UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SUPORT CURS
CONTABILITATE CONSOLIDATĂ

AN UNIVERSITAR 2017-2018

Titular curs,
conf. univ. dr. Georgescu Floarea

1
 Aspecte generale privind grupurile de societăţi

În literatura de specialitate se regăsesc mai multe definiţii ale grupului.

Astfel în literatura contabilă franceză grupul este definit ca fiind „un
ansamblu constituit din mai multe societăţi, având fiecare existenţă proprie,
dar unite prin legături diverse, în virtutea cărora una dintre ele, numită
societate-mamă exercită un control asupra ansamblului, constituind, în
acelaşi timp, o unitate de decizie. Celelalte societăţi sunt dependente faţă de
societatea-mamă”.
În înţelesul Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 27 „grupul este
reprezentat de o societate-mamă împreună cu toate filialele ei”, iar în
înţelesul Normelor contabile din România grupul este un „ansamblu de
societăţi format din societatea care consolidează – persoană juridică
română (consolidantă) – şi filialele acesteia – societăţi române şi străine”.
Societatea-mamă este deci o intreprindere cu personalitate juridică care are
una sau mai multe filiale, fiecare cu propria lor personalitate juridică.
Filiala este intreprinderea controlată de o altă întreprindere (cunoscută ca
societate-mamă).
Controlul semnifică autoritatea societăţii-mamă de a conduce politicile
financiare şi operaţionale ale unei intreprinderi (filiale) pentru a obţine
beneficii din activitatea ei sau, cu alte cuvinte, controlul este dat de puterea
de a conduce politicile privind finanţarea şi exploatarea unei intreprinderi,
astfel încât să obţină avantaje din activităţile sale
Prin urmare, societatea-mamă poate avea propriile sale activităţi
operaţionale, comerciale sau industriale, controlând şi coordonând în acelaşi
timp societăţile din cadrul grupului.
În cazul în care societatea-mamă nu are activităţi operaţionale ci doar
gestionează titlurile de participare pe care le deţine la societăţile din cadrul
2
grupului, coordonează activitatea diverselor intreprinderi din grup şi asigură
nevoile de finanţare de ansamblu, aceasta (societatea-mamă) este cunoscută
sub numele de societate holding pur.

Premisele apariţiei grupurilor de societăţi

În opinia autorilor francezi Jacques Richard, Pascal Simons şi Jean-Michel
Bailly exprimate în lucrarea „Comptabilité et analyse financiere des
groupes” fenomenul care a condus la apariţia grupurilor de intreprinderi îl
reprezintă politicile de concentrare a intreprinderilor. Aceste politici apar ca
o consecinţă a tendinţei intreprinderilor de a domina piaţa şi de a depăşi, prin
câmpul lor de acţiune, frontierele ţării lor de origine. În atare condiţii ele
caută să devină cât mai puţin vulnerabile şi cât mai performante, recurgând
la concentrări.
În plan economic pot fi întâlnite următoarele forme de concentrare:
 concentrare orizontală; şi
 concentrare verticală.
Concentrarea orizontală presupune regruparea intreprinderilor care
fabrică aceeaşi categorie de produse realizându-se o integrare a tuturor
fazelor ciclului de producţie şi de distribuţie. În acest caz grupul îşi creează
un bun control al pieţei şi posibilitatea de a impune preţurile.
Prin concentrare verticală se realizează o regrupare a intreprinderilor
cliente unele faţă de altele, realizându-se integrarea unor activităţi diferite,
complementare sau similare. În acest caz grupul va avea un control total al
ciclului de producţie, de la materia primă la produsul finit, şi un control
parţial al pieţei.
Concentrarea verticală este întâlnită sub două forme:
 concentrare verticală în amonte;
 concentrare verticală în aval.
3
Concentrarea verticală în amonte presupune ca o întreprindere să preia
controlul asupra furnizorilor săi, iar concentrarea verticală în aval presupune
ca o întreprindere să preia controlul asupra clienţilor săi. În primul caz
societatea-mamă va controla aprovizionările cu materii prime, materiale,
semifabricate etc. livrate de filiale, iar în cel de-al doilea caz ea va prelua
controlul distribuţiei produselor vândute prin filiale.

Consideraţii juridice privind grupurile de societăţi

Din punct de vedere juridic, fiecare societate din grup are propria
personalitate juridică, are denumire, sediu social, domiciliu fiscal,
naţionalitate şi organisme proprii de conducere.
Grupul ia naştere din momentul în care o intreprindere dobândeşte
acţiuni/părţi sociale (titluri de participare) ale altor intreprinderi în scopul
deţinerii controlului sau exercitării unor influenţe asupra acestora.
Titlurile de participare pot fi dobândite prin:
 constituire a unei/unor societăţi noi (filiale) de către societatea-mamă
care deţine un procent de 50 – 100% din acţiunile sau părţile sociale
emise de filială(filiale);
 aportul parţial de active a societăţii-mamă la o altă societate în
schimbul acţiunilor sau părţilor sociale, a căror deţinere îi conferă
societăţii-mamă un anumit procent din capital şi controlul asupra
celeilalte societăţi;
 subscrierea de acţiuni sau părţi sociale la o altă societate, la care are
loc o creştere a capitalului prin aporturi noi în numerar şi/sau în
natură, societatea subscriptoare dobândind în acest fel controlul
asupra societăţii care îşi majorează capitalul;

4
  cumpărarea acţiunilor (cotate sau necotate la bursă) sau a părţilor
sociale ale unei societăţi. Societatea cumpărătoare dobândeşte astfel
controlul asupra societăţii emitente a acţiunilor sau părţilor sociale.

Necesitatea consolidării situaţiilor financiare

Perimetrul şi metodele de consolidare

Informaţiile utilizate de contabilitatea financiară, la nivelul unei întreprinderi

individuale care face parte dintr-un grup, se dovedesc a fi insuficiente, atât
pentru utilizatorii interni (conducere, acţionari/asociaţi) cât şi pentru cei
externi (furnizori, clienţi, bănci, administraţie).
Întreprinderile care compun grupul ţin fiecare contabilitatea proprie şi
prezintă propriile conturi anuale, însă din analizarea individuală a acestora
nu se poate aprecia corect situaţia economică şi financiară de ansamblu.
Presupunem, spre exemplu, că societatea ALFA se constituie prin aport în
numerar de 100.000 u.m.; imediat după constituirea sa această societate
constituie o a doua societate BETA cu un capital social de 50.000 u.m.,
pentru care aduce un aport în numerar de 40.000 u.m. reprezentând 80 %
din capitalul noi societăţi. Diferenţa de 10.000 u.m. aparţine altor acţionari.
Bilanţul de constituire a celor două societăţi se prezintă, în
formă simplificată, astfel:

Bilanţul societăţii ALFA

Participaţii în BETA 40.000 Capital social 100.000
Disponibilităţi 60.000
TOTAL ACTIV 100.000 Total pasiv 100.000

5
 Bilanţul societăţii BETA
Disponibilităţi 50.000 Capital social 50.000
TOTAL ACTIV 50.000 Total pasiv 50.000

Analistul care nu cunoaşte legăturile de participaţie care există între

societăţile ALFA şi BETA ar putea aprecia că aceste două societăţi
reprezintă împreună o entitate economică care dispune de mijloace
financiare ce se ridică la 150.000 u.m. Dar nu este aşa, deoarece capitalul lui
BETA cuprinde 40.000 u.m. ce provin de la ALFA şi prin urmare mijloacele
lor financiare se ridică la 150.000 u.m. – 40.000 u.m. = 110.000 u.m. şi nu la
150.000 u.m. cât ar rezulta din unirea matematică a celor două bilanţuri.

Bilanţul grupului ( ALFA U BETA)

Disponibilităţi 110.000 Capitalul grupului 110.000
TOTAL ACTIV 110.000 Total pasiv 110.000

Obiectivul consolidării situaţiilor financiare este acela de a prezenta

patrimoniul, situaţia financiară şi rezultatul intreprinderilor cuprinse în
perimetrul de consolidare, ca şi cum ar fi vorba despre o singură
întreprindere.
Prin urmare, situaţiile financiare consolidate trebuie să furnizeze o imagine
fidelă şi corectă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau
pierderii aferente societăţilor incluse în consolidare, luate ca un tot unitar.

Perimetrul de consolidare

6
În scopul consolidării situaţiilor financiare este necesar, mai întâi să se
delimiteze ansamblul întreprinderilor care aparţin grupului sau, cu alte
cuvinte, să se de termine perimetrul de consolidare.
Perimetrul de consolidare cuprinde un ansamblu format din societatea-
mamă (societatea consolidantă) şi filiale sale (societăţile consolidabile),
respectiv societăţile asupra cărora societatea-mamă deţine, în mod direct sau
indirect:
 control exclusiv,
 control comun, sau
 influenţă semnificativă.

Controlul exclusiv
Se presupune că există un control exclusiv de drept dacă societatea-mamă
deţine, direct sau indirect, prin intermediul filialelor sale, mai mult de 50 %
din drepturile de vot într-o altă întreprindere.
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 27 „Situaţii financiare
consolidate şi contabilitatea investiţiilor în filiale” nu se limitează numai la
controlul de drept. Potrivit acestuia trebuie să fie incluse, de asemenea, în
perimetrul de consolidare, toate intreprinderile al căror control rezultă din
circumstanţe de fapt. Norma la care facem referire enunţă patru situaţii în
care operează controlul de fapt:
 societatea-mamă ajunge să posede mai mult de jumătate (50 %) din
drepturile de vot, ca urmare a unui acord cu alţi investitori;
 are autoritatea să conducă politicile financiare şi operaţionale (de
exploatare) ale intreprinderii prin lege sau printr-un acord (contract);
 are puterea să numească sau să înlocuiască majoritatea membrilor
consiliului de administraţie sau ai unui alt organ de conducere
echivalent; sau
7
  are autoritatea de a transmite majoritatea voturilor la adunările
consiliului de administraţie sau la cele ale unui alt organ de conducere
echivalent .
Aceeaşi normă (IAS 27) menţionează două cazuri de excludere din
perimetrul de consolidare.
 în primul caz se face precizarea că o filială nu trebuie să fie inclusă în
perimetrul de consolidare dacă ea este controlată numai temporar de
către societatea-mamă care a achiziţionat şi a păstrat participaţiile
(filiala) cu singurul scop de a fi revândute, într-un viitor apropiat.
 în cel de-al doilea caz , excluderea vizează filiale care funcţionează
sub restricţii severe pe termen lung, restricţii care afectează în mod
semnificativ capacitatea filialelor de a transfera fonduri către
societatea-mamă.

Controlul comun
Controlul comun sau controlul concomitent rezultă din împărţirea
controlului unei intreprinderi exploatate în comun de un număr limitat de
asociaţi sau de acţionari. Deciziile se vor lua prin acordul comun al
asociaţilor, şi nici una dintre societăţi nu este capabilă, în mod singular, să
exercite un control exclusiv.

Influenţa semnificativă
Se apreciază că o societate exercită o influenţă semnificativă asupra unei alte
societăţi în cazul în care deţine un procentaj de 20 % - 50 % din drepturile
de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor din acea societate.

Procentajul de control şi alegerea metodei de consolidare

8
Procentul de control se stabileşte pornindu-se de la drepturile de vot şi este
dat de raportul dintre drepturile de vot deţinute într-o societate şi numărul
total al drepturilor de vot ale acesteia.
În cazul în care o societate este deţinută direct sau indirect de societatea-
mamă şi de alte societăţi din cadrul grupului, procentul de control al
societăţii-mamă în această societate se obţine adunând procentele de control
corespunzătoare fiecărui deţinător de titluri ale acesteia. Adunarea se referă
doar la procentele de control relative la societăţile deţinătoare care sunt
controlate exclusiv de societatea-mamă. În caz contrar are loc o ruptură a
lanţului de control.
În funcţie de mărimea procentului de control apreciem modul în care este
exercitat controlul, adică:
 control exclusiv;
 control comun (control concomitent);
 influenţă semnificativă.
În raport de natura controlului sau a influenţei exercitate de către societatea-
mamă (societatea consolidantă) alegem metoda de consolidare aplicabilă,
aşa cum se prezintă în tabloul de mai jos:
Natura controlului sau Metoda de consolidare
influenţei exercitate de aplicabilă
către societatea
consolidantă
Control exclusiv Integrarea globală
Control comun Integrarea proporţională
Influenţă semnificativă Punerea în echivalenţă

9
Pentru determinarea procentului de control trebuie să ţinem seama de
tipurile de legături care există între societatea-mamă şi celelalte societăţi
din cadrul grupului.
În practicile de consolidare se întâlnesc patru tipuri de legături:
 legături directe;
 legături indirecte;
 legături încrucişate (reciproce);
 legături circulare.

Legături directe
O societate M deţine 80 % din drepturile de vot ale societăţii F1, 35 % din
drepturile de vot ale societăţii F2 şi 10 % din drepturile de vot ale societăţii
F3 .

Din legăturile prezentate în figura 1 se constată următoarele:

 F1 este supusă controlului exclusiv din partea societăţii M (deoarece
80% > 50%) şi trebuie să fie consolidată prin integrarea globală;
 F2 este supusă unei influenţe semnificative (deoarece 50% >35%>
20%) şi va fi supusă punerii în echivalenţă;
 F3 nu este supusă unui control exercitat de societatea M (10% < 20%)
şi prin urmare ea nu este inclusă în perimetrul de consolidare, fiind
lăsată în afara ansamblului de consolidat.

Legături indirecte
1. Societatea M deţine 70% din drepturile de vot în societatea F1 care ea
însăşi deţine 12% din drepturile de vot în societatea F2.

70 % 12 %
M
F1 F2
10
Din legăturile prezentate se desprind următoarele:
 Societatea M exercită un control exclusiv asupra societăţii F1
(deoarece 70% > 50%) care va fi consolidată prin integrare globală;
 Societatea F2 nu este supusă unei influenţe semnificative din partea lui
M deoarece societatea F1, supusă unui control exclusiv din partea
societăţii M, nu deţine decât 12% din drepturile de vot în societatea F 2
. Societatea F1 întrerupe lanţul de control al societăţii M asupra
societăţii F2 şi aceasta din urmă este exclusă din perimetrul de
consolidare.
2. Societatea M deţine 75% din drepturile de vot în societatea F1, care ea
însăşi deţine 45% din drepturile de vot în societatea F2. Totodată societatea
M deţine 15% din drepturile de vot în societatea F3 care la rândul său deţine
70% din drepturile de vot în societatea F4.
Se constată participări indirecte ale societăţii M în societăţile F2 şi F4, prin
intermediul societăţilor F1 şi, respectiv F3:
 Societatea M exercită un control exclusiv asupra societăţii F1 care va
fi consolidată prin integrare globală;
 Societatea F2 este supusă unei influenţe semnificative din partea
societăţii M care deţine prin intermediul societăţii F1 un procent de 45
% din drepturile de vot. Societatea F2 va fi consolidată prin punerea în
echivalenţă;
 Societatea F3 nu este controlată de societate şi nu se află sub influenţa
semnificativă a societăţii M. Prin urmare societatea F3 se exclude din
perimetrul de consolidare.

11
  Societatea F4 nu este supusă controlului sau influenţei societăţi M,
deoarece societatea F3 asupra căreia societatea M nu deţine un control
exclusiv întrerupe lanţul de control. Ca atare nici societatea F4 nu se
include în perimetrul de consolidare.

3. Societatea M deţine 85 % din drepturile de vot în societatea F1, care

deţine 70% din drepturile de vot în societatea F2 şi care, la rândul ei,
deţine 30% din drepturile de vot în societatea F5. Totodată societatea M
deţine 18 % din drepturile de vot în societatea F3, care deţine 60% din
drepturile de vot în societatea F4 şi care, la rândul ei, deţine 85% din
drepturile de vot în societatea F5.
Se constată participări indirecte ale societăţii M în societăţile F 2, F4 şi F5 prin
intermediul altor societăţi.
Din legăturile de participare prezentate rezultă următoarele:
 Societatea F1 se află sub controlul exclusiv al societăţii M şi va fi
consolidată prin integrare globală.
 Societatea F2 se află la rândul său, sub controlul exclusiv al societăţii
M, deoarece ea este controlată de o altă societate F1 asupra căreia
societatea M exercită, de asemenea un control exclusiv. Societatea F2
va fi şi ea consolidată prin integrare globală.
 Prin intermediul societăţii F2, controlată exclusiv de societatea M,
asupra societăţii F5 se exercită o influenţă semnificativă de către
societatea M. Prin urmare societatea F5 va fi consolidată prin punerea
în echivalenţă.
 Participarea de 18% a societăţii M în societatea F3 întrerupe cel de-al
2-lea lanţ de control asupra societăţilor F3 şi F4 care sunt excluse din
perimetrul de consolidare.

12
Legături încrucişate (reciproce)
Societatea M deţine 65 % din drepturile de vot în societatea F1 care deţine
35 % din drepturile de vot în societatea F2. Totodată societatea M deţine 60
% din drepturile de vot în societatea F2 care, la rândul său, deţine 25 % din
drepturile de vot în societatea F1.
Procentele de control ale societăţii-mamă (M) în societăţile F1 şi F2 se
determină astfel:
 Societatea M exercită un control direct exclusiv asupra societăţii F1 în
proporţie de 65 %. Totodată prin intermediul societăţii F2, controlată
exclusiv de societatea M, se exercită controlul în proporţie de 25 %
asupra societăţii F1. Rezultă că societatea M deţine asupra societăţii F1
un procent de control de 90 % (65 % + 25 %).
 Societatea M deţine controlul direct exclusiv asupra societăţii F2,
proporţia fiind de 60 %. De asemenea societatea M deţine, prin
intermediul societăţii F1 asupra căreia exercită un control exclusiv, 35
% din drepturile de vot în societatea F2. Prin urmare societatea M
deţine asupra societăţii F2 un procent de control de 95 % (60 % +
35%).

Legături circulare
Societatea M deţine 55 % din drepturile de vot în societatea F1 care deţine
30 % din drepturile de vot în societatea F2, care deţine 25 % din capitalul
societăţii M.
Dacă societatea-mamă deţine propriile acţiuni sau o filială deţine acţiuni ale
societăţii-mamă, în procesul de consolidare a situaţiilor financiare
respectivele acţiuni vor fi considerate acţiuni proprii şi, prin urmare, ele sunt
private de drept de vot.

13
În cazul de faţă este vorba despre acţiunile societăţii M deţinute de
societatea F2 şi asupra căreia societatea M exercită o influenţă semnificativă
prin societatea F1 (deci societatea M deţine propriile acţiuni, ca efect al unei
legături circulare).
Societatea F1 va fi consolidată prin integrare globală, iar societatea F2 prin
punerea în echivalenţă.
Precizări:
 societatea S1 este deţinută în comun de societăţile M1 şi M2(câte 50%);
 între societăţile M1 şi M3 s-a încheiat un acord prin care aceasta din
urmă (M3) cedează drepturile de vot deţinute în societatea S2 (15%) în
favoarea societăţii M1;
 din acţiunile totale ale societăţii S5 drepturile de vot vizează doar
60%, diferenţa de 40% fiind acţiuni cu dividend prioritar, fără drept
de vot, deţinute de alţi acţionari decât M1 şi S4.
Tipul contractului exercitat de societatea M1 asupra societăţilor S1, S2…S10,
precum şi metodele de consolidare folosite sunt precizate în tabelul următor:

Societatea Procentajul Precizări Tipul de Metoda de

de control control consolidare
S1 50% Control în comun Control comun Integrarea
cu societatea M2 (concomitent) proporţional
ă
S2 40% + 15% = Procentajul de Control Integrarea
55% control depăşeşte exclusiv de globală
50% urmare fapt
acordului încheiat
cu societatea M3
S3 75% Control Integrarea
exclusiv globală
de drept
S4 80% Control Integrarea
exclusiv globală
de drept
14
 S5 
(2
1
%
25
%) Drepturile de vot Control Integrarea
60
% vizează numai exclusiv globală
60% din acţiunile de drept
societăţii S5
S6 18% Nu este supusă În afara
controlului perimetrului
de
consolidare
S7 30% Influenţă Punerea în
semnificativă echivalenţă
S8 15% + 0% = 15% Lanţul de control Nu este supusă În afara
este întrerupt în controlului perimetrului
S7 de
consolidare
S9 70% Control Integrarea
exclusiv de globală
drept
S10 25% + 30% = Control Integrarea
55% exclusiv de globală
drept

Retratări şi ajustări prealabile ale conturilor

individuale în vederea consolidării
Întocmirea situaţiilor financiare consolidate se face pe baza situaţiilor
financiare individuale ale societăţilor din cadrul grupului. În acest sens sunt
necesare retratări şi ajustări ale conturilor individuale care se efectuează
înaintea declanşării operaţiilor propriu-zise de consolidare.
Retratările şi ajustările prealabile vizează, în principal următoarele:
 retratările de omogenizare;
 conversia conturilor societăţilor străine.
Retratările de omogenizare
Omogenizarea vizează datele de închidere şi metodele contabile folosite.

15
Situaţiile financiare consolidate se elaborează la aceeaşi dată cu cea a
conturilor anuale ale societăţii-mamă.
Se ştie că în elaborarea conturilor individuale societăţile din cadrul grupului
pot folosi politici (metode) contabile diferite pentru reflectarea unor
tranzacţii asemănătoare. Ele au, spre exemplu, posibilitatea de a evalua
imobilizările, prin includerea sau nu în cost, a cheltuielilor financiare
(cheltuieli cu dobânzile); ele pot evalua stocurilor prin aplicarea metodelor
CMP şi FIFO, dar şi prin metoda LIFO, ele au posibilitatea de a utiliza
regimul de amortizare liniară, degresivă sau accelerată, etc.
Dacă o societate din cadrul grupului a utilizat în conturile individuale,
metode diferite faţă de cele adoptate în situaţiile financiare consolidate ea
trebuie să-şi ajusteze conturile individuale şi să transmită în vederea
consolidării, situaţii financiare individuale retratate şi armonizate cu cele ale
celorlalte societăţi din cadrul grupului.

Exemple
1. La data de 30.06.N o societate F din cadrul grupului a înregistrat punerea
în funcţiune a unei instalaţii de lucru executată prin regie proprie la costul de
producţie de 12.000 u.m., cu o durată de amortizare de 5 ani. Finanţarea
lucrării a fost realizată printr-un împrumut bancar, cu o dobândă de 600
u.m. Cheltuielile cu dobânda nu au fost incluse în costul imobilizării de către
societatea F.
Metoda de evaluare a costului de producţie aplicată de grup, pentru operaţii
similare, include cheltuiala cu dobânzile în costul de producţie al
imobilizărilor.
Pentru înţelegerea operaţiei de ajustare prezentăm tratamentul contabil
aplicat de societatea F în condiţiile folosirii unei metode de evaluare a
costului de producţie diferită de cea aplicată de grup, prezentând în acelaşi
16
timp tratamentul contabil al aceloraşi operaţiuni, în condiţiile metodei de
evaluare aplicată de grup:
 Tratamentul contabil în condiţiile metodei de evaluare utilizate de
societatea F:
- înregistrarea punerii în funcţiune a activului imobilizat, la cost de
producţie (exclusiv dobânzi):

30.06.N
2131„Echipamente = 722„Venituri din 12.000
tehnologice” producţia de
imobilizări
corporale”

- înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea instalaţiei aferente

exerciţiului N (12.000 u.m. x 20% x 6/12 = 1.200 u.m.):
31.12.N
6811„Cheltuieli de exploatare = 2813„Amortizarea 1.200
privind amortizarea instalaţiilor,
imobilizărilor” mijloacelor de
transport,
animalelor şi
plantaţiilor”

 Tratamentul contabil în condiţiile metodei de evaluare utilizate de

grup:
- înregistrarea punerii în funcţiune a activului imobilizat, la cost de
producţie (inclusiv cheltuiala cu dobânzile):

2131 „Echipamente = 722„Venituri din 12.600

tehnologice” producţia de
imobilizări corporale”

17
 - înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea aferente exerciţiului N
(12.600 u.m. x 20% x 6/12 = 1.260 u.m.).

6811„Cheltuieli de exploatare = 2813„Amortizarea 1.260

privind amortizarea instalaţiilor,
imobilizărilor” mijloacelor de
transport,
animalelor şi
plantaţiilor”

Consolidarea propriu-zisă a situaţiilor financiare

După cum s-a precizat în capitolul anterior, pentru consolidarea situaţiilor
financiare se utilizează mai multe metode de consolidare, metoda utilizată
fiind impusă de tipul de control pe care-l exercită societatea-mamă asupra
filialelor sale.

A. Consolidarea situaţiilor financiare prin aplicarea metodei integrării

globale
Integrarea globală este utilizată pentru consolidarea societăţilor controlate
exclusiv de societatea-mamă.
Aplicarea metodei integrării globale presupune efectuarea următoarelor
operaţiuni:
a) Integrarea în situaţiile financiare ale întreprinderii consolidante a
elementelor bilanţului şi a contului de profit şi pierderi ale întreprinderii
consolidate, după eventualele retratări şi ajustări prealabile. Integrarea se
realizează prin adunarea, linie cu linie a elementelor bilanţului şi ale contului
de profit şi pierderi ale societăţii consolidate cu cele ale societăţii
18
consolidante. Prin această operaţiune se procedează, de fapt, la cumularea
situaţiilor financiare individuale.
b) Eliminarea operaţiunilor reciproce, precum şi a titlurilor societăţii
consolidate, deţinute de societăţile din grup.
În cadrul procesului de consolidare se impune eliminarea operaţiilor
interne dintre societăţile din cadrul grupului cum ar fi: cumpărări/vânzări;
clienţi/furnizori; împrumuturi acordate/împrumuturi primite, precum şi a
rezultatelor aferente acestor operaţii.
În principal, eliminarea operaţiilor interne ”constă în soldarea creanţelor şi
datoriilor reciproce, pe de o parte, a cheltuielilor şi veniturilor reciproce, pe
de altă parte”.
Presupunem următoarele operaţii care au avut loc în cursul exerciţiului N
între societatea-mamă M şi filiala F a acesteia: la data de 20.06.N societatea
M acordă filialei F un împrumut în sumă de 10.000 u.m. Dobânda aferentă
împrumutului pentru exerciţiul N este de 1.000 u.m..
Operaţiunile de mai sus generează următoarele înregistrări în contabilitatea
celor două societăţi:
 În contabilitatea societăţii-mamă M:
1) Înregistrarea împrumutului acordat:
20.06.N
2671„Sume datorate de filială” = 5121„Conturi la bănci în 10.000
lei”

2). Înregistrarea dobânzii de încasat aferentă exerciţiului N:

31.12.N
2672„Dobânda aferentă = 766„Venituri din 1.000
sumelor datorate de dobânzi”
filiale”

19
  În contabilitatea filialei F
1) Înregistrarea împrumutului primit:
20.06.N
5121„Conturi la bănci în lei” = 1662„Datorii către 10.000
societăţile care deţin
interese de
participare”

2) Înregistrarea dobânzii datorate pentru exerciţiul N:

31.12.N
666„Cheltuieli privind = 1686„Dobânzi aferente 1.000
dobânzile” datoriilor către
societăţile care deţin
interese de
participare”

Presupunem că la 31.12.N-1, înainte de efectuarea acestor operaţiuni,

bilanţurile simplificate ale celor două societăţi se prezintă astfel:

Bilanţul simplificat al societăţii M

la data de 31.12.N-1
ACTIV PASIV
Titluri de participare 2.000Capital social 70.000
Disponibilităţi 68.000
TOTAL ACTIV 70.000 TOTAL PASIV 70.000

Bilanţul simplificat al societăţii F

la data de 31.12.N-1
ACTIV PASIV
Imobilizări corporale 7.000Capital social 3.000
Stocuri 5.000Datorii (furnizori) 9.000
TOTAL ACTIV 12.000 TOTAL PASIV 12.000

Presupunând că în afara operaţiunilor de închidere a conturilor de venituri şi

cheltuieli nu au avut loc alte operaţiuni decât cele descrise şi contabilizate,
20
situaţiile financiare individuale ale celor două societăţi comerciale întocmite
la data de 31.12.N se prezintă astfel:
Bilanţul simplificat al societăţii M
la data de 31.12.N
ACTIV PASIV
Imobilizări financiare 13.000Capital social 70.000
Din care: Rezultat (profit) 1.000
- titluri de participare 2.000
- creanţe imobilizate 11.000
(împrumutul acordat
şi
dobânda aferentă) 58.000
Disponibilităţi
TOTAL ACTIV 71.000 TOTAL PASIV 71.000

Contul de profit şi pierderi al societăţii M la data de 31.12.N:

Venituri din dobânzi 1.000
TOTAL VENITURI 1.000
REZULTAT (PROFIT) 1.000

Bilanţul simplificat al societăţii F

la data de 31.12.N
ACTIV PASIV
Imobilizări corporale 7.000Capital social 3.000
Stocuri 5.000Rezultat (pierderi) 1.000
Disponibilităţi 10.000Datorii 20.000
Din care:
- furnizori 9.000
- datorii către M 11.000
TOTAL ACTIV 22.000 TOTAL PASIV 22.000

Contul de profit şi pierderi al societăţii F la data de 31.12.N:

Cheltuieli privind dobânzile 1.000
TOTAL CHELTUIELI 1.000
REZULTAT (PIERDERE) 1.000
21
În vederea întocmirii situaţiilor financiare consolidate se efectuează prima
operaţiune şi anume integrarea în situaţiile financiare ale societăţii
consolidante (M) a bilanţului şi a contului de profit şi pierderi ale societăţii
consolidate F.
A. Integrarea bilanţului:
Postul bilanţier Societatea Societatea TOTAL
M F
Imobilizări corporale - 7.000 7.000
Imobilizări financiare 13.000 - 13.000
Stocuri - 5.000 5.000
Disponibilităţi 58.000 10.000 68.000
TOTAL ACTIV 71.000 22.000 93.000
Capital social 70.000 3.000 73.000
Rezultat global +1.000 -1.000 -
Datorii - 20.000 20.000
TOTAL PASIV 71.000 22.000 93.000

B. Integrarea contului de profit şi pierderi:

Indicatori Societatea Societatea TOTAL
M F
Venituri din dobânzi 1.000 - 1.000
Cheltuieli privind dobânzile - 1.000 1.000
Rezultat global + 1.000 - 1.000 -
-profit 1.000 - 1.000
-pierdere - 1.000 1.000

Cea de-a doua operaţiune în procesul de consolidare propriu-zisă presupune

eliminarea operaţiunilor reciproce. Această operaţiune va genera
următoarele înregistrări:

În bilanţul integrat:
1) Eliminarea împrumuturilor:

22
1662„Datorii către societăţile = 2671„Sume datorate de 10.000
care deţin interese de filiale”
participare”

2) Eliminarea dobânzilor de încasat şi de plătit aferente exerciţiului N:

1686„Dobânzi aferente = 2672„Dobânda aferentă 1.000

datoriilor către societăţile sumelor datorate de
care deţin interese de filiale
participare”

Bilanţul integrat întocmit după eliminarea operaţiilor reciproce

se prezintă astfel:
Postul bilanţier Total Corectări TOTAL
(înainte de eliminarea
operaţiilor reciproce)
Imobilizări corporale 7.000 - 7.000
Imobilizări financiare 13.000 (-10.000 – 2.000
1.000) = -
Stocuri 5.000 11.000 5.000
Disponibilităţi 68.000 - 68.000
-
TOTAL ACTIV 93.000 - 11.000 82.000
Capital social 73.000 - 73.000
Rezultat - - -
Datorii 20.000 (- 10.000 – 9.000
1.000) = -
11.000
TOTAL PASIV 93.000 - 11.000 82.000

În contul de profit şi pierderi

 eliminarea dobânzilor aferente împrumuturilor acordate de societatea-
mamă filialei sale:

23
 766„Venituri din dobânzi” = 666„Cheltuieli privind 1.000
dobânzile”

c) Eliminarea participaţiilor deţinute de societatea-mamă şi

repartizarea capitalurilor proprii între societatea-mamă şi minoritari
Prin această operaţiune se realizează înlocuirea titlurilor de participare
deţinute de societatea-mamă de capitalurile proprii ale societăţii consolidate,
precum şi repartizarea capitalurilor proprii şi a rezultatului societăţii
consolidate între societatea-mamă (consolidantă) şi interesele altor asociaţi
şi acţionari.
În integrarea globală apar două rubrici specifice situaţiilor financiare
consolidate: rezerve consolidate şi interese minoritare:
 Rezervele consolidate reprezintă cota-parte a societăţii-mamă în
rezervele acumulate de la constituirea sau de la achiziţia societăţii
consolidate;
 Interesele minoritare reprezintă cote-părţi din capitalurile proprii ale
societăţii consolidate care se cuvin acţionarilor/asociaţilor, alţii decât
societatea-mamă.
Dacă rezultatele societăţii consolidate prin integrare globală se soldează cu
pierderi, pot fi întâlnite următoarele două cazuri:
1) partea care revine intereselor minoritare din pierderile societăţii
consolidate este inferioară părţii ce revine acestora din capitalurile proprii
ale acesteia.
În acest caz pierderea care revine minoritarilor este acoperită integral din
capitalurile proprii care revin acestora.
2) partea care revine intereselor minoritare din pierderile societăţii
consolidate este superioară părţii ce revine acestora din capitalurile proprii.

24
În acest caz pierderea care revine minoritarilor se limitează la partea ce
revine acestora din capitalurile proprii societăţii consolidate. Diferenţa de
pierdere este suportată de societatea-mamă (interesele majoritare). În
condiţiile în care societatea consolidată (filială) realizează ulterior beneficii,
partea din aceste beneficii care se cuvin intereselor minoritare vor fi atribuite
societăţii-mamă, până când întreaga pierdere absorbită anterior de aceasta va
fi acoperită.
Acoperirea pierderilor prin modalitatea descrisă mai sus, se aplică numai în
situaţia în care acţionarii minoritari nu au obligaţia expresă de a acoperi
aceste pierderi.

B. Consolidarea situaţiilor financiare prin integrare proporţională

Integrarea proporţională este folosită pentru consolidarea societăţilor
controlate în comun şi ea presupune parcurgerea aceloraşi etape de lucru
utilizate şi în cazul metodei de consolidare prin integrare globală, cu
precizarea că valorile din situaţiile financiare ale întreprinderii controlate în
comun sunt preluate la nivelul cotei-părţi corespunzătoare participaţiei
societăţii consolidante.
Tot la nivelul procentajului de integrare sunt eliminate operaţiunile
reciproce, profiturile interne şi participaţiile societăţii consolidante deţinute
în capitalurile societăţii integrate proporţional.
În bilanţul consolidat interesele minoritare nu mai trebuie să fie puse în
evidenţă.
Exemplu de aplicare a metodei integrării proporţionale
Presupunem că societăţile M, A şi B controlează în comun societatea F.
Fiecare societate deţine 30% din titlurile societăţii F. Diferenţa de 10% din
titluri este deţinută de persoane fizice.
25
Societatea M a achiziţionat titlurile deţinute la societatea F cu preţul de
6.000 u.m.
În cursul exerciţiului N între societăţile M şi F se derulează următoarele
operaţiuni:
 societatea M acordă un împrumut pe termen lung societăţii F, în sumă
de 3.000 u.m.;
 societatea M livrează mărfuri societăţii F în valoare de 800 u.m.,
vândute integral de către societatea F, dar neachitate de aceasta până
la închiderea exerciţiului N.
Situaţiile financiare simplificate ale societăţilor M şi F la 31.12.N se prezintă
astfel:
Bilanţul societăţii M
ACTIV PASIV
Terenuri 20.000 Capital social 25.000
Construcţii 10.000 Rezerve 6.000
Titluri de participare 6.000 Rezultat 2.000
Împrumuturi acordate pe 3.000 Furnizori 8.000
termen lung
Creanţe-clienţi 1.500
Disponibilităţi 500
TOTAL ACTIV 41.000 TOTAL PASIV 41.000

Contul de profit şi pierderi al societăţii M

Venituri totale 100.000
Cheltuieli totale 98.000
Rezultat 2.000

Bilanţul societăţii F
ACTIV PASIV
Terenuri 17.500 Capital social 18.000
Construcţii 5.000 Rezerve 2.000
Creanţe-clienţi 1.000 Rezultat 1.000
Disponibilităţi 1.500 Datorii pe termen lung 3.000
26
 Furnizori 1.000
TOTAL ACTIV 25.000 TOTAL PASIV 25.000

Contul de profit şi pierderi al societăţii F

Venituri totale 60.000
Cheltuieli totale 59.000
Rezultat 1.000

Parcurgerea etapelor de consolidare a bilanţului.

a) Cumularea posturilor din bilanţul societăţii M în procent de 100% şi
a posturilor din bilanţul societăţii F în procent de 30%
Post bilanţier Societatea M Societatea F TOTAL
(100%) (30%)
Terenuri 20.000 5.250 25.250
Construcţii 10.000 1.500 11.500
Titluri de participare 6.000 - 6.000
Împrumuturi acordate pe termen 3.000 - 3.000
lung 1.500 300 1.800
Creanţe clienţi 500 450 950
Disponibilităţi
Total activ 41.000 7.500 48.500
Capital social 25.000 5.400 30.400
Rezerve 6.000 600 6.600
Rezultat 2.000 300 2.300
Datorii pe termen lung - 900 900
Furnizori 8.000 300 8.300
Total pasiv 41.000 7.500 48.500

b) Eliminarea operaţiilor reciproce

1) Eliminarea împrumutului acordat societăţii F de către societatea M,
conform procentajului de integrare:
Datorii pe termen lung = Împrumuturi 900
acordate pe termen
(3.000 u.m. x 30%) lung

27
2) Eliminarea sumei nedecontate din operaţiunea de vânzare/cumpărare a
mărfurilor, conform procentajului de integrare:
Furnizori = Clienţi 240

(800 u.m. x 30%)

c). Eliminarea titlurilor deţinute de societatea M în F:

- calculul diferenţei de achiziţie:
(+) Costul de achiziţie a titlurilor 6.000
(-) Valoarea justă a titlurilor achiziţionate 5.400
(=) Fond comercial 600
3) Contabilizarea fondului comercial:
Fond comercial = Titluri de participare 600

4) Eliminarea participaţiilor deţinute de M în F

Capital social = Titluri de 5.400
participare
(6.000 u.m. - 600 u.m)

Bilanţul consolidat al grupului M

Postul bilanţier
Terenuri 25.250
Construcţii 11.500
Titluri de participare (6.000 – 6.000) -
Împrumuturi acordate pe termen lung (3000 – 900) 2.100
Fond comercial 600
Creanţe clienţi (1.800 – 240) 1.560
Disponibilităţi 950
Total activ 41.960

28
Capital social (30.400 – 5.400) 25.000
Rezerve 6.600
Rezultat 2.300
Datorii pe termen lung (900 – 900) -
Furnizori (8.300 – 240) 8.060
Total pasiv 41.960

Parcurgerea etapelor de consolidare a contului de profit şi pierderi

a) Cumularea elementelor contului de profit şi pierderi a societăţii M în
procent de 100% şi a elementelor contului de profit şi pierderi a societăţii F
în procent de 30%.
Elemente Societatea M Societatea F TOTAL
100% 30%
Venituri totale 100.000 18.000 118.000
Cheltuieli totale 98.000 17.700 115.700
Rezultat 2.000 300 2.300

b) Eliminarea veniturilor şi cheltuielilor aferente operaţiilor reciproce din

vânzarea/cumpărarea mărfurilor:
Venituri = Cheltuieli 240

(800 u.m. x 30%)

Contul de profit şi pierderi consolidat al grupului M

Venituri totale (118.000 – 240) 117.760
Cheltuieli totale (115.700 – 240) 115.460
Rezultat 2.300

C. Consolidarea situaţiilor financiare prin metoda punerii în

echivalenţă
Punerea în echivalenţă este folosită pentru consolidarea societăţilor în care
societatea consolidantă exercită o influenţă semnificativă.

29
Metoda constă în substituirea costului de achiziţie al titlurilor deţinute de
societatea consolidantă cu cota-parte a capitalurilor proprii ale societăţii
consolidate.
Spre deosebire de integrarea globală şi integrarea proporţională, în bilanţul
consolidat prin punerea în echivalenţă se preiau numai posturile de activ şi
de pasiv ale societăţii consolidante. Titlurile de participare sunt eliminate, la
nivelul valorii lor bilanţiere. În activ apare postul „Titluri puse în
echivalenţă”, care evidenţiază titlurile deţinute de societatea consolidantă la
o valoare reevaluată corespunzătoare cotei-părţi din capitalurile proprii ale
societăţii consolidate.
Diferenţa dintre valoarea reevaluată a titlurilor şi valoarea bilanţieră
reprezintă plusul de valoare obţinut de societatea consolidantă, din deţinerea
de titluri şi se înscrie în pasivul bilanţului prin majorarea posturilor
„Rezerve” şi „Rezultate”. Suma alocată fiecărui post, din diferenţa obţinută,
se face în funcţie de proporţia rezervelor şi rezultatelor aferente societăţii
consolidate, în totalul acestor elemente de capitaluri.
Dacă capitalurile proprii ale societăţii consolidate sunt negative, titlurile
puse în echivalenţă se înscriu cu valoarea zero.
O altă particularitate a acestei metode de consolidare o reprezintă faptul că
operaţiile reciproce nu se elimină datorită caracterului marginal al
controlului exercitat de societatea consolidantă asupra societăţii consolidate.
În contul de profit şi pierdere consolidat, sunt preluate cheltuielile şi
veniturile societăţii consolidante iar partea din profitul sau pierderea aferentă
participaţiei se reflectă ca un element distinct denumit „Rezultatul
întreprinderilor asociate”.
Exemplu de aplicare a metodei punerii în echivalenţă
Fie societăţile M şi F din exemplul precedent. Considerăm că există un
asociat A, care deţine 70% din titlurile societăţii F.
30
Societatea M deţine 30% din titlurile societăţii F, asupra căreia exercită o
influenţă semnificativă şi prin urmare va consolida situaţiile financiare prin
punerea în echivalenţă.
- Determinarea diferenţei din consolidare:
(+) Valoarea reală a titlurilor F (deţinute de M) = 6.300 u.m.
(18.000 + 2.000 + 1.000) x 30%
(-) Costul de achiziţie al titlurilor F (deţinute de M) = 6.000
u.m.
(=) Diferenţa din consolidare = 300 u.m.

-Repartizarea diferenţelor din consolidare la:

2.000
-(1) rezerve: 300
x
3.000

1.000
(2) rezultat: 300
x
3.000

- punerea în echivalenţă:
Titluri puse în = % 6.300
echivalenţă Titluri de participare 6.000
Rezerve 200
Rezultat 100

Bilanţul consolidat al grupului M

ACTIV PASIV
Terenuri 20.000 Capital social 25.000
Construcţii 10.000 Rezerve (6000 + 200) 6.200
Împrumuturi acordate pe Rezultat (2000 + 100) 2.100
termen lung 3.000 Furnizori 8.000
Titluri puse în echivalenţă 6.300
Creanţe-clienţi 1.500
Disponibilităţi 500
TOTAL ACTIV 41.300 TOTAL PASIV 41.300

31
 Procedee de consolidare a situaţiilor financiare
Consolidarea structurilor complexe

Aşa cum s-a precizat în capitolele precedente metoda de consolidare de

aplicat este dată de procentajul de control. Nu întotdeauna procentajul de
control coincide cu partea din capital deţinută de societatea – mamă, direct
sau indirect, în fiecare societate consolidată. Pentru determinarea acestei
mărimi se utilizează procentajul de interes. Acesta este o noţiune
financiară, care serveşte calculului părţii societăţii – mamă în capitalul şi
rezultatul fiecărei societăţi din ansamblul consolidat. El va fi calculat
avându-se în vedere numărul de acţiuni deţinute şi tipurile de legături
existente între societăţi.
Pentru determinarea procentajului de interes „se multiplică procentajele de
deţinere (capitalul deţinut) ale fiecărei societăţi care constituie lanţul şi se
adună procentajele rezultate din diferitele înmulţiri, pentru fiecare lanţ al
filiaţiei”.
În procesul de consolidare, procentajul de interes se utilizează pentru
eliminarea titlurilor de participare deţinute direct sau indirect de societatea –
mamă, în capitalurile societăţilor consolidate.
În exemplele privind consolidarea situaţiilor financiare prezentate în
capitolele precedente s-a făcut referire la grupuri formate din societăţi între
care există legături simple, directe, de participaţie, plecând de la ipoteza că
procentajul de control coincide cu procentajul de interes.

Procedee de consolidare a situaţiilor financiare

În cazul structurilor complexe de grup, întreprinderile care consolidează
situaţiile financiare pot utiliza, ca procedee sau tehnici de consolidare,
consolidarea pe paliere sau consolidarea directă.

32
1. Consolidarea pe paliere
Acest procedeu de consolidare presupune consolidarea succesivă a
subgrupurilor (subansamblelor) consolidate care, la rândul lor, vor fi
integrate în ansamblul grupului. Ca atare, prin acest procedeu se
consolidează succesiv subgrupuri în ansambluri mai mari, pe baza
următoarelor principii:
 consolidările succesive se efectuează începând de la societatea plasată
la extremitatea inferioară a lanţului şi avansând către societatea –
mamă;
 fiecare sub-consolidare este efectuată aplicând capitalurilor proprii ale
unei filiale procentajul de participaţie deţinut de societatea care deţine
rolul de mamă în subansamblu.
La nivelul fiecărui palier, capitalurile proprii ale unui subgrup sunt partajate
între grupul de nivel superior şi interesele minoritare.
Consolidarea pe paliere are următoarele consecinţe:
 pentru întreprinderile consolidate proporţional, se evidenţiază, după
caz, în bilanţul consolidat, interesele minoritare în acestea;
 pentru participaţiile puse în echivalenţă, se pun în echivalenţă
subgrupurile consolidate şi se constată interesele minoritare asupra
participaţiilor de la nivelul secund.

2. Consolidarea directă
Acest procedeu presupune determinarea pentru fiecare societate inclusă în
perimetrul de consolidare, a drepturilor grupului în capitalurile proprii ale
acesteia.
Pentru partajul capitalurilor proprii ale fiecărei societăţi se aplică:

33
  pe de o parte, procentajul de interes al societăţii – mamă în societatea
respectivă;
 pe de altă parte, procentajul de interes complementar care corespunde
intereselor minoritare.
Eliminarea titlurilor de participare este partajată între societatea – mamă
şi interesele minoritare. Partajul se efectuează aplicând titlurilor de
participare procentajele de interes ale societăţii – mamă şi ale minoritarilor
în societatea care deţine titluri de participare.
Se consideră necesare următoarele precizări:
 procentajul de interes utilizat pentru partajul capitalurilor proprii
este procentajul deţinut de societatea – mamă în filiala partajată; iar
 procentajul de interes utilizat pentru partajarea eliminării titlurilor
de participare este procentajul societăţii – mamă în societatea
deţinătoare de titluri.
Mărimile celor două procentaje sunt diferite. Rezervele consolidate,
rezultatul consolidat, diferenţele de achiziţie şi interesele minoritare,
determinate prin aplicarea procedeului consolidării directe, trebuie să fie
aceleaşi cu cele care ar fi obţinute dacă consolidarea s-ar realiza pe paliere.

BIBLIOGRAFIE

Bibliografie minimală obligatorie:

1. Luminiţa Ionescu, Lucian Ilincuţă, Floarea Georgescu - Contabilitatea
aprofundată a societăţilor comerciale, Editura FRM, Bucureşti, 2009,
2. Luminiţa Ionescu, Lucian Ilincuţă, Floarea Georgescu - Contabilitate
aprofundată: teste grilă şi aplicaţii practice, Editura FRM, Bucureşti, 2008.
3. Ristea Mihai, Dumitru Corina - Contabilitate aprofundată, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2003,
34
*** Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată şi completată ulterior,
*** ORDINUL nr. 1802/29 decembrie 2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate,
***IASB Standardele Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică,
Bucureşti, 2007,
***IFRS Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR,
Bucureşti, 2013.

35