedere metodele de elaborare utilizate,
particularitatea cazurilor și diversitatea activităților desfășurate;
• interpretarea evoluției în timp a conturilor consolidate este de asemenea
dificilă, datorită creșterilor sau restrângerilor de perimetru de la un an la altul.
Pentru realizarea comparațiilor multianuale sunt necesare date suplimentare;
• determinarea perimetrului de consolidare a ansamblului de societăți care
vor face parte din grup, pe baza procentului de control al societății – mamă, care
48
indică legăturile de dependență, poate exclude nejustificat, uneori, societăți în
fapt dependente sau asupra cărora societatea - mamă exercită o influență
semnificativă;
• pentru grupurile multinaționale este necesară conversia situațiilor
financiare întocmite în monede diferite;
• imaginea oferită grupului de către conturile consolidate este una globală,
ce rezultă din multiplele asamblări ale componentelor. Pentru corecta interpretare
a rezultatelor sunt necesare informații suplimentare oferite de notele explicative
la situațiile financiare anuale consolidate, motiv pentru care aceste documente
sunt foarte ample.
Luând în considerare toate aspectele enunțate, pozitive și negative, cu
privire la conturile consolidate, imaginea grupului prezentată de conturile
consolidate nu ar fi credibilă dacă nu ar primi o validare profesională, care se
realizează în principal în două momente: înaintea procesului de consolidare-prin
stabilirea regulilor de normalizare și a terminologiei utilizate, precum și după
finalizarea procesului de consolidare-prin certificarea conturilor consolidate de
către profesioniștii contabili acreditați și recunoscuți oficial.

3.5. Utilizatorii conturilor consolidate

În prezent asistăm la o creștere a cererii de informații financiare din partea

unei game tot mai diversificate de utilizatori.
După gradul lor de interes direct, putem prezenta următoarea clasificare a
utilizatorilor de conturi consolidate:
I. Pe primul loc, datorită nevoii de gestiune internă a grupului, s-ar situa
managerii, administratorii și investitorii ( asociații și acționarii).
Pentru managementul grupului ce a atins o anumită mărime, conturile
consolidate reprezintă un „ un auxiliar al gestiunii”, deoarece furnizează
informațiile necesare fundamentării și justificării luării principalelor decizii. De
asemenea, conturile consolidate reprezintă pentru conducerea grupului un mijloc
de comunicare și informare despre rentabilitatea grupului, analiza rezultatelor și
de stabilire a viitoarei strategii a întregului grup.
Asociații și acționarii sunt interesați de menținerea încrederii în
plasamentele efectuate, mărimea profitului și a dividendelor ce le revin. Acești
investitori găsesc în conturile consolidate toate informațiile necesare determinării
cât mai exacte a valorii societății-mamă.
II. O a doua categorie de utilizatori este formată din terți ai grupului cum ar
fi:
-a) creditorii și bancherii actuali sau potențiali, față de care conturile
consolidate ale grupului contribuie la asigurarea încrederii reciproce, între cei doi
protagoniști - grupul și creditorii, necesară în fundamentarea deciziei de creditare,

49
la evaluarea riscurilor asumate în decizia de continuare a acordării sprijinului
financiar grupului.
Pentru bancheri, conturile consolidate permit aprecierea modului în care
creditele acordate corespund nevoilor reale și posibilităților de rambursare ale
grupului;
-b) partenerii comerciali, respectiv furnizorii și clienții grupului. Furnizorii
sunt interesați de solvabilitatea grupului iar clienții sunt interesați de menținerea
și îmbunătățirea relației cu furnizorii lor;
-c) statul, prin organismele sale fiscale, este interesat în stoparea practicilor
evazioniste utilizate de unele grupuri multinaționale, prin artificiul prețurilor de
transfer, adică prețuri de cesiune a bunurilor sau serviciilor majorate sau
diminuate în raport cu prețurile uzuale ale pieței, practici ce facilitează transferul
beneficiilor între societățile din cadrul grupului sau diferite alte modalități de
transferuri bănești fără retur. De asemenea, statul, prin organismele sale fiscale,
este interesat de modalitatea de respectare a legislației în domeniu și de achitarea
obligațiilor față de diferite bugete;
-d) salariații societăților din cadrul grupului, prin organizațiile ce-i
reprezintă, sunt interesați de gradul de protecție socială din cadrul grupului,
apărarea drepturilor lor și obținerea de facilități.
III. O a treia categorie o reprezintă mediul bursier (respectiv agențiile de
valori mobiliare și organismele ce reglementează domeniul bursier), potențialii
investitori și instituțiile din preajma societăților aflate în dificultate (tribunale,
cenzori, experți, judecători sindici, etc).
IV.O a patra categorie de utilizatori este reprezentată de instituțiile și
persoanele neinteresate direct și care doar studiază, observă și analizează
evenimentele economice în vederea elaborării și transmiterii cunoștințelor lor în
domeniu: institutele de cercetare, direcțiile de statistică, instituțiile de
învățământ, cercetători, etc.
Fiecare categorie de utilizatori urmărește un anumit scop, în funcție de care
și exigențele manifestate sunt diferite.
Se poate astfel observa că așteptările multitudinii de utilizatori sunt diverse
și adesea contradictorii, ”contabilitatea fiind o miză pentru diferiții protagoniști
economici și sociali, adevărul redat de patrimoniu, situația financiară și rezultat,
trebuie căutat în funcție de interesele producătorilor și utilizatorilor de
informații”7. așa cum afirmă Michel Capron.

7
Michel Capron – Contabilitatea în perspectivă, Ed. Humanitas, București, 1994, pag.13

50
 3.6. Teste pentru autoevaluare

O singură variantă de răspuns este corectă.

1. Necesitatea elaborării conturilor consolidate rezultă din faptul că

pentru obținerea unei imagini reale a entității economice care
constituie un grup:
a) conturile anuale individuale ale entităților grupului sunt suficiente
pentru a prezenta imaginea de ansamblu;
b) este insuficientă și nerelevantă simpla lectură a conturilor anuale
individuale, acestea nu permit o apreciere corectă a situației economico-
financiară a ansamblului;
c) exprimarea într-o manieră globală a situației financiare și a rezultatului
grupului;

2. Necesitatea conturilor consolidate rezultă din faptul că dau o imagine

mai cuprinzătoare situației reale a unui grup, ele permit:
a) evaluarea globala a datoriilor;
b) evaluarea activelor si pasivelor;
c) exprimarea într-o manieră globală a situației financiare și a rezultatului
grupului;

3. Operațiunea de consolidare a conturilor a apărut ca o expresie a nevoii

sociale de informații financiare, care:
a) să permită remunerarea salariaților grupului;
b) să permită scoaterea din folosință a activelor uzate;
c) să ofere o imagine fidelă asupra puterii economice a grupurilor de
societăți.

4. Din punct de vedere contabil, conform Planului Contabil francez, a

consolida înseamnă a înlocui totalul titlurilor de participare care
figurează în bilanțul societății dominante:
a) cu datoriile pe care le are societatea din grup;
b) cu activele societăților dominante;
c) cu partea din capitalurile proprii și din rezultatele exercițiului, reflectate
în bilanțul societății emitente cuvenite societății dominante;

51
5. Potrivit literaturii contabile franceze, consolidarea poate fi definită și
ca o tehnică ce permite stabilirea conturilor unice, reprezentative:
a) ale activității globale și ale situației unui ansamblu de societăți, având
legături comune sau depinzând de un centru de decizie comun,
păstrându-și personalitatea juridică proprie;
b) ale activității globale și ale situației unui ansamblu de societăți care
funcționează ca subunități fără personalitate juridică;
c) ale unui ansamblu de societăți cu sediul în aceeași zonă geografică;

6. Conturile consolidate, ca finalitate a procesului de consolidare,

cuprind:
a) situația activelor și datoriilor;
b) situația activelor și capitalului propriu aferent grupului;
c) bilanțul consolidat, contul de rezultate consolidat și notele explicative
la situațiile financiare consolidate;

7. Obiectivul consolidării conturilor este:

a) de a stabili cota-parte ce revine societății –mamă din capitalurile proprii
ale entităților controlate exclusiv;
b) de a stabili cota-parte ce revine societății –mamă din capitalurile proprii
ale entităților asupra cărora se exercită o influență semnificativă;
c) de a furniza o imagine fidelă asupra patrimoniului și situațiilor
financiare a societăților ce fac parte din perimetrul de consolidare.

8. Rolul conturilor consolidate, ca și conturi ale grupului, rezultă din

posibilitatea prezentării mai cuprinzătoare, decât conturile individuale
a:
a) structurii activelor societății dominante;
b) structurii activelor și obligațiilor societăților controlate;
c) patrimoniului, a situației financiare și a rezultatului activității grupului.

9. Pentru managementul grupurilor , ce au atins o anumită mărime ,

conturile consolidate:
a) se întocmesc ori de câte ori este nevoie;
b) permit efectuarea unor analize analitice privind performanțele
societăților din grup și stabilirea contribuțiilor acestora la rezultatele
grupului;
c) sunt puse la dispoziția salariaților în vederea negocierii salariilor.

52
10. Întocmirea și utilizarea conturilor consolidate prezintă ca avantaje:
a) calculația costurilor produselor și lucrărilor executate de entitățile
grupului;
b) asigurarea unui instrument de gestiune pentru conducerea și
administrarea societății din grup prin utilizarea unor baze omogene
privind convențiile, procedurile și principiile contabile utilizate în
elaborarea situațiilor financiare anuale consolidate;
c) asigurarea unui instrument de gestiune pentru conducerea și
administrarea societății din grup prin convocarea unor adunări generale
comune ale societăților din grup.

11. Întocmirea conturilor consolidate prezintă ca avantaj:

a) plata obligațiilor fiscale, în comun de către societățile membre ale
grupului;
b) încheierea de contracte de muncă cu salariații entităților din grup la
nivelul societății-mamă;
c) facilitarea cunoașterii grupului prin analize particulare, cum ar fi:
tabloul de finanțare consolidat, rezultatul activității pe zone geografice
etc.

12. Care dintre următoarele afirmații reprezintă unul dintre avantajele

utilizării conturilor consolidate:
a) cunoașterea nivelului de calificarea al salariaților societății din fruntea
grupului;
b) evaluarea corectă a creanțelor de încasat;
c) asigurarea obținerii unei imagini de ansamblu asupra grupului, a unei
mai bune înțelegeri din partea conducerii a evoluției cifrei de afaceri, a
profitului, a dezvoltării grupului, etc.

13. Care dintre următoarele afirmații reprezintă un dezavantaj al utilizării

conturilor consolidate:
a) structura detaliată a activelor societăților controlate;
b) volumul mare al desfacerilor grupului;
c) dificultatea realizării de comparații între conturile consolidate ale
diferitelor grupuri, ca urmare a metodelor de elaborare utilizate,
particularității cazurilor și diversității activităților desfășurate.

53
14. Conturile consolidate, prezintă și o serie de dezavantaje, printre care
menționăm și interpretarea dificilă a evoluției în timp a unor indicatori
economico-financiari ai grupului, ca urmare:
a) a unor decizii eronate ale managementului entităților din grup;
b) a creșterii sau restrângerii perimetrului de consolidare de la un an la
altul;
c) întocmirii situațiilor financiare consolidare de către fiecare entitate din
grup.

15. La întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate, la grupurile

multinaționale, este necesară:
a) conversia situațiilor financiare întocmită în monedă diferită;
b) cumularea conturilor prin metode specifice pentru a obține bilanțul de
către fiecare entitate;
c) întocmirea contului de rezultate consolidat de către fiecare entitate din
grup.

16. Pe primul loc după gradul de interes , în categoria utilizatorilor de

conturi consolidate se situează :
a) statul prin organismele sale fiscale;
b) managerii, administratorii, asociații și acționarii;
c) mediul bursier.

17. Nevoia de gestiune internă a grupului, plasează pe primul loc ca

utilizatori ai conturilor consolidate:
a) creditorii, bancherii actuali sau potențiali;
b) managerii, administratorii, asociații și acționarii;
c) partenerii comerciali, respectiv furnizorii si clienții.

18. Terții grupului reprezintă , din punct de vedere al interesului asupra

conturilor consolidate:
a) un element bilanțier de activ;
b) un element bilanțier de pasiv;
c) cea de a doua categorie de utilizatori ai conturilor consolidate.

19. Statul, prin organismele sale fiscale, ca utilizator a conturilor

consolidate, este interesat:
a) de reducerea stocurilor fără mișcare;
b) de încasarea de către societăți a creanțelor cu scadența depășită;
c) în stoparea operațiilor evazioniste utilizate de unele grupuri
multinaționale, prin artificiul prețurilor de transfer.

54
20. Se cunosc următoarele date:
 societatea M, cu un capital social de 160.000 lei, deține participații la
societatea F în sumă de 75.000 lei;
 societatea F are un capital de 100.000 lei, din care 75.000 lei (75%)
este deținut de societatea M, iar 25.000 lei (25%) de către alți
acționari;
 societatea M nu mai efectuează nici o operație.
Bilanțurile celor două societăți se prezintă astfel:
BILANȚUL societății M
ACTIV PASIV
Titluri de participare în F 75.000 Capital social 160.000
Conturi curente la bănci 85.000
Total activ 160.000 Total pasiv 160.000

BILANȚUL societății F
ACTIV PASIV
Conturi curente la bănci 100.000 Capital social 100.000
-acționar M: 75.000 (75%)
-alți acționari: 25.000 (25%)
Total activ 100.000 Total pasiv 100.000

Bilanțul consolidat al societăților M și F, care reflectă imaginea reală a

puterii economice a celor 2 entități, este:

a) BILANȚUL CUMULAT al societăților M și F

ACTIV PASIV
Titluri de participare în F 75.000 Capital social 260.000
- acționari M: 235.000
Conturi curente la bănci 185.000 - alți acționari: 25.000
Total activ 260.000 Total pasiv 260.000

b) BILANȚUL CUMULAT al societăților M și F

ACTIV PASIV
Conturi curente la bănci 260.000 Capital social 260.000
- acționari M: 235.000
- alți acționari: 25.000
Total activ 260.000 Total pasiv 260.000

BILANȚUL CUMULAT al societăților M și F

c)
ACTIV PASIV
Conturi curente la bănci 185.000 Capital social 185.000
- acționari M: 160.000
- alți acționari: 25.000
Total activ 185.000 Total pasiv 185.000

55
SOLUȚII TESTE:

1b; 2c; 3c; 4c; 5a; 6c; 7c; 8c; 9b; 10b; 11c; 12c; 13c; 14b; 15a; 16b; 17b; 18c;
19c; 20c.

56