Prefață la prima carte.

Domnul m-a condus prin Duhul Său să scriu și să trimit în lume o relatare condensată a vieții mele și a
experienței de muncă de peste patruzeci de ani în lucrare a Domnului, ca evanghelist. Cea mai mare
dorință a vieții mele este ca păcătoșii să audă de Isus și să fie mântuiți. Știu că timpul este scurt și ceea ce
facem pentru Stăpânul trebuie să facem repede. Prin urmare, trimit această carte în numele și Duhul
Domnului Isus, știind că va ajunge la mii de oameni care nu vor auzi niciodată glasul meu în propovăduirea
Cuvântului și că mulți vor fi mântuiți citind-o, că eu nu-i voi vedea niciodată până nu-i voi întâlni în cer. Este
la îndemâna fiecăruia; și cu alternanța de pace și necaz, încurajare și descurajare, speranță și frică,
prosperitate și adversitate, bucurie și tristețe, nu pot să nu mă gândesc că va fi interesant și benefic pentru
cei care o pot citi. Am încercat într-un mod simplu de a prezenta cititorilor mei dragostea lui Isus pentru o
lume pe moarte, și lucrarea care a fost îndeplinită la picioarele acestui Dumnezeu, prin intermediul
eforturile umilului tău slujitor,

MARIA BEULAH WOODWORTH,

Evanghelist

Prefață la noua ediție.

Au trecut aproape treizeci și cinci de ani de când Domnul m-a ridicat din ceea ce toți credeau că era patul
meu de moarte, după ce i-am promis Domnului că îmi voi consacra viața lucrării Lui, dacă El mă va ridica și
mă va pregăti prin puterea, înțelepciunea și tăria Lui.
Știam că totul trebuie să vină de la El, pentru că nu eram altceva decât un mic vierme. El a spus că va lua
viermele și va zdrobi un munte. S-au ridicat multe rugăciuni pentru recuperarea mea; Domnul a auzit, și
consacrarea mea a fost primită și pecetluită în cer; iar acum, după atâția ani pe câmpul de luptă, încă
presez lupta asupra porții. La vârsta de șaizeci și opt de ani, sănătatea mea este mai bună decât oricând și
pot rezista mai mult în multe feluri, decât oricând în toți acești ani.
Domnul îmi dă mare lumină în aceste zile din urmă, iar lucrarea este acum mai mare. Lumina și puterea
lucrării și a cărții se răspândesc peste tot pământul. Acesta este motivul pentru care acum scriu o altă
carte, că ne așteptăm să ajungă în toate țările, triburile și limbile, pentru a da Ultimul Avertisment unei lumi
pierdute; și să adune laolaltă pe cei aleși din cele patru colțuri ale pământului; ca să ne vedem ochi în ochi,
să vorbim aceeași limbă și să fim pecetluiți cu botezul penticostal al puterii, cunoașterii și darurilor și să fim
gata să-L întâlnim pe Domnul în văzduh. (1 Tes. 4:17.)

Eram în lucrarea de evanghelizare doar de puțin timp, când Domnul mi-a arătat clar că El voia să scriu o
relatare despre nașterea mea, copilăria, convertirea, chemarea minunată și botezul cu Duhul Sfânt,
înzestrarea cu daruri și putere, și pregătirea mea pentru muncă și experiența mea în muncă de până
atunci.
Am fost la fel de surprinsă ca atunci când m-a chemat să predic Evanghelia Lui. Nu m-am gândit niciodată
la așa ceva ca să scriu o carte. Pur și simplu am crezut că este imposibil, dar i-am promis Domnului că ori
de câte ori El îmi deschidea o ușă să intru pentru slava Lui, că voi merge înainte în puterea Lui, chiar dacă
voi muri în încercare.
Rugăciunile mele au fost întotdeauna și sunt și acum pentru mai multă Lumină și mai multă Înțelepciune cu
orice preț. Acesta trebuie să fie strigătul și credința noastră.” Apoi mergeți înainte în numele Lui, indiferent
de rezultate sau persecuții, atunci Sângele va curăța continuu, și vom fi ținuți îndrăgostiți unii de alții; și
vom avea o părtășie dulce cu Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos.
M-am apucat de treabă deodată, fără nicio notă, doar având încredere în Domnul să-mi arate și să mă
conducă să scriu; să-mi călăuzească degetele, să identific cuvântul și importanța și să-mi aducă în minte
exact ceea ce ar putea folosi El pentru a-și lumina copiii și pentru a-i aduce pe păcătoși la Hristos.
Am scris o carte mică conform instrucțiunilor. De multe ori Duhul Sfânt a căzut peste mine. Simțeam că
eram topită în dragoste și plâns, iar hârtia avea să fie toată umedă și pătată de lacrimi, în timp ce îi
cerusem lui Dumnezeu să trimită și să sigileze scrisul cu Puterea Duhului Sfânt; pentru ca cei care o citesc
să fie treziți și puterea să cadă asupra lor, pentru ca mulți să fie aduși la Hristos și binecuvântați în feluri
diferite.
Ei bine, Domnul a folosit cartea în toate aceste moduri, mult mai mult decât am crezut vreodată că este
posibil. Nu a trecut mult până când El m-a chemat să scriu alta mult mai mare, alta și alta; până acum,
inclusiv pe acesta, am trimis cinci volume diferite din viața și munca mea; și trei cărți de Predici, făcând
multe mii de pagini în total. Nu mai am niciuna dintre acestea la îndemână acum, cu excepția câtorva
exemplare ale cărții numărul patru.
Am publicat și patru cărți de imnuri, care au fost la mare căutare, dar acum sunt epuizate.
Toate aceste cărți au dispărut și sunt împrăștiate pe pământ. Există o cerere mai mare pentru cărți decât
oricând și apelurile vin din toate părțile; ei spun: „Scrie o altă carte, condensată de la început”.
Ne-am ascultat prietenii și glasul lui Dumnezeu și acum publicăm un volum mare, dând o relatare
condensată a tuturor edițiilor trecute; împreună cu multe lucruri care nu au fost niciodată scrise, nici date
publicului și care vor fi citite cu interes; de asemenea o serie de predici noi.
Această carte va apărea în numele Său, însoțită de Duhul Sfânt, pentru a face mai mult bine decât toate
celelalte. Așadar, dragă cititor, ascultă ceea ce citești și ascultă ce îți spune Duhul.
Dacă auziți și ascultați, mă voi întâlni cu mulți dintre voi în acel oraș frumos. Deși nu o să vă văd niciodată
fețele aici, ne vom cunoaște acolo și vom povesti împreună despre dragostea Lui.

M. B. WOODWORTH-ETTER,
Evanghelist

Cuprins
Capitolul I.
Copilăria mea—Moartea tatălui meu—Dorul meu de educație—Dorința mea de predare și influență
religioasă—Convertirea și botezul meu—Dumnezeu mă cheamă la muncă—Căsnicia mea—Încercări și
descurajări — Îngerul morții la noi acasă —Convertirea, boala și moartea lui Georgie ,— Nașterea și
moartea micuței Gertie.

Capitolul II.
Boala mea gravă și viziunile glorioase ale lui Isus și ale orașului frumos — Încurajarea mamelor — În sus
într-un nor de slavă — Au început să caute scuze — Dându-i lui Dumnezeu gloria — Boala și moartea lui
Willie — Satana încearcă să mă convingă să nu merg — Puterea de Ungere.

Capitolul III.
M-am străduit să mă pregătesc pentru lucrare — Vorbesc față în față cu Mântuitorul într-o viziune — Ce am
văzut într-o viziune — Purtând crucea — Mi-am ascuns talentul — Câteva întrebări clare — Prima mea
întâlnire — Un loc remarcat pentru necredință – Rezultatul bun
Capitolul IV.
O scurtă vizită în Columbiana — O întâlnire glorioasă — Condiția și situația mea — Puterea lui Dumnezeu
manifestată — Misiunea mea — Adunarea păcătoșilor la cruce — Unirea cu Biserica — Încrederea mea în
Dumnezeu — O declarație a lucrării îndeplinite — Îndemn către Christian — Primul meu efort prelungit.

Capitolul V.
Petrecerea surpriză — Întâlnirea la Sion — Un accident trist — O vizită la Dayton — Moartea subită a unui
tânăr — Rezultatul întâlnirii — Douăzeci de botezați — Surpriza de ziua mea — Cuvinte de încurajare
pentru cititor.

Capitolul VI.
Întâlnirea la Pott’s Corner — Convertirea fratelui D. — Nu va fi rănit — În ultimele sale ore — Întâlnire la
Capela Wood — Sub convingere profundă — O întâlnire glorioasă — L-am văzut pe Salvator venind într-
un car de aur — Convertirea unui necredincios în vârstă de optzeci și cinci de ani — Vizita mea la Fort
Wayne

Capitolul VII.
Întâlnire la Monroeville — Afișarea minunată a puterii lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciune — Viziunea
mea — Foaia șerpuită și sicriul — Viziuni sau transe — În drum spre Canaan — Întâlnire la Massillon

Capitolul VIll.
Întâlnire la Hoagland — Manifestarea puterii lui Dumnezeu — Întâlnire la Middletown — Experiența unuia
în transă — Un necredincios — Persoană în vârstă de șaptezeci de ani convertită — Moartea unui tânăr
convertit — Orașul de aur — Întâlnire în cinci puncte — Capela Naturii

Capitolul IX.
Întâlnire la Sheldon — Un membru al Bisericii în vârstă de cincizeci și unu de ani convertit — „Dumnezeul
meu nu este nici surd, nici nebun” — „Nu este suficientă putere acolo pentru a mă doborî” — O altă stea în
coroana mea — Întâlnirea de la Bluffton — Un slujitor universalist și unul baptist au avut o experiență bună
și soția celui din urmă a început să predice.

Capitolul X.
Întâlnire la Union Chapel—Convertit la fereastră—Patronul de salon convertit—Micul Jimmie—Trinity
Chapel—Părăsirea câmpului de luptă pentru o vacanță—În spatele gratiilor—Benton Harbor și St. Joe,
Michigan—Vaporul Evangheliei — Biserici ca un Teatru—Acasă din nou.

Capitolul XI.
Întâlnire de tabără la Maples — Slujbă solemnă de rămas bun — Cina Domnului în Grove — Întâlnire la
Zanesville — Mulțimi mari — Carul de aur — Am predicat două predici funerare — Întâlnire la Markle —
Un „Tăietor de bușteni” convertit — „Sora mea devine religioasă”

Capitolul XII.
Întâlnire la Trinity Chapel — O crimă — Slujbă de botez — Vizită la Trinity — Vizită la
Sheldon — Întâlnire la New Haven — O, Doamne, trimite-ne ajutor! — Convertirea unui catolic — Un copil
mic îi va conduce — Judecata rapidă — Întâlnire la Maples.

Capitolul XIII.
Vizitarea bisericilor — Little River — Markle — Două scene din patul morții — Întâlnire trimestrială la
Middletown — Întâlniri la Massillon, Liberty și New Haven — Particip la întâlnirea bătrânilor din Columbia
City, Indiana.

Capitolul XIV.
Întâlnire la Little River—Slujba de botez—Cina Domnului—Spălarea picioarelor—Întâlnire la Churubusco—
Convertiri minunate—Acasă din nou—Întâlnire la Buzzard's School-House—O biserică organizată—
Întâlnire lângă Roanoke, Indiana—Întâlnire lângă Columbia City, Indiana—Meeting la Syracuse, Indiana.

Capitolul XV.
Întâlnire la Hartford City — Afișarea minunată a puterii lui Dumnezeu — O transă într-un magazin —
Rezultatele acestei întâlniri — Rapoarte complete de la ziare de top — Întâlnire la New Corner — Peste
cinci sute de convertiri — Raportul acestei întâlniri din Indianapolis Journal — Scenele de închidere

Capitolul XVI.
Întâlnire la Summitville — Aproximativ cinci sute convertiți într-o săptămână — Întâlnirea de la Fairmount —
Trezirea din Columbia City — Vizitarea trupelor lui Daniel — Întâlnire la Elwood — Membrii Bisericii Rece
— Fiica unui paznic de saloane — Întâlnire la Tipton — Încercarea de a se odihni — Întâlnire la Pendleton
— Oamenii sunt rugați să coboare din tren și sunt convertiți — Pe o distanță de douăzeci de mile, oameni
sunt doborâți în casele lor — Trezirea mătură peste țară — Trezirea Kokomo

Capitolul XVII.
Vizită la Elwood—Lacul Manitou—Vizită la Kokomo—Întâlnire de tabără la Lacul Manitou, Greentown,
Xenia, Willow Branch, la zece mile de Willow Branch, Millenor's Corner și Greenfield, Indiana — Întâlnire
într-o școală-casă lângă Millenor's Corner — Întâlnire - Tabără lângă Alexandria, Indiana — Dna. D. — O
rugăminte pentru păcătoși să vină la Hristos.

Capitolul XVIII.
Sud—Memphis, Tennessee—Homeward Bound—Cincinnati, Ohio—New York—Central Park—
Chambersburg, Pennsylvania

Capitolul XIX.
Întâlnire la New Bethel—Columbia City—Butler, Indiana—Casa mea veche—O mare întâlnire la Cleveland,
Ohio.

Capitolul XX.
Întâlnire la Troutman — Două sicrie pline — Experiența fratelui S. — El este chemat la lucrarea
evanghelistică — Un sceptic convertit.

Capitolul XXI.
Început la Lawrence, Kansas—Recolta este mare—Întoarcerea la Kokomo, Indiana—Marea reuniune—Un
predicator vindecat—Winfall, Indiana—Un lider de clasă cu un fiu beat care luptă împotriva lucrării lui
Dumnezeu—El și-a aruncat cârja — Puterea Duhului Sfânt—Întâlnire la Perkinsville—Întâlnire la
Summitville

Capitolul XXII.
Întâlnire la Anderson, Indiana — Păcătoșii s-au grăbit — Întâlnire la Farmland, Indiana — Ea a spus că
este descurajată — El s-a urcat pe cal și a plecat — Întoarcere la Anderson — Vindecat de boală de inimă
— Convertirea unui necredincios — Dumnezeu trimite un cutremur ca Răspuns la rugăciune — O sută
nouăzeci și patru de botezați — Biserica organizată — Predicarea pe treptele Tribunalului — Înapoi la
Farmland.

Capitolul XXIII.
Întâlnire la Muncie, Indiana—Mulți botezați în White River—Încercând să se odihnească—Întoarcerea la
Muncie—Întâlnirea din Indianapolis—Mulți slujitori ne-au stat alături—Capete încărunțite înclinate de durere
—Vindecat de cancer la stomac—Înapoi la Anderson—Întâlnire la Greens-burg, Indiana—Judecător
vindecat—Fratele Hanway —O viziune minunată.

Capitolul XXIV.
Din nou Muncie—Columbia City—Butler—Întâlniri de tabără la Marion—Anderson și Greensburg, Indiana
—Adio Indiana—Urbana, Illinois—Cancer vindecat—Am botezat douăzeci și trei—Boiling Springs, Illinois—
Am botezat o mulțime—Întâlnire la Decatur , Illinois — Un om de cale ferată convertit — Înapoi în Indiana
— Bătrânul din Indianapolis

Capitolul XXV.
Biserica din Anderson, Indiana, dedicată — Vizităm Urbana, Illinois — Trupa lui Daniel la Decatur, Illinois
— La Hannibal, Missouri — Un proprietar de salon convertit — Un slujitor vindecat de guturai — Puterea
afișată — O viziune doveditoare.

Capitolul XXVI.
O viziune minunată — Puterea Duhului Sfânt — Hristos, vița adevărată — Ultima chemare a milei —
Întâlnire de o săptămână la Hull’s Station, Illinois — Înapoi la Hannibal, Missouri.

Capitolul XXVII.
Lucrarea de la Warrensburg, Illinois — La Decatur, Illinois — Mergem la Philadelphia, Pennsylvania —
Domnul îmi închide gura — Mare bine făcut la Chambersburg, Pennsylvania — Un necredincios convertit

Capitolul XXVIII.
Vizităm vechea mea casă din New Lisbon, Ohio — Rugăciunile mele au răspuns — O vizită la fiica noastră
— Se deschide bătălia la Urbana, Illinois — Lucrarea urmată la Decatur, Illinois — O demonstrație
minunată a puterii lui Dumnezeu în vindecare

Capitolul XXIX.
Întâlnirea Uniunii a început la Springfield, Illinois — Opoziția slujitorilor — Un om convertit noaptea în timp
ce se roagă în pădure — Un bărbat cade sub putere în timp ce mergea pe stradă — Un catolic vindecat —
Un slujitor metodist își spune viziunea — Convertirea lui W. — Rămas bun cu tristețe — S-a format o trupă
de uniune.

Capitolul XXX.
Bătălia de la Louisville, Kentucky — Greutăți îndurate pentru numele lui Hristos — Diavolul nu reușește să
ne alunge de pe câmp — Luptă cu focul și cu sabia — Convertiri în toate clasele de oameni — Sute de
oameni de culoare salvați

Capitolul XXXI.
Întoarcerea la Springfield—Poziția fermă a convertiților—Mesajul pe moarte al fratelui Wood—Rămășițele
lui îngropate—Biserica lui Dumnezeu organizată—Convertiții botezați—Când îndeplinesc ritualurile
botezului, sunt copleșită de putere în timp ce stau în apă — Slujitorii orașului încearcă să mă zdrobească și
să oprească munca—Dr. B. Selectat să tragă cu tunul

Capitolul XXXII.
Lucrarea de la Louisville — O sută de marinari care se scufundă — Biserica organizată — Am botezat în
râul Ohio — Lucrarea noastră la Shawnee, Ohio — Oamenii de rând au ascultat cu bucurie — Mulți bețivi
s-au convertit — Opt bătrâni cu părul alb aduși la lumină, unul lângă altul — O lucrare nobilă a unui slujitor.

Capitolul XXXIII.
Sacrificiul făcut pentru Hristos — Mulți sunt aduși în staul — Sora mea convertită — Fratele meu convertit
— Întoarcerea în Shawnee, Ohio — Biserica organizată — Am botezat șaptezeci și șapte — Mulți au
transe în mijlocul unui ciclon de putere — Poliția vede casa zguduită de puterea lui Dumnezeu — Femeia
stă în transă opt zile și predică congregației — Înapoi la Springfield, Illinois — Adunarea de tabără la
Gardner, Illinois

Capitolul XXXIV.
Domnul ne cheamă în California — O descriere scurtă a călătoriei noastre — Ne odihnim câteva săptămâni
la Pescadero și Pebble Beach, California — Bătălia se deschide în Oakland — Vremea umedă împotriva
noastră — Domnul ne oferă întotdeauna — Mii de suflete salvate și multe trupuri vindecate — Sute de cărți
ale mele sunt distribuite în corăbii — Mulți sunt chemați la lucrarea evanghelistică — Evanghelia este
împrăștiată în multe părți ale lumii — Mulți sunt ținuți și prosternați sub marea putere a lui Dumnezeu —
Cort de opt mii este insuficient — Rămas bun.

Capitolul XXXV.
Domnul ne cheamă la St. Louis — Cortul mare amenajat în „Kerry Patch” — Elementul Hoodlum — Ei
aruncă cu pietre, dar Leul din Iuda a biruit — În situația de a ține steagul sau a muri pe câmpul de luptă —
Mii de oameni afară de cortul plin, vin să vadă și să audă — Ologii și muribunzii vindecați — Surzi și muți
aud și vorbesc — Sute cad ca morți — Au viziuni minunate ale raiului, ale judecăților care vor veni pe
această lume și ale lui Isus care se întoarce în curând pe pământ — Alții vorbesc în limbi noi sau în alte
limbi — Un frate este trimis să predice națiunilor, după ce a primit darul limbilor lor — Fetiță complet
neajutorata și mută vindecată — Ea predică mulțimilor uluite în alte limbi și în propria ei limbă — Un Caz
fără speranță de hidrofobie vindecat — Mii de suflete salvate și trupuri vindecate — Cincizeci și trei de
botezați în râul Mississippi — Vizităm Biserica lui Dumnezeu din Springfield, Illinois — O Vizită rudelor și
prietenilor mei din Ohio — Întâlniri la Muncie, Indiana.

Capitolul XXXVI.
Biserica din Anderson — Lucruri ciudate la care am fost martori — Întâlniri la Pendleton — Sărbătoarea de
la Indianapolis — Înapoi la Springfield și St. Louis — O biserică a lui Dumnezeu organizată — O vizită la
vechea mea casă din Canton, Ohio — O mare victorie la Topeka, Kansas — Cortul nostru mare a fost
distrus — O sută treizeci au fost botezați — S-a organizat o biserică de peste două sute de membri — Spre
„Sunny South”

Capitolul XXXVII.
Lucrarea de la Jacksonville, Florida — Clima prea rece pentru corturile noastre — Cuvântul susținut cu
semne și minuni — O misiune a Bisericii lui Dumnezeu organizată — Multe suflete salvate și trupuri
vindecate — O bătălie purtată la Lake City — Călătoria noastră pe ocean — În orașul New York — La
Salem, Ohio — O scurtă ședere în Springfield, Illinois, St. Louis, Mo. și Topeka, Kansas

Capitolul XXXVIII.
Călătoria noastră către vestul îndepărtat, unde șerpuiește Oregon — Întâlnire la Salem, Oregon — Bătălia
a fost fierbinte și aprigă — Biserica organizată — Convertiții botezați — Întâlnirea la McMinnville, Oregon
— Convertirea unui necredincios — Biserica organizată — Îndemn — Întâlnire la Newberg, Oregon —
Întâlnire la Portland, Oregon — Întâlnire la Seattle, Washington — Zăpadă de patru picioare adâncime pe
ambele părți —Călătoria noastră la Topeka, Kansas.

Capitolul XXXIX.
Întâlnire la Topeka, Kansas — O mare reuniune — Întâlnire la St. Louis, Missouri, în Biserica lui Dumnezeu
— Ne-am ridicat cortul în partea de sud a St. Louis — Convertirea unei doamne boeme în vârstă de optzeci
și doi de ani — Bețivi Salvați — Moartea triumfătoare a unei doamne catolice convertite — Întoarsă la
Biserica lui Dumnezeu — Puterea lui Dumnezeu arătată — Trista despărțire

Capitolul XL.
Îmi vizitez fiica, mama în vârstă, frații și surorile mele din Ohio— Câteva zile La Indianapolis—Întâlnire la
Springfield, Illinois și St. Louis, Missouri—Multe lacrimi vărsate—Am plecat pe coasta Pacificului—Boboci
în floare—Întâlnire la Los Angeles, California — Bătrânii L-au acceptat pe Hristos —Multe suflete au primit
viața veșnică —Trupuri vindecate — Oameni s-au adunat din locuri îndepărtate.

Capitolul XLI.
Slava Domnului sălășluiește pe Muntele Sinai — Putem veni acum dincolo de perdea, în Locul Preasfânt
— El își scrie legile pe tablele de carne ale inimilor noastre — Rezumatul muncii din primii paisprezece ani.

Capitolul XLII.
După ce am părăsit California, unde am ținut întâlniri cinci luni cu mare succes, am venit la Columbus
Junction, 1a., unde ni s-a prezentat un cort nou — Mulți au fost salvați și vindecați de tot felul de boli —
Unii au venit de peste șaizeci de mile — Următorul Întâlnirea a avut loc la Muscatine, Louisiana, în Park
Place— Mulți au venit de la Columbus Junction pentru a participa la această întâlnire — Unii au venit la
Miles Overland, iar Dumnezeu a făcut minuni pentru ei.

Capitolul XLIII.
Următoarea noastră întâlnire a avut loc la Merimac, Louisiana, la șaptezeci de mile de Muscatine — Într-un
mod minunat, Dumnezeu a adus mulțimi în acest loc îndepărtat — Ca răspuns la rugăciunea noastră a
venit ploaia — Apoi am mers la Lettsville, Louisiana. — Mulți au venit de la cealaltă întâlnire pentru a
mărturisi despre Minunata Putere a lui Dumnezeu de a mântui și de a vindeca trupul — Aceste mărturii
aduc convingere tuturor celor care le aud — Multe cazuri minunate vindecate în această întâlnire.

Capitolul XLIV.
Din Lettsville ne-am dus la North Liberty, Ind. — Mulți ne-au urmat aici de la celelalte întâlniri ale noastre —
O femeie bolnavă a venit într-o trăsură șaptezeci și cinci de mile — Răspunsuri remarcabile la rugăciuni —
Următoarea noastră întâlnire a fost în St. Louis — Unii au venit sute de Mile pentru a fi mântuiți și vindecați
— Dumnezeu s-a manifestat minunat în această întâlnire.

Capitolul XLV.
Din St. Louis am mers la Canton, Ohio, aceasta fiind a treia vizită acolo— Din Canton ne-am întors la St.
Louis pentru a vizita biserica—Biserica dată peste cap în Southern Indiana, Consiliul Bătrânilor a Bisericii
lui Dumnezeu—Am fost la Mount Pleasant, Louisiana, din St. Louis — A avut un mare interes de la început
— Mulți au venit din alte locuri din Iowa pentru a depune mărturie pentru Dumnezeu. Unii au condus
șaptezeci de mile la întâlniri — Un om a venit din Munții Stâncoși pentru a fi vindecat — Dumnezeu a făcut
mari minuni — Numai Eternitatea va spune.

Capitolul XLVI.
Ne-am dus la Carroll, Louisiana, la două sute cincizeci de mile nord-vest — Am ținut o adunare în Biserica
lui Dumnezeu — Oamenii au venit de la sute de mile, unii au fost aduși în paturile lor și Dumnezeu i-a
vindecat — Un necredincios a fost mântuit — Puterea lui Dumnezeu a fost minunat manifestată — Domnul
ne-a chemat la Dedham — Aici am ținut o adunare în Biserica M. E. — Oamenii veneau de la Carroll
pentru a ne ajuta și pentru a participa la întruniri — O doamnă care avea șaptesprezece doctori asistând-o,
a fost convertită la Columbus Junction, a venit de la o sută cincizeci de mile până la întâlnire — Ea a
câștigat cincizeci de lire — Au fost făcute multe miracole aici de Domnul.

Capitolul XLVII.
Domnul ne-a condus la Glidden, la. — Timp de două săptămâni la fiecare întâlnire, douăzeci până la
cincizeci de oameni erau la altar deodată — Mulți erau convertiți în scaunele lor — Un bătrân jucător de
noroc, care fusese un necredincios și avea peste șaptezeci de ani a fost mântuit — În total o mie au fost
mântuiți — Un alt bărbat, care avea aproximativ optzeci de ani și un necredincios, a venit într-o dimineață
în oraș să cumpere un sicriu și s-a întâmplat să intre la una dintre întâlnirile noastre și, astfel a fost salvat.

Capitolul XLVIII.
După ce am încheiat această întâlnire minunată de la Glidden, ne-am dus la Arthur, Ia.; aici am ținut
adunări în Biserica lui Dumnezeu și puterea Lui a fost cu noi — Am părăsit Iowa și am plecat în Ohio să o
vedem pe mama mea, care avea peste optzeci de ani și era destul de bolnavă, și fiica mea era bolnavă de
mai multe boli — Dumnezeu le-a vindecat pe amândouă —În drumul nostru înapoi spre Iowa, ne-am oprit
în St. Louis pentru a vizita Biserica lui Dumnezeu — Din St. Louis am mers la North Liberty, la. — Mulți
dintre vechii convertiți s-au bucurat să ne vadă încă o dată — Următoarea noastră întâlnire urma să fie în
Iowa City — Mii de oameni au venit să ne asculte și mulți au venit din diferite părți ale statului pentru a
mărturisi ce lucruri mari făcuse Dumnezeu pentru ei — Unii au fost doborâți de puterea lui Dumnezeu —
Un om a fost adus de la douăzeci de mile în patul lui și Dumnezeu L-a vindecat.

Capitolul XLIX.
Ne-am întors apoi la Muscatine, la. — Am ridicat cortul în Park Place, aceasta fiind a doua oară când ne-
am așezat pe acest loc — Unii veneau de la cincizeci și șaizeci de mile, iar alții chiar de la o sută de mile —
4 iulie a fost o zi măreață și s-au făcut multe lucruri minunate la întâlnire — soția unui avocat, care era
asistentă medicală, a fost vindecată de cancer la stomac — Un bărbat a amânat și s-a pierdut — La o
întâlnire a căzut cortul nostru, dar nimeni nu a fost rănit — În zilele de Sabat, o mie de oameni participă la
întruniri

Capitolul L
În drumul nostru către Iowa City, ne-am oprit la Carroll, unde mai ținusem întâlniri — Casa era plină de
fețe fericite și sute de oameni au rămas afară — Am avut un timp de bucurie; am organizat o întâlnire de
cort la Iowa City în Biserica lui Dumnezeu — Apoi ne-am așezat cortul la Glidden, Louisiana; soldați bătrâni
au venit să ne ajute — De aici am mers la Carroll pentru cinci zile, convertiții au venit ca de obicei, unde
Bisericile au avut zidite, prin lucrarea bună făcută în Iowa — Am mers de la Carroll la Marrietta, Minnesota,
pentru a vizita rudele — O mătușă dragă de aproximativ optzeci și unu de ani a fost salvată — Am avut un
timp binecuvântat — De aici am plecat în California și ne-am oprit în unele locuri importante de pe traseu
— Am întâlnit mulți în Los Angeles care au fost salvați și vindecați cu doi ani înainte — În timp ce acolo am
primit o telegramă de la mama mea din Ohio, în care spunea că e pe moarte — Am plecat imediat spre
casă și am ajuns prea târziu să o mai văd în viață.

Capitolul LI
Următorul nostru loc a fost Canton, Ohio — Dumnezeu ne-a binecuvântat lucrarea acolo — După ce am
părăsit Canton, ne-am dus la Syracuse, Ind., unde fusesem cu 12 ani înainte — Oamenii veneau de
departe și de aproape — Am ținut întâlniri în Trinity și Fostoria — În Trinity, Cu zece ani înainte, am ținut
întâlniri cu succes — La întâlnirea de la Rising Sun, mulți slujitori au ajutat și au primit lumină nouă în
Cuvântul lui Dumnezeu — Un paralitic a fost vindecat instantaneu, de asemenea mulți tuberculoși—
Următoarea noastră întâlnire a fost la Liberty Center, Ohio — Paisprezece slujitori Au luat parte la această
întâlnire și toți s-au bucurat foarte mult, deoarece fiii unui slujitor au fost mântuiți — De atunci am muncit în
Indiana, Illinois, Missouri și Kansas — În prima zi a lunii ianuarie m-am căsătorit cu domnul S. P. Etter din
Hot Springs, Ark .—Apoi, în iunie, ne-am dus în Iowa să ținem întâlniri—Dumnezeu ne-a chemat lângă
Andaluzia, Ill.—Se părea că în acest loc oamenii erau complet ignoranți pe subiectul lui Dumnezeu — El
ne-a dat puterea de a-i lumina, iar foarte repede, două vapoare cu aburi pline de oameni din Muscatine,
Louisiana, au venit să ne viziteze și au fost cu siguranță o mulțime fericită.

Capitolul LII.
Întâlnirile de la Prospect Park și Moline au fost marcate cu un mare succes — convertiți din Muscatine au
venit și au fost botezați în Frumosul Lac — Ne-am întors apoi în Andaluzia și am ținut o întâlnire de trei
săptămâni în sală — Înapoi din nou la Moline, Ill. — Aici am ținut întâlniri în Mars Hall — A fost minunat,
pentru că peste două mii au fost convertiți și vindecați — Numai Eternitatea va spune despre Lucrarea
Puternică pe care a făcut-o Dumnezeu acolo — Mărturii.

Capitolul LIll.
În iunie 1903, ne-am dus la Prospect Park și am continuat întâlnirile noastre regulate în cort, ca de obicei
— De acolo am mers în orașul Rock Island, Ill. — Oamenii au venit de la sute de mile, aducându-și bolnavii
— O femeie a fost mușcată de un câine turbat și a fost vindecat și restabilită — Într-adevăr, multe lucruri
minunate făcute de puterea lui Dumnezeu, prin punerea mâinilor și rugăciune — câteva viziuni minunate.

Capitolul LIV.
După ce am ținut mai multe întruniri, am venit la St. Louis, pe 14 ianuarie 1904. Mulți dintre cei care au fost
convertiți cu unsprezece și cincisprezece ani în urmă, au venit să ne ajute, arătând puterea de păstrare a
lui Dumnezeu. Nu se va ști niciodată până când Eternitatea nu va dezvălui tot ceea ce s-a făcut în această
serie de întâlniri — Mulți au fost vindecați ca răspuns la rugăciunile lor, în toate părțile orașului și la sute de
mile de St. Louis — Vizităm Denver și Arizona — Mărturii.

Capitolul LV.
La Indianapolis — Întâlniri în cort — Mari semne și minuni — Vindecare, viziuni, vorbire în limbi
necunoscute — Dumnezeu folosește copiii — Întâlnire în Peniel Hall — Semnele vizibile ale Dumnezeului
invizibil — O altă întâlnire în cort — Mari mulțimi din care mulți mântuiți și Vindecați—Femeie la o sută de
mile distanță, care suferă de o boală misterioasă care derutează profesia medicală neputincioasă, este
trimisă de Dumnezeu la întâlnire și este mântuită și vindecată—O scenă minunată—Supunerea implicită
față de Dumnezeu are ca rezultat mântuirea a doi tâlhari și ucigași de embrioni—Reuniunea
evangheliștilor care a început de la întâlnirile mele anterioare—Dumnezeu se manifestă în multe feluri—
Femeie pe moarte de cancer complet vindecată—Întâlnire în biserica Christian—Câteva detalii despre
vindecarea unui caz de cancer complet fără speranță—Retipărire din „Later Rain Evangel”— Mărturii
personale de vindecare.

Capitolul LVI.
Minunile lui Dumnezeu din Dallas, Texas — Paralitic vindecat — Retipărire din Dallas Daily Paper —
Femeie în vârstă de cincizeci și patru de ani, născută surdă și mută, vindecată — Mulți prosternați sub
Puterea Atotputernică a lui Dumnezeu — Isus Se manifestă mai multora în viziuni — Mulți botezați cu
Duhul Sfânt — Mai mulți epileptici vindecați — O femeie în vârstă de șaptezeci și cinci de ani vindecată —
O relatare a unui medic despre întâlniri.

Capitolul LVII.
Dumnezeu ne izbăvește minunat de comploturile de a-mi distruge viața și când sunt în pericol iminent de
moarte — În California îmi trimit o scrisoare de amenințare, cu craniu și oase în cruce etc. — Mulțimea vine
să execute planul, dar eșuează în încercare — Polițist beat planifică să ne îmbulzească — Ei vin să o
ducă la îndeplinire — Dar Dumnezeu îi uimește— Și pleacă în liniște — Judecățile care îi ajung pe
disprețuitori și oponenți observate — Un batjocoritor paralizat — Un ciclon spiritual în Kansas —
Dumnezeu ia în stăpânire unul dintre templele Sale și Lucrează și nimeni nu poate împiedica — Ei se
străduiesc să-și dezvăluie furia asupra mea — Se străduiesc să terorizeze și să mă oblige să le îndeplinesc
dorințele — Ei stârnesc cowboy-i și adună o mulțime dintre ei — Ne punem încrederea în Dumnezeu,
hotărâți să murim dacă este necesar, dar să nu cedăm niciodată — Mulțimea în revoltă se apropie și își
demonstrează intențiile — Înconjurați Îl lăudăm pe Dumnezeu în cântec — Dumnezeu îi îmblânzește —
Duhul lui Dumnezeu îl aduce pe liderul lor la lacrimi — Și ne conduce pe noi prin biruință și să biruim —
Prezența minunată a lui Dumnezeu mă umbrește și mă protejează — El îi va elibera pe cei care se încred
în El din toate pericolele și necazurile.

Capitolul LVIII.
Profeții prezente făcute și împlinite—Dl. Dowie este gelos și ține prelegeri împotriva mea — Căderea și
moartea lui prematură profețite — San Francisco avertizat și distrugerea sa prezisă — Louisville,
Kentucky, avertizat și pedepsit — Pierderea „Titanicului” prevăzută — Atrocitățile armenești prezise — La
Moline, un evanghelist deplânge în Duh marele Cutremur simultan din Kingston, Jamaica.

Capitolul LIX.
Viziuni ale doamnei Etter—Viziunea lui Talmage—Viziunea evanghelistului Crittenden —Viziunea Dr. Bell
— Viziunea Rev. Mears.

CAPITOLUL LX.
Cântări duhovnicești

CAPITOLUL LXI.
Vorbirea prin Duhul Sfânt în alte limbi și interpretarea lor

CAPITOLUL LXII.
Promisiunile lui Dumnezeu pentru vindecarea corpului — Scrisoare de la Dr. G. W. Skinnum

CAPITOLUL LXIII.
Răspuns la întrebări legate de vindecarea divină

CAPITOLUL LXIV.
Predica-Puterea minunată a Cuvântului lui Dumnezeu, când este predicat prin călăuzirea Duhului.

CAPITOLUL LXV.
Predica — Darul lui Dumnezeu: Hristosul Înviat, Dăruirea de viață, putere și daruri oamenilor

Capitolul LXVI.
Predica — Schimbarea la Față de pe Munte; sau vindecarea lunaticului, un tipar pentru răpirea iminentă a
sfinților, legarea lui Satana și distrugerea lui Antihrist și a armatei sale.

Capitolul LXVII.
Predica — Ultimul avertisment pentru epoca neamurilor; Manifestările Puterii Duhului Sfânt ființa — Ultima
chemare a lui Dumnezeu la mântuire.
CAPITOLUL LXVIll.
Predica — Biserica și viitorul ei glorios

CAPITOLUL LXIX.
Predica — Cina de nuntă a Mielului.

CAPITOLUL LXX.
Predica-Cetatea lui Dumnezeu.

CAPITOLUL LXXI.
Predica — Privilegiile femeilor în Evanghelie.

CAPITOLUL LXXII.
Predica — Slujba Duhului Sfânt și păcatul de neiertat.

CAPITOLUL LXXIII;
Predica — Darul lui Dumnezeu este viața veșnică.

CAPITOLUL LXXIV.
Predica — Rugăciunea credinței îi va salva pe bolnavi.

CAPITOLUL LXXV.
Predica — Ultima Însărcinare.

CAPITOLUL LXXVI.
Predica — Viziuni și transe.

CAPITOLUL LXXVII.
Predica — Pune-ți casa în ordine.

CAPITOLUL LXXVIII.
Predica — Eu sunt Domnul care Te vindecă.

CAPITOLUL LXXIX.
Predica — Vindecarea divină și semne și minuni pentru a-i conduce pe oameni la Hristos.

CAPITOLUL LXXX.
Predica — A doua venire a lui Hristos.

CAPITOLUL LXXXI.
Predica — Calul gălbui și călărețul său.

CAPITOLUL LXXXII.
Predica – Lucrarea lui Dumnezeu – Faptele Lui, Faptele Lui ciudate.

CAPITOLUL LXXXIII.
Predica — Pregătiți-vă pentru război.

CAPITOLUL LXXXIV.
Predica — Ultima chemare a lui Dumnezeu către slujitorii Săi să fie pecetluiți cu pecetea Dumnezeului cel
Viu pe frunte.

CAPITOLUL LXXXV.
Mai multe detalii despre întâlnirea de la Dallas.

CAPITOLUL LXXXVI.
Cântece.
REZUMAT ÎN CONCLUZIE

Capitolul I.
Copilăria mea—Moartea tatălui meu—Dorul meu de educație—Dorința mea de predare și influență
religioasă—Conversia și botezul meu—Dumnezeu mă cheamă la muncă—Căsnicia mea—Încercări
și descurajare — Îngerul morții la noi acasă —Convertirea, Boala și moartea lui Georgie ,—
Nașterea și moartea micuței Gertie

M-am născut în New Lisbon, comitatul Columbiana, Ohio, la 22 iulie 1844 și am fost a patra fiică a lui
Samuel și Matilda Underwood. Părinții mei nu erau creștini, de aceea am rămas fără învățăturile și influența
religioasă cu care atâtea case sunt binecuvântate. Tatăl și mama s-au alăturat Bisericii Discipoli cu un an
înainte de moartea tatălui meu, care a avut loc în iulie 1855. Moartea tatălui meu a fost prima mare tristețe
din viața mea. Plecase la recoltat în stare de sănătate obișnuită și nu voi uita niciodată noaptea în care a
fost adus acasă, rece și rigid în moarte. Eu și niște copii vecini ne uitam la o furtună cumplită, când am
văzut doi străini apropiindu-se de casă. Au venit să aducă vestea tristă a ceea ce se întâmplase și, în timp
ce ne uitam afară, am văzut vehiculul apropiindu-se, aducând rămășițele dragului nostru tată. A fost o
lovitură teribilă pentru inimile noastre tinere să-l vedem pe tatăl nostru dus în casă rece și înțepenit de
moarte, iar mama leșinând de îndată ce l-a văzut. Noi copiii țipam și furtuna năvălea în toată furia ei. Tatăl
a murit de insolație; a fost bolnav doar câteva ore și a murit rugându-se pentru familia lui. Dar trebuie să
trec peste acest eveniment trist.
Mama mea a rămas cu opt copii de îngrijit și aproape lipsită de orice mijloace. Atunci a început bătălia
vieții cu noi toți. Mama mea a fost obligată să caute de lucru în diferite moduri. Eu și surorile mele cele mai
mari a trebuit să plecăm de acasă și să muncim cu săptămâna. Aveam de îngrijit nu numai de noi înșine, ci
și frații și surorile noastre de acasă. Mi-a fost foarte greu cu firea mea sensibilă să merg printre străini.
Eram nemulțumită și mi-era dor de casă. Voiam să merg la școală unde să pot învăța, pentru că tânjeam
după o educație și deseori plângeam din cauza asta. Mi-aș fi ținut cărțile în bucătărie, unde aș putea citi un
vers și să-l memorez; apoi citit altul și așa mai departe, utilizând astfel fiecare oportunitate în timp ce eram
la lucru.
Nu am avut ocazia să merg la biserică, din primele mele amintiri. Inima mea tânjea de dorința puternică de
a-L cunoaște pe Dumnezeu, la vârsta de opt ani. Două dintre surorile mele au fost convertite într-o întâlnire
metodistă. Am fost o dată sau de două ori. Inima mea s-a topit de dragostea Mântuitorului, dar ei păreau să
creadă că copiii nu au nevoie de mântuire și am fost trimisă înapoi.
La vârsta de treisprezece ani am participat la o adunare a Bisericii Ucenicilor. Familia mea era toți Ucenici
în acel moment. Când am auzit povestea crucii, inima mea a fost plină de iubirea lui Isus. Ochii mei păreau
a fi fântâni de lacrimi. Am fost așezat în spatele unui public numeros și am fost prima care a început să-L
caute pe Domnul. Mi s-a părut atât de departe de scaunul din față, încât părea că nu voi reuși niciodată,
dar am spus:
„Nu pot decât să pier dacă plec. Sunt hotărâtă să încerc, căci dacă stau departe, știu că voi muri pentru
totdeauna.”
Pastorul a fost foarte interesat de mine și a spus multe lucruri bune pentru a mă încuraja și s-a rugat ca
viața mea să fie o lumină strălucitoare. Dacă ar fi putut privi în viitor și ar fi văzut munca vieții mele pentru
Domnul, cu siguranță s-ar fi bucurat să știe cât de amabil a vorbit cu o biată fetiță orfană.
Dar nu m-am convertit atunci. Ei nu credeau într-o schimbare a inimii și a naturii; dar slavă Domnului, că El
nu m-a lăsat în întuneric. A doua zi, când m-au dus la pârâu să mă boteze, era o mulțime mare în jur. Am
auzit pe cineva spunând: „Poate că se va îneca”. M-a speriat puțin. M-am gândit: „Poate că aș putea”, dar
am spus: „Doamne, voi merge până la capăt dacă o fac”: așa că l-am rugat pe Domnul să mă mântuiască
pe deplin, punându-mă pe mine în mâinile Lui; și în timp ce intram în apă, o lumină a venit peste mine și
am fost convertită. Oamenii au văzut schimbarea și au spus că am leșinat.
Atunci a început noua mea viață de pace și bucurie în dragostea unui Mântuitor. Atunci am fost mulțumită
și fericită, cântând și lăudând pe Dumnezeu toată ziua. Nu am fost niciodată în niciun loc de distracție.
Participam la patru întâlniri în Sabat și trei sau patru în timpul săptămânii. Nu stăteam departe de întâlniri
nici o dată pe an decât dacă eram bolnavă. Eram mai nerăbdătoare acum ca niciodată pentru o educație,
căci voiam să lucrez pentru Isus și să fiu de folos în via lui Hristos. La scurt timp după ce m-am convertit,
am auzit glasul lui Isus care mă chema să ies pe la drumuri și garduri și să mă adun oile pierdute. La fel ca
Maria, m-am gândit la aceste lucruri în inima mea, pentru că nu aveam cu cine să mă sfătuiesc. Ucenicii nu
credeau că femeile au vreun drept să lucreze pentru Isus. Dacă le-aș fi spus impresia mea, și-ar fi bătut joc
de mine. Nu auzisem niciodată de femei care lucrează în public - cu excepția ca misionare, așa că nu
vedeam nicio deschidere - cu excepția, așa cum credeam, dacă mă căsătoresc vreodată. Alegerea mea ar
fi fost un creștin serios și apoi vom intra în lucrarea misionară. Câțiva ani după asta m-am căsătorit cu
domnul Woodworth.
Ne-am stabilit la țară și ne-am gândit, că prin muncă și prin cinste, să câștigăm puțin din bunurile acestei
lumi pentru a susține aceste corpuri fizice, dar sănătatea mea a eșuat și tot ceea ce am întreprins părea a fi
un eșec. Eram departe de orice influență creștină și nu puteam merge des la casa lui Dumnezeu. Adesea,
când auzeam sunetul clopotelor bisericii, care fuseseră semnalul pentru mine să mă duc la casa de cult, și
știind că nu pot merge, plângeam până adormeam. Am avut o încercare după alta, iar ispitele și
descurajările m-au cuprins din toate părțile. Îngerul morții a venit la noi acasă și, după ce a plutit câteva
zile, l-a luat pe singurul nostru băiețel, o drăgălaș strălucitor
, cu ochi albaștri. În timp ce trecea, el și-a ridicat privirea și a zâmbit. Arăta ca un înger și părea să spună:
„Mami, nu mă plânge; Mă duc într-o lume mai bună.” Aproape că mi-a frânt inima să-l întind în mormântul
rece; dar am putut să văd mâna iubitoare a lui Dumnezeu și să-L aud chemându-mă să zidesc mai sus, să-
mi pun afecțiunile asupra lucrurilor cerești și nu asupra celor de pe pământ.
Cu greu a trecut un an până când îngerul morții a venit din nou la noi acasă și ne-a luat copilul, Freddy și,
în același timp, am stat săptămâni întregi între viață și moarte. În toate acestea am putut vedea mâna
Tatălui iubitor chemându-mă să las totul și să-L urmez. Cam în această perioadă, fiica noastră mică
Georgie s-a convertit. Avea vreo șapte ani. Ea a fost o mare mângâiere pentru mine. Îi plăcea să
vorbească despre bunătatea lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru. De multe ori fericite ne-am bucurat să
vorbim împreună despre frumoasa casă de peste râu, unde au plecat frații ei. Nu credeam că mă va părăsi
atât de curând pentru a se alătura rândurilor lor și a ridica glasul ei cu al lor, cântând mântuirea
Dumnezeului nostru, care stă pe tron, și a Mielului pentru totdeauna. S-a îmbolnăvit de acea boală
îngrozitoare, scrofuloză, și a zăbovit aproximativ opt luni. Suferințele ei erau mari, totuși nu a murmurat și
nici nu s-a plâns, ci a spus doar că este pentru binele ei. Îi plăcea să citească despre Isus și despre
frumoasele conace pe care le pregătea și despre halatul și coroana care o așteptau. Ea le vorbea tuturor
celor care veneau să o vadă despre Isus și dragostea Lui și le spunea să o întâlnească în rai.
Ea a trimis mesaje profesorului și cărturarilor ei de la Școala de Sabat și prietenilor ei de departe și de
aproape, pentru a o întâlni în ceruri. Cu câteva săptămâni înainte de a muri, chipul ei a fost luminat de
slava lui Dumnezeu. Îngerii păreau să plutească în jurul patului ei. Îi auzea cântând. Trupul ei era cu noi,
dar spiritul ei părea să fie deasupra pământului, comunicând cu Dumnezeu. Era dispusă să meargă și să
fie cu Isus, dar i s-a părut greu să mă părăsească. Ea spunea: „O, mamă, dacă ai putea să mergi cu mine,
aș fi atât de fericită. Urăsc să te părăsesc; dar o, spune că mă vei întâlni în ceruri.” Am spus: „Georgie, voi
încerca.” Dar cu asta nu a fost mulțumită. Ea a spus: „O, mamă, spune că vei face!; Nu pot muri decât dacă
promiți că mă vei întâlni în ceruri.” I-am spus: „Georgie, prin harul lui Dumnezeu te voi întâlni în ceruri.” Ea
a spus: „Acum sunt gata; Știu că vei veni, mamă; Te voi căuta mereu, iar când vei muri, vin după tine.”
În ziua de Sabat înainte de a muri, ea m-a chemat lângă patul ei și a spus: „Mamă, am de gând să te
părăsesc săptămâna aceasta”, și a început să-și pună ordine în casa. Ea a vorbit despre moarte, așa cum
am vorbi despre a merge la un prieten drag. Ea a dat toate bunurile ei pământești. Mi-a dat testamentul ei;
a spus că și-ar dori să-și vadă toți prietenii din nou. Ea și-a ales halatul funerar și locul pentru a fi
înmormântat și ne-a cerut să lăsăm loc să fiu îngropat lângă ea. Ea a stat cu noi până la sfârșitul
săptămânii și a fost auzită frecvent spunând:
„Vin, Doamne,
Vin acum la tine: Spală-mă, curăță-mă în sângele care curgea pe Calvar.”
Ea a continuat să-i invite pe toți să vină la Isus și să fie mântuiți.” Suferințele ei au fost intense până la
urmă. Când ea nu putea vorbi, și noi o întrebam dacă este fericită și dacă Isus era cu ea, ea zâmbea și
dădea din cap. Ea a crezut că merge. Ea a ridicat gura să-i sărute pe fiecare și și-a luat rămas bun, între
luptele ei, spunând: „Întâlnește-mă în rai”; dar ea și-a adunat puterile și a mai trăit două ore. În felul acesta
a vorbit până la urmă, iar chipul ei a strălucit de slava cerului. Privind în sus, ea a spus: „O, mamă, văd pe
Isus și pe îngeri; Îi văd pe frații mei mai mici; au venit după mine.” Și au dus-o în triumf în țara cerească. Mi
s-a părut că îi pot vedea în timp ce treceau prin porțile în Noul Ierusalim. Acesta a fost imnul ei preferat și a
fost cântat la înmormântarea ei:
„Acum sunt un copil al lui Dumnezeu, căci sunt spălat în sângele lui Isus;
Aștept și tânjesc în timp ce aștept; În curând, pe aripile iubirii, voi zbura către casa mea dincolo de cer,
La bun venit când trec prin poartă. În sângele acelui Miel, spălat de orice pată sunt; Îmbrăcat în alb,
îmbrăcat în strălucire, trec prin poartă.
A fost ca moartea să mă despartă de draga mea. Dar Isus a fost foarte prețios pentru sufletul meu. Raiul
era mai aproape, Hristos era mai drag decât oricând. Mai aveam o comoară în glorie.
Sănătatea mea fusese foarte precară pe tot parcursul bolii ei. Cu trei săptămâni înainte de moartea ei s-a
născut micuța Gertie. Era imaginea lui Georgie și părea să aibă dispoziția ei dulce și m-am gândit că, pe
măsură ce creștea, îi va lua locul; dar prețiosului mugur nu i sa permis să înflorească în această lume a
păcatului. La vârsta de patru luni, îngerii au dus-o acolo unde florile nu se sting și nu mor, acolo pentru a se
alătura surorii și fraților ei, care o așteptau să o primească la porțile de aur. Aș putea spune împreună cu
David, ei nu se pot întoarce la mine, dar mă voi duce la ei. Lăudați pe Domnul pentru speranța creștinului.
Aceste versuri frumoase ale poetului îmi exprimă gândurile — nu mă așteptam să rămân mult în urmă
dragilor mei:
„Așteptăm lângă râu, Așteptăm pe mal, Așteptăm doar barcagiul; În curând va veni să ne transporte.

Capitolul II.
Boala mea gravă și viziunile glorioase ale lui Isus și ale orașului frumos — Încurajarea mamelor —
În sus într-un nor de slavă — Au început să caute scuze — Dându-i lui Dumnezeu gloria — Boala și
moartea lui Willie — Satana încearcă să mă convingă să nu merg — Putere de Ungerea

Din vremea întâmplărilor triste care tocmai au fost povestite în capitolul precedent, sănătatea mea era
foarte precară și de multe ori am fost adusă aproape de pragul mormântului. Toți cei care m-au văzut au
crezut că voi muri. Dar lucrarea pe care Domnul mă chema să o fac a venit atât de clar înaintea mea încât
am crezut că mă va ridica și va deschide calea; și în aceste momente, când păream să plutesc între viață
și moarte, aveam viziuni atât de glorioase.
La un moment dat mă rugam pentru mântuirea păcătoșilor, iar Mântuitorul s-a arătat pe cruce lângă mine și
a vorbit cu mine; Mi-am pus mâna pe corpul lui sfârtecat și mi-am ridicat privirea la fața lui zâmbitoare. Altă
dată mă gândeam la dragostea lui Dumnezeu dându-l pe singurul Său Fiu să moară pentru păcătoși și la
casa frumoasă pe care o pregătea pentru cei care îl iubesc, și părea că plutesc și am fost așezată în
Orașul Frumos. O!, priveliștea glorioasă care mi-a izbit privirea nu poate fi niciodată exprimată prin limbajul
muritorilor! Raiul este real. Este un oraș adevărat. Locuitorii săi sunt reali și nu imaginari. Dacă mamele și-
ar putea vedea copiii așa cum i-am văzut eu, în toată gloria lor strălucitoare, nu ar plânge niciodată pentru
ei, ci ar părăsi totul și l-ar urma pe Isus. Ei nu ar lăsa nimic să-i împiedice să-și întâlnească copiii în rai,
unde strălucesc în frumusețea orbitoare în jurul Tronului lui Dumnezeu și privesc pentru a ura bun venit
Frumosului Oraș. Nu mă gândesc niciodată la copiii mei ca fiind în mormânt. Oh nu. Forma iubită pe care
am depus-o în mormântul rece, nu este altceva decât sicriul, care conținea bijuteria care strălucește acum
în Coroana Mântuitorului.
Adesea acum, când îi rog pe păcătoși să vină la Isus și le spun despre dragostea lui Dumnezeu, despre
casa frumoasă din ceruri, despre locuințele strălucitoare, despre haina și coroana și despre marea mulțime
care a fost spălată în sângele Mielului, vălul pare a fi luat și mă simt pierdută în dragostea și slava lui
Hristos. Simt că adunarea a fost lăsată în urmă, iar eu pluteam în sus într-un nor de glorie. O, minunata
iubire a lui Dumnezeu! Nici jumătate nu a fost niciodată spusă. Nu se poate spune niciodată. Va fi nevoie
de toată veșnicia pentru a povesti despre iubirea răscumpărătoare, în minunatul plan de mântuire către o
lume pe moarte. Dragi cititori, nu veți renunța la toate și nu-l veți urma pe Isus și să mă întâlniți în acel ținut
frumos unde tristețea nu va veni niciodată?
Îl laud pe Dumnezeu pentru bunătatea Lui iubitoare față de mine în a ridica mereu cei mai buni prieteni
creștini în beneficiul meu. În toată boala și necazurile mele, slujitorii și oamenii au venit din diferitele biserici
din oraș și au avut o adunare de rugăciune în camera mea. S-au rugat în biserici pentru vindecarea mea.
Eram dispusă să mor și să-mi părăsesc fetița și băiețelul, simțind că Dumnezeu va avea grijă de ei; dar
lucrarea pe care Dumnezeu mă chemase s-o fac, se ridica înaintea mea. În toți acești ani, Dumnezeu mă
pregătise – pentru că nu voiam. M-am simțit ca un vierme în ochii lui. Mi s-a părut imposibil să-mi asum
lucrarea pentru mântuirea sufletelor; dar venise timpul să promiți sau să mori. I-am promis lui Dumnezeu
că, dacă îmi va restabili sănătatea, mă va pregăti și îmi va arăta lucrarea, voi încerca să o fac: am început
să mă fac bine imediat.
Ne-am mutat apoi într-o așezare a unor prieteni, iar ei au venit și m-au dus la biserică. Au avut întâlniri
glorioase. Dumnezeu părea să-mi spună: „Te-am adus aici; du-te la muncă." Acum a început lupta. Eram
foarte timidă și legată ca prin lanțuri într-un spirit de frică de oameni. Când m-am ridicat să mărturisesc, am
tremurat ca o frunză și am început să-mi dau scuze: „Doamne, trimite pe altcineva!” Atunci Domnul, într-o
viziune, m-a făcut să văd groapa fără fund a iadului deschisă în toată groaza și nenorocirea ei. Acolo era
plâns, plâns și scrâșnit din dinți. Era înconjurată de o mare multitudine de oameni care păreau inconștienți
de pericolul lor și, fără niciun avertisment, se vor prăbuși în acest loc îngrozitor. Eram deasupra oamenilor
pe un drum îngust de scânduri, care se îndrepta spre cer; iar eu îndemnam și imploram oamenii să vină pe
scândură și să scape de acel loc îngrozitor. Câțiva au început. Deasupra mea era o lumină strălucitoare și
îi încurajam să urmeze acea lumină și vor merge direct în rai.
Această viziune a lăsat o impresie destul de adâncă în mintea mea. Când Duhul lui Dumnezeu se străduia
cu mine să vorbesc sau să mă rog în întâlnire, m-am împotrivit cât de mult puteam. Atunci această viziune
îngrozitoare s-ar ridica înaintea mea și vedeam sufletele scufundându-se în nenorocirea veșnică. Vocea lui
Isus șoptea: „Eu sunt cu tine; nu-ti fie frică." Apoi eram în picioare sau în genunchi într-o clipă. Uitam totul,
în afară de iubirea lui Dumnezeu și sufletele pe moarte. Dumnezeu părea că vorbește prin mine oamenilor.
Dar am avut atâtea opoziții cu care să mă confrunt. Oamenii mei s-au opus; soțul și fiica mea au luptat
împotriva ei; iar natura mea întreagă se codea de la a merge să stea ca un material de observare pentru
oameni. Dar Domnul îmi arăta în multe feluri că trebuie să merg și să îndeplinesc lucrarea pe care a avut-o
de făcut.
Câțiva slujitori pe care nu-i văzusem niciodată înainte mi-au spus, în momente diferite, că Dumnezeu mă
cheamă la slujire și că va trebui să merg. Am spus: „Dacă aș fi bărbat, mi-ar plăcea să lucrez pentru Isus.”
Mi-au spus că am o treabă pe care niciun om nu o poate face; Domnul mă chema în Apus să lucrez pentru
sufletele pierdute. Am spus: „O, Doamne! Nu-l pot lua pe Willie cu mine și nici nu-l pot lăsa în urmă.” Atunci
Domnul a considerat de cuviinţă să-l scoată din cale; așa că și-a pus mâna pe băiețelul meu drag și în
câteva zile l-a dus acasă în rai. El a fost bucuria vieții mele. Avea aproape șapte ani. Era foarte strălucitor
pentru unul de vârsta lui – de fapt, cu mult peste anii lui. Era răsfățatul întregului cartier. Părea să știe când
se îmbolnăvește că nu se va face bine. A vorbit despre moarte și să meargă s-o vadă pe Georgie, care
murise de trei ani în acea lună. A spus că va trebui să moară cândva și că ar prefera să meargă acum dacă
putem merge cu el; că nu va mai fi niciodată bolnav și nici nu va mai trebui să ia medicamente. Ne-a luat la
revedere tuturor și a spus că va fi cu Isus. A murit foarte fericit. Vorbise și se supărase mult despre sora lui
mai mică și spunea că nu ar putea trăi fără ea. Prin credință am putut-o vedea întâlnindu-l la porțile
frumoase și primindu-l în orașul de aur al lui Dumnezeu. Acest doliu trist aproape că mi-a luat viața. Dragul
Mântuitor nu a fost niciodată atât de aproape și de real pentru mine înainte. Era lângă mine și părea să mă
țină în brațele lui iubitoare. Aș putea spune: „Domnul a dat și Domnul a luat; binecuvântat să fie numele
Domnului.”
Când eram singură, îmi era atât de dor de dragul meu, încât plângeam de parcă mi s-ar rupe inima. Atunci
mă rugam mereu; și, în timp ce mă rugam, să uit tot ce este pământesc și să mă înalț prin credință către
Orașul de Aur și să-i văd acolo pe dragii mei toți împreună strălucind în slavă și uitându-se la mine și
spunând: „Mamă, nu ne plânge, ci urmează calea spre noi.” Sfârșeam mereu prin a lăuda și a da slavă lui
Dumnezeu pentru că i-a dus într-un loc atât de fericit. Lizzie, copilul nostru cel mai mare, în vârstă de
șaisprezece ani, era tot ce ne mai rămânea din șase copii dulci.
În toate aceste încercări Dumnezeu mă pregătea și deschidea calea pentru marea luptă împotriva
vrăjmașului sufletelor; iar acum marea dorință a inimii mele era să lucrez pentru Isus. Mi-am dorit să câștig
o stea pentru coroana Mântuitorului. Dar când m-am gândit la slăbiciunea mea, m-am retras de la muncă.
Uneori, când Duhul lui Dumnezeu se lupta și mă chema atât de clar, cedam și spuneam „Da, Doamne; Voi
merge." Slava lui Dumnezeu a venit peste mine ca un nor, și mi s-a părut că sunt dusă la sute de kilometri
și așezată într-un câmp de grâu, unde snopii cădeau în jurul meu. Eram plină de zel și putere și mă
simțeam de parcă aș putea sta în fața lumii întregi și să implor păcătoșii pe moarte. Mi s-a părut că trebuie
să părăsesc toate și să plec deodată. Apoi Satana venea ca un potop și spunea: „Ai arăta frumos
predicând, fiind un material de observare de care oamenii să-și bată joc. Știi că nu vei putea face asta”!
Apoi mă gândeam la slăbiciunea mea și spuneam: „Nu; bineînțeles că nu o pot face.” Atunci cădeam în
întuneric și disperare. Am vrut să fug de Dumnezeu, sau mi-aș fi dorit să pot muri; dar când am început să
privesc chestiunea în acest fel, că Dumnezeu știa totul despre mine și era capabil și dispus să mă califice
pentru lucrare, l-am rugat să mă califice.
Vreau ca cititorul să înțeleagă că în acel moment aveam o viață bună, o inimă curată, eram plină de iubirea
lui Dumnezeu, dar nu eram calificată pentru lucrarea lui Dumnezeu. Știam că nu sunt decât un vierme.
Dumnezeu trebuia să ia un vierme pentru a treiera un munte. Apoi l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea
puterea pe care a dat-o pescarilor din Galilea — să mă ungă pentru slujire. Am venit ca un copil care cere
pâine. L-am căutat. Dumnezeu nu m-a dezamăgit. Puterea Duhului Sfânt a coborât ca un nor. Era mai
strălucitor decât soarele. Eram acoperită și învelită în ea. Corpul meu era ușor ca aerul. Părea că raiul s-a
coborât. Am fost botezată cu Duhul Sfânt și cu foc și cu putere care nu m-a părăsit niciodată. O, Slavă
Domnului! Era foc lichid, iar îngerii erau de jur împrejur în foc și slavă. Prin Domnul Isus Hristos și prin
această putere am stat înaintea sutelor de mii de bărbați și femei, proclamând bogățiile de nepătruns ale lui
Hristos.
Prietenii au vrut să călătoresc un an cu un pastor și soția lui și să lucrez la treziri, iar ei să plătească toate
cheltuielile. Dar soțul meu nu a fost dispus să merg sau să mă angajez în muncă în nici un loc.

Capitolul III.
M-am străduit să mă pregătesc pentru lucrare — Vorbesc față în față cu Mântuitorul într-o viziune —
Ce am văzut într-o viziune — Purtând crucea — Mi-am ascuns talentul — Câteva întrebări clare —
Prima mea întâlnire — Un loc Remarcat pentru Infidelitate – Rezultatul bun

M-am gândit că voi urma un curs de studiu și o să mă pregătesc pentru lucrare, gândindu-mă că Domnul îl
va face pe soțul meu și pe oamenii să fie dispuși într-un fel să mă lase să ies și să lucrez. Dar nu mi-am
putut concentra mintea asupra studiului meu. Totul părea gol și deșert, iar eu eram neliniștită și agitată.
Dragul Mântuitor a stat lângă mine într-o noapte într-o vedenie și a vorbit față în față cu mine și a întrebat
ce fac pe pământ. M-am simțit condamnată și am spus: „Doamne, mă duc să lucrez în via ta. Domnul a
spus: „Când?” și i-am răspuns: „Când mă voi pregăti pentru muncă”. Atunci Domnul mi-a zis: „Nu știi că, în
timp ce te pregătești, sufletele pier? Du-te acum și voi fi cu tine!” I-am spus că nu pot vorbi cu oamenii; Nu
știam ce să spun și ei nu m-au ascultat. Isus a spus: „Poți spune oamenilor ce a făcut Domnul pentru
sufletul tău; spune despre slava lui Dumnezeu și despre dragostea lui Isus; Spune-le păcătoșilor să se
pocăiască și să se pregătească pentru moarte și judecată, iar eu voi fi cu tine”. Totuși, am adus o scuză
după alta, iar Isus mi-a răspuns: „Du-te și voi fi cu tine”.
I-am spus că vreau să studiez Biblia; că nu am înțeles-o suficient de bine. Apoi a apărut pe perete o Biblie
mare deschisă, iar versetele s-au evidențiat cu litere mari. Slava lui Dumnezeu a strălucit în jurul și asupra
cărții. M-am uitat și am putut înțelege totul.
Atunci Isus a zis din nou: „Du-te și voi fi cu tine”. Am strigat: „Doamne, mă voi duce. Unde să mă duc?” Iar
Isus a spus: „Du-te aici, du-te acolo, oriunde pier sufletele”. Lăudați-L pe Domnul pentru bunătatea Sa
minunată de a-și dezvălui cuvântul și voința într-un mod atât de minunat, unui vierme atât de slab care nu
era decât praf. Am văzut mai multe în acea viziune decât aș fi putut învăța în ani de studiu intens. Lăudați
Sfântul Lui Nume!. Am văzut că nu trebuie să depind de nimic pe care l-aș putea eu face, ci să caut la el
putere și înțelepciune. „Nu prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu”, spune Domnul. Eu trebuia să fiu
vasul de lut pe care Dumnezeu avea să-l folosească pentru propria Sa glorie. Eu trebuia să fiu purtătorul
de cuvânt al lui Dumnezeu. Trebuie să mă încred în Dumnezeu că va spune oamenilor prin mine cuvintele
vieții veșnice.
A existat în tot acest timp un sfătuitor secret lăuntric care îmi spunea că ar trebui să-i chem pe păcătoși la
pocăință. Nu puteam scăpa de acea reflecție ziua sau noaptea. Mergând sau visând, părea că am o
adunare mare în fața mea, toată în lacrimi, în timp ce le spuneam povestea crucii. Astfel, luni și ani am tot
dezbătut acest lucru; și totuși am șovăit și am ezitat și, ca Iona, mi-am aranjat direcția pentru Tarsis. M-am
gândit că dacă aș fi bărbat ar fi o plăcere pentru mine; dar pentru mine, o femeie, să predic, dacă aș putea,
m-ar supune ridicolului și disprețului în rândul prietenilor și rudelor mele și ar aduce reproș asupra cauzei
lui glorioase.
Întotdeauna când aveam probleme, fugeam în fortăreața credinței, harului și rugăciunii. Dar când m-am dus
în ascuns să mă rog, mi s-au părut că mi-au venit cuvintele: „Dacă vă lepădați de Mine înaintea oamenilor
și Eu vă voi lepăda în fața Tatălui Meu și a sfinților îngeri”. Apoi mă duceam la Biblia mea și căutam
învățături și exemple. Cine a făcut joc de Miriam când poetul a spus:
„O soră mai mare conducea trupa, cu tamburele care sunau în mână, și fecioarele se mișcau în ordine
mare, și după ea au dansat strigând.”
Din nou, Domnul și-a pus poporul greșit să-și amintească de marea sa binecuvântare pentru Israel, când a
spus: „Nu v-am trimis eu pe Moise, pe Aaron și pe Maria să fiți conducătorii voștri?” Și din nou profeții au
fost rânduiți de Dumnezeu. Și când erau probleme la îndemână, Barak nu îndrăznește să întâlnească
inamicul decât dacă Deborah conduce avangarda. Iar femeia nobilă, mereu gata să lucreze pentru
Dumnezeu și cauza lui, a spus: „Cu siguranță voi merge. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să fie o pradă
dușmanului.” "Oh nu; strigă oamenii lui Israel; Oștile puternice ale lui Sisera se adună.”
În timp ce continuam să-mi citesc Biblia, am văzut că în toate epocile lumii, Domnul a ridicat, la alegerea
Sa, bărbați, femei și copii – Miriam, Deborah, Hannah, Hulda, Anna, Phoebe, Narcissus, Tryphena, Persis,
Iulia și Mariele și surorile care au fost colaboratoare cu Pavel în Evanghelie, ale căror nume erau în Cartea
Vieții, și multe alte femei ale căror fapte sunt pomenite cu laude. Chiar și copiii au fost făcuți instrumentele
laudei și gloriei Lui. Vezi Romani 2: 6; I. Samuel 3: 4; Ieremia 1: 6; Numerele 22:28.
Cu cât investigam mai mult, cu atât am găsit mai mult să mă condamn. Acolo era Maestrul care dădea
unul, doi și cinci talanți și obligația morală a fiecărei persoane de a le primi și diversele sale recompense.
Aveam un talant, care era ascuns.
Domnul, prin Apostolul Pavel, ne-a poruncit să nu părăsim „întâlnirea noastră, precum este felul unora; ci
îndemnându-ne unii pe alții; și cu atât mai mult cu cât vedeți ziua apropiindu-se.” Și iarăși: „Cei ce se
temeau de Domnul vorbeau des unii altora; și Domnul a ascultat și a auzit și a fost scrisă înaintea Lui o
carte de amintire pentru cei ce se temeau de Domnul și se gândeau la numele Lui. Și vor fi ai Mei, zice
Domnul oștirilor, în ziua aceea când îmi voi arăta bijuteriile.”
Prin profetul Ioel aflăm că o caracteristică specială a dispensației Evangheliei va fi: „Fiii și fiicele voastre vor
prooroci, bătrânii voștri vor visa vise, tinerii voștri vor avea viziuni; și, de asemenea, peste slujitorii și
roabele mele în acele zile îmi voi turna Duhul”. Profetul Ioel pare că ultimele zile trebuiau să fie deosebit de
vizibile pentru acest tip de profeție. Nu putem inversa decretul lui Dumnezeu, pentru că se spune: „Cerul și
pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu va dăinui în veac”.
Prin referire la Faptele II. 16, se stabilește că această profeție a lui Ioel a fost verificată în Ziua Cincizecimii.
Și era pe deplin garantat ca fiind de origine divină și că darul profeției nu era limitat la niciunul dintre sexe;
căci toți au început să predice şi să profețească, după cum le-a dat Duhul să vorbească, atât bărbați cât şi
femei.
Pavel, în prima sa scrisoare către biserica din Corint (I. Cor., 14. 3.), definește profeția, ca având ca scop:
îndemnul, vorbirea, edificarea și mângâierea. Dacă suntem capabili să răspundem la întrebările importante:
În primul rând, al cui spirit a fost revărsat? În al doilea rând, pe cine a fost turnat? În al treilea rând, când și
în ce scop? atunci vom putea, de asemenea, să decidem oarecum în ce măsură femeile trebuie să lucreze
pentru înaintarea cauzei lui Hristos pe pământ.
Susțin că, prin profeția lui Ioel, femeile urmau să participe la această lucrare împreună cu fraţii lor. Acum,
când împărăția sau noua dispensație a fost înființată de către Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos,
lucrarea lor nu a fost doar recunoscută într-o manieră miraculoasă, ci a fost recunoscută de apostoli ca
fiind împlinirea profețiilor menționate.
Acum, celor care sunt sensibili cu privire la acest punct, le propun întrebarea: În primul rând, nu există atât
de mult pentru a susține poziția conform căreia femeile sunt chemate să predice, cât este că bărbații sunt
chemați? Dacă recunoașteți că există o astfel de chemare la slujire, atunci de unde autoritatea de a face
lucrarea exclusiv pentru sexul masculin? Care ar fi fost lucrarea acelor femei care au lucrat cu Pavel?
(Scrisoarea lui Pavel către biserica din Filipi, 4: 3.) În al doilea rând, cum au putut ei să asculte de
Dumnezeu și să nu prorocească? (Faptele Apostolilor 2: 18.) Filip a avut patru fiice care au proorocit.
(Faptele 21:9.) A fost asta prin autoritate divină, la aproximativ treizeci și cinci de ani după înființarea
dispensației împărăției Evangheliei? Și este mai puțin potrivit ca femeile să lucreze în împărăția sau în via
lui Hristos acum, decât era atunci?
Dacă concluzionați că nu există nicio predicare acceptabilă doar printr-o slujire chemată, cine își va aroga
puterea de a judeca chemarea, văzând că mai mulți sunt investiți cu putere miraculoasă?
Dar dacă negați că există vreo autoritate divină prin care este propovăduit cuvântul, de ce să nu oferi cea
mai mare încurajare celor care ar putea lucra cu cel mai mare succes? Va fi o vreme când toate lucrurile
bune vor fi. va primi o recompensă justă; pentru că se spune: „Orice vale va fi înălțată și orice munte și deal
vor fi coborâți; iar cele strâmbe vor fi îdreptate, iar locurile aspre vor fi netede; și slava Domnului se va
descoperi și toată făptura o va vedea împreună; căci gura Domnului a spus-o”.
Prima întâlnire pe care m-am angajat să o țin a fost într-un orășel în care locuisem cu câțiva ani în urmă,
chiar printre oamenii soțului meu. A fost o cruce pentru mine să vorbesc cu acei oameni; dar am spus, în
numele lui Dumnezeu și prin harul Său susținător, voi încerca și voi lăsa rezultatul cu El. Când m-am ridicat
să vorbesc, mi-a venit în minte acest text: „Pune-ți ordine în casă, căci vei muri și nu vei trăi”.
Când am început să vorbesc despre acest subiect, duhul temător de oameni m-a părăsit, iar cuvintele mi-
au venit mai repede decât le-am putut spune. Cumnata mea a fost dărâmată și a plecat din casă. Am
continuat întâlnirea câteva zile și douăzeci au pretins că sunt convertiți. Oamenii au fost convertiți prin tot
cartierul. Unul care a venit la această întâlnire după aceea a devenit ginerele meu.
Am continuat să-mi țin casa și am petrecut cât de mult timp am putut ținând întâlniri, pentru a-i oferi soțului
meu șansa de a participa la munca lui. Eram nerăbdător să strâng bani pentru ca noi să mergem în vest.
Călăream șapte mile și țineam întâlniri sâmbăta seara și trei întâlniri în Sabat – uneori în biserici diferite – și
apoi călăream acasă pe un drum deluros și accidentat. Atunci eram aproape epuizată și cu greu puteam
să-mi face treaba. Dar la sfârșitul săptămânii mergeam din nou; și deseori, pe parcursul săptămânii, țineam
întâlniri în orașele din jurul unde m-am născut și am crescut, unde locuim de când eram căsătoriți.
A fost o cruce pentru mine să vorbesc în fața propriilor mei oameni și a oamenilor pe care îi cunoscusem
dintotdeauna. Dar Dumnezeu a binecuvântat minunat munca mea în orice loc. Oriunde mergeam, casa era
aglomerată. Nu mi-am scris predicile și nu am avut schițe de predici. Luam un text și aveam încredere în
Dumnezeu că mă va conduce în felul său. Țineam întâlnire de câteva zile în locul meu natal, iar casa era
aglomerată în fiecare seară. Într-o noapte nu am putut primi un mesaj. Oamenii au venit cu grămada până
când casa a fost plină. Am început să mă sperii. Un frate mi-a spus: „Ucenicii sunt liberi în noaptea asta”.
Asta era! Cu câteva sute de oameni în fața mea și fără mesaj – nimic despre ce să vorbesc. Totul era gol.
Am început să-l implor pe Isus. I-am spus că m-a chemat să predic; că aici era această mulțime înfometată
și nu aveam pâine să le dau. Pentru a certifica făgăduința Lui și pentru a se slăvi pe sine înșiși
manifestându-și puterea asupra acestui popor, mi-au venit cuvintele: „Ce vei face cu Isus, care se numește
Hristos?” și, de asemenea, locul unde se găsea textul. Isus a părut să-mi șoptească la ureche: „Eu sunt cu
tine; nu-ți fie frică." Am deschis ședința și am repetat textul. Pe măsură ce făceam asta, a venit puterea și
se părea că tot ce trebuia să fac era să deschid gura. Oamenii din toată casa au început să plângă. Am
vorbit o oră și un sfert. Puterea a venit la fel ca atunci când am primit ungerea. Părea că casa era plină de
slava lui Dumnezeu. M-am simțit de parcă eram atrasă de oameni. Slavă lui Dumnezeu că a ajutat un
vierme din praf.
Pentru slava lui Dumnezeu și încurajarea celor care sunt angajați să lucreze pentru sufletele pierdute,
pentru a dovedi că niciun loc nu este prea greu pentru Dumnezeu, dacă doar avem încredere în el, vă voi
spune despre biruința pe care mi-a dat-o Dumnezeu într-un loc numit “The Devil’s Den.”(Bârlogul
Diavolului). S-a remarcat prin infidelitate și scepticism. A existat o veche biserică liberă în care nimeni nu
se știa vreodată convertit. Unii dintre cei mai buni slujitori ai noștri încercaseră să țină întâlniri aici, dar
plecaseră dezgustați. Locul ăsta era la șase mile de casă. Refuzasem de mai multe ori să merg în acest
loc, dar în cele din urmă am ajuns la concluzia că mă duc, crezând că Dumnezeu va zgudui temelia
infidelității și că va fi o tremurătură printre oasele uscate. O mulțime mare m-a așteptat. Trecuseră prin
simplă curiozitate, așteptându-se să mă revadă afară. A trebuit să vorbesc, să mă rog și să cânt. Dar
Dumnezeu era acolo cu o putere mare. Unii dintre acei necredincioși au pălit și au început să tremure pe
scaunele lor. Câteva zile cu greu am găsit un loc unde să stau. Am stabilit întâlniri de zi; dar ei au spus: „O,
nu poți avea întâlniri în timpul zilei; nimeni nu va veni.” Le-am spus că dacă nu vine nimeni altcineva, mă
voi duce și mă voi ruga ca Dumnezeu să-și reverse puterea asupra oamenilor. Cam în a patra zi, unii s-au
convertit în mod strălucitor. S-au dus la muncă.
Vestea s-a răspândit ca focul, iar creștinii, cântăreții și slujitorii au venit kilometri în jur. Erau sute care nu
puteau intra în casă. Ușile și ferestrele erau deschise, iar ordinea era atât de bună, încât cred că aproape
toți cei de afară puteau auzi. Am ținut întâlnirea timp de două săptămâni și șaptezeci și cinci au ieșit de
partea Domnului. Un bătrân și soția lui, în vârstă de aproximativ șaptezeci și cinci de ani, și nouă dintre
copiii lor, au fost convertiți. Aproape toți cei care au ieșit la altar aveau peste douăzeci de ani. Unii dintre
cei mai duri păcătoși din toată țara s-au convertit. Au trebuit să mărturisească că Dumnezeu era acolo cu o
putere minunată. Am organizat o Școală de Sabat de o sută cincizeci de elevi și am pus un om ca
supraveghetor care fusese un bețiv remarcat; am stabilit două adunări de rugăciune pentru fiecare
săptămână și am stabilit adunări în fiecare Sabat. Diferiți slujitori au promis că le vor oferi predicare.
Oamenii au spus că este o lucrare glorioasă, dar că nu poate dura; că la plecarea mea se va stinge. Slavă
Domnului!, am auzit doar de unul care s-a întors în lume!
Slavă Domnului, lucrarea continuă, iar pustia păcatului a fost făcută să înflorească ca trandafirul! acolo
unde era blestem și hulire, acum este cântarea și lauda pentru Dumnezeu. Să nu ne descurajăm niciodată!
Ci sprijină-te cu putere de Dumnezeu, iar El ne va da biruință de fiecare dată, dacă doar ne încredem în El
și îi dăm slavă. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru biruință prin credința în promisiunea Sa și prin eficiența
sângelui Mielului!
Permiteți-mi să spun, pentru încurajarea celor care încep în lucrarea Domnului, Dumnezeu a promis că va
fi cu noi mereu, chiar până la sfârșit. Nu suntem altceva decât lutul prin care Dumnezeu vorbește. Este „Nu
prin putere, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor”. Dacă Duhul Sfânt locuiește în inimile noastre și
strălucește prin viețile și acțiunile noastre; dacă noi, prin credință, Îl luăm pe Dumnezeu pe cuvânt, vom afla
în toate timpurile și locurile că harul Lui este suficient și ne va da biruință de fiecare dată. Trebuie să
revendicăm victoria prin credință, înainte ca zidurile să cadă. (Iosua, 6:20.)

Capitolul IV.
O scurtă vizită în Columbiana — O întâlnire glorioasă — Condiția și situația mea — Puterea lui
Dumnezeu manifestată — Misiunea mea — Adunarea păcătoșilor la cruce — Unirea cu Biserica —
Încrederea mea în Dumnezeu — O declarație a lucrării îndeplinite — Îndemn către Christian —
Primul meu efort prelungit

În drum spre casă de la o întâlnire de trezire, am prins o răceală puternică, care mi s-a instalat în gât. Ne-
am oprit în Columbiana, la zece mile de casă. În timp ce eram acolo, un lider de clasă metodist mi-a cerut
să mă ocup de adunarea de rugăciune și să predic pentru ei. Deoarece era prea târziu pentru a anunța o
întâlnire, i-am spus că voi merge dacă voi putea și vom avea o întâlnire de laudă, pentru că nu puteam
vorbi decât în șoaptă. Biserica alunecase înspre un stil lumesc, mândrie, sărbători etc., până când și-au
pierdut puterea. Erau într-o stare fără viață. M-am dus și spre surprinderea mea oamenii veneau în
mulțime. Au continuat să vină până când casa a fost aglomerată – și au spus că această casă poate
găzdui o mie de oameni. Eram acolo, abia am reușit să mă ridic, atât de răgușită încât cu greu puteam
vorbi, fără nici un slujitor sau cineva care să mă ajute. Nu am stat niciodată în fața unei asemenea
congregații, cu atât de multă fală. Tremuram pe scaunul meu; dar o, cât m-am agățat de Dumnezeu. Într-o
rugăciune tăcută, l-am rugat să îndepărteze frigul și răgușeala, spiritul fricos de oameni și tot, și să-mi dea
un mesaj pentru acel popor pe moarte. M-am gândit că dacă aș putea urca în amvon, le-aș spune
oamenilor că a fost o greșeală; că nu am promis să vorbesc. Părea atât de departe. Dar m-am dus și m-am
ridicat să-mi cer scuze pentru prima dată de când am început să lucrez pentru Domnul. În timp ce făceam
asta, mi-a venit în minte acest gând: „Fac o treabă grozavă și nu pot să cobor.” Am avut încredere în
Dumnezeu că îmi va îndepărta răceala. În primele cinci minute, cu greu au putut înțelege un cuvânt. Apoi
vocea mea a devenit clară și puternică și au putut auzi distinct prin toată casa; iar cuvintele pur și simplu
păreau să curgă gârlă. Am vorbit o oră, iar puterea lui Dumnezeu s-a manifestat minunat. Peste tot în casă
oamenii au plâns și o solemnitate asemănătoare morții s-a așezat asupra congregației. Au vrut să merg
mai departe cu o trezire, dar nu am putut. Ori de câte ori mă gândesc la acea întâlnire, îmi întărește
credința și îmi vine să-L laud pe Dumnezeu pentru biruință prin credința în Domnul nostru Isus Hristos. A
Lui să fie slava, puterea și lauda în vecii vecilor, Amin!
Am avut diverse oferte să iau o lucrare staționară unde aș fi putut face bine. United Brethren a vrut să
preiau conducerea de la Societatea Misionară a Femeilor, sau să fac un circuit; Bible Christians au vrut să
mă unesc cu ei și să mă ocup de trei biserici mari; iar metodiștii voiau să mă ocup de o singură biserică.
Acestea erau toate la zece mile de casă și aș fi primit un salariu bun. Dar am simțit că misiunea mea era
aceea de evanghelist. Am simțit că munca mea nu se limitează la o singură sarcină sau loc, ci oriunde mă
conduce Domnul. M-am alăturat United Brethren Church și am primit permisiunea de a predica și de a
organiza biserici. Am simțit că a sosit vremea când trebuie să mă despart de gospodăria și să părăsesc
casa, prietenii și singurul nostru copil, pentru a călători prin Occident. A fost un proces dureros. A trebuit să
fug la Stânca care este mai sus decât aș fi putut spune înainte:
„Doamne, cu ascultare mă voi duce, lăsând cu bucurie toate de jos; Numai tu fii conducătorul meu și eu
încă te voi urma.”
Soțul meu era acum dispus și nerăbdător să meargă cu mine la muncă. A fost nevoie de credință
puternică, pentru că a trebuit să începem fără portmoneu sau desagă, ca ucenicii, având încredere în
Domnul că ne va satisface nevoile. Pe măsură ce călătorim din loc în loc, fără o casă pe care să o numim a
noastră, puteam să cânt:
„Un cort sau o cabană, de ce să-mi pese? Ei îmi construiesc un palat acolo. Deși sunt exilat de acasă,
totuși vreau: Toată slava lui Dumnezeu, sunt un copil al unui rege.
Tatăl Meu este bogat în case și pământuri; El ține în mâini bogăția lumii; De rubine și diamante, de argint și
aur, cuferele Lui sunt pline, are bogății de nespus.”
Găsesc că promisiunea lui Isus este verificată. Dacă lăsăm totul de dragul lui, vom avea case și pământuri,
surori și frați și o casă în ceruri. Găsesc mame și tați dragi, surori și frați și copii dragi născuți în împărăție,
oriunde mă duc, care îmi sunt la fel de dragi ca și ai mei.
O, este o lucrare glorioasă să-i adunăm pe păcătoși la crucea lui Hristos și să spui: „Iată Mielul care
moare.” Dumnezeu să mă țină jos la crucea lui Hristos și să mă păstreze mereu curat și sfânt – un vas
potrivit pentru folosirea Stăpânului – este rugăciunea mea zilnică. O, dacă toți ar lăuda pe Domnul pentru
bunătatea Lui față de copiii oamenilor.
Înainte de a merge în vest, am organizat nouă treziri, am organizat două biserici – una dintre ele cu
aproximativ șaptezeci de membri; am organizat o școală de Sabat de aproximativ o sută de elevi și am
stabilit o întâlnire de rugăciune în același loc; am predicat în douăzeci și două de case de adunare și patru
școli, pentru opt confesiuni diferite și am ținut două sute de predici. Această lucrare a fost realizată în
aproximativ un an și jumătate. Dumnezeu mi-a binecuvântat munca în acest scurt timp cu rezultate mai
glorioase decât mă așteptam să văd peste ani, sau poate într-o viață de muncă. Lăudați Numele Lui Sfânt.
Dumnezeu a făgăduit că cei ce merg să seamănă sămânța scumpă plângând, vor veni bucuroși, adunând
snopii. Dragă cititor, Dumnezeu a încredințat o lucrare pentru tine și pentru mine. Facem treaba asta?
Dumnezeu ne-a dat mântuirea; haideți să o ducem cu frică și cu tremur. Nu vrem o coroană fără stele. Ziua
este mult trecută și noaptea morții se apropie cu pași repezi, când nimeni nu poate lucra. Bărbatul și femeia
sunt una în Hristos Isus.
Când am mers în vest pentru a ne angaja în lucrarea pe care Dumnezeu mă chema să o fac, primul loc în
care ne-am oprit a fost la Will-shire, Ohio. Am predicat în Biserica M. E. în aceeași seară, iar a doua zi am
mers la Fairview. Aici Bros. S. și T. tocmai încheiau o serie de întâlniri. Clasa mi-a cerut să continui
întâlnirile, ceea ce am făcut timp de șaisprezece zile. Nu am văzut niciodată puterea lui Dumnezeu
manifestată atât de minunat ca la aceste întâlniri. Au existat probleme în biserică de câțiva ani. Unii dintre
cei mai buni membri plecaseră, iar biserica își pierduse puterea. M-am simțit impresionat că Dumnezeu va
restabili iubirea și armonia în biserică. Am vizitat acele familii, iar în a treia zi a întâlnirii problema a fost
rezolvată. Toți cei prezenți au venit la altar și au făcut o sfințire deplină și s-au rugat pentru un botez cu
Duhul Sfânt și cu foc, și a venit în noaptea aceea. Cincisprezece au venit la altar strigând după milă.
Bărbați și femei au căzut și au rămas ca morți. Nu văzusem niciodată așa ceva. Am simțit că este lucrarea
lui Dumnezeu, dar nu știam cum să o explic sau ce să spun.
M-am speriat puțin, pentru că nu știam ce vor crede oamenii sau ce mi-ar putea face, fiindcă eu eram
liderul întâlnirii. În timp ce frica de Dumnezeu era asupra oamenilor, iar eu mă uitam, neștiind ce să fac,
Duhul lui Dumnezeu mi-a adus înaintea viziunea pe care am avut-o înainte de a începe lucrarea Domnului
și a zis: „Nu-ți amintești când ai fost dusă și ai văzut câmpul de grâu și snopii căzând? Câmpul mare de
grâu era mulțimea de oameni cărora trebuie să le predici Evanghelia; snopii căzuți sunt ceea ce vezi aici în
noaptea asta, puterea ucigașă a lui Dumnezeu. Aceasta este puterea mea; Ți-am spus că o să fiu cu tine și
că voi duce luptele tale; nu înțelepciunea oamenilor, ci puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu sunt
necesare pentru a aduce pe păcătoși din întuneric la lumină”. Domnul mi-a descoperit lucruri minunate în
câteva clipe; temerile mele dispăruseră toate. Cei care zăceau deasupra casei ca morți, după ce zăceau
vreo două ore, toți, unul după altul, săriră în picioare iute ca o fulgerare, cu fețele strălucitoare, și strigau
prin toată casa. Nu văzusem niciodată asemenea convertiri strălucitoare, nici astfel de strigăte. Păreau
ușori ca o pană. Slujitorii și sfinții bătrâni au plâns și au lăudat pe Domnul cu glas tare. Ei au spus că este
puterea Rusaliilor; că Domnul îi vizita cu mare îndurare și putere și o mare biruință urma.
Sunt acum doisprezece ani de la acea întâlnire; Domnul a vărsat Duhul Sfânt așa cum a promis că va face
în zilele din urmă, cu semne și minuni care urmează. El a spus că va da ploaia târzie a Duhului înainte de a
veni ziua notabilă a Domnului. Aceasta trebuia să fie dată pentru a se aduna în ultima recoltă de suflete
înainte ca Isus să vină în nori. De multe ori am stat în fața adunărilor de mii de oameni, predicând sau
cântând, când Duhul Sfânt a căzut peste ei și a măturat, val după val, până când mulțimile se legănau
înainte și înapoi ca copacii dintr-o pădure sau cerealele într-o furtună. . Mulți dintre stejarii înalți erau
așezați prosternați deasupra casei sau a terenului de tabără; și, la fel ca trezirea de la Corneliu, mulți s-au
convertit în picioare sau așezați pe scaunele lor.
Mulți strigau, alții plângeau cu voce tare. Alteori puterea s-a întins peste casă în putere de topire. În câteva
minute, aproape toți cei din congregație plângeau, sfinți și păcătoși. Solemnitatea morții avea să se
odihnească asupra poporului; nu puteai auzi un sunet și nici nu vedeai o mișcare; oamenii erau ținuți de
puterea lui Dumnezeu. Aceste revărsări ale Duhului Sfânt au fost întotdeauna urmate de venirea a sute la
Hristos. Domnul și-a susținut cuvântul, așa cum l-am predicat pe linia apostolică, cu semne și minuni și
demonstrații ale Duhului.
El mi-a arătat că suntem în ultimele zile. El și-a vărsat Duhul în toate întâlnirile mele. Slavă Domnului,
indiferent de modul cum a venit Duhul Sfânt, știam că Domnul conduce. Cum mi-am dat seama de asta:
„Nu este prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu, zice Domnul ”.
O, cât de prețioase sunt aceste cuvinte ale Tatălui nostru iubitor: „Deschide-ți gura și ți-o voi umple” și „Nu
te teme de fețele lor, căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul”. „Tu, deci, încinge-ți coapsele și
ridică-te și vorbește-le tot ce îți poruncesc.” „Nu vă speriați de fețele lor, ca nu cumva să vin și să vă încurc
înaintea lor.” „Du-te și voi fi cu tine.” „Fii puternic și curajos”, etc. Când îmi simțeam poziția responsabilă și
mă uitam peste casa aglomerată, eu, ca și Petru, începeam să mă scufund și să strig: „Doamne, ajută;
Doamne, folosește lutul spre slava Ta și dă-mi un mesaj pentru acest popor pe moarte.”
Unele dintre acele promisiuni aveau să apară, însoțite de Duhul Sfânt, până când mă simțeam pierdut în
Hristos și nu vedeam nimic altceva decât mulțimea de muribunzi care se grăbesc spre judecată.
O, lăudați pe Domnul pentru grija Sa blândă față de noi și pentru minunata Sa mântuire, care ne umple
sufletele de slavă; care înlătură frica de persecuție, frica de oameni și frica de diavoli și ne face să ne
bucurăm în mijlocul încercărilor, amintindu-ne că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce
iubesc pe Domnul” etc.; care înlătură teama de moarte și, în timp ce privim mormântul, auzim un strigăt de
la Golgota, care spune: „Eu sunt învierea și viața”. Moartea este Poarta Gloriei. Sfântul poate striga
„Victorie” asupra morții, iadului și mormântului. Isus spune că, deși mergem prin vale și prin umbra morții,
El va fi cu noi. Isus ne va duce în siguranță. Va fi doar un mic pârâu de traversat.
Următoarea mea lucrare a fost la Betel Chapel, St. Mary’s Circuit, unde am ținut o întâlnire de trezire, care
a durat unsprezece zile. Clasa era în stare proastă. Au fost probleme în biserică timp de nouă ani.
Șaisprezece membri sau mai mulți părăsiseră biserica; dar armonia și dragostea au fost restabilite în clasă
și aproape toți cei care plecaseră s-au întors. Părintele D., care stătuse în afară din biserică toată viața, a
ieșit și s-a alăturat bisericii, iar unsprezece din familia sa i-au urmat. Un frate s-a consacrat slujirii și acum
predică Evanghelia glorioasă. Un necredincios a fost condamnat și convertit, iar acum este în lucrare. O
sută treizeci și cinci au venit la altar; treizeci și nouă uniți cu clasa; Lucrători și slujitori creștini au venit de
pretutindeni și am avut o perioadă glorioasă. Casa era plină până la revărsare; jumătate din oameni nu au
putut intra. Căutătorii au fost călcați în picioare. Nu am putut avea loc pentru cei îndoliați. Altarul și
scaunele laterale erau pline, iar în noaptea în care am încheiat întâlnirea erau treizeci și doi la altar. Se
părea că toți cei care au venit au căzut sub condamnare.
Doi tineri au participat pe tot parcursul întâlnirii și au fost profund condamnați. Am lucrat cu ei zi și noapte.
M-am simțit impresionat că aceasta era ultima lor șansă și, dacă nu veneau la Isus, atunci soarta lor avea
să fie pecetluită. Le-am spus că eu cred că moartea este pe drumul lor. Au devenit palizi, dar nu au cedat.
La scurt timp după încheierea ședinței, amândoi s-au îmbolnăvit cam în același timp și amândoi erau
inconștienți până la sfârșit, mergând în eternitate fără o rază de speranță. Oamenii și-au amintit cum
lucrasem cu ei și au crezut că este un avertisment de la Dumnezeu ca alții să fugă în brațele unui Mântuitor
și să scape de răzbunarea unui Dumnezeu drept. O, este un lucru înfricoșător să mori fără Hristos; să facă
un salt în întuneric și să coboare în apele întunecate ale Iordanului fără Hristos pentru a-l lumina cu slava
Sa. Gândiți-vă la ziua îngrozitoare a judecății, când va veni ziua cea mare a mâniei Lui; cine va putea sta in
picioare? Vei plânge pentru ca stâncile și munții să cadă peste tine și să te ascunzi de prezența lui
îngrozitoare?
Bunule Doamne, ce gemete, ce strigăte amare, Ce bubuituri îngrozitoare prin ceruri. Bieții păcătoși se
scufundă în deznădejdi întunecate, În timp ce sfinții merg strigând prin văzduh.
Ne-am dus la Pleasant Mills, Indiana, pentru a ține o serie de întâlniri și acolo am găsit că clasa aproape s-
a despărțit. Am putut găsi doar șase care au avut vreo experiență; s-au descurajat. Nici slujitorul nu avea
nicio speranță ca aceasta să fie reconstruită din nou. Baptiștii erau puternici acolo și a existat o dispută
între biserici. Mulți dintre frați m-au sfătuit să nu merg; dar m-am gândit că fiind un loc atât de greu, acolo
era nevoie de muncă mai mare decât oriunde altundeva. Niciun loc nu este prea greu pentru Dumnezeul lui
Israel. Mă așteptam ca puternicul Dumnezeu al lui Iacov să lupte pentru mine. Isus este un biruitor
puternic. Nu a pierdut niciodată o bătălie. Am revendicat victoria înainte ca zidurile să cadă. În noaptea în
care am început, erau prezenți doar doi membri, deși casa era aglomerată. Am spus din text: „Fac o treabă
grozavă, nu pot să cobor.” Am vorbit în principal cu biserica. Le-am spus că suntem frați și surori în Hristos
și toți erau angajați în ridicarea unei clădiri pentru Domnul și că fiecare avea o parte în clădire.
I-am invitat să iasă și să ajute; că nu era numai privilegiul lor, ci Dumnezeu le-a poruncit să vină în ajutorul
Domnului împotriva celor puternici; căci aveam o luptă grozavă de dus și aveam nevoie de fiecare soldat.
Dumnezeu a spus: „Blestemați sunteți cei care nu veniți în ajutorul Domnului împotriva celor puternici.”
Bisericile au ieșit toate și nu am putut deosebi un baptist de un frate. Fratele B., slujitorul baptist, a ieșit și
s-a oferit să facă tot ce a putut. Mulți dintre ei au ieșit într-o experiență bună. Doi au venit la altar și s-au
convertit și toți am fost legați împreună prin legături de iubire, care sper că vor dura până la veșnicie.
Nimeni nu părea să creadă că biserica poate fi zidită. Ei spuneau: „Dacă se face vreun bine aici, este mai
mult decât mă aștept”. Nu aveau credință; Nu mă puteam baza deloc pe ei.
A treia zi doi bătrâni în vârstă de aproximativ șaizeci de ani au venit la altar pentru prima dată în viața lor şi
s-au convertit; și a ieșit un tânăr și s-au dus direct la muncă. A vedea e a crede. Acest lucru i-a încurajat pe
membri și am avut un timp glorios. Casa era plină până la revărsare în fiecare noapte. Întâlnirea a durat
șaisprezece zile. Cincizeci și cinci au venit la altar și cred că aproape toți s-au convertit în mod strălucitor.
În dimineața Sabatului nu am putut găsi un mesaj. Când am ajuns la biserică, casa era plină și tot nu
aveam mesaj. Când am pășit în pridvor, un frate m-a întrebat dacă aș ține o predică de înmormântare la
ora predicării și, dacă da, procesiunea va fi acolo în scurt timp. M-am gândit un moment. Am crezut că totul
este de la Domnul și am spus că o voi face. Dar nu ținusem niciodată o predică de înmormântare. O, cât
m-am uitat la Dumnezeu să mă călăuzească spre slava Lui. Știam că dacă Dumnezeu nu vorbește prin
mine, aș fi încurcat. Mi-a venit în minte acest text: „El nu se poate întoarce la mine, dar eu pot să merg la
el”. M-am întors la pasajul din Biblie și lumina lui Dumnezeu părea să strălucească pe text. Era un copil
mort, iar părinții lui nu erau mântuiți. Amândoi au fost convinși și mi-au promis că nu se opresc până nu vor
găsi Perla de mare preț. În timp ce m-am ridicat și am citit textul, sensul lui s-a desfășurat și Duhul lui
Dumnezeu a coborât cu o mare putere. Oamenii plângeau prin toată casa. O, lăudați pe Domnul pentru
ajutorul Lui mereu prezent când avem încredere în el.
În timp ce ținem întâlnirea, am vizitat un bărbat care era bolnav și nemântuit. Am vorbit și m-am rugat cu el
și a fost mântuit cu într-un mod minunat. L-am lăsat bucurându-se de dragostea unui Mântuitor. A fost dus
în biserică, dar a murit în câteva săptămâni. Era foarte fericit și resemnat. M-am dus să-mi iau rămas-bun.
A spus că va pleca în curând, dar că ne va întâlni în Orașul Frumos de sus. În ultimele sale ore, prietenii și
vecinii săi s-au adunat, iar el a vorbit și i-a îndemnat să-L caute pe Hristos și să-L întâlnească în ceruri. El a
spus că îngerii și copilul lui care murise de curând se aflau în cameră. A strigat și a lăudat pe Dumnezeu
până când ultima suflare a dispărut. Moartea sa triumfătoare i-a convins pe unii dintre cei mai duri păcătoși
de realitatea religiei. „O, lasă-mă să mor de moartea celor drepți, ca ultimul meu sfârșit să fie ca al lui.”
Tatăl nostru iubitor își cheamă copiii acasă unul câte unul. Unii dintre noi avem mai mulți oameni dragi pe
malul de aur decât avem aici. Ei ne urmăresc și ne așteaptă. Vor veghea ei în zadar, sau prin harul lui
Dumnezeu, îi vom întâlni la Porțile Perlate și vom cânta împreună cu ei Cântarea Răscumpărării prin
veacurile nesfârșite ale Eternității? În curând vom pleca cu toții. Toate vor fi trecute peste. În curând, Isus
ne va chema la Cina de nuntă a Mielului, unde îl vom încununa Domn al tuturor.
„Ne vom aduna cu toții acasă dimineața, Pe malurile mării strălucitoare de jasp; Îi vom întâlni pe toți cei
buni și credincioși; Ce adunare va fi!
Ne vom aduna cu toții acasă dimineața, La sunetul marelui jubileu; Ne vom aduna cu toții acasă dimineața;
Ce adunare va fi!
Ne vom aduna cu toții acasă dimineața, binecuvântatul Nostru Răscumpărător să-l vedem; Ne vom întâlni
cu prietenii plecați înaintea noastră; Ce adunare va fi!”

Capitolul V.
Petrecerea surpriză — Întâlnirea la Sion — Un accident trist — O vizită la Dayton — Moartea subită
a unui tânăr — Rezultatul întâlnirii — Douăzeci de botezați — Surpriza de ziua mea — Cuvinte de
încurajare pentru cititor.

În timp ce la Lima. Ohio, am participat la o petrecere surpriză în cinstea părintelui P., fiind vorba de a
optzeci și treia aniversare a lui. Aproximativ o sută șaizeci au luat cina într-o pădure frumoasă de lângă
casă. Au fost prezenți câțiva dintre cei mai bătrâni coloniști din județ. După ce bătrânul domn a fost încărcat
cu cadouri, am deschis ședința cântând. Părintele R., primul colonist din județul Van Wert, a condus în
rugăciune. Am predicat din textul „Noi suntem pelerini și străini”, după care am avut o întâlnire de laudă.
Nouă trandafiri pentru rugăciunile poporului lui Dumnezeu. Am încheiat cântând „Oh, gândește-te la casa
de acolo” și dând mâna. Am simțit că nu ne vom mai întâlni niciodată în acea adunare glorioasă; dar dacă
suntem credincioși, ne vom întâlni cu toții pe Malul de Aur, unde nu ne vom mai lua rămas-bun niciodată.
La solicitarea lui Bro. B. ne-am dus la Sion, Circuitul Ramurii de Măslin, în mai și am început o întâlnire
care a continuat două săptămâni. Am găsit câteva nume pe cartea de clasă, dar erau împrăștiate. Nu s-au
putut găsi decât doi sau trei credincioși. Ei, împreună cu pastorul lor, au fost descurajați. Au avut atât de
multă opoziție cu care să se lupte, încât au crezut că Sionul nu se va ridica și nu va străluci niciodată. Dar
m-am ținut prin credință și zidurile au început să se ridice. Deși era în timpul combinării, aveam întâlnire zi
și noapte. Întâlnirile au fost foarte frecventate. În Sabat casa era plină, iar seara nu puteau intra toți în casă.
Poporul lui Dumnezeu a fost foarte înviorat, iar cei care s-au întors în spate au fost recuperați și mulți au
ieșit în lumina adevărată.
Puterea de convingere stătea peste tot cartierul. Lydia Sexton ținea întâlniri la două mile de Sion în același
timp. Ea a trimis după mine să aduc adunarea și să predic pentru ea într-o seară, iar apoi venea să predice
pentru mine în ziua următoare. Ne-am dus și am avut un timp minunat. Doi au venit la altar. Ea este cea
mai dragă bătrână pe care am întâlnit-o vreodată. Avea optzeci și cinci de ani, dar își folosea toate
simțurile. Casa ei era în Topeka, Kansas. Era în vizită în locurile în care ținuse întâlniri cu treizeci de ani
înainte. La întâlnire au fost prezenți mai mulți slujitori. Un frate care încetase să predice și plecase la
agricultură, s-a reconsacrat slujirii. Am organizat o școală de Sabat cu șaptezeci de elevi; am stabilit
întâlniri de clasă în fiecare Sabat și adunări de rugăciune pentru serile de joi. Am lăsat întâlnirea în sarcina
surorii B. Am primit mai multe scrisori de acolo de atunci, cu rapoarte încurajatoare. Dumnezeu să
binecuvânteze poporul Sionului. Fie ca el să strălucească ca un „Oraș așezat pe un deal”, pentru ca
păcătoșii să fie atrași și introduși în staul, aceasta este rugăciunea mea.
La câteva zile după încheierea ședinței, un bărbat a fost aruncat de pe cal lângă biserică și ucis. Cred că a
fost un avertisment de la Dumnezeu pentru cei care se luptau cu convingerile. El era în afara lui Hristos și,
fără îndoială, a făcut un salt în întuneric. Dragă cititorule, cum este cu tine? Dacă Mesagerul Palid al Morții
ar veni astăzi pentru tine, ai face un salt în Veșnicie și ai auzi pe Judecător spunând: „Depărtați-vă de la
Mine, blestemaților, la pedeapsa veșnică, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților, ” sau ai merge strigând
acasă spre glorie? Dumnezeu să te ajute să faci din Rai casa ta.
După vizita noastră în acele locuri, am ținut întâlniri câteva zile într-o școală și cincisprezece s-au ridicat
pentru rugăciuni. Șase dintr-o familie au trecut de partea Domnului. Un tânăr cu care lucrasem din greu și
încercam să-l fac să vin la Hristos, a murit foarte brusc. A murit fără a lăsa nicio dovadă că a fost salvat.
Moartea lui a aruncat în întuneric întregul cartier. Tatăl său și întreaga familie, cu excepția mamei sale,
erau nemântuiți. Am fost deosebit de interesată de această familie; dar nu au venit niciodată la întâlnire.
Unii dintre frați au spus că aș putea duce școala lângă locul în care locuiau. Am ținut o întâlnire și ei au
participat. Aveam servicii o dată pe săptămână timp de o lună. Mama a ieșit într-o experiență foarte
strălucitoare, iar tatăl și cinci dintre copii s-au convertit fericiți, cu excepția unui fiu. A spus că nu este încă
mulțumit'. Toți s-au unit cu clasa de la Fairview și sunt lucrători foarte serioși. Cred că vor fi de mare ajutor
bisericii. Fratele C. a predicat la Fairview și a deschis ușile bisericii. Au fost primiți zece — această familie
printre mulți. Am mers apoi la râu, unde au fost botezați douăzeci. Nu am văzut niciodată o priveliște mai
frumoasă. Duhul Sfânt a coborât cu mare putere și aproape toți au ieșit din apă strigând și lăudând pe
Domnul. O mulțime foarte mare a asistat la scenă și toți păreau să simtă puterea lui Dumnezeu. Apoi am
mers la școală și am predicat seara.

Calea este deschisă pentru o trezire glorioasă. Câmpurile sunt albe; sufletele pier. Unde sunt secerătorii să
adune recolta? Strigătul macedonean vine din toate părțile: „Vino și ajută-ne”. O, cine va răspunde,
spunând cu bucurie: „Iată-mă, trimite-mă?”
Țineam câteva întâlniri la Betel și, întorcându-mă acasă, am fost surprins să văd cărucioare, trăsuri și
oameni apropiindu-se de casă din toate direcțiile. Dragii frați, surori și prieteni se adunau în acea zi pentru
a sărbători cea de-a treizeci și nouă aniversare a mea. Toți își aduceau coșurile bine umplute, iar masa era
împovărată cu lucruri bune. După ce am făcut cu toții dreptate lucrurilor bune cu care masa a fost întinsă
atât de generos, am primit destul de multe cadouri. Ne-am adunat apoi în crângul din apropiere, unde ne-
am petrecut restul zilei în slujbe religioase. Exercițiile au fost deschise de Pr. T., iar rugăciunea a fost
făcută de Fr. W; Fratele. H. a făcut câteva remarci adecvate, iar alți frați au rostit discursuri excelente, după
care au fost făcute observații de către unele dintre surori. Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat minunat.
Apoi le-am mulțumit oamenilor pentru bunătatea lor și am vorbit despre Reuniunea Glorioasă care ne
așteaptă din când în când peste râu. Apoi ne-am ridicat și am cântat: „Oh, gândește-te la o casă de acolo”.
Am spus că ne vom strânge mâna în timp ce cântăm și toți ne vom gândi la Căminul nostru și la cei dragi
de acolo. Toată adunarea a plâns și am simțit cu toții că, dacă nu ne-am mai întâlni pe pământ, ne vom
întâlni în ceruri, unde nu există despărțire și nici tristețe.
Am ținut o întâlnire de coș, care a început pe 28 iulie 1883 și a continuat trei zile, în frumosul crâng de pe
malul râului. A fost o asistență mare și a predominat cea mai bună ordine. În ziua de Sabat, aproximativ
două mii de oameni s-au adunat în crâng. Am avut o întâlnire de laudă dimineața. A fost o priveliște
glorioasă să-i văd pe copiii lui Dumnezeu din toate confesiunile și să-i auzi ridicând glasul spunând
speranța lor în rai. La sfârșitul acestei sărbători cerești, am predicat din textul: „Iată, Leul tribului lui Iuda,
rădăcina lui David, a biruit să deschidă Cartea şi să dezlege cele Şapte Peceţi ale ei”. Puterea lui
Dumnezeu a fost minunat de prezentă. O liniște asemănătoare morții se odihnea peste oameni și mulți
dintre sfinți și păcătoși au plâns. După-amiaza fratele. M. a predicat despre „Zorii timpurii ai Bisericii;
Lumina lunii și lumina soarelui de astăzi.” La aproape am mers la râul din apropiere, iar unii au fost botezați
de Fr. M. În timp ce priveam peste mulțimea care se înghesuia pe malul râului, mintea mea s-a întors la
scena de la Iordan. Seara am predicat din textul: „Iată, vine Mirele; ieșiți în întâmpinarea Lui.” Am vorbit
despre tema venirii lui Hristos pentru a deschide Ultima Pecete și triumful final al Bisericii. Am încheiat,
simțind că nu ne vom mai întâlni niciodată cu toții până în acea Zi îngrozitoare când El va veni în mânia Sa;
atunci cine va putea sta în picioare?
Dumnezeu să-i ajute pe toți cei care citesc aceste rânduri, împreună cu scriitorul, să aibă parte de Prima
Înviere. Asupra acestora, a Doua Moarte nu are putere. Dragă cititorule, să nu obosim să facem binele,
căci la timpul potrivit vom secera dacă nu vom cădea de oboseală. „De aceea, preaiubiții mei frați, fiți
statornici, neclintiți, sporiți mereu în lucrarea Domnului, pentru că știți că munca voastră nu este zadarnică
în Domnul.” „Așa cum coboară ploaia și zăpada din cer și nu se întoarce acolo, ci udă pământul și îl face să
naște și să înmugurească, ca să dea sămânță celui semănător și pâine celui care mănâncă; aşa va fi
Cuvântul Meu care iese din gura Mea; nu se va întoarce la Mine fără nimic, ci va împlini ceea ce vreau eu
și va prospera în ceea ce îl trimit.” „Aduceți toate zeciuielile în magazie, ca să fie mâncare în Casa Mea, și
încercați-mă acum, zice Domnul oștirilor, dacă nu vă voi deschide ferestrele cerului și nu vă voi revărsa o
binecuvântare. , că nu va fi loc suficient pentru a-l primi.” „Cei ce seamănă cu lacrimi vor culege cu
bucurie.” Dumnezeu îi va onora și va răsplăti pe cei care lucrează pentru el, în orice post. Unul seamănă și
altul seceră; în sfârșit, amândoi se vor bucura împreună.

Capitolul VI.
Întâlnirea la Pott’s Corner — Convertirea fratelui D. — Nu va fi rănit — În ultimele sale ore —
Întâlnire la Capela Wood — Sub convingere profundă — O întâlnire glorioasă — L-am văzut pe
Salvator venind într-un car de aur — Convertirea unui necredincios în vârstă de optzeci și cinci de
ani — Vizita mea la Fort Wayne
După ce am primit multe apeluri de la Pott’s Comer, comitatul Van Wert, Ohio, am trimis o programare și
am plecat. Am găsit o mare biserică metodistă. Părea părăsită. Buruienile erau la fel de înalte în jurul ușii
ca și capetele noastre. Fusese o clasă mare la un moment dat, dar acolo au apărut necazuri, clasa a
scăzut și părea că nimeni nu poate face vreodată bine după atâtea necazuri. Erau pe cale să vândă
biserica. Un episcopal metodist și un slujitor al Fraților Uniți, de asemenea, un număr de Prieteni, ținuseră
întruniri de aproximativ zece săptămâni acolo, și într-o școală din apropiere, cu foarte puțin bine făcut, fiind
atât de multă răutate din partea unuia împotriva celuilalt. Am început întâlnirea, asistați de Fr. H., un slujitor
al Fraților Uniți. Cu toate acestea, a fost o perioadă atât de încărcată, oamenii s-au întors, iar biserica
aceea mare era aglomerată.
Printre cei care au trecut de partea Domnului s-a numărat și fratele. D., un om cu talente foarte
strălucitoare. S-a dus direct la predicare.
Au fost câțiva tineri care s-au purtat foarte rău la întâlnire. Am vorbit și am lucrat cu ei, dar fără nici un
rezultat. În noaptea în care am închis, le-am spus că au râs și au batjocorit, dar vine vremea lui Dumnezeu
când vor plânge; că judecata unui Dumnezeu drept avea să-i ajungă curând; că era pe drumul lor; că se
vor gândi la acest avertisment când va fi prea târziu. La scurt timp după încheierea întâlnirii, liderul, cel cu
care vorbisem atât de mult, a fost zdrobit de mașini, iar rigidizarea gurii sale era pe cale să se instaleze. El
a spus: „O, dacă aș putea trăi, l-aș sluji Domnului. ” Oh, a fost îngrozitor! Oamenii și-au amintit cum am
vorbit cu el și l-am avertizat și mulți au fost aduși să se gândească la starea lor; să vezi că este un lucru
înfricoșător să cazi în mâinile unui Dumnezeu viu, nepregătit; că este la fel de inutil pentru regele pe tronul
său ca şi pentru cerșetor să lupte împotriva lui Dumnezeu.
Voi menționa o împrejurare care s-a petrecut în timp ce țineam această întâlnire. În sabat au venit de la
distanță mai multe grupuri de frați, intenționând să rămână la întâlnirea de noapte și, dorind să fie cu mine
cât mai mult posibil, Fr. H., un pastor local al bisericii United Brethren, le-a spus să conducă la casa lui, o
reședință mare și frumoasă, numită United Brethren Hotel.
El și soția lui și fiicele amabile sunt întotdeauna gata să-i întâmpine pe cei obosiți și să le îndeplinească
dorințele. Am urcat cu mașina și, fiind foarte slabă și obosită, m-am rezemat de poartă, așteptându-i pe
ceilalți în timp ce treceau. Unul dintre frați a văzut un șarpe cu clopoței mare. Stăteam deasupra lui de ceva
vreme. A fost primul pe care îl văzusem vreodată. Privind-ul, mi-am dat seama de pericolul meu; dar
aceste cuvinte mi-au venit: „Ei vor călca pe scorpioni și nu vor fi răniți; va trece prin foc și nu va fi ars; prin
apă și să nu fii copleșit.” „O, dacă oamenii ar lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru faptele sale
minunate pentru copiii oamenilor.”
Prietenii și vecinii i-au făcut o surpriză părintelui H., fiind aniversarea lui de nouăzeci de ani. El și soția lui
locuiau cu fiul lor, care avea grijă de ei la bătrânețe. Acest fiu s-a convertit în mod strălucitor într-una dintre
întâlnirile mele de dinainte de această perioadă. El a ridicat un altar de familie, a urmat toate mijloacele
harului și a încercat să-și aducă părinții în vârstă la Hristos, nefiind mulțumit. Era foarte nerăbdător să
particip la petrecere. Am ținut slujbe, sperând să le aduc o experiență mai bună. A fost o zi frumoasă, iar
oamenii au tot venit până s-au umplut casa și curtea.
Am ieșit în livadă și ne-am așezat în jurul mesei, care era încărcată cu tot ce atrage apetitul. Pr. J., un
pelerin în vârstă, a răspuns cu mulțumiri. După ce am onorat masa, ne-am adunat în preajma Părintelui și a
Maicii H. și i-am încărcat cu cadouri. Au fost foarte afectați și au plâns de bucurie. Am deschis apoi slujba
cântând. Pr. T. a condus apoi în rugăciune, după care am vorbit despre bunătatea minunată a lui
Dumnezeu față de noi și despre timpul în care ne vom întâlni din nou pentru a nu ne mai despărți. Puterea
lui Dumnezeu era minunat de aproape. Aproape toată lumea plângea. Tatăl și Mama H. au fost amândoi
binecuvântați. Câțiva au făcut un început pentru casa lor cerească. Au fost prezenți cumnata mea, doamna
H. și fiul ei. Mulți dintre tinerii convertiți au fost acolo și au luat parte activ. Ne-am despărțit, simțind că nu
ne vom mai întâlni niciodată cu toții pe pământ, că timpul nostru fusese bine petrecut și că nu făcusem
decât dreptate cuplului amabil.
Unul dintre convertiți a trecut de atunci peste Iordanul morții. Eram în mijlocul unei treziri, la vreo treizeci de
mile depărtare. A trimis după mine, rugându-mă să vin să fiu cu el în ultimele sale ore.
A tot întrebat de mine până la ultima lui suflare. Îmi venea să zbor la patul lui; dar mi se părea imposibil să
merg, pentru că atât de multe suflete prețioase erau doar gata să fie conduse la Hristos. Responsabilitatea
părea prea mare; Nu am îndrăznit să părăsesc întâlnirea. Dar m-am simțit mulțumit că era pregătit să-l
întâlnească pe Dumnezeul său. S-a dus să doarmă în brațele lui Isus, să se trezească în lumea mai bună
și mai frumoasă de sus.
Acest frate a fost adus la Hristos cu un an înainte de moartea sa. În timp ce țineam o întâlnire lângă
Willshire, mi-au spus despre acest bărbat. Ei au spus că este cel mai mare păcătos din comunitate. Era
lăutar și era chemat la dansuri. Cu greu putea să vorbească fără să înjure, și a fost dezamăgit de toate
bisericile și slujitorii. A spus că toți erau ipocriți. Nu am putut să merg să-l văd și nu a venit la întâlnire. Am
spus că ne vom ruga lui Dumnezeu să-l convingă acasă. Așa am făcut și Dumnezeu a răspuns rugăciunilor
noastre.
I-a spus soției sale că merge la întâlnire, dar se aștepta să fiu un ipocrit, ca toți ceilalți. Soția lui era strălucit
convertită; și expunându-și experiența a spus, când m-am întors să-i vorbesc, că a încercat să mă scoată
din sărite; dar cu cât vorbea mai mânios cu atât mai serios l-am implorat, până când a trebuit să cedeze. A
făcut multe lucruri bune în anul în care a trăit. El a continuat să-L laude pe Dumnezeu până la ora morții
sale, spunând tot timpul: „Este atât de minunat că Isus a salvat un astfel de păcătos ca mine”. Am simțit,
așa cum a scris un frate, că există o altă stea în coroana mea. El nu este mort, ci doar a plecat înainte.
Simt că el va fi printre primii care mă vor întâlni la Poarta Pearl și mă vor primi în Casa Tatălui meu.
Apelul Macedonean de la Wood’s Chapel, peste linia Indiana, fiind foarte urgent, am simțit că Domnul mă
cheamă. Am început întâlnirea într-un mediu foarte descurajator. Casa era noua. Clasa fusese organizată
în principal din membri neconvertiți. Cu aproximativ nouă ani în urmă, în biserică fuseseră ceartă și
membrii s-au împrăștiat.
Liderul clasei, un om clătinându-se la marginea mormântului, binecuvântat fie Dumnezeu!, a fost recuperat.
Soția lui și aproape toată familia lui au fost aduși și ei în staul. Un alt frate, care fusese de mare ajutor
cauzei, dar își pierduse puterea și experiența, a spus că nu se va mai interesa niciodată de religie. Prima
noapte casa a fost aglomerată și dacă am avut vreodată nevoie de rugăciunile oamenilor, atunci a fost.
Eram atât de slabă încât cu greu puteam să mă ridic în tribună. Am apelat la acest om să se roage. El a
început: „Doamne, Tu ai trimis-o aici. Dacă ea predică până în ziua judecății, nimeni nu va fi mântuit”, și
așa mai departe. Am ridicat capul să văd cine era. I-am spus: „Omule bun, te vei răzgândi înainte de multe
zile; dacă nu te poți ruga pentru mine, eu mă pot ruga pentru mine.” Și cred că mi-a dat tărie și putere.
În noaptea următoare l-am chemat din nou, iar oamenii s-au bucurat să-l audă schimbându-și rugăciunea.
Am primit doisprezece în biserică. A fost printre primii care mi-au dat mâna și a fost unul dintre cei mai buni
prieteni ai mei. Slavă Domnului! Cei care au prejudecăți sau sunt gata să lupte cu mine când merg într-un
nou loc de luptă sunt întotdeauna primii luați în plasa Evangheliei și să mă invite acasă cu ei.
Multe familii întregi au fost aduse în biserică. Nu exista aproape o familie pe trei mile în jur, unde unul sau
mai mulți dintre membrii săi nu erau convertiți la întâlnire. Întâlnirea a durat cinci săptămâni, zi și noapte,
interesul crescând tot timpul. Casa era aglomerată până la revărsare de cele mai multe ori. Aceasta a fost
aproape de două ori mai lungă decât întâlnirile pe care le-am ținut până atunci.
Am văzut de acolo cu puțin timp în urmă un frate, care fusese convertit în timpul întâlnirii. A spus că toți
stăteau fermi la posturile lor. În timpul acestei întâlniri a fost o femeie profund convinsă, dar ea nu s-a
convertit și a devenit sfidătoare. I-am spus că ea riscă ca Dumnezeu să trimită judecăți asupra ei sau
familiei ei. Ea a spus că va risca. La câteva zile după încheierea întâlnirii, fiul ei preferat a plecat la muncă
la calea ferată. După două zile, el a fost adus la ea tăiat în bucăți de tren. Trecuse prin întâlnire și refuzase
ultimul apel. Dragă cititor, ia aminte și zboară spre Stânca, Hristos Isus, pentru refugiu.
A fost un om care de ani de zile încerca să spargă toate întâlnirile și reușise. A venit la această întâlnire și
a început ca de obicei. A vorbit despre mine și a spus toate lucrurile rele la care se putea gândi. El a făcut
tot ce a putut pentru a împiedica oamenii să vină la altar. Frații s-au descurajat și au spus că nu este milă
pentru el. Am simțit că dacă va fi salvat vreodată, trebuie să fie în noaptea aceea. Am fost foarte
impulsionată să mă rog lui Dumnezeu să îndepărteze piatra de poticnire; dacă era vreo milă pentru el, să-l
convertească imediat, sau să-l îndepărteze din cale. El era în casă și lăudat să fie Dumnezeu pentru că mi-
a răspuns rugăciunii, trimițând o convingere atât de profundă, încât a fost bucuros să strige după milă. El a
spus că crede că acea rugăciune l-a salvat. În noaptea următoare l-am chemat să se adreseze
congregației. Oamenii au fost foarte surprinși să vadă o astfel de schimbare. Dumnezeu poate și ne va da
biruință doar dacă avem încredere în el.
Metodiștii mi-au cerut să vin la Shiloh, la un sfert de milă de Liberty. Așa am făcut. I-am vizitat pe membrii
Bisericii Fraților Uniți și i-am invitat să vină și să aibă o întâlnire unională. Au venit și ne-au ajutat și ne-au
invitat la casele lor. Printre numeroșii frați și surori amabili s-au numărat și Frații F. și familiile lor. Îmi voi
aminti mereu de ei pentru bunătatea lor.
Am avut o întâlnire glorioasă. Aproape fiecare casă a devenit o casă de rugăciune. Au fost trei convertiți în
mod minunat, care erau trecuți de cincizeci de ani; de asemenea unul în vârstă de optzeci și cinci de ani,
sceptic și necredincios. Se luptase cu toate bisericile și îi insultase pe slujitorii care vorbiseră cu el. L-am
căutat la el acasă. Am văzut că bătrânul era foarte inteligent și bine postat pe fiecare subiect, cu excepția
celui de cea mai importantă importanță pentru el. O, cât de milă îmi ieșea din inimă către el. Am văzut că
trebuie făcut ceva sau era pierdut pentru totdeauna. L-am văzut stând pe marginea mormântului și asta a
fost un iad pentru el. Voia să se certe în orice punct, în afară de cel corect. Îl duceam la starea lui pierdută,
spunându-i că Dumnezeu m-a trimis să-l conduc la Hristos. Am văzut că devenea foarte neliniștit, că Duhul
lui Dumnezeu îl ținea, așa că am plecat. A devenit foarte tulburat. În câteva zile a trimis după mine să-i
spun ce ar trebui să facă pentru a fi salvat și, în timp ce vorbeam cu el, a plâns ca un copil. Soția lui a spus
că este prima dată când îl vede plângând. Spre surprindere tuturor, el a mers cu noi la biserică în acea
noapte. S-a așezat chiar în fața amvonului, unde mă putea privi drept în față și putea înțelege fiecare
cuvânt. Am spus din text: „Pregătește-te să-l întâlnești pe Dumnezeul tău”. Am vorbit drept cu și pentru el. I
s-a părut o întâlnire minunată. A spus că nu a mai văzut așa ceva înainte. O mare schimbare a venit peste
el.
Dar nu am fost mulțumită de experiența lui. Nu putea înțelege schimbarea inimii. Asemenea lui Nicodim, a
vrut să-și dea seama. A venit la întâlnire a doua zi. M-am dus la el, am vorbit și m-am rugat cu el. El a
primit binecuvântarea ca un copil mic. S-a dat pe Sine însuși pe deplin lui Isus și și-a ridicat privirea spre
cer pentru mărturie; și, binecuvântat fie Domnul, a venit. S-a ridicat, râzând printre lacrimi, să dea mâna.
Și-a aruncat brațele în jurul gâtului unui frate și amândoi au plâns de bucurie. Aproape toți cei din casă
râdeau sau plângeau de bucurie.
Dumnezeu să-l binecuvânteze și să-l păstreze pe dragul părinte bătrân! Mă aștept să-l întâlnesc în ceruri și
să vorbesc despre mila minunată a lui Dumnezeu prin salvarea lui în ceasul al unsprezecelea.
Fratele S. și soția au fost printre cei care au pășit în barca de salvare. Ei încă navighează spre glorie.
Fratele B., unul dintre cei mai credincioși soldați pe care i-am întâlnit vreodată, a făcut o lucrare grozavă în
cadrul întâlnirii și a ajutat pe alții de atunci. Frumoasa lui fiică a avut o experiență mai bună la acea întâlnire
și a luat parte activ. De atunci, ea a trecut în triumf peste râu. Eram la Bluffton la momentul morții ei, țineam
o întâlnire și nu știam nimic despre asta.
Cam pe vremea când a murit, am visat că l-am văzut pe Mântuitorul venind în nori într-un car de aur. A
coborât pe pământ. Fiica mea Georgie a fost cu el. Ea a venit și și-a pus brațele în jurul gâtului meu și mi-a
povestit despre ceilalți micuți. Ea a spus: „O, mamă, fii gata; nu va trece mult până când vei veni și tu.”
Sora B. s-a urcat în car și s-au întors cu toții în Rai. Acest lucru a fost în fața minții mele timp de câteva zile;
Cu greu puteam munci. Când am venit acasă, mi-au spus despre moartea ei.
Aproximativ optzeci s-au alăturat Bisericii Episcopale Metodiste și mai mulți Fraților Uniți de la acea
întâlnire. Ne-am închis și am mers la Liberty și am avut o întâlnire. Doi s-au convertit cu strălucire, iar
optsprezece s-au ridicat pentru rugăciuni. Am avut o perioadă glorioasă. Aș fi rămas și aș fi continuat
treaba, dar mai aveam de completat o întâlnire în câteva zile.
De acolo am plecat la Ft. Wayne cu afaceri. Am sunat la fratele S., slujitorul United Brethren. M-au primit
foarte binevoitor și au insistat să rămân peste Sabat și să predic. Am stat. În acea seară s-a manifestat o
mare putere și interes în întreaga congregație. Membrii erau foarte nerăbdători să rămân și să țin o
întâlnire. Nu am văzut niciodată o perspectivă mai bună pentru o trezire; dar eram aşteptat luni la
Monroeville. Am rămas în noaptea aceea și a doua zi dimineața am luat trenul spre Monroeville.

Capitolul VII.
Întâlnire la Monroeville — Afișarea minunată a puterii lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciune —
Viziunea mea — Foaia șerpuită și sicriul — Viziuni sau transe — În drum spre Canaan — Întâlnire la
Massillon

La sosirea la Monroeville, Allen County, Indiana, l-am chemat pe fratele M., pastorul responsabil, și am
început întâlnirea în acea seară în Biserica Episcopală Metodistă, noiembrie 1883. Biserica, cu câteva
excepții, era moartă. De ani de zile nu a existat o trezire în oraș, care să însemne ceva, și aproape toată
lumea a prezis un eșec. De nouă sau zece ani nu mai aveau banca de penitență. La sfârșitul întâlnirii de a
doua zi, i-am cerut paracliserului să pună instrumentul muzical înapoi și să aducă în față disprețuita
băncuță a penitenței. A râs și a spus că o va face. Când oamenii au văzut banca penitenței, au spus că ar fi
o glumă bună pentru mine; că nu ne-ar folosi de nimic. În timp ce predicam în noaptea aceea, am strigat
biruință și le-am spus să curețe altarul – căci casa era aglomerată – și am chemat căutători. Au început să
se înghesuie la altar și au continuat să facă asta timp de trei săptămâni, zi și noapte.
Biserica devenise atât de formală, membrii ei mergând atât de inconsecvent, încât mulți dintre cei mai buni
bărbați și femei deveniseră aproape sceptici. Am simțit că ar fi nevoie de o mare etapă a puterii lui
Dumnezeu pentru a-i convinge de realitatea religiei experimentale. Dumnezeu a spus: „Orice vei dori
pentru slava lui Dumnezeu, voi face.” Crezând în promisiunile lui, timp de trei nopți m-am rugat ca
Dumnezeu să-și arate puterea în felul său, să arate oamenilor că Dumnezeu lucrează. M-am rugat cu toată
seriozitatea, crezând că îmi va răspunde rugăciunii.
A treia zi, una dintre surorile în vârstă a căzut prosternată și a devenit rece și rigidă, ca moartă, fără semne
de viață în afară de bătăile pulsului. Am întins-o pe canapeaua amvonului. Ea a rămas acolo tot restul zilei,
iar în timpul întâlnirii de seară alte două doamne au căzut în același mod. Oamenii au fost foarte
entuziasmați. Am spus publicului, dacă vor veni în liniște, ar putea să treacă și să-i vadă. Unii le era frică să
le atingă. Câțiva dintre frați și surori au rămas și au cântat și s-au rugat toată noaptea împreună cu ei. A
doua zi încă șase au căzut; o domnișoară era sub putere în timp ce stătea în picioare, cu ochii larg
deschiși. Un zâmbet dulce era pe chipul ei. Era luminată cu slava lui Dumnezeu, iar ea arăta ca un înger. A
stat așa vreo două ore. Au purtat-o apoi acasă, împreună cu încă cinci. Pe măsură ce le scoteau afară, una
după alta, fără niciun semn de viață, oamenii s-au speriat și unii au fugit din biserică. Nu văzusem niciodată
așa ceva. O, cât mi-a fost întărită credința! Am simțit că Dumnezeu a trimis asta ca răspuns la rugăciunea
mea.
Am căzut sub această putere divină de mai multe ori în timpul întâlnirii, în timp ce cântam sau vorbeam;
uneori, în genunchi, deveneam rigidă și rămâneam în acea stare pentru ceva timp. Slava lui Dumnezeu s-a
coborît ca un nor în jurul meu. Părea că am căzut în brațele lui Isus. Îngerii erau peste tot în jurul meu.
Uneori îmi vedeam copiii și pe alții care trecuseră. Unii au avut experiențe minunate.
Într-o noapte, îi rugam pe păcătoși să accepte invitația de a fi prezenți la Cina de nuntă a Singurului Fiu al
lui Dumnezeu. Am simțit că moartea este foarte aproape. Le-am spus că cineva refuză pentru ultima oară;
sicriul şi cearșaful erau aproape. Oh, cât de mult i-am rugat să accepte cât timp va exista milă. Un bătrân a
fost atât de condamnat încât nu a putut suporta. El nu a cedat. A părăsit casa, blestemând biserica
metodistă. S-a gândit să fugă de Dumnezeu. Dar judecata rapidă era pe calea lui. La ieșirea din oraș,
trenul a trecut peste el și l-a ucis. A doua zi dimineață, înainte de ora șapte, mi-au spus că era în foișorul
lui. și gata pentru sicriu. A provocat o emoție minunată. Unii au spus că m-am rugat ca Dumnezeu să-l
omoare și că nu ar vrea să mă rog pentru ei nici pentru cincizeci de dolari. Alții au spus că am hipnotizat
oamenii și multora le era frică să vină la biserică. Le-am spus congregației că nu trebuie să stea departe;
ne-am putea ruga pentru ei la casele lor, iar Dumnezeu ne-ar răspunde rugăciunilor și i-ar face atât de
bolnavi de păcat, încât ar fi bucuroși să vină la biserică și să ceară milă. Slavă Domnului! El lucra în felul
lui. Convingerea a pus stăpânire pe oameni.
Focul reformei a început să se răspândească, până când mulți s-au convertit în mod strălucitor.
Aproximativ două sute au ieșit într-o experiență bună în acea întâlnire și aproximativ o sută s-au unit cu
Biserica Episcopală Metodistă. La întâlnire au fost prezenți mai mulți slujitori. Când am închis, am organizat
întâlniri de rugăciune tip cabană, adică din casă în casă. Uneori erau cinci sau șase pe săptămână. De-a
lungul istoriei Bibliei, Dumnezeu și-a avertizat poporul prin viziuni și vise, dar mai ales în aceste ultime zile,
a promis că va face asta. Aceste ultime zile au început în ziua Rusaliilor. Când Dumnezeu și-a vărsat
Duhul peste fiii și fiicele Lui, ei au început să predice și să profețească. Dar luați în considerare: spune el,
mai ales în aceste ultime zile. Trăim acum în zilele în care ne putem aștepta și căutăm aceste lucruri. „În
zilele din urmă îmi voi turna duhul peste orice făptură; și fiii și fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voștri vor
visa vise, tinerii voștri vor avea vedenii.” O viziune este o transă. Paul a spus în timp ce se ruga că a căzut
în transă. Un loc bun pentru a merge. Dacă ne-am ruga mai mult din felul potrivit de rugăciuni și am cere
ceea ce ne dorim, crezând că vorbim cu Tatăl nostru și am continua să privim până când va veni
binecuvântarea, am ști mai multe despre puterea lui Dumnezeu în viața noastră. Nu cere o pâine și fii
mulțumit de firimituri! Ideea este aceea a copiilor unui rege care se hrănesc cu firimituri în timp ce masa
este încărcată din belșug cu bunătăți cerești! O, să venim cu îndrăzneală la Tronul Harului, ca bucuria
noastră să fie deplină! Să alungăm orice altceva din inimile noastre, ca să fim plini de slava lui Dumnezeu;
că experiența noastră poate fi ceva asemănătoare cu cea a lui Paul când a căzut în transă. Domnul Isus a
stat lângă el și i-a vorbit față în față și i-a spus unde să meargă și ce să facă. Profetul a spus: „Vine vremea
când un om visează un vis sau vede o vedenie, îi va fi rușine să-l spună”. Acea zi este aici. Este nevoie de
o mare parte din harul lui Dumnezeu pentru a spune aceste lucruri, lumea este atât de plină de necredință.
Dar Isus a spus că așa ar trebui să fie: „Oamenii ar trebui să coboare din ce în ce mai rău”. „Ar trebui să
existe o cădere în biserici.” „Învățători falși ar trebui să se ridice având forma evlaviei, dar tăgăduind
puterea; de la asemenea, întoarceți-vă” Câte sute de predicatori sunt astăzi care propovăduiesc
Scrisoarea, dar neagă Puterea și Duhul. Scrisoarea ucide, dar Duhul dă viață. Dumnezeu să-i fie milă de
astfel de conducători — conducători orbi care conduc pe orbi. Toți sunt pe drumul iadului împreună. O,
dacă bisericile s-ar trezi din somnul morții și s-ar chema pe Dumnezeu ca să le dea lumină. „Toți câți sunt
fiii lui Dumnezeu sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu.” Suntem conduși de Duhul lui Dumnezeu?
„Sunt în drum spre Canaan, îmi iau rămas bun de la această lume. Haideți, tovarășii mei de călătorie, în
ciuda pământului și a iadului;
Cu toate acestea, Scriptura angajează sabia și puterea iubirii este divină, deși armata lui Satana se înfurie
și toate oștile lui se unesc.
Voi suna tare din trâmbița Evangheliei și toate neamurile strigă; Căci Hristos m-a însărcinat să spun că a
murit pentru toți.
Vino să-i încerci harul, vino să-l probezi acum, darul vei dobândi; Nu vă va trimite de aici goi, nici nu vă va
lăsa să veniți în zadar.”
La câteva săptămâni după întâlnirea de la Monroeville, a murit un tânăr care trecuse pe la întâlnire. L-am
rugat să lase totul și să vină la Hristos. Dar nu; a spus că va mai risca puțin. A fost bolnav doar de câteva
zile, când a întrebat de mine. I-au spus unde țin întâlnirea și l-au întrebat dacă ar trebui să trimită după
mine. „Nu”, a răspuns el; "este prea tarziu." „Oh”, a spus el, „aș da lumea întreagă să mă întorc la acea
întâlnire o oră cu sentimentul pe care l-am avut atunci. O, dacă aș fi ascultat Vocea lui Dumnezeu, care mă
cheamă din întuneric la lumină, și aș fi urmat sfatul ei când m-a îndemnat să mă pregătesc să-l întâlnesc
pe Dumnezeul meu și când mi-a spus despre scurtimea vieții și despre acea Eternitate îngrozitoare. Dar e
prea târziu, prea târziu!” Unul dintre convertiți s-a oferit să se roage pentru el, dar a spus: „Nu are rost;
Trebuie să-l întâlnesc pe Dumnezeul meu în această stare îngrozitoare.” Aceasta a fost o veste tristă
pentru mine, în timp ce aștept cu Ziua Judecății, când îl voi întâlni și, fără îndoială, îl voi vedea alungat din
prezența Domnului. O, responsabilitatea de a sta între cei vii și cei morți ca un purtător de cuvânt al lui
Dumnezeu!
În timp ce mă rog cu păcătoșii, inima mea este cu ei în dragoste și milă, știind că același mesaj va pecetlui
destinul unora pentru Viața Veșnică și al altora pentru Osânda Eternă. Este un lucru îngrozitor să amânăm
până când Duhul ne lasă în fața osândei noastre, până când devenim dincolo de sentimente, predați
împietririi inimii. „Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea celor răi; dar ca cel rău să
se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la căile voastre rele; de ce vreți să
muriți?” Viața îți este pusă în fața fără bani și fără preț, dar nu-ți va folosi nimic dacă nu-l accepți ca
Mântuitor personal. Diavolii cred și tremură din cauza pedepsei care îi așteaptă.
Dragă cititorule, trebuie să devii un smerit pocăit la picioarele lui Isus, simțindu-te pierdut și crezând că
numai el te poate salva. Isus te va ridica din noroi și din lut și îți va arunca păcatele cât de departe este
răsăritul de apus.
Duhul Sfânt dă viață trupului mort în păcat. Dumnezeu insuflă respirația Vieții Veșnice în inimile noastre și
ne dă mărturia Duhului că ne-am născut din nou. Acum sunteți înfiați în familia lui Dumnezeu, dintre care o
parte sunt în Cer și o parte pe pământ. Ești un fiu sau o fiică a Dumnezeului Prea Înalt, un copil al unui
Împărat și un moștenitor împreună cu Isus Hristos. Inima ta va fi plină de iubire față de Dumnezeu, Tatăl
tău, care ți-a dat mântuirea, și vei merge înainte în rânduiala botezului și a tuturor celorlalte fapte de
neprihănire, lucrând mântuirea ta cu frică și cutremur. Mântuirea nu este prin fapte, ca să nu se laude
cineva. Viața veșnică este darul lui Dumnezeu. Dacă plătești un ban pentru orice, sau muncești pentru el,
nu mai este un cadou. Slavă Domnului! Mântuirea este gratuită pentru tine și pentru mine. Mă bucur că
mântuirea este gratuită. O, haideți să îmbunătățim momentele prețioase, știind că fiecare lucru mic pe care
îl facem pentru Isus este prețios în ochii Lui. Ca soldați pentru Isus, ar trebui să ne îmbrăcăm cu toată
armura lui Dumnezeu, fără să ne așteptăm să o punem jos până când se va da ultima bătălie și biruința va
fi a noastră, prin Sângele Mielului.
Am ținut apoi o întâlnire la Massillon Chapel, Allen County, Indiana, începând cu 27 decembrie 1883, care
a continuat două săptămâni. Erau două clase acolo, luteranii și metodiștii. Clasele erau și foarte mici, cât și
foarte jos din punct de vedere spiritual. Totul părea descurajator. Dar am început cu o credință puternică,
rugându-mă ca Dumnezeu să ne dea biruință. Unii slujitori m-au asistat și câțiva dintre convertiții din alte
locuri au oferit ajutor eficient.
A doua noapte a izbucnit focul sfânt. Toți cei care aveau o scânteie a Duhului lui Dumnezeu în inima lui
părea că o aprinse într-o flacără. A început să se răspândească de la unul la altul, până a mers pe kilometri
în jur, ca focul în miriște uscate. Familii întregi au fost măturate în Regat; douăzeci și cinci de bărbați
căsătoriți și multe dintre soțiile și copiii lor.
Într-o noapte, un tată, o mamă și trei fii au fost la altar deodată și toți s-au convertit în mod strălucitor. Tatăl
își bătuse joc de mine la început. După ce s-a convertit, a mărturisit-o. A spus că am fost mijlocul de a-i
salva sufletul. Frații T. și S., doi bărbați talentați, erau aproape sceptici, dar Dumnezeu, prin puterea sa
minunată de a salva, le-a doborât teoria la timp și i-a salvat până la capăt. Fratele T. a fost cândva un lider
de clasă și respectat de toți cei care l-au cunoscut; dar dintr-o cauză oarecare s-a descurajat, a neglijat
mijloacele harului și timp de douăzeci de ani a fost în slujba dușmanului. A ajuns să bea și era, așa cum
spunem uneori, jos în jgheab. El va fi dispus să spun asta pentru încurajarea altora care sunt dependenți
de băuturi tari și pentru slava lui Dumnezeu, care îi va mântui pe toți cei care se întorc de la rău și se
încred în El.
Auzisem de el înainte de a merge acolo și m-am rugat ca să se deschidă calea pentru ca el să fie adus
înapoi la turmă. Slavă Domnului, rugăciunile mele nu au fost zadarnice; rătăcitorul a venit acasă! S-au auzit
strigăte de bucurie și plâns în toată casa, când bătrânul s-a ridicat și a povestit cât de nenorocit fusese și
cum îl urmase dragul Păstor și l-a smuls ca pe un tăciune din veșnica ardere. Cu lacrimi curgându-i pe față,
l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a salvat de nenorocirea și chinul veșnic.
Fratele V. a participat la întâlnire și, deși a încercat să-i facă pe alții să iasă, a crezut că nu există nicio
speranță pentru el însuși. Știam că este într-o stare periculoasă. Am vorbit cu el zi de zi și i-am spus să
iasă și să lucreze pentru a simți. Într-o seară, s-a sculat și a spus oamenilor că inima lui era tare ca piatra,
dar dacă era vreo milă pentru el, avea de gând să o aibă. S-a lăsat în genunchi și a început să se roage.
Am simțit că dacă a fost salvat vreodată, trebuie să fie acolo și atunci. În timp ce mă rugam, mi s-a părut că
cerul și pământul s-au adunat, iar în câteva minute el a fost în picioare, vorbind ca și cum ar fi cu altă limbă,
îndemnând pe păcătoși să vină la Hristos. El este încă pe drum bucurându-se.
Eram foarte interesat de fratele S. Știam că are talente strălucitoare, care ar trebui să fie folosite pentru
slava lui Dumnezeu. Era vorba de încheierea ședinței. Mi-am făcut drum prin mulțime până la el. El a spus
că vrea să fie creștin, dar i-a fost teamă că nu poate suporta. Am desemnat încă o întâlnire special în
folosul lui. Când i s-a dat invitația, a venit cu fratele V. prin casa plină, cântând: „Ține fortul, că vin. Apoi m-
am simțit liber să închid întâlnirea. Deși a fost pe vremea cea mai rece pe care am avut-o în acea iarnă,
casa era aglomerată atât ziua, cât și noaptea. Au fost vreo șaptezeci de convertiți, vreo patruzeci de
revendicați și șaptezeci uniți cu bisericile.
Nu am văzut niciodată atât de mult material solid, substanțial, financiar și mental, cu realizări dobândite,
adunate într-o singură întâlnire. A fost una dintre cele mai fericite întâlniri pentru mine prin care am trecut
vreodată.
Îi pun pe toți în grija Marelui Păstor, crezând că el îi va păstra și îi va prezenta fără cusur înaintea Marelui
Tron Alb, unde îi voi întâlni pentru a nu ne mai despărți; unde vom merge și vom vorbi cu Isus, în timp ce
ne alăturăm marii mulțimi, a mulțimii spălate de sânge și ne vom ridica vocile în slavă, cântând pentru Cel
care ne-a răscumpărat cu propriul Său sânge prețios.

Capitolul VIll.
Întâlnire la Hoagland — Manifestarea puterii lui Dumnezeu — Întâlnire la Middletown — Experiența
unuia în transă — Un necredincios — Persoană în vârstă de șaptezeci de ani convertită — Moartea
unui tânăr convertit — Orașul de aur — Întâlnire în cinci puncte — Capela Naturii

Am ținut o întâlnire în Biserica Baptistă din Hoagland, care a continuat cinci zile și la care au participat
minunate demonstrații ale puterii lui Dumnezeu. Celelalte confesiuni au avut toate prejudecăți împotriva
acestei biserici, dintr-o cauză sau alta necunoscută pentru mine, și nu aveau chef de muncă și s-au dat în
spate. Baptiștii erau foarte slabi și nu erau în stare de de a munci. Unii dintre convertiții din alte locuri au
venit și au plecat la muncă cu o putere minunată.
Nu am văzut niciodată asemenea manifestări ale puterii lui Dumnezeu înainte sau de atunci. Casa era plină
de slava lui Dumnezeu. Era ca o ceață. Oamenii au căzut pe scaunele lor în toată casa, copleșiți de slava
lui Dumnezeu. Păcătoșii au ieșit strigând după milă.
O doamnă, care era iubită de toți, dar care luase în derâdere intrarea în transă, a venit la altar. Nu a trecut
mult până când a primit binecuvântarea și apoi s-a înțepenit în transă. Am închis întâlnirea, lăsând niște
prieteni să stea cu ea, crezând că va veni curând; dar când am venit la întâlnirea de seară, ea era încă
acolo, cu o mare mulțime în jurul ei. Stătuse întinsă tot timpul fără să vorbească și cu ochii larg deschiși,
propovăduind cea mai minunată predică cu mâinile. Prin semne ea le cerea păcătoșilor să vină la Hristos,
să privească la Cruce, cu mâinile ei făcând forma Crucii, îndemnându-i prin semne să vină la Hristos și să-
și dea inimile lui Dumnezeu, altfel ar merge în iad. Ea încerca să le prindă mâinile și să-i determine să se
închine lângă ea. Dacă nu o făceau, ea plângea de parcă i s-ar frânge inima. Cei mai grei păcătoși au fost
făcuți să plângă. Cei mai sceptici au fost aduși la Hristos. Nimeni nu punea la îndoială că Dumnezeu lucra
într-un mod minunat pentru a-i trezi pe oameni din somnul morții. Ea a continuat așa până seara. Am simțit
puterea Duhului Sfânt până la capătul degetelor mele. Parcă eram ușoară ca o pană.
Când am îngenuncheat să mă rog, înainte de a predica, am devenit copleșită. Următorul lucru pe care l-am
știut că mergeam în sus și în jos pe culoar, îndemnând pe păcătoși să vină la Hristos. O doamnă care
avusese prejudecăți împotriva mea a venit la altar cu profundă convingere.
Ea a continuat să se roage pentru tot mai mult din spiritul lui Dumnezeu până când a fost plină până la
revărsare. Am așezat-o pe un scaun, fără mai multe semne de viață decât dacă ar fi moartă. A rămas așa
după-amiaza și seara. Vărul ei a căzut la fel. I-am așezat pe amândoi într-o sanie, țepeni ca o bucată de
fier, și am mers cu ei acasă și i-am așezat pe un pat. După ceva timp, sora și-a ridicat mâinile, strigându-
mă și spunând că vede ceva frumos. M-am dus la ea, dar era din nou ca moartă. Au venit amândoi,
strigând. Am întrebat-o pe ea dacă își amintește că a rostit numele meu. Ea a spus că a făcut-o. Ea a spus
că primul lucru pe care l-a văzut a fost îngerul Gabriel. El a venit și a luat-o de mână și a condus-o printr-o
prăpastie îngrozitoare. I-a spus să se oprească și să se uite la ea; a fost iadul, pregătit pentru cei
blestemati. Ea a spus că este prea groaznic pentru a fi descris. Se auzea plânsul și scrâșnirea dinților. Au
trecut peste râul frumos al Iordanului și au ajuns într-un oraș frumos. Ea a văzut cete mari de îngeri la porți
și mărșăluind pe străzi. L-a văzut pe Mântuitorul și a vorbit cu el. Avea coroana ei. Ea a vrut-o; dar El a
spus că nu, munca ei nu era terminată. Ea a spus că Domnul are o coroană frumoasă plină de stele
strălucitoare pentru mine. Sub ea era scris numele meu și misiunea mea: „A-i chema pe păcătoși la
Hristos”. În spatele coroanei era o bandă de îngeri. A spus că mă așteaptă să mă urmeze acasă când
treaba mea s-a terminat aici dedesubt. O, cum a coborât slava lui Dumnezeu asupra noastră în timp ce
vorbeam. Aproape că l-am văzut pe Isus ținându-mi coroana și spunând: „Fii credincioasă încă puțin și voi
veni după tine”.
Am fost la Middletown și sâmbătă seara am început o trezire.
În dimineața Sabatului, prezența lui Dumnezeu s-a manifestat minunat încă de la începutul slujbelor, până
când am simțit cu toții că nu este altceva decât Casa lui Dumnezeu și Poarta Raiului, După ce am cântat,
am chemat-o pe sora care a avut viziunea Orașul de Aur, să se roage. Ea a început cu mare putere, dar pe
la jumătatea drumului s-a oprit brusc. M-am uitat în jur și am văzut-o zăcând în transă. Slava Domnului a
coborât ca un nor. Câțiva au căzut și ei, în scaunele lor, și păcătoșii au fost făcuți să strige: „Cu-adevărat,
Dumnezeu este aici!”.
Întâlnirea a continuat să crească în interes, coridoarele, amvonul și fiecare picior de cameră fiind ocupate.
Într-o noapte, aceste două surori au spus că vor să vorbească cu oamenii și să-i avertizeze să se
pocăiască și să fugă de mânia care va veni. Cea care a făcut propovăduirea mută a început prin a povesti
despre prăpastia cumplită pe care o văzuse, cu toate ororile ei, plânsul și scrâșnirea dinților și i-a rugat să
vină la Hristos. A început să povestească despre Orașul Frumos, când vocea ei a părăsit-o și a început să
predice cu semne, cu lacrimi curgându-i pe față. A devenit rigidă, cu mâinile îndreptate spre Cer și cu ochii
larg deschiși. Cealaltă a continuat cu cea mai minunată putere și a povestit despre iadul îngrozitor și
pedeapsa. Ea a povestit apoi despre vedenia glorioasă pe care o văzuse și, în timp ce vorbea, și ea a
devenit rece, ca moartă, stând pe picioare. Solemnitatea morții a fost peste tot în congregație. Mulți au
spus:
„Cu siguranță, „Dumnezeu își alege într-un mod misterios minunile Sale să le facă; Își plantează pașii pe
mare și călărește pe furtună.”
Un universalist, un necredincios și un catolic, fiecare în vârstă de șaptezeci de ani, au fost convertiți. Două
dintre acestea au apărut în ultima noapte. Altarul era aglomerat noapte de noapte.
Ne-am făcut casa la fratele H.. Avea o familie numeroasă de tineri bărbați și femei. Nu am întâlnit niciodată
o familie cu copii mai drăguți. Părinții au fost foarte amabili și blânzi, ne-au satisfăcut toate dorințele.
Păreau ca propriul meu tată și mama. De asemenea, copiii au fost foarte amabili cu noi. Erau dispuși să-și
refuze orice pentru confortul nostru. Unii dintre ei au fost mântuiți într-un mod minunat. Cât despre ceilalți,
nu voi renunța niciodată până când ei nu vor găsi Perla de Cea mai Mare preț. Mi-am dorit să mă întorc și
să termin lucrarea, dar drumul nu a fost încă deschis.
Au fost aproximativ cincizeci de convertiți și mulți s-au rededicat. Lucrarea a decurs glorios. Rugăciunea
mea pentru oamenii dragi din Middletown este ca ei să fie ținuți în pace și iubire, până când Dumnezeu va
spune „Veniți mai sus, unde ne vom întâlni din nou.
Una dintre convertiți a murit de atunci. Le-a spus celor din casa ei cu două săptămâni înainte de moartea ei
că urma să moară și că era pregătită. Ea a pregătit totul pentru înmormântare. Cu adevărat, ea a acceptat
ultima chemare a milei. Unul câte unul, dragii convertiți trec dincolo.
„Privesc lângă râu, aștept lângă mal, Aștept doar barcagiul, În curând va veni să ne treacă dincolo.
Când ajungem în orașul de aur, Când trecem de poarta de mărgăritare, Unde prietenii noștri care au mers
înaintea noastră, Pentru venirea noastră veghează și așteaptă.
Ne vom plimba pe străzile orașului, Cu cei dragi plecați înainte, Vom cânta pe malul râului, Unde ne vom
întâlni pentru a nu mai despărți.”
La cererea urgentă a fratelui W. și a altora, am mers la Five Points.
Nouă au venit la altar. Cinci copii au fost convertiți. Prima noapte o profundă convingere s-a manifestat în
toată casa. Am avut un început bun pentru o trezire glorioasă, dar am fost obligată să plec și să merg la o
altă întâlnire promisă. Frații au insistat să rămân sau să le promit că mă întorc. Am promis să vin și să țin o
ședință de coș la sfârșitul lunii mai. Când a venit momentul, a trebuit să închid în mijlocul unei treziri
glorioase, când sufletele se înghesuiau la altar, pentru a-mi ține promisiunea.
Vineri seara am ținut întâlnire în Biserica Luterană. Au fost prezenți mai mulți slujitori din diferitele locuri în
care ținusem întâlniri cu un an înainte. Toți au dat relatări bune despre succesul întâlnirilor pe care le
ținusem în sarcina lor și despre schimbarea din cartier. Am avut într-adevăr un timp de bucurie.
La această întâlnire au fost prezenți paisprezece slujitori. Seara oamenii au venit cu sutele. Se spune că
erau vreo două mii afară; și deși luminile erau foarte slabe, cea mai bună ordine a domnit.
În timp ce mă adresam marii mulțimi de „Călători către judecata lui Dumnezeu”, acolo a fost o solemnitate
asemănătoare cu moartea asupra lor, care a fost întreruptă doar de laudele sau amin-urile care izbucneau
din inimile debordante ale fraților. I-am chemat pe convertiți în față și, după ce am cântat câteva dintre
frumoasele cântări ale Sionului, în câteva minute am avut aproape două sute de mărturii. Am închis,
lăudându-L pe Dumnezeu pentru marea reuniune și pentru revărsarea Duhului Său și gândindu-ne dacă
creștinii se iubesc atâta, de aici, și sunt atât de fericiți, ce va fi acolo, pentru totdeauna liber de întristare și
durere, unde nu vom da niciodată vreo mână de despărțire!
În dimineața Sabatului, soarele a răsărit în toată splendoarea sa și toată natura părea să-L laude pe
Dumnezeu. Cărucioarele și căruțele au venit din toate direcțiile, până când câteva mii au fost adunate în
capela naturii. Am început întâlnirea cu un serviciu general de laudă. A fost o priveliște frumoasă să-i vezi
pe copiii lui Dumnezeu din toate confesiunile adunați împreună ca o singură familie, ridicându-se să
vorbească, unul după altul, despre bunătatea lui Dumnezeu; să văd pelerinii bătrâni care erau pe drumul
către Orașul Ceresc de atâția ani și să le observ fețele luminându-se în timp ce vorbeau despre Orașul
care era aproape la vedere, despre perspectiva strălucitoare din fața lor și despre mulți oameni iubiți, cei pe
care îi văzuseră trecând și care așteptau să-i ureze bun venit.
„L-am văzut seara, Soarele se apleca, El depășise muntele și ajunsese la valea de dedesubt; A văzut
orașul de aur -
Căminul Lui veșnic — Și a strigat tare: „Osana, Eliberarea va veni!” „Atunci lauri de biruință, coroane de
glorie, lauri de biruință voi purta.”
Erau prezente două sau trei sute de persoane care fuseseră convertite la întâlnirile mele din iarna trecută.
Mi-a făcut inima să tresară de bucurie când le-am văzut fețele fericite și i-am auzit vorbind despre bucuriile
lor în slujirea Domnului. Unii erau bătrâni care fuseseră ca tăciuni arzând luați din focul veșnic.
Venise ceasul predicării. A fost un moment de încercare pentru mine. În ciuda faptului că am avut
asemenea momente de bucurie, diavolul era în tabără. Ca în vremurile străvechi când fiii oamenilor
veneau să se închine, a venit și Satana, așa cum a făcut în Grădina Edenului,

doar într-o formă diferită, dar cu același motiv și gelozie. Diavolul a fost mereu gelos pe Dumnezeu și pe
lucrarea lui. La început s-a răzvrătit în ceruri și a încercat să preia tronul, dar Dumnezeu l-a alungat, „și a
căzut ca fulgerul”. Apoi, când Dumnezeu i-a făcut pe Adam și pe Eva după chipul său, Satana a venit cu
discursurile lui lingușitoare și cu limba mincinoasă și, pretinzând că face o lucrare mai bună, a încercat să
distrugă ceea ce făcuse Dumnezeu. El a lucrat pe aceeași linie de atunci. Nu s-a făcut niciodată o lucrare
glorioasă pentru Dumnezeu, fără ca diavolul să vină în persoană sau sub forma unui Iuda și fără să
încerce să o răstoarne. Așa că, în acest caz, totul a fost făcut pentru a mă deruta, astfel încât lucrarea să
fie un eșec. Mă durea capul încât cu greu vedeam. Nu am avut nicio clipă să-mi pregătesc sau să-mi adun
gândurile și nu am stat niciodată în fața unei asemenea mulțimi.
Am simțit că trebuie să vorbesc despre cel mai profund subiect din Biblie, „Păcatul de neiertat și slujba
Duhului Sfânt”. Am strigat: „Doamne, ajută-mă și slăvește-Te pe tine însuți”. Cuvintele au venit: „Și el mi-a
spus: Fiul omului, stai pe picioarele tale și-ți voi vorbi. Nu te teme de fețele lor, nici de privirea lor, ca să nu
fii încurcat!. Sunt cu tine ca să te eliberez.” Fie binecuvântat Dumnezeu! Nu am vorbit cinci minute până
am uitat vuietul din capul meu și dușmanii mei, care probabil se rugau pentru eșecul meu.
Am uitat totul, în afară de mulțimea dinaintea mea, care alerga spre Judecată. Nu am avut niciodată mai
multă putere și libertate. Subiectul mi-a fost dezvăluit clar ca ziua. Cuvintele au venit mai repede decât am
putut vorbi. Slavă lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa iubitoare și ajutorul prezent în orice moment de
nevoie!
Era de față un slujitor în vârstă care a venit la mine şi a spus: Cu siguranță Dumnezeu a vorbit prin lut!; nu
auzise niciodată subiectul făcut atât de clar în toate punctele; oamenii primiseră lumină și numai
Eternitatea va spune rezultatul acelei întâlniri.
Lucrătorii prezenți au spus că este păcat să închid și că ei cred că dacă voi continua întâlnirea o
săptămână, vor fi o sută de convertiri. Dar a trebuit să merg la o altă întâlnire.
Dumnezeu să binecuvânteze și să-i salveze pe oamenii dragi din jurul Five Points și să trimită slujitori să
adune bobul de aur, este rugăciunea mea serioasă. O, pentru lucrătorii consacrați pentru Domnul, care
sunt dispuși să lucreze pentru Hristos, dornici să sufere și să moară, dacă este nevoie, pe câmpul de luptă!

Capitolul IX.
Întâlnire la Sheldon — Un membru al Bisericii în vârstă de cincizeci și unu de ani Întâlnire convertit
— „Dumnezeul meu nu este nici surd, nici nebun” — „Nu este suficientă putere acolo pentru a mă
doborî” — O altă stea în coroana mea — Întâlnirea de la Bluffton — Un slujitor universalist și unul
baptist au avut o experiență bună și soția celui din urmă a început să predice

Am ținut o serie de întâlniri la Sheldon, Allen County, Indiana, în 1884, în Biserica Episcopală Metodistă. Mi
s-a părut că membrii sunt foarte slabi, o mulțime de dispute între ei și foarte puțini în stare de lucru. S-a
spus că Sheldon este cel mai greu oraș din stat. Dar Dumnezeu poate lucra și poate da biruință dacă doar
exercităm credința vie prezentă, indiferent cât de rău și părăsit ar fi un loc.
M-am dus la muncă, având încredere în Dumnezeu și strigând biruință. Păcătoșii au început să se adune la
Hristos, biserica a ieșit pentru o experiență mai bună și necazurile au fost rezolvate. Unii dintre frații din alte
biserici au venit și au ajutat la lucrare. Mulți dintre cei care au fost în biserică de ani de zile au descoperit că
erau doar oase uscate și au venit să cerșească milă. După aceea, ei au mărturisit bisericii că au fost în
întuneric, s-au încrezut în lucrări fără cunoștințe experimentale și că nu au fost acceptați de Dumnezeu.
O doamnă care a fost în Biserica Ucenicilor timp de cincizeci și unu de ani a fost convertită acasă în timpul
întâlnirii. În timp ce striga prin toată casa, l-a lăudat pe Dumnezeu și a spus că acesta este genul de religie
pe care și-a dorit-o.
Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat foarte mult în timpul acestei întâlniri. Vorbeam cu un frate, care
plângea. El a spus că a fost membru al bisericii aproape toată viața și că a crezut că este bine; dar pe
măsură ce lumina strălucise, el s-a văzut pe sine așa cum l-a văzut Dumnezeu – un păcătos pierdut. El nu
a vrut să vină la altar și să afle lumea că a fost înșelat. Era în mare suferință. După ce l-am îndemnat să
vină, m-am întors și l-am lăsat; și în timp ce făceam asta a căzut prosternat. Doi sau trei oameni l-au dus la
altar. Nu a trecut mult până când a lăudat pe Dumnezeu.
Era un frate drag aici care a participat la una dintre întâlnirile noastre la Middletown. El a remarcat că
„Dumnezeul său nu era nici surd, nici nebun”. Era profund convins și era unul dintre membrii de conducere
ai bisericii. Când a început această întâlnire, el a venit în față pentru a ajuta la cântare. L-am tot privit. În
câteva minute și-a lăsat cartea jos și a venit la altar. În puțin timp, fața lui strălucea de dragostea lui
Dumnezeu. El a primit religia râsului. El a fost plin până la revărsare și s-a bucurat de Dumnezeul mântuirii
sale. S-a dus să lucreze cu seriozitate.
Mai mulți au intrat în transă în timpul acestei întâlniri. Într-una dintre întâlnirile din zi, un bărbat le-a spus
celor din apropierea lui că transa nu era nimic; că ar fi nevoie de mai multă putere decât era acolo pentru a-
l doborî pe el. Nu știam nimic despre asta. Erau două-trei locuri pline de cei care nu s-au mântuit. Am fost
impresionat să mă întorc și să-i rog pe frați și pe surori să vină să îngenuncheze și să se roage pentru
acești bărbați. Nu a trecut mult până când cei mai mulți dintre ei s-au rugat. M-am dus la acest om și el a
căzut în genunchi și a început să strige după milă. M-am rugat cu el și în câteva minute a devenit rece și
înțepenit, fără niciun semn de viață. Ne-au spus apoi ce spusese cu câteva minute înainte. O mare frică a
cuprins pe mulți. Ei au văzut că este un lucru înfricoșător să lupți împotriva lui Dumnezeu. El a fost convertit
în mod strălucitor și este încă pe drumul spre cer.
Domnul B., un om popular, moral și talentat, a ieșit într-o experiență strălucitoare. Bisericile încercaseră de
ani de zile să-l conducă în barca de salvare. A participat la întâlnire. Când l-am văzut, am simțit că trebuie
să fie salvat în acea întâlnire. Am lucrat în diferite moduri, rugându-mă zi și noapte pentru el și am fost
încrezător că în curând va fi un copil al lui Dumnezeu. Într-o noapte am simțit că a venit momentul. Casa
era aglomerată, iar culoarele pline de bănci. M-am cățărat peste mai multe și m-am îndreptat spre el și l-am
întrebat dacă nu era gata să vină la Isus. A început să plângă și s-a dus cu mine la altar. Mulți au strigat de
bucurie. Nimeni nu se putea îndoi de convertirea lui, căci puteau vedea schimbarea înfățișării lui.
Dumnezeu să-l binecuvânteze și să-l țină credincios! Mă aștept să-l întâlnesc cu mulți dintre oamenii dragi
din Sheldon în jurul Tronului lui Dumnezeu, unde vom vorbi despre îndurările minunate ale lui Dumnezeu.
Părintele S. nu fusese la întâlnire de douăzeci de ani. El s-a opus tuturor bisericilor și a încercat să-și
împiedice soția și copiii să vină la întâlnire. Avea optzeci și trei de ani. Soția lui era foarte îngrijorată pentru
mântuirea sufletului său. I-a arătat poza mea și a încercat să-i trezească curiozitatea. În cele din urmă a
venit la o întâlnire de o zi. Când am dat invitația pentru căutători, el a pornit spre uşă. L-am întâlnit și când
am văzut cât de bătrân și slab era, și m-am gândit la starea lui pierdută, inima mea s-a topit de milă pentru
el. Am simțit că Dumnezeu l-a trimis acolo pentru a fi mântuit și că trebuie să fie acum sau niciodată. Am
vorbit cu el până ce a cedat și s-a dus la altar. În câteva minute s-a transformat strălucitor. Curând după
aceea, a fost scufundat și s-a unit cu Biserica lui Dumnezeu. Când a mers înainte în rânduiala spălării
picioarelor, un băiețel, care fusese convertit în același timp cu el, i-a spălat picioarele și apoi a spălat el
picioarele băiatului. A fost o vedere emoționantă. Cu siguranță a intrat la ceasul al unsprezecelea. A spus
că abia aștepta ca Stăpânul să-l cheme acasă. În ultima parte a lunii iunie s-a îmbolnăvit și a suferit foarte
mult. A zăbovit doar câteva zile. Era răbdător, bun și fericit și aștepta ca Mântuitorul să-l cheme la Căminul
său etern. A vorbit despre mine de multe ori în timpul bolii sale și știa că va muri. Dar el a fost dispus și
gata să meargă pe acel pământ unde totul este pace, bucurie și fericire. A murit pe 4 iulie 1884. Am simțit
că aceasta este o altă stea din coroana mea. El așteaptă să-mi ureze bun venit. Unul câte unul se adună
acasă. Inima îmi tresaltă de bucurie când mă gândesc la momentul în care îi voi întâlni pe cei dragi și, mai
presus de toate, îl voi vedea pe binecuvântatul meu Mântuitor față în față și să îi laud numele sfânt pentru o
astfel de mântuire gratuită.
Un tânăr care a trecut prin întâlnire a fost profund condamnat. El a vrut să vină la Hristos, dar mama lui nu
a vrut să facă acest lucru. El a spus că va trebui să se supună vocii lui Dumnezeu și să fie mântuit sau să
stea acasă. Și-a ascultat părinții și a stat departe. La scurt timp după aceea, i s-a făcut rău și era
inconștient de cele mai multe ori. Mi-au spus că a murit fără să se răzgândească. Dragi prieteni, vedeți că a
fost ultima lui chemare de milă. Părinți, luați atenție; nu stați în calea copiilor voștri.
Am început o întâlnire în Bluffton, Ind. Am găsit biserica într-o stare foarte rece și formală și doar câțiva
erau dispuși să facă lucrarea. Slavă Domnului, biserica a fost zidită minunat! Cei mai vechi membri au spus
că a fost cea mai profundă lucrare făcută vreodată în biserică. Întâlnirea a continuat aproximativ două
săptămâni.
Slujitorul Bisericii Universaliste a avut o experiență strălucitoare. El a spus că de acum înainte va predica
noua naștere, un Mântuitor personal, ca singura cale către cer. Un pastor baptist avut o experiență mai
strălucitoare decât se bucurase vreodată. A spus că va lucra cu mai mult zel decât a avut vreodată înainte.
Soția lui s-a consacrat pentru lucrare și, în scurt timp, a predicat unei mari congregații și de atunci a
predicat în multe altele. Ea are moduri atât de dulci, de câștigare, încât cred că va fi instrumentul în
câștigarea multor suflete pentru Hristos.
Un slujitor în Biserica Episcopală Metodistă care a părăsit marea lucrare, s-a consacrat pentru muncă din
nou și de atunci predică. Fratele S., un convertit cu mare putere, s-a predat pe deplin lui Dumnezeu pentru
slujire și se pregătește pentru lucrare.
În această întâlnire ne-am întâlnit cu un unchi de-al meu. El a fost strălucit convertit și s-a unit cu Biserica
Episcopală Metodistă. El este un martor strălucitor pentru Isus.
Fie ca cele mai bogate binecuvântări ale lui Dumnezeu să se odihnească asupra oamenilor din Bluffton și
să se ridice întotdeauna pentru Isus și să-și lase lumina să strălucească, până când Domnul îi va chema de
la lucrările lor la răsplată. Aceasta a fost una dintre cele mai grele bătălii în care m-am angajat vreodată –
formalitatea rece, stilul, mândria și multe alte lucruri cu care să mă confrunt. Puțina putere fizică pe care o
aveam a fost aproape zdrobită; dar am zburat la Stânca care este mai înaltă decât mine și am strigat
biruință prin Sângele Mielului care ridică păcatele lumii.

Capitolul X.
Întâlnire la Union Chapel—Convertit la fereastră—Patronul de salon convertit—Micul Jimmie—
Trinity Chapel—Părăsirea câmpului de luptă pentru o vacanță—În spatele gratiilor—Benton Harbor
și St. Joe, Michigan—Vaporul Evangheliei — Biserici ca un Teatru—Acasă din nou

Fratele Murray și cu mine am avut o serie de întâlniri la Union Chapel, începând cu iulie 1884, care au
continuat două săptămâni. Foarte puțini din acea vecinătate știau ce este religia Duhului Sfânt. Unii care
erau de profesie religioși, erau mai răi decât ceilalți și erau mult mai greu de atins. Un mare interes s-a
manifestat la prima întâlnire, care a crescut până la încheiere. Deși era într-o perioadă foarte aglomerată și
vremea foarte caldă și apăsătoare, casa era aglomerată, culoarele și fiecare centimetru de încăpere în
picioare fiind ocupate, cu atâția în jurul ușilor și ferestrelor câți erau înăuntru. Ordinea era atât de bună
încât aproape fiecare cuvânt putea fi auzit de cei de afară.
Un frate a venit la mine și a spus: „Această întâlnire a făcut multe pentru mine. Am venit aici, dar nu am
putut să intru. Eram nerăbdător să te aud predicând, așa că am străbătut prin mulțime până la fereastră,
unde te-am putut auzi și vedea. N-am stat acolo mai mult de cinci minute până când am simțit că o
schimbare se apropie de mine. M-am predat Domnului și, înainte de a termina tu de vorbit, m-am convertit.”
Dumnezeu să-l binecuvânteze pe el și pe soția lui, care a ieșit cam în același timp. Amândoi au fost foarte
serioși și cred că se vor dovedi credincioși.
Era un posesor de salon care a participat la câteva dintre întâlnirile noastre în alte locuri. A venit șapte mile
la această întâlnire. Am fost impresionată să merg să vorbesc cu el. A spus că s-ar putea să știu că este
interesat sau nu ar fi venit atât de departe. El nu mai fusese la biserică de șapte ani până când a venit la
aceste întâlniri. A promis că va vinde salonul. El a venit din nou și a spus că și-a împlinit promisiunea și, în
cele din urmă, a ieșit și s-a convertit. Soția lui a fost, de asemenea, puternic convertită. I-am dus în Biserica
Episcopală Metodistă. Lăudați pe Domnul pentru biruința prin Sângele Mielului!
A fost un bărbat care era un bețiv de care toți eram foarte interesați. Avea o soție și câțiva copii dragi, care
erau toți convertiți. O, cum l-am rugat pe tatăl să vină la Hristos. Micul Jimmie, în vârstă de numai șapte
ani, s-a întors în mulțime și l-a luat de braț și, cu lacrimi curgându-i pe față, a încercat să-l tragă la altar. El
a cedat și a plecat, iar acum este o lumină strălucitoare ce strălucește pentru Isus.
Fratele M. și un număr destul de mare de tineri convertiți care au venit din alte locuri ne-au fost de mare
ajutor. Întotdeauna eram întărită să-i văd că vin și se apucă de lucru ca niște soldați bătrâni. Știu atunci că
munca continuă.
În Sabat am ținut slujbe în dumbravă, care fusese aranjată confortabil. Am avut o întâlnire de laudă
glorioasă, Peste o sută au mărturisit că erau în drum spre cer. Am închis, crezând că s-a pus bazele pentru
o mare recoltă în viitor.
M-am dus de acolo la Trinity Chapel, pentru a ține o întâlnire la ora trei. Casa era aglomerată. Am avut o
întâlnire de rămas bun. Un mare număr au vorbit despre dragostea lui Dumnezeu și l-au lăudat pentru
lucrarea minunată pe care o făcea în mijlocul lor, pentru mântuirea atâtor suflete prețioase. Am stat toată
noaptea la fratele F. și a doua zi dimineața ne-au dus la stația de la Markle, unde ne-am întâlnit cu un
număr de frați și surori care veniseră să ne luăm rămas bun și au cerut binecuvântarea lui Dumnezeu peste
noi, că am pornit spre Benton Harbor, Michigan, unde puteam să fiu liniștit și să mă odihnesc și să respir
aerul curat proaspăt din lac. Lucram deja de nouă luni, fără să mă odihnesc nici o noapte întreagă.
Michigan este o țară foarte drăguță, suficient de lungă pentru a fi sănătoasă și frumoasă. Este o țară
grozavă pentru fructe. Cale de douăzeci de mile în jurul Benton Harbor aproape nimic altceva nu se crește.
Ne-am oprit la Benton Harbor, dar nu ne-a plăcut locul, deoarece orașul era foarte jos. Ne-am urcat pe un
feribot și am coborât râul până la St. Joseph, un oraș de pe faleză, unde râul St. Joseph se varsă în Lacul
Michigan. Poți să stai pe faleză și să vezi peste tot Benton Harbor, și în susul râului și peste lac cât de
departe poți ajunge cu ochii. O, cât de frumoase arată apele când soarele strălucește asupra lor. Arată ca o
mare de sticlă, cu aproape tot atâtea culori ca curcubeul, presărată cu bărci cu pânze, cu pânzele lor albe
zburând și o varietate de alte bărci, unele atât de departe încât arătau ca un om pe apă. Făceau excursii de
la St. Joseph la Chicago și înapoi. Cât de frumoasă este vederea; toate punțile acoperite cu bărbați, femei
și copii, fluturând batistele, stelele și fâșiile plutind în briză, benzile cântând o muzică atât de dulce, iar
țărmul era înghesuit de prieteni pentru a-i întâmpina pe cei dragi la debarcare! Uneori nu era atât de plăcut,
deoarece adesea se întâlneau cu furtuni. Am privit vasul „Noble Veril” în timp ce valurile se rostogoleau de
sus. Părea că cu siguranță va fi înghițit și se va scufunda pentru a nu se mai ridica. Dar a venit până a
ajuns în port.
O, cât amintește unuia de nava Evangheliei care transportă mărfuri atât de prețioase peste marea vieții.
Uneori se întâlnește cu furtuni care amenință să o scufunde. Dar, pe măsură ce ne agățăm de vas și
ascultăm de Căpitan, continuăm să ne bucurăm și să vorbim despre destinația noastră și, pe măsură ce ne
apropiem din ce în ce mai mult, orașul devine mai vizibil, până când intrăm în portul Noului Ierusalim.
Acolo, în mijlocul strigătelor celor dragi și al muzicii glorioase a raiului, vom fi primiți prin Porțile Perlate,
pentru totdeauna eliberați de necaz, durere și grijă. În timp ce privim peste Oraș, vedem mărșăluind pe
străzile de aur pur oștile strălucitoare de îngeri, marea companie a celor răscumpărați, strălucind mai
strălucitor decât toate pietrele prețioase care îi înconjoară. Vedem în mijlocul lor pe profeți și martiri, care
se deosebesc de sfinții lor prin strălucirea lor superioară. Porțile sunt străjuite și străzile înghesuite de mii și
de zece mii de ori zece mii de îngeri și arhangheli și, în timp ce ne amestecăm cu ei, ridicăm glasul cu
marea companie a mulțimii spălate de sânge. Strigătele când ne întâlnim cu cei dragi sunt ca glasurile
multor ape, care exclamă „Aleluia, căci Domnul Dumnezeu Atotputernic domnește! Binecuvântare, cinste,
slavă și putere să fie pentru cel ce șade pe marele tron alb, în veci de veci. Și în timp ce ridicăm ochii către
Marele Tron Alb, vedem pe Tatăl iubitor așteptând să ne primească, în timp ce Isus se apropie și spune:
„Iată, Părinte, sunt eu și cu cei dragi pe care Mi i-ai dat”.
O, moartea spirituală a venit peste bisericile din această parte a țării! Au trecut la formalism și au plecat
după lume. Se pare că obiectivul principal este să faci bani. Nu prea diferențiază cum, așa că ei îi caută!. Ei
au festivaluri și distracții de diferite feluri în bisericile lor. Nu este nimic mai mult sau mai puțin decât jocuri
de noroc. Slujitorul a acceptat multe din acestea. Isus a spus: „Este scris: Casa Tatălui Meu va fi o casă de
rugăciune, dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”. I-a izgonit cu un bici de frânghii. O, rușine,
dezonoare, ocară, asupra religiei curate și sfinte a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos!. Multe
dintre bisericile noastre sunt mai mult ca un teatru decât cu sanctuarul Domnului. Sunt decorate cu totul
pentru a conduce mintea de la predică către un alt canal.
Nu e de mirare că mulți dintre cei mai buni bărbați și femei devin sceptici. Ei spun că nu este nimic în ea.
Uneori, când sunt supraaglomerați cu afacerile și grijile vieții, ei merg la biserică. Există un vid dureros, un
dor de ceva ce această lume nu poate da, în inimile lor. Ei merg la Casa lui Dumnezeu, sperând să
găsească ceva care să ocupe acest loc liber, ceva care să ușureze inima bolnavă de păcat şi să liniștească
creierul obosit. Poate că vor auzi un discurs sec despre căile și doctrinele bisericii, în locul Marelui Purtător
de Poveri, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Se poate merge iar și iar. Nimeni nu vorbește cu
el, nici măcar slujitorul, decât dacă este cineva de notorietate sau bogat. Unii s-ar putea înghesui în jur,
sperând să-i treacă numele în evidența bisericii, ne pasă puțin de sufletul lui. Astfel de persoane pleacă de
la biserică descurajate, simțind „Nimănui nu-i pasă de sufletul meu” și merg mai adânc în păcat și mai
departe de Dumnezeu.
Isus a povestit despre aceste zile când bisericile aveau să părăsească vechile căi, să învețe doctrine false
și să conducă oamenii departe; „Conducători orbi ai orbilor” și amândoi coborând împreună în iad; având
forma evlaviei fără putere; de la astfel de lucruri, trebuie să te întorci. Acesta este un semn vizibil al venirii
Domnului. Este timpul ca bisericile și membrii lor individuali să se trezească din somnul morții; dar mulți nu
se vor trezi niciodată din somnul păcatului și al morții până când îngerul nu va suna din trâmbiță. Apoi se
vor trezi la Mizerie Eternă și Vai Veșnic.
Cât de necesar este ca cei care sunt adevărații urmași ai lui Isus să stea fermi, neclintiți, să sporească
mereu în lucrările Domnului. În aceste vremuri primejdioase, care ne vor încerca credința, „mulți vor fi
încercați ca de foc și vor fi albiți”.
Dragă cititor, tu și cu mine putem fi printre acest număr; dar Dumnezeu a spus: „Harul Meu este suficient”.
Atunci să fim mai credincioși în slujba Domnului.
Am început drumul spre New Bluffton. M-am simțit impresionat să mă opresc și să țin câteva întâlniri, dar
am găsit bisericile atât de moarte, iar membrii atât de reci, încât ar fi inutil să avem o trezire și apoi să-i lași
pe tinerii convertiți să înghețe și să moară de foame. M-au rugat să rămân, dar am plecat cu trenul de la
patru dimineața, rugându-mă ca Dumnezeu să trimită muncitori să adune marea recoltă a sufletelor.
Am venit acasă să mă ocup de o întâlnire de tabără la Maples, Allen County, Indiana.

Capitolul XI.
Întâlnire de tabără la Maples — Slujbă solemnă de rămas bun — Cina Domnului în Grove — Întâlnire
la Zanesville — Mulțimi mari — Carul de aur — Am predicat două predici funerare — Întâlnire la
Markle — Un „Tăietor de bușteni” convertit — „Sora mea devine religioasă”

În seara zilei de 24 august 1884, ne aflam în Maples. Când am coborât din tren, am fost primiți de câțiva
dintre prietenii dragi.
Aveam trei întâlniri pe zi, la care participam cu interes și simțeam că Dumnezeu este cu noi continuu. Toți
cei care au venit cu spiritul potrivit au fost făcuți să se bucure.
Au fost paisprezece slujitori prezenți.
Scopul acestei întâlniri a fost acela de a avea o reuniune, aducând împreună frații și cei care s-au convertit
la întâlnirile din anul precedent. Astfel, am avut câteva sute de convertiți reuniți și toți au venit în față și au
arătat ce făcuse Dumnezeu pentru ei.
Aveam mai mulți polițiști pentru ordine dar nu a fost nevoie de ei, pentru că a predominat cea mai bună
ordine. Se spunea că sunt de la una la opt mii de oameni afară în fiecare noapte.
În Sabat a fost minunat cum m-a susținut Domnul și mi-a dat curaj și putere să conduc toate adunările. Nu
mă adresasem niciodată unei asemenea mulțimi. Am fost răcită tot timpul, dar Dumnezeu mi-a dat o voce
atât de clară și de puternică, încât mă puteam auzi distinct în toată crângul. Mulți oameni în vârstă au spus
că nu au văzut niciodată o astfel de ordine și interes la o adunare de tabără. Solemnitatea se odihnea
peste oameni. Le părea rău să vadă întâlnirea încheiată.
Au fost mulți convertiți. Una era o bătrână în vârstă de șaptezeci și șapte de ani, care aparținea bisericii
Dunkard. Fiul ei și soția lui s-au convertit iarna și sunt mari lucrători în via Domnului. Un bătrân, sprijinit de
toiagul său, ale cărui plete erau albe de gerurile multor ierni, a fost convertit. Am simțit că era u tăciune
scos din ardere. Un alt frate de şaizeci de ani, care s-a încrezut în viața lui morală toată viața, și-a deschis
ochii pentru a vedea nevoia vieții veșnice. Isus spune: „Trebuie să te naști din nou”; „Viața veșnică este
darul lui Dumnezeu”; „Nu prin fapte, ca să nu se laude cineva.”
Dragă cititor, caută viața veșnică; caută să fii născut din Duhul și apoi mergi înainte în toate rânduielile,
făcând să rodeacă mântuirea ta cu frică și cutremur.
Cu multe lacrimi am încheiat întâlnirea, simțind că nu voi mai întâlni niciodată toți convertiții și creștinii până
când ne vom întâlni în jurul Marelui Tron Alb. Am ținut ședința de închidere în biserica din Maples.
Niciodată nu m-am simțit mai tristă la despărțire. Peste tot în casă se plângea. Am strâns mâna la toată
lumea, mulți plângând în brațele mele. O, Dumnezeu să binecuvânteze și să-i păstreze pe oamenii dragi
din Maples și pe tinerii dragi care aproape au fost convinși să fie creștini. Îmi voi aminti mereu de ei cu
dragoste. Să dea Dumnezeu să ne întâlnim cu toții în ceruri!.
În ultima zi de Sabat, ziua în care am închis, am ținut Cina Domnului în crâng. A fost un timp solemn. Acolo
erau convertiții cu plete albe înghețate de zăpezile multor ierni, tremurând pe bastoanele lor. Acolo erau
mieii stânei, cu fețele strălucind de dragostea lui Dumnezeu. Erau tinerii și domnișoarele care tocmai
începuseră viața. Erau tații și mamele de vârstă mijlocie, cu marile responsabilități ale vieții care le
reveneau, toți așezați în jurul mesei Domnului; unii pentru prima dată și alții pentru ultima. Nu pot să-mi
descriu sentimentele în timp ce am asistat la această rânduială și am privit această scenă solemnă, știind
că nu vom mai sta niciodată împreună până când nu vom sta în jurul mesei în Orașul de Aur, la Cina de
nuntă a Mielului.
După ce am primit o invitație serioasă cu câteva luni înainte de a ține o întâlnire la Zanesville, comitatul
Allen, Indiana, în Biserica Fraților Uniți, am simțit dorința de a merge; de asemenea că era și voia lui
Dumnezeu. Când a venit momentul, am fost primită cu căldură de slujitor și de oameni și, așa cum mă
așteptam, inima mea s-a îndrăgostit de ei, dragoste care va dura pentru totdeauna.
Puterea lui Dumnezeu a fost arătată cel mai minunat pe parcursul întâlnirii, care a continuat aproape două
săptămâni. În biserică a fost o mare ceartă, dar toate acestea au fost rezolvate. Părinții și copiii care nu mai
vorbiseră de ani de zile s-au adunat. Frați, surori și prieteni uniți în pace și armonie. Diferitele biserici s-au
adunat și s-au unit ca o singură familie, adunându-se ca snopii.
Au început să se înghesuie la altar noapte de noapte și zi de zi. Interesul a crescut până când s-au adus
zeci în regat. Aproximativ o sută au ieșit în față și credem că majoritatea dintre ei s-au convertit în mod
strălucitor. Două treimi trecuseră de cincizeci; printre aceștia se numărau mulți dintre cei mai buni cetățeni
– bărbați și femei bune, morale, cărora le lipsește doar singurul lucru necesar, religia Domnului și
Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Câțiva masoni liberi au fost convertiți și aproape toate bisericile au fost reprezentate la altar ca niște
căutători. Unii care fuseseră membri ai bisericii aproape toată viața, când Dumnezeu a aprins lumina și s-
au văzut în oglinda Lui, ei au văzut că nu erau decât „oase uscate” în ochii lui Dumnezeu; că veniseră la
sărbătoare fără haina de nuntă, iar în timp ce alții se ospătau cu mana cerească, ei mureau de foame.
Casa, între orele cinci și șase, era plină de aglomerație și fiecare centimetru de încăpere în picioare era
ocupat. Ferestrele erau deschise, iar unii se urcau pe scânduri și, deși vremea era foarte rece, unii erau
acolo sus pe toată durata întâlnirii. M-am gândit la Zacheu urcându-se în copac pentru a privi în jos peste
mulțime. Mulți au plecat la fiecare întâlnire fără a putea intra, iar noi nu aveam loc să lucrăm în congregație.
Fratele W. venise la Bluffton să mă angajeze. Am lucrat frumos împreună, iar el a strâns 1200 de dolari
pentru a construi o biserică. Au fost prezenți mai mulți slujitori.
O doamnă s-a convertit și câțiva dintre copiii ei. La o lună de atunci am fost trimisă să predic la
înmormântarea ei. Urcase în barca de salvare la timp pentru a ateriza în siguranță pe Malul de Aur. Ea se
bucura continuu de dragostea unui Mântuitor și, deși mesagerul a venit pe neașteptate, ea era gata să
plece. Casa ei era pusă în ordine; tot ce trebuia să facă a fost să pășească în carul de aur și să fie dusă de
trupa de îngeri sus, prin poartă, în oraș, unde își așteaptă să i se alăture soțul și copiii. Să-i dea Dumnezeu
să nu privească în zadar. Se pregătea să meargă cu niște prieteni la o întâlnire pe care o țineam la
aproximativ cinci mile la țară. Pe la zece a plecat să se alăture bisericii triumfătoare. Dragă cititor, ia
seama: „Căci vei muri și nu vei trăi”; „Fericiți morții care mor în Domnul.” Textul meu a fost: „Căci știu că
Răscumpărătorul meu trăiește și că va sta în ziua din urmă pe pământ; Iov 19: 25. De asemenea, parte din
versetul al patrulea din capitolul cinci din 2 Corinteni; „Nu că am fi dezbrăcați, ci îmbrăcați, pentru ca
moartea să fie înghițită de viață.
După-amiaza am predicat la înmormântarea băiețelului fratelui W., textul meu fiind: „Copilul este bine”.
Dragi părinți, el nu poate veni la voi, dar puteți merge la el. Ne-am întâlnit seara cu o prezență bună. Câțiva
au venit la altar și au fost mântuiți.
După șase luni, m-am întors și am ținut mai multe întâlniri pentru a încuraja bisericile. Mai mulți slujitori au
asistat la aceste întâlniri. Am avut o întâlnire în crâng în ziua de Sabat și am avut o reuniune grandioasă. Ei
veneau din toate bisericile. Câteva sute s-au ridicat și au mărturisit că Isus are puterea de a ierta păcatul.
La cererea sinceră a fratelui C. și a multor altora, am ținut o întâlnire la Markle, județul Huntington, Indiana,
în Biserica Episcopală Metodistă, care a continuat două săptămâni și a avut ca rezultat o victorie măreață
și glorioasă prin binecuvântatul nostru Domn și Mântuitor.
Mulți s-au convertit și au avut o experiență strălucitoare. Foarte puțini din biserică au experimentat o
schimbare a inimii. slujitorul nu fusese niciodată mulțumit de experiența sa. El a spus că era o muncă grea
pentru el să predice; îi lipsea puterea, așa că el și soția lui au venit la altar împreună cu mulți alții. Soția lui
fusese crescută în Biserica Luterană și crezuse întotdeauna că e bine; ea a spus că este nerăbdătoare să
lucreze pentru Isus. S-a convertit în mod strălucitor și a crezut că poate face orice pentru Isus acum.
Într-una dintre întâlnirile noastre de o zi au fost douăzeci de convertiri. Un bărbat trecea cu o căruță de
bușteni cu cele două fetițe ale lui. Și-a lăsat caii și căruța în picioare pe drum și a intrat să vadă ce se
întâmplă. Când a văzut fețele fericite și veselia, iar pe alții cerșind milă la picioarele lui Isus, a spus, cu
siguranță Dumnezeu este aici și a căzut în genunchi și a zis: „Ce să fac ca să fiu mântuit?” Pastorul a primit
o binecuvântare minunată și a mărturisit că a fost în întuneric și i-a îndemnat pe alții să nu se teamă de
altar. Toată lumea l-a iubit și și-a dorit să mai rămână un an.
Un bărbat fusese membru al bisericii timp de optsprezece ani; a ieșit și a spus că a fost înșelat. Avea nume
că trăia și era mort, așa că a început să caute mântuirea. El a spus că nu se va ridica niciodată fără
mântuire. Dumnezeu l-a binecuvântat în mod glorios și de atunci încolo spunea altora cum l-a salvat Isus.
O fetiță de cincisprezece ani era la altar. Ea s-a ridicat, cu chipul strălucind de slava lui Dumnezeu și a
început să umble și să îndemne. Privind în sus, ca Ştefan, a spus că a văzut-o pe sfânta ei mamă mergând
pe străzile pavate cu aur; și nimeni nu se îndoia de asta. A muncit foarte mult cu fratele ei, care era
aproape sceptic. A spus că nu a fost altceva decât emoție. De atunci a fost la mai multe dintre întâlnirile
noastre, ultima dată fiind la șase luni de la întâlnirea de la Markle. L-am întrebat dacă sora lui a trecut peste
entuziasmul ei. El a spus: „Sora mea are religie și sunt convins de asta. Este fericită tot timpul.” L-am
întrebat: „Vrei și tu această religie?” El a spus: „Da. Știu că ar trebui să fiu creștin, voi pleca, poate să nu
mă mai întorc niciodată. Roagă-te pentru mine și mă voi ruga pentru mine.

Capitolul XII.
Întâlnire la Trinity Chapel — O crimă — Slujbă de botez — Vizită la Trinity — Vizită la
Sheldon — Întâlnire la New Haven — O, Doamne, trimite-ne ajutor! — Convertirea unui catolic — Un
copil mic îi va conduce — Judecata rapidă — Întâlnire la arțarii

Am început o trezire la Trinity Chapel, județul Huntington, Indiana, în circumstanțe foarte descurajatoare.
Noroiul era până la butucul roții, iar mulți dintre cei care veneau la întâlnire nu ajungeau acolo până când
era aproape de ieșire. Clasa era foarte mică și avea probleme de câțiva ani. A fost comisă o crimă, iar mai
multe dintre familii fuseseră legate într-un fel de această afacere. Băieții care au făcut fapta s-au înțeles. S-
a dovedit că a fost făcut în legitimă apărare. Au existat multe dureri și, desigur, biserica nu putea prospera.
Până la a treia întâlnire, totul a fost rezolvat.
Știam că recolta era grozavă și că trebuie să avem muncitori. M-am rugat ca Dumnezeu să trimită lucrători
imediat. În acea noapte au venit câțiva din Markle și Sion și s-au dus la muncă. Am avut o revărsare
minunată a Duhului.
Întâlnirea a durat o săptămână. Am avut cincizeci și trei de convertiți strălucitori. Cinci dintre membrii
familiei fratelui F. au avut o experiență strălucitoare. Am mers la Markle la râu, unde treizeci și cinci dintre
convertiți au fost botezați. Unii au fost botezați în alte locuri.
După cinci luni, când ne îndreptam spre casă din Michigan, ne-am oprit la Trinity, intenționând să ne
odihnim câteva zile la fratele F.. Am găsit prietenii dragi în câmpul de recoltare. Am fost la școala de Sabat
și acolo am avut o întâlnire socială. Am anunțat serviciile pentru seară. Frații și surorile au venit de la
kilometri în jur. Au spus că nu a fost niciodată o asemenea mulțime la Trinity. Geamurile erau ridicate, s-au
adunat în cărucioare și vagoane și au tăcut foarte mult, ca să audă foarte bine.
Am continuat întâlnirile toată săptămâna, seara. Au fost mulți convertiți. Doi dintre aceștia fuseseră membri
ai Bisericii Discipolilor și s-au opus băncii căinței. Când s-au convertit, au putut face cam la fel de mult
zgomot ca ceilalți.
Fratele R., un tânăr cu talente strălucitoare, care era aproape un necredincios când l-am întâlnit prima
dată, a venit la altar de două ori, dar nu a avut o experiență așa cum și-a dorit. Când țineam întâlniri la New
Haven, el a intrat. În timp ce venea în față, a primit mărturia Duhului că era într-adevăr copilul unui Rege.
Fața lui a strălucit de slava lui Dumnezeu. El și-a strigat laudele și s-a dus la lucru rugându-se și implorând
pe păcătoși să vină la Hristos și să fie mântuiți. A venit și fratele F.. El şi fratele R. lucrau ca vechii soldați ai
crucii. Au câștigat încrederea tuturor și au făcut mult bine. Amândoi au simțit că Dumnezeu îi cheamă la
slujire. Fratele R. era pe punctul de a muri. Credem că Dumnezeu l-a ridicat ca răspuns la rugăciune.
Dumnezeu să-l ajute să spună: „Iată-mă; Trimite-mă!"
Dumnezeu a făcut cu siguranță o lucrare grozavă pentru oamenii de la Trinity. Aproape fiecare casă a
devenit o casă de rugăciune și familii întregi au fost aduse în împărăție. Dumnezeu să-i binecuvânteze este
rugăciunea mea și ca fiecare să fie păstrat credincios până în ziua aceea și să fie prezentat fără cusur
înaintea marelui tron alb. Cât de mult îmi tresaltă inima de bucurie când mă gândesc la momentul când îi
voi întâlni față în față, unde despărțirea este necunoscută; unde vom merge și vom vorbi cu Isus; unde vom
intra și vom ieși din acele case pe care Isus ni le pregătește; unde vom vorbi despre bucuriile noastre și
despre minunatul plan de mântuire.
Dragă cititor, ești în mașina Evangheliei? Ai un bilet de trecere pentru orașul de aur? Grăbește-te, trenul
este în mișcare, sau în curând vei rămâne în urmă.
La cererea sinceră a fratelui S., pastorul, am început o serie de întâlniri la New Haven, comitatul Allen,
Indiana, în Biserica Metodistă. Mi-am dat seama că eram așezată într-o vale de oase uscate. Am găsit
foarte puțini creștini; doar doi sau trei care puteau pune mâna pe lucrare. Ne-am ținut de Dumnezeu, prin
credință și rugăciune, așteptând să vedem zidurile căzând. Ei au început imediat să vină la altar și au venit
cu zecile. Cam între patruzeci și șaizeci au venit deodată. Am aruncat plasa Evangheliei și am luat atât de
mulți pești încât nu i-am putut duce la mal.
M-am rugat: „O, Doamne, trimite-ne ajutor.” Ca răspuns la rugăciune, au venit fratele S., evanghelistul
cântăreț, și alții.
Bisericile s-au unit în lucrare. Am ținut întâlnirea o parte din timp în Biserica Metodistă, care a continuat
timp de două săptămâni și a dus la sute de convertiți, dintre care majoritatea au fost preluați în biserici. Un
catolic a fost convertit în această întâlnire. O soră dragă, aflată la șaptezeci de ani, și alte cincizeci, care
erau membri ai bisericii de ani de zile, au spus că au fost înșelați și că au fost orbi spiritual. Acum s-au
bucurat de Dumnezeul mântuirii lor.
Nu am văzut niciodată atât de mulți tineri ieșind la o întâlnire. Doi dintre ei au fost hirotoniți de atunci în
Biserica Metodistă.
O fetiță, de opt sau nouă ani, a venit la altar. I-am pus câteva întrebări. Ea a spus că vrea să fie mielul lui
Isus și foarte curând chipul ei s-a luminat de iubirea lui Dumnezeu. Am întrebat-o dacă părinții ei sunt
creștini. Ea a spus că mama ei era în rai, dar tatăl ei era rău; că a băut. I-am spus să vorbească și să se
roage cu el și să-i spun că dacă nu vine la Isus va fi pierdut.
La câteva seri după ce a făcut drum prin casa aglomerată până la amvon, am văzut-o pe micuță; ea
aștepta să vorbesc cu ea. Am luat-o în brațe și am întrebat-o dacă mai îl iubește pe Isus. Ea a spus: „Da,
dar tata este bolnav. Am vorbit și m-am rugat cu el, dar nu am putut să-l aduc la întâlnire.” Problema era că
era bolnav de păcat. Dumnezeu trimisese convingere în inima lui. A văzut că era un păcătos și că se
îndrepta spre iad. I-am spus să-i spună să vină mâine la întâlnire; că s-ar putea să nu se facă bine.
A venit cu ea, iar eu l-am luat de mână și l-am întrebat dacă fetița lui a vorbit și s-a rugat cu el despre
sufletul lui. El a spus că a făcut-o și a început să tremure și să plângă. I-am spus că stă în calea copilului
său; că nu voia ca copilul său să spună în Marea Zi a Judecății: „Nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu
rugându-se”. S-a dus cu mine la altar. Un bătrân care s-a convertit cu câteva zile înainte s-a rugat cu el și
nu a trecut mult până când a fost binecuvântat. S-au strâns unul pe altul în jurul gâtului, cu pletele lor albe
ca de bumbac, amândoi plângând de bucurie. A fost o scenă emoționantă. Cu adevărat, „Un copil mic îi va
conduce”.
Mă așteptam să închid în Sabat și să încep la Maples, dar interesul a fost atât de mare încât nu am putut
închide și a trebuit să-i dezamăgesc la Maples. Au spus că casa era aglomerată și tot atâtea afară, cât și
înăuntru. Aici era la fel. Cea mai bună ordine a prevalat pe tot parcursul întâlnirii. Oamenii au fost uimiți să
vadă o schimbare atât de mare într-un timp atât de scurt. Tinerii care jucaseră baseball în ziua de Sabat,
beau, înjurau și se certau, erau acum pe calea datoriei, gata să facă orice pentru cauza lui Hristos. Mulți
dintre aceștia au talanți strălucitori și, dacă sunt credincioși, vor face o mare lucrare în via Domnului.
Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i păzească în timp ce navighează peste marea agitată a vieții și să
ancoreze în siguranță pe malul de aur.
Doi tineri au participat la întâlnire și i-am rugat să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu înainte să fie
veșnic prea târziu. Ei au luptat împotriva convingerii luându-i în derâdere pe tinerii convertiți. Unul dintre ei
a mers să înoate în Sabat la scurt timp după aceea și a fost scos din apă mort. Înjurase și blestemase cu
nici o jumătate de oră înainte. Celălalt, în timp ce era în stare de ebrietate, a fost aruncat de pe un cal și
ucis. Cu siguranță calea păcătosului este grea!.
Dumnezeu le-a pus viața și moartea înaintea lor, iar ei au ales moartea. Au refuzat ultima chemare a milei.
Dumnezeu a chemat; nu au răspuns. „El și-a întins mâna și ei nu au primit.” El și-a bătut joc de nenorocirea
lor și a râs când le-a venit frica; ei au fost tăiați ca și piedici pe pământ, arătându-le altora că este un lucru
înfricoșător să lupți împotriva lui Dumnezeu.
Dragă cititor, semeni tu ovăz sălbatic? Amintiți-vă că vine vremea secerișului și vei culege spini și ciulini.
Amintiți-vă, „pentru toate aceste lucruri, Dumnezeu vă va aduce la judecată”.
I-am transmis marți dimineața lui Maples că mă voi întâlni acolo în acea seară. Seara fratele și sora R. ne-
au întâlnit la gară și ne-au dus la ei acasă, ceea ce ni s-a părut foarte plăcut. Am rămas cu ei de cele mai
multe ori. Sănătatea mea era foarte precară și am fost îngrijit cu tandrețe; au făcut tot ce au putut pentru
confortul meu. Fie ca Domnul drag să-i răsplătească pentru bunătatea lor. Întotdeauna vor avea un loc cald
în inima mea.
Seara am mers la Chapel și am fost întâmpinat cu amabilitate de frați și surori. Am găsit o casă plină și
micuța trupă de lucrători credincioși; ei au făcut o treabă grozavă în întâlnire.
Aproximativ cincizeci dintre convertiți au venit din New Haven și s-au dus la muncă. Pe măsură ce au urcat
pe culoar, cu fețele lor strălucitoare și fericite strălucind de dragostea lui Dumnezeu, am început să cânt:
„Întăririle apar acum, victoria este aproape”.
Oamenii de la Maples erau familiarizați cu majoritatea acestor persoane și au fost surprinși să vadă marea
schimbare în ei, în timp ce unul după altul s-a ridicat și a mărturisit despre mântuire și despre dragostea lui
Isus în inimile lor și i-au îndemnat pe păcătoși să fugă de mânia viitoare. Doi dintre aceștia erau băieți.
Veniseră de la New Haven, cinci mile, pentru a fi la această întâlnire. Vorbeau ca niște mici predicatori. Am
avut o perioadă glorioasă.
Trezirea a început imediat. Au fost căutători la altar după prima noapte. Am continuat întâlnirea zece zile.
Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat minunat. Casa era aglomerată și interesul a crescut. Oamenii erau
convinși peste tot. Unii care nu fuseseră la întâlnire au fost atât de tulburați încât nu puteau lucra și au spus
că dacă nu închid curând vor să vină să primească genul meu de religie. Cred că dacă aș fi putut rămâne
câteva zile mai mult ar fi venit în împărăție.
Doi catolici s-au convertit. Una dintre ele era o fată franțuzoaică catolică. De atunci, ea a trecut printr-o
persecuție amară, dar a rămas fermă ca o stâncă. Am văzut-o ridicându-se în fața unei mari adunări și
depunând mărturie că Hristos era singura cale către Cer și că era atât de bucuroasă că ochii i s-au
deschis. Mulți dintre oamenii ei au fost prezenți. Dumnezeu să o binecuvânteze și să o păstreze.

Capitolul XIII.
Vizitarea bisericilor — Little River — Markle — Două scene din patul morții — Întâlnire trimestrială la
Middletown — Întâlniri la Massillon, Liberty și New Haven — Participa la președintele din Columbia
City, Indiana

Am ținut o întâlnire două zile la Little River, asistată de mai mulți slujitori, care a dus la aproximativ
douăzeci de convertiri. Biserica a fost foarte mult reînviată. Am început o întâlnire la cabană de laudă, care
a dat rezultate foarte bune.
După ce am vorbit puțin, am făcut o invitație și patru au venit la altar. Ei au fost convertiți. I-am întâlnit de
atunci și sunt încă pe drum. Fie ca toți să fie păstrați credincioși prin furtunile vieții și să ancoreze în
siguranță pe malul de aur.
Două doamne au murit cam în același timp. Una a fost convertit la întâlnirea mea de la Monroeville. Ea a
pășit în barca de salvare tocmai la timp pentru a ateriza în siguranță pe Malul de Aur. În timp ce privea
moartea și mormântul, ea a strigat: „Victorie”. Moartea nu avea bold, era doar umbra și aceasta era
luminată cu slava lui Dumnezeu. Ea a așteptat, dorind să vină Mântuitorul. Le-a spus copiilor să nu plângă
pentru ea. O soră care stătea lângă patul ei a spus că nu a văzut niciodată o astfel de moarte. Ea a spus:
„O, lasă-mă să mor de moartea celor drepți și sfârșitul meu să fie ca al ei”.
Cealaltă doamnă L-a respins pe Hristos în întâlnire. Ea și-a bătut joc de lucrarea lui Dumnezeu și de copiii
lui, deși era membră a bisericii. La aproximativ două săptămâni după încheierea întâlnirii, ea a trecut în
eternitate fără Dumnezeu. Ea a murit de o moarte teribilă, blestemând pe Dumnezeu și religia. Delirul ei
erau atât de îngrozitor încât prietenii ei nu au putut suporta și i-au dat cloroform pentru a o liniști.
Ea ajunsese la împietririi inimii. Ușa milei era închisă. Când Dumnezeu închide un om, nu poate exista
nicio deschidere. Ea refuzase ultima chemare a milei. Dumnezeu pusese viața și moartea înaintea ei, dar
ea a ales moartea.
M-am bucurat să-i cunosc pe dragii frați și surori și prieteni din Middletown și să-i încurajez să meargă
înainte în lucrarea bună. M-au îndemnat să prelungesc întâlnirea, dar aveam nevoie de odihnă.

Am fost la Massillon sâmbătă și am avut trei întâlniri în biserică, iar casa era aglomerată. Biserica Massillon
a devenit într-adevăr „Un oraș așezat pe un deal”. Din cei o sută care fuseseră convertiți în iarna trecută,
mi-au spus că toți stăteau fermi. Binecuvântat fie Domnul! erau aproape toți acolo pentru a depune
mărturie. Șase sau șapte s-au ridicat de îndată în picioare pentru a vorbi despre dragostea lui Hristos.
O, cât l-am lăudat pe Dumnezeu când am văzut chipurile fericite ale fraților și surorilor dragi, ale taților și
ale mamelor și ale tinerilor, care erau aproape ca copiii mei, atât de puternici și statornici și hotărâți, prin
harul lui Dumnezeu, să meargă mai departe până ajung în frumoasa cetate a lui Dumnezeu. Să ne dea
Dumnezeu să ne întâlnim fără să pierdem unul, în acea lume în care nu vom mai vărsa lacrima de
despărțire și unde vom petrece veșnicia împreună în prezența Domnului.
Am predicat o dată în Biserica United Brethren din Liberty și am vizitat, de asemenea, bisericile din New
Haven și am ținut două întâlniri în Methodist Protestant
Church. Apoi am fost la Biserica Episcopală Metodistă și am ținut o întâlnire și am avut o congregație mare.
Am avut un timp de mare bucurie și ne-am bucurat, de asemenea, să-i vedem pe cei care au fost mântuiți
în iarnă, încă neclintiți.
Când văd cât de minunat m-a condus Dumnezeu, și a avut grijă de mine și m-a protejat și a deschis calea
unde părea să nu fie niciuna, uit toate încercările mele și îi dau slavă lui Dumnezeu că a folosit un vierme
din țărână pentru a aduce atât de multe suflete prețioase la Hristos. O, lăudați pe Domnul pentru multele
fețe luminoase și fericite care sunt în drum spre cer și pentru cei care au trecut biruitori peste râu, strigând
biruință asupra morții!
În timp ce țineam o întâlnire la Capela lui Wood, am fost cu câțiva frați și surori să vizitez un bătrân care nu
putea să meargă la biserică. El Îl căuta pe Domnul de ceva vreme, dar nu era mulțumit. A trimis după mine.
Abia aștepta să ajung eu acolo. M-a întâlnit la ușă. Era foarte slab. Casa era plină și am avut un timp
înălțător. Bătrânul a fost mântuit; el sfătuia și pe alții și lăuda pe Dumnezeu. Alți doi bărbați s-au convertit
și toți am fost făcuți să ne bucurăm și să lăudăm pe Domnul. S-au auzit strigăte în cer când îngerii au
preluat vestea că fiulrătăcitor se întoarce acasă.
Într-o noapte, la încheierea întâlnirii, a venit un mesager, spunând că era un mort, și mi-a cerut să vin să
predic înmormântarea lui. A plouat toată noaptea, iar când am început încă ploua. A trebuit să călătoresc
opt mile; Cu greu am putut să mă ridic. Știam că casa va fi aglomerată și așa am găsit-o. M-am simțit foarte
slabă, dar m-am încrezut în Dumnezeu și m-am uitat la El să-mi dea putere și voce. Cuvintele mi-au venit:
„(Ec. 12:5)  te temi de orice înălțime, și te sperii pe drum; până nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abia
se târăște lăcusta, până nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, și bocitorii cutreieră
ulițele;
Am participat la adunarea presbiterilor Bisericii lui Dumnezeu, care s-a reunit la Columbia City, Indiana, în
septembrie 1884, unde ne-am întâlnit cu mulți dintre frații din diferite locuri în care ținusem adunări. Unul
dintre convertiți era autorizat să predice, iar doi predicau fiindcă fuseseră aleși prezbiteri în biserică.
Am fost hirotonită bătrână cu autoritatea de a administra rânduielile și de a celebra căsătoria. Rugăciunea
mea stăruitoare este să pot trăi jos la picioarele Stăpânului, ca lutul în mâinile olarului*, potrivit pentru
folosința Stăpânului.
Am fost invitată să predic. A fost o cruce. Predicasem în prezența a multor și multor slujitori, dar eram
foarte epuizată de munca constantă. Am vorbit din textul: „Iată-mă; Trimite-mi." Dumnezeu mi-a dat
libertate, putere și voce. O, lăudați pe Domnul pentru bunătatea și ajutorul Lui în orice vreme de necaz. Cât
de minunat și-a împlinit făgăduința: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșit.”
Cu toții ne-am simțit întăriți, cu dorința de a fi mai serioși decât oricând înainte în cauza lui Hristos. Fie ca
binecuvântările lui Dumnezeu să se odihnească vreodată asupra oamenilor din acea vecinătate pentru că i-
au primit atât de amabil pe mulți prieteni care au participat la conferință.
Am primit peste douăzeci de chemări pentru a construi locurile pustii ale Sionului. Strigătul macedonean a
venit de departe și de aproape: „Vino și ajută-ne”. O, pentru lucrătorii serioși în via Domnului. Câți refuză să
răspundă chemării lui Dumnezeu, spunând: „Te rog, scuză-mă”. Este o lucrare glorioasă să-i adunăm pe
păcătoși la crucea lui Hristos.

Capitolul XIV.
Întâlnire la Little River—Slujba de botez—Cina Domnului—ꢀSpălarea picioarelor—Întâlnire la
Churubusco—Conversii minunate—ꢀAcasa din nou—Întâlnire la Buzzard's School-House—O
biserică organizată—Întâlnire lângă Roanoke, Indiana—Întâlnire lângă Columbia City, Indiana—
Meeting la Syracuse, Indiana

Apoi am mers la Little River, Union Chapel, și ne-am întâlnit de vineri până în seara de Sabat. Puterea lui
Dumnezeu s-a manifestat minunat la fiecare întâlnire. Casa era aglomerată, iar sute nu au putut intra.
Mulți dintre convertiți au venit din Trinity, Markle, Zanesville și Sion. Ei au adus focul sfânt cu ei, iar
păcătoșii au fost făcuți să tremure și să strige: „Ce voi face eu așa ca să fiu mântuit?” Printre cei care au
venit la altar era o doamnă Discipolă, în vârstă de șaptezeci și patru de ani. L-a lăudat pe Dumnezeu și s-a
bucurat de mântuirea ei. Ea a spus că Dumnezeu a luat-o în barca de salvare la ceasul al unsprezecelea.
O altă soră dragă bătrână, în vârstă de șaizeci și șase de ani, a primit o mare binecuvântare şi este pe
drum bucurându-se. Rugăciuni printre cele mai puternice pe care le-am auzit vreodată au fost făcute de
doi convertiți.
Dimineața de Sabat am avut o întâlnire glorioasă de laudă. Peste două sute au mărturisit pentru Isus. După
ce am predicat, am mers la râu, unde patruzeci dintre convertiți au fost botezați. A fost o priveliște
grandioasă. Aproximativ o mie au asistat la această scenă solemnă. Rezultatele acestei întâlniri au fost
într-adevăr minunate pentru timpul scurt. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru faptele sale !
În seara de Sabat, pastorul a ținut Cina Domnului, mulți luând parte la părtășia trupului frânt al Domnului
nostru pentru prima dată, după care s-a respectat rânduiala spălării picioarelor. A fost prima dată când
asist la această ritual solemn.
Când slujitorul s-a încins cu un prosop și s-a aplecat să spele picioarele unui frate, mi-a adus în minte
scena Cinei celei de Taină ca niciodată înainte. Aceasta mi s-a părut aproape că-l aud pe Mântuitorul
vorbind cu Petru în timp ce se apleca să-i spele picioarele, spunând: „Așa cum eu, Domnul și Stăpânul
vostru, v-am spălat picioarele, așa trebuie să vă spălați unii altora”. Tinerii și băieții spălau picioarele taților
în vârstă, ale căror plete erau albe, apoi se salutau cu un sărut sfânt. M-am uitat peste casa aglomerată și
la uși și ferestre pentru a vedea dacă cineva își bătea joc, dar mă bucur să spun că nu a existat. Fiecare
era la fel de solemn ca moartea.
Mulți dintre cei care au participat au fost făcuți să plângă de bucurie și să-L laude pe Dumnezeu cu voce
tare. „Dacă mă iubești, păzește poruncile mele.”
Oamenii din Churubusco, comitatul Whitley, Indiana, îmi scriau de aproape un an să vin să țin o întâlnire.
Fratele B. îmi scrisese de două-trei ori; apoi a venit să mă vadă și i-am promis că voi veni peste câteva
săptămâni. Am mers mai devreme decât mă așteptam.
Întâlnirea nu a fost anunțată așa cum ar fi trebuit și aproape nimeni nu știa că voi veni la acea oră. A fost o
mare agitație. În noaptea în care am început, oamenii erau plini de entuziasm. Era o procesiune cu torțe
aproape în fiecare noapte. Au doar vreo treizeci sau patruzeci de oameni în prima noapte, dar începând cu
a treia noapte casa era plină de tot. Bisericile aveau prejudecăți una față de cealaltă. Unii au crezut că am
predicat prea multă sfințenie, iar alții nu suficient. Fratele C., slujitorul Fraților Uniți, a venit și a preluat
lucrarea. Unii dintre cei mai buni lucrători au venit din acea biserică. Le-am cerut celor care au fost
convertiți în această întâlnire să se ridice. S-au ridicat vreo nouăzeci.
Printre cei care au ieșit de partea Domnului a fost un bătrân și soția lui, care n-au avut niciodată o profesie.
Erau foarte răi și nu mai fuseseră la biserică de ani de zile. Amândoi s-au convertit în mod strălucitor și s-
au alăturat Bisericii Metodiste. Erau trecuți de șaptezeci de ani.
Din Churubusco ne-am dus la Shelden, Indiana, pentru a ne vizita singura fiică și familia ei, care se
mutaseră din Ohio cu un an înainte. I-am găsit bine; s-au bucurat să ne vadă încă o dată.
I-am vizitat pe oamenii dragi de la Trinity și i-am găsit pe toți încă urcând pe scara lui Iacov.
M-am dus la școala lui Garrison pentru a ține o întâlnire de trezire. Era săptămâna de alegeri și toți erau
entuziasmați. Vremea a fost rea; ploua; dar am continuat cu întâlnirea timp de două săptămâni.
Cincizeci au ieșit strălucitori și fermi pentru Dumnezeu. Printre aceștia se număra și fratele M., unul dintre
cei mai talentați și străluciți bărbați din țară. Fusese membru al congresului.
Un universalist a fost cea mai strălucitoare convertire pe care am avut-o. Toți credeau despre el că e
pierdut. Nimic nu a făcut vreodată impresie asupra lui. Am simțit că, dacă nu era peste linia moartă, exista
speranță pentru el. Era atât de aproape încât nu avea timp de pierdut. Am lucrat cu el în fiecare noapte. Nu
puteam avea întâlniri de zi. M-am rugat pentru el în public. Soția lui a ieșit strălucitoare. L-am chemat să
vorbească. El a spus că se bucură că soția lui a ieșit, pentru că voia ca ea să aducă copiii la cer; dar să-l
lase pe el în pace, căci nu era speranță pentru el.
Mi-a promis că se va duce acasă și se va ruga. El a spus că nu a încercat niciodată să se roage în viața lui,
dar că va încerca. S-a ținut de cuvânt. A început să se roage și Dumnezeu l-a ajutat. Dumnezeu a aprins
lumina și a văzut ce păcătos era. S-a rugat toată ziua următoare în lanul de porumb. În noaptea aceea m-
am dus la el și l-am luat de mână. Nu putea vorbi. S-a prăbușit jos și a plâns. I-am spus să vină la altar. A
început, dar ar fi căzut dacă nu l-ar fi prins cineva. Curând s-a convertit și s-a ridicat și a povestit experiența
sa. A spus că nu a plâns de când era băiat, iar acum avea patruzeci de ani. Stătuse lângă mormântul
mamei sale și mormintele copiilor săi și nu vărsase niciodată o lacrimă. A spus că a fost ultima lui șansă. Ar
fi fost pierdut pentru totdeauna dacă ar fi refuzat.
Fratele M. și soția s-au convertit în mod strălucitor. Erau sub convingere și încercau să lupte. O soră
tânără, una dintre convertite, s-a dus acasă cu ei să stea toată noaptea. Ea s-a culcat rugându-se pentru ei
și a căzut în transă, iar ei, crezând că se întâmplă ceva, s-au ridicat și au găsit-o întinsă cu mâna
îndreptată spre cer. Ea predica și lăuda pe Dumnezeu. Era la fel de rece și de înțepenită ca și cum ar fi fost
moartă. Au încercat să-i îndoaie mâinile și să le întindă, dar erau atât de înțepenite încât i-a ridicat capul și
umerii de pe pernă. O fată care dormea cu ea a sărit din pat și a fugit din cameră. Mi-a spus fratele M., în
timp ce stătea și o asculta a tremurat încât a zguduit casa. În noaptea următoare, el și soția lui au venit la
altar.
Am organizat o clasă și am organizat întâlniri de rugăciune la casă pentru tinerii convertiți și le-am numit
întâlniri „Trupa lui Daniel”.

În Sabat am mers la râu unde un număr de oameni au fost îngropați în botez. Ne-am încheiat seara cu
rânduielile Cinei Domnului și cu spălarea picioarelor. Casa era plină ochi. Au fost prezenți mulți membri ai
altor biserici și mai mulți slujitori. Ne-am bucurat cu toții împreună.
Apoi m-am dus la școala lui Buzzard, lângă Huntington, Indiana, pentru a ține o întâlnire de trezire. Am
auzit despre acest loc ca fiind foarte dur și aproape părăsit de Dumnezeu. Câțiva slujitori au muncit din
greu în încercarea de a construi o biserică, dar au eșuat. Am simțit dorința de a merge, pentru că am crezut
că multe suflete vor fi salvate. Dar îmi era frică să țin întâlniri într-o școală; este atât de greu de muncit fără
nicio tribună sau amvon. Dar cu cât crucea este mai tare, cu atât coroana este mai strălucitoare.
Au venit convertiți de la optsprezece mile și au intrat în luptă ca niște soldați curajoși care erau hotărâți să
câștige sau să moară.
Deși era o perioadă atât de aglomerată și mai multe mașini de treierat rulau în cartier, totuși casa era
aglomerată până la revărsare și sute nu puteau intra. S-au înghesuit în jurul ferestrelor și a ușii. Erau atât
de tăcuți încât auzeau aproape tot ce se spunea. A trebuit să vorbesc despre dezordine o singură dată.
Am hotărât să mut întâlnirea în crâng. Multe mâini dornice au fost oferite pentru a ajuta la pregătirea
capelei în natură, care a devenit curând frumoasă și confortabilă. Treisprezece slujitori au vizitat această
întâlnire din diferite biserici. Ne-am adunat cu toții îndrăgostiți ca o singură familie și toată lumea s-a
bucurat să vadă lucrarea glorioasă care se desfășoară.
Căutătorii au continuat să vină la altar cu zecile, până când aproximativ o sută patruzeci au fost convertiți și
erau foarte strălucitori, mergând direct la muncă. Au ieșit câțiva Dunkarzi, iar câțiva membri ai bisericii au
fost convertiți. Printre convertiți am numărat treizeci care aveau vârste cuprinse între cincizeci și șaptezeci
de ani.
Am organizat o Biserică a lui Dumnezeu și din rezultatele acestei întâlniri metodiștii au ridicat două biserici.
Au fost botezați, prin scufundare în râu, patruzeci și nouă. A fost o priveliște minunată când frații au
mărșăluit în apă. Au fost tați și mame care își petrecuseră cele mai bune zile în slujba lui Satana, venind la
ceasul al unsprezecelea, cu părul argintit pentru mormânt, arătând lumii că vor petrece cele câteva zile
care le-au mai rămas, în slujba Domnului.

O bătrână era șchiopă. A fost nevoie de trei ca să o ducă în apă. * Doi băieți, de vreo șapte sau opt ani, au
mărșăluit ca niște omuleți, cu fețele strălucind de dragostea lui Dumnezeu. Arătau ca niște îngeri și
împreună cu mulți alții au ieșit strigând. La această scenă au asistat sute de oameni pe malul râului.
Păreau să simtă că Dumnezeu era acolo.
Am participat la rânduiala cinei Domnului seara, după care a urmat rânduiala spălării picioarelor. Mulți
membri ai diferitelor biserici au participat la aceste slujbe.
Puterea Domnului s-a arătat minunat. Nu am văzut niciodată fețe mai strălucitoare sau mai fericite. Cu toții
ne-am ospătat cu mană cerească. Mulți dintre noi nu vom uita niciodată acea întâlnire.
Sâmbătă seara sute s-au adunat în crâng. Cântăreții au venit în jurul locului. Am cântat o serie de cântece
pline de viață, care au întărit sufletul. Toți cei care au putut s-au alăturat. După două sau trei rugăciuni, am
predicat din aceste cuvinte: „De aceea Dumnezeu le va trimite o amăgire puternică, ca să creadă o
minciună; pentru ca toți cei care nu au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nelegiuire să fie condamnați”,
în timp ce vasta adunare stătea vrăjită de convingerea scrisă pe fețele lor.
Când a fost făcută invitația, căutătorii au venit făcându-și drum prin mulțime, până când altarul a fost
aglomerat. Am făcut apoi un altul, iar în curând a fost plin de pocăiți care căutau calea vieții veșnice.
În dimineața Sabatului, la ora nouă, oamenii veneau din toate direcțiile la întâlnire și se adunau în templul
înfrunzit pentru a fi prezenți la slujba de încheiere a acestei cele mai minunate treziri.
Am petrecut ceva timp cântând după care am avut o glorioasă întâlnire de laudă. Peste o sută dintre cei
care fuseseră convertiți s-au ridicat, unul după altul, spunând despre puterea lui Isus pe pământ de a ierta
păcatele și de faptul că Duhul le da mărturia faptului că numele lor erau scrise acolo, „pe pagina albă și
dreaptă. ” Bătrânii soldați ai crucii au plâns de bucurie și au spus: „Cu adevărat, pustia este făcută să
înflorească ca trandafirul”.
Mulți au fost primiți în biserică și am strâns câteva sute de dolari pentru construirea unei biserici. Le-am dat
un îndemn de rămas bun și am încheiat strângând mâna cu toți. A fost o încercare grea pentru mine;
păreau ai mei copii. Frați și surori, tați și mame, plângeam cu toții împreună și multe lacrimi s-au vărsat.
Dar așteptam cu nerăbdare acea mare adunare din locurile cerești, unde Dumnezeu ne va șterge toate
lacrimile din ochi, unde nu ne vom lua niciodată rămas bun.
Am fost să-i vizitez o dată de la trezire. Am trimis veste dimineața că voi fi acolo seara și voi avea o
întâlnire. Când am ajuns seara, am găsit casa plină ochi. Ne-am distrat glorios bucurându-ne. Mulți dintre
frații din diferitele biserici erau acolo, cu inimile pline de laude la adresa lui Dumnezeu pentru marea
schimbare care avusese loc în prietenii și vecinii lor, care se ridicau, doi sau trei deodată, să-L laude pe
Dumnezeu că i-a condus din întuneric la lumină.
O, cât de mult îl laud pe Dumnezeu că a folosit un vierme de praf spre slava Lui. Când mă uit înapoi la
prima noapte în care am fost acolo, o, ce întuneric, ce descurajator; acum, cât de glorios să privești peste
multele fețe luminoase și fericite luminate de slava lui Dumnezeu! Nu există loc prea greu pentru
Dumnezeul nostru, care nu a pierdut niciodată o bătălie. Să ne amintim de Dumnezeul nostru, care este
mare și minunat în puterea Sa, și să lucrăm pentru mântuirea familiilor noastre, a prietenilor și vecinilor,
strigând victoria prin sângele Mielului.
Conducătorul, care era unul dintre convertiți, câștigase dragostea și respectul tuturor, care în mâinile lui
Dumnezeu îi conducea înainte și în sus, spre frumosul oraș.
Dumnezeu să-l binecuvânteze și să-l păstreze credincios și să fie tot timpul o lumină strălucitoare cu restul
celor care îmi sunt dragi în acel loc.
Am plecat, luându-le la revedere cu multe lacrimi și sfătuindu-i să fie credincioși.
La sfârșitul întâlnirii de la școala lui Buzzard, am ținut o întâlnire de două săptămâni lângă Roanoke,
Indiana, în Biserica United Brethren. Casa era aglomerată zi și noapte. Țara a fost zguduită de kilometri în
jur de puterea convingătoare și mântuitoare a lui Dumnezeu. Păcătoșii au fost doborâți. Bărbații și femeile
strigau cu voce tare după milă. Câțiva dintre convertiți au fost autorizați să predice Evanghelia în Bisericile
Metodiste și Frații Uniți la scurt timp după încheierea întâlnirii. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru recolta de
suflete care a fost adunată în acea întâlnire.
Următoarea mea întâlnire a fost la țară, la câteva mile de Columbia City. Domnul a făcut o treabă grozavă
în acel cartier. Aproape fiecare casă a devenit o casă de rugăciune. Lăudați-L pe Dumnezeu, care ne dă
biruința în orice loc, peste orice opoziție și persecuție. El convinge oamenii că m-a chemat și m-a trimis să
propovăduiesc Evanghelia cu puterea coborâtă din cer și că este cu mine ca să aibă grijă de mine și să mă
izbăvească de dușmanii Domnului și ai lucrării Lui.
Apoi am mers la Syracuse, Indian, și am ținut slujbe într-o mare Union Church. Am avut o luptă grea, dar
Dumnezeu ne-a dat victoria. Spiritul de convingere a căzut asupra orașului și a regiunii înconjurătoare.
Păcătoșii au căzut ca morți. Alții strigau după milă. Într-o noapte puterea lui Dumnezeu a căzut astfel încât
solemnitatea judecății părea să se odihnească asupra poporului. Domnul mi-a arătat că există unii acolo
care nu vor mai avea niciodată o altă chemare de milă. M-am ridicat cu lacrimi curgându-mi pe față și am
spus congregației că moartea este foarte aproape de unii dintre ei; că calul gălbui era atât de aproape de ei
încât aproape că puteau auzi zgomotul copitelor lui, iar dacă părăseau casa în acea noapte fără să facă
pace cu Dumnezeu, s-ar pierde pentru totdeauna. La mai puțin de o oră de la întâlnire, un tânăr și o
doamnă zăceau pe fundul lacului, la câțiva metri de biserică. Patinau, iar gheața s-a spart. Ei încercau să
alunge convingerea. Le-am vorbit de multe ori despre acceptarea lui Hristos. I-am îndemnat în acea noapte
să-și dea inimile Domnului; să nu mai aștepte. Mulți dintre prietenii lor au încercat să-i aducă la Hristos în
noaptea aceea, dar nu au cedat, doamna a spus că va fi un dans în câteva zile și că va aștepta până după
aceea. Ei și-au pierdut sufletele și dreptul la viața veșnică, întorcându-se de la Hristos și așteptând cu
nerăbdare plăcerea păcătoasă de câteva ore. Dar nu li s-a permis să participe la dans. Într-un astfel de
ceas, pentru că ei nu credeau, a venit moartea. Au căzut în mâinile Dumnezeului celui viu: au mers în
veșnicie și în judecată, pentru a prelua plânsul îngrozitor: „Secerișul a trecut, vara s-a sfârșit și noi nu
suntem mântuiți”. Amândoi au fost îngropați într-un singur mormânt. Frica de Dumnezeu a căzut asupra
întregii comunități, pentru că mulți au spus că m-am rugat lui Dumnezeu să-i omoare și că avertismentul pe
care le-am dat este de la Dumnezeu. Numai eternitatea va spune câți au fost aduși la Hristos în această
întâlnire.

Capitolul XV.
Întâlnire la Hartford City — Afișarea minunată a puterii lui Dumnezeu — O transă într-un magazin —
Rezultatele acestei întâlniri — Rapoarte complete de la ziare de top — Întâlnire la New Corner —
Peste cinci sute de conversii — Raportul acestei întâlniri din Indianapolis Journal — Scenele de
închidere
După multe invitații de la Hartford City și crezând că Duhul lui Dumnezeu mă conduce pe acest drum, am
consimțit să merg și am plecat crezând că Dumnezeu va face o lucrare grozavă.
Am început întâlnirile acolo pe la 1 ianuarie 1885, în Biserica Metodistă. În prima noapte nu se știa că vom
fi acolo pentru a începe în acea seară. Au sunat clopoțelul și oamenii au venit din toate direcțiile și au
umplut biserica până la plin.
Biserica era rece și formală, iar mulți dintre cei mai buni cetățeni ajunseseră în scepticism. Știam că va fi
nevoie de o demonstrație minunată a puterii lui Dumnezeu pentru a convinge oamenii, așa că m-am rugat
ca Dumnezeu să-și arate puterea, pentru ca păcătosul să știe că Dumnezeu încă trăiește și că există o
realitate în religie și să-l poată convinge de o judecată cumplită. Cinci dintre membrii conducători ai
bisericii au spus că se vor uni cu mine în rugăciune pentru ca Domnul să reverse puterea de sus, până
când orașul va fi zguduit, iar țara, pe kilometri în jur. Ne-am rugat ca creștinii și păcătoșii să cadă ca morți;
pentru ca cei uciși ai Domnului să fie mulți. Domnul a răspuns rugăciunilor noastre într-un mod remarcabil.
Băiețelul liderului clasei a căzut mai întâi sub puterea lui Dumnezeu. S-a ridicat, s-a urcat la amvon și a
început să vorbească cu înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu. Tatăl său a început să strige și să-L laude
pe Domnul. În timp ce micuțul a îndemnat și a cerut oamenilor să vină la Hristos, ei au început să plângă în
toată casa. Unii au strigat; alții cădeau prosternați. S-au văzut diverse manifestări ale Duhului. Manifestările
puterii lui Dumnezeu au continuat să crească până când am încheiat întâlnirile, care au durat aproximativ
cinci săptămâni. Puterea Domnului, ca vântul, a măturat peste tot cetatea, pe o stradă și pe alta, măturând
locurile de afaceri, ateliere, saloane și scufundări, arestând păcătoși din toate clasele. Scripturile s-au
împlinit. Cei răi fug când nimeni nu-i urmărește. Bărbați, femei și copii au fost doborâți în casele lor, în
locurile lor de afaceri, pe autostrăzi și au rămas ca morți. Au avut viziuni minunate și s-au convertit, dând
slavă lui Dumnezeu. Când au povestit ceea ce au văzut, fețele lor străluceau ca îngerii. Frica de Dumnezeu
a căzut asupra orașului. Poliția a spus că nu au văzut niciodată o asemenea schimbare; că nu aveau ce
face. Au spus că nu au mai făcut arestări; și că puterea lui Dumnezeu părea să păstreze orașul. Am ținut
oamenii nemișcați. Un spirit de dragoste s-a odihnit în tot orașul. Pe străzi nu au fost bătăi, nici înjurături;
că oamenii se mișcau încet și că părea să existe un spirit de dragoste și bunătate între toate clasele, de
parcă simțeau că sunt în prezența lui Dumnezeu.
Un comerciant a căzut în transă în casa lui și a rămas întins câteva ore. Sute au intrat să-l privească. El a
avut o viziune și un mesaj pentru biserică. Domnul i-a arătat starea multora dintre membri. El a spus o
parte din viziunea sa, dar a refuzat să transmită solia bisericii. A rămas mut. Nu a putut rosti un cuvânt
pentru că a refuzat să spună ce voia Domnul să facă. Domnul i-a arătat că nu va vorbi niciodată până nu
va transmite mesajul. S-a ridicat în picioare, plângând, ca să spună viziunea. Dumnezeu i-a dezlegat limba.
Cei prezenți știau că fusese mut, iar când a început să vorbească și să povestească experiența sa, a avut
un efect minunat asupra bisericii și a păcătoșilor. Într-o noapte a avut loc o petrecere la șaptesprezece mile
de oraș. Unele dintre domnișoare au crezut că se vor distra puțin; au început să mimeze și să ia în
derâdere transa. Domnul i-a doborât pe unii dintre ei. Stăteau acolo de parcă ar fi fost împușcați. Distracția
lor a fost transformată curând într-o întâlnire de rugăciune și s-au auzit strigăte de milă. Oamenii veneau la
întâlniri cu săniile încărcate multe mile. Într-o noapte, în timp ce o sanie plină de bărbați și femei mergeau
la întâlnire, glumeau despre transe. Și-au făcut remarca unul altuia că intrau în transă în noaptea aceea.
Înainte de încheierea adunării, toți cei care își băteau joc au fost doborâți de puterea lui Dumnezeu și
zăceau ca niște morți și au trebuit să fie duși acasă cu sania în această stare. Cei care au venit cu ei s-au
speriat foarte tare când i-au văzut întinși acolo și au povestit cum își băteau joc de puterea lui Dumnezeu în
drum spre întâlnire. Batjocoritorii și zeflemiștii au fost doborâți la pământ în toate părțile casei.
Un bărbat își bătea joc de o femeie că Dumnezeu a preluat controlul asupra corpului ei. Ea predica cu
gesturi. Când era în acea atitudine batjocoritoare, Dumnezeu l-a muțit. A devenit rigid și a rămas cu mâinile
ridicate, iar gura trasă în acel mod batjocoritor timp de cinci ore, un material de observare pentru toți cei din
casă. Frica de Dumnezeu a căzut peste toți. Ei au văzut că era un lucru înfricoșător să-și bată joc de
Dumnezeu sau să-și bată joc de lucrarea Lui. Cu siguranță, Domnul a lucrat într-un mod minunat în
această întâlnire. Directorul de poștă a fost convertit. Toate clasele, de la cei aspri și duri până la cei mai
înalți cedri și cele mai strălucitoare talente ale orașului au fost aduse în stâna lui Hristos. Am dus întâlnirea
la operă dar nu putea să încapă mulțimile, atât de mare a fost trezirea în rândul oamenilor. Vânzători
ambulanți au aranjat să se întoarcă în oraș în fiecare noapte. Cincinnati Enquirer a trimis un reporter să
scrie întâlnirile și să raporteze zilnic. În fiecare zi se auzeau știrile strigând: „Totul despre renașterea
Woodworth. Au venit reporteri din multe state și orașe mari pentru a scrie despre întâlniri.
Avocatul C., unul dintre cei mai importanți avocați ai orașului, a fost convins de realitatea religiei lui Isus
văzându-mă sub controlul puterii Duhului Sfânt în timp ce eram în transă. Uneori stând cu fața și mâinile
ridicate spre cer, cu fața strălucind de strălucirea cerului; alteori, lacrimile curg pe fața mea, cu predicare
mută, implorând pe păcătoși să vină la Hristos; alteori zăcând ore întregi, alteori ca un mort și diverse
acțiuni ale Duhului, conștientă tot timpul, dar controlată în întregime de puterea Duhului Sfânt. Întotdeauna
în aceste condiții, în această întâlnire și în toate celelalte, frica de Dumnezeu avea să cadă asupra
oamenilor. Păcătoșii erau doborâți în casă. Mulți erau mântuiți; se repezeau la altar strigând după milă.
Uneori, zeci erau convertiți în timp ce Dumnezeu mă folosea în acest fel. Domnul C. era avocatul de frunte
al Statului. Era un sceptic; nu era de nici un folos pentru biserici. Slujitorii renunțaseră la orice speranță ca
el să fie salvat vreodată. Când a venit și ne-a invitat la el acasă să locuim cu ei în timp ce eram în oraș,
oamenii au rămas uimiți. M-a întrebat dacă îi voi spune experiența mea în transă. El a spus că nu a cerut
acest lucru pentru a-și satisface curiozitatea, ci pentru lumină. A spus că are încredere în mine și că va
crede ce i-am spus. Știam că Domnul conducea în asta. I-am spus mai multe despre experiența mea decât
am povestit vreodată cuiva. În timp ce vorbeam, puterea lui Dumnezeu a căzut peste noi toți. Eram
aproape oarbă de slava lui Dumnezeu. Mâinile mele păreau transparente. S-a prăbușit jos și a început să
plângă. Ne-am pus cu toții în genunchi. Era prima dată când acest om puternic, acest cedru înalt, se
închinase înaintea Dumnezeului celui viu. În scurt timp vestea se răspândise în tot orașul. Dar în noaptea
aceea, când a intrat cu îndrăzneală în sala aglomerată de operă și s-a închinat în fața altarului și, într-o
clipă, un alt avocat important al orașului s-a înclinat lângă el, entuziasmul și surprinderea oamenilor nu
aveau limite. Îl laud pe Dumnezeu pentru biruința în acest loc, prin Domnul nostru Iisus Hristos.
În timp ce ne aflam în Hartford City, au venit apeluri de la bisericile din Cincinnati, Fort Wayne, Union City
și multe alte orașe mari. Au trimis depeșe după alta, îndemnându-mă să vin. Dar căile lui Dumnezeu nu
sunt căile noastre; el nu vede așa cum vede omul. Dumnezeu se uită în inimă; omul judecă după
aparențele exterioare. Domnul mi-a arătat că trebuie să merg într-un orășel aflat la cincisprezece mile
distanță, numit New Comer. Am călătorit într-o sanie. Când am ajuns acolo, eram atât de răgușită încât
puteam vorbi doar în șoaptă și atât de obosită încât nu puteam merge fără ajutor. Era vremea întâlnirii.
Casa și curtea erau aglomerate. Cu greu am putut ajunge la amvon. Am început să cânt, având încredere
în Dumnezeu că va îndepărta răgușeala și îmi va da glas. În cinci minute, vocea mea era puternică și clară.
Am cântat în tăria și puterea lui Dumnezeu. Am cântat două-trei imnuri. Puterea lui Dumnezeu a căzut
asupra mea și a rămas toată săptămâna în care am fost acolo. Putea fi văzută și auzită și simțită de toți cei
care veneau la întâlniri. Am predicat în acea noapte singura predică întreagă cât am rămas acolo. După
acea noapte aveam să fiu întreruptă de păcătoșii care cădeau în adunare. Apoi urma o năvală înspre altar
și strigătele prietenilor celor care erau atinși. În câteva minute, casa avea să fie transformată într-o bancă
de doliu.
În prima noapte a întâlnirii, în timp ce cântam, m-am întins să dau mâna unui bărbat care stătea pe culoar.
L-am rugat să vină la Hristos. A început să tremure și a căzut pe spate. M-am gândit că nu voi vorbi cu
nimeni altcineva de teamă că oamenii să nu-mi atribuie mie puterea în locul lui Dumnezeu. Când m-am dat
înapoi, unul dintre slujitorii de pe amvon, pastorul bisericii, și-a ridicat mâinile și a căzut. Frica de
Dumnezeu a căzut asupra păcătoșilor.* Ei au crezut că, dacă slujitorii cădeau jos, nu aveau nicio șansă ca
ei să scape. Au încercat să iasă din biserică, dar nu au putut; casa era atât de plină încât nu era loc de
mișcare. Șaizeci de păcătoși care erau lângă altar au venit la altar; alții au fost nevoiți să rămână înapoi din
cauza lipsei de spațiu. Când slujitorul a ieșit din transă, a povestit despre minunata viziune pe care a avut-
o, despre ororile iadului și despre frumusețea raiului. A spus că raiul este un oraș adevărat. Și-a văzut mulți
dintre prietenii săi acolo și a vorbit cu ei. El a văzut oștile „îngerilor. A văzut oameni în iad pe care îi
cunoștea pe pământ. Dumnezeu i-a arătat unii care ar merge acolo dacă nu s-ar pocăi și nu vor fi mântuiți
în această întâlnire. Această viziune a agitat bisericile și slujitorii. Slujitorii au venit la altar pentru un botez
al puterii. Aproape toți membrii lor i-au urmat. A doua zi dimineață au luat toate scaunele din biserică
pentru a face loc în toată încăperea pentru ca oamenii să stea în picioare. Au luat două rânduri de scaune
și au făcut un Altar dublu de la amvon până la ușă, au făcut unul în dreapta şi unul în stânga amvonului,
care erau aglomerate tot timpul, zi şi noapte.
Au fost salvați zeci care nu au venit la altar. Într-o noapte au fost o sută cincisprezece convertiți. Aproape
toți cei care au fost mântuiți în timpul acestei treziri, când Duhul lui Dumnezeu a venit în inimile lor, au
căzut sub putere sau au sărit în picioare, strigând laudele lui Dumnezeu. Cei care cădeau zăceau întinși,
vreo cincisprezece minute, alții jumătate de oră, alții una sau două ore, alții zi și noapte, iar alții mai mult.
Toți aveau să iasă lăudându-L pe Dumnezeu. Am început întâlnirile la ora nouă dimineața și am continuat
până la douăsprezece noaptea. Nu puteam închide, erau atât de mulți afară; când cineva ieșea, intra altul.
Păcătoșii erau doborâți la casele lor și de-a lungul drumurilor. Au fost salvați pe kilometri în jur.
Într-o zi, cincisprezece medici au venit din diferite orașe pentru a investiga puterea și transa. Când au venit,
zăceam sub puterea Duhului Sfânt. Am rămas câteva ore. Dumnezeu m-a folosit pe mine și pe alții care
erau în transă în același timp, într-un mod care i-a convins că este puterea lui Dumnezeu. Unul dintre
medici era lider de clasă. El nu a vrut să admită că puterea era a lui Dumnezeu. S-ar fi bucurat dacă ar fi
putut dovedi că este altceva. A venit să investigheze transele dar el a fost chemat în altă parte a casei; s-a
dus, aşteptându-se să găsească ceva nou. Spre surprinderea lui, și-a găsit fiul la altar și acesta voia ca
tatăl său să se roage pentru el. Nu se putea ruga. Dumnezeu i-a arătat ce este și ce face. A început să se
roage pentru sine. În timp ce se ruga, a căzut în transă și a văzut toate ororile iadului. El cădea înăuntru.
După o luptă teribilă, Dumnezeu l-a salvat. El a plecat să lucreze pentru a câștiga suflete pentru Hristos. L-
am auzit spunând experiența lui îngrozitoare la mii de oameni. Nu mai puțin de cinci sute au fost salvați
într-o săptămână și sute după încheierea ședinței, ca rezultat. Bărbați și femei au fost convertiți la kilometri
de biserică. Mulți au fost doborâți și au zăcut ca niște morți, în drum spre casă, la kilometri distanță de
întâlnire. Doar dacă oamenii ar putea vedea că este marea putere mișcătoare a lui Dumnezeu de care
avem nevoie pentru a salva oamenii, ca în ziua Cincizecimii, când trei mii de suflete au fost mântuite.
Scenele de închidere ale acestei întâlniri au fost foarte emoționante, iar întâlnirea a fost una de un interes
neobișnuit, fiind ultima din serie. Multe mărturii strălucitoare au fost date de cei care s-au convertit.
„Nici un stilou, în afară de cel al îngerului care înregistrează, nu ar putea descrie scenele derulate aici în
această seară. Aproape toată casa a fost transformată într-un altar, iar strigătele de milă de la multe zeci s-
au amestecat cu strigăte de biruință. Nimeni nu poate profeți unde se va termina această lucrare. Multe
persoane superstițioase stau departe de frică pentru ca nu cumva puterea doamnei W. să vină peste ei.
Alții refuză să-i strângă mâna.
„A venit la noi, ca și la toate întâlnirile ei, cu recomandările sincere și din toată inima ale foștilor ei vecini și
prieteni. Scrisorile sunt acum în mijlocul nostru și pot fi văzute oricând, de la cetățeni de seamă, care o
susțin ca pe o doamnă creștină energică, cu tot sufletul. Indiferent ce s-ar spune despre transe, nu se
poate nega faptul că întâlnirile ei sunt productive de mare bine și că, atunci când snopii vor fi legați în cele
din urmă pentru eternitate, mulți vor binecuvânta numele marelui evanghelist.”—Indianapolis Journal.

Capitolul XVI.
Întâlnire la Summitville — Aproximativ cinci sute convertiți într-o săptămână — Întâlnirea de la
Fairmount — Trezirea din Columbia City — Vizitarea trupelor lui Daniel — Întâlnire la Elwood —
Membrii Bisericii Rece — Fiica unui paznic de saloane — Întâlnire la Tipton — Încercarea de a se
odihni — Întâlnire la Pendleton — Oamenii sunt rugați să coboare din tren și convertiți — Timp de
douăzeci de mile, oameni sunt doborâți în casele lor — Reînvierea mătură peste țară — Reînvierea
Kokomo

M-am dus apoi la Summitville, Indiana, și am început întâlnirea miercuri seara, 25 februarie 1885. Au luat
toate scaunele din biserică pentru a face loc. Casa a fost aglomerată în prima noapte. Mulțimea era
formată din necredincioși, sceptici și batjocoritori. Mulți dintre acești batjocoritori erau membri ai bisericii.
Câțiva dintre copiii lui Dumnezeu au stat lângă mine rugându-se pentru biruință. Majoritatea a spus că va fi
un eșec aici și sperau că va fi un eșec. Am mers în puterea lui Dumnezeu, știind că Cel care era pentru
mine, era mai mult decât cei care erau împotriva mea. M-am ridicat și le-am spus că Dumnezeu vine cu
putere; că mulți dintre ei vor fi la altar în noaptea aceea, strigând după milă. Am văzut pe câțiva râzând,
parcă ar fi să spună că nu ne cunoști. Am început să cânt: „Lasă-mă în barca de salvare. Duhul Sfânt a
căzut peste mine. Dumnezeu i-a făcut să vadă barca de salvare de pe oceanul eternității și ei plecând în
întuneric și disperare, până într-un iad îngrozitor. Am condus în rugăciune. Când m-am ridicat, tăcerea
morții domnea peste casă. Tremurau din pricina convingerii. În timp ce eu predicam, Dumnezeu a trimis
fiecare cuvânt ca săgețile, înmuiate în sângele lui Isus, la inimile lor.
După ce am predicat, am chemat pe păcătoși să vină înainte. S-au grăbit spre altar. Curând a fost
aglomerat. Cei care mi s-au opus cel mai mult au fost primii care au venit. Unii care nu au cedat au fost
doborâți ca morți în diferite părți ale casei. Au fost multe convertiri strălucitoare în prima noapte. Unii dintre
aceștia au intrat în transă. Fețele lor străluceau de lumina cerului. Păcătoșii au spus că arată ca niște
îngeri. Ei au povestit despre viziuni glorioase ale cerului. Unii dintre batjocoritorii care au fost loviți de
puterea lui Dumnezeu au avut viziuni îngrozitoare ale iadului şi judecățile lui Dumnezeu asupra celor
nelegiuiți. Dumnezeu le-a arătat drumul spre cer și le-a spus să facă alegerea lor. Ei vedeau adesea o
scară cu trepte de aur, ajungând până la un oraș mare; ei s-au predat Domnului și au călcat pe această
scară și au fost mântuiți. Au ieșit strigând, cu acea expresie îngrozitoare de groază dispărută și cu fețele
strălucind de lumină. Când oamenii au văzut schimbarea acestor oameni, au spus: Este lucrarea lui
Dumnezeu. Lucrarea a continuat să crească interesul timp de o săptămână. Aproximativ cinci sute au fost
mântuiți în biserică. Scaunele au fost scoase pentru a face loc în picioare. Întreaga casă era o bancă a
plângerii. Mulți dintre cei mai răi oameni din oraș și țară au fost salvați și au trăit vieți creștine serioase.
Mulți au fost salvați acasă, în toată țara, în aproape fiecare casă. Unii au murit lăudându-L pe Dumnezeu.
Câțiva au mers la predicarea Evangheliei. Sute au fost aduși la Hristos prin munca lor.
Un om, un universalist, care avea o mare influență asupra poporului, era un lider, dar nu pentru lucruri
bune, a fost convins, dar nu a cedat. S-a gândit că dacă ar putea găsi ceva împotriva mea, ar avea o scuză
pentru a nu-L accepta pe Hristos. Ne-a urmărit acasă noaptea și a încercat să asculte. M-a urmărit de
fiecare dată când a avut ocazia să caute o greșeală. A eșuat în asta. Apoi s-a dus dintr-un loc în altul unde
locuisem și lucrasem pentru Hristos; dar mulțumesc lui Dumnezeu, în loc să găsească ceva care să mă
acuze, în orice loc i-a auzit vorbind despre încercările prin care am trecut și despre răbdarea, credința și
perseverența în a câștiga suflete pentru Hristos.
Nu știam că mă urmărește, dar când s-a întors, aveam o întâlnire la Kokomo, Indiana. A venit acolo și s-a
ridicat și a povestit totul despre ceea ce făcuse; cum încercase să alunge convingerea, dar în loc să alunge
convingerea în fiecare loc în care mergea, s-a simțit mai rău, până când a fost bucuros să cedeze; dar a
spus că nu poate fi salvat până nu a venit și a făcut o mărturisire despre ceea ce a făcut. El a fost mântuit
în mod glorios și a mers la predicarea Evangheliei. Slavă Domnului pentru lucrarea sa minunată! Copiii lui
Dumnezeu nu vor fi niciodată rușinați.
La cererea foarte urgentă, ne-am dus apoi la Fairmount, Indiana, și am ținut întruniri în Biserica Metodistă
Wesleyană o săptămână, am început miercuri seara, 3 martie 1885. Aceasta a fost o întâlnire minunată. Au
fost peste patru sute de convertiri în acea săptămâna, existând o medie de trei conversii în fiecare oră de la
începutul întâlnirii până la încheierea acesteia, numărând orele zi și noapte. Scaunele au fost toate scoase
pentru a face loc. Prin casă s-a făcut un altar dublu. Biserica era aglomerată zi și noapte. Sute nu au putut
intra. Oamenii erau sus în copaci încercând să privească pe ferestre.
Am început întâlnirile la ora nouă dimineața și am închis la douăsprezece noaptea. Unii bărbați au aranjat
să vină să spargă întâlnirea. Nu-i cunoșteam și nici ce făceau. Au venit și s-au înghesuit la ușă. Dumnezeu
mi-a arătat liderul. Cu glas tare l-am chemat să vină la Hristos. Frica de Dumnezeu a căzut asupra lui. El a
devenit palid ca moartea și a pornit spre altar. Când a ajuns la jumătatea drumului, a căzut sub puterea lui
Dumnezeu. A stat întins vreo șaisprezece ore. Felul în care vorbea și gesturile lui în timp ce zăcea acolo au
adus frica de Dumnezeu asupra tuturor celor care l-au văzut.
Cei care au venit cu el au văzut că este un lucru înfricoșător să lupți împotriva lui Dumnezeu. Curând au
căzut în genunchi, strigând după milă. Când și-a revenit, a avut o experiență minunată de povestit, pe care
Dumnezeu a folosit-o pentru a-i aduce pe mulți la Hristos. S-a dus să lucreze pentru a aduce suflete la
Hristos și în curând a început să predice. Mulți slujitori au venit și au primit puterea ungerii de sus. Puterea
Duhului Sfânt a căzut asupra mea la prima întâlnire și a rămas cât am fost acolo. Putea fi văzut, auzit și
simțit de toți cei care au venit. De multe ori puterea avea să mă controleze când cânt, mă rog și predic.
Eram ținută în picioare, un spectacol pentru bărbați și îngeri. Uneori zăceam întinsă ore în șir. Focul sfânt
a intrat în toate bisericile și s-a extins pe kilometri. Sute de suflete pierdute au fost aduse la Hristos după ce
am plecat pe alte câmpuri.
De la Fairmount ne-am dus la Columbia City, Indiana, și am început întâlnirea în Biserica Universalistă joi
seara, 12 martie 1885, care a durat aproximativ patru săptămâni. Păcătoșii au venit la altar în prima
noapte. Mulți au făcut un început spre rai. Interesul a fost atât de mare încât am închiriat patinoarul mare,
care era aglomerat. Interesul a continuat până la urmă. Mulți dintre cei care fuseseră mântuiți la întâlnirile
mele cu un an înainte și unii dintre slujitorii și creștinii care m-au ajutat în acele locuri diferite, au venit în
ajutorul Domnului împotriva celor care rezistau convingerii. Altarul era plin, zi și noapte. Uneori, întreaga
casă părea a fi o bancă a plângerii. Sute erau uneori în genunchi, rugându-se deodată. Două sau trei sute
de convertiți ar putea da o mărturie răsunătoare despre puterea mântuitoare a lui Dumnezeu într-o singură
întâlnire. Cei doborâți de Domnul au fost mulți. Patinoarul arăta ca un câmp de luptă. A fost într-adevăr o
luptă împotriva puterilor întunericului și a oștilor iadului. Convingerea stătea peste tot orașul. Sute de
oameni au devenit pelerini și au spus că au pornit spre cer, căutând o cetate fără vedere, care să aibă
temelii, al cărei ziditor și făuritor este Dumnezeu.
Domnul mi-a arătat în timp ce eram aici că aveam darul de a vindeca și de a pune mâinile pentru
vindecarea bolnavilor.
Lucram zi și noapte de multe luni și nu aveam nici o putere ci doar aceea pe care Dumnezeu mi-o dădea la
fiecare întâlnire. Era deseori ora două înainte să mă culc. Când Dumnezeu a început să-mi arate că trebuie
să propovăduiesc vindecarea divină, nu am putut înțelege că era Duhul lui Dumnezeu care mă conducea.
Timp de trei nopți, când eram cel mai aproape de moarte din pricina lipsei de odihnă, am stat trează.
Dumnezeu mă învăța o lecție pe care nu puteam sau nu voiam să o învăț. I-am spus: Doamne, știi că am
început să câștig suflete pentru rai și am fost ocupat tot timpul. Am încercat să fiu credincioasă în tot ceea
ce mi-ai dat să fac. Sunt atât de epuizată de munca constantă, încât trebuia să fiu ajutată de multe ori să
mă ridic din pat.
M-am gândit că dacă aș predica vindecarea divină îi vor aduce pe toți schilozii din țară și aș neglija
mântuirea sufletelor. Domnul mi-a arătat că El se va ocupa de lucrare. I-am spus Domnului dacă vrea să
mă rog pentru cei bolnavi să-i trimită la întâlniri și să-mi arate că vrea să mă rog pentru ei, și aș face-o.
Când am făcut această promisiune, am avut o odihnă perfectă a minții și a sufletului. Din acest moment
Dumnezeu a început să mă conducă să predic vindecarea divină și să mă rog pentru cei bolnavi. Au trecut
nouă ani de atunci, iar Dumnezeu a vindecat mii de boli de tot felul. Mii de oameni au fost aduși la Hristos
văzându-i pe oameni vindecați. Diavolul a încercat să mă facă să cred că nu vor fi atât de mulți mântuiți.
Vineri, 10 aprilie 1885, am părăsit Columbia City pentru Hartford City, Indiana. La Fort Wayne ne-a
întâmpinat avocatul C., din Hartford City, care ne-a escortat la casa lui. Seara ne-am întâlnit cu trupa lui
Daniel în camera lor frumos amenajată și i-am găsit pe toți în flăcări pentru Dumnezeu, ceea ce ne-a
bucurat inimile. Trupa lui Daniel a aranjat să aibă întâlniri la operă, pentru că urma să stau duminică.
Sâmbătă seara, la ora cinci, au început să umple casa și, până la începutul adunării, casa era plină până la
revărsare, iar Dumnezeu a binecuvântat foarte mult poporul și mai multe suflete au fost salvate. Duminica
casa era plină toată ziua. Dar seara de Sabat a fost cea mai grandioasă și mai glorioasă priveliște la care
am fost vreodată martor; Două mii de oameni erau înghesuiți în hol și cincisprezece sau mai mulți erau
intrați în timpul serii, iar Dumnezeu era prezent cu o putere mare. Luni am fost la New Comer, iar seara ne-
am întâlnit cu trupa lui Daniel din acel loc. Casa era literalmente plină și nu erau destui păcătoși în casă
pentru a umple altarul, majoritatea tuturor fiind de partea Domnului. Au fost zece convertiri. Marți seara, m-
am dus la Summitville pentru a întâlni trupa lui Daniel acolo și i-am găsit ca în cele două locuri de
odinioară, toți în flăcări pentru Dumnezeu și în ciuda nopții furtunoase, biserica era plină. Douăzeci și trei
de persoane au venit la altar și au fost mântuiți în mod glorios și, după încheierea adunării, alți cinci au
înaintat și au vrut să se roage pentru ei și, de asemenea, au mărturisit că sunt mântuiți.
Următoarea mea întâlnire a fost la Elwood, Indiana.
Am găsit aici multă formalitate și practicanți reci împotriva cărora să lucrez. Dar m-am încrezut în Domnul
pentru a duce lupta noastră și a ne da biruință. Slavă Domnului, familii întregi au fost aduse în staulul lui
Hristos. Annie M., fiica mică a unui patron de salon, s-a convertit și, în timp ce îi îndemna pe alții să vină la
Hristos și să fie mântuiți, ea arăta ca un înger. A fost o priveliște care i-a făcut pe bărbați puternici să
plângă văzând-o atât de fericită de dragostea lui Dumnezeu.
Am ținut întâlniri aici zece zile cu un succes minunat. În fiecare noapte, biserica era aglomerată și un
număr mare stătea în jurul ferestrelor și ușilor nerăbdător să primească intrare. Nimeni în afară de îngerul
care înregistrează nu poate spune numărul celor care au fost convertiți în această întâlnire. Au fost sute
despre care știm.
La o cerere foarte urgentă, m-am dus apoi la Tipton, Indiana. Am început întâlnirile duminică dimineața, 26
aprilie 1885, la Biserica Metodistă, și timp de două săptămâni am ridicat crucea lui Hristos către o lume pe
moarte, în mijlocul tuturor opoziției din partea creștinilor practicanți și a lumii exterioare. Tot iadul părea
ridicat împotriva noastră, dar m-am încrezut în Domnul Iehova care ne va da biruința. Și multe sute îl laudă
pe Dumnezeu pentru întâlnirea de la Tipton.
În a doua seară de Sabat, în mijlocul celei mai intense emoții, când altarul a fost plin de penitenți care
căutau mântuirea, o doamnă Y. a intrat în transă și, în această stare, dr. P. a mers în partea din față a
casei pentru a vedea personal o transă. Curând ea a început să-i facă semn să îngenuncheze. A căzut ca
un mort. El s-a predat Domnului; după cum a spus el mai târziu, a crezut că era atunci sau niciodată.
Dumnezeu l-a binecuvântat și l-a salvat. Lăudați-L pe Dumnezeu de la care curg toate binecuvântările.
Nu am văzut niciodată asemenea demonstrații ale Duhului și ale puterii ca la această întâlnire. Mulți dintre
membrii conducători ai bisericii au fost doborâți sau au fost ținuți, neputând să se miște, sub puterea lui
Dumnezeu; fețele lor strălucind de slava lui Dumnezeu. Prezența lui Dumnezeu a fost atât de simțită încât
frica de Domnul a căzut asupra întregului popor.
În cele două săptămâni în care am fost aici, peste cinci sute au ieșit de partea Domnului. Fie ca ei să fie
păstrați credincioși până la sfârșitul vieții. Scenele de încheiere au fost minunate.
Vestea minunatei lucrări a lui Dumnezeu se răspândea în toată țara. Interesul a fost atât de mare încât nu
am avut timp să mă odihnesc, nici zi, nici noaptea. Au fost trimise comisii din toate părțile pentru ca eu să
merg și să țin întâlniri în diferite biserici. Eram atât de epuizată de munca constantă încât cu greu puteam
să stau în picioare. Ne-am strecurat la Indianapolis și am luat pensiune într-o casă privată, sperând să ne
odihnim câteva zile, fără ca nimeni să știe unde ne aflăm; dar nu fusesem acolo o jumătate de zi până când
câțiva slujitori din bisericile orașului au venit să mă vadă și au încercat să mă convingă să țin adunări în
bisericile lor. Le-am spus că era imposibil în acel moment. Apoi m-au îndemnat să predic în Sabat, dar a
trebuit să refuz.
Unii au venit din Pendleton, Indiana, care ne-au urmărit până la pensiunea noastră și m-au implorat foarte
tare să vin acolo, chiar dacă doar pentru o săptămână. Aveam doar o săptămână înainte de următoarea
întâlnire. Am văzut că nu mă pot odihni acolo, așa că le-am spus că voi merge. Vestea venirii mele a venit
cu câteva ore înainte. Familia predicatorului, și aproape toți ceilalți, făceau curățenie în casă și se ocupau
de grădinărit. Lucrurile nu ar fi putut fi mai descurajatoare. Eram atât de slabă încât a trebuit să mă culc
până la ora întâlnirii și apoi să fiu ajutată să merg la biserică. Am stat opt zile. Rezultatul acestei întâlniri
minunate a fost că câteva sute de suflete și-au scris numele în cartea vieții Mielului, inclusiv mulți cetățeni
de frunte ai orașului și ai județului — doctori, avocați și negustori. Dr. T., un infidel remarcat, a fost convertit
și vindecat de diabet. Acum este membru al legislativului din Indiana. Cei mai bătrâni păcătoși și cei mai
grei au fost mântuiți.
Ne-am rugat ca Domnul să-i convingă în trenuri și să-i facă să coboare, să vină și să fie mântuiți. Într-o
după-amiază, am căzut sub puterea lui Dumnezeu și am avut o vedenie și am stat întinsă până când casa
a fost aglomerată. Noaptea m-au examinat cinci doctori și mi-au spus că sunt într-o stare normală și că
pulsul și bătăile inimii sunt naturale, dar că îmi consum timpul cu muzica. Le-am arătat prin semne că toți
vor fi convertiți și le-am arătat chemarea lor și toți au fost făcuți să laude pe Dumnezeu.
În acea stare, am văzut trei bărbați venind din tren. Toți erau bărbați aflați în călătorie.
Oamenii au crezut că nu voi putea predica, dar m-am ridicat și am stat în fața unei adunări pline. Puterea
Duhului Sfânt era ca un nor asupra oamenilor. I-am văzut pe cei trei bărbați pe care i-am văzut în viziunea
mea venind din tren. Nu stăteau împreună. M-am dus la fiecare și le-am spus că Domnul i-a adus acolo și
că toți se vor converti în noaptea aceea. Ei au fost supărați la început și au spus că vor merge în alt oraș,
dar ceva i-a ținut pe loc și au fost nevoiți să coboare din tren. Au văzut mulțimea mergând la biserică, așa
că au venit și ei. Slavă Domnului că toți au fost mântuiți în acea noapte. Unul mi-a spus că se întoarce
acasă, la două sute de mile, să-i spună mamei sale vestea bună.
După o săptămână sau două, acești bărbați au venit într-un alt loc, unde țineam întâlniri, și au povestit
despre felul minunat în care au fost aduși la Hristos.
De la acea întâlnire, trezirea a cuprins acea țară și mii de oameni se bucurau de dragostea unui Mântuitor.
Cei mai bogați bărbați și femei au fost aduși la Hristos și au construit o nouă biserică frumoasă.
Timp de douăzeci de mile în jur, bărbați și femei au fost doborâți în casele lor, la locurile de afaceri și pe
drumuri și străzi. Unii au stat întinși ore întregi și au avut viziuni minunate. Mulți au intrat în slujire sau au
devenit evangheliști.
Acum, cititorii, observați cum a început întâlnirea. Totul era cel mai descurajator cu doar o săptămână
înainte. Trebuie să vedeți că nu a fost prin tărie sau putere umană, ci prin Duhul lui Dumnezeu. El ia
lucrurile slabe pentru a încurca pe cei puternici; pentru ca credința noastră să nu fie în om, ci în puterea lui
Dumnezeu.
Într-o noapte, în timpul întâlnirii, o domnișoară a intrat în transă; i-au trimis veste tatălui ei că vrea să-l
vadă. Când i s-a spus despre asta, a jurat că va distruge Biserica Metodistă și le va arăta că nu ar trebui să
o înnebunească pe fiica lui. A coborât în fugă la biserică și m-a amenințat că mă va ucide pe mine și pe toți
ceilalți, când i-a văzut zăcând ca morți; dar Duhul lui Dumnezeu l-a apucat și a căzut peste fiica lui ca un
om mort și în mai puțin de cincisprezece minute Îl lăuda pe Dumnezeu pentru că a salvat un biet păcătos
ca el.
După o lungă solicitare, care a fost ținută constant timp de peste patru luni, m-am dus la Kokomo, Indiana,
și timp de trei săptămâni Dumnezeu ne-a binecuvântat minunat pe mine și pe oamenii acelui oraș.
Prima mea întâlnire a avut loc în Biserica Prietenilor, care era foarte mare. A doua zi am mers în clădirea
tribunalului. În timp ce eram acolo, spectacolul lui Barnum a venit în oraș. Ziarele spuneau că va avea loc o
întrecere între întâlnirea Woodworth și spectacol pentru a vedea cine va primi cea mai mare mulțime. Sute
de oameni au venit în oraș pentru a merge la spectacol, dar când au auzit de minunata întâlnire de la
tribunal au venit acolo. Odată, în timp ce marele spectacolul trecea, eu predicam și mulțimea a stat pe loc.
Data viitoare când au trecut, erau câteva sute în genunchi în rugăciune. Nimeni nu s-a dus la fereastră.
Lăudați-L pe Dumnezeu pentru o astfel de victorie prin puterea Duhului Sfânt. De la tribunal am mers la
patinoar, cea mai mare clădire din oraș. Aproximativ o sută au fost botezați. Se spunea că aproximativ
douăzeci de mii au asistat la această scenă solemnă și minunată. Primul botezat a fost un slujitor metodist.
Aproximativ douăzeci de membri ai bisericii care nu s-au gândit să fie botezați au fost atât de impresionați
încât au ieșit cu cele mai bune haine și au fost botezați. Mulțimea era atât de mare încât a trebuit să
stabilesc trei întâlniri în acea noapte. Una a fost ținută în curtea tribunalului și una pe stradă. Unii slujitori s-
au ocupat de aceste întâlniri, iar eu am ținut slujbe pe patinoar. Câțiva au căzut sub puterea lui Dumnezeu.
Mulți păcătoși au fost doborâți ca Saul. Puterea lui Dumnezeu a fost simțită timp de cincizeci de mile în jur.
Mii de suflete au fost aduse la lumina lui Dumnezeu. În Sabatul care era pe terminate, Dumnezeu ne-a dat
Rusalii. Duhul Sfânt a căzut peste mulțimea care se înghesuise pe patinoar și în jurul ușii. Puterea lui
Dumnezeu fusese revărsată în toate adunările, iar semnele și minunile au urmat și s-au odihnit asupra
oamenilor. Duhul Sfânt S-a așezat peste fiii și fiicele spălați cu Sângele Domnului Atotputernic. Bătrâni tați
și mame cu capul alb, care au fost smulși ca tăciunii dintr-un iad îngrozitor – mulți trecuți de șaptezeci de
ani; mulți tați și mame trecute de vârsta mijlocie, tineri și fecioare, câțiva copii mici, s-au ridicat unul după
altul cu acea putere și îndrăzneală pe care numai Domnul le poate da și au vorbit despre puterea lui Isus
de a mântui.
În două ore cinci sute de convertiți au mărturisit că știau că au fost mântuiți prin puterea lui Dumnezeu și
erau fericiți în drumul lor spre cer. Mulți au căzut sub puterea Duhului Sfânt în timp ce vorbeau. Mulți au
căzut în toate părțile casei. Bătrânii femei și bărbați plângeau cu voce tare. Alții strigau, iar păcătoșii strigau
după milă. Toate clasele au fost doborâte în adunări; mulți membri ai bisericii și slujitori de diferite
confesiuni, nu numai în întâlniri, ci și în oraș și la mile depărtare. Ei au avut viziuni minunate despre iad și
rai și multe dintre lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. În timp ce au stat și au spus aceste viziuni, frica de
Dumnezeu a căzut asupra oamenilor și sute au fost convinși și aduși la Hristos.
Un slujitor, în drum spre casă s-a oprit la zece mile depărtare cu niște prieteni care fuseseră la întâlnire; pe
când era acolo, a căzut în transă. Vestea s-a răspândit curând. Vecinii s-au adunat. Unul și-a lăsat plugul și
a intrat. Se luptase împotriva convingerii. În timp ce se uitau la slujitorul zăcând ca un mort, Duhul lui
Dumnezeu i-a arătat că dacă nu era convertit înainte de a ieși din transă, va fi pierdut pentru totdeauna. A
căzut în genunchi și l-a chemat pe Dumnezeu să-l salveze. Alții au urmat. Casa a devenit o bancă a
plânsului. Curând, doliul lor s-a transformat în strigăte de laudă. Înainte ca slujitorul să se întoarcă din vizita
lui în ceruri, vestea fusese strigată în jurul tronului: „Păcătoșii se întorc acasă la Dumnezeu”. Acesta este
doar un exemplu din sutele în care Dumnezeu a început o trezire departe de întâlniri, aducând pe cineva în
stare de transă. Marea trezire de la casa lui Corneliu a fost produsă de două transe, unul pentru un
păcătos, cealaltă pentru un sfânt sfânt, deși se aflau la mulți kilometri distanță la vremea aceea. Dumnezeu
a folosit trei viziuni pentru a aduce la convertirea lui Saul. Dacă aș scrie toate lucrările mărețe ale lui
Dumnezeu, ar trebui să scriu o carte pentru fiecare întâlnire.

Capitolul XVII.

Vizită la Elwood—Lacul Manitou—Vizită la Kokomo—Întâlnire de tabără la Lacul Manitou,

Greentown, Xenia, Willow Branch, la zece mile de Willow Branch, Millenor's Corner și Greenfield,
Indiana—Întâlnire într-o școală-casă lângă Millenor's Corner—Întâlnire - Tabără lângă Alexandria,
Indiana—Dna. D. — O rugăminte pentru păcătoși să vină la Hristos

După ce am încheiat minunata întâlnire de la Kokomo, m-am dus la Elwood, să-i vizitez pe dragii tineri
convertiți de acolo și să-i încurajez în călătoria lor creștină. Am avut într-adevăr un timp binecuvântat și i-
am găsit pe toți stând credincioși și lucrând cu stăruință pentru mântuirea celor din jurul lor. Dumnezeu să-i
binecuvânteze și să-i păstreze credincioși până la sfârșit.
Am ținut o întâlnire de tabără la Greentown, Xenia, Willow Branch, la zece mile de Willow Branch,
Millenor’s Corner și Greenfield, Indiana. Apoi ne-am întâlnit într-o școală de lângă Millenor’s Comer. În
toate aceste locuri, am găsit bisericile într-o stare rece, formală, iar marea mulțime înfometată după pâinea
vieții. Ei Îl întristase pe Duhul Sfânt cu jumătatea lor de inimă. Câțiva dintre cei mulți i-am găsit adevărați și
credincioși lui Dumnezeu și cauzei sale. Ei vor avea răsplata lor în acea zi mare când Mântuitorul va
spune: „Bravo, slujitor bun și credincios”. Câțiva din vasta armată a clerului au stat până la urmă și au făcut
tot ce le-a stat în putere pentru a ajuta la lucrarea de salvare a sufletelor.
Mulți dintre tinerii convertiți au ieșit ca tăciuni de foc pentru Dumnezeu și lucrează astăzi pentru a-i aduce
pe alții la Hristos și pentru a proclama Evanghelia veșnică a păcii. Unii au trecut Râul și s-au alăturat oștii
strălucitoare a celor răscumpărați.
La toate aceste întâlniri au participat zilnic mii de oameni și mii au fost convertiți. Un număr de case
bisericești au fost construite de diferite confesiuni și un număr de biserici organizate ca rezultat al acestor
întâlniri.
După ce am încheiat întâlnirea în școală, lângă Millenor’s Corner, am ținut o adunare de tabără la cinci mile
de Alexandria, Ind. Am fost acolo peste două Sabate. Aceasta a fost cea mai minunată întâlnire pe care am
avut-o vreodată. Congregația era estimată la douăzeci și cinci de mii. Dimineața, înainte de predicare, au
existat sute de mărturii sonore ale mântuirii prezente. Apoi am predicat despre puterea Duhului Sfânt.
Înainte să termin, puterea lui Dumnezeu a căzut asupra mulțimii și a preluat controlul asupra a aproximativ
cinci sute. Mulți au căzut la pământ. Alții stăteau cu fețele și mâinile ridicate la cer. Duhul Sfânt S-a așezat
peste ei. Alții au strigat, unii au vorbit, alții au plâns cu voce tare. Păcătoșii s-au convertit și au început să
mărturisească și să-L laude pe Dumnezeu. Am fost copleșită de putere și am fost dusă la cortul meu.
După-amiaza au făcut o platformă înaltă în crâng, ca să fiu văzută și auzită de mulțime. În puterea lui
Dumnezeu, m-am ridicat și am stat în fața celei mai mari adunări pe care am ținut-o vreodată. Dumnezeu
mi-a dat un subiect profund. Am vorbit aproape două ore. Toți oamenii au stat în picioare. Solemnitatea
morții stătea asupra mulțimii. Unora li s-au vindecat trupurile, iar mii au fost aduși la Hristos.
Într-o dimineață, când am intrat la întâlnire, mi-a fost atrasă atenția asupra unei doamne care stătea pe
peron. Mi-au spus că fusese luată din pat și adusă aici pentru a fi convertită.
Am luat-o de mână. Era palidă ca moartea și redusă în carne la aproape un schelet. Ea a spus că a fost
convinsă de păcat și că nu este pregătită să moară și că a ajuns să se convertească, chiar și cu riscul vieții.
Ea a spus că a venit câteva mile.
Am spus: „Dumnezeu să te binecuvânteze, vei fi vindecată în suflet și trup în același timp. Când primești
binecuvântarea, caută puterea de vindecare. Crezi tu?” S-a uitat la mine o clipă și a spus: „Da, da”.
Ea a stat până noaptea și a plecat acasă simțind că treaba era terminată. S-a întors și a lucrat pentru
mântuirea sufletelor.
Dr. T. era afectat de o boală, numită diabet. Simțea că nu există nicio speranță pentru el. Cei mai buni
medici renunțaseră la el și era susceptibil să cadă oricând. Slăbise douăzeci și patru de kilograme în două
săptămâni, înainte de convertirea sa. A venit de două ori la întâlnirea de la Pendleton. Era un necredincios
și un jocheu de cai remarcat și nu permitea o Biblie în casa lui. M-am rugat ca Dumnezeu să-l vindece,
sufletul și trupul, și s-a făcut, iar el a plecat acasă, lăudându-L pe Dumnezeu, simțind că era în întregime
vindecat.
Avea o practică mare, dar a găsit mult timp pentru a lucra pentru Dumnezeu. El a fost un tăciune de foc
pentru Dumnezeu de la convertirea sa, da, sute au fost aduși la Hristos prin munca lui. A trăit mulți ani, iar
în fiecare an, la aniversarea convertirii, a avut o întâlnire în casa sa, la care au avut loc multe convertiri. A
avut mare succes, a devenit om de stat și a fost o putere pentru Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu pentru
faptele sale minunate.
Doar un cuvânt sau două de pe buzele tatălui surorii D., din vecinătatea Alexandriei, care, prin credință,
fusese înviat aproape din morți:
„De ani de zile, fiica mea a suferit de o combinație de boli. Cinci medici o lăsaseră să moară. Timp de
aproximativ șase luni a stat întinsă în pat, de cele mai multe ori neputând să stea în picioare fără a fi
sprijinită cu perne. Medicii ei au hotărât că nu mai are rost să-i mai dea medicamente.
„Când se pare că au venit ultimele momente, când ea nu a putut să-și ridice capul și a trebuit să fie ajutată
ca un copil și era atât de ușoară, soțul ei a putut să o ia pe mâini la fel ca un copil, când era gata deplin să
moară, și când a fost perfect supusă voinței lui Dumnezeu, ea s-a ridicat în pat și a stat pe podea înainte
de a ști ce face, apoi a început să se plimbe prin cameră, un schelet viu. Soțul ei era foarte alarmat,
crezând că moartea a lovit-o și aștepta să cadă.
„Sora Woodworth a fost trimisă să vină să se roage pentru vindecarea ei, dar nu a putut veni, dar în timp ce
se afla într-o trăsură, s-a rugat cu ardoare pentru recuperarea ei. La aceeași oră, doamna D. a intrat în
transă, în care l-a văzut pe Hristos înconjurat de o lumină strălucitoare și o mulțime de păcătoși în stânga.
S-a simțit ridicată, s-a ridicat din pat, a ieșit și a mâncat o cină copioasă. „Rugăciunea celor care rămân în
Dumnezeu este de mare folos.”
Această soră a mers pe câmp ca evanghelist, pentru a lucra pentru mântuirea sufletelor. Aflăm că ea a
avut un succes glorios.
În timp ce îi rog pe păcătoși să vină la Hristos și să fie mântuiți, cum inima mea le iese cu dragoste și milă,
știind că aceeași solie va pecetlui destinul unora pentru viața veșnică și al altora pentru osânda veșnică.
Este un lucru groaznic să amânăm până când Duhul ne lasă în fața osândei noastre – până când devenim
„senzații trecute și predați împietririi inimii”. „Viu sunt Eu, zice Domnul, nu am plăcere în moartea celor răi,
ci doresc ca toți să aibă viață veșnică.” „Întoarceți-vă, o, întoarceți-vă, căci de ce vreți să muriți?” Viața încă
ți se pune înainte fără bani și fără preț; dar nu-ți va folosi la nimic, dacă nu-l accepți ca Mântuitor personal.
Trebuie să vii ca un umil pocăit la picioarele lui Isus, simțindu-te pierdut, crezând că El te poate salva. Isus
te va ridica din noroi și din lut și îți va rostogoli păcatele cât de departe este Răsăritul de Apus. Duhul Sfânt
dă viață trupului mort în păcat. Dumnezeu suflă suflarea Vieții Eterne în inimile voastre și vă dă mărturia
Duhului că v-ați născut din nou. Acum sunteți înfiați în familia lui Dumnezeu, din care o parte sunt în ceruri
și o parte pe pământ. Ești un fiu sau o fiică a Dumnezeului Preaînalt – un copil al unui rege. Ești un
moștenitor al lui Dumnezeu și un moștenitor împreună cu fiul său Isus Hristos. Inima ta va fi plină de iubire
și de laudă pentru Cel care ți-a dat mântuirea.
Dragă cititor, Mă rog lui Dumnezeu să te binecuvânteze cu darurile harului Său și să-ți dea o moștenire
nestricată și care nu se stinge. Am o speranță strălucitoare de a întâlni mulți dintre cei dragi cu care m-am
asociat și am lucrat atât de fericită în lucrarea Maestrului. Mă aștept să-i întâlnesc „peste râu” și nu va dura
mult.
În curând, acest pelerinaj obositor se va termina, munca vieții s-a încheiat și vom urca să îmbrăcăm hainele
și să mergem pe străzile pavate cu aur. Și, oh, este atât de înveselitor să ne gândim că ne vom cunoaște
acolo!

Capitolul XVIII.
Sud—Memphis, Tennessee—Homeward Bound—Cincinnati, Ohio—New York—Central Park—
Chambersburg, Pennsylvania

La încheierea întâlnirii de lângă Alexandria, am început călătoria spre sud, oprindu-ne pentru câteva zile în
frumosul oraș Louisville, Kentucky. Am călătorit spre sud, ajungând la Memphis, Tennessee, după câteva
zile de călătorie obositoare.
Am rămas în Memphis aproximativ o lună, ținând întâlniri în câteva dintre bisericile mari. Am început patru
treziri; de asemenea au lucrat unii cu oamenii de culoare din acel oraș. În timp ce le predicam, ei mi-au
amintit de una dintre trezirile Biblice, anume din casa lui Corneliu – „toți s-au convertit în timp ce Petru
predica”. Au primit cuvântul ca niște copii și s-au convertit, în toată casa, în timp ce vorbeam. Dragă cititor,
haideți să venim ca niște copii la picioarele lui Isus și să învățăm calea vieții veșnice.
Aflându-mă în sud, am început călătoria noastră spre casă prin Cincinnati, Ohio. La sosirea noastră la
Indianapolis, Indiana, am găsit o scrisoare în așteptare, care mă chema imediat la New York. Am mers și
am văzut pentru prima dată minunatul oraș — metropola Americii.
Am vizitat Central Park și multe alte locuri frumoase de interes în timpul șederii noastre; am participat, de
asemenea, la întâlnirile Moody’s și am ajutat la lucru.
În timp ce stăteam pe o stradă a orașului aglomerat și mă uitam la lucrările minunate ale oamenilor, am
văzut ultimele profeții împlinite în fața ochilor mei. Care zburau peste vârfurile clădirilor înalte, mașinile
zburând prin aer și stațiile din jurul orașului construite în aer. Privind în jos din aceste stații, vezi mașinile de
stradă înghesuindu-se una în alta. În fiecare loc în care privești, poți auzi vocea lui Dumnezeu vorbind în
tonuri de tunet: „Pregătește-te pentru judecată; îngerul va sta curând cu un picior pe pământ, cu celălalt pe
mare și va jura că nu va mai fi vremea.” Atunci uite-te la zecile de mii de suflete pierdute care se năpustesc
pe străzi fără să se gândească la eternitate. O, Dumnezeul meu, „cu adevărat recolta este mare, dar
lucrătorii sunt puțini”.
Am participat la întâlnirea lui Rev* Simpson, dar am fost surprinsă să văd că era atât de rece. Oamenii nu
erau mântuiți sau vindecați și nici semne ale botezului cu Duhul Sfânt nu am văzut.
Lăsând New York, ne-am întors prin Philadelphia și Harrisburg, Pennsylvania. După ce am părăsit aceste
locuri, ne-am dus la Shippensburg și am participat la întâlnirea conducerii „Bisericii lui Dumnezeu”. În
Sabat, toți au insistat ca eu să predic. A fost o cruce, deoarece munca mea fusese în treziri și eram foarte
obosită după lunga mea călătorie. Ei fiind toți străini pentru mine, știam că era mai necesar ca Dumnezeu
să fie cu mine. Casa s-a umplut până la galerii, iar curtea bisericii s-a umplut. Au fost mulți slujitori prezenți.
Am vorbit timp de o oră din următoarele cuvinte, găsite în I. Cor. 16: 22 „Dacă nu iubește cineva pe Domnul
Isus Hristos, să fie Anathema Maranatha.”
De acolo ne-am dus acasă cu Elder M. la Chambersburg, Pennsylvania, și am început întâlnirile în acel loc,
cu un preaviz de câteva ore. Am stat trei săptămâni în acest loc și am avut o întâlnire glorioasă. Mulți
bătrâni au fost convertiți; unul în vârstă de optzeci și doi de ani; de asemenea, mulți dintre cei mai buni
cetățeni. Și tot corul bisericii a fost adus în staul. Focul s-a extins și a intrat în celelalte biserici. Casa nu era
destul de încăpătoare pentru mulțimile mari care veneau. Slujitorii au considerat că este cel mai bine era
să-și deschidă bisericile și să permită să se adune această recoltă de suflete care acum erau nerăbdători
să caute adăpost în brațele lui Isus de furtunile mâniei lui Dumnezeu pe care le vedeau apropiindu-se.
Când am plecat, am lăsat cinci treziri în oraș, toate având un succes glorios. Cu trei săptămâni înainte am
intrat în acest oraș un străin. Nu mai fusesem niciodată în locul respectiv și nici nu ținusem o întâlnire în
Stat. Prima dată când oamenii l-au aflat despre venirea mea a fost prin sunetul clopotului bisericii
(informațiile prin biserică!). Biserica lui Dumnezeu unde am ținut trezirea era într-o stare foarte proastă.
Făcuseră totul pentru a-i descuraja pe cei puțini care mai rămăseseră.
Totul era împotriva mea din punct de vedere uman, dar Dumnezeu a fost pentru mine și cu mine. Nu este
nici o problemă pentru Domnul dacă există o armată mare sau doar câțiva, care nu au nicio putere,
omenește vorbind. Bătălia este a Domnului, iar dacă El merge cu noi în întâmpinarea vrăjmașului, îl vom
pune pe fugă. Am strigat victorie de la început; le-a spus că Căpitanul oștirii Domnului a coborât să lupte și
să ne conducă la victoria glorioasă prin Sângele Mielului. A fost o întâlnire de Rusalii de la început. Bărbații
și femeile erau străpunși în inimă și strigau: „Ce să facem?” Cei atinși de Domnul au fost mulți. Au fost
căzuți jos și culcați în toate părțile casei. Nicio clasă nu a scăpat. Slujitorii, membrii bisericii și păcătoșii răi
din toate clasele au căzut prin puterea puternică a vântului Duhului Sfânt. El s-a așezat pe copiii lui
Dumnezeu până când fețele lor au strălucit ca ale lui Ștefan când dușmanii lui au spus că arată ca un
înger. Mulți au primit daruri; unii pentru slujire, alții ca evangheliști, alții pentru vindecare și sute de păcătoși
au primit darul vieții veșnice. Un val după altul de mântuire a cuprins orașul, până când păcătoșii au fugit în
toate direcțiile. Scripturile s-au împlinit. Cel rău fuge când nimeni nu-l urmărește. Au fost convertiți în toate
părțile orașului.
O femeie a fost salvată în cada de spălat. Ea a strigat prin toată casa. Un catolic a fost doborât într-un
atelier de mașini în care lucrau câteva sute de oameni. Au crezut că era mort sau pe moarte. Au făcut tot
ce le-a putut pentru a-l aduce, dar toate eforturile lor au eșuat. A stat întins câteva ore, apoi a sărit în
picioare strigând laudele lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu a căzut asupra oamenilor care l-au văzut. Ei
au trebuit să recunoască că era puterea lui Dumnezeu. Domnul să-l ajute pe cititor să vadă că nu este prin
tărie sau putere, ci prin Duhul Meu, spune Domnul.
Cu mult înainte de ora două, ora stabilită pentru botez, un flux perfect de bărbați, femei și copii s-a adunat
pe malul râului. S-au umplut vârfurile clădirilor și chiar și ferestrele caselor învecinate. Ambele maluri ale
râului, pe o jumătate de milă, erau pline de privitori nerăbdători; iar pe măsură ce ora pentru botez se
apropia, mulțimea a crescut până când a fost cu adevărat minunat. La ora două erau prezenți opt mii de
oameni.
Când am mers la gară pentru a pleca, destul de dimineață, și ploua, am găsit o mulțime mare de creștini și
păcătoși care așteptau să ne ia de mână și să-și ia rămas bun. După ce ne-am urcat în tren, trenul s-a
oprit în timp ce acea audiență numeroasă cu capetele descoperite cânta: „În Sweet Bye-and-Be We Shall
Meet on That Beautiful Shore”. Nu voi uita niciodată scena.

Capitolul XIX.
Întâlnire la New Bethel—Columbia City—Butler, Indiana—Casa mea veche—O mare întâlnire la
Cleveland, Ohio

De la Chambersburg am mers la Huntington, Indiana, ne-am oprit la New Bethel și am avut câteva întâlniri
în Trinity Chapel. L-am găsit bine pe fratele F. și familia și toți frații. Am avut un timp foarte plăcut acolo. Fie
ca binecuvântările lui Dumnezeu să se odihnească mereu asupra lor.
De acolo ne-am dus la Columbia City, Indiana, unde am organizat o Biserică a lui Dumnezeu cu opt luni în
urmă, când am fost acolo. Am găsit biserica în flăcări pentru Dumnezeu. De atunci au ridicat un edificiu
bisericesc frumos. Fie ca ei să fie întotdeauna soldați fermi pentru Isus și să fie, într-adevăr, lumini
strălucitoare în acel oraș rău.
Din Columbia City ne-am dus la Butler, Indiana, unde am avut o luptă grea de dus pentru Stăpânul meu,
dar victoria glorioasă mi-a încununat munca. Am organizat o Biserică a lui Dumnezeu cu o sută de membri.
Au trecut nouă ani de atunci și încă arde focul care s-a răspândit în toate direcțiile în acea vreme când sute
au fost aduși la Hristos. Au ridicat o biserică frumoasă, iar rugăciunea mea este: Dumnezeu să
binecuvânteze oamenii din Butler.
Apoi am ținut două întâlniri pentru Frații Uniți în biserica lor de la țară. Dumnezeu era acolo cu o putere
mare. Numeroși au venit în ceasul al unsprezecelea. Unii au ieșit de la acele întâlniri pentru a predica
Evanghelia, alții ca evangheliști și au jucat un rol esențial în aducerea a sute la Hristos. Fie ca ei să
continue până când vor pune crucea pentru coroană.
La încheierea acestei întâlniri am început să vizităm vechea mea casă din Ohio, după o absență de trei ani.
A fost o mare plăcere să-i reîntâlnesc pe toți cei dragi, în special pe mama mea în vârstă, și să o aud
spunând, în timp ce o sărutam la despărțire: „Te voi întâlni în rai”. Rugăciunile mele au primit răspuns;
mama a fost convertită. La șaptezeci de ani și-a găsit Mântuitorul. Dumnezeu să o binecuvânteze și să o
țină până ne întâlnim unde nu ne vom lua niciodată rămas bun.
Pe drum, întorcându-ne de la casa mea din Ohio, ne-am oprit la Cleveland, Ohio. Unii dintre frați au auzit
că sunt în oraș și mi-au făcut un anunț pentru o întâlnire în Biserica Misiunii din acel oraș. Am fost, iar
interesul a fost atât de mare încât am continuat ceva timp. Moody era în oraș; oamenii îl căutau de peste
două luni. Fiecare era pregătit să plece. Am avut aglomerație mare. Interesul a crescut. Puterea Domnului
nu a fost niciodată atât de manifestată în oraș înainte. Un om de afaceri a fost lovit la el acasă. El a trimis la
întâlnirea noastră ca unii dintre lucrători să vină să se roage pentru el. Se simțea ca un om pe moarte”, dar
în curând a ieșit strigând și s-a dus la locul său de afaceri. La următoarea noastră întâlnire, el a spus că a
plecat de la întâlnirea noastră, numindu-mă în tot felul în afară de doamnă și a povestit cum Dumnezeu l-a
lovit și i-a arătat groapa iadului și ce lucru îngrozitor a fost să lupți împotriva puterii și lucrarea lui
Dumnezeu.
Un student de la unul dintre colegiile din Cleveland a vorbit ușor despre puterea lui Dumnezeu la una dintre
întâlnirile noastre și, în timp ce ieșea pe ușă, a fost lovit și a trebuit să fie dus la el acasă. Una dintre cele
mai bogate doamne ale orașului a căzut în transă în partea din spate a bisericii. Fiecare ochi era pe ea.
Când și-a revenit, s-a convertit. Ea s-a ridicat și a mers pe culoar și a povestit ce făcuse Dumnezeu; apoi s-
a coborât și s-a dus la lucru cu căutătorii (Cei care-l căutau pe Dumnezeu!).
Unul dintre slujitorii orașului a vorbit cu ușurință despre putere într-una dintre întâlnirile noastre; în noaptea
aceea a mers la biserica lui să predice, dar Dumnezeu îi închisese gura. El nu putea predica. El a închis
Biblia. Gura îi era închisă. S-a întors la întâlnirea noastră a doua zi pentru a ne mărturisi. El a spus că
Dumnezeu l-a doborât printr-o experiență minunată și a vrut să avertizeze oamenii să nu lupte cu puterea
lui Dumnezeu în acele întâlniri. El a spus că credea că Dumnezeu îi va doborî și a vorbit despre vremea
când fiica lui Saul și-a bătut joc de David pentru că striga și dansa în fața Chivotului lui Dumnezeu.
Dumnezeu a lovit-o cu sterilitate.
O doamnă a venit la întâlnirea noastră aproape pe moarte de cancer; fusese afectată de patru ani și a fost
lăsată să moară de unsprezece medici. În ziua aceea, cel mai eminent doctor în cancer îi spusese că
trebuie să moară. A așteptat-o câteva luni și i-a spus că nu mai poate face decât să-i ușureze puțin
suferința. Ea a simțit că puterea lui Dumnezeu era la întâlnirile noastre și mi-a cerut să mă rog ca
Dumnezeu să-i vindece sufletul și trupul. Am îngenuncheat cu toții și mi-am pus mâinile asupra ei și i-am
spus să ridice glasul în rugăciune. Un frate a condus rugăciunea și i-am cerut lui Dumnezeu să trimită
putere pentru a vindeca sufletul și trupul. Slavă Domnului că a venit răspunsul. Ea a început să-și ridice
mâinile deasupra capului și s-a ridicat strigând: „Lăudat pe Dumnezeu, sunt vindecată!” A stat o săptămână
în oraș și a participat la toate întâlnirile. Umflătura ei dispăruse din sân și din braț și toată durerea
dispăruse. Putea să se îmbrace și să-și pieptene părul. S-a dus acasă și s-a întors în zece zile, imaginea
sănătății. De atunci am primit două-trei scrisori de la ea, spunând că nu a mai avut nicio durere de atunci.
O, lăudați pe Domnul pentru faptele Sale minunate.
O fată oarbă a fost vindecată. Vederea ei a venit ca o fulgerare. Părea că ea nu se putea opri niciodată din
strigat și din laude la adresa lui Dumnezeu.
De la întâlniri s-a organizat o biserică și focul încă se extinde. Printre convertiți a fost un bărbat născut în
Grecia și crescut în Italia, un catolic strict. A câștigat dragostea tuturor. Nu l-am putut înțelege prea bine,
dar am putut simți puterea pe care o poseda.

Capitolul XX.
Întâlnire la Troutman — Două sicrie pline — Experiența fratelui S. — El este chemat la lucrarea
evanghelistică — Un sceptic convertit

După ce am părăsit Cleveland, ne-am dus la Troutman, comitatul Butler, Pennsylvania, la chemarea lui
Elder S., care făcuse eforturi de un an sau mai mult să mă facă să merg la el. Ne-a întâlnit la gară și cred
că părea cel mai greu și mai descurajator loc în care am luptat vreodată. Erau cinci mile la țară.
Eram atât de slabă după munca grea de la Cleveland, încât nu puteam merge fără ajutor. Am strigat
victorie, iar puterea lui Dumnezeu a venit ca un ciclon. Păcătoșii au căzut la locurile lor de afaceri și în
casele lor sub puterea magnifică a Dumnezeului lui Ilie și au venit la biserică și au povestit despre viziunile
și convertirile lor minunate. Bătrânul S. a căzut sub putere și a rămas întins ore întregi. A trecut prin viziuni
minunate. El a spus congregației că în viziunea lui a văzut două sicrie și că în curând vor fi umplute. Au
batjocorit. În noaptea de Sabat doi cetățeni ai acelui loc au murit pe neașteptate. Cam în același timp,
totținutul din jur era într-o agitație.
Întâlnirea a fost una de mare și larg răspândit interes. Ne-am dus strigând biruință și bucurie celor păcătoși.
De la început a început să lucreze drojdia, așa cum s-a văzut rar în țara aceea înainte. Puterea lui
Dumnezeu a venit până a umplut toată casa, iar păcătoșii împietriți au spus că, intrând în clădire, au putut
simți o putere stranie asupra lor.
Mulți au fost doborâți pe scaune, incapabili să se miște o vreme. Mulți au fost încântați și au văzut viziuni
despre lucrurile de dincolo. Oamenii puternici strigau după milă. Într-adevăr, niciodată nu a existat un
moment mai solemn. Soți și soții strigând: „O, lasă-mă să intru în împărăție!” Locul era recunoscut pentru
necredincioși (făcuți astfel de lucrători morți și reci). Ambele clase au fost făcute să cedeze. Un
necredincios a fost convertit, un om foarte strălucitor; iar alții au fost făcuți să declare că există un
Dumnezeu. Un bărbat din Vestul îndepărtat a fost salvat, care avea peste patruzeci de ani. El voia să iasă
în via Stăpânului. Ne-am rugat ca Dumnezeu să scuture oamenii pe zece mile de jur împrejur și au venit
cincisprezece la serviciu și au plecat acasă strigând laude. Un bărbat a fost salvat la puțul său de petrol la
kilometri distanță și a venit la întâlnire să spună asta. Altarul a devenit prea mic, iar casa era mult prea
mică. În unele nopți, jumătate rămâneau afară din lipsă de spațiu. La o slujbă cincizeci și opt au mărturisit
că Dumnezeu i-a mântuit și i-au dat slavă lui Dumnezeu pentru puterea de modă veche a Duhului Sfânt. O
sută au fost eliberați în Hristos, jumătate dintre ei membri ai unei biserici.
„La o serie de întâlniri ținute de sora M. B. Woodworth, la Troutman, comitatul Butler, Pennsylvania, în
februarie 1886, în timp ce mă rugam ca puterea lui Dumnezeu să fie revărsată asupra mea, aceasta mi-a
venit brusc din belșug, și am început să pierd din vedere timpul și lucrurile din jurul meu și dacă eram sau
nu în trup, nu pot spune; dar am început să mă ridic ca pe un plan înclinat și, deodată, în fața mea s-a aflat
chipul și forma unui om despre care îmi aminteam că a fost convertit alături de mine cu vreo șaptesprezece
ani în urmă, dar despre a cărui moarte aflasem la vreo cinci ani după convertirea noastră. .
„Părea să-și fi început călătoria înaintea mea. L-am urmat și am ajuns la o poartă frumoasă, ale cărei
arcade erau mărețe și glorioase la vedere. Nimic pe pământ nu se poate compara cu lumina frumoasă care
a strălucit pe acea arhitectură grandioasă. Călăuza mea a intrat înăuntru, în timp ce eu am rămas și mi-am
ospătat ochii credinței. După puțin timp am trecut prin poartă şi s-a ridicat în fața mea o asemenea
multitudine de chipuri fericite. Vederea mea s-a prelungit la mare distanță, iar apoi muzica pe care Ioan a
auzit-o în Patmos, „tare ca glasul multor ape și dulce ca fagurele” a venit din acea oștire puternică
dinăuntru.
„În timp ce stăteam acolo, m-am întors și m-am uitat în jos, am văzut un drum foarte lat și mergând pe el o
mulțime nenumărată de bărbați, femei și copii. Nu departe de locul în care stăteam, o cale îngustă se
ramifica de cea largă. Această cale îngustă ducea direct la poarta frumoasă și toți copiii, cu ici și colo unul
mai în vârstă, ai acelei vaste oști au urcat pe calea îngustă, în timp ce restul acelei mulțimi se repezi și
păreau să se împingă unul pe altul înainte, pe acel drum larg. Au trecut pe lângă Poarta Frumoasă. Am
întrebat: „Unde merg acești oameni?” Într-o clipă am fost întors la stânga și am auzit strigăte de ajutor. M-
am uitat, și am privit groapa iadului; și departe, în pragul acelui ecuator îngrozitor în flăcări, am văzut un om
care făcea un apel jalnic după ajutor. La întrebare, mi s-a spus că a fost un necredincios. Într-o clipă, o față
s-a ridicat în fața mea care era familiară. L-am recunoscut ca fiind chipul unui tânăr, care acum vreo
doisprezece ani, când i s-a cerut să se pocăiască, a jurat că nu o va face și a părăsit întâlnirea. La sosirea
sa acasă, a fost lovit de febră și a fost lipsit de rațiune. În această stare a murit; și când i-am văzut fața în
acel loc, în mijlocul groaznicului scârțâit al dinților și al urletelor damnaților din iad, am strigat: „Salvează-l!”
Dar răspunsul a revenit: „Prea târziu!”.
„Atunci m-am întors și am văzut din nou raiul. Scena se schimbase într-un Mare Tron Alb, iar Cel care
stătea pe el era vizibil. În jurul tronului erau înconjurate scaune, crescând tot mai mari pe măsură ce se
întindeau în jos prin spațiul cerului și venind spre tron din toate părțile cerului, erau răscumpărați din toate
veacurile. Am întrebat despre semnificația a ceea ce vedeam și mi s-a spus că este a doua venire a lui
Hristos. „Iată, când locurile sunt pline, el vine.”
„Apoi am văzut două sicrie mari, cu cearșafuri înfășurate peste ele. M-am ridicat și am povestit ce văzusem
și în mai puțin de o săptămână doi bărbați din acel ținut au murit în aceeași noapte. O mare teamă a căzut
asupra oamenilor și mulți s-au convertit fericiți.” — Elder S.
Elder S. a simțit că Domnul îl cheamă să iasă în lucrarea de evanghelizare. Și-a demisionat din funcție și
de atunci călătorește. Au trecut ani de când am plecat de la Troutman, iar focul încă arde; soldații sunt la
posturile lor. Lucrarea bună să continue până când Stăpânul îi va chema, unul câte unul, „Suie mai sus”.
Am mers de la Troutman la Harmony, Pennsylvania, și am început întâlnirile în Biserica lui Dumnezeu.
Toate oștile iadului s-au îmbrăcat împotriva mea, dar Isus a fost căpitanul meu și m-a condus peste orice
opoziție până când toată țara a fost pro sau contra. „Cel rău fuge când nimeni nu-l urmărește, în timp ce
drepții sunt îndrăzneți ca un leu.” Unul dintre primii care au ajuns sub putere a fost un profesor R. Fusese
sceptic. Domnul a vorbit cu el în orele de tăcere ale nopții, ca prieten cu prieten, și el a fost strălucit
convertit. Prietenii lui au auzit de experiența lui minunată și au venit să-i vadă chipul strălucitor și să-l audă
spunând despre dragostea lui Dumnezeu din suflet. Nu fusese la întâlniri. Nu-l văzusem. Din prima am
strigat victorie! A existat o opoziție acerbă din toate direcțiile, dar fiecare serviciu din primul a fost un
succes. Se țineau două și trei întruniri în fiecare zi, timp de douăzeci și patru de zile, iar păcătoșii veneau
la altar la fiecare slujbă. Câți au fost convertiți nu pot spune. Nimeni nu poate.
O familie care locuia la patru sau cinci mile depărtare a fost salvată. Membri reci ai altor biserici au obținut
o experiență mai bună și au fost foarte agitați. Copiii, Dumnezeu să-i binecuvânteze! Au fost, mulți dintre ei,
duși în barca de salvare. Întreaga clădire a bisericii a fost făcută loc sacru. Copiii s-au adunat în spatele
casei, iar rugăciunile și stăruințele lor, mi s-a părut că ar fi topit cea mai grea inimă. Aproape fiecare
persoană din acea comunitate aparținea bisericii; prin urmare, părea că inimile lor erau „dovada bombei”.
Dumnezeu să-i salveze pe membrii bisericii. O, ce socoteală va fi cu unii dintre ei!
Această bătălie a fost dusă chiar la ușile inamicului. Nu a fost o bătălie despre doctrine, precum ordinările
etc., ci o adevărată bătălie pentru a dărâma cetatea sufletului; un conflict mână în mână cu puterile iadului.
Nu a existat nicio palavră neplăcută despre domnul Satan, Esq. și palatul lui Hades sau Gheena. A fost o
bătălie în care Satana a fost numit diavolul, iar locuința lui a fost numită iad. Și oamenii dragi au început să
creadă că există o ființă și un loc ca cel de mai sus.
O caracteristică a acestei întâlniri a fost prezența lui Isus pentru a vindeca bolile trupești. O soră era foarte
bolnavă. A fost trimis după medic și acesta i-a prescris medicamente dar pacienta nu a simțit niciun
beneficiu. Apoi ea a dus cazul la Isus, uitându-se de la durere către acest medic ceresc (care a respectat
anterior instrucțiunile date în Iacov, v. 14), iar el a vindecat-o. Toată slava numelui său. S-au întâmplat atât
de multe lucruri în timpul acestei întâlniri încât, dacă aș dori să amplific, aș putea umple un volum.

Capitolul XXI.
Început la Lawrence, Kansas—Recolta este mare—Întoarce-te la Kokomo, Indiana—Marea reuniune
—Un predicator vindecat—Winfall, Indiana—Un lider de clasă cu un fiu beat care luptă împotriva
lucrării lui Dumnezeu—El și-a aruncat cârja — Puterea Duhului Sfânt—Întâlnire la Perkinsville—
Întâlnire la Summitville

Plecând din Harmony, Pennsylvania, am pornit spre Lawrence, Kansas.

Domnul mi-a binecuvântat minunat munca acolo. Focul Domnului a început să izbucnească în toate
direcțiile și a fost greu să reziste rugăciunilor stăruitoare ale fraților și surorilor, de a rămâne și de a culege
recolta gata de a fi strânsă. Apelurile au venit din Indiana: „Întoarce-te, munca ta nu s-a terminat”. Domnul
părea că mă cheamă zi și noapte să mă întorc.
Noi am mers. Prima mea întâlnire a fost la Kokomo, Indiana, sediul războiului. Ne-am întins corturile și am
scos strigătul de luptă, chemând soldați. La arme! Au început să vină din est și vest, nord și sud. Am avut o
reuniune grandioasă; câteva sute de convertiți ai întâlnirii cu un an înainte au fost acolo; de asemenea,
mulți alții, cu mărturiile lor strălucitoare că Dumnezeu îi păzise prin toate persecuțiile; mulți fuseseră
vindecați de tot felul de boli. Mulți dintre ei au mers pe teren ca evangheliști și mulți ca slujitori. Într-o zi
erau prezenți douăzeci de tineri slujitori, care fuseseră ordinați de diferitele biserici; toți convertiții de la
prima mea întâlnire la Kokomo. Acum puteam vedea de ce Domnul mă adusese înapoi; să încurajeze şi să
stabilească acești dragi lucrători. Simt o grijă și dragoste pentru ei, așa cum o face o mamă pentru proprii
ei copii. Ei au pornit de la întâlnire cu zel nou și sute de suflete au fost aduse la Hristos prin întâlnirile lor.
La această întâlnire a venit un predicator, care era pe moarte de tuberculoză, și s-a vindecat în prezența a
mii de oameni, în timp ce noi ne rugăm pentru el. El a ieșit să predice Evanghelia.
Ei au construit o biserică minunată la Kokomo și au cea mai puternică biserică din oraș; de asemenea cele
mai mari congregații. Trupa lui Daniel de acolo a ajuns la victorie și a crescut în număr. Îl laud pe
Dumnezeu că m-a trimis mereu în orașul rău Kokomo. Dumnezeu a trimis tăciuni de foc din acele întâlniri
care, astăzi, ard în fiecare stat din țara noastră. Vom vedea marea recoltă când se va produce schimbarea
generală.

Din Kokomo am mers la Windfall, Indiana. Diavolul era acolo dinainte. Poate vă puteți face o idee despre
loc. Un lider de clasă a luptat la întâlnire, a făcut tot ce a putut pentru a ține pe păcătoși departe de Hristos,
în timp ce fiul său zăcea beat și a venit la întâlnirea noastră atât de beat încât nu știa nimic; iadul va fi bine
plin doar cu astfel de profesori. Predicatorii s-au alăturat acestui lider de clasă, în loc să se alăture în
rugăciune pentru fiul beat. Peste toată împotrivirea și urletele diavolului și al copiilor săi, Domnul ne-a
condus la o victorie glorioasă.

Au venit slujitori din alte locuri, iar tinerii soldați s-au adunat pe front. În prima noapte, în timp ce
conduceam în rugăciune, puterea a cuprins mulțimea în valuri. Oamenii nu puteau suporta puterea
puternică a lui Dumnezeu; unii au fugit din cort, spunând că nu vor mai veni niciodată. Ce vor face ei în
ziua îngrozitoare a judecății? Ei vor sta cu sufletul lor gol înaintea lui Dumnezeu; tot adăpostul lor va fi
măturat. Atunci nu vor găsi nicio ascunzătoare. Oh, Doamne! Păcătoșii se pregătesc: „Căci ziua cea mare
a mâniei Lui a venit și cine va putea rezista?”

Păcătoșii din toate clasele au venit la Hristos; de asemenea, câțiva necredincioși și mulți bătrâni, „Tăciuni
smulși din foc”. Mulți au fost vindecați la această întâlnire de diferite boli și infirmități. Câteva doamne
bătrâne care erau bolnave au fost vindecate și au trecut prin vasta adunare lăudându-L pe Dumnezeu.

Fratele D., în vârstă de șaizeci de ani, care șchiopăta de doisprezece ani, trebuia să meargă cu baston sau
cârjă. Nu putea să rămână într-un singur loc decât pentru scurt timp. Câțiva dintre noi am îngenuncheat și
ne-am rugat împreună cu el, punându-ne mâinile pe el. Duhul Sfânt a căzut peste el și durerea l-a părăsit,
umflătura a coborât și părțile insensibile au dispărut; a sărit în picioare, strigând: „Slavă lui Dumnezeu, sunt
vindecat”. „Șchiopul va sări ca un cerb.” Și-a aruncat cârja. Acum sunt vreo nouă ani de când s-a vindecat;
a depus mărturie înaintea miilor; mulți l-au vizitat, alții i-au scris. El este bine acum. „Aceste semne îi vor
urma pe cei ce cred.”

Am mers de la Windfall la Perkinsville, Indiana, și am început să ne întâlnim într-o pădure frumoasă.

Domnul a fost prezent din prima, în puterea de vindecare și mântuire. Toți slujitorii au venit în ajutorul
Domnului, cu excepția metodistului. El a venit la adunări și, în timp ce bătrâni păcătoși și tineri se
înghesuiau la Hristos, el, cu trei sau patru dintre oile sau lupii lui, după cum vrei să le spui, s-a așezat în
spate și și-a bătut joc, mai rău decât cel mai mare huligan din cort. El a fost aproape să fie condus afară de
poliție.

Mai mulți slujitori ai Fraților Uniți au fost prezenți pe tot parcursul întâlnirilor. Întotdeauna arătau oamenilor
că ei au mântuire, ceva mai mult decât o simplă formalitate sau modă. Găsesc mai mulți oameni ai Duhului
Sfânt ale căror inimi sunt pline de dragostea lui Dumnezeu și zel pentru cauza lui Hristos în acea
denominație, decât în multe altele. Dumnezeu să-i binecuvânteze. Fie ca ei să rămână întotdeauna pe
„Calea Veche”.
În dimineața Sabatului, am început slujba de laudă la ora nouă, cu o mulțime mare care a continuat să
crească până când crângul a devenit o masă în mișcare de suflete vii – „Călători la judecata lui
Dumnezeu”. Cântecele de laudă, strigătele de bucurie și mărturiile răsunătoare, veneau de la bătrâni și
tineri, de la tații și mamele cu păr alb până la copii. Uneori, o sută doreau să vorbească la un moment dat,
în toată congregația. Când am cerut ca toți cei care au fost binecuvântați și știau că sunt mântuiți să-și
ridice mâinile, nu mai puțin de cinci sute de mâini au fost ridicate și toți au strigat: „Lăudat fie Domnul!”.
Puterea a venit ca un ciclon. Mulțimea era legănată încoace și încolo. Păcătoșii erau convertiți în picioare.
Slujitorii lui Dumnezeu erau atât de plini de slava lui Dumnezeu, încât nu puteau conduce, ca preoții din
vechime. Unele dintre fețele lor străluceau ca ale lui Ștefan când a fost adus în fața martorilor falși.
După-amiaza, la ora două, am predicat din aceste cuvinte: „Iată, disprețuitorilor, minunați-vă și pieriți;
pentru că eu fac o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care nu o veți crede în niciun fel, dacă v-ar spune
cineva.” Mulți au spus că erau zece mii de oameni în auzul vocii mele.

Luni dimineața întâlnirea s-a încheiat cu rânduiala botezului, administrată de fratele S., un slujitor al Fraților
Uniți. A fost o priveliște frumoasă. Aproape toți au ieșit strigând. O bătrână a fost convertită, în vârstă de
optzeci și doi de ani.
Fie ca cei dragi din acea întâlnire să fie păstrați de puterea lui Dumnezeu, până când ne întâlnim acolo
unde nu va mai fi despărțire.
„Acolo vei purta hainele albe de crin, hainele albe sunt gata acum;
Umblă în sus și în jos pe străzile pavate cu aur, ale Noului Ierusalim.”

Următoarea mea întâlnire, după ce am părăsit Perkinsville, a fost la Summit-ville, Indiana. Ne-am întins
corturile și am început lupta. Inamicul credea că are acest loc, și într-adevăr avea acea înfățișare; dar
soldații Domnului au venit în cete din toate punctele la sunetul trâmbiței Evangheliei. Au venit slujitori și
convertiți în mare număr, care fuseseră convertiți la întâlnirile mele cu doi ani în urmă. Am înconjurat
inamicul și am început să turnăm împușcături din artileria cerească.

Domnul a coborât puterea electrică a Duhului Sfânt, un șoc după altul, până când „oasele uscate” au
început să zdrăngănească pe kilometri întregi. Bărbați și femei au căzut ca morți la aceste întâlniri.
Păcătoșii s-au speriat de prezența minunată a lui Dumnezeu și au fugit din tabără, dar au fost aduși înapoi
de puterea lui Dumnezeu și mulți dintre ei au alergat în brațele iubitoare ale lui Isus. Mulți au fost vindecați
de diferite boli și mii au fost făcuți să simtă puterea Dumnezeului lui Ilie. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe
soldații care au luptat atât de curajos în acea întâlnire; ne vom bucura cu toții împreună când se va aduna
recolta.

Capitolul XXII.
Întâlnire la Anderson, Indiana — Păcătoșii s-au grăbit — Întâlnire la Farmland, Indiana — Ea a spus
că este descurajată — El s-a urcat pe cal și a plecat — Întoarcere la Anderson — Vindecat de boală
de inimă — Convertirea unui necredincios — Dumnezeu trimite un cutremur ca Răspuns la
rugăciune — O sută nouăzeci și patru de botezați — Biserica organizată — Predicarea pe treptele
Tribunalului — Înapoi la Farmland

Păcătoșii și poporul creștin din Anderson, Indiana, făcuseră de doi ani un efort să mă determine să merg în
orașul lor și să țin o întâlnire. Am avut o dorință puternică de a face acest lucru, dar nu am putut merge
până în iulie, când am început o adunare de tabără la Fair Grounds.

În prima noapte oamenii nu au încăput în cort. Aproape toți erau nepracticanți sau practicanți morți, ceea
ce este mai rău. Am avut foarte puțin ajutor. Mulți cetățeni care se declaraseră necredincioși și-au făcut
drum prin mulțime și au stat lângă noi. Ei au încurajat întrunirea suficient pentru a-i face pe membrii bisericii
să se înroșească și să-și plece capetele în praf. Cu greu aveam putere să stăm în picioare sau voce pentru
a vorbi, dar am început bătălia în puterea Dumnezeului lui Ilie, strigând biruință!
Nu le-am cerut păcătoșilor să vină, ci am insistat ca practicanții să vină în față; dar păcătoșii s-au grăbit și
au venit înghesuiți în față din diferite părți ale cortului. În mai puțin de trei minute, spre surprinderea tuturor,
au avut loc câteva convertiri strălucitoare. Interesul și mulțimile au crescut la fiecare întâlnire timp de trei
săptămâni. Deși acolo a fost multă ploaie și vreme furtunoasă, am ținut trei întâlniri în fiecare zi. Slujitorii
orașului stăteau și priveau, dar Dumnezeu a trimis pe mulți din alte locuri să mă ajute. Câțiva bătrâni și
slujitori din alte state au venit și au luat parte și au susținut lucrarea. Mii de oameni au fost scoși la lumina
lui Dumnezeu. Bărbați și femei au fost străpunși în casele lor din oraș; iar pe kilometri în jur au început
treziri în toate direcțiile.
Înainte de încheierea întâlnirii, aproape tot orașul a devenit interesat și a dorit să facă ceva. Doamnele din
toate bisericile au căutat și m-au invitat la casele lor. Mi s-a oferit orice stimulent pentru a mă face să
rămân mai mult, dar promisesem că voi merge la Farmland, Indiana, și trebuie să-mi țin programarea. Ar fi
trebuit să fiu la Farmland Sabatul trecut. Am anunțat public pentru acea dată. Am trimis alți câțiva lucrători
buni în acel moment, să continue munca până am putut pleca. În prima seară de sâmbătă, când eram
așteptată la Farmland, erau două mii de oameni la depozit să mă întâlnească și au fost foarte dezamăgiți
pentru că i-am trimis pe alții în loc să mă duc eu. În timp ce stăteam în gară la Anderson, așteptând trenul
să mă ducă la Farmland, am fost surprinsă să văd pe una dintre evangheliștii pe care i-am trimis la
Farmland. Ea a spus că era descurajată și că nu putea face nimic acolo; oamenii erau atât de duri și morți
spiritual. Ea a spus că a avut o viziune și i-a văzut pe toți în sicriele lor și a crezut că sunt atât de morți
încât nu vor fi înviați spiritual niciodată. De îndată ce am ajuns acolo, unul dintre ceilalți evangheliști pe
care i-am trimis acolo a plecat pe furiș fără să-mi spună că se duce.
Celălalt evanghelist era un bărbat. Depindeam mai mult de el decât de toți ceilalți, dar era un laș mai rău
decât femeia. A venit în cortul meu și m-a văzut întinsă pe pat, fără putere să vorbesc. A spus că nu se
poate face nimic acolo și că nu l-au putut angaja să rămână. I-am spus că nu cred că este posibil să
continui întâlnirea în starea slabă în care mă aflam fără ajutor. Era acum timpul pentru întâlnirea de după-
amiază. Sute veneau din toate direcțiile. Am izbucnit în plâns. El s-a urcat pe cal și a dispărut. Numai
Dumnezeu știe ce ceas întunecat a fost pentru mine. Ori trebuia să mă comport cu lașitate și eu ca ceilalți,
ori Dumnezeu trebuie să facă o minune dându-mi putere și curaj. Nu m-am gândit să fug. În puterea lui
Dumnezeu m-am ridicat; am fost ajutată la amvon. Am stat tremurând și am început să cânt. Puterea a
venit peste mine. M-am rugat și am predicat, apoi am chemat pe păcătoși la altar. Spre surprinderea
tuturor, mulți au venit. În curând s-au auzit strigătele fiilor și fiicelor nou-născute ale Domnului peste tabără.
Altarul a fost aglomerat, zi și noapte, de căutători, timp de zece zile. Părea aproape imposibil să închid cu
un asemenea interes, dar promisesem că mă voi întoarce la Anderson în zece zile. Întreaga comunitate a
fost răscolită și sute de oameni sub profundă convingere, dar a trebuit să închid.
În zece zile m-am întors la Anderson și am început o întâlnire într-o pădure frumoasă pe care o asiguraseră
frații.

Au fost douăzeci și opt de convertiri în prima noapte de la întoarcerea mea. Am continuat această întâlnire
timp de trei săptămâni, ținând trei slujbe în fiecare zi; uneori un singur serviciu continua cu următorul. Au
fost de la douăzeci până la cincizeci de convertiri în fiecare zi.
Bărbați și femei au fost convertiți la această întâlnire din aproape fiecare stat din Uniune și s-au dus la
casele lor pentru a duce vestea iubirii unui Mântuitor.

Doamna S., din oraș, care era convertită si vindecată de boli de inima, fusese abandonată de mai mulți
medici, printre care se afla si dr. R., un necredincios. Ea ia spus că e sănătoasă și bine. El a venit la
întâlnire să vadă singur; s-a convins și s-a ridicat și a făcut o declarație despre cazul ei. Puterea lui
Dumnezeu a pus stăpânire pe el; el și soția lui au fost amândoi convertiți.

Un negustor al orașului murea de tuberculoză; el s-a simțit din ce în ce mai rău; prietenii lui credeau că a
venit ultima lui oră. Au trimis la întâlnire să ne rugăm pentru el; era după-amiază. A doua zi dimineața ploua
și, spre uimirea tuturor, a venit la întâlnire sănătos și bine. Boala dispăruse total; culoarea i-a venit pe față,
a luat în greutate până când a devenit imaginea sănătății. Un număr de oameni au fost vindecați la casele
lor, care nu au putut fi aduși la întâlniri. Un bărbat a căzut în transă, la șase mile distanță, în timp ce ne
rugam pentru el. A venit, strigând. S-a dus la întâlnire fără cârje. Nu mai mersese până acum de cinci ani.
Cinci din această categorie au intrat în lucrare; umpluți și botezați cu Duhul Sfânt și toți vindecați. Există
ceva imposibil la Dumnezeu? Nu.
Erau mii pe terenul din tabără în fiecare zi. Puterea Duhului Sfânt a venit ca un ciclon și de multe ori
mulțimea a fost legănată ca grânele care creșteau în bătaia vântului. Se auzeau strigăte în toată
congregația. Bărbații și femeile aveau să fie străpunși în toate direcțiile și duși pe platforma mare; nu i-ar fi
putut ține pe toți cei atinși de Domnul. Oamenii puternici se clătinau ca beți și spuneau: „Cu siguranță
Dumnezeu este aici”. Uneori venea în putere de înmuiere, val după val mătura adunarea. În cinci minute,
aproape toată mulțimea începea să plângă într-o tăcere la fel de solemnă ca moartea. Aproape că puteai
auzi acea vastă audiență respirând. Scena era dincolo de orice descriere; mai mult de două treimi din
marea congregație a rezistat pe tot parcursul serviciului; mulți dintre ei, tați și mame bătrâne, ale căror plete
albe arătau că nu erau departe de mormânt. Mulți din această clasă au fost minunat convertiți.

La Hristos au fost aduși avocați, medici și necredincioși, de la „Cei mai înalți cedri” până la cei mai slabi.
Mulți bieți bețivi au fost ridicați de această întâlnire, care, astăzi sunt cetățeni străluciți.
O, lăudat fie Domnul pentru lucrarea minunată făcută la Anderson!.

„Strigătele după milă, cântecele de laudă și strigătele celor răscumpărați, toate s-au amestecat într-o
singură ton de pe pământ la slavă. În Împărăție s-au născut sute, de la copilul mic până la pelerinul în
vârstă, care părea deja cu un picior în mormânt, și din această clasă era un număr mare. Un număr de
membri ai bisericii care au fost în biserică de ani de zile, au venit și și-au găsit toate păcatele iertate și au
apărut cu dovezi strălucitoare ale iubirii iertătoare a lui Dumnezeu. Au fost mii de convertiri.”

La întâlniri au fost aduse două doamne foarte bătrâne, care erau prea slăbite ca să coboare din trăsură, iar
la cererea lor, calul a fost luat de la trăsură și au rămas așezate în ea. Trăsura a fost trasă în apropierea
standului, iar ambele bătrâne au fost convertite în timpul întâlnirii. Un domn bătrân care locuia în suburbiile
de sud a orașului a participat la una dintre întâlniri și și-a cumpărat o carte de cântece, iar după ce a ajuns
acasă, s-a așezat și a citit-o; în timp ce citea s-a convertit și a izbucnit în cântece și laude, ceea ce i-a atras
pe vecini la casa lui. Aceștia s-au alăturat și au fost, de asemenea, convertiți. Cântarea și strigătele acestor
convertiți s-au auzit în tot cartierul.

La aceste întâlniri au participat o mulțime imensă de oameni. Oamenii veneau din toate părțile județului, din
alte județe și din alte state. Veneau cu tot felul de mijloace de transport, cu mașini, în căruțe, în cărucioare,
călare și pe jos; mulți au mers patru și cinci mile pentru a participa la întâlniri, zi și noapte. Nu ar fi de
mirare ca o mare mulțime de oameni să se adune într-o ocazie extraordinară pentru o zi, dar când este
ținută zi și noapte timp de săptămâni, fără a diminua interesul, este ceva foarte remarcabil în ea. Nu trebuie
să spunem că nu a fost curiozitatea cea care a atras oamenii la aceste întâlniri. Dacă da, curiozitatea lor
era greu de satisfăcut, căci interesul a crescut până la capăt. Nici nu trebuie să spunem că oamenii care au
fost interesați au fost păcăliți. Dacă da, județul Madison ar avea un surplus mare din acea clasă de
persoane. La aceste întâlniri au participat bărbați și femei la fel de buni ca și oricare din acel județ sau cum
se găsesc în orice alt județ.

În timp ce sute pășeau în barca de salvare și porneau spre glorie, mulți bărbați și femei strălucitori au fost
aproape convinși, dar nu s-au predat. Eu eram foarte îngrijorată de ei. Am simțit că este acum, sau
niciodată pentru ei. Domnul m-a impulsionat să spun că a fost ultima chemare și să le rog tuturor celor care
credeau în rugăciune să cadă în genunchi și să ridice fețele și mâinile către Dumnezeu și să-L roage să
scuture pământul; să trimită un cutremur, dacă este necesar. Oamenii, cinci sute sau mai mulți, au
îngenuncheat în rugăciune cu mâinile ridicate la cer, și ce priveliște minunată a fost! Toți așteptând ca
Domnul să se apropie într-un fel minunat, Puterea lui Dumnezeu a căzut în adunare și deodată pământul a
început să se cutremure. A fost un cutremur, și s-a simțit, în tot orașul. A fost momentul în care
Charlestown, Carolina de Sud, a fost distrus și cutremurul a ajuns până în Anderson, Indiana. Rugăciunea
credinței va fi ascultată, dacă Domnul trebuie să coboare cerul pe pământ.

Pământul a fost zguduit în multe locuri, astfel încât mulțimea s-a legănat și a căzut.

Un avocat s-a trezit într-o zi la întâlnire și a spus că trebuie să spună un cuvânt despre munca bună pe
care numai veșnicia o va dezvălui. Ținea în mână o scrisoare pe care o primise de la fratele său, care
fusese un necredincios remarcat, în care spunea că nu m-a văzut niciodată și nici nu a participat la nici una
dintre întâlnirile mele, ci ceea ce văzuse și auzise despre ele de la distanță și citindu-mi cartea, el s-a
convertit și mergea în slujire. A spus că are cărți scrise de necredincioși în valoare de câteva sute de dolari
și că a făcut foc și le-a ars. Avocatul care a povestit asta despre fratele său a spus că era un necredincios
când am venit în oraș, dar necredincioșia lui a fost spulberată.

O sută nouăzeci și patru au fost botezați în râul Alb. În ziua care am programat-o pentru botez, înainte de
ora șapte, pe străzile din Anderson puteau fi văzute trecând căruțe, cărucioare, șarete, omnibuze, și alte
vehicule, însoțite de bărbați, femei și copii pe jos și călare, toate îndreptate spre un singur centru comun –
locul de întâlnire Woodworth. Funcționari, muncitori, proprietari, tipografi, fete și băieți, mari, mici, bătrâni și
tineri, stăteau la uși sau la ferestre și spuneau: „Ați văzut vreodată așa ceva?” în timp ce șirul lung de
oameni curgea pe strada North Main spre tabără și râu. Slujbele s-au ținut de la 9:30 la 10:30, apoi
cortegiul, în frunte cu câțiva dintre lucrătorii de frunte, a început marșul spre râu. Convertiții mergeau, în
general, patru în față cu brațele blocate. În timp ce șirul lung de oameni a părăsit crângul și a coborât pe
drum spre capătul de nord al podului, ei cântau „Steaua din Betleem”, în timp ce malul râului era aliniat de
fiecare parte de la pod până la fabrica de bere cu nu mai puțin de trei mii de persoane, care s-au alăturat
corului; priveliștea prezentată a fost una care nu va fi uitată niciodată. S-au dus peste podul mare de fier și
au coborât malul mai departe pe malul cu pietriș până unde un dig făcut din scânduri largi, sprijinit pe stâlpi,
se întindea treizeci de picioare în apă. La marginea exterioară a acestui dig, apa varia de la unu la patru
picioare în adâncime. Convertiții și lucrătorii s-au adunat în jurul capătului de pământ al debarcaderului,
unde a fost cântat un imn și a fost înălțată o rugăciune.

În acest timp, malul râului era plin de vagoane, cărucioare și trăsuri încărcate cu mărfuri umane. Un slujitor
a ieșit până la capătul digului. Eu am mers înainte și înapoi pe scânduri și am condus candidații, așa cum
urmau unul după altul, după exemplul Domnului lor, fiind îngropați în botez. Soții și soțiile au mers
împreună în apă, frați și surori, niște copii mici. Cei mai mulți erau trecuți de vârsta mijlocie. Mulți aveau de
la șaizeci la optzeci și cinci de ani. A fost o priveliște minunată să văd atât de mulți bătrâni, mulți cu păr alb,
care intraseră în staulul lui Hristos la ceasul al unsprezecelea, smulși ca tăciunii din foc, ieșind din apă cu
fețele și mâinile ridicate spre cer, lăudând pe Dumnezeu. Aproape toți, bătrâni și tineri, au ieșit din apă
strigând. Unii au căzut sub puterea lui Dumnezeu și au trebuit să fie cărați pe brațe. Am organizat o
biserică în crâng. Două sute nouăzeci și cinci de nume au fost înscrise. Au venit sute și i-au luat de mână
în părtășie creștină. A fost o priveliște la care, probabil, nimeni de pe terenul de tabără, nu mai fusese
martor până atunci.

La o cerere serioasă din partea unui număr de oameni de afaceri ai orașului, am ținut ședința de închidere
pe treptele tribunalului. În timp ce ne uitam în jos, peste curtea și strada tribunalului, am putut vedea o
masă aglomerată de fețe întoarse în sus și din toate magazinele și vitrinele, dornici să vadă și să audă. Îl
laud pe Dumnezeu pentru că a stat lângă mine în acel moment de încercare. A fost nevoie de har și curaj
pentru mine să stau pe acele trepte înalte. În jurul meu erau miniștri, avocați, medici și reporteri. După
atâtea luni de muncă constantă, eram foarte slabă și nervoasă, dar Dumnezeu mi-a dat o voce clară și
puternică. Mă auzeam la câteva blocuri distanță.

În timp ce țineau întâlniri la Anderson, slujitorii diferitelor biserici din Farmland au format un comitet și au
venit la Anderson pentru a încerca să mă convingă să mă întorc. Ei au spus că au văzut cu toții rezultatele
bune ale întâlnirii de zece zile pe care am ținut-o acolo, că a existat o mare schimbare în comunitate pentru
bine, iar bisericile au fost minunat reînviate și întărite, iar cei care s-au retras înainte erau acum pregătiți să
vină în față și să facă tot ce le stă în putință pentru a mă ajuta. Am simțit că a fost voia Domnului să plec.
Când am încheiat întâlnirea de la Anderson, m-am dus și am început o adunare de tabără într-o pădure
mai bună decât cea în care am ținut prima întâlnire, despre care numai veșnicia va putea spune rezultatele
bune. Aproape toți slujitorii satului au venit pe front și au dus lupta cot la cot cu mine. Apoi au adunat mieii.
Toți erau uniți; au ieșit în grupuri pentru a înăbuși această mare rebeliune. Focul s-a extins în toate
direcțiile. Slujitorul United Brethren a organizat o biserică. Fie ca acesta să prospere și să fie mereu o
lumină strălucitoare care să conducă sufletele care se luptă în portul odihnei eterne. Membrii „Societății
Prietenilor”, din diferite locuri, mi-au fost alături și m-au ajutat în multe feluri.

O, ce bucurie va fi ca un om strălucitor, spălat cu sânge, în hainele împărătești ale cerului, să te ia de

mână și să spună: „Tu mi-ai arătat calea și m-ai condus la Isus”. Mulți astfel de oameni vor veni la noi în
acea zi și vor spune: „Prin munca voastră am fost mântuiți”.
S-au convertit sute, mulți bătrâni. Nu cred că au fost o duzină de convertiți care să nu aibă peste
optsprezece ani. Cred că jumătate din toți cei salvați aveau în jur de patruzeci de ani.
Au urmat cu adevărat semne și minuni. Duhul Sfânt a venit în puterea de străpungere, de topire, de ungere
și de vindecare. La adunare a fost adus fratele G., care fusese închis în casă patru ani cu tuberculoză. Era
înalt și impunător, cu talente foarte strălucitoare. L-am văzut când venea, cu un șal greu în jurul lui; L-am
luat de mână și i-am spus câteva cuvinte. Am îngenuncheat cu toții și m-am rugat ca Dumnezeu să reverse
puterea ungerii și să-i vindece sufletul și trupul. Și-a ridicat vocea în rugăciune și mâinile la cer. Puterea lui
Dumnezeu a venit ca un șoc electric. El a sărit în picioare, lăudând pe Dumnezeu, și a ieșit din cort și peste
tot în tabără, lăudând pe Dumnezeu cu glas tare și puternic. Era un om sănătos, vindecat de orice boală!.

Soția fratelui R. a fost vindecată, s-a ridicat din pat și a venit de la șase mile depărtare la întâlnire; a mers
să lucreze pentru Isus și a rămas până la încheierea întâlnirii noastre. Un slujitor din Winchester și-a adus
soția la întâlnire. Nu mai putea să meargă de vreo cinci ani; o bună parte din timp nu a putut să se ridice
din pat.
Ne-am rugat pentru ea și ne-am pus mâinile pe ea. Puterea a venit; ea a început să-L laude pe Dumnezeu,
spunând că a fost vindecată. Ea s-a ridicat la altar și s-a plimbat prin adunare, lăudând pe Dumnezeu și
dând mâna cu toți. Mi-a dat bastonul ei; ea nu mai avea nevoie de el. Lăudați pe Domnul pentru lucrările
sale minunate și pentru marea recoltă de suflete adunate la Farmland!.

slujitorii și bătrânii au spus că nu a existat niciodată o asemenea trezire în acea parte a țării; că nu a existat
niciodată o asemenea revărsare a Duhului Sfânt; nu au urmat niciodată asemenea semne și minuni;
niciodată o astfel de adunare; a sufletelor. Mulți dintre convertiți au fost botezați în râul Alb. Mii de oameni
s-au înghesuit pe maluri pentru a asista la scena solemnă.

Capitolul XXIII.
Întâlnire la Muncie, Indiana—Mulți botezați în White River—Încercând să se odihnească—
Întoarcerea la Muncie—Întâlnirea din Indianapolis—Mulți slujitori ne-au stat alături—Capete
încărunțite înclinate de durere—Vindecat de cancer la stomac—Înapoi la Anderson—Întâlnire la
Greens-burg, Indiana—Judecător vindecat—Fratele Hanway —O viziune minunată

După multe solicitări ale poporului creștin din Muncie, Indiana, să vin în orașul lor și să țin o adunare de
tabără, am hotărât să fac acest lucru și am plecat acolo de la Farmland și am început o întâlnire la Fair
Ground. În circumstanțe foarte descurajatoare am început întâlnirea în acel loc. Vremea era rece și
sumbră, iar inimile oamenilor încă mai reci; dar am început, știind că Dumnezeu va aduce o victorie
minunată. Eram aproape epuizată de lupta grea de la Farmland și, pentru că aveam foarte puțin ajutor, mi
s-a părut trist, dar aveam credință în Dumnezeu și el m-a condus prin „mai mult decât biruitor”. Cerurile s-
au luminat, iar odată cu cerurile strălucitoare au venit oamenii până când cortul mare s-a revărsat. La unele
slujbe, mulți nu au putut să-mi audă vocea.

Dumnezeu a fost prezent cu o putere mare și sute au fost aduși în brațele iubitoare ale Mântuitorului. Mulți
bătrâni au fost aduși la Hristos și zeci de oameni au fost vindecați de diferite boli.

Muncie era remarcat pentru necredință și batjocoră la adresa religiei. Ei se lăudaseră de multe ori, spunând
că nu voi veni niciodată la Muncie; că îmi era frică de ei. După ce am auzit atâtea discuții puternice, am fost
hotărâtă să merg și să le spun ce poate face Dumnezeu. În cei paisprezece ani în care am fost pe câmpul
de luptă al lui Dumnezeu, el mi-a dat atât de mult curaj încât nu am văzut niciodată om sau diavol pe care
să-mi fie teamă să-l întâlnesc, în numele Domnului. Mulți dintre acești necredincioși și batjocoritori au fost
primii care au căzut sub puterea de străpungere a lui Dumnezeu. Alții au tremurat ca să nu mai stea în
picioare și au căzut cu fața la pământ și au strigat către Dumnezeu pentru milă. Întâlnirea a continuat patru
săptămâni. În fiecare zi, mulțimile erau mai mari și puterea lui Dumnezeu era mai mare. Cei mai în vârstă
au spus că nu a fost niciodată o asemenea trezire; nu au avut niciodată astfel de mulțimi adunate cu
scopul de a se închina lui Dumnezeu cel viu. Mulți convertiți de la întâlnirile noastre din Hartford City, New
Comer și din toată Indiana ca și din alte state, au venit să ajute la luptă. Zeci de slujitori au venit cu
lucrătorii lor. În Sabat, mulțimile erau atât de mari încât nu puteam ține adunările în cort. Au făcut o
platformă înaltă pe vârful dealului din crâng. Când s-a înțeles că slujbele se vor desfășura în aer liber, o
asemenea învălmășeală s-a produs încât nimeni nu mai văzuse așa ceva. Toți au încercat să ajungă acolo
unde puteau să vadă și să audă. Nu erau locuri, tineri și bătrâni trebuiau să stea în picioare, dar păreau
bucuroși că își găsesc un loc unde să stea. Zeci dintre aceștia erau foarte bătrâni; au plâns, au strigat și au
lăudat pe Dumnezeu că li s-a permis să trăiască pentru a vedea o adevărată trezire a Rusaliilor. Zi de zi
puterea Domnului a cuprins adunarea până când de multe ori au fost zguduiți ca grâul într-o furtună.
Aceste întâlniri, ca în toate celelalte locuri, arătau ca un câmp de luptă; străpunșii Domnului puteau fi văzuți
întinși de jur împrejur și păcătoșii plângând pe drumul spre Golgota, în mijlocul strigătelor de biruință, al
urletelor și mârâitului dușmanului care era alungat de pe câmp. Mulți dintre convertiți au fost botezați în râul
White, lângă pod. Mii de oameni au asistat la scena solemnă, care i-a făcut să se gândească la Ioan
Botezătorul în timp ce boteza în Iordan înconjurat de mulțimi.

După ce am încheiat întâlnirea de tabără de la Muncie, ne-am dus la Rochester, Indiana, și am rămas vreo
trei săptămâni, încercând să obținem odihna necesară pentru trupul meu obosit; dar era inutil să încerc să
mă odihnesc, căci inima și mintea mea ieșeau mereu după cei nemântuiți.

O solicitare serioasă din partea oamenilor din Muncie a venit să mă întorc să mai țin o întâlnire, noiembrie
1886, și m-am dus. Patinoarul mare fusese închiriat pentru a ține slujbele și am luptat din nou împotriva
lucrărilor întunericului care erau multe în acel oraș. Întâlnirea a continuat trei săptămâni, ducând la
convertirea a sute. Puterea lui Dumnezeu a fost arătată într-un mod minunat la această întâlnire în
vindecarea multor suferințe trupești, precum și a bolii sufletești.

După ce de mult timp am simțit impulsul că era de datoria mea să încep o lucrare pentru Domnul în
Capitala Indianei, am mers din Muncie în acel oraș și am inaugurat ceea ce s-a dovedit a fi cea mai grea și
mai rea luptă disputată vreodată pentru Regele Isus.
Într-o noapte rece de decembrie ne-am aruncat bannerul în briză din Meridian Rink, la Indianapolis. Cred
că sunt sigură să spun că nimeni nu a început vreodată o întâlnire de trezire în acel loc cu atât de puțină
simpatie și cu atâta opoziție ca noi. Puterile întunericului erau toate în luptă împotriva noastră, dar în
mijlocul tuturor circumstanțelor dificile și a săgeților de foc împinse spre noi din toate părțile de către
dușman, ne-am uitat continuu la Isus și, deși lupta a fost lungă și grea, am avut o mare victorie prin El care
conduce lumea.

Mai erau doar două săptămâni până la Crăciun și toate bisericile aveau o adunare după alta, pregătindu-se
să se bucure de sărbători; și cei mai mulți dintre ei se gândeau la orice altceva, în afară de o trezire făcută
de Duhului Sfânt. Aproape toți oamenii s-au gândit la Crăciun și timpul lor a fost ocupat într-un fel. Mulți
încercau să-i facă pe alții fericiți. Puteam vedea mulțimi de suflete de jur împrejur, repezindu-se într-un iad
îngrozitor; vedeau înmormântarea trecând în fiecare zi, mulți dintre ei făcând un salt în întuneric. În loc să
mă uit la partea întunecată a tuturor acestor lucruri și să mă descurajez, mi-am simțit responsabilitatea mult
mai grea și am spus, în puterea Dumnezeului nostru, vom merge înainte. În numele Domnului Isus vom
pune pe dușman la fugă; vom avea biruință prin sângele Mielului. Cu aproximativ trei zile înainte de a
merge în oraș, casa bisericii United Brethren a ars. Slujitorul și membrii săi au venit în ajutorul Domnului
împotriva celor puternici. Sarea orașului, după cum au auzit ei de bătălie, a venit. Când au venit odată, au
continuat să vină. Mulți slujitori au stat alături și au lucrat cu curaj în luptă. Nu lipseau niciodată dacă
puteau ajunge acolo. Aveam trei servicii pe zi. Sufletele au fost salvate la fiecare întâlnire. Am stat patru
săptămâni pe patinoar; apoi ne-am mutat la sala masonică.

Casa era plină zi și noapte. Au venit sute din țară și din alte orașe. Sufletele s-au adunat la Hristos ca
porumbeii la ferestre. Mulți au mărturisit că erau soldați noi pentru Isus, spălați în sângele Mielului. Au fost
salvați sute de bătrâni, de la patruzeci la șaptezeci și cinci de ani. Unii aveau optzeci și cinci. O bătrână a
fost adusă de la douăzeci și cinci de mile. Avea o sută trei ani. Ea căzuse și fusese rănită grav. Suferințele
ei erau atât de mari încât se auzea țipând zi și noapte. Când a auzit că oamenii erau vindecați, ia spus
fiului ei dacă o va aduce la întâlnire, Dumnezeu o va ușura suferința și o va vindeca. A fost o întreprindere
mare în starea ei, dar el era foarte mândru de mama lui în vârstă și nerăbdător să facă orice pentru a o
ușura. Ea a fost dusă înăuntru. Ne-am rugat pentru ea și a fost vindecată și umplută cu puterea lui
Dumnezeu. Ea a strigat prin casă și a lăudat pe Dumnezeu și a mărit numele Lui într-un mod minunat.
Când fiul ei s-a ridicat și a spus oamenilor că mama lui avea o sută trei ani, ei au spus: „am văzut lucruri
ciudate azi.” Era cea mai în vârstă persoană pe care am întâlnit-o vreodată. Un slujitor care a stat foarte
sus în Biserica Metodistă și care ne-a ajutat la întâlnire, a spus că a lucrat pentru suflete pierdute timp de
patruzeci de ani, a avut parte de multe treziri minunate, dar nu a văzut niciodată atât de mulți bărbați și
femei în vârstă la altar; nu am văzut niciodată atâtea capete cenușii plecate de întristare plângând drumul
spre Calvar.

Din sala masonică am mers la o biserică mare; de acolo până la primărie, cea mai mare clădire din oraș.
Noaptea strada era aglomerată de oameni care așteptau deschiderea ușilor.

Doamna C. a fost adusă din St. Louis, Mo., într-un vagon de dormit într-o stare de moarte, fiind abandonată
morții de către cei mai eminenți medici din St. Louis și din alte părți. Ea murea de foame, necazul ei fiind
cancerul la stomac. Când a pornit, vecinii i-au spus soțului ei că va fi adusă înapoi în sicriu. Când am
văzut-o, i-am spus să aibă curaj, Domnul o va vindeca, dar ea trebuie să trăiască pentru Dumnezeu și să-l
slăvească cu sănătatea ei restabilită. Am pus mâna pe ea. M-am rugat ca ea să fie vindecată și umplută cu
Duhul Sfânt. A fost făcut. Durerea și tristețea au plecat. Puterea lui Dumnezeu a umplut-o și a încântat
toată ființa ei. S-a ridicat, strigând cu glas tare laude lui Dumnezeu, care o vindecase. Ea s-a ridicat la
amvon și a cântat „Sunt un copil al regelui” și alte câteva imnuri. Ea a cântat cu atâta putere și în fața ei
strălucea atât de mult încât fiecare ochi era ațintit asupra ei. Oamenii au fost uimiți și au spus: „Am văzut
astăzi puterea minunată a lui Dumnezeu”. Ea a rămas în oraș peste o săptămână și a lucrat la întâlnire
pentru a aduce suflete la Hristos. Ea s-a întors apoi la St. Louis și a intrat în lucrarea de trezire. Ea a asistat
la munca de trezire în fiecare noapte timp de trei luni. Acum au trecut șapte ani de când s-a vindecat și
este încă o lucrătoare serioasă în salvarea sufletelor pierdute.

Acesta este unul dintre multele cazuri în care Dumnezeu și-a arătat puterea de vindecare. Mulți au fost
vindecați de diferite boli de către Marele Medic. Puterea lui Dumnezeu a fost manifestată în multe feluri
care au fost minunate. Dumnezeu a fost acolo în puterea de străpungere. Mulți cădeau în transă. Uneori
zece sau doisprezece la un serviciu. Mulți păcătoși s-au numărat printre cei care, la revenirea conștiinței, s-
au convertit, strigând slavă lui Dumnezeu.

Ziua de încheiere (duminica) a întâlnirilor noastre de la Indianapolis a fost fără precedent ca o zi de bucurie
printre acei copii ai lui Dumnezeu. Casa a fost plină toată ziua de cei care fuseseră salvați în timpul
întâlnirilor, iar mulți nu au putut să intre. O întâlnire generală de laudă a început dimineața și a continuat
aproape toată ziua.

Noaptea clădirea era plină până la revărsare la o oră devreme. Sute de persoane nu au putut să intre. Am
vorbit peste o oră, subiectul meu fiind „Învierea generală. La sfârșitul slujbei, am stat aproape o oră luând
rămas bun și strângând mâna celor pe care am învățat să-i iubim în timpul șederii noastre în Indianapolis.
Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți este rugăciunea mea și să-i păstreze mereu credincioși cauzei lui
Hristos, și atunci vom fi adunați împreună la „Prima Înviere”.

Apoi am mers la Greensburg, Indiana, unde se făcuseră aranjamente anterioare pentru noi. Ne-am început
întâlnirea în următoarea seară de sâmbătă în clădirea operei. Aici, ca și în alte locuri, am găsit adevăratul
creștinism pus deoparte și, dragă cititor, să nu fii surprins când îți spun că în prima noapte când i-am rugat
pe cei care erau de partea Domnului să se ridice, nimeni din mulțimea mare, nu a recunoscut că îi aparține
lui Isus. Acesta a fost începutul la Greensburg, dar nu după multe zile zeci s-au ridicat în picioare deodată,
fiind prea bucuroși că aveau ocazia să spună că erau de partea Domnului.

Ne-am continuat întâlnirile timp de patru săptămâni și am avut o mare victorie pentru Domnul nostru.
Câteva sute s-au convertit în mod strălucitor. Mulți au intrat în transă, în diferite servicii, unii dintre ei având
vedenii minunate. Soția unui comerciant care era convertită, a intrat în transă, într-una dintre slujbe, în timp
ce stătea pe un scaun. În acea stare, ea era însăși imaginea frumuseții. Scena a fost uluitoare și i-a făcut
pe cei mai puternici să plângă. Ea a ieșit din transă strigând pentru că, după cum spunea ea, și-a văzut
fiica în rai. Altă dată, în timp ce era în transă, ea a văzut revenirea lui Hristos și, în timp ce se uita la
frumoasa imagine, ea a compus și a cântat un cântec legat de venirea Lui, care era într-adevăr angelic.

Judecătorul W. a venit la întâlnire de la Anderson. El a spus congregației că a simțit o datorie față de

Dumnezeu și față de oameni să vină acolo și să spună ce a făcut Domnul pentru el la o sută de mile
depărtare, ca răspuns la rugăciunea noastră. A spus că era foarte într-o formă foarte avansată de
tuberculoză; renunțase la orice speranță de a se face bine; se așteaptă să moară în curând; și că eu am
stabilit un timp pentru rugăciune și i-am spus să meargă înaintea Domnului în acel timp stabilit și să aștepte
ca Dumnezeu să-l vindece și să-l boteze cu Duhul Sfânt iar ne vom ruga pentru el în același timp și se va
face bine. El a spus că în timp ce era singur cu Dumnezeu, la timpul stabilit, a fost vindecat. Oamenii au
văzut că era bine si în putere. A stat câteva zile la întâlnire.

Fratele H., un slujitor metodist din Indianapolis, era foarte bolnav și s-a vindecat instantaneu în timp ce ne
rugam pentru el. A venit la Greensburg și a povestit ce făcuse Isus pentru el. În timp ce vorbea, puterea lui
Dumnezeu a căzut asupra lui. A început să strige, Aleluia! Cuvintele s-au rostogolit cu atâta putere și
dulceață încât păreau să vină din spatele Tronului. Nu am auzit niciodată asemenea strigăte. Slavă
Domnului pentru marea lucrare realizată la Greensburg!.

Capitolul XXIV.
Din nou Muncie—Columbia City—Butler—Întâlniri de tabără la Marion—Anderson și Greensburg,
Indiana—Adio Indiana—Urbana, Illinois—Cancer vindecat—Am botezat douăzeci și trei—Boiling
Springs, Illinois—Am botezat o mulțime—Întâlnire la Decatur , Illinois — Un om de cale ferată
convertit — Înapoi în Indiana — Consiliul Bătrânilor din Indianapolis

La sfârșitul întâlnirii de la Greensburg ne-am întors la Muncie, fostul nostru câmp de luptă. Am avut o
întâlnire glorioasă. I-am găsit pe convertiții întâlnirii anterioare la posturile lor, lucrând pentru Regele Isus.
Am rămas doar câteva zile. Apoi am avut o întâlnire de câteva zile la Columbia City și Butler, Indiana. În
luna mai, ne-am întors în Columbia City cu corturile noastre și am organizat o adunare de tabără într-o
pădure frumoasă din apropierea orașului. Ne-am continuat întâlnirea la acest loc timp de zece zile, ceea ce
a rezultat în mult bine. Mulți s-au convertit în mod strălucitor, care lucrează astăzi pentru Stăpânul lor.
După aceasta, am ținut întâlniri de tabără la Marion, Anderson și Greensburg, Indiana, înainte de a pleca în
Illinois, unde ne-am hotărât să petrecem vara. În toate aceste locuri am avut plăcerea de a fi un instrument
în a-i conduce pe mulți la Hristos.

Lăsând în urmă Greensburg, am călătorit spre vest până când vechea Indiana, statul care fusese scena
atâtor conflicte și victorii pentru Regele Isus, a dispărut din vedere. Am simțit că Domnul ne cheamă în altă
parte și, privind în urmă peste anii de muncă din Indiana, am făcut-o fără regret, pentru că am simțit că
inimile și mâinile noastre erau curate. Noi i-am avertizat pe oameni cu credincioșie și nu am eșuat niciodată
să transmitem poporului mesajul lui Dumnezeu așa cum ne-a fost transmis de sus.

Mergând în Illinois nu am fost ghidați de propriile noastre interese, ci de „mâna nevăzută”, în grija căreia ne
încredem implicit. Am ajuns la Urbana, Illinois, într-o după-amiază arzătoare de iunie. Am simțit că este de
datoria noastră să ne oprim acolo, deși nu se făcuseră niciun aranjament pentru noi. În câteva zile, toate
aranjamentele fuseseră făcute, iar noi am început întâlnirea noastră într-o pădure frumoasă din apropierea
orașului Urbana. Am găsit că acest loc nu face excepție față de multe altele, unde oamenii trăiesc într-o
stare căldicică de speranță ușoară - vom fi salvați!. Mulțimile nu au fost mari la început, deoarece această
religie a Duhului Sfânt era nouă pentru majoritatea oamenilor din acel loc. După multe zile însă, mulți
cereau milă, Sabia Evangheliei tăind în dreapta și în stânga. Oamenii veneau de la kilometri în jur pentru a
asista la scenele care se petreceau zilnic la întâlniri. S-au convertit mulți bărbați și femei cu părul alb, care
au trăit o viață lungă în păcat.

Altarul era aglomerat la aproape toate slujbele. Sute au fost conduși la Hristos. A lui Dumnezeu să fie toată
slava!. Mulți au fost vindecați de diferite suferințe trupești, ceea ce a fost într-adevăr minunat.

O doamnă, care a fost afectată de cancer la sân de ani de zile, a fost strălucit convertită la una dintre
întâlniri și a spus că ea crede că Dumnezeu îi va vindeca boala. Mi-am pus mâna pe cancer și i-am spus
să-i dea totul Marelui Medic și, în timp ce ne rugam, umflătura a dispărut și s-a vindecat instantaneu.
Doamna a participat la toate întâlnirile cât am rămas noi și a mărturisit că a fost vindecată. Acest lucru
poate părea incredibil pentru unii dintre cititorii noștri, dar este un fapt și este doar ceea ce suntem învățați
să credem în Cuvântul lui Dumnezeu și există zeci de martori vii ai vindecării în Urbana.

Explozia de entuziasm religios care a urmat acestei manifestări minunate a puterii lui Dumnezeu a fost
minunată. Scepticii și necredincioșii, „de până acum, au fost forțați să creadă că puterea manifestată nu era
alta decât cea a Domnului Isus Hristos. Am putea aminti multe alte vindecări divine minunate care au fost
făcute la această întâlnire, dar spațiul ne interzice.

Am rămas patru săptămâni. În Sabat, ziua noastră de încheiere, am avut una dintre cele mai mărețe și mai
puternice întâlniri pe tot parcursul zilei, pe care le-am ținut vreodată. Mulți cetățeni de seamă au fost
prezenți dimineața, care nu erau creștini, și au vorbit despre marea lucrare care fusese făcută în Urbana.
Mulți ochi umezi au fost văzuți în acea vastă congregație în timp ce ascultau cuvintele elocvente și fierbinți
rostite de acei bărbați care au trăit o viață lungă în păcat și acum povesteau despre dorința lor de a se
odihni în acea casă de dincolo.
După-amiaza am botezat douăzeci și trei în Crystal Lake, lângă tabără. A fost o ocazie grandioasă și
solemnă și una de care ne vom aminti mult timp atât noi cât și de miile care au asistat la ceremonie.

Noaptea am vorbit pentru ultima dată cu oamenii din Urbana, pe care învățasem să-i iubim și cu tristețe ne-
am luat rămas bun. Multe mărturii sonore au fost date înainte de încheierea întâlnirii. Adesea, o jumătate
de duzină se aflau pe picioarele lor deodată, vorbind despre dragostea lui Isus. În timp ce ne uitam peste
multele fețe fericite din acea adunare vastă, ne-am gândit că Dumnezeu s-a mișcat într-un mod misterios,
aducându-ne în acest loc, ca să înfăptuim minunile Lui. A Lui și nu a noastră, să fie slava.

Cu inima tristă ne-am luat rămas bun de la sutele de prieteni nou făcuți în acest loc și am pornit spre alte
câmpuri de muncă. Dumnezeu să-i păstreze credincioși pe dragii tineri soldați și, în cele din urmă, ne vom
aduna acolo unde nu este despărțire și nici întristare.

Următoarea noastră întâlnire a fost la Boiling Springs, Ill., unde primisem o invitație cu un an în urmă, dar
nu am putut să acceptăm până acum. În acest loc am avut o întâlnire glorioasă. Multe suflete au fost aduse
în împărăție.

Bunătatea tuturor celor din acest loc față de întâlnire și față de noi înșine merită o mențiune specială,
deoarece au făcut tot ce au putut în toate modurile pentru a spori confortul nostru și succesul întâlnirii.

Fratele și sora G. au fost amândoi vindecați la această întâlnire de boli de lungă durată, prin rugăciune și
credință. Mulți alții au fost vindecați, care sunt astăzi martori vii ai puterii mântuitoare și vindecătoare a
Domnului și Mântuitorului nostru. Am avut mulțimi mari prezente la aceste slujbe de la început până la
sfârșit. La sfârșitul a zece zile ne-am încheiat munca în acest loc. În ultima zi (duminică) am botezat un
număr de convertiți, asistați de Elder S., într-un pârâu frumos de lângă tabăra. La ceremonie au asistat
câteva mii de persoane.

De la Boiling Springs am mers la Oakland Park, în Decatur, Ill. Aici am montat noul nostru cort mare care
tocmai sosise de la producători. Vechiul nostru era complet uzat. Trecuse, ca și proprietarul său, prin multe
furtuni grele. Cel nou a fost dedicat slujirii lui Dumnezeu de către Elder F.

Întâlnirea de la acest loc a fost una foarte reușită. Sute de oameni s-au convertit și mulți s-au vindecat de
suferințele lor trupești. Altarul a fost aglomerat la prima întâlnire cu căutători, unii pentru vindecarea bolii
sufletești, iar mulți pentru vindecarea sufletului și trupului. Întâlnirile au continuat să crească de la această
oră până când am închis, trei săptămâni mai târziu.

Într-o noapte, tocmai când ne-am început slujba și cântam, un bătrân în vârstă de optzeci de ani a venit
clătinîndu-se înainte și a îngenuncheat la altar și a început să-L cheme pe Dumnezeu să aibă milă de el.
Scena a fost foarte impresionantă și a creat un sentiment profund printre cei prezenți. Câțiva alții au venit și
au îngenuncheat la altar și, în câteva minute, altarul mare a fost umplut de cei care îi cereau iertare lui
Dumnezeu. Intenționam să predicăm pe un anumit subiect în această noapte, dar Dumnezeu a condus
diferit și am spus de bunăvoie: „Nu se face voia noastră, ci a ta”. A fost într-adevăr o întâlnire minunată, iar
puterea lui Dumnezeu a fost demonstrată într-un mod care a convins sute de oameni că nu este altceva
decât aceeași putere pe care a promis-o Isus că ar trebui să coboare. Un muncitor feroviar a fost la altar la
această întâlnire și a spus când a venit la altar că vrea să fie mântuit, dar a avea doar puțin timp să stea,
deoarece a trebuia să iasă pe drum, a fost copleșit cu putere în timp ce se afla la altar, și a stat în acea
stare timp de trei zile. În timp ce se afla în această transă, i s-a permis să vadă frumusețile acelei țări
cerești, de asemenea, ororile celor care sunt pierduți pentru totdeauna. El a ieșit strălucit convertit și a fost
mijlocul de a aduce pe mulți la altar în timp ce noi eram în Decatur. La această întâlnire au fost prezente
multe persoane din diferite state din Uniune și din tot Illinois-ul, pentru a fi mântuite și vindecate.

O femeie din G. a venit afectată de reumatism de doisprezece ani. Fusese tratată de medici eminenți din
New York și din alte părți fără niciun beneficiu aparent. S-a vindecat instantaneu și, când s-a întors acasă,
s-a făcut o femeie bună.

Un om din Decatur, care de ani de zile suferea de reumatism și umbla în cârje, s-a vindecat și și-a lăsat
cârjele acolo, spre uimirea prietenilor săi. Am putea aminti mult mai multe cazuri minunate de vindecare
divină prin rugăciune și credință, dar timpul și spațiul nu ne vor permite.

Duminică, 2 octombrie 1887, s-a încheiat întâlnirea de la Oakland Park, în Decatur, care a atras o atenție
atât de răspândită, ajungând de la Atlantic până la Pacific, din cauza minunatelor manifestări ale puterii lui
Dumnezeu în diferite moduri. Scenele de încheiere ale acestei întâlniri ne vor fi amintite mult timp. Cu
inimile triste ne-am luat rămas bun de la dragii convertiți și prieteni, cu mulți dintre ei nu ne vom mai întâlni
niciodată până când lumea nu va fi adunată la scaunul de judecată al lui Hristos. Sperăm să-i găsim acolo,
la dreapta lui Dumnezeu, și apoi vom intra împreună în acea odihnă din care nu vom mai ieși pentru
totdeauna.

La sfârșitul întâlnirii de la Decatur, ne-am împachetat corturile de sezon și ne-am întors în Indiana și am
avut o întâlnire de câteva zile. Pe când eram acolo am întâlnit pe mulți dintre cei care fuseseră vindecați de
boli trupești la întâlnirile cu un an înainte și, în orice caz, erau puternici și bine, așa cum ne așteptam,
pentru că lucrarea lui Dumnezeu nu este ca a omului. Este minuțioasă și de durată.

În timp ce privim în urmă peste anii de muncă pentru Domnul, ne amintim de multe bătălii grele purtate în
mijlocul încercărilor și greutăților. Prin toate acestea, ne-am ținut totdeauna ochii spre Isus și am fost
conduși de mâna Lui iubitoare. Indiferent cât de grea a fost bătălia și nici cât de puternice s-au aliniat oștile
împotriva noastră, Dumnezeu ne-a făcut mai mult decât biruitor. Toată slava să fie a numelui său!.

O, când mă gândesc la multele fețe strălucitoare care sunt acum în drum spre țara cerească, care au fost
aduse în turma lui Hristos, mă simt bine răsplătită pentru toate încercările și greutățile, într-adevăr, acestea
sunt bucurie și mângâiere. Rugăciunea mea către Dumnezeu este: „Păstrează-i întotdeauna credincioși pe
acești dragi convertiți și apoi, când lucrarea vieții se va termina, să fim cu toții în preajma tronului lui
Dumnezeu, unde ne vom odihni pentru totdeauna. Acum, celui ce poate să facă cu mult mai mult decât
ceea ce cerem sau gândim noi, după puterea care lucrează în noi, a Lui să fie slava în Biserică prin Hristos
Isus în toate veacurile, în vecii vecilor. Amin.” — Efeseni 3: 20, 21.

Capitolul XXV.
Biserica din Anderson, Indiana, dedicată — Vizităm Urbana, Illinois — Trupa lui Daniel la Decatur,
Illinois — La Hannibal, Missouri — Un proprietar de salon convertit — Un slujitor vindecat de
guturai — Puterea afișată — O viziune doveditoare

După ce am participat la adunarea bătrânilor de la Indianapolis, ne-am dus la Anderson, Indiana, pentru a
participa la hramul noii clădiri a bisericii, care a fost construită de biserica pe care am organizat-o acolo cu
un an înainte. Este o casă mare, confortabilă. Numărul de membri era de patru sute; aveau o școală de
Sabat de două sute de elevi. Ei au strâns 1.400 de dolari și au curățat clădirea de datorii. Privind peste
masa de oameni, am văzut zâmbetul pe fețele fericite ale convertiților și ale cetățenilor. Au muncit foarte
mult pentru a construi și a mobila casa. Presupun că erau prezenți cinci sute de convertiți din diferite locuri,
pe care i-am condus la Hristos în cei doi ani anteriori, printre care se aflau mulți oameni foarte bătrâni și
slabi pe care nu mă aștept să-i mai văd până când nu-i întâlnesc pe malul celălalt. Mulți au intrat în câmpul
muncii și adună grâul de aur pentru Stăpân. Privind la unii și alții dintre dragii cetățeni, care fuseseră atât
de buni cu noi în diferite moduri, L-am lăudat pe Dumnezeu pentru lucrarea minunată pe care o făcea prin
ei, răspunzând rugăciunilor mele și ridicând lucrători în via lui. A fost trist să mă despart, dar am așteptat cu
nerăbdare sunetul trâmbiței pe care îl vom auzi în curând și, Oh! ce întâlnire fericită va fi. Doamne ajută-ne
pe toți să strigăm strigătul de luptă, La arme! La arme!! Fiecare la postul lui, dispus să moară, dar să nu se
predea niciodată!

De la Anderson am mers la Urbana, Ill., pentru a vizita Trupa lui Daniel. Trupa s-a întâlnit în sala lui Busly,
care era aglomerată, fiecare loc în picioare fiind ocupat, iar sute au fost întorși afară. Au fost prezenți un
număr de slujitori care au luat parte și au vorbit despre marea lucrare care a fost făcută în timp ce am fost
acolo înainte și care era încă făcută de trupă. Mulți au mărturisit că erau vindecați de patru luni și sunt încă
bine. Unii aveau o sănătate mai bună decât oricând. Trei s-au vindecat de cancer. Am văzut că convertiții
erau bărbați și femei puternici în Domnul. Erau acolo câțiva care fuseseră convertiți în Bandă. Unii erau
bătrâni. Am avut o perioadă glorioasă și cu inimile triste i-am părăsit și am intrat în alte câmpuri de bătălie
pentru Dumnezeu.

Ne-am dus la Decatur, Ill., și ne-am oprit acolo cu Trupa lui Daniel. Am ținut două întâlniri în Biserica lui
Dumnezeu, Betel.

Am predicat și apoi am avut o întâlnire de mărturie. Mulți convertiți au vorbit despre dragostea lui Isus în
salvarea sufletelor lor, iar alții au mărturisit despre vindecarea trupurilor lor, după ce au fost în întregime
sănătoși. Fețele lor străluceau de slava lui Dumnezeu. Altarul a fost aglomerat în ambele nopți. Câțiva au
fost convertiți, iar un număr s-au vindecat de diferite boli.

Apoi am mers la Hannibal, Mo., și ne-am oprit la hotelul Park. Am închiriat patinoarul, plătind singuri chiria.
Am avut una dintre cele mai grele bătălii pe care le-am dus vreodată. Era o trupă de învățători falși acolo.
Nimeni nu avea încredere în ei sau în religia lor. S-au repezit la întâlnirea noastră și au încercat s-o fure
prin contrafacere. Nu știam nimic despre ei dar am văzut că este contrafăcut. Oamenii orașului i-au văzut
luând un rol atât de activ și au presupus că suntem la fel ca ei. Acest lucru a avut ca efect ținerea
oamenilor departe. Am avut răbdare cu ei cât am putut, sperând că vor vedea că au greșit și vor merge în
lumină. Dar nimeni nu este atât de orb ca cei care nu vor să vadă. Le-am spus că trebuie să se alinieze cu
noi sau vor cădea afară. Nu au ascultat, dar au făcut tot ce s-a putut face pentru a sparge întâlnirea.

Când oamenii au văzut că nu suntem de acord cu o astfel de lucrare, interesul a crescut până când cea
mai mare clădire din oraș a fost aglomerată și sute nu au putut să intre. Primul convertit a fost un bătrân,
un posesor de salon în vârstă de șaptezeci de ani. Au urmat mulți oameni, printre care mulți dintre cei mai
buni cetățeni. Altarul lung era umplut zi și noapte. Uneori, altarul era curățat în câteva minute, toți convertiți
sau vindecați și umplut a doua oară, iar uneori a treia oară. Ei au venit din state diferite pentru a fi vindecați
și convertiți. Un slujitor a fost vindecat de catar (gripă), pe care o avea de douăzeci și cinci de ani. Își
pierduse simțul mirosului. S-a vindecat perfect în cinci minute. El a stat o săptămână și a mărturisit de
multe ori ce făcuse Dumnezeu pentru el. Un cetățean bătrân din Hannibal șchiopăta de patruzeci de ani; nu
putea să-și îndoaie piciorul și trebuia să meargă cu o cârjă sau cu baston. El a fost vindecat, s-a urcat la
altar, a sărit și a mers. Domnul și-a arătat puterea într-un mod minunat. Mulți erau trântiți la pământ, ca
morți, în întâlnire, și au stat în transă ore întregi. Unii au avut viziuni minunate. Dar acest lucru nu s-a
întâmplat doar la întâlnire, ci la mulți kilometri distanță. Un bărbat căzut în transă la domiciliul său și a
rămas în acea stare timp de trei zile. Mai mulți medici au mers să-l vadă, dar nu au putut să-și dea seama
ce a fost cu el. El a ieșit lăudându-L pe Dumnezeu și a venit la întâlnire pentru a-și spune experiența.

O femeie l-a rugat pe Domnul să-i arate dacă noi predăm doctrina lui Hristos. Domnul i-a arătat-o într-o
viziune. Platforma pe care o foloseam pentru amvon și altarul sau banca plângerii, care ajungea aproape
pe lungimea patinoarului, erau de un alb pur. M-a văzut pe mine și pe cei care erau cu mine îmbrăcați în
alb curat. Pe platformă a văzut niște vase de pământ, albe ca zăpada, iar peste toate acestea era un nor
ușor de glorie, mai alb decât zăpada. Deasupra vaselor, ea a văzut scris cu litere strălucitoare: „Acestea
sunt vasele mele alese, purtând Evanghelia curată a lui Hristos în putere!”. Tot ce vezi este alb pur,
simbolul purității. Ea a spus viziunea congregației. Alții câțiva au avut viziuni minunate. Oriunde mergeam,
Dumnezeu făcea totul pentru a le arăta oamenilor că El ne-a trimis și că ne duce luptele. Cei care se întorc
sunt fără scuză și vor rămâne fără cuvinte la Tribunalul lui Dumnezeu. Dragă cititor, ai făcut pace cu
Dumnezeu? Dacă nu ai, Dumnezeu să-ți dea înainte să se spună: „Prea târziu; secerișul a trecut, vara s-a
sfârșit și noi nu suntem mântuiți.”

Capitolul XXVI.
O viziune minunată — Puterea Duhului Sfânt — Hristos, vița adevărată — Ultima chemare a milei —
Întâlnire de o săptămână la Hull’s Station, Illinois — Înapoi la Hannibal, Missouri

Cu puțin timp înainte să mergem la Hannibal, un frate a avut o viziune. A văzut un munte înalt, acoperit cu
stâncă. Era atât de sus încât nimeni nu putea ajunge în vârf; iar pe vârf a văzut o femeie singură,
îmbrăcată în alb curat. Avea doi cai albi frumoși și un plug. Ea ara chiar printre stâncile dure, răsturnând
pământul negru, care părea a fi inimi umane. El a văzut un gard înalt din rigle, dar ea nu s-a oprit niciodată
în fața lui, ci a continuat aratul printre riglele gardului în toate direcțiile. A văzut că riglele erau bărbați și
femei. El s-a apropiat de femeia care ara. Femeia mergea în spatele plugului cu ambele mâini ridicate spre
cer. O sabie ascuțită, cu două tăișuri, era în gura ei. El nu a înțeles viziunea până când nu a văzut lucrările
minunate ale lui Dumnezeu în întâlnirea noastră. Domnul i-a revelat viziunea și a relatat marii adunări
interpretarea acesteia. Eram femeia în alb – puritate și putere. Muntele înalt era înțelepciunea și experiența
pe care mi le dăduse Dumnezeu. Faptul că stăteam singură printre stâncile tari, a fost curajul și zelul de a
merge acolo unde nimeni altcineva nu ar merge, știind că nimic nu este prea greu pentru Domnul. Caii albi
erau puterea Duhului Sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Plugul era plugul Evangheliei. Femeia care
mergea în spate, cu mâinile ridicate spre cer, a arătat că marea biruință a Crucii nu se câștigă prin puterea
naturală sau omenească, ci prin puterea mare a lui Dumnezeu; iar sabia cu două tăișuri din gura ei era
Cuvântul lui Dumnezeu, care este mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, când venim, nu în cuvânt,
ci în putere. Gardul a fost opoziția ridicată de profesori reci și lideri orbi. Riglele care au zburat —
încercarea deșartă de a se opune lucrării lui Dumnezeu. „Nu există nicio armă creată sau ridicată împotriva
ta care să prospere. Te voi face ca un instrument ascuțit de batere, având dinți; vei zdrobi munții păcatului.”
Când a spus viziunea, aceasta a avut un efect puternic asupra congregației. În timp ce o spunea, Duhul
Sfânt a căzut peste mine și mi-a spus că sunt femeia cu sabia. O, lăudat pe Domnul! El a luat o femeie ca
să bată un munte de păcat. Din gura lui iese o sabie cu două tăișuri, cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta
înseamnă că Hristos conduce sfinții săi pe cai albi, îmbrăcat cu putere, spre marea victorie, chiar înainte să
vină a doua oară. Acel timp este aici. Aceasta este ceea ce face Hristos în toate aceste întâlniri minunate.
El le dă copiilor săi puterea de a chema focul din cer. Acesta este focul Duhului Sfânt, care vine ca răspuns
la rugăciune; în a lăsa bărbați și femei ca morți pentru mai multe zile, atât în cadrul întâlnirilor, cât și în
afara lor, și în multe alte feluri, umplând casa cu slava lui Dumnezeu.
Apoc. 6:2.—„M-am uitat și am văzut un cal alb; și cel ce ședea pe el avea un arc; și i s-a dat o coroană; și
a pornit biruitor și să biruiască.” Aceasta înseamnă că Evanghelia a cucerit prin puterea lui Dumnezeu prin
vasele alese de el.
Rev. xix. 11. — „(Apo 19:11)  Apoi am văzut cerul deschis, și iată că s'a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el,
se cheamă „Cel credincios” și „Cel adevărat”, și El judecă și Se luptă cu dreptate.
” era îmbrăcat într-o haină înmuiată în sânge, sângele lui Hristos și persecuția sfinților; vindecarea
bolnavilor, redarea vederii orbilor, auzul surzilor, făcându-i pe șchiopi să sară ca un cerb, despărțind vița
mincinoasă a pământului de vița adevărată a lui Hristos și aruncându-i în teascul mâniei lui Dumnezeu,
căci strugurii lui sunt copți deplin, paharul fărădelegii este plin.

Aceasta este ceea ce fac acum calul alb și călăreții, trăgând granița dintre fals și adevărat, iar păcătoșii
trebuie să se pocăiască sau să fie pierduți pentru totdeauna. Oriunde mergem, este ultima chemare a milei
pentru mii. Cu siguranță Împărăția Cerurilor s-a apropiat de tine. Dacă nu vei accepta, va fi mai suportabil
pentru Sodoma și Gomora decât pentru cei care îl resping pe Hristos în aceste întâlniri.

În timp ce țineam o întâlnire la Hannibal, un pastor baptist cu unii dintre membrii săi a venit din Hull’s
Station, Illinois, un oraș la douăsprezece mile de Hannibal, pentru a ne face să venim și să ținem întâlniri
pentru ei. Am fost și am stat o săptămână. Duhul Domnului a venit cu o putere minunată de trezire. Întregul
oraș a fost mișcat. Copiii lui Dumnezeu păreau să-și vadă responsabilitatea așa cum nu au văzut-o
niciodată, încercând să-i salveze pe cei pierduți și curățându-și mâinile de sângele sufletelor vecinilor lor.
Păcătoșii și-au văzut pericolul și au început să caute adăpost de furtunile mâniei lui Dumnezeu care vin să
cuprindă lumea. În noaptea în care am închis altarul a fost plin de bărbați și femei care plângeau, care
căutau viața veșnică. La sfârșitul acestei întâlniri, ne-am întors la Hannibal și am stat o săptămână. Multe
suflete au fost salvate și multe au fost vindecate de toate bolile lor.

Capitolul XXVII.
Lucrarea de la Warrensburg, Illinois — La Decatur, Illinois — Mergem la Philadelphia, Pennsylvania
— Domnul îmi închide gura — Mare bine făcut la Chambersburg, Pennsylvania — Un necredincios
convertit

Din Hannibal, Missouri, ne-am dus la Warrensburg, Illinois și am început să ne întâlnim în Biserica lui
Dumnezeu, Betel. Vremea era foarte rece și furtunoasă. Inimile oamenilor erau tari ca fierul și mai reci
decât vremea. Ne-am luptat prin furtună până când a venit focul Duhului Sfânt. Gheața a început să se
topească și inimile reci au început să ia foc. Focul sfânt s-a răspândit de la unul la altul, până când țara pe
kilometri în jur a fost zguduită de marea putere a lui Dumnezeu. Oamenii au fost convertiți pe drumuri, iar
unii în casele lor. Mulți au intrat în transă în casele lor, la câțiva kilometri distanță, și au stat întinși ore
întregi și au avut viziuni minunate. Necredincioșii, scepticii, membrii bisericii, bețivii, toate clasele au fost
aduse în împărăție.

Într-o noapte, puterea lui Dumnezeu a venit peste congregație, astfel încât fiecare părea la fel de solemn
ca și cum moartea ar fi fost în mijlocul nostru. Păcătoșii veneau grăbiți la altar, strigând după milă. Bărbați,
femei și copii s-au închinat unul lângă celălalt și cu lacrimi curgându-le pe fețe, au ridicat privirea la cer și l-
au rugat pe Isus, care a murit pentru ei, să vină să-i mântuiască și să le umple inimile cu slava Lui. Domnul
cel Bun și-a înclinat urechea Sa binecuvântată și a auzit rugăciunile lor și a venit și i-a eliberat din mâinile și
puterea diavolului care îi ținuse prizonieri.

Într-o noapte, toată adunarea tremura sub puterea lui Dumnezeu. Douăzeci și șase de bărbați și femei au
fost întinși jos la un moment dat ca niște morți. Alții stăteau în picioare sau pe scaun cu mâna dreaptă
ridicată spre cer, îndreptându-i pe păcătoși către Dumnezeu. Cel mai masiv bărbat din casă era întins jos
la fel de neajutorat ca un bebeluș, ore întregi. Doisprezece bărbați au căzut jos deodată. De fiecare dată
când intram în biserică puterea venea asupra mea ca un nor, nu mă puteam mișca sau face nimic,
Dumnezeu ținea o predică minunată. A fost ultima chemare la milă pentru mulți dintre oamenii din
Warrensburg.

Dragă cititorule, acceptă aceste rânduri ca pe un mesaj de la Dumnezeu pentru tine și primește
avertismentul înainte de a fi prea târziu și îngerul de la ușă va spune: „Prea târziu, nici un loc, nici un loc în
cer pentru tine”. Acestea sunt câteva dintre semnele și minunile pe care Isus a spus că ar trebui să
urmeze. Dumnezeu întinde mâna să vindece în numele sfântului copil Isus.

Din Warrensburg ne-am dus la Decatur, Illinois, pentru a ne întâlni într-o noapte cu trupa lui Daniel. Casa
era aglomerată, iar trupa era toată în flăcări pentru Dumnezeu și lucrarea lui. Am vorbit, am avut o întâlnire
de mărturie și apoi am chemat pe păcătoși la altar. Au venit câțiva, unul un cetățean de seamă. Am avut o
perioadă glorioasă. Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i păstreze credincioși până la sfârșit.

Am luat trenul spre Philadelphia, Pennsylvania, unde am ținut întâlniri în Biserica lui Dumnezeu, Betel. Noi
fuseserăm chemați de biserică și slujitor. Slujitorul conducea biserica într-un mod formal și rece; Nu aveam
libertate. Domnul mi-a închis gura. Am stat doar câteva zile, apoi am mers la Chambersburg, Pennsylvania,
și am început întâlnirea în Biserica Fraților Uniți. În prima noapte casa a fost aglomerată, iar noapte de
noapte sute n-au putut să intre. Ne-am mutat la operă și apoi la patinoar, cea mai mare clădire din oraș.
Mulțimile mari care au venit în acest loc nu au putut intra. Puterea Duhului Sfânt a fost manifestată în
semne și minuni și în putere de vindecare. Un necredincios s-a convertit și s-a vindecat de surzenie, de
care fusese chinuit timp de doisprezece ani. Au fost zeci de vindecați de tot felul de boli de mulți ani. Un
slujitor din Sheppardstown a venit la întâlnire și s-a vindecat în mod glorios de tulburări ale gâtului și
plămânilor pe care le avea de doisprezece ani. El a strigat și i-a dat slavă lui Dumnezeu pentru puterea sa
minunată de vindecare. Câțiva au fost vindecați la sute de kilometri distanță. Ne-am rugat pentru ei și s-au
vindecat. Mi-au scris și mi-au spus că sunt bine.

Câteva domnișoare din galerie își băteau joc de cei de la amvon; am început să ne rugăm lui Dumnezeu să
le ia în mâna sa. Abia începusem să predic când una dintre ele a căzut de parcă ar fi fost moartă; ea a fost
adusă ca moartă. Imediat, alte două au căzut ca moarte și au fost duse la casele lor. Oamenii au crezut că
este mai bine să-și țină mâinile departe de corabie. Ultima întâlnire a avut loc în Biserica Fraților Uniți. Doi
dintre lucrătorii mei au condus întâlnirea la subsolul bisericii, în timp ce eu țineam întâlnirea la etaj; toată
sala a fost ocupată nemaiputând sta nimeni în picioare. La închidere, corul a cântat: „Dumnezeu să fie cu
tine până ne întâlnim din nou”. Toată adunarea s-a mișcat și toți ne-au dat mâna. Au urcat din subsol și din
stradă. Păstorul Bisericii lui Dumnezeu, și pastorul Bisericii Fraților Uniți, cu toți membrii lor, s-au unit mână
în mână în marea bătălie care a fost purtată împotriva oștirilor iadului. Ei au adunat convertiții. Ei au
continuat trezirea în ambele biserici câteva săptămâni după plecarea noastră, cu rezultate mărețe. Fie ca
slava lui Dumnezeu să se odihnească mereu asupra lor până ne întâlnim în ceruri.

În dimineața în care am plecat, câteva sute ne-au întâlnit la gară pentru a ne lua rămas bun. A fost ca și
cum ne-am frânge inimile pentru a ne despărți de dragii tineri convertiți și de mulți alții care nu și-au dat
încă inimile lui Isus. În timp ce cântam, „O, păcătoși, ne veți întâlni pe țărmul fericit al Canaanului.”
mulți dintre ei ne-au luat de mână și ne-au spus: „Prin harul lui Dumnezeu te voi întâlni”. Suntem bucuroși
să spunem că de atunci am primit scrisori de la unii dintre ei spunând că și-au dat inimile lui Isus și, dacă
nu se vor întâlni niciodată cu noi pe pământ, ne vor întâlni în jurul tronului lui Dumnezeu. Dumnezeu să
binecuvânteze poporul drag din Chambersburg și să-i țină în picioare pe stânca solidă, Hristos Isus, până
când Domnul va spune: „Este de ajuns; urca sus!”

Capitolul XXVIII.
Vizităm vechea mea casă din New Lisbon, Ohio — Rugăciunile mele au răspuns — O vizită la fiica
noastră — Se deschide bătălia la Urbana, Illinois — Lucrarea urmată la Decatur, Illinois — O
demonstrație minunată a puterii lui Dumnezeu în vindecare

La sfârșitul întâlnirii noastre de la Chambersburg am plecat spre Ohio pentru a vizita rudele pentru câteva
zile. Am ajuns la Noua Lisabona, locul nașterii mele, după o absență de aproape doi ani, și am găsit-o pe
draga mea bătrână mamă încă în viață și bine, toate surorile și fratele meu împreună cu familiile lor. Ne-am
simțit foarte plăcut. M-am gândit la bunătatea lui Dumnezeu. Eram nouă copii, toți căsătoriți și în viață, iar
mama noastră în vârstă era încă cu noi. În timp ce ne închinam împreună în rugăciune, am simțit că nu ne
vom mai întâlni niciodată cu toții pe pământ. La scurt timp după aceea, Cecil Figley, o nepoată dragă, o
domnișoară, s-a stins din viață foarte brusc, iar alții s-au apro!piat să treacă dincolo. Când vestea tristă a
ajuns la noi, i-am adus pe fiecare la Dumnezeu în rugăciune. Am primit mărturia că vor trăi. Povara a
dispărut și m-am simțit la fel de sigură că vor trăi ca și cum i-aș fi văzut mergând. Una a fost mama. Era
vocea lui Dumnezeu care le spunea: „Pregătiți-vă să vă întâlniți cu Dumnezeul vostru”. Toți mărturiseau că
sunt creștini, dar știu că sunt doar câțiva născuți din Duhul. Rugăciunea mea este: Dumnezeu să-i salveze!
Dumnezeu să-i trezească din somnul morții înainte să fie veșnic prea târziu! După ce am condus atâtea mii
de suflete la Hristos, multe familii întregi, ar fi îngrozitor să-i văd pe unii dintre cei dragi ai mei aruncați în
întunericul exterior. Despărțirea a fost foarte tristă. A fost o încercare pentru mama să ne știe călătorind
dintr-un stat în altul, expuși la o mie de pericole, trăind în corturi, suferind batjocurile și rânjetele unei lumi
batjocoritoare, dar ea știa că totul era de dragul lui Isus. Nu aș putea trăi dacă aș opri munca în timp ce
milioane de oameni merg pe drumul larg care duce la moarte.
Am mers din New Lisbon la Salem, Ohio, pentru a ne vizita fiica și familia. I-am găsit că se bucură de
sănătate și se descurcă bine. Casa lor a devenit o casă de rugăciune. Șederea noastră a fost foarte scurtă,
iar oamenii au făcut un efort destul de mare să ne facă să ținem întâlniri în Sabat, sau să stăm și să
organizăm o trezire. M-am simțit foarte nerăbdătoare să țin întâlniri atât la Salem, cât și la New Lisbon, dar
aveam alte aranjamente și, în scurtul timp pe care l-am avut acolo, am crezut că este de datoria mea să
rămân cu fiica noastră. Ea avea trei copii drăguți. Lizzie are o credință foarte puternică în Dumnezeu și în
promisiunile lui. Ea mă încurajează adesea foarte mult în lucrare cu rugăciunile și scrisorile ei.
După vizita noastră cu fiica noastră, am început o adunare de tabără la Urbana, Ill., 7 mai 1888. Vremea
era foarte umedă și rece. Oamenii au ieșit cu paltoanele și șalurile. Când focul a început să le aprindă
inimile, păreau să uite vremea neplăcută, iar puterea lui Dumnezeu a fost simțită pe kilometri în jur. Părea
greșit să închidem când am făcut-o, dar stabilisem o întâlnire la Decatur, Ill., și a trebuit să ne luăm rămas
bun de la ei. Nu mă aștept niciodată să văd decât doar foarte puțini dintre miile care au participat la acele
întâlniri până când îi vom întâlni la judecată. Fie ca puterea lui Dumnezeu să se odihnească mereu asupra
oamenilor din Urbana. Să dea Dumnezeu să ne întâlnim în ceruri!

De la Urbana am mers la Decatur, Ill., și am ținut întâlniri în Oakland Park zece zile. A fost o reuniune a
convertiților și a lucrătorilor creștini din anul precedent. Ne-am întâlnit cu câteva sute dintre ei. Au venit din
Warrensburg, Ill., și din alte locuri, într-o trupă, toți în flăcări pentru Dumnezeu și lucrarea lui. Ne-am întâlnit
cu mulți care fuseseră vindecați cu un an înainte. Ei au spus că nu au avut niciodată o sănătate atât de
bună în toată viața lor; ei nu făcuseră niciodată atât de multă muncă pentru Domnul ca de când au fost
vindecați. Un frate care fusese vindecat de reumatism, pe care îl avea de treizeci de ani, s-a vindecat în
cinci minute de când a venit la altar. Umflătura a scăzut și el a primit un minunat botez de putere. A sărit și
a strigat, și-a aruncat cârjele și de atunci nu le-a mai folosit. El sare și Îl laudă pe Dumnezeu pentru puterea
sa minunată de a vindeca sufletul și trupul.

Un bătrân al cărui păr era alb ca bumbacul a fost transformat cu un an înainte; salvat din mormântul și din
iadul unui bețiv. El a participat la această întâlnire și a vorbit cu o putere și înțelepciune minunate. El a spus
că Dumnezeu i-a mântuit sufletul la ceasul al unsprezecelea și l-a ținut mântuit și fericit, dar el fusese un
mare suferind în trup și venea la altar să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să-l vindece. Pe măsură ce ne-am
pus mâinile peste el și am poruncit spiritelor rele să iasă din el în numele lui Isus, boala s-a stins și puterea
de vindecare a venit peste el. Dumnezeu îl dezlegase pe cel pe care Satana îl legase de mulți ani. Mulți au
fost mântuiți și vindecați. În după-amiaza de Sabat am predicat la câteva mii. Când m-am ridicat să
vorbesc, puterea a venit asupra mea, încât nu am putut vorbi. Nu aveam control asupra corpului meu.
Mâinile mele erau trase drept în sus. Degetele mele au îndreptat adunarea spre cer. Eram ca marmura.
Puterea Duhului Sfânt a căzut asupra întregii congregații. Au fost ținuți la fel de nemișcați ca morți. Femei
și bărbați puternici au început să plângă. Buzele mele s-au deschis și am luat textul:
„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu
piară, ci să aibă viață veșnică.”

Am vorbit două ore, iar oamenii au început să cadă ca morți. I-au așezat pe platforma mare pe care
stăteam eu. Am continuat să vorbesc și nu i-am observat până nu am început să merg de la un capăt la
altul. Nu puteam merge fără să trec peste ei. Străinii au spus că nu au văzut niciodată așa ceva. Întâlnirea
de dimineață a fost minunată și convertiții Domnului au fost mulți. Slujba altarului a fost ținută până la
întâlnirea de la ora două. Slujba de după-amiază a mers până la întâlnirea de seară. Bărbații, femeile și
copiii erau așezați ca morți toată ziua și noaptea. Nu putem descrie închiderea. Dumnezeu și-a susținut cu
adevărat cuvântul cu semne și minuni, arătând că nu este o evanghelie a cuvintelor, ci a puterii. Pavel a
spus:
„Nu am venit în cuvânt, ci în putere; nu în cuvintele înțelepciunii omului, ci în demonstrarea duhului și a
puterii.”
Îl laud pe Domnul pentru înțelepciunea cerească și puterea Duhului Sfânt. Au fost douăzeci și șase de
oameni căzuți jos în adunare noaptea. I-am chemat pe doctorii prezenți și pe necredincioși să investigheze
transele sau puterea. Au recunoscut că a fost minunat, dar nu au putut înțelege. Dumnezeu i-a avertizat pe
oamenii din Decatur, deoarece nu îi va mai avertiza niciodată. Dacă sunt pierduți, nu au nicio scuză. Ei vor
sta la judecata lui Dumnezeu fără cuvinte.

Capitolul XXIX.
Întâlnirea Uniunii a început la Springfield, Illinois — Opoziția slujitorilor — Un om convertit noaptea
în timp ce se roagă în pădure — Un bărbat cade sub putere în timp ce mergea pe stradă — Un
catolic vindecat — Un slujitor metodist își spune viziunea — Convertirea lui W. — Rămas bun cu
tristețe — S-a format o trupă de uniune

Din Decatur, ne-am dus la Springfield, Illinois, ne-am așezat corturile în Oak Ridge Park și am început o
adunare a uniunii pentru a construi Templul Dumnezeului nostru. Am făcut chemarea tuturor slujitorilor și
lucrătorilor creștini să vină în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva celor puternici. Nici unul
dintre predicatorii orașului nu a răspuns chemării, cu excepția luteranilor, dintre care câțiva au venit pe
front. Nu cunoșteam o persoană din oraș. Glasul lui Dumnezeu a spus: „Du-te și voi fi cu tine”. Am locuit în
corturile noastre, am angajat un bucătar, am plătit toate cheltuielile, având încredere în Dumnezeu că ne va
oferi tot ajutorul necesar. În primele zile vremea a fost foarte umedă și totul a fost împotriva noastră. Deși
au fost doar optsprezece persoane prezente în prima noapte, am strigat victorie și le-am spus că
Dumnezeu va zgudui orașul. Interesul a crescut până au fost mii prezenți. Altarul era aglomerat zi și
noapte. Au venit din diferite state și din toate părțile țării pentru a fi vindecați de tot felul de boli. Au fost
aduși pe paturi, pe mașini, în scaune, în cârje și în cabine, sute fiind vindecați și convertiți. Trei pe care îi
știm au fost convertiți în mod strălucitor și au murit înainte de încheierea adunării – o domnișoară și un
bătrân de aproape optzeci de ani; altul, un bătrân, salvat acasă pe patul de moarte. Alții au fost convertiți la
casele lor, iar unii în pădure.

Ne-am trezit într-o noapte auzind pe cineva rugându-se. Un bătrân a venit la întâlnire a doua zi și a spus că
a fost un păcătos toată viața și a devenit atât de convins încât s-a lăsat în genunchi în pădure și a strigat cu
voce tare către Dumnezeu pentru milă. Dumnezeu i-a auzit strigătul și l-a eliberat din groapa aceea oribilă
și i-a dat o viziune minunată. Un bărbat a căzut pe stradă și mai mulți medici au spus că era mort și voia să
se pregătească pentru înmormântare. Un doctor a spus că nu a murit. A stat întins până a doua zi; mulți au
mers să-l vadă. A revenit la viață, lăudându-L pe Dumnezeu. O femeie catolică de origine germană a fost
vindecată de o tumoare. Ea fusese tratată la spitalul german în ultimele trei luni, dar nu s-a putut vindeca.
Dumnezeu a vindecat-o în suflet și trup. Ea a căzut, în timp ce se afla în congregație, în transă și a rămas
întinsă câteva ore. Ea a avut o viziune despre rai și iad; ea nu știa să vorbească engleza, iar un bărbat
german i-a interpretat viziunea congregației. Un număr de catolici și germani au fost convertiți și vindecați,
precum și mulți oameni de culoare, arătând că Dumnezeu nu se uită la fața oamenilor, ci toți au fost făcuți
una în Hristos Isus.

O fetiță a fost dusă la întâlniri în brațele mamei sale. Era neputincioasă ca un bebeluș de două zile. Avea
meningită spinală, era paralizată peste tot, avea creierul afectat, i-a căzut capul pe sân și nu-și folosea
spatele și membrele. Era bolnavă de șase luni. Timp de patru luni, nu mâncase decât puțin lapte. Am pus
mâinile peste ea și am poruncit spiritelor necurate să iasă din ea. În cinci minute putea să stea drept și să-
și ridice brațele deasupra capului. În încă cinci minute, a putut să vorbească și să se ridice în picioare, a
urcat la altarul mare și a mers cu mama ei până la mașinile din stradă; s-a dus acasă și a putut să
mănânce orice dorea. A doua zi dimineața, ea a fost prima care s-a ridicat, alergând din casă în casă
spunând ce făcuse Dumnezeu pentru ea. A zguduit tot cartierul. Acest copil nu putea exercita credința și nu
părea să știe ce făceam. Câțiva copii s-au vindecat minunat și, de asemenea, mai mulți sugari. Un băiețel
s-a vindecat de hidropizie, probleme de stomac și intestine. Hainele lui nu puteau fi încheiate pe el pentru
că era foarte umflat. Umflarea a dispărut imediat; mama lui i-a încheiat fiecare nasture de pe vestă și haine
și l-a ținut în picioare pe platforma unde fiecare putea să vadă ce făcuse Dumnezeu. Micuțul a spus cu o
voce clară și strigătoare că Dumnezeu l-a făcut bine. Aș putea menționa zeci de remedii minunate de
cancere, tumori, orbire, surditate, șchiopătură și tot felul de boli și infirmități pe care Dumnezeu le-a
vindecat, făcându-i pe oameni întregi. Nu este nimic prea greu pentru Domnul. Au fost convertiți mulți
bătrâni strălucitori și talentați. Dumnezeu a răspuns rugăciunii noastre aducându-i la Hristos. Acești bărbați
aveau de la cincizeci la șaptezeci și cinci de ani. Ne așteptăm să-i întâlnim în rai.

Trebuie să spun aici, că oriunde mergeam, Dumnezeu ridica mulți bărbați și femei care nu erau religioși, să
stea lângă noi. Ei spun că dacă Biblia este adevărată, noi suntem copiii lui Dumnezeu și ei vor fi alături de
noi pentru binele pe care îl facem oamenilor în această viață, precum și în viața viitoare. Slavă Domnului!
mulți dintre acești bărbați și femei nobili au fost convertiți la întâlnirile noastre. Ei sunt făcuți să vadă că
Dumnezeu este viu iar cuvântul lui este adevărat. Ei se predau lui și primesc darul lui Dumnezeu – viața
veșnică.

O doamnă care a venit la întâlnire pentru a fi vindecată a căzut în transă în timp ce mă rugam pentru ea. A
stat întinsă douăsprezece ore, apoi a ieșit din transă și a spus că a fost bolnavă toată viața, dar Dumnezeu
a vindecat-o. Ea a spus că iese pe câmpul Evangheliei și își va petrece viața în slujba lui.
O doamnă a venit din St. Louis, Missouri, care era paralizată de cinci ani și nu putea vorbi, aproape că și-a
pierdut auzul și vederea. Mâna și piciorul îi erau îndoite. Dumnezeu le-a îndreptat și i-a redat auzul și
vederea, astfel încât să poată citi fără ochelari. Ea a spus că Dumnezeu i-a descoperit că trebuie să iasă în
via Lui și să lucreze. Ea a spus că el i-a dat darul vindecării.

În fiecare întâlnire, Dumnezeu ridica și trimitea mulți lucrători cu daruri diferite.

În ultimele două sau trei zile ale întâlnirii au fost prezenți douăzeci sau mai mulți slujitori din alte locuri. Toți
au venit pe front și au luat parte la luptă. Fratele S., un slujitor metodist, în timp ce lucra la altar a căzut în
transă. A stat întins câteva ore și a fost dus ca mort. În noaptea în care am închis, el a povestit minunata lui
viziune cu o voce clară, care a putut fi auzită de mulțime. El a descris minunatul Oraș de Aur, cu locuitorii
săi glorioși. El a văzut mulți pe care-i cunoscuse pe pământ; a descris îngrozitoarea gaură a iadului; starea
celor care sunt acolo; am văzut milioane mergând acolo. Nimeni dintre cei care l-au auzit vorbind nu se
puteau îndoi că văzuse tot ce le spusese. Mulți au fost străpunși în diferite părți ale adunării și la casele lor.

În ultima zi au fost mulți străpunși în adunare. Un evanghelist a căzut pe peron, iar mai mulți în cor, în timp
ce cântau. Șapte sau opt au căzut deodată și au fost duși și așezați unul lângă altul pe platformă. Un
necredincios din congregație se certa împotriva minunatelor manifestări ale puterii. A căzut ca mort, ca și
cum ar fi fost împușcat și a fost scos afară. A aflat ce fel de putere era.

Fratele W., un necredincios, în vârstă de optzeci și doi de ani, a fost convertit și vindecat de reumatism. Era
infirm de cincisprezece ani. S-a ridicat din genunchi, a dat mâna cu cei din jur și L-a lăudat pe Dumnezeu
că l-a mântuit la ceasul al unsprezecelea. El s-a ridicat la altar și a spus oamenilor că a fost un
necredincios aproape toată viața. El a spus că a fost unul dintre primii ucenici în necredință ai lui Robert
Ingersoll; că au studiat și predat necredința timp de douăzeci de ani. Îl făcuseră pe Dumnezeu mincinos;
Isus un impostor; Duhul Sfânt un mit; Biblia o fabulă. A încercat să creadă că omul moare ca boul și nu are
suflet. El a spus că a stat în transă de trei ori – lovit de puterea lui Dumnezeu. El nu știa atunci ce este și
nu avea să fie convins, dar acum știa că este puterea lui Dumnezeu. L-a cunoscut pe Ingersoll în 1850. În
1857, a avut prima transă. A stat întins paisprezece ore și i s-a părut că a murit și a fost îngropat. Știa când
sufletul lui părăsise trupul pentru a fi pus în mormânt. El și-a văzut prietenii plângând peste mormânt, i-a
auzit predicând la înmormântarea lui, i-a văzut așezând sicriul în mormânt, umplând mormântul și
întorcându-se la casele lor. Dumnezeu a făcut acest lucru pentru a-i arăta că are un suflet care nu va muri
niciodată sau nu-și va pierde identitatea, dar nu va crede. Câțiva ani după aceea a căzut într-o altă transă
care a durat douăzeci și două de ore. Sufletul său a părăsit trupul, a fost dus în rai și a văzut milioane și
milioane de ființe umane, toate îmbrăcate în alb curat. A auzit cea mai dulce muzică, a văzut cele mai
frumoase flori și orașul cu frumusețea și măreția lui. Nu putea să descrie totul. De data asta avea
convingerea lui. Sufletul lui avea independență și libertate perfectă. Totuși, el a alungat convingerea și a
continuat să se lupte cu Atotputernicul. Dumnezeu a venit din nou la el într-o viziune, i-a arătat starea
sfinților lui Dumnezeu în veșnicie, după ce această lume și tot ce este în ea va trece. El a văzut noul
pământ – totul era nou și frumos – adaptat pentru folosința și bucuria armatei răscumpărate a Domnului.

Apoc. 21:1-5. — „Am văzut un cer nou și un pământ nou, căci primul cer și primul pământ trecuseră. Am
văzut Orașul Sfânt coborând din Rai de la Dumnezeu pregătit ca o mireasă împodobită pentru soțul ei. Am
auzit un glas care spunea: „Iată, cortul lui Dumnezeu cu oamenii”; bărbați, nu spirite sau îngeri. Cel care
stătea pe Tron a spus: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi. Scrie, căci aceste cuvinte sunt adevărate și demne
de crezut.”

Ioan a văzut aceste lucruri în timp ce era în transă. Dumnezeu i-a spus să scrie și să spună lumii care va fi
încheierea tuturor lucrurilor și unde va fi casa sfinților în veșnicie.

Primul cer, adevărata cetate a lui Dumnezeu, pe care El a pregătit-o pentru copiii săi răscumpărați, se va
coborî și va fi așezată pe noul pământ – ceva asemănător cu orașul Washington pentru Statele Unite.
Copiii lui Dumnezeu nu vor fi limitați în Orașul Frumos. Întregul pământ nou va fi moștenirea noastră.
Corpurile noastre vor fi ușoare, capacitățile noastre atât de mari încât nu va exista nicio limită pentru
cunoștințele noastre. Noi vom explora continuu noi frumuseți și comori ale minunatelor lucrări ale Tatălui
nostru.
Iată ce i-a arătat Dumnezeu fratelui W. pentru a-l convinge de valoarea sufletului omenesc și pentru a-i da
o idee despre ceea ce este pregătit pentru cei care îl iubesc pe Domnul. El nu a acceptat avertismentul, n-a
crezut că există un Dumnezeu, până nu a venit la întâlnirea noastră. A venit din curiozitate, dar a simțit
puterea și a spus că dacă există un Dumnezeu, acel Dumnezeu este cu noi. A venit din nou și din nou, a
fost convins de starea lui îngrozitoare și a venit la altar implorând îndurare – acelui Dumnezeu pe care îl
sfidase și se luptase împotriva Lui de atâția ani. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile, i-a salvat sufletul și i-a
vindecat trupul. El știa că a fost mântuit, născut din duh și știa că a fost vindecat. S-a simțit ca un băiat și a
rugat pe cei nemântuiți să nu facă așa cum făcuse el, ci să-L accepte pe Hristos imediat. El a spus că îi va
scrie lui Ingersoll și îi va spune ce greșeală îngrozitoare a făcut și că va încerca să-l convingă să se
întoarcă.

Dragă cititor, aceasta ar trebui să te convingă că Dumnezeu ne conduce și că El te avertizează prin aceste
rânduri să te pregătești să-l întâlnești. Și voi care vă numiți necredincioși, încercând să vă forțați să credeți
o minciună, Dumnezeu să aibă milă de sufletele voastre și să vă ajute să vedeți pericolul înainte ca El să
vă permită să credeți o minciună și să fiți blestemați pentru totdeauna.

La sfârșitul ultimei întâlniri, sa cerut să stăm la altar și să dăm congregației șansa de a ne strânge mâna și
de a ne lua rămas bun. A fost foarte emoționant, aproape toți, creștini și păcătoși, au venit și ne-au luat de
mână și ne-au spus: „Dumnezeu să vă binecuvânteze”. Mulți bărbați puternici care erau păcătoși au
izbucnit în plâns și ne-au spus să ne rugăm pentru ei.

Corul a compus pentru această ocazie un cântec care a fost următorul:

Dumnezeu ți-a binecuvântat ostenelile, soră, în acest câmp al păcatului și al vaiului, acum te cheamă la
alții, ne face să ne curgă lacrimile în tristețe
Sufletele răscumpărate răsplătesc ostenelile tale,
Mii de aici binecuvântează efortul tău,
Părinți, copii, prieteni și vecini,
Întorși de la păcat la dreptate.

Cor:
În ceasul acela pregătit pentru tine,
Fie ca lacrimile noastre la despărțire să fie mărgăritare pentru a împodobi cununa slavei,
Care acum te așteaptă acolo.

Fericită soră, binecuvântată de Isus,

O, inimile noastre se umplu de întristare, Iisus te cheamă și trebuie să ne părăsești,
Trebuie să plângem tristul rămas-bun.

Cu rugăciunile tale, soră dragă, binecuvântează-ne,

Ale noastre vor locui mereu asupra ta.
Mergi, ascultă chemarea lui Isus,
Prietenă și soră, acum, la revedere.

În timp ce o cântau, toți au izbucnit în plâns, mulți strigând de parcă li s-au frânt inimile. A doua zi dimineața
au continuat să vină la corturile noastre pentru a fi vindecați sau convertiți. A trebuit să ne rupem de ei
pentru a prinde trenul.

Un bătrân care ne batjocorise la adunări a venit la cort și s-a spovedit, plângând, spunând că crede că este
lucrarea lui Dumnezeu.
Un alt bărbat a stat acolo plângând și a spus că a stat departe de muncă pentru a fi salvat în acea
dimineață. Cred că el, împreună cu alții, ar fi fost mântuiți acolo dacă aș fi avut timp să mă rog cu ei. Ei,
împreună cu mulți alții, au spus că nu se vor opri până nu vor ști că sunt mântuiți.
Un medic necredincios a sunat în acea dimineață. Mi-a cumpărat cartea și poza și a spus că este convins
de lucrarea minunată și că îmi va scrie când va fi salvat.

Când am ajuns la gară am găsit-o aglomerată de prieteni dragi care veniseră să ne fie alături până la
capăt. Mulți cetățeni care erau profund convinși au spus că ne vor întâlni în rai.

O doamnă catolică mi-a dăruit un coș frumos plin cu flori minunate, frumos aranjat, a spus ea ca dovadă a
dragostei sale pentru mine și a respectului pentru munca nobilă pe care o făcusem în oraș. Nu pot spune
cum am apreciat semnul iubirii.

Era o doamnă încântătoare și, în timp ce am sărutat-o, inima mea a fost în mod ciudat atrasă de ea. Am
simțit că o voi întâlni în raiul unde florile înfloresc pentru totdeauna.

Colegii mei au cântat „Dumnezeu să fie cu tine până ne întâlnim din nou” și toți s-au alăturat cântării. Toți
cei care stăteau în gară și-au dat jos pălăriile. Cântăreții au izbucnit în plâns, unul după altul, până când
aproape toți cei din gară au plâns. Oamenii puternici au plâns cu voce tare și puterea a venit peste noi. Am
ajuns aproape ca puterea să se reverse din noi.

Cu inima tristă ne-am luat locurile în tren. Mulțimea s-a adunat în jurul ferestrelor și când am pornit, am
văzut mulți alții venind, fluturând pălăriile și mâinile. Ne-am fluturat batistele în timp ce i-am pierdut din
vedere.

Numărul convertirilor a fost de mii și am format o grupare unională a convertiților și a lucrătorilor creștini. Se
întâlneau de câteva ori pe săptămână pentru mântuirea păcătoșilor. Prima noapte în care s-au întâlnit erau
șase în transă și câțiva convertiți. Dumnezeu a fost cu ei cu o putere minunată. Dumnezeu să-i păstreze ca
lumină strălucitoare este rugăciunea mea.

Capitolul XXX.
Bătălia de la Louisville, Kentucky — Greutăți îndurate pentru numele lui Hristos — Diavolul nu
reușește să ne alunge de pe câmp — Luptă cu focul și cu sabia — Convertiri în toate clasele de
oameni — Sute de oameni de culoare salvați

Următoarea bătălie purtată pentru Regele Isus a fost în Louisville, Ky., august 1888. Printre mulți din alte
state și orașe care au participat la întâlnirea noastră de la Springfield, Illinois, s-au numărat și un număr de
cetățeni proeminenți din St. Louis, Missouri. Printre aceștia s-au numărat și domnul R., un comerciant al
magazinului de cizme și încălțăminte Famous, și mama sa. Au insistat să vizităm St. Louis și să ne oprim la
ei. Așa am făcut și am rămas acolo câteva zile. Oamenii erau foarte nerăbdători să ținem întâlniri într-unul
din parcuri. Câțiva dintre oamenii de afaceri au făcut un efort destul de mare ca să rămânem, dar am simțit
că Domnul ne cheamă la Louisville. A fost o cruce să lăsăm o deschidere atât de bună și să suportăm
cheltuielile unei călătorii lungi. Necunoscând pe nimeni în oraș, nimeni care să ne deschidă drumul, să ne
îmbarce sau să ne ajute, suportând noi înșine toate cheltuielile, care erau foarte grele, am cheltuit aproape
fiecare cent pe care îl aveam, adică aproximativ patru sute de dolari, înainte de a fi primit un ban. Acesta a
fost mersul prin credință!

Acolo eram printre străini într-unul dintre cele mai rele orașe din lume. Nu ne-am gândit niciodată să fim
descurajați, dar am continuat să strigăm „Victorie!” știind că Isus conducea fiecare pas.
Când am ajuns în oraș, eram foarte obosiți după atâta muncă grea și călătoria lungă și am mers la șapte
mile de oraș și am tăbărât pe malul râului Ohio, într-o pădure mică, pentru a ne odihni. Pe când eram acolo
ne-am dat seama că eram într-adevăr soldați și, așa cum i-a spus Pavel lui Timotei, „răbdăm totul pentru
Hristos”. Ne-am gătit pe o sobă cu o gaură mică. Stătea în afara cortului. Am folosit o cutie pentru masă,
bănci pentru scaune, iarbă pentru covor și ne-am făcut paturile pe partea moale a podelei. Eram departe
de oraș și nu aveam cum să ne deplasăm, căci mașinile nu circulau în zona aceea, așa că am fost lipsiți de
multe conforturi. Aveam bani și am fi putut să ne cazăm la un hotel bun; dar i-am economisit pentru a
începe întâlnirea și am cheltuit câteva sute de dolari înainte de a primi bani. Am făcut asta în multe locuri.
Ne-am refuzat confortul vieții pentru a deschide o cale de a salva pe păcătoși. Eternitatea singură va spune
despre a noastră muncă de iubire și de lepădare de sine.

În ciuda tuturor greutăților, am cântat laude Domnului și am așteptat cu nerăbdare momentul în care
războiul se va termina, ultima bătălie va fi dusă, când căpitanul nostru va chema toți soldații răniți în luptă
împreună pentru a avea o reuniune glorioasă.

Găsesc că urmașii serioși ai lui Hristos se odihnesc foarte puțin aici. Asemenea Stăpânului nostru, trebuie
să ne ocupăm de treburile Tatălui nostru. Afacerile regelui necesită grabă. Nu am putut obține un crâng în
oraș în care să ținem adunări religioase, deși am fi putut obține unul pentru aproape orice alt scop. Am
reușit să obținem Commons. Ne-am întins cortul în soarele fierbinte. Era 1 august și știam că va fi tot ce
am putea suporta să ținem o întâlnire într-un cort zi și noapte. Dar știam că Dumnezeu ne-a chemat acolo
și va avea grijă de noi. Ne-am mutat și ne-am așezat micile corturi pe Common pentru a ne pregăti de
luptă. Cortul nostru mare și aproape tot ceea ce aveam nevoie pentru confort au fost întârziate cu peste o
săptămână, dar nu am vrut să folosim banii Domnului pentru a ne caza la un hotel. A început să plouă în
ziua în care am tăbărât și a continuat aproape neîncetat timp de o săptămână. Apa era peste noi, sub noi și
în jurul nostru. Eram o priveliște pentru cei care caută curiozități, unii spunând că suntem țigani, dar nu
erau copii sau cai în jur. Unii spuneau că suntem ghicitori, iar alții că suntem artiști. Dar noi nu eram
niciunul dintre aceștia, ci o ceată de pelerini care locuiau în corturi ca și părinții noștri și căutau o cetate
care nu putea fi văzută.

În cele din urmă a venit un reporter și mi-a luat un interviu apoi ne-a făcut o reclamă bună într-un cotidian.
Atunci cetățenii au început să ne apeleze. Nu a trecut mult până când au știut cine suntem și ce facem.
Când cortul mare și toate cele mici au fost întinse, au spus că arată ca un sat. Era în timpul alegerilor
prezidențiale, iar cetățenii aveau un târg stradal sau o reuniune de afaceri care a durat câteva săptămâni. A
avut loc o bătălie simulată pe râul Ohio, la lumina lunii. Mii de oameni veneau zilnic din alte state și orașe.
Deși toate aceste lucruri erau împotriva noastră, totuși a adus mulți din alte state la întâlnirea noastră. Un
număr de oameni au fost convinși și salvați, care altfel nu ar fi fost niciodată.

În toată această distracție, nu am ratat nicio întâlnire, ci le-am ținut zi și noapte. În noaptea în care au avut
minunatele artificii, erau doar la mică distanță de noi. Zgomotul era groaznic și diavolul a încercat din
răsputeri să ne alunge de pe câmp. Toate clasele erau acolo și în timp ce toată artileria iadului era întoarsă
asupra noastră, cu ajutorul lui Dumnezeu ne-am luptat cu focul, sabia și obuzele din rai, și am câștigat
victoria. Cele două armate se adunaseră. Soldații lui Dumnezeu au venit la rând. Le-am spus să-și ia ochii
de la aceste împrejurimi și să închidă urechea la zgomot; să-și ridice inimile către Dumnezeu în rugăciune
tăcută și eu voi predica. Dumnezeu a venit cu o putere minunată în timp ce noi cântam și ne rugam. Mulți
care mergeau la artificii au fost atât de uimiți să vadă o asemenea mulțime și o astfel de întâlnire încât au
fost ținuți ca în vrajă. Cortul era aglomerat. Toată încăperea a fost ocupată înăuntru și sute stăteau afară.
Am predicat o oră sau mai mult. Congregația a fost atât de atentă încât nu cred că au ratat niciun cuvânt.
Oh! cât l-am lăudat pe Dumnezeu pentru biruință! În mijlocul întregului zgomot al diferitelor tipuri de artificii,
nu m-a deranjat deloc. Dumnezeu mi-a dat voce și putere să țin oamenii nemișcați, ca și cum moartea ar fi
în mijlocul nostru. Slavă lui Dumnezeu! Diavolul este puternic, dar Dumnezeu este Atotputernic. Nimeni
care citește aceasta să nu se descurajeze vreodată să facă lucrarea Domnului. Nu a avut loc niciodată o
întâlnire în circumstanțe mai descurajatoare. Totul era împotriva noastră; nimic pentru noi decât
Dumnezeu. El a fost mai mult decât tot ce era împotriva noastră.

Oamenii de culoare erau în cel mai mare dezavantaj. Oamenii din Sud au atât de multe prejudecăți față de
ei încât nu le vor permite să se închine împreună cu oamenii albi. Am dat invitația pentru oameni din orice
clasă și condiție să vină la întâlnire. Invitația a fost acceptată de bogați și săraci, albi și negri, membrii ai
bisericii și tot felul de păcătoși. Oamenii albi au spus că, dacă li se permite oamenilor de culoare să vină, ei
vor rămâne acasă. Apoi le-am dat oamenilor de culoare un colț al cortului și i-am pus să stea singuri. Acest
lucru nu le-a plăcut oamenilor. Unii dintre cetățenii înstăriți au spus că le-au plăcut întâlnirile, că ar ajuta să
le susțină, dar nu vor face nimic dacă îi lăsăm pe negrii să vină. Slujitorii și creștinii practicanți au spus
același lucru. Ei au spus că toți evangheliștii care fuseseră în oraș nu au putut face bine până nu i-au
alungat pe negrii. Le-am spus că Dumnezeu a făcut întreaga familie umană dintr-un singur sânge. Hristos
murise pentru toți. Hristos a spus: „Duceți-vă, propovăduiți Evanghelia Mea tuturor națiunilor, fiecărei
făpturi.” Putem să ascultăm de Dumnezeu și să alungăm sufletele flămânde?

Când Isus m-a trimis să stau între cei vii și cei morți, el a spus: „Du-te unde te trimite Dumnezeu, fără să ții
cont de persoană sau de loc”. Le-am spus acelor oameni care au venit să mă convingă să nu-i las pe cei
de culoare să participe, că știam că dacă îi lăsăm să vină cu sentimentul care exista, vom avea o luptă
teribilă, dar nu vom îndrăzni să-i alungăm, căci dacă am face acest lucru, Duhul Sfânt ar pleca și
Dumnezeu și-ar ascunde fața de lucrare și ar fi un eșec. Mulțumim lui Dumnezeu, în mijlocul tuturor acestor
necazuri, am strigat biruință, știind că Dumnezeu va stăpâni totul pentru gloria Lui și va face cea mai mare
lucrare făcută vreodată în Statul Kentucky. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am vrut să-i alungăm, dar ne-
am simțit bucuroși că am avut privilegiul de a-i conduce la Hristos.

Dumnezeu a venit cu o putere atât de minunată, încât nu a trecut mult până când păreau să uite culoarea.
Altarul era plin de căutători, oameni albi pe o parte și negri pe cealaltă. Sora F., o evanghelistă de culoare,
despre care auzisem înainte de a începe lucrarea Domnului, a fost prezentă. Era foarte apreciată de
oamenii din Est. Ea lucrase cu oamenii albi. De ani de zile îmi doream să o cunosc. Într-o noapte am văzut-
o în întâlnire, nu știam cine este, dar am chemat-o să conducă în rugăciune. Ce rugăciune! Ea a ajuns la
Tron, s-a prins de Dumnezeu în așa fel încât să zguduie fiecare membru al adunării și aproape că i-a
ridicat pe toți în picioare. Dumnezeu s-o binecuvânteze. Ea este un tăciune de foc pentru Dumnezeu. Sute
de oameni de culoare au fost salvați în aceste întâlniri și multe trupuri au fost vindecate. Unii au avut
viziuni minunate. Mulți, atât bărbați, cât și femei, au simțit că Dumnezeu i-a chemat să meargă și să-i
conducă pe păcătoși la Hristos. Am organizat o misiune de oameni de culoare și au făcut o treabă bună
pentru Domnul. Cred că lucrarea va continua până când va suna trompeta și îi vom întâlni cu snopii pe
care i-au adunat pentru Domnul.

Am stat în oraș peste trei luni, interesul crescând tot timpul. Când vremea a devenit prea rece pentru
corturile noastre am închiriat o sală mare. Sute de suflete au fost convertite, iar sute de trupuri s-au
vindecat de diferite boli. Oamenii au venit în cârje și au plecat fără ele. Orbul a plecat văzând; bolnavii erau
aduși pe paturi, vindecați și își ridicau paturile și plecau cu ele. Am mers la apă în prezența a câteva mii de
oameni și i-am îngropat pe un număr de convertiți împreună cu Hristos în botez. Dumnezeu era acolo cu
mare putere. Mulți păcătoși împietriți au fost străpunși în inimă cu convingere. A fost o scenă solemnă.
Închiderea adunării a fost foarte tristă. Lacrimile curgeau pe obrajii aproape tuturor celor din congregație.
Au venit cu toții să ne ia de mână și să ne roage să ne întoarcem.
Am plecat din Louisville, Kentucky, înapoi la Springfield, Illinois, în noiembrie, 1888.

Capitolul XXXI.
Întoarcerea la Springfield—Poziția fermă a convertiților—Mesajul pe moarte al fratelui Wood—
Rămășițele lui îngropate—Biserica lui Dumnezeu organizată—Convertiții botezați—Când
îndeplinesc ritualurile botezului, sunt copleșită de putere în timp ce stau în apă — Slujitorii orașului
încearcă să mă zdrobească și să oprească munca—Dr. B. Selectat să tragă cu tunul

Am ajuns la Springfield, Illinois, la ora unsprezece p. m. O trupă de convertiți ne-a întâmpinat la tren și ne-a
dus într-o casă mobilată pentru uzul nostru. Am găsit o cină bună gata pentru noi. Era ca o mamă care se
întorcea acasă la copiii ei. Ei nu cruțaseră nicio străduință pentru a ne face să ne simțim ca acasă și, în
timp ce mă uitam la fețele lor fericite, strălucind de iubirea Mântuitorului, m-am gândit la Cina de nuntă a
Domnului, când mă voi așeza cu copiii dragi pe care mi i-a dăruit Dumnezeu, care vor veni din est, vest,
nord și sud. O, ce întâlnire va fi!

Când am început întâlnirea, cu toți convertiții la postul lor, și am văzut cât de ferm stătuseră în mijlocul a tot
ceea ce trecuseră, am spus: „Slavă lui Dumnezeu!” Ei nu numai că fuseseră credincioși, ci au contribuit la
aducerea la Hristos a aproximativ o sută de păcătoși. Unii plecaseră la țară și la sate pentru a ține întâlniri
și au avut succes. Cu o asemenea trupă de lucrători serioși care ne ajută să luptăm pentru Dumnezeu,
puteți să fiți convinși că am avut o întâlnire minunată. Păcătoșii au venit în turmă la Hristos în prima noapte,
iar interesul a continuat să crească până în ultimul moment al șederii noastre în oraș. Sute de suflete au
fost salvate și multe cazuri remarcabile de cele mai grave boli și infirmități au fost vindecate prin punerea
mâinilor și rugăciune. Toate clasele fuseseră atinse: „necredincioși, sceptici, jucători de noroc, curve”,
bețivi, membri morți ai bisericii și oameni morali. Doi membri ai legislativului s-au închinat la altar, s-au
convertit și s-au adresat casei aglomerate, spunând ce făcuse Dumnezeu pentru ei și făcea pentru alții.
Mulți au spus, atunci când am plecat, că munca va scădea în șase săptămâni - toți vor reveni. Asta spun ei
în fiecare loc unde mergem. Dar când au văzut că convertiții stăteau fermi și au salvat mai multe suflete în
cele cinci luni în care am fost plecați decât toți ceilalți în ultimul an, au trebuit să mărturisească că
Dumnezeu era cu ei și făcea o lucrare puternică.

Fratele W., cunoscut necredincios și unul dintre primii profesori de necredință ai lui Robert Ingersoll, a fost
convertit în Springfield, Illinois. Scriind prima noastră experiență acolo, v-am oferit minunata sa
experiență. El a participat la întâlnirea noastră din Louisville, Kentucky, și și-a oferit timpul și puterea pentru
a câștiga suflete pentru Isus. Ca și Pavel, el povestește despre minunata sa convertire. S-a întors la
Springfield și a suferit un atac de paralizie. Rugăciunea lui a fost ca el să trăiască până ne întoarcem.
Dumnezeu i-a răspuns rugăciunii și ne-am dus să-l vedem. Luându-mă de mână, a început să plângă și să-
L laude pe Dumnezeu. A fost perfect mulțumit de experiența sa. Isus a fost totul pentru el. El știa că
clădirea lui de lut se dărâmă, dar că a lipsi din trup înseamnă a fi prezent la Domnul. Avea o casă în rai. „O
casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri.” A simțit că era cu adevărat un tăciune smuls din foc.
„Dumnezeu a fost atât de milostiv în salvarea unui astfel de păcătos la ceasul al unsprezecelea”, a spus el.
Când a putut să vorbească, prietenii lui l-au crezut inconștient. Isus era atât de prețios și era cu el tot
timpul. Nu l-am văzut trecând dincolo, dar el mi-a trimis mesajul său pe moarte: „O, păcătoși, ascultați
mărturia pe moarte a necredinciosului convertit. Spune-i surorii Woodworth că a fost instrumentul în mâinile
lui Dumnezeu pentru a-mi salva sufletul. Nu m-am îndoit niciodată de experiența mea cu Dumnezeu de
atunci în privința convertirii mele. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că lumina cerului a strălucit tot timpul de
atunci în sufletul meu.” Rămășițele au fost duse în sala unde țineam adunările. Am ținut predica de
înmormântare din Ecl. 12: 3: „În ziua când păzitorul casei se va cutremura și oamenii puternici se vor
închina.”
Odd Fellows l-au îngropat, mulți dintre ei îl cunoșteau de ani de zile, în timp ce preda necredința. Când au
auzit de moartea lui triumfătoare, au plâns. Mulți au fost convinși de păcatele lor și convinși de realitatea
religiei. Aproape toată congregația a mers la cimitir unde am făcut câteva observații la mormânt. Oameni
puternici plângeau; puterea lui Dumnezeu a căzut asupra tuturor. În timp ce plângeam pierderea unui frate
iubit în Hristos, simțeam nevoia să spunem:

Ah, trist, dar acum vor curge lacrimile noastre,

Când Dumnezeu le-a chemat pe ale sale;
L-ai eliberat dintr-o lume de vai,
Pentru o casă nemuritoare?

Desigur, chiar și moartea a fost un câștig pentru

Cel a cărui inimă i-a fost dată lui Dumnezeu;
Repede față de pământ ochii i-a închis
Ca să-i deschidă în ceruri.

Ostenelile lui au trecut, munca lui s-a terminat.

Și el este cu cei binecuvântați.
S-a luptat, a câștigat victoria și a intrat în odihnă.

Dragă cititorule, necredința te poate face ca să trăiești, dar nu se va descurca atunci când alergi la cursa cu
calul și călărețul gălbui. Nu se va descurca în apele umflate ale Iordanului, Cum vei sta la Judecată și, oh,
unde vei petrece Eternitatea? O, Doamne, trezește-i pe necredincioși. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mulți
dintre ei participă la adunările noastre și sunt aduși la Hristos. Câțiva alții care au fost mântuiți în aceste
întâlniri au trecut peste Râu în triumf înalt și în curând îi vom întâlni. Ei așteaptă să ne ureze bun venit în
acele frumoase case.

Am organizat o Biserică a lui Dumnezeu, am numit doi bătrâni și doi diaconi și am aranjat o nouă clădire în
care să ne închinam. Ne-am închis ședința de șapte săptămâni în februarie 1889. Biserica a continuat să
țină adunări în sala unde ne-am ținut noi adunarea. Domnul le-a dat multe suflete. Aveau o școală mare de
Sabat.

Câțiva au ieșit ca predicatori și evangheliști și au avut succes. Pe când eram acolo am avut două servicii
de botez. Ne-am dus la pârâu la trei mile de oraș. S-a spart gheața și i-am botezat pe candidați. Am fost
copleșită cu putere, o vreme, în timp ce stăteam în apă. Dumnezeu mi-a dat putere, așa cum o face
întotdeauna, pentru tot ce mă conduce să fac. Aproape toți au ieșit strigând. Câteva mii de oameni au
asistat la scena solemnă și, deși nu o văzuseră niciodată în acest mod înainte, au mărturisit că Dumnezeu
este acolo. Doi fotografi au făcut o fotografie a scenei. Mulțimea prezentă a fost mult mai mare decât în
orice moment anterior, iar ordinea a predominat, arătând interesul pentru lucrare. Am provocat pe oricine
să vină cu Bibliile lor și mă voi întâlni cu ei.

Slujitorii orașului s-au întâlnit și au încercat să mă zdrobească pe mine și lucrarea. Ei au adus istorie, cărți
scrise de doctori și lucrări ale diavolului pentru a dovedi că puterea lui Dumnezeu a fost luată de la biserică.
Când și-au pregătit muniția, l-au ales pe doctorul B. din biserica creștină, marele teolog și campion al
dezbaterilor, să tragă cu tunul. El a anunțat că va dovedi că sunt o înșelătoare și că mă va alunga din oraș.
A atras o mulțime mare și a făcut o colecție specială, Mulți dintre cetățeni au luat notițe și mi le-au adus. Au
spus că este cel mai slab lucru pe care l-au auzit vreodată și au fost dezgustați. În noaptea în care am fost
atacată, sala noastră era plină, oamenii crezând că îl voi denunța. După ce adunarea s-a strâns,
Dumnezeu mi-a dat un text pe care nu l-am folosit niciodată. Psalmul 66:16 „Veniți și ascultați toți cei ce vă
temeți de Dumnezeu și vă voi spune ce a făcut El pentru sufletul meu”.
Am făcut o schiță a experienței mele de la naștere până în acel moment. Oamenii plângeau în toate părțile
casei. Nu cred că era cineva acolo care să nu creadă că Dumnezeu m-a chemat la lucrare și că a fost cu
mine cu o putere mare, lucrând minunat în mijlocul oamenilor. Nu am avut de gând să răspund la
argumentele doctorului B. Spusesem că mă voi întâlni cu oricine, din Biblie. El ieșise din ea pentru aproape
toate dovezile sale. Cetățenii erau foarte nerăbdători să răspund. În cele din urmă, am anunțat că mă voi
întâlni cu el în noaptea de Sabat. Sala era aglomerată și s-a spus că sute au fost respinși.

Dragă cititorule, a fost un angajament să-l cunosc pe acest gigant. S-a lăudat cu cursul său de facultate, cu
educația sa, cu înțelepciunea sa, cu popularitatea lui și a făcut să pară că sunt un psihopat sărac, ignorant,
orbit. Sunt un psihopat pentru Hristos și diavolul nu mă poate întoarce. Încrederea mea era în Dumnezeu.
Mi-am pus fața ca silexul, căci Dumnezeu era cu mine, știind că nicio armă ridicată împotriva mea nu va
prospera și orice limbă ridicată ca să mă condamne ar trebui să o distrug. Când m-am ridicat să vorbesc,
adunarea era la fel de nemișcată ca moartea. Am ținut în mână hârtia care conținea argumentele doctorului
B. și am făcut referire la una după alta și am dovedit că sunt false. El a spus că am eșuat la fiecare test
scriptural și că sunt o fraudă. Am spus că cea mai bună dovadă că suntem chemați de Dumnezeu să
predicăm a fost faptul că sufletele au fost mântuite. I-am rugat pe toți cei care fuseseră convertiți la aceste
întâlniri să se ridice și peste două sute s-au ridicat.

I-am rugat pe toți cei care s-au vindecat trupește prin puterea lui Dumnezeu să se ridice și vreo cincizeci s-
au ridicat. Oamenii au spus că înainte să fi luat Biblia în mână, i-am tăiat capul cu propria sa sabie. Am
confruntat toate argumentele lui cu Biblia și nu am ieșit din ea. Am dovedit că se înșală în fiecare punct.
Slavă lui Dumnezeu pentru biruință dată. Cu toată înțelepciunea Sa lăudată, Dumnezeu a ales o femeie
slabă care să confrunte și să condamne și să arate lumii că este inutil să lupți împotriva Lui sau a puterii
Duhului Sfânt. Nici un pastor nu mi-a stat alături, dar toți s-au unit în împotrivirea și încercarea de a mă
zdrobi. În ciuda A toată această putere a întunericul care era așezată împotriva mea, interesul creștea
zilnic. Au venit cereri de la toți cei mai buni cetățeni și din tot orașul de a rămâne, spunând că am obținut o
astfel de victorie asupra doctorului B. și a tuturor opozanților adevăratei doctrine a lui Hristos.

Mulți dintre cele mai strălucite talente din oraș căutau calea mântuirii, dar Dumnezeu ne chema înapoi la
Louisville, Kentucky. Ne-am încheiat întâlnirea cu multe inimi triste și cu mult plâns. Am plecat a doua zi
dimineață la ora nouă. Când am ajuns la gară, am găsit acolo o mulțime mare care să-și ia rămas bun.
Despărțirea a fost foarte tristă și nimeni în afară de Dumnezeu nu știe cât de greu mi-a fost să-i las pe
copiii dragi pe care mi-i dăruise Dumnezeu să lupte cu lumea rece și cu lupii, care vor încerca să-i
devoreze. Au cântat: „Ne întâlnim dincolo de râu?”

Bătrâni părinți cărunți ne-au mulțumit, cu lacrimi curgându-le pe obraji, pentru că le-am condus copiii la
Hristos; soții, că soții lor au fost mântuiți, iar bețivii, că au fost salvați din mormântul unui bețiv.
Un artist ne-a rugat pe mine și pe lucrătorii mei să ieșim în față la ceilalți pentru a ne putea fotografia, cu
mulțimea puțin în spatele nostru. După ce am pășit pe platforma mașinii, ne-a făcut din nou poza.
Dumnezeu să binecuvânteze oamenii dragi din Springfield. Rugăciunea mea este ca toți cei care se bucură
de dragostea unui Mântuitor să fie păstrați credincioși pe Stânca solidă, Hristos Isus; iar cei care nu L-au
acceptat încă pe Dumnezeu, s-ar putea să-l găsească prețios pentru sufletele lor înainte de a fi prea târziu.

Capitolul XXXII.
Lucrarea de la Louisville — O sută de marinari care se scufundă — Biserica organizată — Am
botezat în râul Ohio — Lucrarea noastră la Shawnee, Ohio — Oamenii de rând au ascultat cu
bucurie — Mulți bețivi s-au convertit — Opt bătrâni cu părul alb aduși la lumină, unul lângă altul —
O lucrare nobilă a unui slujitor

Am ajuns la Louisville, Kentucky,în ianuarie 1889, după o absență de aproximativ două luni. Am început să
ne întâlnim în Bolle’s Hall, unde convertiții din anul precedent țineau întâlniri de când am părăsit orașul. I-
am găsit la postul lor. Nu am văzut niciodată o trupă mai curajoasă sau mai puternică de lucrători pentru
Hristos, sau mai de succes în câștigarea sufletelor și construirea împărăției lui Hristos decât acești soldați
ai Duhului Sfânt din orașul rău Louisville. În timp ce totul fusese făcut pentru a-i dărâma, ei stăteau ca un
oraș pe un deal – ca farul lui Hristos. Au salvat aproape o sută de marinari care se înecau.

Acum, frate marinar,

Călătoria s-a încheiat;
Se duce bătălia,
Se câștigă victoria.

Du-te și spune-le colegilor tăi de navă

Ce a făcut Isus —
L-a luat pe marinarul muribund
În barca de salvare.

Dumnezeu a fost cu ei cu o putere minunată de vindecare. O doamnă a fost vindecată prin rugăciune și
punerea mâinilor care fusese blocată în patul ei timp de șase ani. Ea a fost convertită în același timp. S-a
ridicat din pat, a mers în hol și a povestit ce lucruri mari făcuse Dumnezeu pentru ea. Când ne-am întors,
ea a fost una dintre primele care a spus publicului numeros că familia ei a fost adusă la Hristos prin
vindecarea ei.

Un copil mic de un an fusese umplut de putere la una dintre întâlnirile lor și în timp ce, în acea stare, ridică
privirea, mânuțele lui arătând oamenii către cer. Dumnezeu l-a folosit pe acel copil pentru a-și aduce
părinții și pe mulți alții la Hristos.

Nu am lăsat un pastor sau un slujitor care avea ani de practică să se ocupe de acești miei tineri și să ducă
lucrarea mai departe, ci l-am pus în fruntea lor pe unul care fusese convertit în timpul adunărilor.
Slavă lui Dumnezeu! El ia lucrurile slabe pentru a-i încurca pe cei puternici. „Nu prin tărie, nici prin putere,
ci prin duhul Meu”, spune Domnul.

Am stat două săptămâni. Am organizat o biserică și am administrat rânduiala botezului. Am mers la râul
Ohio în acest scop. Mulți dintre cei care au coborât în apa rece au ieșit lăudându-L pe Dumnezeu, arătând
lumii că au fost înviați împreună cu Hristos să stea împreună în locurile cerești.
A fost greu să-i părăsesc, dar Duhul Sfânt venise într-o asemenea putere încât am simțit că Dumnezeu i-a
pregătit să continue și să facă o lucrare minunată acolo. Strigătul îmi venea din multe locuri: „Vino și ajută-
ne”.

Din Louisville ne-am dus la Shawnee, Ohio. Era un bărbat de acolo care fusese convertit la întâlnirea
noastră de la Farmland, Indiana. S-a dus acasă și a început întâlniri în familia lui. Mi-a scris să am
rugăciune specială la întâlnire pentru familia lui, ca să poată fi mântuiți. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor
noastre și Duhul Sfânt a căzut asupra familiei cu o putere minunată. Câțiva dintre ei au căzut și au rămas
ca morți, în transă, timp de zece până la douăsprezece ore. Au avut viziuni minunate. Părinții în vârstă,
frații și surorile și mulți vecini au fost convertiți. Toți s-au dus la lucru pentru Domnul; aveau mai multe
întâlniri în fiecare săptămână. În tot acest timp m-au sunat să vin să ajut. Fratele a venit la întâlnirea
noastră de la Louisville, Kentucky, și m-a rugat să vin imediat. Aveam angajamente, dar am trimis un frate,
un bărbat din Texas, care a ajuns într-o experiență strălucitoare la întâlnirile din Louisville. Dumnezeu îl
chema pe câmpul de luptă. S-a dus acasă cu fratele. Au avut mai multe întâlniri într-un oraș mic, având un
succes bun. Au ridicat o biserică și m-au trimis să vin să o slujesc. Se părea că munca devenea prea mare
pentru el și nu putea merge mai departe până nu vin eu. Am simțit că acesta era timpul lui Dumnezeu să
merg și așa am mers, în loc să mergem în marele oraș St. Louis, unde ne doream de doi ani să mergem.
Cu siguranță, „Dumnezeu își alege într-un mod misterios minunile pentru a le face.”

Am fost călăuzită de Duhul și am fost așezată în orășelul Shawnee, Ohio, într-o vale de oase uscate, și da!
erau foarte uscate!
Aceasta era o zonă minieră și se construiau laminoare, cuptoare și noi căi ferate. Aproape toate națiunile
de sub cer au fost reprezentate la întâlnirea noastră. Uneori, opt sau zece limbi diferite se aflau la altar,
toate rugându-se deodată singurului Dumnezeu al cerului, care nu se uită la persoane sau condiții.

Dumnezeu să binecuvânteze clasele muncitoare care sunt atât de des disprețuite de cei care se numesc
creștini. Isus a spus că oamenii de rând l-au primit bucuroși și așa a fost și aici. Dar alții au stat în
scaunul celor disprețuitori și au stat în calea păcătoșilor și au criticat și batjocorit Evanghelia clară a lui
Hristos și au negat puterea Duhului Sfânt. Oh! cum i-am mulțumit lui Dumnezeu că m-a uns să
propovăduiesc Evanghelia săracilor și pentru privilegiul de a conduce aceste suflete flămânde la Hristos.
Au venit în grupuri la Hristos ca porumbeii la ferestre, cu zecile și sutele. Mulți bețivi au fost convertiți.

Un patron de salon, care fusese în afacere aproape toată viața sa, a fost ridicat din șanț și a stat în fața
oamenilor și L-a lăudat pe Dumnezeu pentru că a salvat un biet păcătos nenorocit ca el.
Mulți bătrâni și femei au fost smulși ca tăciunii din foc. Unii nu fuseseră la biserică de douăzeci și cinci de
ani.
Într-o noapte, opt bătrâni cu părul alb au fost convertiți unul lângă altul la altar. Scepticii și necredincioșii
sunt salvați în toate întâlnirile noastre.

Unul dintre cei mai străluciți bărbați talentați din Shawnee — un necredincios — a fost condus la altar de o
fetiță în vârstă de opt ani. S-a convertit strălucitor a doua zi, a intrat în transă și a avut o viziune despre iad.
A văzut starea îngrozitoare a oamenilor. El a avut o mare influență asupra oamenilor de acolo și a făcut tot
ce a putut pentru a-i conduce la Hristos.

Dumnezeu și-a susținut cuvântul cu semne și minuni, cu demonstrații de duh și de putere, arătând că
Împărăția Cerurilor nu stă în cuvinte, ci în putere. Păcătoșii au fost condamnați pe kilometri în jurul orașului
Shawnee.

Când am închis, l-am lăsat pe fratele pe care l-am trimis acolo să continue întâlnirea.
Slujitorul P. M. și membrii săi ne-au stat alături în toată lupta. Făcând acest lucru, biserica sa a fost
construită minunat și a câștigat respectul și dragostea păcătoșilor. Dumnezeu și-a revărsat asupra lui cea
mai bogată binecuvântare; a câștigat stele care vor străluci în coroana lui, în timp ce cei care au batjocorit
și au criticat, dacă nu își vor da inimile lui Dumnezeu, își vor ridica ochii în iad.

Ne-a fost foarte greu să închidem întâlnirea. Interesul a fost atât de mare încât toate locurile în picioare din
cameră erau ocupate în fiecare seară. După ce au muncit din greu toată ziua, bărbații, și mulți dintre ei
bătrâni, stăteau în picioare de la șapte până la zece și jumătate și uneori până la ora unsprezece se
înghesuiau, încât cu greu mai puteau respira; totuși am avut cea mai bună ordine.

Adesea ne-am rugat în tăcere, după rugăciunea în comun și, într-o clipă, marea masă de călători aflați la
marginea hotarului judecății tăceau ca morți.

Nu putem obține niciodată o clădire suficient de mare pentru a încăpea toți oamenii. Cortul nostru nu putea
încăpea mulțimea. Mii de oameni stau pe afară, cu pălăria jos, ascultând fiecare cuvânt, de la milionar
până la cerșetor, de la judecători și avocați și doctori până la cei care nu își pot scrie numele. Oamenii vin
din state diferite. Acolo clasele sociale se închină unul lângă altul la același altar, cerându-i lui Isus
mântuirea. Când primesc darul lui Dumnezeu, care este viața veșnică, merg să lucreze pentru Isus,
câștigând suflete.

Când Dumnezeu îl apucă pe păcătos, el coboară din înălțimea lui trufașă; ca un copil mic, simte că cei din
jurul lui, indiferent de starea lor de viață, sunt frații lui, făcuți din același sânge, și unul este la fel de prețios
ca altul înaintea Domnului și el este gata să facă din ei moştenitori ai lui Dumnezeu şi comoștenitori cu
Domnul Isus Hristos.

Capitolul XXXIII.
Sacrificiul făcut pentru Hristos — Mulți sunt aduși în staul — Sora mea convertită — Fratele meu
convertit — Întoarcerea în Shawnee, Ohio — Biserica organizată — Am botezat șaptezeci și șapte —
Mulți au transe în mijlocul unui ciclon de putere — Poliția vede casa zguduită de puterea lui
Dumnezeu — Femeia stă în transă opt zile și predică congregației — Înapoi la Springfield, Illinois —
Adunarea de tabără la Gardner, Illinois

Oamenii se miră de mine pentru faptul că călătoresc dintr-un loc în altul, suferind tot felul de greutăți, lipsită
de multe conforturi ale vieții, expusă la umezeală și frig, căldură și furtuni. Eu fac acest sacrificiu pentru
Domnul. Hristos este totul în toate pentru mine. Lumea asta nu este casa mea. Nu are atracții pentru mine.
Adun comori în Rai. Am un conac acolo care este construit din aur curat și nu poate fi niciodată distrus sau
luat de la mine. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru privilegiul de a-i lăsa pe toți să-L urmeze pe Isus. Lăudați-i
numele pentru totdeauna! Nu călătoresc singură pe acest drum îngust; dar prin puterea lui Dumnezeu
culeg pe mulți de pe drumuri și garduri vii și pe străzile largi ale orașelor, care merg cu mine. Slavă lui
Dumnezeu! Suntem o companie fericită. Chiar în mijlocul furtunii cântăm: „Binecuvântați pe Domnul,
suntem fericiți pe drum”.
De când am început lucrarea, Dumnezeu a ridicat bărbați și femei cu sutele de oameni care au ieșit ca
slujitori și evangheliști. Tinerii lucrători i-au condus în staul pe mulți, care astăzi sunt fericiți pe drumul spre
rai. Primesc scrisori de la ei care povestesc despre încercările și triumfurile lor, pentru că ei mă privesc ca
pe o mamă pentru sfaturi. Am auzit recent de un frate care a ieșit la prima întâlnire pe care am avut-o
vreodată. A mers imediat la predicare și de atunci este responsabil de mai multe biserici. Astăzi el este
unul dintre cei mai înalți din fruntea bisericii. Rugăciunea mea de la început a fost ca Dumnezeu să ridice
lucrători care să iasă cu Focul și Sabia și Secera Evangheliei și să secere și să culeagă aceste grâne care
pier și sunt izbite pentru veșnicie. Lăudați pe Domnul pentru răspunsul la rugăciune. Lăudați-l pentru
lucrarea sa minunată de a-i conduce pe acești convertiți la astfel de victorii glorioase. Dumnezeu să-i ajute
să treacă de la un câmp de luptă la altul. Războiul se va termina în curând. Căpitanul nostru ne va chema
în curând, pe noi, soldații săraci, obosiți, răniți de lupta de pe câmp, pentru a striga victorie împreună într-o
Marea Reunire care va dura pentru totdeauna. Oh! lăudați pe Domnul pentru ziua aceea fericită care este
atât de aproape.

În timp ce ținea întâlnirile noastre în Louisville, Kentucky, ne-a vizitat sora mea, doamna S., din Columbus,
Ohio. Era prima dată când participase la una dintre întâlnirile mele. Ea fusese membră a bisericii de ani de
zile, învățătoare la școala de Sabat, încerca să facă tot ce putea, dar ea însăși nu eraa salvată. Ea îndura
religia. Când a mers la întâlnire, Dumnezeu i-a arătat așa cum o vedea El în lumina eternității. Ea nu era
decât un os uscat în vederea lui. Nu a avut niciodată dragostea lui Dumnezeu în inima ei. S-a convertit și a
plecat acasă fericită, bucurându-se pentru că numele ei era scris în ceruri. Ea a ridicat un altar de familie și
s-a putut ruga împreună cu soțul ei neconvertit. Dumnezeu să o binecuvânteze și să o păstreze
credincioasă până ne întâlnim în ceruri.

Singurul meu frate a venit să ne viziteze acum câțiva ani. Era un sceptic, dar nu a stat cu noi o săptămână
până când a fost atât de condamnat încât cu greu putea trăi. El a văzut că eram fericiți și aveam ceva ce el
nu poseda; că noi mergeam pe un drum și el mergea pe altul. S-a lăsat în genunchi și ne-a rugat să ne
rugăm pentru el și. Slavă Domnului, s-a rugat pentru sine. În câteva clipe, a fost fericit în dragostea
Mântuitorului. Apoi a făcut o rugăciune pentru prietenii săi în Hristos, și o astfel de rugăciune urcă numai
prin Duhul Sfânt. Nu era nicio emoție. Nu fusese la niciuna dintre întâlnirile noastre și doar familia noastră
era prezentă. Ne odihneam și ne pregăteam să începem munca de vară. M-am rugat pentru el de doi ani și
am avut mărturia că va fi mântuit. S-a alăturat bisericii de două ori, a fost un membru consecvent, a fost
botezat, dar știa că schimbarea era în totalitate. Inima lui nu a fost schimbată. Le-a spus ce simțea.
Slujitorii i-au spus că este tot ce era pentru el – cuvântul și apa. El credea că Isus era Mântuitorul său. El
fusese botezat, ceea ce era cerut de biserică.

Dumnezeu să aibă milă de astfel de conducători orbi. Ei conduc mii de suflete în iad. El știa că nu avea
dreptate când stătea la masa Domnului mâncând pâinea și bând vinul. Simțea că își bate joc de
Dumnezeu. După ce a încercat a doua oară, a spus că nu era nimic în ea și, ca alte mii, a devenit sceptic.
A spus că a fost o amăgire, nimic altceva decât o formă rece sau emoție. Dumnezeu îl lăsa să
experimenteze că religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu nu era entuziasm, ci ceva în suflet care
ne face fericiți și strălucește în toate acțiunile noastre; ceva care condamnă pe păcătos ori de câte ori se
află în compania noastră. Puterea lui Dumnezeu este cu noi tot timpul. Fie ca Dumnezeu să zdruncine pe
toți cei care citesc aceste rânduri, ale căror nume nu sunt scrise în ceruri, cu puterea lui cea mare, până
când temelia nisipoasă cedează și stai pe stânca solidă.

După ce ne-am odihnit, ne-am întors la Shawnee, Ohio, și am organizat o întâlnire de tabără. Domnul a
fost prezent în putere pentru a salva suflete și a vindeca trupuri. Am organizat o Biserică a lui Dumnezeu
cu un număr mare de membri și, la un moment dat, am botezat prin scufundare șaptezeci și șapte în râu.
Mulți au fost copleșiți de putere și au căzut în transă în timp ce erau în apă și au fost scoși afară. Unii au
fost duși acasă și au stat întinși ore întregi.

Nimeni nu văzuse vreodată o femeie botezând prin scufundare. Am fost prima femeie înregistrată sau
cunoscută vreodată care a îngropat candidații într-un mormânt apos prin scufundare. Dumnezeu dă putere
și har și slavă.

Câteva mii de oameni au stat pe maluri asistând la scena solemnă. Întâlnirile s-au desfășurat zi și noapte.
Oamenii se urcau în copaci încercând să vadă. Duhul Sfânt a căzut ca un ciclon, bărbați și femei au fost
aruncați ca într-o furtună. Au căzut în casă și în afara casei. Polițiștii care stăteau afară s-au speriat, până
au devenit palizi. Ei au spus că au văzut casa zguduită, ca într-o furtună, de puterea lui Dumnezeu. Au fost
salvate sute. Oamenii au simțit condamnarea pe kilometri în jur.

Ne-am întors în trei luni și am ținut întâlniri într-un cort mare. Mii de oameni au venit la trezire, care a
început imediat. Asemenea Rusaliilor, ei au văzut, simțit și auzit puterea mare a lui Dumnezeu. Peste tot s-
au văzut multe daruri și semne ale Duhului Sfânt.

O femeie a căzut, a fost străpunsă și a rămas întinsă până seara. Au dus-o acasă și a stat întins până
duminica următoare, în total opt zile; apoi a ieșit strigând și predicând; și fără să ia nicio hrană, ea a venit
direct la întâlnire, a predicat și a povestit experiența minunată pe care a avut-o.

Frica de Dumnezeu a venit asupra adunării și pe kilometri în jur ei au spus: „Nu am văzut niciodată asta în
acest mod”. Ei au văzut lucruri ciudate, căci Dumnezeu și-a vizitat poporul acolo. Nu prin tărie, nici prin
putere, ci prin Duhul Meu, zice Domnul.
Cu trei luni înainte de această dată, am ținut prima întâlnire la Shawnee. Dumnezeu a binecuvântat
lucrarea. Au fost trei biserici organizate. Una în Shawnee și două la câteva mile de acolo.
Din Shawnee am mers la Springfield, Illinois, și am ținut întâlniri în Oak Ridge Park, în același loc în care
am ținut întâlniri cu un an înainte. Noi am avut o reuniune glorioasă cu copiii lui Dumnezeu și mulți prieteni
pe care i-am învățat să iubească. Cu șase luni înainte de această dată, la încheierea întâlnirii de la
Springfield, am organizat o Biserică a lui Dumnezeu. Ei au început să se pregătească imediat pentru
construirea unei case de cult. Clădirea s-a ridicat pentru că oamenii aveau pe inimă să muncească. Acum
au un Betel frumos, mochetat peste tot și dotat cu scaune. Am închinat biserica, ajutată de alții. Casa era
aglomerată cu cei mai buni cetățeni ai orașului și ai țării înconjurătoare. Dumnezeu și-a revărsat Duhul în
ploaie de binecuvântări. Dușmanii noștri, vrăjmașii Domnului care făcuseră tot ce puteau împotriva bisericii
ca trup și împotriva membrilor individuali, împingându-i dintr-o clădire în alta, făcându-i să treacă prin
încercări de foc și persecuții amare – au privit în urmă cu un an, la vremea când am venit pentru prima dată
în oraș străini, fără a cunoaște o persoană de acolo, nici un membru al Bisericii lui Dumnezeu din oraș sau
din jurul orașului, și când au văzut în mijlocul tuturor acestor dificultăți cum Domnul a binecuvântat și a
prosperat biserica, și le-au dat o casă pe care să o dedice lui Dumnezeu, au trebuit să mărturisească că
aceasta a fost lucrarea lui Dumnezeu. Mulți ne-au luat de mână și l-au lăudat pe Dumnezeu că am venit
vreodată la Springfield. De aici ne-am dus la Gardner, Illinois, în august 1889, pentru a organiza o adunare
de tabără pentru Biserica lui Dumnezeu. Elder S. era responsabil aici, iar Dumnezeu i-a reînviat minunat
lucrarea în acea parte a țării.

Capitolul XXXIV.
Domnul ne cheamă în California — O descriere scurtă a călătoriei noastre — Ne odihnim câteva
săptămâni la Pescadero și Pebble Beach, California — Bătălia se deschide în Oakland — Vremea
umedă împotriva noastră — Domnul ne oferă întotdeauna — Mii de suflete salvate și multe trupuri
vindecate — Sute de cărți ale mele sunt distribuite în corăbii — Mulți sunt chemați la lucrarea
evanghelistică — Evanghelia este împrăștiată în multe părți ale lumii — Mulți sunt ținuți și
prosternați sub marea putere a lui Dumnezeu — Cort de opt mii este insuficient — Rămas bun

În toamna lui 1889 am simțit că Domnul ne cheamă în California. Ne-am ascultat vocea, ne-am pregătit și
am început imediat, neștiind nici o persoană din acea parte a țării. Voi oferi o descriere scurtă a călătoriei
noastre în California și a țării. Pe măsură ce călătoream cu mașinile rulând printr-un stat după altul, am
observat diferența de climă. În unele state vegetația era mare, totul verde și frumos; unele erau districte
miniere, bogăție vastă în minerale de diferite feluri; multe cariere de piatră, de piatră frumoasă, din care
sunt construite multe dintre cele mai bune clădiri din New York și Chicago. Am rulat mai departe prin
canioanele adânci și văile frumoase. De ambele părți erau munții înalți care ajungeau, după cum părea,
aproape până la nori. În puțin timp ne-am trezit trecând peste vârfurile acestor munți. Ne-am trezit din nou
măturând câmpiile și deșerturile. Uneori, pe sute de mile, nu se vedea niciun arbust sau copac; nu era
vizibil uneori decât nisip galben; apoi din nou nimic altceva decât nisip negru pentru mile și mile. Din câte
se vedea cu ochii, pământul era la fel de plan ca o podea – fără vegetație pe el. Pe măsură ce am ajuns
mai departe în California, am văzut o mare schimbare. Câmpiile erau cultivate, acoperite cu iarbă, copaci și
arbuști și vegetație de tot felul. În timp ce ne uitam la toate aceste lucrări mărețe și minunate ale creației,
inimile noastre s-au umplut de dragoste și tandrețe și am putut să ridicăm privirea la cer și să spunem:
Tatăl Meu, Dumnezeul cerurilor, a făcut toate acestea.

O, minunile creației,
Iar lucrarea Dumnezeului naturii,
Strigă cântece de admirație,
În timp ce călătorim pe drumul aspru al vieții.

În cele din urmă am ajuns cu bine în marele oraș San Francisco și ne-am oprit la un hotel pentru câteva
zile. Fiind foarte obosiți de călătoria noastră lungă și de munca de vară, am simțit că trebuie să căutăm un
loc liniștit pentru a ne odihni atât mintea, cât și trupul, așa că am făcut o călătorie de șaizeci de mile până la
Pescadero, un orășel din vale înconjurat de munți.
Am început adunarea în Oakland, California, la 28 octombrie 1889. Vremea umedă se instalase. Ne-am
așezat corturile în timpul ploii, așa cum nu se știa să mai fi fost vreodată în Oakland. Oamenii priveau cu
mirare și uimire. Din punct de vedere uman, totul părea întunecat și descurajator. Cu siguranță căile lui
Dumnezeu nu sunt căile noastre. Este nevoie de multă încredere, credință și curaj în Dumnezeu pentru a
merge înainte la porunca Lui, neștiind nici un pas din drum. Aici eram într-un tărâm ciudat și banii noștri
aproape dispăruți. Nu există nicio modalitate de a ne întoarce spre est. Am mărturisit că suntem pelerini
într-o țară străină, dar știam că căutăm un oraș care nu se vede cu ochii de carne. Nu ne gândeam să ne
întoarcem până nu era făcută o mare lucrare pentru Stăpânul. Nu ne temeam să suferim din lipsă de
mijloace; știam că Dumnezeul nostru ne va satisface toate nevoile, iar copiii Săi nu ar trebui să se rușineze
niciodată.

Întâlnirii nu i s-a făcut publicitate. Oamenii nu știau ce se va face acolo. Prima noapte a venit douăzeci și
trei. Au simțit că Dumnezeu este acolo. Le-am spus că Dumnezeu ne-a trimis acolo și că se va face o mare
lucrare; că sute vor fi salvați. În câteva zile, cortul nu avea să încapă mulțimile care veneau să audă
Evanghelia. Unii au râs. Toți cei care erau acolo au venit în noaptea următoare și au adus pe alții cu ei. Unii
dintre copiii lui Dumnezeu au auzit de noi și au venit să vadă. Ei au văzut și au simțit că Dumnezeu era
acolo cu putere și că o mare lucrare va fi făcută. Unul dintre ei s-a dus și a comandat sobe și le-a pus
imediat în cort. Au luat cherestea și au pus o podea frumoasă în cort. O, cât l-am lăudat pe Dumnezeu
pentru grija Lui tandră pentru noi! Cu greu puteam suporta frigul și umezeala, dar acum lucrurile păreau
strălucitoare și confortabile. Dragii creștini păreau să anticipeze dorințele noastre. Era foarte frig în corturile
din locuința noastră; nu aveam încă o sobă.

La sfârșitul întâlnirii într-o noapte, în timp ce plecam de la cortul mare la corturile noastre de locuit, am spus
că mi-aș dori să avem o sobă caldă în cortul nostru. În timp ce deschideam ușa cortului, spre surprinderea
noastră am constatat că niște mâini amabile au fost acolo și au montat o sobă, care era roșie. Am fost
făcuți să dăm slavă lui Dumnezeu și să mărturisim că Domnul dă!. Noi niciodată nu am aflat cine a pus-o
acolo. În câteva zile, un frate a trimis cumpărături în valoare de șapte dolari. Unul a dat douăzeci de dolari;
altul cincizeci de dolari. În acest fel, dragul Domn a continuat să ne dea și să ne îngrijească.

Creștinii au venit din toate bisericile în ajutorul Domnului împotriva celor puternici, cu rugăciunile și cu
mijloacele lor. Au făcut publicitate întâlnirii în mare parte în moduri diferite. Interesul a crescut cu fiecare
serviciu. În aproximativ o săptămână cortul era aglomerat.

Primii convertiți au fost cinci bătrâni cu vârsta cuprinsă între șaizeci și cinci și șaptezeci și cinci de ani.
Oamenii au tot venit la altar pentru a fi mântuiți și vindecați de toate bolile lor, bătrâni și tineri, până când
câteva mii au fost fericiți în Isus și mulți au putut mărturisi că Isus le-a salvat sufletele și le-a vindecat
trupurile.
A fost o priveliște minunată să vezi sute și uneori mii înghesuindu-se în jurul cortului, de multe ori stând în
ploaie, încercând să se apropie suficient pentru a auzi cuvântul propovăduit. Creștinii au spus că trebuie să
avem un cort mai mare pentru a ține mulțimile. Au comandat unul imediat, costând 1.325 de dolari, cu o
capacitate de opt mii de oameni. In scurt timp a fost făcut si montat pe pământ gata pentru slujba dedicată.
Predica dedicată a fost ținută de pastorul Bisericii M. E. din San Francisco. Rugăciunea a fost făcută de
pastorul Bisericii M. E. din Oakland. Au fost prezenți o serie de alți lucrători. Congregația a fost mulțumită
de slujbe și, de asemenea, de cort.

La întâlniri veneau oameni din aproape toate părțile lumii. Dumnezeu a atras prin Duhul Său mulți dintre
copiii Săi din statele de Est, Vest, Nord și Sud. Ei au fost botezați cu putere de sus. Ei au mărturisit că nu
au primit niciodată asemenea binecuvântări, putere și lumină înainte. Ei au intrat în lucrarea lui Dumnezeu
cu mai multă credință și curaj, fără să se aștepte să înceteze lucrarea până când Isus va veni pentru ei în
nori sau prin moarte.

Mulți marinari au venit din toate părțile lumii împreună cu căpitanii vaselor. Slavă Domnului că unii dintre
căpitani și soțiile lor au fost mântuiți, precum și mulți dintre marinari și ofițeri.

Un căpitan și soția lui au fost salvați și doisprezece din echipajul lor înainte de a pleca. Căpitanul și soția au
spus că vor avea servicii în fiecare după-amiază pe vas. Navigau spre Indiile de Vest. Au revendicat fiecare
suflet de la bord pentru Dumnezeu. Ei au spus că se așteptau ca toți să fie salvați înainte de a debarca în
port.

Mulți mi-au luat cărțile și literatura cu ei. Muncitorii au cumpărat sute din cărțile și predicile mele și le-au
împrăștiat în corăbii și vase cu pânze. Mulți erau botezați cu Duhul Sfânt și țineau adunări pe corăbii, în
călătoriile lor peste mări; încât Evanghelia minunată și faptele mărețe ale lui Isus, prin Duhul Sfânt, au ieșit
și au fost împrăștiate în multe părți ale lumii.

Nu am văzut niciodată atâtea națiuni reprezentate într-o singură întâlnire și nici atât de multe dintre ele
aduse la Hristos. Ei au fost mântuiți și umpluți de Duhul Sfânt. Mulți dintre aceștia au simțit că Dumnezeu îi
cheamă în propria lor națiune pentru a lucra pentru mântuirea sufletelor. Mulți au fost chemați la lucrarea
de evanghelizare și au fost botezați cu Duhul Sfânt și putere. Au început să se întoarcă în alte națiuni
pentru a predica vestea glorioasă a iubirii unui Mântuitor și a venirii în curând a Domnului.

Puterea Domnului s-a manifestat, în urma propovăduirii, în semne și minuni. Cei atinși de Domnul au fost
mulți. Mulți păcătoși din toate clasele au fost străpunși în păcatele lor. Unii zăceau ore întregi. Unii au avut
viziuni; au ieșit convertiți strălucitor. Printre ei era un bătrân, în vârstă de șaizeci şi trei de ani. El a oferit o
scurtă experiență într-o noapte din viața sa și o convertire minunată. Călătorise în toate părțile lumii oriunde
călcase omul alb și vizitase Țara Sfântă de trei ori. El stătuse în toate locurile sacre legate de viața
Mântuitorului nostru. El și un grup de prieteni vizitau Oakland la momentul întâlnirii noastre. Au auzit de
întâlnire și au venit din cauza curiozității. În timp ce se uita peste congregație, le-a făcut o remarcă ușoară
prietenilor săi despre manifestarea puterii lui Dumnezeu și a pornit cu îndrăzneală spre amvon pentru a
investiga, dar înainte de a ajunge la amvon, a fost trântit la podea de puterea lui Dumnezeu și a stat acolo
peste două ore. În timp ce se afla în această stare, Dumnezeu i-a dat o viziune despre iad și rai și i-a spus
să facă o alegerea pentru el din celor două locuri. L-a chemat pe Domnul să-l salveze și a spus că Îl va
alege pe Hristos și cerul. El a venit, lăudându-L pe Dumnezeu și realizând că a fost mântuit și umplut cu
Duhul Sfânt. Trăise peste șaizeci de ani lungi în păcat şi nu făcuse niciodată o practică din religie. Într-
adevăr, era un tăciune smuls din foc.

Acest frate a venit la întâlnirea noastră din Portland, Oregon, la trei ani după convertirea sa, și a povestit
experiența sa. El a spus că a fost păstrat de puterea lui Dumnezeu, mântuit și fericit și că lucrase pentru
Stăpân în tot felul în care a putut.

Diavolul a încercat prin toate mijloacele să oprească lucrarea puternică pe care o făcea Dumnezeu la
Oakland, dar nu a reușit. Apoi a încercat să falsifice puterea lui Dumnezeu. Diavolul este un bun
falsificator. Când Dumnezeu l-a trimis pe Moise în Egipt pentru a-i elibera pe captivi de sub puterea lui
Faraon, când a transmis solia lui Dumnezeu, Dumnezeu a însoțit-o cu semne; dar ei au spus, aceasta nu
este o dovadă că Dumnezeu v-a trimis – noi avem aceeași putere. Așa că Faraon și-a chemat înțelepții și
și-au aruncat toiagul și s-au făcut șerpi și arătau ca șarpele în care se transformase toiagul lui Aaron.
Nimeni nu ar fi putut vedea vreo diferență, dar șarpele lui Aaron i-a înghițit pe toți ceilalți. Vedeți că diavolul
contraface lucrările lui Dumnezeu. Întotdeauna a făcut-o în toate felurile. Dumnezeu o îngăduie pentru o
vreme; dar va veni vremea când toți cei care au încercat să răstoarne marea lucrare pe care o făcea
Dumnezeu și au făcut-o în Oakland sau în orice alt loc, vor trebui să recunoască puterea minunată a lui
Dumnezeu și vor vedea lucrarea și puterea diavolului înghițite în mânia lui Dumnezeu.

Puterea lui Dumnezeu era peste toată congregația și în jurul orașului Oakland. Duhul Sfânt cădea peste
oameni în timp ce noi predicam. Mulțimea era ținută nemișcată, ca și cum moartea ar fi fost în mijlocul lor.
Mulți dintre cei mai inteligenți și mai bine îmbrăcați bărbați cădeau înapoi pe scaunele lor, cu mâinile întinse
spre Dumnezeu, fiind ținuți sub puterea mare a lui Dumnezeu. Bărbați și femei au căzut, peste tot cortul, ca
copacii în furtună; unii au avut viziuni despre Dumnezeu. Majoritatea dintre ei au ieșit strigând laudele lui
Dumnezeu.

Cortul avea opt mii de locuri. S-a afirmat că este cel mai mare cort al Evangheliei din America. Era
aglomerat în fiecare noapte. În ziua în care am închis, poliția temându-se că ar putea fi probleme, din
cauza mulțimii, a fost acolo în forță și a spus că zece mii nu au putut intra în cort. După încheierea adunării,
ei au spus că a fost cea mai bună ordine. Mulți slujitori au fost prezenți atât la adunarea de zi, cât și la
adunarea de noapte și au cerut tuturor celor care au fost binecuvântați sau vindecați să se ridice. Câteva
mii au apărut în ambele servicii. Toți au stat în picioare și au cântat laude lui Dumnezeu pentru marea
lucrare pe care o făcuse Domnul.

Unii dintre cei mai răi bărbați și băieți, cei care ne produseseră cele mai multe necazuri, nu aveau să plece
până când poliția nu le aducea bacșiș pentru a-și lua rămas-bun. Cu lacrimi curgându-le din ochi, ne-au
rugat să-i iertăm pentru ceea ce au făcut și ne-au rugat să ne rugăm ca ei să fie mântuiți.
Închiderea a fost foarte tristă, știind că cei mai mulți dintre noi nu ne vom mai întâlni niciodată pe pământ;
dar ne-am bucurat când ne-am aruncat ultima privire pe atâtea chipuri strălucitoare, crezând că ne vom
întâlni în Frumoasa Cetate al lui Dumnezeu, unde nu-și iau niciodată rămas bun.

Fie ca binecuvântările lui Dumnezeu să se odihnească mereu asupra dragilor frați și surori care ne-au stat
atât de nobil alături în luptele și încercările prin care am fost chemați să trecem. Dumnezeu să fie cu ei și
cu toți cei dragi din Oakland și țara înconjurătoare până ne vom întâlni din nou.

Capitolul XXXV.
Domnul ne cheamă la St. Louis — Cortul mare amenajat în „Kerry Patch” — Elementul Hoodlum —
Ei aruncă cu pietre, dar Leul din Iuda a biruit — În situația de a ține steagul sau a muri pe câmpul de
luptă — Mii de oameni afară de cortul plin, vin să vadă și să audă — Ologii și muribunzii vindecați —
Surzi și muți aud și vorbesc — Sute cad ca morți — Au viziuni minunate ale raiului, ale judecăților
care vor veni pe această lume și ale lui Isus care se întoarce în curând pe pământ — Alții vorbesc în
limbi noi sau în alte limbi — Un frate este trimis să predice națiunilor, după ce a primit darul
limbilor lor — Fetița complet neajutorata și mută vindecată — Ea predică mulțimilor uluite în alte
limbi și în propria ei limbă — Un Caz fără speranță de hidrofobie vindecat — Mii de suflete salvate și
trupuri vindecate — Cincizeci și trei de botezați în râul Mississippi — Vizităm Biserica lui Dumnezeu
din Springfield, Illinois — O Vizită rudelor și prietenilor mei din Ohio — Întâlniri la Muncie, Indiana

Domnul ne chema la St. Louis, Missouri, aprilie 1890, dar noi am vrut să mai rămânem în California până la
vară și ne-am chinuit destul de mult să știm ce să facem. Ne-am așezat bunurile pe mașini și ne îndreptam
spre Los Angeles, California. În acea noapte am primit o scrisoare prin care eram chemată la St. Louis. Ne-
am vândut bunurile de uz casnic și am pornit în dimineața următoare spre St. Louis. Nimeni nu știa că
venim până nu a fost anunțată întâlnirea noastră. Cu siguranță că Dumnezeu mă conducea într-un mod
misterios. Nu pot avea de ales sau să spun că voi merge aici sau acolo, ci trebuia să cunosc glasul lui
Dumnezeu și să merg unde mă duce El. Cu doi ani înainte de această dată, drumul fusese deschis în St.
Louis. Mulți dintre cei mai buni cetățeni ne-au invitat să mergem și să ținem întâlniri. Ne-ar fi luat o mare
parte din povară, dar Domnul drag nu ne permite să ne sprijinim sau să ne încredem în puterea cărnii,
pentru că lupta nu este a noastră, ci a Domnului. Domnul oștirilor ne va lupta luptele și ne va da biruința. Și
Domnul Dumnezeu ne va asigura toate nevoile. Bătălia nu este a celor puternici și iuți, ci celor care se
încred și se tem de Domnul.

Am ținut întâlniri într-o sală timp de două luni. În prima noapte au fost optsprezece prezenți. Dumnezeu era
acolo cu putere. Doi au fost convertiți. Mulțimile creșteau în fiecare zi, iar sufletele erau convertite la fiecare
întâlnire. Un număr de cazuri remarcabile de vindecare divină au fost lucrate de Domnul. Am simțit că nu
ne putem permite să ne cazăm la hotel; că trebuie să ne economisim banii pentru a plăti cheltuielile
întâlnirii. Am închiriat camere la etajul al treilea al unei case private și ne-am gătit singuri. A fost foarte greu
pentru noi, dar a fost tot ce puteam face.

Am fost invitați într-o după-amiază de Sabat să ținem o întâlnire în Union Market. Am simțit că Domnul
conduce în acest sens și am acceptat invitația. Am avut o congregație mare și atentă. Tramvaiele treceau
încărcate, pentru a vedea noul pod care tocmai fusese construit peste râul Mississippi.
Un bătrân, catolic, m-a auzit predicând. A coborât din tramvai, a venit la întâlnire și a ascultat cu atenție; la
încheierea slujbei a fost mântuit. A spus că vrea genul de religie pe care o avem noi. A avut o luptă grea de
dus cu familia sa, care era toți catolici; dar a rămas ferm și a spus că era hotărât să facă din rai casa lui.
Dumnezeu și-a pus pecetea acestei întâlniri. Mulți au fost străpunși. Dumnezeu știe câți au dus sămânța
bună în inimile lor, care va crește în viața veșnică.

Era acum 1 iunie și eram gata să ne ridicăm cortul mare, pe care l-am adus din California. Singurul loc în
care am putut avea suficient spațiu a fost „Kerry Patch”, un loc remarcat pentru caracterul său rău famat
din pricina răufăcătorilor care se adunau acolo din toate părțile orașului. Oamenii au fost împușcați, jefuiți
sau uciși cu pietre aici, în orice oră din zi. Erau două biserici catolice mari, câte una de fiecare parte a
cortului. Una era la un bloc distanță, celălalt la două blocuri. Am locuit în corturile noastre mici, fără copac
de umbră, timp de cinci luni.

Creștinii au încercat să ne convingă să nu ne așezăm corturile în „Kerry Patch”, iar după ce le-am ridicat,
au încercat să ne îndepărteze de acel element rău și aspru, dar noi am simțit că Dumnezeu ne-a condus
acolo. Am închiriat terenul pentru trei luni, am plătit șaptezeci și cinci de dolari pentru el. Creștinii au spus
că au fost montate mai multe corturi de spectacol acolo unde eram, dar elementele rele din zonă, au tăiat
frânghiile și le-a dărâmat corturile. Ei au spus că dacă au tăiat frânghiile unui cort de spectacol, cu
siguranță un cort al Evangheliei nu ar avea nicio șansă. Am spus că Dumnezeu ne-a pus aici și, prin harul
Lui, vom rămâne. Multora dintre cei mai buni prieteni ai noștri le era frică să-și lase soțiile și fiicele să vină
și au simțit că riscau să vină ei înșiși, deoarece oamenii erau lapidați la venire și la plecare. Uneori, pietrele
zburau prin cort. Nu știau ce este o întâlnire de tabără, dar credeau că este un fel de spectacol. Majoritatea
acestor oameni nu fuseseră niciodată la o biserică. În prima noapte cortul era aglomerat. Creștinii care au
fost acolo nu vor uita niciodată acea noapte. Bărbații stăteau pe scaune cu pălării pe cap, trabucuri și pipe
în gură, hainele scoase și mânecile suflecate. Femei cu șorțuri și rochii murdare vechi, cu capul gol și cu
brațele goale. Ei trăgeau petarde, iar când cântam noi, ei cântau mai tare; când ne-am rugat, au bătut din
palme și ne-au aplaudat. Aveau pistoale și bâte și erau gata să ne omoare și să dărâme cortul. Se părea
că vom fi uciși cu toții. Mai mulți slujitori au încercat să vorbească, dar au fost loviți cu pietre sau vocea le-a
fost acoperită. Părea că ori capitulăm ori murim.

A fost o priveliște îngrozitoare să văd un grup mic de creștini, așezați aproape înghețați la locurile lor de
frică, înconjurați de o mulțime de bărbați și femei sălbatici, fioroși, mulți dintre ei pe jumătate beți, cu ochii și
fețele roșii și inflamate. Orice efort a eșuat și nu am putut face nimic cu ei. Le-am spus colegilor mei: „Nu
ne vom da bătuți niciodată, iar dacă ne scot din cort înainte să fim gata să plecăm, ne vor scoate morți.” Le-
am spus să conducă în rugăciune unul după altul, iar Dumnezeul lui Ilie va răspunde.

O soră a îngenuncheat la amvon, palidă ca moartea, cu mâinile și fața ridicate la cer, și cu un glas limpede
i-a cerut lui Dumnezeu să mântuiască și să binecuvânteze mulțimea aflată în pragul judecății. Un sentiment
al prezenței îngrozitoare a lui Dumnezeu a început să cadă asupra oamenilor. O altă soră a urmat în
rugăciune, apoi m-am ridicat și am stat în fața lor. Mi-am ridicat mâna în numele Domnului și le-am poruncit
să asculte. Am spus că Domnul m-a trimis acolo să le fac bine și că nu voi pleca până când Domnul îmi va
spune, când lucrarea noastră va fi terminată. Le-am spus că Domnul îl va lovi pe primul care va încerca să
ne facă rău sau să ne lovească cu un pumnal. Dacă cineva ar încerca să ne omoare, Domnul i-ar fi ucis.
Puterea lui Dumnezeu a căzut și frica de Dumnezeu a venit peste toată mulțimea. Transpirația le venea pe
față și stăteau ca în transă; bărbații au început să-şi scoată pipele din gură şi să-şi scoată pălăria. Femeile
au început să-și acopere gâtul și brațele goale cu șorțurile. Au simțit că stăteau goi și vinovați în fața lui
Dumnezeu. Au început să se dea jos de pe scaune și să încerce să se așeze, dar unii au căzut și au rămas
ca morți. Alții au stat cu gura căscată. Un catolic a spus că l-am lovit și i-am arătat iadul. Lacrimile curgeau
pe multe fețe, prin murdărie, lăsând dâre. Au stat de parcă le era frică să se miște și toți erau ca leșinați.
După aceea, elementele răului m-au respectat întotdeauna. Mulți își scoteau pălăriile când treceau pe
lângă mine; dar ei au ucis cu pietre pe oamenii care veneau și mergeau la întruniri și au aruncat cu pietre
prin și peste cort pentru o vreme, până când i-am cucerit în numele Domnului și cu ajutorul poliției.

Cetățenii au luat problema în mână şi au mers după poliţie pentru că nu şi-au făcut datoria, căci le era frică
de elementele mafiote. A venit șeful poliției și mi-a spus că aș putea să fiu protejată, doar dacă ar trimite
toată poliția. Soldații de la Jefferson Barracks au spus că facem o treabă grozavă și, dacă poliția nu mă va
proteja, vor face-o ei.

Terenul din apropierea cortului nostru fusese întotdeauna folosit de elementele mafiote din toate părțile
orașului. Ei se adunau în Sabat și aduceau butoaie de bere. Mai multe companii de jucători de baseball au
fost incluse în aceste adunări de duminică. În primul Sabat în care am ținut întâlnirea, când am început să
cântăm, aproape o mie dintre acești aspri și duri au venit repede în cort cu bâtele și mingile lor. Erau
bătrâni, bărbați de vârstă mijlocie, tineri și copii. Unii erau îmbrăcați în uniforme de baseball, alții în zdrențe,
alții erau beți, alții cu pipe în gură și alții cu trabucuri. Ne-au enervat toată ziua. Au aruncat cu pietre în cort,
și în oamenii care veneau și plecau la întâlnire.

În Sabatul următor au venit ca de obicei, dar șeful poliției cu mai mulți polițiști a venit și i-a alungat. O, slăvit
să fie Dumnezeu pentru o asemenea victorie! Vecinii fuseseră chinuiți aproape până la moarte. Acești
huligani ai orașului erau acolo în fiecare zi, și mai ales în Sabat. Ei au spus că dacă întâlnirile nu au făcut
niciun alt bine, i-au scutit de o pacoste îngrozitoare. Cu bunătatea poliției și puterea lui Dumnezeu, cei care
veneau la întâlnire și nu se îmblânzeau au fost alungați, restul s-au liniștit; apoi au venit oamenii civilizati,
mulți cărora le era frica să vină înainte. Nu îi învinovățim că le era frică. Numai prin harul lui Dumnezeu am
stat prin ploaia de pietre. Unele dintre cele mai rele personaje de pe pământ au venit la întâlnire. Dacă
Dumnezeu nu ne-ar fi protejat, nu am fi părăsit acel teren de tabără în viață. Slavă lui Dumnezeu, nu-și
părăsește niciodată copiii. El este în jurul nostru ca un zid de foc.

Femeile și copiii au început să poarte haine mai curate și au venit cu boneta pe cap și și-au lăsat șorțurile
murdare acasă. Bărbații s-au bărbierit și s-au pieptănat și au venit cu familiile lor. Ei au spus că întâlnirea
merge bine și că soțiile și copiii lor deveneau din ce în ce mai ordonați și își păstrau casele mai curate. Le-
am spus celor care s-au opus întâlnirii că dacă aceasta nu a făcut alt bine, decât să-i curețe pe unii dintre
cetățenii lor și să-și îmbunătățească starea morală, am considerat că este o lucrare bună și ar trebui să ne
dea o mână de ajutor. Mulți dintre cei mai buni cetățeni au venit la întâlniri și au fost uimiți de marea victorie
pe care o obținusem asupra elementului aspru și ordinea bună s-a menținut.

Cortul avea opt mii. Au fost întâlniri în fiecare zi și noapte timp de cinci luni. Erau mii în afara cortului, dar
puteau vedea și auzi. Aveam șase corturi mici, pe lângă cel mare și părea un orășel. Am dormit, cu
ajutoarele mele ca niște prunci în corturile noastre. O, lăudat fie Domnul pentru grija și ocrotirea Lui!

Mulți au fost duși înăuntru, s-au ridicat și au ieșit. Orbul striga de bucurie; șchiopii și-au aruncat cârjele și
au sărit și s-au bucurat și au spus: „O, m-am vindecat!” Surdo-muții băteau din palme, în timp ce lacrimi de
bucurie curgeau pe fețe. Copii care nu au umblat niciodată alergau lăudându-L pe Domnul. Unii, atât tineri
cât și bătrâni care erau total neputincioși, au primit un șoc de la bateria Cerului, care a trimis viață prin
membrele lor; au bătut din palme și au sărit și au plâns de bucurie. Frica de Dumnezeu a continuat să
cuprindă adunarea; unii alergau după cei vindecați; alții stăteau palizi ca moartea, urmărindu-i să-i vadă
părăsind adunarea, sau să cadă morți; dar când au văzut că s-au vindecat cu adevărat, frica de Dumnezeu
a căzut peste ei și au spus că „Am văzut lucruri ciudate astăzi”.

Sute de bărbați, femei și copii, din toate clasele, au fost străpunși de puterea lui Dumnezeu și au rămas
întinși ca morți, unii ore întregi, alții zile, și toți au revenit la viață strigând laudele lui Dumnezeu. Mulți au
avut viziuni minunate despre cer și au povestit despre judecățile care vor veni și despre venirea în curând a
Domnului și despre Cina de nuntă a Mielului și despre vremea Răpirii și arătării fiilor lui Dumnezeu; când
vom fi schimbați, într-o clipă, și prinși pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh.

Mulți au fost botezați cu Duhul Sfânt și au primit multe daruri; toate darurile au fost manifestate de Duhul
Sfânt. Mulți au primit daruri de vindecare; alungarea diavolilor; unii de a face minuni; a viziunilor; a darului
Duhului Sfânt prin punerea mâinilor; unii au primit darul vorbirii în limbi noi și au vorbit foarte inteligent în
alte limbi, așa cum le-a dat Duhul să rostească. Le-a dat și darul tălmăcirii.
Domnul a chemat pe nume un om și i-a spus că trebuie să meargă la multe neamuri să le ducă lumina și
să le vorbească în limbile lor și i-a dat darul de a scrie tâlcuirea. De asemenea, a văzut multe viziuni.
Domnul i-a descoperit lucrurile profunde. De atunci el a predicat multor oameni străini din toate națiunile. Ei
plângeau și strigau și spuneau: „Vom sluji omului care a murit pentru noi”.

O fetiță mi-a fost adusă într-o zi; era neputincioasă de tot, nu putea să vorbească sau să meargă și nu se
folosea de ea însăși. M-am rugat pentru ea. Aglomerația era grozavă, deoarece erau sute care încercau
să pășească în scăldătoare, așa că le-am spus să o scoată puțin și să o lase să încerce să meargă, pentru
că s-ar putea să meargă imediat, sau ar putea fi nevoiți să o învețe, ca pe oricare alt copil care învață să
meargă. După un timp s-au întors cu ea. Mergea și vorbea, dar ei nu puteau înțelege niciun cuvânt din ce
spunea ea! Slavă Domnului, avea folosirea întregului ei trup, mergea și vorbea într-o limbă ciudată. Ea a
fost umplută de Duhul Sfânt și curajoasă ca un leu în puterea Duhului Sfânt.
Am pus-o pe platformă și a început să se plimbe și să predice. Cu mâinile ridicate, arătând spre cer și
bătând cu piciorul, ea a propovăduit mulțimii uluite, arătând ce lucruri mari făcuse Domnul pentru ea, căci
ea rostise câteva cuvinte în Engleză.

Oh! Numai veșnicia va spune lucrarea puternică a lui Dumnezeu, prin revărsarea Duhului Sfânt, în aceste
mari bătălii. Ei au spus că a fost cea mai mare bătălie purtată vreodată în Valea Mississippi a religiei
împotriva științei, a operelor omului și a puterilor întunericului. Întregul oraș a fost zguduit. Misiunile au
început în multe locuri. Diferitele biserici au început să aibă întâlniri de stradă și să viziteze închisorile și
spitalele, așa cum nu făcuseră niciodată înainte de a începe această trezire. Oamenii au fost mișcați,
lucrarea misionară a început în tot orașul și au început treziri aproape peste tot.

Oamenii ne-au spus că nu vom rămâne niciodată cele trei luni; că vom pierde acei bani; dar, slavă
Domnului, am stat cele trei luni, iar apoi am închiriat terenul încă două luni. Omul care deținea pământul
era catolic. A fost atât de mulțumit de schimbarea definitivă a cartierului, încât a spus că ne va lăsa terenul
gratuit. Interesul acestei întâlniri de tabără de cinci luni în „Kerry Patch” a fost larg răspândit.

A ajuns de la Atlantic la Pacific și peste ocean. Am primit scrisori de la un pastor din Scoția pe care nu-l
întâlnisem niciodată, întrebându-mă despre minunata lucrare a lui Dumnezeu despre care auzise. El a
trimis o scrisoare spre publicare în favoarea întâlnirii. Am primit scrisori de la slujitori importanți din Canada;
din Pittsburg, Pennsylvania; din Indiana și din toate părțile țării, întrebând despre marea lucrare pe care o
făcea Dumnezeu în St. Louis. Oamenii au venit de la două mii de mile pentru a fi salvați sau pentru a li se
vindeca trupurile. Unii dintre medici au spus că știau că au fost șase sute de persoane vindecate. Au spus
că mulți dintre aceștia au fost abandonați de cei mai buni medici din St. Louis. Era adevărat că mii au fost
mântuiți, iar sute s-au vindecat instantaneu și s-au mântuit în același timp. Au fost vindecați de tot felul de
boli. Zeci au fost salvați în același moment. Mai mulți copii care nu merseseră niciodată s-au vindecat.
Celor care fuseseră surzi toată viața li s-a restabilit perfect auzul. Multora li s-a restabilit vederea. Unii care
erau muți au fost puși să vorbească. Mulți copii au fost vindecați de tot felul de suferințe. Unii care au fost
aduși în paturi au plecat pe picioare. Mulți au fost puși să-și întindă brațele uscate. Paraliticul s-a ridicat și a
mers.

O doamnă care avea o boală de inimă extrem de gravă, al cărei soț cheltuise sute de dolari încercând să o
vindece – călătorise în multe locuri; la Hot Springs și clime diferite și a avut cei mai buni medici, dar toate
au eșuat. Ea a venit la întâlnire pentru a-L căuta pe Domnul ca Mântuitor al ei. A fost salvată și s-a vindecat
instantaneu de boala ei de inimă și de alte boli. Soțul ei a fost convertit în aceeași noapte. Amândoi sunt
fericiți în Isus, lăudându-l din toată inima pentru ceea ce a făcut pentru ei.

O altă femeie s-a vindecat minunat, care de paisprezece ani suferise foarte mult. Patru ani din acest timp a
fost întinsă în patul ei. Timp de nouă ani a folosit cârje. Era infirmă de reumatism, paralizie și boli ale
coloanei vertebrale. Avea boli de catar, rinichi, ficat, inimă și plămâni; de asemenea hidropizie. Când a
venit la cort, scuipa sânge. Membrele ei erau din nou umflate la fel de mari ca mărimea naturală. Era foarte
slabă și renunțase la orice speranță de a se face bine. Ea știa că trebuie să moară în curând. Au auzit de
întâlnire și de cei mulți care erau vindecați. Soțul ei a convins-o să fie dusă la întâlnire. A fost nevoie de trei
bărbați pentru a o urca în mașină și de trei pentru a o scoate. În timp ce stătea în adunare, a văzut o lumină
strălucitoare. Ea a spus că era mai strălucitoare decât soarele. I-a spus soțului ei că fie va merge bine
acasă, fie va fi dusă moartă. Am văzut starea ei; stătea lângă amvon. Am întrebat-o dacă a fost salvată. Ea
a spus că este membră a Bisericii Metodiste și asta de ani mulți, dar Domnul i-a arătat că nu era mântuită.
Ea a spus că vrea să fie salvată și vindecată. Ea s-a dăruit lui Dumnezeu, suflet și trup. Am pus mâinile
peste ea și i-am cerut lui Isus să alunge toate spiritele necurate din sufletul și trupul ei. Ea a simțit că boala
îi părăsește capul și toate părțile corpului și iese prin picioare. Energia vindecătoare a lui Isus a intrat în
sufletul ei și a trecut prin ea. Ea a început să strige, să sară și să-L laude pe Dumnezeu. Ea a sărit prin
cort ca o fată tânără. Mulțimea l-a lăudat pe Domnul. Mulți păcătoși au izbucnit în plâns și au spus că
Dumnezeu este aici. Acum au trecut aproape patru ani de când aceste surori au fost vindecate, iar ele încă
săreau și Îl laudă pe Dumnezeu pentru că le-a restabilit o sănătate desăvârșită.
În timp ce țineam această întâlnire, ne-a fost adus un băiat, care fusese prins și aruncat într-o căruță de
câini de către hingheri; și speriat aproape de moarte. A înnebunit și avea accese îngrozitoare de nebunie,
sau crize, în fiecare noapte sau în fiecare zi; uneori mai des, și asta de doi ani. Tot ce putea face abilitatea
medicală fusese făcută, dar fără rezultat. A fost un caz deosebit; mama mi-a spus că medicii din Germania
au încercat să-l vindece, dar toți au eșuat și că au renunțat la orice speranță de a o face vreodată. Uneori
era bine. A auzit de întâlniri și a rugat-o pe mama lui să-l ia.

L-a adus într-o duminică. L-a adus în marea mulțime de lângă marginea exterioară a taberei, când a făcut
una dintre crizele lui de nebunie, și el lovea și mușca pe toată lumea. Oamenii au fost cuprinși de panică,
așa că l-au strâns cât mai repede posibil și l-au dus în micul meu cort. Acolo a prins pânza grea cu dinții și
a mușcat și a făcut o gaură în ea, de câțiva centimetri de fiecare parte. Sute au văzut toate acestea.

I-am spus să nu-l mai aducă niciodată înapoi, căci vom fi arestați cu toții; dar el a fost mai bine după aceea
și a implorat-o pe mama lui atât de tare, încât într-o noapte, când lucram la altarul lung, predicând la sute
de oameni, ea a stat lângă mine, cu băiatul ei. Eram atât de speriată, dar am văzut câtă credință avea ea în
mine, iar băiatul părea atât de jalnic, încât Domnul mi-a dat credință să mă rog pentru el și s-a vindecat
complet. Aproape tot orașul știa despre starea băiatului și, când au auzit că s-a vindecat și că mintea i-a
fost perfect restaurată, toți au vrut să-l vadă. L-am rugat să urce pe platforma mare, și el a pășit atât de
bărbătesc și a spus că Domnul l-a mântuit și l-a vindecat și l-a umplut cu Duhul Său.

Ani de zile după aceea, când am mers în oraș în timpul Sabatului, el venea mergând pe culoar până la
amvon, cu un buchet minunat de flori.

În timpul adunării de tabără, rânduiala botezului a fost administrată de Elder B. în râul Mississippi. Polițiștii
au fost foarte amabili, făcând tot posibilul să țină oamenii înapoi, să facă loc pentru botez și să păstreze
ordinea. Erau scânduri aranjate să ajungă de la marginea apei până la locul botezului. Am mers pe
scânduri și am condus candidații. Cincizeci și trei au fost îngropați împreună cu Hristos în botez sub valurile
marelui Mississippi. Majoritatea au ieșit lăudându-L pe Dumnezeu. Multe mii de oameni au asistat la
această scenă frumoasă și solemnă și mulți s-au convertit făcând acest lucru.

Inimile noastre se bucură și dau slavă lui Dumnezeu pentru marea biruință pe care ne-a dat-o în acea
cetate rea. Satana și toate oștile lui au fost unite pentru a opri sau a răsturna lucrarea. Au făcut cuptorul de
șapte ori mai încins, dar al patrulea, ca fiul omului, a umblat cu noi și ne-a dat biruință după alta, până când
fiecare dușman a fost pus la fugă.

Gurile împotriva ale batjocoritorilor și mincinoșilor au fost oprite. Mii de suflete au fost salvate. Mai mulți
polițiști, mulți catolici, mulți germani și oameni din alte națiuni s-au prezentat la altar, plângând drumul spre
Calvar și, în curând, s-au alăturat cântecului cu cei spălați prin sânge: „Sunt răscumpărat, sunt
răscumpărat”.

Vremea a devenit prea rece pentru corturile noastre. Am închiriat o clădire de biserică în cea mai bună
parte a orașului. Am început o misiune de peste patru sute de membri. Interesul întâlnirilor a continuat să
crească toată vara, iar când am intrat în biserică, Dumnezeu era acolo cu o putere mare, cu semne și
minuni. Păcătoșii cu greu puteau să stea nemișcați până când „le-a fost făcută invitația să vină la altar”. Au
venit cu zecile, printre care se numărau și unii dintre cei mai răi bețivi. Un număr de catolici, și într-adevăr,
toate clasele, au fost aduse la Hristos.

Rugăciunea mea către Dumnezeu este ca El să binecuvânteze pe copiii dragi ai lui Dumnezeu din St.
Louis, care ne-au sprijinit cu atâta curaj în toate încercările noastre și ne-au furnizat mângâierile vieții. Fie
ca Domnul drag să-i binecuvânteze și să-i păstreze credincioși până ne întâlnim în ceruri.

După opt luni pe câmpul de luptă, zi și noapte, în rătăcitul oraș St. Louis, am mers la Springfield, Illinois,
pentru a vizita Biserica lui Dumnezeu pe care am organizat-o cu peste doi ani înainte. Era un grup mare la
gară să ne întâmpine. Ne-am întâlnit cu biserica în noaptea următoare, am rămas cu ei trei zile și am avut
o mare reuniune cu dragii copii ai lui Dumnezeu – o pregustare a întâlnirii binecuvântate care ne așteaptă
în ceruri, unde nu ne vom lua niciodată rămas bun. Biserica a fost întărită și încurajată să continue cu zel
reînnoit.
Lăsând Springfield am plecat în Ohio pentru a vizita prietenii din Salem, New Lisbon, Canton și
Columbiana. Am avut plăcerea să-mi întâlnesc mama în vârstă și tatăl vitreg, doi frați și șase surori în Noua
Lisabona. Am petrecut un Sabat împreună. Oamenii erau foarte nerăbdători să obțină o sală mare și să ne
pună să ținem întâlniri. Nu am putut face acest lucru, pentru că am simțit că Domnul dorea să ne odihnim
câteva zile înainte de a începe următoarea bătălie. Am consimțit, totuși, să ținem o întâlnire la casa surorii
mele, după-amiaza de Sabat. Am predicat din aceste cuvinte, găsite în capitolul al treilea al primei scrisori
a lui Ioan: „Iată ce fel de dragoste ne-a dăruit Tatăl, ca să fim numiți fii ai lui Dumnezeu; de aceea lumea nu
ne cunoaște”.

Domnul a fost prezent cu puterea de a binecuvânta. Aceasta a fost prima dată când vreunul dintre ai mei
m-au auzit expunând cuvântul lui Dumnezeu, cu excepția unui frate și a unei surori. Mama plângea ca un
copil. Cu adevărat Dumnezeu a fost în mijlocul nostru.
Am luat mâna de despărțire a celor dragi la sfârșitul a două săptămâni; și o, cât de greu mi-a fost să-mi iau
rămas bun de la mama, căci simțeam că poate o spun pentru ultima oară pe pământ; dar slavă Domnului,
aștept cu nerăbdare momentul când îi voi strânge mâna dragă, cu mulți cei dragi, în jurul Tronului Tatălui în
slavă.

Din Ohio am mers în Muncie, Indiana, pentru a ține o întâlnire pentru Biserica lui Dumnezeu, pe care am
organizat-o cu peste patru ani în urmă.

Aceasta a fost prima dată când mi s-a permis să mă întâlnesc cu ei de atunci. În prima noapte a întâlnirii,
casa a fost plină de mulți convertiți și prieteni pentru a saluta întoarcerea noastră în oraș. Convertiții au
venit din toate orașele în care lucrasem în Indiana. Mulți dintre ei au fost convertiți cu șase ani în urmă la
întâlnirea de la Hartford City și New Comer. O, cât l-am lăudat pe Dumnezeu pentru privilegiul de a-i întâlni
pe acei iubiți și de a le auzi mărturiile sonore și de a-i vedea atât de serioși pentru Stăpânul. Au fost
prezenți un număr de slujitori de diferite confesiuni care ne-au sprijinit cu generozitate și ne-au ajutat să
ducem luptele din anii trecuți. Ne-am bucurat împreună să vedem rezultatul măreț al muncii noastre și
așteptăm cu nerăbdare vremea când vom veni cu toții bucurându-ne, aducând snopii şi vom avea o
reuniune binecuvântată în casa Tatălui nostru.

Multe suflete au fost salvate și recuperate și multe au primit o ungere proaspătă, pornind din nou în
lucrarea Domnului. Multe trupuri au fost vindecate. Un frate a avut timpanul unei urechi mutilat în război, de
asemenea, un picior era paralizat. S-a vindecat de ambele boli și a putut să folosească membrul la fel de
bine ca și celălalt și a putut auzi o șoaptă scăzută.

O soră care a fost imobilizată la pat timp de șapte ani cu reumatism și alte boli a fost adusă din pat cu o
trăsură la biserică și a fost convertită și vindecată. Dumnezeu și-a arătat puterea în moduri diferite. O soră
a zăcut în biserică sub puterea lui Dumnezeu o sută zece ore. A trecut peste cincizeci de ore fără să fie
conștientă de ce se întâmplă în jurul ei.
La doi ani după ce am avut prima mea întâlnire la Muncie, biserica a construit o clădire frumoasă, din
cărămidă, care a costat 9.000 de dolari. Dedicarea a fost urmată de o trezire glorioasă.

Capitolul XXXVI.
Biserica din Anderson — Lucruri ciudate la care am fost martori — Întâlniri la Pendleton —
Sărbătoarea de la Indianapolis — Înapoi la Springfield și St. Louis — O biserică a lui Dumnezeu
organizată — O vizită la vechea mea casă din Canton, Ohio — O mare victorie la Topeka, Kansas —
Cortul nostru mare a fost distrus — O sută treizeci au fost botezați — S-a organizat o biserică de
peste două sute de membri — Spre „Sunny South”

Următoarea noastră întâlnire a avut loc la Anderson, Indiana, în ianuarie 1891. Am găsit Biserica lui
Dumnezeu pe care am organizat-o cu peste patru ani înainte încă în viață pentru Dumnezeu, ținând
Steagul Pătat de Sânge sus. Am avut mulțimi foarte mari; mulți nu au putut să intre. Dragul Domn și-a
revărsat în mod minunat Duhul Său în putere de mântuire și vindecare. Congregația a fost ținută în tăcere
și uimire de lucrările minunate ale Domnului Isus Hristos, să-i vadă pe șchiopi aruncându-și cârjele și
sărind de bucurie, peorbi să vadă și surzii să audă. În timp ce sfinții s-au bucurat și au dat slavă Domnului,
păcătoșii stăteau în picioare și tremurau cu lacrimi curgându-le pe obraji și spunând: „Am văzut lucruri
ciudate”.

O soră a avut un accident cu peste cinci ani în urmă și a avut șoldul rănit. Aceasta s-a ofilit până când în
ultimii trei ani nu a reușit să se ridice din pat. Pentru o vreme se plimbase cu cârje. Avea și alte boli. Unii
din prietenii ei au adus-o la altar. Când am văzut-o, ea zăcea acolo prosternată. Eu am văzut că era într-o
stare groaznică, dar am știut că nu era nimic prea greu pentru Domnul. I-am spus să-și pună încrederea în
Dumnezeu. M-am rugat pentru ea și s-a ridicat perfect vindecată de toate bolile ei și a mers strigând prin
casă. Ea a părăsit cârjele în biserică și a plecat acasă.

O altă soră a fost vindecată de un cancer teribil pe o parte a feței, a capului și Ochiului. S-a vindecat
instantaneu. Toate semnele cancerului au dispărut curând. Am dat slavă și laudă lui Dumnezeu pentru
prezența Sa glorioasă la întâlnire. Am simțit foarte multă bucurie și încurajare la întâlnirea în care atât de
mulți care au fost mântuiți cu cinci și cu șase ani înainte în acest Stat, care nu numai că erau fericiți, dar
lucrau în atâtea moduri diferite pentru a-i aduce pe alții la Hristos.

La Muncie și Anderson m-am întâlnit douăzeci şi unu de slujitori licențiați care erau convertiți sau unși în
adunările noastre pentru lucrare. Unii sunt lucrători în Biserica lui Dumnezeu, unii din M. E., U. B., Friends,
Baptists și Newlights.

De la Anderson am mers la Pendleton, Indiana, pentru a avea întâlniri în United

Brethren Church timp de trei zile. Câțiva au fost convertiți și mai mulți au fost vindecați de afecțiuni
corporale.

O femeie și soțul ei, care locuiau la o sută de mile depărtare, au venit să ne vadă. Ea era foarte
nerăbdătoare s-o vadă pe cea pe care Dumnezeu o folosise pentru a o salva din patul de suferință, unde
ea zăcuse douăzeci de ani. Ea a spus că, în timp ce eu ținem întâlniri de la Indianapolis, cu cinci ani
înainte, ea a auzit de minunatele miracole de vindecare divină și și-a trimis soțul să mă vadă și să-mi spună
starea ei; că de douăzeci de ani fusese o invalidă neputincioasă, țintuită în patul ei cu boli ale coloanei
vertebrale și alte câteva, care nu puteau fi vindecate și că nu exista speranța pământească ca ea să se
ridice vreodată din pat, dacă Domnul nu ar fi ridicat-o. Auzind de cei care fuseseră vindecați, Dumnezeu i-a
dat credință să creadă că dacă aș putea veni și pune mâinile peste ea și să mă rog pentru ea, ea va fi
vindecată.

Nu am putut părăsi întâlnirea, dar i-am spus soțului ei că ne vom ruga la o Anumită oră rânduită și ca ea să
se dea în mâinile lui Dumnezeu în vremea aceea și să aștepte ca puterea lui Dumnezeu să cadă asupra ei;
ca ea să încerce să se ridice și să meargă și să se aștepte să fie perfect vindecată. A spus că a făcut ce i-
am spus eu. Ea se ruga la ora hotărâtă și a simțit puterea lui Dumnezeu venind asupra ei așa nu a mai
simțit-o înainte. A trecut peste ea și prin ea. Picioarele și membrele ei au început să se miște; puterea i-a
venit în brațe şi în spate. S-a ridicat din pat, a mers și a sărit și a strigat prin toată casa. În scurt timp a
mers la biserică, spre uimirea tuturor și a spus ce lucruri mari făcuse Dumnezeu pentru ea. Cum mă uitam
la minunatul monument al puterii lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciune, L-am lăudat pe Dumnezeu pentru
cei mulți care crezuseră prin minunile Lui strălucite.

Un fermier care locuia lângă Pendleton a fost vindecat la întâlnirea noastră cu șase ani în urmă. El fusese
la azil timp de trei sau patru ani. Era un pic mai bine pentru câteva zile, apoi era mai rău ca niciodată.
Prietenii lui l-au adus la întâlnire. El a fost convertit și vindecat instantaneu. S-a dus acasă și s-a ocupat de
ferma lui. El a fost un om de afaceri și creștin de atunci. Doar eternitatea va spune rezultatele întâlnirii de o
săptămână de la Pendleton în urmă cu nouă ani și în această întâlnire de trei zile.

Din Pendleton am mers la Indianapolis, pentru a vizita Biserica lui Dumnezeu, pe care noi am Organizat-o
cu aproape cinci ani în urmă. Când am ajuns la biserică am găsit o clădire mare aglomerată. Biserica era
toată în armonie și în flăcări pentru Dumnezeu. Noi am continuat întâlnirea cinci zile. Aveam două întâlniri
pe zi în timpul săptămânii și trei în Sabat. Casa era aglomerată zi și noapte și mulți s-au întors. Interesul a
fost atât de mare încât a trebuit să le cerem tinerilor să stea departe și să dea loc celor mai in vârstă.
Altarul era plin zi și noapte de căutători, unii pentru mântuirea sufletului, alții pentru vindecarea trupului, iar
alții pentru ungerea Duhului Sfânt. Puterea Domnului a fost prezentă pentru a vindeca atât sufletul cât și
trupul. Câțiva dintre copiii lui Dumnezeu au primit ungerea pentru slujire. Ei au ascultat de porunca lui Isus:
„Rămâneți în cetatea Ierusalimului, până când veți va fi investiți cu putere de sus.”

Printre cei convertiți s-au numărat doi bărbați în vârstă de optzeci de ani. Unul fusese chinuit de boală cea
mai mare parte din viața lui. El a fost vindecat și convertit în același timp. Nu a fost niciodată o perspectivă
mai strălucitoare pentru o trezire decât la Indianapolis. Dar noi am fost forțați să plecăm, deoarece
întâlnirile noastre erau programate înainte. Am mers din Indianapolis la Springfield, Illinois, pentru a avea o
întâlnire de două săptămâni pentru Biserica lui Dumnezeu. Am găsit biserica toată în armonie și dragoste,
pregătită pentru întâlnire. Domnul ne-a dat ceea ce doreau inimile noastre. Multe suflete au fost salvate, și
trupuri vindecate de boli de mulți ani. În ciuda faptului că sălile erau pline până aproape de sufocare, cea
mai bună ordine a prevalat. Puterea lui Dumnezeu a ținut poporul.

Din Springfield, Illinois, ne-am întors la St. Louis, Missouri, în februarie 1891, și ne-am găsit prietenii
așteptându-ne, cu camerele încălzite și cina pregătită.
Am început întâlnirile în aceeași noapte cu o casă aglomerată și toți membri misiunii, alături de mulți
prieteni, au fost prezenți pentru a ne urca bun venit în orașul lor. Am organizat misiunea într-o Biserică a lui
Dumnezeu, cu peste două sute de membri. Toate clasele au crezut că lucrarea va prospera mai bine ca
biserică decât ca o misiune. Mulți dintre membri erau printre cei mai buni cetățeni. Noi așteptăm ca această
biserică să crească în membri și putere și să fie o lumină pentru acest oraș rău. Trezirea este menținută pe
tot parcursul anului, cu întâlniri în fiecare noapte. Au o școală mare de Sabat.

Din St. Louis am plecat la Canton, Ohio. Copiii lui Dumnezeu ne chemaseră cu doi ani înainte să-i ajutăm.
Am ținut întâlniri în tabernacol o lună. Am găsit niște soldați curajoși ai crucii care erau dispuși să facă
orice sacrificiu pentru a-i vedea pe păcătoși aduși la Hristos. Ultimul loc unde am fost casnică a fost
la Canton. Acolo am renunțat la tot pentru Hristos și am început lucrul în Via lui. Am avut nevoie de mult
har și curaj pentru a ține întâlniri între ale mele rude, dintre care majoritatea nu mă auziseră niciodată
predicând. Dar Dumnezeu mi-a dat harul și curajul de a declara cu îndrăzneală bogățiile de nepătruns ale
lui Hristos. Mulți dintre bătrânii mei cunoscuți au fost scoși la lumină. Domnul a auzit rugăciunile unite
ale copiilor săi și a salvat multe suflete prețioase.

Un tânăr a fost mântuit în mod glorios la altar și de îndată ce dragostea lui Dumnezeu a fost revărsată în
sufletul său, se gândea la cei dragi care nu erau mântuiți. El s-a ridicat de la altar, s-a întors în adunare la
părinții săi și a început să-i roage să accepte această mare mântuire. S-au predat amândoi lui Hristos și au
fost fericiți convertiți. Creștinii veneau din aproape fiecare biserică din oraș și au lucrat împreună ca
niciodată pentru mântuirea sufletelor. Toți au declarat că au primit o experiență mai strălucitoare decât au
cunoscut-o până acum. Un număr de slujitori de diferite confesiuni au asistat în luptă. Domnul să
binecuvânteze turma mică de acolo și s-o conducă înainte până când vor intra prin porțile de mărgăritare
cu bijuteriile pe care le-au adunat pentru Mântuitorul.

Din Canton am mers la St. Louis și am petrecut o noapte cu Biserica lui Dumnezeu. Casa s-a umplut de
creștini și prieteni pentru a ne primi din nou alături de ei. A fost un timp de bucurie.

Din St. Louis am mers la Topeka, Kansas, și ne-am așezat cortul în Parcul orașului. Prima luna am fost
întrerupți de multe ori de ploaie si furtunile și, prin urmare nu am putut ține o întâlnire mai mult de jumătate
din timp. Ploile erau foarte grele. Au fost de la două până la trei mii de oameni prezenți într-o noapte, iar în
noaptea următoare nu am putut avea nicio întâlnire din cauza ploii.

Într-o noapte, exact când congregația se aduna la slujbă, o furtună puternică a venit și ploaia a căzut ca și
cu găleat. Tunetele se rostogoleau cum nu mai auzisem de ani de zile. Fulgerele, unul după altul, au
luminat cerul ca o mare flacără de foc. Furtuna a venit atât de brusc încât a fost imposibil să ne coborâm
cortul, pe care l-a lovit, și a rupt un capăt aproape în panglici. Eram rămași cu un adăpost sărac în vreme
de furtună. L-am reparat din nou cât am putut de bine, iar când vântul nu sufla prea puternic, aveam
serviciu în el. O parte a lui a fost o protecție împotriva soarelui, dar când vântul a suflat prea puternic am
ținut serviciul în aer liber. Am mers acolo printre străini pe cheltuiala noastră. Aceasta ne-a costat vreo trei
sute de dolari să mergem și să începem întâlnirea. A fost un mare test și încercare a credinței să stăm și să
vedem cortul nostru distrus, dar harul lui Dumnezeu a fost suficient. În mijlocul acestui lucru nu am devenit
niciodată descurajați sau slăbiți, ci l-am lăudat pe Dumnezeu în mijlocul furtunii. Am putut spune: „Domnul
a dat și Domnul a îngăduit să fie luat.” Noi suntem doar ispravnici ai Domnului. Cortul era al lui, lucrarea
era a lui, iar noi suntem ai lui. Toate lucrurile funcționează împreună spre bine celor ce iubesc pe Domnul,
celor chemați conform scopului Său.

A doua zi (Sabat) mulțimi mari au ieșit la întâlnire și, văzând distrugerea cortului, s-a trezit simpatia atât din
partea sfântului cât și a păcătosului. Mulți dintre cei mai buni cetățeni au venit în față și au început să
strângă bani pentru un cort nou.
Curând au cumpărat un cort. Noi l-am dedicat Domnului. Cu toate acestea dificultăți și multe altele care au
stat în calea adunărilor, Dumnezeu a fost cu noi în putere de la început, iar spiritul de convingere a stat
asupra fiecărei congregații. Au plecat convinși de datoria lor față de Dumnezeu.

Poporul era flămând după cuvântul lui Dumnezeu. Au stat în timpul predicii, care a durat o oră sau mai mult
și au acordat cea mai mare atenție. Orașul era într-o agitație minunată. Mulți și-au scos Bibliile, care, fără
îndoială, fuseseră ținute ani de zile neatinse și au căutat să vadă dacă aceste lucruri erau adevărate. Toate
clasele de păcătoșii au venit acasă la Dumnezeu. Un număr de trupuri au fost vindecate de diferite boli și
un număr au căzut ca morți sub puterea lui Dumnezeu. Bărbați și femei s-au uitat mirați, au devenit palizi și
au spus: „Nu am mai văzut o lucrare făcută în acest fel." S-a observat aici, ca în fiecare loc unde lucram, că
mai mult de jumătate dintre cei care sunt mântuiți erau trecuți de vârsta mijlocie și mulți erau în vârstă.

Un bătrân în vârstă de șaizeci şi unu de ani a fost convertit și era fericit. El și soția lui au fost ambii salvați
în aceeași zi. Tatăl său predicase mai bine de patruzeci de ani în Biserica M.E.. El a respins toate
rugăciunile, lacrimile și influența creștină ale tatălui său în toți acești ani, până acum, la ceasul al
unsprezecelea, când și-a dat seama că era un tăciune scos din văpaie. A ieșit în fugă din congregație, a
pășit la altar și a spus că acum își va plăti multele jurăminte încălcate către Dumnezeu. El a mărturisit
puțin din experiența sa; cum l-a respins pe Dumnezeu în toți acești ani, inima lui fiind tare ca piatra și nu
știa, dar Dumnezeu îl părăsise de când a refuzat, atâta vreme, mila lui oferită. I-a avertizat pe tineri să nu-și
amâne mântuirea până când vor îmbătrâni, ci să vină imediat.

A îngenuncheat la altar și cu mâinile ridicate către Dumnezeu, s-a rugat până târziu în noapte să aibă milă,
dar nu a primit lumina. A doua zi a venit din nou și, slavă Domnului, lumina din lumea veșnică a strălucit în
inima lui. S-a ridicat strigând slavă lui Dumnezeu.

Au fost salvați un număr de bețivi – unele dintre cele mai josnice personaje din oraș. Un bărbat când era
beat era teroarea orașului. Acum toți aceștia sunt serioși lucrători pentru Domnul — o bucurie pentru
familiile lor și pentru cei din jurul lor. Domnul nu i-a salvat numai pe păcătoșii înrăiți, ci și pe cei care trăiau
vieți morale. Mulți membri ai diferitelor biserici au fost făcuți să vadă că au doar o religie. Acum ei știu că
sunt născuți din Dumnezeu, Duhul Său dând mărturia asta că sunt copiii lui Dumnezeu, iar dacă sunt copii,
apoi sunt și moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Domnul Isus Hristos.

O soră a aparținut bisericii din copilărie. Era considerată una dintre cei mai buni lucrători. Când a venit la
întâlnire, a descoperit că nu avusese niciodată o schimbare a inimii. Ea a venit la altar ca orice alt păcătos
și a strigat către Dumnezeu pentru milă și, binecuvântat fie numele lui drag, nu a dezamăgit-o. Mântuirea a
venit, curgând jos în sufletul ei. Mărturisindu-și experiența, ea a spus că a gândit în toți acești ani, că ea a
fost, ca Iov, perfectă; dar acum știa că dacă ar fi murit, ea s-ar fi pierdut pentru totdeauna.

O altă soră s-a convertit și, după ce s-a ridicat de la altar, a spus că a fost membră a bisericii timp de
unsprezece ani. În acești ani, ea a crezut că este o creștină. Ea a venit la întâlnire și a fost atât de profund
convinsă încât ea s-a rugat toată noaptea.

Un frate și soția lui erau membri ai unei biserici încă de când erau copii. Când au mers înainte să-L caute
pe Domnul, li s-a spus că, fiind tineri, ei nu săvârșise niciodată multe păcate și nu era necesar ca ei să aibă
o schimbare a inimii și nu trebuie să se aștepte să simtă vreo schimbare. Ei nu au fost mulțumiți, dar nu s-
au așteptat la nicio schimbare și au trăit toți acești ani încrezători în apartenența la biserică și faptele bune,
gândindu-se că dacă vor muri, vor fi mântuiți. Dumnezeu a întors lumina în inimile lor și le-a arătat unde
stăteau ei. Au fost atât de condamnați încât nu se puteau odihni zi și noapte, până nu au venit la altar și nu
au primit mântuirea lui Dumnezeu adânc în sufletele lor. Mulți alții cu aceeași experiență au fost aduși la
Domnul.

Aceasta este o dovadă că ceea ce învățăm oriunde mergem este adevărat; că sunt mii în bisericile de
astăzi care cred că sunt în regulă, cred că au viață veșnică, dar sunt într-o stare pierdută. Dumnezeu să
aibă milă de conducătorii orbi și de profesorii mincinoși, și să trimită ceva care să-i trezească înainte ca ei
și adepții lor să se coboare la iad împreună. Există mii de slujitori astăzi care vindecă „rănirea fiicei mele”
dar ușor; spunând pace, pace, când Domnul Dumnezeu spune că acolo nu este pace. Ei promit oamenilor
libertate, atunci când ei înșiși sunt slujitori ai corupției. L-au părăsit pe Hristos, izvorul apelor vii, și și-au
săpat puțuri, puțuri sparte, care nu vor reține apa. Ei îi învață pe oameni forma, dar negând puterea.
Domnul spune: „Voi, bărbați disprețuitori care conduceți acest popor; ați făcut un legământ cu moartea și o
înțelegere cu locuința morților. Legământul tău cu moartea va fi desființat și legământul tău cu iadul
nu va rezista.”

Oamenii sunt morți în greșeli și păcate, iar acești profesori mincinoși îi fac să creadă că pot merge în rai
fără a fi înviați în suflet pentru Dumnezeu de către al lui Duh. Îi fac să creadă că nu există iad, înlăturând
pedeapsa viitoare. Domnul spune că ei îi învață pe oameni să se ascundă în spatele unui refugiu al
minciunilor, dar în furtuna mâniei lui Dumnezeu aceste refugii vor fi măturate, iar ei, împreună cu adepții lor,
nu vor avea nici un loc de ascunzătoare. Fie ca Duhul lui Dumnezeu să vină peste fiecare cititor și să te
facă să-ți cercetezi inima în lumina lui Dumnezeu și a eternității și să vezi dacă te ascunzi în spatele
acestor refugii de minciuni. Dacă da, ești pe nisip; dacă nu vii la Hristos și nu primești viață, există o
înfricoșătoare soartă care te așteaptă.

Întâlnirea a continuat să crească în interes până la încheiere. Dumnezeu ne-a dat o așa minunată victorie
asupra tuturor elementelor împotrivitoare pe care le-au opus majoritatea prejudecăților în felul acesta, iar
masele au spus: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu”. Creștinii au venit din toate bisericile și l-a lăudat pe
Dumnezeu pentru marea lucrare pe care a făcut-o. Sute ne-au implorat să rămânem mai mult. Am
organizat o Biserică a lui Dumnezeu cu peste două sute de membri. Ritualul botezului a fost administrat la
aproximativ o sută treizeci în râul Kansas. Au fost construite scânduri deasupra apei pe care să merg și să
conduc candidații în și în afara apei. A fost o priveliște frumoasă să văd atât de mulți, tineri și bătrâni,
îngropați împreună cu Hristos în mormântul cu apă. Aproape toți au ieșit din apă lăudând pe Dumnezeu.
Un tânăr a intrat în apă conducându-și mama sa în vârstă. Mai mulți soți și soții au intrat împreună. Un frate
și o soră tineri au intrat împreună. Doi mici frații, de vreo opt și zece ani, intrau ținându-se de mână. Ei au
ieșit din apa bătând din palme și strigând slavă lui Dumnezeu. O soră, al cărei păr era alb ca zăpada, a
strigat când a intrat în apă și tot așa când a ieșit. A fost o scenă grandioasă și solemnă pe tot parcursul.
Mulțimea părea că simte prezența lui Dumnezeu.

Ultima zi a întâlnirii va fi întotdeauna amintită de mulți. Cortul era plin. Câteva sute au mărturisit despre
puterea lui Dumnezeu de a salva sufletul, iar mulți despre vindecarea corpului. Isus spune: „Voi sunteți
martorii Mei”. Ne-a produs o mare bucurie în inimi să aud atâtea mărturii sonore. Printre toți nu era unul
care să spună: „Sper că sunt mântuit” sau „Sper că voi fi mântuit”, ci toți L-au lăudat pe Dumnezeu că știau
că au fost mântuiți — că numele lor erau scrise în cartea vieții.

La slujba de închidere am predicat din aceste cuvinte: „Copilașilor, este ultimul timp." Congregația părea
să-și dea seama că ne despărțim pentru a ne întâlni din nou la Judecată. Tristețea a căzut asupra mulțimii,
așa cum i-am îndemnat pe creștini să rămână ferm și să țină până la capăt și să-l rog pe păcătos să vină la
Hristos înainte de a fi prea târziu; și am mulțumit diferitelor clase pentru fiecare act de bunătate pe care ni
la arătat în timp ce eram angajați în marea bătălie împotriva puterilor întunericului.

La sfârșitul întâlnirii aproape întreaga congregație a venit în față şi ne-a luat de mână. Mulți dintre cei
nemântuiți ne-au rugat să ne rugăm pentru ei. Creștini și slujitorii din diferite biserici i-au mulțumit lui
Dumnezeu că am venit în orașul lor, și prin noi Dumnezeu făcuse o lucrare atât de minunată. Bătălia s-a
terminat. Noi L-am lăudat pe Dumnezeu pentru biruință.

Am simțit că Domnul ne cheamă să lucrăm în statul Florida. Ne-am expediat lucrurile personale din
Topeka, Kansas, până în Jacksonville, Florida. Am mers pe drumul St.Louis și ne-am oprit și am ținut
întâlniri pentru Biserica lui Dumnezeu cinci zile. Atunci se împlineau un an și șase luni de de când am ținut
prima predică în St. Louis și de atunci întâlnirile aveau loc în fiecare seară. Au trecut nouă luni de când am
organizat biserica. Am găsit aproape toți convertiții credincioși și biserica prosperând spiritual și financiar.
Am plâns de bucurie în timp ce ascultam mărturiile minunate, cum i-a mântuit Dumnezeu și i-a păstrat în
toate aceste luni. Mulți dintre ei fuseseră niște bețivi cum nu se poate mai rău. Nu puteai vedea nicio urmă
de viață irosită. Mulți care fuseseră invalizi fără speranță de ani de zile, cei care fuseseră șchiopi și surzi și
orbi, chinuiți de tot felul de boli, l-au lăudat pe Dumnezeu pentru că le-a făcut fiecare mădular întreg și
păstrându-i bine. Când m-am uitat la lucrarea făcută de Dumnezeu, ca un oraș pe un deal, m-am gândit la
toate persecuțiile prin care trecusem şi pe toți cei care aveau legătură cu lucrarea L-am lăudat pe
Dumnezeu care ne-a trimis-o pe noi în acel oraș rău.

Capitolul XXXVII.
Lucrarea de la Jacksonville, Florida — Clima prea rece pentru corturile noastre — Cuvântul susținut
cu semne și minuni — O misiune a Bisericii lui Dumnezeu organizată — Multe suflete salvate și
trupuri vindecate — O bătălie purtată la Lake City — Călătoria noastră pe ocean — În orașul New
York — La Salem, Ohio — O scurtă ședere în Springfield, Illinois, St. Louis, Mo. și Topeka, Kansas

Am început o întâlnire de tabără în Jacksonville, Florida, în ziua de douăzeci și unu octombrie 1891.
Oamenii au venit la întâlnirile noastre la început din simplă curiozitate, dar nu a durat mult până s-au
convins că le-am prezentat Evanghelia lui Hristos, fiind fii ai Celui Prea Înalt, și că jertfele noastre au fost
pentru slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. Am continuat o serie de săptămâni, dar vremea a
devenit atât de rece pentru întâlnirile în cort, încât oamenii nu au mai putut să vină și să fie confortabili, dar
a existat o convingere profundă manifestată în congregații. Mulți au venit la altar căutându-L pe Hristos ca
Mântuitor. Noi am ajuns să ne depozităm cortul și ne-am mutat într-o sală de pe strada Bay, unde bătălia
a fost începută din nou. Domnul a fost cu noi în puterea de a ne susține și de a binecuvânta eforturile
noastre. Sufletele au fost salvate și trupurile vindecate.

Mulți dintre bătrâni au spus că nu au văzut niciodată puterea lui Dumnezeu manifestată într-un astfel de
mod minunat. Ei i-au mulțumit lui Dumnezeu că li s-a permis să-L vadă pe Domnul vindecând bolnavii și
întărind cuvântul Lui cu semne și minuni. Un bărbat din Washington, D. C., a venit la întâlnire și s-a
vindecat minunat. El a fost afectat de peste douăzeci și cinci de ani - cu astm bronșic, bronșită, insuficiență
cardiacă și tulburări pulmonare. Partea inferioară a plămânilor i se solidificase și putea doar respira cu
partea superioară a acestora. A avut momente în care inima i se oprea și zăcea ore în şir ca mort. Astmul
și bronșita lui erau într-o formă cât se poate de gravă. Fusese tratat de cei mai buni medici din Statele
Unite, toți declarând cazul fără speranță. Un frate în vârstă, de peste șaizeci de ani, care fusese un
necredincios toată viața, barman și jucător de noroc de ani de zile, s-a convertit glorios la Dumnezeu.
Buzele care odată erau pline de blesteme erau pline de laude la adresa lui Dumnezeu. În mărturia sa, a
spus că noaptea de Crăciun a fost prima noapte de Crăciun pe care o petrecuse vreodată în casa lui
Dumnezeu, că în acea noapte el putea fi întotdeauna găsit într-o sală de jocuri de noroc. A dat o mărturie
sonoră pentru Domnul. Un domn mi-a spus că acest frate bătrân lucra cu el și l-a enervat atât de tare cu
înjurăturile lui încât a încercat să-l facă să vină la adunare, gândindu-se că poate va înceta să mai înjure;
dar a refuzat de multe ori să vină, spunând că nu crede în religie.

În sfârșit a venit. Domnul l-a luat în primire imediat ce a intrat pe ușă. Cu greu a putut răbda să vină
invitația de a veni la altar. Acolo s-a înclinat, necredința lui toată a fost măturată și, cu lacrimi curgându-i pe
față, și-a ridicat privirea spre cer și i-a cerut lui Dumnezeu să aibă milă de el. Povara a căzut curând,
lanțurile cu care-l legase Satana de mulți ani au fost zdrobite și dragostea lui Isus i-a umplut sufletul și i-a
luminat fața. S-a ridicat, lăudându-L pe Dumnezeu pentru că l-a salvat la ceasul al unsprezecelea.

La întâlnire au fost prezenți mai mulți căpitani de mare și o serie de marinari. Trei marinari au fost convertiți
într-o noapte și în dimineața următoare au navigat pe marele adânc spre Indiile de Vest. Au spus când ne-
au luat rămas bun: „Dacă nu te vom mai întâlni niciodată pe pământ, te vom întâlni în ceruri.” Alți câțiva
marinarii au venit de partea Domnului și au navigat în diferite părți ale lumii.

Întâlnirea a fost remarcată pentru dragostea și părtășia creștină, nu doar manifestată printre creștinii, ci
ieșind după păcătoși și luându-i de mână, cu un „Dumnezeu să vă binecuvânteze; ne bucurăm să te avem
alături de noi”; arătând prin a lor acțiuni, dorința lor cea mai mare ca să-i vadă salvați. Aceasta i-a făcut pe
păcătoși să se simtă ca acasă și că erau printre prieteni. Am organizat o misiune puternică. Ca în toate
celelalte bătălii pe care le-am luptat pentru Domnul, numai veșnicia va arăta rezultatul întâlnirii de la
Jacksonville.

Ne așteptăm în ziua cea mare să-i întâlnim pe cei dragi care s-au convertit acolo, venind din diferite părți
ale țării cu sufletele pe care le-au condus la Hristos.
Ultima noapte a întâlnirii noastre a fost foarte solemnă. A fost un timp de bucurie și un timp al tristeții —
poate că ne-am simțit triști să știm că poate, ne luăm mâna de despărțire ca să nu ne mai întâlnim
niciodată pe pământ; bucurându-mă să aflu că atât de mulți erau pe drum spre cer. Aveam o speranță
strălucitoare de a-i întâlni în „Frumosul oraș de aur”.

Un tată bătrân din Israel a spus că a locuit în Jacksonville timp de patruzeci de ani și el nu a mai fost
niciodată la o astfel de întâlnire. Aproape toți cei din casă au venit în față și ne-am luat rămas bun. Mulți ne-
au rugat să ne rugăm pentru ei și ne-au rugat să venim înapoi. Am încheiat cântând: „Dumnezeu să fie cu
tine până ne întâlnim din nou”.

Din Jacksonville ne-am dus la Lake City, Florida. Domnul ne-a binecuvântat munca Acolo. În noaptea în
care am închis, toate bisericile au fost acolo. Sentimentul general a fost pentru ca noi să rămânem mai
mult, dar nu am putut face asta. Primisem un număr de apeluri de la slujitorii din Oregon și Washington să
venim și să ținem întâlniri în diferite părți ale acelor state. Le-am spus că vom fi acolo în câteva săptămâni.
Am luat apoi vaporul la Jacksonville pentru New York. Nu am mai fost niciodată pe ocean și am ajuns la
concluzia că ar fi bine să facem o excursie. Mulți dintre cei care ne deveniseră foarte dragi s-au dus pe
navă să-și ia rămas bun de la noi.

Când ultimul a dispărut și vasul a plecat, i-am putut vedea pe cei iubiți, unii fluturându-și mâinile și batistele.
Pe măsură ce i-am văzut dispărând din vedere, m-a cuprins un sentiment de singurătate pe care nu l-am
mai simțit până acum. Am început să plâng. Am rămas pe punte în timp ce navigam pe frumosul râu St.
Johns. A fost calm; peisajul era minunat. Oceanul era foarte agitat; valurile se rostogoleau înalte. Eram
aruncați dintr-o parte în alta și nu puteam să stăm în picioare.

Ne-am îndreptat spre cabină cât de bine am putut și am intrat împleticindu-ne în camere. Mi-a fost foarte
rău și am început să vomit și am continuat până am ajuns în orașul din Charleston, Carolina de Sud. Nu
am putut să-mi părăsesc cabina și nici să mănânc ceva. Colegii mei au fost foarte bolnavi când au ajuns în
camerele lor de stat în prima zi, dar s-au simțit mai bine în curând. Ne-am bucurat să ajungem încă o dată
pe uscat. Am aterizat în Charleston, la ora nouă dimineața următoare și am rămas până la ora două după-
amiaza. Ne-am bucurat că ni s-a permis să vizităm acel oraș antic care are un loc atât de mare în istorie.
Am văzut Fort Sumter, unde a tras prima armă în războiul dintre Nord şi Sud. Am văzut efectele marelui
cutremur; am văzut multe case care fuseseră distruse. Am putut vedea efectele în tot orașul unde fuseseră
reparate case. Când am navigat de la Charleston a fost o furtună. A început de când am plecat din
Jacksonville. Furtuna a continuat să se înrăutățească până am ajuns la New York. Aceasta a fost prima
noastră experiență pe ocean și a fost una tristă, una pe care nu o vom face niciodată uitată. Ajutoarele
mele erau bolnave și nu puteau face nimic, iar eu eram atât de zdruncinată datorită tangajului vasului.
Părea că după ce se ridica sus odată cu valurile, apoi se scufundă dedesubtul lor, aveam impresia că de
fiecare dată când cobora nu se mai ridica niciodată.

Furtuna era încă puternică când am ajuns la destinație. Am rămas în New York City câteva zile; am mers
de acolo la Salem, Ohio; apoi am vizitat Biserica lui Dumnezeu din Springfield, Ill., St. Louis, Mo. și
Topeka, Kansas, în drum spre Salem, Oregon. Am avut o întâlnire foarte interesantă la Springfield. Domnul
a fost prezent pentru a binecuvânta eforturile noastre. La St. Louis am fost întâmpinați cu o casă
aglomerată; nu numai Biserica lui Dumnezeu a fost prezentă pentru a ne primi înapoi, ci mulți creștini din
alte biserici. Am avut o întâlnire de mărturie. Eram neliniștiți să auzim de la fiecare și să vedem cum au
progresat în viața creștină. Au fost multe mărturii. Mai mulți erau pe podea deodată, gata să vorbească
despre bunătatea lui Dumnezeu.

Când am mers la biserica de la Topeka ploua, dar am găsit o mare mulțime care așteaptă să ne întâmpine.
La sfârșitul predicii aproape toți creștinii s-au înghesuit în jurul altarului pentru a face o nouă consacrare,
cerându-i lui Dumnezeu să-i înzestreze cu putere pentru ca ei să fie mai bine pregătiți pentru serviciul lui.
Așa cum ne-am luat unul pe altul de mână, am fost făcuți să ne bucurăm că ni se permite să ne întâlnim
din nou. Au existat sute de mărturii despre puterea mântuitoare și păstrătoare a lui Dumnezeu. Așa cum
am privit fețele fericite şi auzi mărturiile răsunătoare ale celor care au fost convertiți la adunarea de tabără
și cei din alte biserici care au stat cu noblețe alături de noi în luptă, inimile noastre au fost făcute să sară de
bucurie și de laudă la adresa lui Dumnezeu pentru marea lucrare pe care a făcut-o în Topeka. Trecuseră
opt luni de când am organizat Biserica. După toate încercările și greutățile prin care au trebuit să treacă,
să-i vezi pe ei stând neclintiți pe stâncă, arătând prin toate acțiunile lor că Dumnezeu i-a susținut în mersul
lor, este suficient pentru a dovedi lumii că ei sunt copiii lui Dumnezeu. Domnul a stăpânit munca lor și le-a
dat suflete pentru plata lor. Cincizeci au avut părtășie cu biserica. În ziua în care am plecat era o mulțime
mare la gară să își ia rămas bun. Creștinii au cântat câteva imnuri frumoase. Eu nu vor uita niciodată scena
în care stăteau acolo cântând cu voce tremurândă și lacrimile curgându-le pe obraji. Slavă Domnului!
Așteptăm cu nerăbdare marea reuniune în rai unde nu vom mai lua mâna de despărțire. Acolo nu se varsă
lacrimi de adio. Cititorule, vei fi acolo?

Capitolul XXXVIII.
Călătoria noastră către vestul îndepărtat, unde șerpuiește Oregon — Întâlnire la Salem, Oregon —
Bătălia a fost fierbinte și aprigă — Biserica organizată — Convertiții botezați — Întâlnirea la
McMinnville, Oregon — Convertirea unui necredincios — Biserica organizată — Îndemn — Întâlnire
la Newberg, Oregon — Întâlnire la Portland, Oregon — Întâlnire la Seattle, Washington — Zăpadă la
patru picioare adâncime pe ambele părți —Călătoria noastră la Topeka, Kansas

Călătoria noastră la Portland, Oregon, în toamna anului 1892, a fost foarte plăcută. Peisajul din diferite
state, deși variat și schimbător, era grandios. In timp ce o scenă după alta trecea înaintea noastră ca o
panoramă grandioasă, eram plini cu uimire și mirare, să știm că Dumnezeul cerului care a făcut toate
acestea minunata lucrare a naturii era Tatăl nostru și să știm fără îndoială că el ne conducea prin Duhul
Său peste munți, prin tuneluri și văi și peste râuri spre acest pământ îndepărtat, printre străini, la atâtea
mile de cei dragi, să propovăduim Evanghelia Lui. Am trecut pe lângă o serie de sate indiene; în New
Mexic am trecut printr-unul foarte mare. Indienii au avut un sat acolo de peste patru sute de ani. Pot fi
văzuți cultivându-și pământul și păstorindu-și oile. Când am trecut prin statul Arizona, când trenul a oprit,
mulți indieni se adunau în jurul nostru să-și vândă marfa. Așa cum stăteau în fața noastră, murdari şi pe
jumătate îmbrăcați, inimile noastre s-au îndreptat spre ei cu milă şi compasiune. Cât ne doream să ne
oprim în câmpie și să-i adunăm laolaltă și să-i învățăm despre Isus, despre grijă și curățenie.

Am trecut prin multe pericole, văzute și nevăzute, și am aterizat în siguranță pe noul câmp de muncă, ne-
am simțit foarte recunoscători Domnului pentru felul în care ne-a condus și a avut grijă de noi.
Am rămas în Portland câteva zile. Am mers de acolo la Salem, Oregon. A început o adunare de tabără
acolo la 13 mai 1892. Vremea era umedă, dar am avut mulțimi mari. Bătălia a fost fierbinte și aprigă.
Păgânii s-au înfuriat. Oamenii și-au imaginat un lucru zadarnic. Oamenii puternici, mai ales în propria lor
îngâmfare, s-au pus împotriva Domnului și a unsului Său. Armata diavolului s-a adunat de fiecare parte;
dar Dumnezeul nostru a zis: „Nu te teme, căci te-am răscumpărat; te-am chemat pe nume; tu ești al meu.
Când vei trece prin ape, voi fi cu tine; și prin râuri, nu te vor revărsa; când tu umbli prin foc, nu vei fi ars, nici
flacăra nu se va aprinde asupra ta. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.
Eu nu te voi lăsa și nici nu te voi părăsi.” Tatăl nostru ne spune: nu vă temeți nici nu vă înspăimântați din
cauza acestei mulțimi mari, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu. Ieși împotriva lor, căci Domnul
va fi cu tine. Am mărșăluit în jurul Ierihonului, și, în timp ce puteam vedea foarte mici semne de cădere a
pereților, eram încrezători căci Căpitanul oștirilor Domnului ne conducea spre biruință. Când au început
zidurile să cadă, credința și curajul ne-au crescut. Oamenii erau convinși că Dumnezeu este cu noi,
„luptând lupta pentru noi, și frica de Dumnezeu a căzut asupra lor. Îndoielile au început să cedeze; limba
mincinoasă, calomnioasă a fost încurcată; gura adversarului era închisă. Domnul spune: „Nici o armă care
este făcută împotriva ta nu va prospera; si fiecare limbă care se va ridica împotriva ta la judecată, o vei
condamna. Acesta este moștenirea slujitorilor Domnului.” — Isaia54: 17. „Nu te teme de aceste chipuri;
căci eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul. Tu, deci, încinge-ți coapsele tale și ridică-te și spune-le tot
ce-ți poruncesc; nu fi înspăimântat de fețele lor, ca să nu te încurc înaintea lor. Căci, iată, te-am făcut
astăzi o cetate apărată, un stâlp de fier și zid de aramă împotriva întregii țări, împotriva regilor lui Iuda,
împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoților ei și împotriva poporului țării. Și vor lupta împotriva ta, dar ei
nu vor birui împotriva ta; căci eu sunt cu tine, zice Domnul, să te izbăvesc.” — Ieremia 1: 8, 17-19. Domnul
și-a susținut cuvintele întinzându-și mâna și dând multe semne și minuni în numele Sfântului Prunc Iisus.
Le-a dovedit oamenilor că el este același ieri, azi și în veci. Mulți au fost făcuți să se bucure de Dragostea
Mântuitorului și un număr de trupuri au fost vindecate. Un bătrân, cei doi fii și nora sa, toți au fost mântuiți
în aceeași zi. El a mărturisit că nu a mai fost la biserică de trei ani. Unul dintre fii săi nu a mai fost într-o
biserică de doisprezece ani. Un bărbat și soția lui, fiecare de aproximativ șaizeci de ani și fiica lor, în vârstă
de vreo patruzeci de ani, au venit împreună la altar și au fost minunat convertiți. Numărul mai mare dintre
cei care au fost mântuiți sunt capii de familii.

Un număr de tineri bărbați și femei au fost salvați. Au fost două surori căzute jos în adunare prin puterea lui
Dumnezeu. Una a stat șapte ore. A avut un efect puternic asupra oamenilor. Păreau să realizeze că erau
în prezența lui Dumnezeu. Domnul a zdruncinat minunat temelia de nisip a oamenilor din acel oraș și țara
înconjurătoare și i-a convins că există o realitate în religia lui Isus Hristos, și că înseamnă foarte mult să fii
scos din întuneric în lumina minunată a Fiului iubit al lui Dumnezeu – să devii o nouă creatură, să fii
schimbat dintr-un păcătos într-un copil al lui Dumnezeu și să fii recunoscut de el ca fiu sau fiică. Ei văd
diferența dintre cei care se bucură de mântuire și aceia care fac doar o obișnuință, având o formă de
evlavie, dar negând puterea acesteia.

Congregația a părut încântată și surprinsă să audă mărturiile răsunătoare ale tinerilor convertiți. Unii au
mărturisit despre vindecarea trupurilor lor. Cei care au auzit aceste mărturii nu se puteau îndoi că ei
fuseseră cu Hristos și au învățat despre El și că ei erau o trupă de creștini fericiți. O soră a fost vindecată
de tuberculoză. Șase din familie muriseră de acea groaznică boală. Ea a rămas singura din familie. Medicii
i-au spus că ea nu putea trăi mult. Abia avea putere să vină la întâlnire. Când ea i-a văzut pe bolnavi
vindecați, a fost convinsă că Hristos este același ieri, azi si întotdeauna. Ea a fost salvată și vindecată în
același timp. Carnea a venit în ea, culoarea pe obrajii ei. Toți cei care au văzut-o știau că este bine. Am
încheiat ședința pe 14 august. Bătălia a fost lungă și acerbă, dar Căpitanul oștirilor Domnului ne-a condus
de la o victorie la alta, până când toți dușmanii au trebuit să mărturisească că a fost un lucru zadarnic să
lupți împotriva Domnului. Mulți dintre dușmanii lucrării au venit și au recunoscut că au greșit și au insistat
să ne întoarcem în oraș în viitorul apropiat.

Am închis cu o mulțime mare. Era un timp solemn. În timp ce toți erau triști pentru că sosise vremea să ne
luăm rămas bun, totuși sfinții se bucurau pentru că aveau o speranță strălucitoare de a ne întâlni în acele
case din Casa Tatălui nostru, unde nici o lacrimă de rămas bun nu se varsă, căci Dumnezeu, cu mâna sa
iubitoare, va șterge toate lacrimile din toate privirile. Aproape toți cei din cort s-au înaintat și ne-au urat
succes în lucrarea lui Dumnezeu.

Rugăciunea noastră este ca binecuvântarea lui Dumnezeu să se odihnească mereu asupra tuturor celor
care au stat alături de noi, ne-au ajutat să susținem steagul lui Hristos. Ziua în care Isus vine să-și ia sus
bijuteriile sale, își vor primi răsplata.

Din Salem am mers la McMinnville, Oregon, reședința județului Yamhill, la douăzeci și cinci de mile nord-
vest de Salem; am început o adunare de tabără la 20 august. Spiritul de convingere stătea asupra fiecărei
congregații. Mulți au fost treziți la un sentiment al pericolului lor. Într-o noapte, un bărbat a venit cu
îndrăzneală în față de la adunare la altar, și mi-a întins mâna și ne-a urat bun venit în acest pentru a-i
conduce pe păcătoși la Hristos. A spus că plutește de cincizeci și cinci ani în păcatele sale pe drumul spre
distrugere, dar acum avea de gând să-L caute pe Domnul. S-a închinat la altar și s-a dat lui Isus, și s-a
ridicat și a mărturisit că zilele rămase pe care le mai are de 2 trăit pe pământ vor fi petrecute toate pentru
cauza Domnului. Oamenii veneau în căruțe patruzeci și cincizeci de mile pentru a participa la întâlniri.
Domnul a convins acea comunitate ca niciodată înainte. Bărbații și femeile s-au convertit la Dumnezeu, iar
cei care au dat înapoi, au revenit pe cale.

A fost un om convertit care fusese un necredincios timp de douăzeci de ani. El a călătorit de la Atlantic la
Pacific, căutând odihnă, cum fac și ceilalți care gândesc la fel și străduindu-se să caute fericirea
permanentă și pace și, bineînțeles, nu a găsit nimic. A venit la adunare și a căzut la pământ în convingere,
dar a încercat să o alunge. Dumnezeu l-a tulburat ca să nu aibă odihnă. El a încercat să nu vină la întâlniri,
dar i-a fost imposibil să facă acest lucru. El a fost convertit în mod glorios la casa lui, a venit la adunare și a
mărturisit experiența lui. A spus că convingerea lui era atât de profundă încât a trebuit să facă ceva. El a
spus că a ajuns la concluzia că îl va testa pe Domnul și va vedea dacă există vreo realitate în religia lui
Isus Hristos, dacă va descoperi că nu există, el atunci va proclama lumii că a încercat și că a găsit că nu
există nimic în ea; că totul era o amăgire. Când a întrunit condiția lui Dumnezeu, el a spus că dragostea lui
Dumnezeu a coborât în sufletul lui și toate îndoielile și necredința au fost alungate. Tot ce trebuia să
regrete era că a petrecut atâția ani în păcat. El a spus, prin harul lui Dumnezeu, nu numai că urma să-și
croiască drumul spre cer dar va lua cu el câți de mulți va putea.

Am organizat o Biserică Church of God. Păstorul Bisericii lui Dumnezeu pe care am organizat-o la Salem,
Oregon, și treisprezece membri ai bisericii au petrecut câteva zile cu noi. Ne-am bucurat să-i vedem. Ne-au
încurajat foarte mult în luptă. Să fim treji și să lucrăm, căci ziua este mult trecută și vine noaptea când
nimeni nu poate lucra.

Munca este grozavă. Să ne ridicăm și să strălucim și să mergem înainte în puterea lui Dumnezeu. Nimeni
să nu spună, sunt prea slab. Ascultă-l pe Domnul spunând: Voi alege lucrurile slabe pentru a le face de
rușine pe cele puternice. În mâinile lui Dumnezeu suntem oști împotriva dușmanului. Noi trecem prin
vremuri periculoase. Copiii lui Dumnezeu sunt încercați ca prin foc. Satana a coborât cu mare putere. El
aduce totul împotriva copiii lui Dumnezeu să-i facă să cadă pe marginea drumului.

Creștini, nu vă descurajați niciodată și nu renunțați! Amintiți-vă, „aceste ușoare necazuri, care nu sunt
decât pentru o clipă, lucrează pentru noi o greutatea veșnică a gloriei”. Dacă vrem să fim unul din acea
mulțime grozavă pe care Ioan a văzut-o, trebuie să trecem prin încercări și necazuri mari. Este o chestiune
ușoară să plutești la vale, pentru că toți oamenii merg în acest sens; dar cei care își îndreaptă drumul spre
rai trebuie să urce pe râu — trebuie să oprească valul. Cu cât suferim mai mult pentru Hristos aici, cu atât
ne vom bucura mai mult de rai și cu atât mai strălucitoare va fi coroana noastră. Să alergăm cursa cu
răbdare; știm că nu va dura mult. Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru sufletele care au fost făcute părtași naturii
divine a lui Hristos la McMinnville.

Din McMinnville am mers la Newburg, Oregon. Domnul ne-a binecuvântat munca Acolo. Membrii diferitelor
biserici au venit în ajutorul Domnului împotriva celui puternic. Au asistat aproximativ șaptesprezece slujitori
din oraș și din alte locuri, bătălia. Erau prezenți douăzeci și cinci sau treizeci de bărbați și femei care au
participat la întâlnirile noastre din diferite state din est. Unii dintre ei au fost convertit la întâlnirile noastre de
acum zece ani. Toți au dat mărturie bună despre întâlnirile la care au participat. Ne-am bucurat să întâlnim
fețele lor dragi în vestul îndepărtat, și găsindu-i încă luptând pentru Dumnezeu. Domnul ne-a dat biruință
asupra puterii dușmanului. Multe suflete au fost salvate, iar creștinii au fost mai bine pregătiți pentru munca
Domnului ca oricând.

De acolo am mers la Portland, Oregon, și am ținut întâlniri aproximativ două luni. Interesul a continuat să
crească până la încheiere. Multe suflete au fost salvate, iar Creștinii ne-au încurajat să mergem mai
departe în vechiul mod. Ne-am stabilit o misiune și am lăsat-o în sarcina unui slujitor congregațional. Am
avut întâlnirea de veghe în ajunul Anului Nou. Domnul a venit la noi în putere. Era un timp solemn. Șase s-
au închinat la piciorul crucii și l-au acceptat pe Isus. Pe măsură ce anul vechi se stingea, copiii lui
Dumnezeu s-au consacrat din nou pentru slujirea Creatorului. În sânul eternității noi așteptăm să vedem o
recoltă de suflete prețioase ca rezultat al întâlnirii de la Portland.

Am avut plăcerea să întâlnim un număr de convertiți care au fost mântuiți în întâlnirea noastră la Oakland,
California, cu trei ani înainte. Au plâns de bucurie să ne vadă fețele din nou și să aibă privilegiul de a
participa din nou la întâlnirea noastră.

Am plecat de la Portland la Seattle, Washington. Am început întâlnirile cu mare aglomerație și interes

profund, dar pe la a treia zi a întâlnirii vremea a început să fie foarte furtunoasă. Zăpada a început să cadă
și a continuat până la o adâncime de patru picioare (1 metru și 20 centimetri). Mașinile stradale erau
aproape toate oprite. Poporului i-a fost imposibil să iasă la întâlnire. Majoritatea celor care au venit au fost
bărbați și au descoperit că era tot ce puteau face pentru a ajunge acolo.

Ne-am oprit la opt blocuri de hol. Aproximativ șase blocuri din drumul pe care trebuia să mergem printr-o
potecă îngustă suficient de largă pentru a merge o persoană, cu zăpadă de patru picioare (1 metru și 20
centimetri) adâncime de fiecare parte. Nu am îndrăznit să privim înapoi sau să facem un pas către dreapta
sau stânga, altfel ne-am găsi aproape îngropați în zăpadă. În timp ce mergeam pe această cale ne-a
amintit de calea către cer. Cei care sunt pe calea spre cer nu îndrăznesc să privească înapoi sau să se
întoarcă în oricare parte. Dacă o fac, sunt siguri că pășesc în afara drumului, înapoi în mocirla de noroi,
pentru a fi la sfârșit înghițiți de abisul întunericului etern și al disperării. Singura cale este să rămâi drept
înainte cu ochii la liderul nostru. Zăpada s-a topit încet, dar noroiul și apa i-au luat locul. Ne-a fost foarte
greu să mergem înainte și înapoi de două ori pe zi in timpul săptămânii si de trei ori duminica, dar mereu
am fost găsiți la noi în post. Cei care veneau la întâlniri erau săraci și nu puteau plăti cheltuieli. A fost foarte
descurajator pentru noi financiar și spiritual. A fost o încercare destul de mare să petrecem atât de mult
timp într-un loc și să nu reușim să atragem mulțimile. Oamenii erau foarte nerăbdători să rămânem până
după ce vremea se va îmbunătăți, dar am simțit că nu puteam rămâne mai mult. În ciuda numeroaselor
descurajări, Domnul a lucrat într-un mod minunat. Creștinii care au fost convertiți la început, au rămas
lângă noi. Dumnezeu i-a condus și a vărsat ploaie de binecuvântări asupra lor. Ei au arătat lumii că sunt
soldați curajoși, dispuși să îndure greutăți, având încredere în Dumnezeu că va avea grijă de ei și prin
vremea furtunoasă la fel ca în cea însorită. Nu cred că a venit vreun păcătos la întâlnire, care să nu fie
convins că puterea Domnului era prezentă. Mulți dintre ele au fost făcuți să tremure și să exprime dorința
de a fi creștini. Unii, slavă Domnului, nu numai că și-au exprimat o dorință, dar au venit și L-au acceptat pe
Hristos. Ne luam la revedere în mod trist de prietenii noștri la gară, pe 2 martie, la ora 23:55.p. m., și am
început călătoria pe calea ferată Northern Pacific pentru Topeka, Kansas.

Pământul era acoperit de zăpadă pe cea mai mare parte a drumului de la Washington până la Minnesota.
În Dakota de Nord și Minnesota era atât de adâncă încât pe alocuri gardurile erau acoperite. Când am venit
în Missouri și Kansas, a fost un lucru grozav schimbarea climei. Totul era verde și nu se vedea zăpadă în
nici loc. Vremea a fost caldă și plăcută. Am schimbat trenul la Kansas City, am stat acolo patru ore și am
plecat de pe Santa Fe Railroad și am ajuns la Topeka la 11 p. m. pe 7 martie.

Capitolul XXXIX.
Întâlnire la Topeka, Kansas — O mare reuniune — Întâlnire la St. Louis, Missouri, în Biserica lui
Dumnezeu — Ne-am ridicat cortul în partea de sud a St. Louis — Convertirea unei doamne boeme în
vârstă de optzeci și doi de ani — Bețivi Salvați — Moartea triumfătoare a unei doamne catolice
convertite — Întoarsă la Biserica lui Dumnezeu — Puterea lui Dumnezeu arătată — Trista despărțire

Am început întâlnirile la Topeka, Kansas, pe 9 martie 1893. Am fost întâmpinat de o mulțime numeroasă de
creștini și prieteni, care ne-au primit înapoi în orașul lor. Am avut o reuniune grandioasă. Au fost sute
prezenți care au fost binecuvântați și scoși la lumină în adunarea de tabără pe care am ținut-o acolo
aproape cu doi ani înainte. Am fost făcuți să ne bucurăm că zi de zi slujitori și creștini din oraș și din alte
locuri au venit la întâlnire să ne ureze bun venit înapoi și să ne ajute în lucrarea Domnului. S-au adunat în
jurul steagului și au făcut tot posibilul pentru ca întâlnirea să fie un succes.

În dimineața Sabatului, la întâlnirea de laudă, au fost prezenți sute ca să depună mărturie despre ceea ce
făcuse Dumnezeu pentru sufletele și trupurile lor cu aproximativ doi ani în urmă. Zeci au mărturisit că
Domnul i-a vindecat și că ei nu au mai folosit niciun medicament de atunci și erau bine perfect. Mărturiile
lor au avut un mare efect asupra oamenilor.

Când acești oameni au fost salvați și vindecați cu aproximativ doi ani în urmă, mulți au spus: „Oh, este doar
emoție; va dura doar câteva zile.” Dar avuseseră timpul și ocazia de a-și urmări viața și de a investiga
singuri. Erau mulțumiți acum că era lucrarea lui Dumnezeu, că Hristos este la fel și astăzi și este de datoria
noastră să continuăm neclintit în doctrina apostolică. Mulți dintre aceștia au ieșit cu îndrăzneală și L-au
acceptat pe Hristos pentru mântuirea sufletului și vindecarea trupului.

Am lăsat sute sub apăsare, mulți aproape convinși să devină creștini. O doamnă a venit de la o sută
șaizeci de mile pentru a fi vindecată de probleme la plămâni și s-a vindecat instantaneu. Câțiva care au fost
salvați în adunarea de tabără de atunci, au trecut în glorie. Prietenii lor ne-au spus că au murit în triumful
credinței vii.
Ziua în care am închis a fost o zi de bucurie și o zi de tristețe. Am simțit că suntem îndemnați să ne luăm
rămas bun de la dragii copii ai lui Dumnezeu știind că nu ne vom mai întâlni niciodată cu toții, până când ne
vom întâlni pe nori. În noaptea în care am închis, erau mulți la altar care căutau mântuirea sufletului și
vindecarea trupului. Puterea Domnului a fost prezentă pentru a vindeca sufletul si trupul, mulțumesc lui
Dumnezeu. A existat un sentiment atât de profund și o trezire printre cei nemântuiți că ne-am simțit foarte
triști să plecăm, dar am fost convinși că Domnul ne chema să lăsăm întâlnirea și responsabilitatea lucrării
în mâinile altora. Dumnezeu le-a dat o mare lumină, iar rugăciunea mea este ca ei să continue să umble în
ea, pentru ca fiecare să aibă o intrare din belșug în împărăție. Am încheiat adunarea pe 2 aprilie și cu multe
lacrimi ne-am luat rămas bun.

Am luat trenul Santa Fe pe 3 aprilie pentru St. Louis. Era o mulțime mare la gară să își ia rămas bun. În
timp ce ne uitam pe geamul trenului la fețele triste și pătate de lacrimi ale celor dragi de pe peron, în timp
ce noi cu greu puteam să-i vedem datorită lacrimilor din ochii noștri, am fost făcuți să ne bucurăm când ne
uitam înainte în viitorul apropiat, când ne vom întâlni cu toții din nou și ne vom lua unul pe altul de mână, să
nu ne mai luăm niciodată rămas bun. Când ajungem acasă la locașul Tatălui nostru, nu se vor spune
cuvinte de rămas-bun, nici lacrimi vărsate; pentru Dumnezeu cu propria Sa mână iubitoare, va șterge toate
lacrimile din ochii noștri. O, ce întâlnire va fi! Când ne gândim la diferitele mulțimi pentru care am jucat un
rol important în aducerea lor la Hristos, împreună cu toți cei care au ajutat în luptă, când vor veni din
diferite state și orașe, când vom întâlni aceste mulțimi diferite din regatul veșnic, atunci vom veni cu toții
împreună și vom face cunoștință unul cu celălalt. Prin credință îi văd adunându-se. Văd o mulțime mare.
Ce mare reuniune va fi, nu doar pentru o zi, sau pentru câteva săptămâni, ci pentru veșnicie. Vom avea
destul timp să vorbim unii altora și să spunem despre biruințele pe care le-am câștigat prin Hristos. Când
mă gândesc la această minunată întâlnire îmi vine să strig: „Vino, Mântuitorule! repede; vino, O, Isuse!
Vino!” Cu toții avem motive să ne bucurăm, pentru că ziua Domnului se apropie. În timp ce îl așteptăm și îl
veghem pe Mire, haideți fiecare să facem un efort uriaș pentru a-i salva pe toți cei pe care-i putem.

Am început întâlnirea în St. Louis, pe 6 aprilie, în Church of God Bethel. Am găsit o mulțime mare
prezentă pentru a ne întâmpina din nou, iar printre lacrimi și strigăte de bucurie ne simțeam ca acasă. Am
fost făcuți să ne bucurăm pentru că am găsit biserica într-o stare spirituală bună; de asemenea pentru
frumoasa casă de cult care a fost dedicată în timp ce eram la Salem, Oregon, aceasta fiind prima dată ni s-
a permis să ne întâlnim în ea. În timp ce ne-am uitat la frumoasa clădire și am văzut că acesta a fost
rezultatele bătăliei pe care am început-o în Kerry Patch în mijlocul urletelor gloatelor și ploii de pietre, ne-
am dat seama că nu este prin tărie sau prin putere, ci este prin Duhul lui Dumnezeu. Ascultă-l spunând:
„Eu sunt Dumnezeul oricărei făpturi; exista ceva prea greu pentru mine?” Timp de trei ani, Elder S. a avut
conducerea bisericii și a avusese câte o întâlnire în fiecare seară. După ce strângerea mâinilor s-a
terminat, am avut slujbă la altar. Câțiva au venit şi s-au închinat, căutându-L pe Hristos în iertarea
păcatelor lor; alții pentru vindecarea trupului. Puterea Domnului, mulțumesc lui Dumnezeu, a fost prezentă
să salveze sufletul și să vindece trupul. Unii au strigat cu voce tare și au dat slavă lui Dumnezeu; unii au
plâns de bucurie și au căzut prosternați sub puterea Domnului. Am putea spune, ca Petru în ziua
Cincizecimii: „Aceasta ceea ce vedeți și auziți este făgăduința Tatălui." Interesul a crescut zilnic. Șase
persoane au venit peste trei sute de mile pentru a participa la întâlnire; au rămas trei-patru zile. Toate au
primit o binecuvântare de sus; unora li s-au vindecat trupurile. Unul a fost vindecat de o boală a stomacului
care dura de cinci ani. S-a vindecat instantaneu. Ei au spus: „Noi n-am văzut niciodată așa ceva!” și s-au
dus acasă să spună ce lucruri mărețe Domnul făcuse pentru ei.

O soră a venit la întâlnire cu o tumoare de sânge pe care o avea de peste un an. Medicii au spus că nu se
poate vindeca. Mi-am pus mâinile pe ea și m-am rugat pentru ea; s-a vindecat într-o clipă. Rugăciunea
credinței îi va mântui pe bolnavi și Domnul îi va ridica, spune cuvântul lui Dumnezeu; și eu cred, da, știu! O
fată în vârsta de paisprezece ani s-a vindecat de o boală a coloanei vertebrale cu care suferise timp de doi
ani. A fost la spital pentru tratament, iar medicii au spus că este posibil să nu se vindece. Ea a venit la
întâlnire cu proteză și a fost salvată și s-a vindecat instantaneu. Mama ei a scos protezele și le-a dus
acasă. Fata s-a întors la întâlnire seara perfect sănătoasă și L-a lăudat pe Dumnezeu pentru salvarea și
vindecarea ei. Un bărbat a fost convertit și vindecat de dispepsie și ruptură. A sărit și a strigat prin toată
casa. Binecuvântat fie Dumnezeu! Șchiopii vor sări ca un cerb. Cu două sau trei zile înainte de asta,
prietenii lui plângeau în jurul patului său, crezând că era pe moarte. Când oamenii l-au văzut sărind și
strigând și auzind mărturia lui, ei au spus: „Am văzut lucruri ciudate astăzi" Sfinții au strigat biruință, iar
Dumnezeu a zguduit orașul cu un ciclon din puterea Sa, astfel încât mulțimile erau mișcate de prezența lui
Dumnezeu. Biserica lui Dumnezeu este un far pentru acel oraș rău, ale cărui mase se află în întuneric
spiritual. Lumina se aprinde în toate direcțiile departe și aproape.

Am primit multe scrisori de la oameni din diferite state care, auzind despre lucrarea minunată pe care o
făcuse Dumnezeu, au fost supuși convingerii pentru mântuirea sufletului sau de vindecare a trupului lor,
rugându-ne să ne rugăm pentru ei ca să fie salvați sau vindecați în casele lor. Mulți au venit de la sute de
mile pentru a participa la întâlnire.

Isus spune: „După ce voi fi înălțat, îi voi atrage pe toți oamenii la Mine”. Unde a mers Isus au urmat mulțimi,
aducându-și bolnavii și suferinzii, așezându-i la picioarele Lui. Alții veneau să râdă și să-și bată joc, zicând:
„Cu ce putere se fac aceste lucruri?” Mulțimile și-au ridicat glasul și au dat slavă lui Dumnezeu, spunând:
„Am văzut lucruri ciudate; aceasta este puterea minunată a lui Dumnezeu.” Alții, batjocorind, au spus: „El
alungă dracii prin Beelzebub, căpetenia diavolilor.” Dar râsul și batjocura nu a oprit munca; nici nu oprește
munca acum. Cu atât mai mult ei vorbesc împotriva lucrării cu cât focul sfânt se răspândește mai mult și cu
atât mai strălucitor izbucnește.

În fiecare întâlnire, puterea Domnului a fost prezentă pentru a vindeca sufletul și trupul. El își susține
cuvântul unde spune: „Și aceste semne îi vor urma pe cei care vor crede.” Preoții și cărturarii au spus
despre Petru și Ioan că într-adevăr este un lucru notabil minunea care a fost făcută de ei și care este vădită
tuturor în Ierusalim, iar noi nu o putem nega. Mulți în orașul St. Louis, după ce au urmărit lucrările din
ultimii patru ani, ca preoții și cărturari, au mărturisit că multe minuni s-au făcut.

O bătrână s-a vindecat de astm și nevralgie de stomac. Astmul era ereditar. A suferit de asta toată viața.
Ea avea nevralgia la stomac timp de treizeci de ani și era într-o stare groaznică. Ea nu știa ce este să te
odihnești bine o noapte întreagă. S-a vindecat instantaneu de ambele boli. Ea a participat zilnic la întâlnire
și a povestit cu bucurie ce făcuse Domnul pentru ea. Un copil de trei ani, a fost adus la adunare, care nu
făcuse niciodată un pas sau stătuse singur în picioare și s-a vindecat. Mama l-a luat bine acasă. O femeie
a venit la întâlnirea afectată de tuberculoză. Medicul și prietenii o lăsaseră pradă morții. Ea a fost convertită
și vindecată și a plecat acasă simțindu-se perfect bine. La fel ca femeia care „a atins tivul hainei sale”, ea a
simțit în trupul ei că ea a fost vindecată. S-a întors la întâlnire; a venit dintr-o parte îndepărtată a orașului.

Am fost încântați să găsim un frate și o soră implicați într-o întâlnire de evanghelizare în acel oraș, care au
fost convertiți și vindecați la întâlnirea noastră din Oakland, Cal. Timpul și spațiul nu îmi vor permite să
povestesc despre multele lucrări minunate pe care le-a făcut Domnul în Biserica lui Dumnezeu Betel în
timpul acestei întâlniri. Am rămas în biserică până la 1 iunie, apoi am ridicat cortul nostru în partea de sud a
St. Louis. De la prima întâlnire au participat de la una la trei mii de oameni. Au venit mulți din alte state să
se bucure de întâlnire și să mănânce la masa Tatălui nostru, hrană, care a fost atât de generos răspândită
sub cort. Unii au fost salvați, alții au fost vindecați trupește şi s-au dus acasă bucurându-se. Un evanghelist
care fusese afectat de reumatism de peste treizeci de ani a ajuns de la aproape o sută de mile și a fost
vindecat instantaneu”, ceea ce l-a făcut să sară și să strige. A doua zi a mers mai multe mile peste oraș.

Îl laud pe Dumnezeu pentru victoria pe care ne-a dat-o în tabără. El atât de minunat și-a susținut cuvântul
cu semne și minuni în mântuirea sufletelor și vindecarea de tot felul de boli, și diverse operații ale spiritului
și puterii, despre care mulțimile erau convinse că era puterea apostolică. Sunt patru ani de când am
predicat prima predică în St. Louis și am stabilit lucrarea. De atunci s-au făcut întâlniri în fiecare seară de
către cei pe care i-am lăsat la conducere. Când am părăsit orașul de data aceasta, l-am părăsit, știind că
lucrarea era mai temeinic stabilită ca niciodată.

Am încheiat adunarea de tabără, în Sabatul din 27 august. Sute s-au ridicat și au dat o mărturie clară a
puterii salvatoare. Aproximativ două sute au mărturisit că Dumnezeu a le-a vindecat trupul de una sau mai
multe boli. Printre acestea se aflau toate clasele — cei bogați, săracii, învățați și neînvățați, bărbați, femei și
copii. Acolo au fost un număr de bebeluși și copii mici vindecați. Mai mulți au fost vindecați de St. Vitus’s
dance, pe care l-au avut de la unu la patru ani. Un copil de cinci ani care fusese neputincios încă de la
naștere, s-a vindecat de coloană și alte boli. Putea merge și vorbi. Un alt copil care nu-și putea folosi nici
unul din membrele sale și nu mersese niciodată s-a vindecat. Când părinții lui l-au luat acasă, s-a plimbat,
nu numai în casă, dar a ieșit în curte. O serie de alți copii au fost vindecați care erau la fel de chinuiți ca
aceștia.
O doamnă s-a vindecat de erizipel negru. O parte a feței și a urechii ei erau umflate într-o manieră
îngrozitoare. Era aproape înnebunită de durere și febră. Mi-am pus mâinile pe ea și m-am rugat pentru ea.
Boala a fost mustrata imediat. Umflarea și febra au plecat și a revenit culoarea naturală. Adunarea a fost
uimita de minunată manifestare a puterii lui Dumnezeu. A rămas în cort până la slujba de noapte. O altă
doamnă a avut o tumoare timp de nouă ani lungi și cei mai buni medici ai orașului au spus că situația ei
este fără speranță; avea reumatism muscular în partea stângă de trei ani, și era schiloadă la mâini și
picioare, a venit la altar și a fost salvată și vindecată într-o clipă. Tumora a dispărut, iar ea a apărut și a
mărturisit că a fost salvată și perfect vindecată de bolile ei. Ea a depus mărturie zi și noapte înainte a mii de
oameni despre ceea ce făcuse Dumnezeu pentru ea, atât în suflet cât și în trup. Soțul ei s-a vindecat de o
ruptură gravă, stând pe scaunul lui în timp ce eu predicam o predică despre vindecarea divină. Câțiva au
fost vindecați de tuberculoză în ultima etapă; când mi-am pus mâinile peste ei și m-am rugat, febra a fost
mustrată; au putut să se ridice și să se alăture cântecelor de laudă.

Un bărbat a avut un accident într-un magazin cu trei ani în urmă și a suferit foarte multă durere. Douăzeci
și doi de medici îl trataseră, dar nu au putut face nimic pentru el, decât pentru a-l ușura de durere câteva
clipe la în mod periodic. Prietenii lui l-au adus la întâlnire într-o după-amiază. Durerea și umflătura i-au
părăsit corpul. El i-a dat lui Dumnezeu glorie. Soția lui a fost salvată, iar băiețelul său s-a vindecat de
nevralgia inimii.

Ei spun acum: „În ceea ce mă privește pe mine și casa mea, vom sluji Domnului”. O doamnă de etnie
Romă, în vârstă de 82 de ani, fusese infirmă în tot corpul din pricina reumatismului, de mulți ani și care
trebuia să poarte bandaje pe membre, a fost salvată si vindecată. Durerea și umflătura i-au părăsit corpul
deodată; puterea lui Dumnezeu a luat stăpânirea trupului ei, tinerețea i-a fost reînnoită și a strigat și a
lăudat pe Dumnezeu. Deși nu înțelegeam limba ei, mulți au fost făcuți să plângă auzind-o strigând și să
vadă lacrimile de bucurie curgând pe chipul ei drag și bătrân. Ea a plecat la muncă pentru a-și aduce
familia la Hristos. A doua zi a adus doi dintre ei la altar, care au fost mântuiți și vindecați. Unul a fost
vindecat de Sf. Vitus dance (coreea reumatică, o afecțiune neurologică caracterizată prin mișcări
neregulate și involuntare ale grupelor musculare din diferite părți ale corpului care urmează infecției cu
streptococ.) , celălalt de tuberculoză. Apoi și-a adus fiica, în vârstă de 59 de ani, și au urmat doi fii. Câțiva
alții din familie L-au acceptat pe Hristos. Cu toate că L-a acceptat pe Hristos la ceasul al unsprezecelea, ea
a câștigat un număr de stele pentru a ei coroană.

Am povestit doar câteva dintre cazurile minunate de vindecare divină pe care Dumnezeu le-a lucrat în
întâlnirea din cort. Puterea de vindecare nu s-a limitat la cort, ci mulți oameni în oraș și în alte state, au fost
vindecați instantaneu în timp ce noi eram angajați în rugăciune pentru ei în cort. Mulți bețivi au fost salvați,
iar pofta lor de băutură le-a fost luată. Au fost mântuiți mulți care au fost membri ai bisericii de ani de zile. Îl
lăudăm pe Dumnezeu că el nu face deosebire între oameni. Oameni din toate clasele au fost salvați. Mulți
de diferite naționalități s-au convertit în mod strălucitor și l-au lăudat pe Dumnezeu în limba lor pentru
bunătatea lui față de copiii oamenilor.

Domnul a adăugat la biserică în fiecare zi pe cei care erau mântuiți veșnic. Nu numai creștinilor, dar și
păcătoșilor, le-a părut rău să ne vadă închizând întâlnirile. Am avut bune deschideri în diferite părți ale
orașului să venim și să ținem întâlniri. Ne-au vrut să rămânem în oraș toată iarna, dar nu am putut.

Domnul a răspuns rugăciunilor noastre într-un mod remarcabil, întinzându-și a Lui mână să vindece, și
trimițând semne și minuni în manifestările și demonstrațiile puterii sale. El revarsă „Ploaia Târzie” pe care
Profetul Ioel a spus că ar trebui să fie dată chiar înainte de Ziua Remarcabilă a venirii Domnului. Oamenii
privesc si sunt uimiți de minunata manifestare a puterii Sale. Păcătoșii devin palizi, tremură și spun: „Ce
înseamnă asta?”

Domnul își pregătește mireasa pentru venirea Sa. Din profețiile aflate în Cuvântul lui Dumnezeu, și din
semnele vremurilor, suntem convinși că venirea Domnului se apropie. Domnul le dă multora dintre copiii
Săi revelații și viziuni despre venirea Sa și învierea morților. 1 Tes. 5: 3, 4, 5: „Căci când vor zice: „Pace și
siguranță”, atunci o distrugerea bruscă va veni peste ei, ca travaliul asupra unei femei însărcinate; și nu vor
scăpa. Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi toți sunteți
copii ai luminii și copiii zilei; noi nu suntem ai nopții, nici din întuneric.”
Vedeți din acest pasaj din Scriptură că lumea nu va aștepta venirea Domnului. Un hoț vine deodată să fure
și să omoare. Domnul va veni deodată și toți vor fi distruși. Nu va exista nicio cale de scăpare. Copiii lui
Dumnezeu nu sunt copii ai nopții, ci ai luminii și ai zilei. Ne bucurăm după cum vedem ziua care se apropie.
Privirea noastră este spre ceruri, de unde Îl așteptăm pe Mântuitorul, Domnul Iisus Hristos, care va
schimba trupul nostru ticălos ca să poată fi schimbat ca trupul Lui glorios. „Și mă rog lui Dumnezeu ca
întregul vostru duh, și sufletul și trupul vostru să fie păstrate fără prihană până la venirea Domnului nostru
Isus Hristos.

La încheierea adunării de tabără ne-am întors la Biserica lui Dumnezeu pentru o noapte. Casa era
aglomerată. Cei mai mulți dintre ei au fost salvați. Lumina lui Dumnezeu era strălucitoare pe chipul lor.
Erau o comunitate fericită de adepți spălați cu sângele Mielului. În timp ce predicam, puterea Domnului a
căzut asupra adunării. Au fost ținuți la fel de nemișcați ca morși. Puterea lui Dumnezeu a continuat să cadă
până când casa s-a umplut de slava Domnului. Mulți s-au înghesuit în jurul altarului să fie mântuiți, iar unii
să fie vindecați. În mijlocul strigătelor de milă strigătele, s-au auzit strigătele noilor fii și fiice născuți din
nou. Vițelul îngrășat a fost ucis. Acolo era bucurie mare printre prietenii lui Isus pentru că veniseră atât de
mulți fii risipitori, acasă. Tatăl era mulțumit și fericitul Hristos i-a recunoscut ca copii ai Dumnezeului celui
viu. Duhul Sfânt S-a așezat peste sfinți și a luat în posesie multe trupuri. Stăteau în picioare ca niște statui,
privind spre cer, cu fețele lor strălucitoare și mâinile ridicate spre cer. Mulți au căzut prosternați. Au fost
manifestări ale Duhului, dar același Duh!

Dumnezeu a tras o linie între copiii Săi și păcătoși. Stăteau în spate plini de uimire și mirare. Au fost făcuți
să spună, ca vrăjmașii lui Ștefan: „Seamănă cu îngerii.” Despărțirea a fost foarte tristă. Știam că nu ne vom
mai întâlni niciodată toți din nou până ne vom întâlni în Rai. Câțiva dintre ei au trecut de atunci în cetatea
Dumnezeului nostru. Ei sunt găzduiți în siguranță în locașurile Tatălui nostru, liberi de toate întristările,
bolile și moarte, așteaptă să ne primească la Porțile Frumoase.

Capitolul XL.
Îmi vizitez fiica, mama în vârstă, frații și surorile mele din Ohio— Câteva zile La Indianapolis—
Întâlnire la Springfield, Illinois și St. Louis, Missouri—Multe lacrimi vărsate—Am plecat pe coasta
Pacificului—Boboci în floare—Întâlnire la Los Angeles, California — Bătrânii L-au acceptat pe
Hristos —Multe suflete au primit viața veșnică —Trupuri vindecate — Oameni s-au adunat din locuri
îndepărtate

După ce am încheiat întâlnirea noastră de la St. Louis, m-am dus în Ohio să-mi vizitez fiica și familia ei. Ea
este singura din familia mea care trăiește. Tatăl ei a murit cu un an și jumătate înainte de aceasta. După ce
am stat puțin cu ea, m-am dus să-mi vizitez bătrâna mamă și frații și surorile. Suntem nouă copii — șapte
surori și doi frați. Am avut plăcerea să-i întâlnesc pe toți și familiile lor, cu excepția unui frate și familia lui.
Mama are 79 de ani și se bucură de sănătate pentru una de vârsta ei. Dar, lucrul cel mai bun, ea trăiește
pentru cer. Ea spune că este pregătită să meargă oricând Domnul o cheamă. Am făcut toată lucrarea
misionară posibilă printre rudele și prietenii mei. O doamnă și soțul ei a venit să mă vadă, spunând că nu
vor să părăsească camera când ei nu erau în regulă în suflet și trup. Ne-am închinat cu toții în rugăciune.
Au făcut o consacrare complet înaintea Domnului și s-au ridicat din genunchi, strigând de bucurie, cu
lacrimile curgând pe obraji, spunând că au fost făcuți în întregime întregi, suflet si trup. Sora fusese o mare
suferindă de nouăsprezece ani. Ea a avut o boală a gâtului, plămânilor și stomacului. Nu a putut să cânte
de ani de zile, și putea vorbi foarte puțin fără să tușească. Acum cântă despre casa ei de dimineața până
seara și le spune continuu prietenilor și vecinilor ei despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

Din Ohio am mers la Indianapolis și ne-am oprit acolo câteva zile. In timp ce eram acolo, ne-am întâlnit cu
unii care fuseseră convertiți și vindecați în urmă cu zece ani în întâlnirea noastră, și cu un număr care au
fost convertiți la întâlnirea noastră de acolo acum șapte ani. Noi am petrecut ceva timp cu pastorul Bisericii
lui Dumnezeu din acel oraș și cu familia. Noi i-am văzut mama, o sfântă dragă și bătrână, foarte slăbită de
febră și diaree. Știam că dacă Domnul nu-și întinde mâna ca să o vindece, ea va trece în curând peste râu.
În numele lui Isus mi-am pus mâinile pe ea și m-am rugat, și imediat febra și boala au părăsit-o. La fel ca
soacra lui Peter, ea s-a ridicat și căuta să ne împlinească dorințele noastre. Îl lăudăm pe Dumnezeu că
putem avea Marele Medic mereu cu noi, iar dacă venim la El în mod corect, rugăciunea credinței va mântui
pe bolnav și Domnul îl va însănătoși. Noi am avut plăcerea de a-l întâlni pe fratele H., un slujitor metodist,
unul dintre nestematele strălucitoare ale lui Dumnezeu, care a fost vindecat acum opt ani în timp ce ne-am
rugat pentru el la întâlnirea noastră în Greensburg, Indiana. În timp ce îl ascultam vorbind despre
minunatele lucrări ale Dumnezeu și despre lucrurile mărețe pe care le are Dumnezeu pentru cei care-L
iubesc și, în timp ce I-am văzut fața strălucind de lumina cerului, slava lui Dumnezeu ne-a umbrit. Am plâns
de bucurie și L-am lăudat pe Dumnezeu pentru părtășia creștinilor de aici de jos, și perspectiva
strălucitoare a întâlnirii tuturor, pe celălalt mal pentru a locui în prezență lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Din Indianapolis ne-am dus la Springfield, Illinois, și am avut o întâlnire în Biserica lui Dumnezeu
aproximativ trei săptămâni. Domnul a fost cu noi și ne-a dat suflete pentru întărirea noastră. În noaptea în
care am închis, casa a fost aglomerată. Am lăsat mulți sub adâncă condamnare (convingere). La sfârșitul
întâlnirii noastre de la Springfield ne-am dus la St. Louis, Missouri, şi am ținut întruniri în Biserica lui
Dumnezeu aproximativ zece zile. Domnul a fost prezent cu mare putere și multe suflete au fost mântuite și
trupuri vindecate. O doamnă, care era foarte slăbită cu tuberculoză, a fost vindecată și a participat la
întâlnire în fiecare zi. A număr au intrat în părtășie cu biserica. Au fost multe apeluri pentru noi să rămânem
în St. Louis, deoarece au fost deschise uși în diferite părți ale orașului, dar noi nu am putut rămâne,
deoarece Domnul ne chema pe coasta Pacificului.

Am plecat de acolo pe 7 noiembrie 1893, la 8:05 p. m., peste frumoasa Burlington Route spre Los Angeles,
California, și am ajuns la destinația noastră în noiembrie 11, la ora 10 p. m. Am găsit vremea frumoasă.
Florile înfloreau aproape în fiecare curte.

Am început întâlnirea la Los Angeles, California, pe 20 noiembrie 1893. Noi ne-am întins cortul Evangheliei
și am scos strigătul de luptă. Nu mai locuiam în micile noastre corturi de loc, și asta de la întâlnirea noastră
din Florida. Prima noapte, la întâlnire a fost o prezență bună. Toți cei prezenți păreau bucuroși că am venit
în cetatea lor să-L propovăduim pe Hristos. Au arătat dorința de a ajuta în muncă. Spiritul de convingere a
căzut curând asupra oamenilor. Păcătoșii au început să își croiască drumul la Calvar. În curând strigătul
„Doamne, fii milostiv cu mine, păcătosul”. s-a auzit sub cort. Un bărbat care a fost convertit a mers acasă și
și-a chemat vecinii și a avut o întâlnire de rugăciune; opt dintre ei au fost salvați. Un altul dintre convertiți a
ținut o întâlnire de rugăciune în casa lui; unul dintre copiii lui și trei dintre vecinii săi au fost convertiți. Un
bătrân de optzeci și patru de ani, care a venit la altar pentru a fi mântuit, a spus că spusese „Al nostru Tată,
care ești în ceruri”, toată viața lui, dar Dumnezeu nu îi trimisese convingere în inima lui și i-a arătat că asta
nu-l va duce în rai; că trebuie să aibă viața veșnică, trebuie să fie născută din Duhul. El a spus că asta este
ceea ce a venit la altar și ce trebuie să-l aibă. A căzut în genunchi și a început să-l roage pe Dumnezeu
să-l salveze. În scurt timp s-a ridicat și a spus că Domnul l-a mântuit și a luat departe de tot reumatismul
lui. Un bărbat în vârstă de aproximativ șaptezeci și cinci de ani a venit la altar beat. El a spus că știe ce
face, că Dumnezeu l-a trimis acolo ca să-l salveze din iad. Domnul l-a trezit și l-a mântuit.

Într-o noapte, când m-am ridicat pentru a închide întâlnirea, i-am întrebat pe toți cei care doreau rugăciunile
copiilor lui Dumnezeu să ridice mâinile. Multe mâini s-au ridicat. Printre ei am observat niște bătrâni stând
tremurând. I-am îndemnat pe cei care ridicaseră mâna să vină în noaptea aceea și să-L primească pe
Hristos; să nu mai aștepte. Le-am spus că e târziu, dar noi rămâneam și ne rugăm pentru ei. Trei au venit
în față. Unul avea șaptezeci și șase de ani, unul șaizeci și șase şi unul patruzeci şi nouă. Cel mai în vârstă
a spus că a auzit de întâlnire și a venit în acea noapte pentru a fi mântuit, dar a spus că simțea că nu există
milă pentru el, îl respinsese pe Hristos atât de mult timp. În timp ce vorbeam cu ei și le-am arătat cum să-L
accepte pe Hristos, au privit la cer prin credință și au avut sângele aplicat la inimile lor. Curând s-au ridicat
în picioare, strigând slavă lui Dumnezeu. Oh, cum l-am lăudat pe Dumnezeu când i-am văzut pe acești
bătrâni, care stăteau în pragul mormântului, acceptându-l pe Hristos la ceasul al unsprezecelea.

Am avut plăcerea să întâlnim la această întâlnire un număr de oameni care au participat la noi la întâlnire
în urmă cu peste patru ani la Oakland, California. De asemenea alții care au participat la întâlnirile noastre
în diferite state. Sute de suflete prețioase au fost salvați în această întâlnire și sute de trupuri au fost
vindecate de tot felul de boli și infirmități, în cort. Zeci s-au vindecat în paturile lor în oraș, în timp ce noi
eram angajați în rugăciune pentru ei la întâlnire. Străini care se opreau în oraș, unde medicii nu puteau
face nimic pentru ei, chinuiți de durere și arși de febră, ne-au cerut să ne rugăm pentru ei. În timp ce ne
rugam pentru ei, febra a plecat iar ei au fost făcuți sănătoși.
O doamnă care era foarte slăbită, cu neurastenie și catar, a fost vindecată la acasă în timp ce ne-am rugat
pentru ea. Tatăl ei, vatman pe tramvai, a venit la întâlnire și ne-a rugat să ne rugăm pentru ea. Domnul a
ascultat rugăciunile noastre și a ridicat-o sus pentru gloria lui. Ea a fost convertită și vindecată în același
timp. În câteva zile s-a întors spre est la soțul ei. O doamnă, care era tulburată o bună parte din timp, a fost
vindecat la șaizeci de mile distanță de întâlnire în timp ce ne-am rugat pentru ea. Binecuvântat fie Domnul!
Ea fost îmbrăcată în mintea ei bună și acum stă la picioarele lui Isus.

Cereri de rugăciune au venit din toate părțile țării, unele de la câteva mii de mile. Dumnezeu a răspuns
minunat rugăciunilor copiilor săi pentru mântuirea sufletelor și vindecarea trupului. Lucrările minunate ale
lui Dumnezeu au fost vestite peste tot, oamenii veneau din orașele din jur. Mulți au fost aduși din paturile
lor ca să fie vindecați și mântuiți. Într-o noapte, o doamnă a venit din Kansas City, Kansas, pentru a fi
vindecată. Un bărbat a fost trimis la Los Angeles de către medicii săi, din New York. I-au spus că singura
lui speranță de a-și prelungi viața era să rămână în California. Clima nu i-a făcut bine. În loc să se
îmbunătățească, a devenit mai rău. A venit la întâlnire și a dat Domnului bolile sale și s-a vindecat pe loc.

A fost vindecată o doamnă din Canada, care era invalidă de opt ani. Soțul ei a mărturisit că a dus-o în
clime diferite și a cheltuit o mie cinci sute de dolari încercând să o readucă la sănătate, dar starea ei s-a
înrăutățit. În timp ce se afla la întâlnire, era într-o stare de leșin. Prietenii ei stăteau lângă ea și o
susțineau. Când m-am rugat pentru ea, ea a fost vindecată, s-a ridicat pe picioarele ei, s-a urcat la altar, a
vorbit cu adunarea și a cântat într-un ton clar, cu o voce puternică, — ceea ce nu făcuse de ani de zile.

O doamnă a fost luată din pat și adusă douăzeci de mile. Ea suferea grozav de doisprezece ani. Jumătate
din acest timp a fost limitată la patul ei. Ea a fost convertită și vindecată în același moment. Cu o voce tare
îi dădea slavă lui Dumnezeu.

A fost adus la întâlnire un băiat de vreo șaisprezece ani, care fusese infirm din naștere, fiind paralizat în
mădulare și nu a umblat niciodată. Șchiopul a fost făcut să meargă! A ieșit din cort fără niciun ajutor. A
doua zi, mama lui l-a adus înapoi și a spus că a mers aproape patru străzi singur. El era atât de încântat
pentru că putea să meargă, încât s-a strecurat de lângă mama sa și a coborât în oraș de unul singur.

O doamnă care avea o tumoare mare timp de douăzeci și trei de ani, s-a vindecat într-o clipă. Tumora a
dispărut. Ea a participat zilnic la întâlnire și nu a omis să dea Slavă Domnului pentru ceea ce a făcut pentru
ea.

Era o femeie și fiica ei, ambele în ultima fază de tuberculoză, care au fost vindecate în aceeași după-
amiază. Pe când era la altar mama a avut o hemoragie. Batista era udă de sânge. Fiica a moștenit boala
de la mama sa și tatăl său. Tatăl a murit cu tuberculoză în urmă cu aproximativ un an.

O doamnă care a fusese complet oarbă la un ochi timp de zece ani, și parțial în celălalt, a fost salvată și
vindecată instantaneu. Fiica unui slujitor, care era în aceeași stare, și-a restabilit vederea. Tatăl ei s-a
ridicat cu lacrimi în ochi și a spus oamenilor ce a făcut Domnul pentru copilul său. Mai multe persoane care
au fost aproape oarbe timp de treizeci și treizeci și cinci de ani li s-au restabilit vederea.

Un bărbat care a fost complet surd timp de patruzeci și doi de ani și o femeie care a fost surdă de patruzeci
și patru de ani, auzul le-a fost restaurat pentru a putea auzi la fel ca oricare.

Un bărbat care fusese aruncat dintr-o șaretă avea umărul rănit grav și brațul rupt; doctorul l-a pus la loc,
dar suferea dureri mari. Noi ne-am rugat pentru el și toată durerea l-a părăsit. S-a dat înapoi de la altar și
și-a scos bandajul și a ridicat brațul în fiecare poziție și a declarat oamenilor că nu avea nici o durere și că
s-a vindecat. A revenit la întâlnire de mai multe ori după aceea și a spus că nu a mai avut niciodată dureri
și că brațul îi era bine.

O soră din Chicago care a suferit foarte mult timp de douăzeci de ani cu tuberculoză a intestinelor
(inflamația și ulcerația intestinelor din cauza bolii tuberculoase), s-a vindecat, de asemenea de o tumoare și
alte boli. La întâlnire a venit o altă doamnă care de ceva vreme avea paralizia gâtului. Își pierduse complet
vocea și nu scosese o vorbă cu voce tare de mai bine de patru luni. Ea a spus că medicii au tratat-o pentru
această paralizie și tratând-o, au ars organele vocale. A fost examinată de un medic din Los Angeles și i-a
spus că organele vocale i-au fost arse și că nu va mai vorbi niciodată. Binecuvântat fie Dumnezeu, Marele
Medic i-a atins organele vocale cu puterea lui și într-o clipă ea s-a ridicat și a început să-L laude pe
Dumnezeu cu voce tare, cu glas la fel de clar și puternic ca oricare altul. Ea a fost convertită și vindecată în
același moment.

Trei bătrâne s-au închinat lângă altar una lângă alta, fiecare afectată de mai multe boli de ani de zile. În
zece minute de când m-am rugat cu ele erau în picioare, lăudându-L pe Dumnezeu pentru că le-a salvat
sufletele și le-a vindecat trupurile. Ele au mărturisit congregației că au fost mântuite și vindecate în mod
minunat de toate bolile lor. Una a fost infirmă de reumatism timp de opt ani. Ea nu a putut să-și îndrepte
mâinile și brațele și să se țină drept în toți acești ani.

Soția unui slujitor s-a vindecat de o tumoare. Ea fusese o mare suferindă timp de mai mulți ani, și fusese
examinată de cei mai buni medici, care au spus că acolo nu era nicio speranță pentru ea; că va trebui să
moară într-un timp foarte scurt. Dar ea a venit la Marele Medic și a atins, prin credință, tivul hainei sale și
a fost făcută întreagă. Cancere s-au vindecat. Mulți au fost vindecați de surditate, iar multora li s-a restabilit
vederea. Un bărbat a venit dintr-un alt oraș pentru a fi vindecat. Era schilod de reumatism timp de opt ani.
El a fost vindecat instantaneu și a început să sară ca un cerb. Cu lacrimi de bucurie a lăudat pe Dumnezeu
şi le-a spus oamenilor că Domnul l-a vindecat. A luat trenul în aceeași zi și a început acasă să spună
vestea bună prietenilor săi.

Era un bărbat vindecat de hernie pe care o avusese timp de treizeci și șase de ani. Pentru ultimii douăzeci
de ani fusese atât de rău încât trebuia să poarte un suporter în mod constant. El s-a vindecat instantaneu.
S-a dus acasă și și-a dat jos suporterul și a mers trei mile. S-a întors la întâlnire și - a mărturisit că era
perfect bine. În următoarea zi el a mers cincisprezece mile.

Într-o noapte, două franțuzoaice și un italian, un catolic, au fost salvați în mod glorios și vindecați. Una
dintre femeile franțuzoaice s-a vindecat de o boală care-i provoca suferință de mulți ani. Medicii i-au spus
că nu se poate vindeca niciodată. O doamna a fost vindecată de o tumoare laterală și una la intestine. Era
din ce în ce mai rău tot timpul. Cu câteva zile înainte de a veni la întâlnire, opt medici au examinat-o și i-au
spus că trebuie să moară. Ea și-a dat boala Domnului. Instantaneu ambele extinderi au dispărut. Era
sănătoasă și puternică. Domnul a eliminat multe tumori din toate părțile corpului.

Am povestit doar despre câțiva care au fost vindecați. Timpul și spațiul nu ne vor permite să vorbim despre
cei mulți care au fost mântuiți și despre cei care au fost vindecați în trup.

În timp ce stăteam între cei vii și cei morți, propovăduind Evanghelia pe model apostolic, luptând cu
seriozitate pentru credința dată sfinților odată, demonstrând oamenilor că Hristos este același ieri, azi și în
veci, conform făgăduinței Domnului, el a fost cu noi, întărindu-și cuvântul cu semne mărețe și minuni
puternice.

Când ucenicii lui Ioan au venit la Isus pentru a-l întreba dacă el este Hristosul, sau să căutăm pe altul? Isus
nu a spus: „Da, eu sunt Hristosul”; ci a spus: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ce vedeți și auziți: orbii văd,
surzii aud, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, morții sunt înviați, săracilor li se predică Evanghelia.”
Aceasta a fost la fel cu a spune, dacă Ioan nu va crede prin aceste semne, atunci mărturisirea Mea mea că
eu sunt Hristosul nu-l va convinge. În același fel, Dumnezeu convinge lumea de astăzi că noi suntem
ucenicii Lui, prin lucrările pe care le face prin noi. El a spus că aceste semne vor urma cuvântul
propovăduit.

Îl laud pe Dumnezeu că aceste semne sunt mărturisite în întâlnirile noastre. Orbii primesc văzul lor, surzii
aud, şchiopii merg. Toate tipurile de boli sunt vindecate de puterea lui Hristos. Sufletele moarte sunt trezite
din somnul morții și primesc viața veșnică. Săracilor li se propovăduiește Evanghelia. Oamenii obișnuiți
primesc Evanghelia cu bucurie. Toate clasele sunt trezite și uimite de lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

Aproape aceleași scene care au fost mărturisite la întâlnirile lui Hristos și ale apostolilor acum nouă sute de
ani, au fost prezente în această întâlnire. La finalul predicii, I-am invitat pe toți cei care erau năpăstuiți cu
sufletul sau trupul să vină la altar. S-a făcut o mare goană și în cinci minute altarul a fost plin de oameni
bărbați, femei și copii care-L căutau pe Hristos pentru mântuirea sufletului și vindecarea trupului. Au venit
părinți, aducându-și copiii pentru a fi vindecați. Toți cei care au putut, au îngenuncheat la altar și au rămas
acolo până m-am rugat pentru ei. Am trecut de la unul la altul, mi-am pus mâinile peste ei și m-am rugat
pentru ei, așa cum ni s-a poruncit prin cuvântul lui Dumnezeu. Pe măsură ce au fost mântuiți și vindecați, ei
se ridicau pe picioarele lor lăudând pe Dumnezeu, iar un altul din adunare îi lua locul. În felul acesta au
continuat să vină până a venit timpul să închidem serviciul. Mulți aveau să aștepte până la următoarea
slujbă pentru ca să ne rugăm pentru ei. Era ca în scenele de la scăldătoarea Bethesda, — toți erau
nerăbdători să pășească primul în apă. Aproape toți cei care au venit pentru vindecarea trupului au fost
vindecați. Mulți au fost convertiți și vindecați în același timp. Toți cei vindecați au primit o binecuvântare
minunată pentru sufletul lor. Cei mai mulți dintre cei care au venit pentru mântuirea sufletului au fost
mântuiți imediat. Foarte puțini au trebuit să vină a doua oară. Puterea Domnului a fost minunat de prezentă
pentru a mântui oamenii. Slujitorii și lucrătorii care erau pe câmp pentru Hristos au venit la altar. Mulți dintre
ei pentru vindecarea trupului, și mulți pentru un botez din înălțime.

Am continuat întâlnirile cinci luni și jumătate. Țineam două servicii pe zi pe parcursul săptămânii și trei în
Sabat. Interesul a crescut până la sfârșit. În Sabatul, în care am închis, am avut trei întâlniri minunate. Sute
au mărturisit despre mântuirea sufletului lor, iar mulți despre vindecarea trupului lor. Altarul era plin de
suflete îngrijorate, sperând să fie mântuiți sau vindecați în trup în ultima oportunitate. Nu m-am putut ruga
pentru toți; nu voiau să plece, ci m-au implorat să mă rog pentru ei după încheierea întâlnirii. Mi-am ținut
predica de rămas bun din aceste cuvinte: „Copii mici, este ultima dată”. Bărbați și femei în toată firea au
plâns; nu numai copiii, ci și păcătoșii s-au prăbușit și au plâns ca niște copii. În timpul acestei treziri, am
avut cea mai bună ordine. Oamenii păreau să simtă că ei erau în prezența lui Dumnezeu.

Capitolul XLI.
Slava Domnului sălășluiește pe Muntele Sinai — Putem veni acum dincolo de perdea, în Locul
Preasfânt — El își scrie legile pe tablele de carne ale inimilor noastre — Rezumatul muncii din primii
paisprezece ani

Și slava Domnului a locuit pe muntele Sinai; iar norul l-a acoperit șase zile; iar în ziua a șaptea l-a chemat
pe Moise din mijlocul norului. Și vederea slavei Domnului a fost ca focul mistuitor de pe vârful muntelui în
ochii copiilor lui Israel. Exod. 24: 15, 16.

Citim cu mirare manifestările supranaturale ale puterii și gloriei lui Dumnezeu, dar câți înțeleg că și noi le
putem privi? Oamenii par să creadă că aceste manifestări au fost pentru primii adepți. Nu găsim nicio astfel
de învățătură în Cuvântul lui Dumnezeu. Doamne, ajută-ne să știm că Dumnezeul nostru este la fel pentru
totdeauna. Dumnezeu va locui mereu cu poporul Său. El nu vrea să trăiască în afară lor. Încântarea și
plăcerea lui este să fie mereu cu ei. El umblă cu ei; și oriunde au fost pașii lui Dumnezeu în mijlocul
poporului său, a lăsat o cale frumoasă de lumină și glorie.

Dumnezeu se bucură să-și descopere brațul puterii; se bucură să-şi arate slava. El face o cale în mare și o
potecă în adâncul mării. Gloria lui este pentru oameni. El vrea să le-o dea lor. O, dar oamenii lui n-ar trebui
s-o respingă! O, El vine la ai lui, iar ai săi nu-l primesc!

Dumnezeu a dorit întotdeauna să se manifeste copiilor Săi. În zilele străvechi s-a făcut cunoscut în diferite
manifestări ale puterii sale. El a coborât pe muntele Sinai în foc și fum și un nor de slavă a acoperit
muntele; vocea Lui s-a auzit în tunet; s-a dezvăluit în fulger; el a mers înaintea lui Israel într-un stâlp de
nor ziua și stătea deasupra lor într-un stâlp de foc noaptea și slava prezenței Lui era cu ei.

În zilele apostolice, Dumnezeu S-a revelat, prin Duhul Sfânt binecuvântat, în multe moduri miraculoase. El
a venit la Saul din Tars în strălucirea soarele amiezii și l-a schimbat dintr-un persecutor îndrăzneț într-un
predicator îndrăzneț. El a venit la ucenicii uimiți pe muntele Schimbării la Față și Vechea Dispensație și cea
Nouă au purtat conversații cerești. A venit peste biserică cu atâta putere și mărire încât ea a prezentat, nu
doar unul dintre fenomene, ci marele fenomen al istoriei. În toate aceste expoziții ale puterii sale, poporul a
recunoscut prezența lui Dumnezeu și i-a dat slava. Faptul că a venit o vreme când a avut loc o întrerupere
a comunicării lui Dumnezeu cu poporul său, nu s-a datorat planului lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a spus
oamenilor că dacă ei ar asculta glasul Lui, le-ar da sfaturi. Dar ei au apostaziat, iar Dumnezeu s-a retras.
Dumnezeu nu va locui niciodată cu un popor apostat, nici nu se va auzi glasul Lui în mijlocul lor. Dumnezeu
nu vorbește niciodată în inima unde se aud șoaptele lui Satana. Numai cei cu inima curată vor vedea
manifestări ale lui Dumnezeu. Trăim în ultimele zile, iar vremurile glorioase ale Rusaliilor timpurii sunt
pentru noi. Dacă, la fel ca în zilele lui Samuel, ar putea exista o revenire a „viziunii deschise” iar
comunicarea întreruptă a lui Dumnezeu cu poporul Său ar fi restaurată, declinul cel mare al puterii bisericii
va fi stopat. Duhul Sfânt nu mai este cu noi în puterea penticostală de la început. Exemplele de afișare ale
manifestărilor ale Duhului Sfânt, sunt dureros de discrete și rare. Biserica este doar o barieră negativă în
reținerea potopurilor de răutate, când ea ar trebui să fie o forță pozitivă și agresivă în alungarea răului. Din
păcate trebuie să recunoaștem că gloria zilelor de dinainte a dispărut.

Acum, există un motiv pentru care nu vedem demonstrațiile minunate ale puterii lui Dumnezeu printre
oameni. Există o piedică. Problema cu oamenii de azi este, că ei cred că această putere a fost doar pentru
biserica primară, iar noi am preluat părerile strămoșilor noștri și le-a respectat. Nu L-am pus la încercare pe
Dumnezeu și să-i îndeplinim condițiile ca să vedem dacă își va turna Duhul. Noi nu am îndeplinit condițiile,
așa cum ar fi aceea de a cere lui Dumnezeu să-și arate puterea. Noi am crezut că Dumnezeu a luat
această putere de la biserică; iar când cineva își exercită credința și crede că aceste zile pot fi pentru noi
acum, acela este numit psihopat, hipnotic etc.

Slava lui Dumnezeu a fost retrasă din templu pentru că ei L-au părăsit. Le-a spus că, atâta timp cât vor
respecta legile lui, El va fi cu ei; dar s-a întâmplat că ei L-au părăsit pe Dumnezeu, iar El și-a retras
prezența de la ei. Domnul este întotdeauna gata să-și facă partea Lui. Deși adevărații Lui credincioși ar
putea fi puțini, El va fi pentru ei ca o oaste puternică. „Nu te teme, viermele lui Iacob, și voi oamenii lui
Israel, și te voi ajuta”, zice Domnul. Poporul lui Dumnezeu este în minoritate.

Oriunde poporul lui Dumnezeu era angajat în război, numărul celor de partea Domnului era cel mai mic.
Dar ori de câte ori lupta a fost purtată în puterea Domnului, atunci Dumnezeu a luptat pentru ei și i-a
eliberat. Dumnezeu va face minoritatea biruitoare când lupta este în puterea Domnului.

Masele de oameni nu caută astăzi semne și minuni. Ei nu vor să le vadă. Predicarea lui Dumnezeu este o
nebunie pentru cei ce nu cred. Noi predicăm Evanghelia așa cum ne-o dă Domnul. Binecuvântat să fie
Dumnezeu, poporul său se supun Duhului Său, și unde este Duhul, ei îl recunosc. Unde vezi aceste
manifestări — șchiopul sare ca un cerb, bolnavii sunt vindecați, oamenii străpunși cu puterea etc. — sunt
semne vizibile ale prezenței minunate a lui Dumnezeu.

Isus a spus: „Vă voi trimite Duhul Sfânt și el va rămâne cu voi în veac!” Dar o, câți dintre oamenii pretinși ai
lui Dumnezeu disprețuiesc Duhul Sfânt! In multe locuri unde oamenii mărturisesc că Îl urmează pe
Dumnezeu, Duhul Sfânt a fost dat afară; și sunt mii la care Duhul Sfânt a venit pentru ultima oară.
Nu vom sta prea mult aici. Suntem destinați pentru Judecata și a sosit timpul să ieșim din tradițiile
oamenilor. Duhul Sfânt este Conducătorul și Învățătorul nostru. Trebuie să ne bazăm pe el pentru
învățăturile noastre.

Slava Domnului a acoperit muntele în acele șase zile; iar oamenii au văzut-o și au crezut-o. Ei au văzut
puterea vizibilă a lui Dumnezeu. Căutăm putere vizibilă în mijlocul nostru astăzi? Moise a trăit cu
Dumnezeu patruzeci de zile și patruzeci de nopți, tăcut înaintea lui Dumnezeu fără hrană. Acum, poate că
tu nu crezi asta; eu cred. Eu cred toată Biblia. Dumnezeu ne ajută să credem toată Biblia sau o aruncăm
deoparte.

Acum, ei trebuiau să facă ceva. Au făcut o consacrare; s-au pocăit de păcatele lor și greșelile lor ; au făcut
o nouă consacrare lui Dumnezeu și atunci au fost gata să-și facă datoria și apoi așteptau slava și semnele
și minunile vizibile.

La fel a fost și pe vremea Rusaliilor. Cei o sută douăzeci s-au adunat împreună, părăsind totul și stând în
rugăciune stăruitoare și consacrare timp de zece zile, așteptând îmbrăcarea cu putere care să-i
potrivească pentru slujba vieții. Și nu au așteptat în zadar, căci în timp ce încă se rugau, a venit Duhul
Sfânt asupra lor cu o putere minunată, cetatea a fost zguduită și trei mii de suflete au fost convertite într-o
singură zi.
Dacă am fi gata să îndeplinim condițiile lui Dumnezeu, am avea aceleași rezultate și va avea loc izbucnirea
unei treziri puternice care ar zgudui lumea și mii de sufletele ar fi salvate. Manifestările puterii lui
Dumnezeu în ziua Cincizecimii au fost doar o mostră din ceea ce a conceput Dumnezeu că ar trebui să
urmeze de-a lungul veacurilor. În schimb privind înapoi la Cincizecime, să ne așteptăm mereu să vină, mai
ales în aceste ultime zile. Dumnezeu să ne ajute să ne aliniem și să ne unim ca un singur om.

În capitolul 19, Dumnezeu a venit din nou în norul luminos. În versetul al 14-lea, Moise a coborât de pe
munte și oamenii și-au spălat hainele. Acesta a fost emblema purității. Acesta a fost semnul curățirii
interioare. Trebuie să fim sigur că avem o inimă curată. Nu ne putem aștepta niciodată să avem vizibile
manifestări ale lui Dumnezeu dacă nu suntem copii ai lui Dumnezeu. Oamenii erau într-o condiție pentru a-
L întâlni pe Dumnezeu — trupuri curate, haine curate. Dumnezeu să ne ajute să obținem putere de
curățare.

Poporul s-a cutremurat când au auzit sunetul trâmbiței; si muntele s-a cutremurat pentru că Domnul S-a
pogorât pe munte. Oamenii s-au rugat ca puterea să fie oprită. Așa este calea azi. Nu aveau dreptate, unii
dintre ei. Și așa este acum. Oamenii se roagă pentru ca aceste demonstrații ale lui Dumnezeu să fie oprite.
Ei nu vor un semn vizibil al prezenței lui Dumnezeu. Norul slavei atârna peste ei. Dumnezeu să ne ajute să
ne rugăm pentru ca norul slavei să atârne peste noi. Norul peste ei noaptea, care avea înfățișarea unui foc
și stâlpul de nor ziua, erau semne vizibile ale prezenței lui Dumnezeu cu ei.

Mă voi întoarce la capitolul 3 din Corinteni 2. Eu vreau ca oamenii dragi să știe de ce predicăm puterea și
credem în aceste semne vizibile. (Citește porțiuni din capitolul, cu referire specială la versetele 3, 7, 8, 9 și
11.)

„Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul
Dumnezeului celui Viu; nu pe niște table din piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.” O, Doamne,
ajută-ne să știm cine înseamnă asta. Tablele de carne ale inimilor noastre. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru
noul legământ. Putem veni acum dincolo de văl, în Locul Preasfânt. Apostolul vrea să înțelegem că putem
veni cu atât de mult mai aproape de Dumnezeu.

El își scrie legea pe tablele de carne ale inimilor noastre. Dumnezeu vrea ca noi să fim Biblii umblătoare
(vii!) El vrea ca noi să fim un chivot viu, purtând slava lui Dumnezeu! Corpul nostru este templul. El ne
aprinde lampa și devine mai strălucitoare. Apoi avem epistola scrisă în inimile noastre. Fratele Pavel spune
că avem o comoară într-un vas de pământ. „2Cor. 3:6  care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui
legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viață. 
2Co 3:7  Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă, încât fiii lui
Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feței lui Moise, din pricina strălucirii feței lui, măcar că
strălucirea aceasta era trecătoare, 2Co 3:8  cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? 2Co 3:9 
Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de
neprihănire 2Co 3:10  Şi, în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o
întrece cu mult. 2Co 3:11  În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă
ce este netrecător! 

Ei bine, dacă slava lui Dumnezeu a fost arătată într-o manieră minunată în vechiul legământ, cu cât mai
luminos ar trebui să ardă în templul trupurilor noastre azi. Fratele Pavel spune că litera ucide: Duhul este
cel care dă lumină. Dumnezeu ne dă lumina azi! Dumnezeu ne dă lumină! Pavel spune că vechiul a
dispărut când peretele din mijloc despărțitor a fost dărâmat; dar ceea ce este mai glorios a venit să
rămână. Hristos a spus: „Îți voi trimite Mângâietorul”.

Cei care au curajul să se ridice și să spună adevărul vor fi persecutați. Dar trebuie să mergem mai departe
și să predicăm adevărul; nu avem timp să ascultăm urletele dracilor. Să îndrăznim cu curaj, ca Ezechia, să
facem o reformă! Să curățăm preoția, curțile templului, propriile noastre inimi și vieți, de fiecare lucru
necurat și spurcat și să aducem totul la lumină, punându-L pe Dumnezeu la încercare, dacă nu va
deschide ferestrele cerului si nu ne va revărsa o binecuvântare, astfel încât nu va fi suficient loc pentru a
primi-o. Ori de câte ori frumusețea de sfințenie se găsește în templele lui Dumnezeu, shekinah le va
inunda cu slava Domnului!
REZUMATUL PRIMIILOR PAISPREZECE ANI DE LUCRU.

Au trecut mai bine de paisprezece ani de când am început să stau între cei vii și cei morți, pentru a
îndrepta păcătoșii către Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, să sun din trâmbiță în Sion, să trag
un semnal de alarmă în Sfântul Munte. Eu am trecut de pe un câmp de luptă pe altul aproape zi și noapte.
În timpul acesta am călătorit în jur de treizeci și cinci de mii trei sute douăzeci și două de mile și am ținut
întâlniri în treisprezece state; am stat înaintea sutelor de mii. Puterea Duhului Sfânt a ieșit din toate aceste
întâlniri peste Statele Unite și a fost simțită în multe locuri în puterea de trezire. Numai Dumnezeu știe câte
mii de suflete s-au născut în Împărăția Domnului nostru Isus Hristos și câte trupuri au fost vindecate prin
puterea Domnului. Mii au fost salvați, de la vârsta de cincizeci până la optzeci și cinci și chiar peste
nouăzeci. Mai mult de două treimi dintre cei ce au fost convertiți erau trecuți de vârsta mijlocie.

Sute au ieșit ca slujitori și evangheliști în America și aproape toate națiunile și către Indiile de Vest și Africa.
Sute dintre cei care au fost binecuvântați în întâlniri au murit în triumful credinței vii. Mulți dintre aceștia au
fost foarte bătrâni, smulși ca tăciuni din arderile eterne. Mulți au spus cu ultima lor suflare, că ei ne vor
aștepta şi ne vor căuta la porțile frumoase.

Mâini frumoase la poartă în seara asta,

Fețe toate strălucind de lumină strălucitoare,
Ochi care privesc în jos de pe tronul ceresc,
Mâinile frumoase le fac semn - vino!
Mâini frumoase, mâini care fac semn,
Chemând pe cei dragi pe pământul ceresc!
Mâini frumoase, mâini care fac semn!
Frumoase, frumoase mâini care fac semn!

Frumoasele mâini ale unei mame, a cărei dragoste

Viață sacrificată, devotamentul ei de a dovedi!
Mâinile unui tată, pentru amintire dragă, chemându-i mai sus pe cei care așteaptă aici!

Mâinile frumoase ale unuia mic vezi,

Voce de prunc strigând, ho, mamă la tine!
Dragă cu obrajii trandafirii, lumina căminului nostru,
Luat atât de devreme, face semn — vino.

Mâinile frumoase ale unui soț sau ale soției,

Așteptați și urmăriți pe cei dragi vieții!
Mâinile unui frate, ale unei surori sau ale unui prieten,
În noaptea asta se întind de la poartă!
Cel mai strălucitor și cel mai bun din acea mulțime glorioasă,
Centrul tuturor și tema cântecului meu,
Iisus, Mântuitorul meu, cel străpuns, stă în picioare
Cheamă cu dragoste, cu mâinile care fac semn!

Pot spune împreună cu Iosua, în toate promisiunile pe care le-a făcut Domnul, nu a eșuat nici măcar într-
una, ci a fost cu mine în orice încercare și a dat har și slavă. El mi-a cucerit toți dușmanii și și-a proslăvit
numele din nou și din nou. Ce a făcut în trecut el va face în viitor. Voi avea încredere în el și voi merge
înainte până el mă va chema de la muncă la răsplată. Dacă noi, ca slujitori, și biserici, și ca indivizi, am
trecut prin multe încercări și persecuții și le-am suportat cu răbdare de dragul lui Hristos, nu ne vom pierde
în niciun fel răsplata. Isus spune, „Lasă-ți inima să tresalte de bucurie, căci răsplata ta este mare în ceruri.”
Ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu că suntem considerați vrednici să suferim pentru el. Dacă suferim
pentru el, noi vom domni cu el în slavă. Știm că aparținem companiei care merge sus prin încercări și
necazuri mari, având hainele noastre spălate în sângele mielului. Dragi copii ai lui Dumnezeu, să fim
credincioși; să fim soldați curajoși. Războiul se va termina în curând. În curând, Isus își va chema acasă
soldații afectați de luptă. El face pregătirea Locașurilor pentru Mireasă; el pregătește Cina nunții; el adună
oștirile îngerilor laolaltă; carele lui sunt gata. În curând, îngerul va sta pe mare și pe pământ și va jura pe
Cel ce trăiește în veci de veci că nu va mai fi timp. Îngerii sună din trâmbiță. Veniți și adunați-vă la cina
marelui Dumnezeu, căci Mireasa Sa s-a pregătit. Fericiți cei care sunt chemați la Ospățul Nunții Mielului.

Când vestitorul va striga: „Iată că vine mirele! Ieșiți afară să-L întâlniți”, ce priveliște va izbucni în viziunea
noastră răpită, căci îl vom vedea pe Regele Cerului venind pe Tronul Său alb; Mirele cu hainele lui
împărătești, în toată slava Lumii Cereşti, cu carul său de aur, cu toată strălucirea îngerilor, să escorteze
Mireasa, soția Mielului, în Orașul de Aur, Noul Ierusalim, cu duhurile sfinților care se întorc după trupurile
lor! O morminte, dați afară trupurile noastre!

Cuceritorul Măreț, deschide mormintele și, cu un strigăt care pătrunde în cavernele morților sfinți,
mormintele se grăbesc să se deschidă, sfinții adormiți ies afară din paturile lor de praf, eliberați de toate
efectele păcatului. Bătrânețe, păr cărunt, membrele ofilite, deformările, moartea, boala, sunt toate efectele
păcatului. Isus a venit să ne scape de blestemul păcatului; pentru a reface tot ce s-a pierdut prin cădere.
Isus a murit în floarea vârstei, în forța și vigoarea bărbăției. Vom fi ca el; aceste trupuri nelegiuite vor fi
schimbate și făcute asemenea Fiului Glorios al lui Dumnezeu, nu vor fi dezbrăcate, ci îmbrăcate cu
nemurire. Oh, ce fericită întâlnirea asta va fi! Familii și prieteni întregi se vor ridica din vechile curți ale
bisericilor și se strâng într-o lungă îmbrățișare, care va dura pentru totdeauna; se vor întâlni părinții și copiii,
soții și soțiile, frații și surorile, prietenii și vecinii, păstorii și turmele. Cei care sunt în viață vor fi schimbați
într-o clipită, eliberați de efectele păcatului și îmbrăcați cu slava cerului.

Atunci un strigăt puternic de biruință se va ridica din partea milioanelor de sfinți: „O, moarte, unde este
boldul tău? O, mormânt, unde este biruința ta?” Dar mulțumesc lui Dumnezeu pentru biruință asupra morții,
iadului și mormântului. Soldații Domnului au părăsit diferite câmpuri de luptă și s-au adunat la sunetul
trâmbiței; se duce ultima bătălie; se ține ultima predică; ultima rugăciune a fost rostită; ultima lacrimă a fost
vărsată pentru păcătoși; ultima persecuție, durere şi durerea s-a terminat pentru totdeauna. O, slavă lui
Dumnezeu pentru biruință! Tânjesc după ziua aceea. Vino, O, Răscumpărătorule, vino repede! Vedeți,
vedeți, se ridică oștile strălucitoare și Cuceritorul care conduce armatele pentru a lua orașul! Auziți-l
strigând când se apropie de porți: „Voi, porți veșnice, lăsați-l pe Împăratul Slavei să intre.” Cine este
aceasta, Împăratul Slavei? Domnul Dumnezeul oștirilor este numele Lui. Isus, Regele Cerurilor, vine cu
Mireasa lui. Sună clopotele raiului; struniți harpele de aur. Oh, răpirea în timp ce mărșăluim pe străzile de
aur curat. Ne vom înălța vocile noastre, care vor suna ca niște ape curgătoare, ca tunete puternice, în
cântarea slavei Mielului, care ne-a cumpărat și ne-a spălat în propriul Său sânge prețios.

Cu harpe și frunze de palmier în mâini și cununi pe cap, pe care Isus le va așeza acolo cu propriile sale
mâini, vom mărșălui pe străzile orașului, cu toată muzica oștirilor cerului, zicând: „Aleluia, pentru că
Domnul Dumnezeu atotputernic domnește. Să ne bucurăm și să ne veselim și să-i dăm cinste, pentru că
nunta Mielului a venit și soția lui s-a pregătit.” Isus ne va conduce la marele tron alb și va spune: „Iată,
Părinte, sunt eu și copiii pe care mi i-ai dat Tu!”. Ne vom închina înaintea tronului și ne vom arunca cununa
la picioarele lui, spunând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul oștirilor! Vrednic este Mielul care a
fost junghiat pentru a primi putere, bogăție, înțelepciune, slavă, cinste și binecuvântare.” Ne vom așeza cu
toții la Cina nunții Mielului. O, ce companie! Profeții, apostolii, martirii, părinți, mame, copii, prieteni și vecini,
frați și surori în Domnul, slujitori și convertiți — o, ce Adunare! Ce adunare va fi asta, în timp ce ne uităm
de-a lungul mesei la fețele luminoase și strălucitoare! Apoi să-l privesc pe dragul Mântuitor zâmbind către
copiii lui va fi mai mult decât toate. Dragă cititor, vei fi acolo?

Capitolul XLII.
După ce am părăsit California, unde am ținut întâlniri cinci luni cu mare succes, am venit la
Columbus Junction, 1a., unde ni s-a prezentat un cort nou — Mulți au fost salvați și vindecați de tot
felul de boli — Unii au venit de peste șaizeci de mile — Următorul Întâlnirea a avut loc la Muscatine,
Louisiana, în Park Place— Mulți au venit de la Columbus Junction pentru a participa la această
întâlnire — Unii au venit Miles Overland, iar Dumnezeu a făcut minuni pentru ei
În timp ce eram în Los Angeles, Cal., în primăvara anului 1894, un frate din Iowa ne-a scris, spunând că
Domnul i-a arătat lui și soției lui că avem nevoie de un cort și că ei aveau unul nou pentru noi și că mi-l vor
trimite la adresa mea. Cortul nostru avea mii de găuri mici, ca și cum ar fi fost făcute de gloanțe, în unele
dintre marile bătălii care fuseseră purtate sub el, când artileria Raiului și Iadului au venit împreună. Vechiul
cort ne fusese dat cu trei ani înainte de către dragii oameni din Topeka, Kan.

Slavă Domnului pentru miile de suflete care au fost trezite din somnul morții prin trompeta Evangheliei, care
a izbucnit în puterea Duhului Sfânt. Pe măsură ce Trâmbița sufla tot mai tare și mai mult, oamenii tremurau
și dușmanul era învins din nou și din nou. Cât de adevărat este Dumnezeul meu ne va satisface toate
nevoile. Nu l-am văzut niciodată pe acest drag Frate sau pe soția lui, dar dragul Domn știa că avem nevoie
de un cort și a pus în inimile lor ca să ni-l trimită. De ani de zile am auzit Strigătul Macedonean : „Vino în
Iowa și ajută la salvarea celor pierduți”. La vremea aceea ne așteptam să rămânem toată vara în California,
dar căile lui Dumnezeu nu sunt ale noastre. Au venit apelurile unul după altul să venim în Iowa și am ținut
prima întâlnire la Columbus Junction, Iowa. Duhul Domnului a zis: „Du-te și voi merge cu tine”. Când
oamenii din California au descoperit că mergem spre est, s-au simțit foarte triști. Mulți s-au adunat la gară
pentru a ne lua rămas bun, au fost făcute mai multe rugăciuni și câteva cântece cântate de către mulțimea
care plângea.

Străinii s-au adunat în jur în tăcere, toți păreau să simtă prezența lui Dumnezeu. Călătoria noastră spre Est
a fost foarte plăcută. Ne-am oprit în Sabat în Omaha, Nebraska, am ieșit pe una dintre străzile principale și
ne-am bucurat de o adunare a Armatei Salvării. În timp ce stăteam și ne rugam în tăcere pentru ca
Dumnezeu să-i binecuvânteze în lucrarea stăruitoare pentru mântuirea sufletelor pierdute, Domnul și-a
revărsat Duhul Său peste mine în mod minunat. Cred că acești slujitori serioși au simțit asta. Am ajuns la
Columbus Junction la ora unsprezece noaptea, iar când am coborât din tren, ne-am întâlnit cu Elder S. și
soția sa, care se rugau de ani de zile ca Domnul să ne trimită acolo. S-au bucurat atât de mult încât au
strigat și au plâns de bucurie când au văzut că rugăciunile lor au primit răspuns. Cortul nostru a fost
întârziat cu o săptămână. Oamenii au devenit foarte nerăbdători să înceapă întâlnirea. Mulți erau acolo de
la distanță. Unii ajunseseră de la peste o sută de mile pe uscat.

Prima noastră întâlnire s-a deschis după-amiaza, Altarul era plin de suflete neliniștite gata să pășească în
scăldătoare, unii pentru Salvarea Sufletului și alții pentru vindecarea trupului. O doamnă fusese invalidă de
douăzeci de ani cu nevralgie a inimii și plămânilor și reumatism; membrele ei erau umflate într-un mod
groaznic. S-a vindecat instantaneu de toate bolile ei și a fost umplută cu Duhul Sfânt. A venit la întâlnire zi
și noapte cât timp am rămas în Columbus Junction și au venit la întâlnirea noastră în alte câteva locuri. Ea
a călărit șaizeci de mile pe uscat pentru a participa la întâlnirea noastră de la North Liberty, Iowa; după ce
au trecut șapte luni ea este încă bine. Un slujitor a fost vindecat de o boală de inimă și paralizie parțială a
unei părți, putându-și folosi foarte puțin un braț și un picior. S-a ridicat strigând și folosindu-și perfect corpul.

Câteva alte cazuri la fel de rele au fost vindecate pe deplin. Un mare număr au căzut la pământ sub
puterea lui Dumnezeu. Nu știu câți au fost salvați la această întâlnire de început. Cei mai mari păcătoși
plângeau și spuneau: „Nimeni nu se poate îndoi de prezența Domnului.” La alte întâlniri au participat mii,
interesul crescând până la ultima întâlnire. Mulți au fost mântuiți și vindecați și s-au dus la casele lor în
diferite părți ale țării ca tăciuni de foc pentru Dumnezeu. S-au vindecat de cancer, tumori, orbire și
tuberculoză; iar șchiopul a fost făcut să sară și să laude pe Domnul. Mulți au fost convertiți și vindecați de
cele mai incurabile boli în același timp și s-au ridicat de la altar, strigând laude Domnului, spunând: „Eu
sunt salvat și vindecat.” Unii au fost aduși acolo neputincioși și au umblat. Un bărbat a fost adus într-un
cărucior și dus la întâlnire pe un scaun, neajutorat. El era paralizat de la brâu în jos, nu se ridicase
niciodată în picioare sau nu făcuse nici un pas timp de opt ani. El a fost vindecat și a călătorit prin țară
predicând, și spunând lucrurile mărețe pe care Domnul le-a făcut pentru el. Mulți au fost aduși într-o stare
de uimire și sau întors la Domnul.

O doamnă a fost adusă în jur de șaizeci de mile pe un pat de iască cu cloroform, din cauza suferințelor
sale atât de mari. Ani de zile medicii nu au putut-o ușura; ea a fost convertită și perfect vindecată. Când
mama ei a auzit că a fost vindecată, l-a acceptat pe Isus ca Mântuitor al ei și s-a convertit fericită în casa
ei. Ea a trecut prin casă strigând și dând slavă lui Dumnezeu. Soțul și tatăl ei au fost, de asemenea, aduși
la Hristos prin vindecarea ei. Patru dintr-o familie au fost aduși la Hristos prin apariția ei vindecată.
Următoarea noastră întâlnire a avut loc la Muscatine, Iowa, la douăzeci de mile de Columbus Junction.
Întâlnirea a avut loc într-o pădure frumoasă numită Park Place, la două mile de partea principală a orașului.
Administratorii de tramvaie s-au interesat de întâlnire; au așezat ruta la o distanță destul de mare, astfel
încât mașinile să poată ajunge aproape de cort și au condus mașinile până la ora douăsprezece noaptea
pentru a oferi confort oamenilor. Mulți au fost uimiți să vadă mulțimile mergând la întâlnire zi după zi prin
căldura intensă și praful atât de adânc încât s-a ridicat ca norii și a măturat peste și în jurul cortului. De
multe ori abia puteam vedea oamenii. Acolo erau de la patru la opt mii de oameni zilnic.

Mulți dintre cei care fuseseră salvați la întâlnirea de la Columbus Junction și unii care fusese vindecați de
cele mai grave tipuri de boli cu durate de ani de zile, au venit să se bucure la întâlnirea de la Muscatine și
pentru a-i încuraja pe alții să-L accepte pe Isus ca Mântuitor al sufletului și Vindecător al trupului. Aspectul
lor fericit și sănătos a produs convingere pentru inimile oamenilor și mulți au venit la altar pentru a fi
mântuiți, și mulți să-și aibă trupurile vindecate. Mulți au fost mântuiți și vindecați în același timp.

Un bărbat fusese paralizat de la naștere pe o parte; brațul lui era neputincios, piciorul lui târât, s-a convertit
și s-a vindecat și s-a ridicat strigând; el întinse înainte brațul ofilit, a bătut din palme, a sărit în sus și a
lăudat pe Dumnezeu.

O femeie care fusese abandonată de medici să moară a fost luată de pe patul; ea a spus că dacă ar putea
trăi pentru a ajunge la întâlnire, a crezut că ar fi vindecată. Ea a venit, și prin punerea mâinilor și
rugăciunea cu credință, ea a fost mântuită și vindecată. Ea a sărit în picioare strigând: „Sunt salvată și
vindecată, sunt bine.” La o zi sau două după aceasta, soțul ei care avea catar în cap și gât de ani de zile, a
fost în câmp lucrând; era fermier și locuia la douăsprezece mile de locul întâlnirii. A devenit atât de convins
pentru mântuirea sufletului său și vindecarea trupului său că și-a oprit munca, a căzut în genunchi înaintea
lui Dumnezeu, singur pe câmp; puterea lui Dumnezeu a căzut peste el și a fost vindecat și mântuit. El și
soția lui s-au întors la întâlnire și au adus alți patru din familie, inclusiv o soră și cumnatul; toți au fost
mântuiți, și toți, în afară de unul, s-au vindecat de boli cronice de ani de zile; doi fuseseră aproape
neputincioși, dar după ce au fost vindecați, au călărit douăsprezece mile pe uscat și au venit în fiecare zi la
întâlnirii. Întregul lor cartier a fost agitat și zguduit de ceea ce au văzut că a făcut Domnul pentru acești
oameni.

Rezultatul a fost că a început o trezire, mulți au venit din toate părțile țării la întâlnirea din Muscatine pentru
ca trupurile lor să fie vindecate și să fie salvați. Domnul le-a răspuns rugăciunii, i-a salvat și vindecat și s-au
dus acasă să spună veștile bune și să răspândească focul Sfânt. În această întâlnire au fost salvați sute și
vindecat în același timp; au primit cura dublă. Mii au fost convinși de realitatea religiei Domnului și
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu numai pentru a mântui sufletul, ci și pentru a vindeca trupul bolnav.

Am continuat întâlnirea trei săptămâni, interesul a fost foarte mare. oamenii dragi au vrut să așezăm cortul
în oraș și să rămânem mai mult, dar am simțit că trebuie să mergem pe alt câmp, căci la fel ca Stăpânul
nostru trebuia să mergem în multe sate și orașe; pentru aceasta am fost trimisă. Au vrut să ne întoarcem
iarna și să ținem o întâlnire la Opera, dar nu am putut să promitem. „Unde Domnul
mă conduce, voi merge.”

Capitolul XLIII.
Următoarea noastră întâlnire a avut loc la Merimac, Louisiana, la șaptezeci de mile de Muscatine —
Într-un mod minunat, Dumnezeu a adus mulțimi în acest loc îndepărtat — Ca răspuns la rugăciunea
noastră A venit ploaia — Apoi am mers la Lettsville, Louisiana. — Mulți au venit de la cealaltă
întâlnire pentru a mărturisi despre Minunata Putere a lui Dumnezeu de a mântui și de a vindeca
trupul — Aceste mărturii aduc convingere tuturor celor care le aud — Multe cazuri minunate
vindecate în această întâlnire

Întâlnirea de la Merimac
Din Muscatine am mers la Merrimac, Iowa, în 1895, iar oamenii ne-au luat cort acolo în căruțe. Merrimac
se află la șaptezeci de mile de Muscatine. Ne-am instalat cortul acolo, într-o pădure frumoasă de pe malul
râului Skunk.

Cel mai apropiat oraș pe calea ferată era la aproximativ nouă mile; Mount Pleasant era la treisprezece mile
depărtare. Merrimac era un loc mic care conținea patru sau cinci case, avea o moară şi un magazin.
Comercianții ne-au invitat cu drag să locuim cu ei și au făcut totul pentru confortul nostru și pentru a ne
face să ne simțim ca acasă; ei, de asemenea au ținut mulțimea departe de casă, ca să ne putem odihni cât
de cât, întrucât aveam atâta nevoie. Nu pot spune cât de mult ne-a plăcut să locuim cu acești prieteni
amabili și cum le-am apreciat bunătatea.

Fie ca Domnul să-i binecuvânteze mereu cu toate binecuvântările spirituale și pământești. Vremea era
foarte caldă și era foarte mult praf; în timp ce priveam împrejurimile, l-am spus lucrătorilor mei: „Se pare că
am încerca să ne ascundem de oameni." Toți au fost surprinși să mă vadă mergând într-un loc atât de
îndepărtat, nimeni nu putea ajunge acolo decât cu trăsuri sau mijloace de transport de vreun fel.

Am primit apeluri din majoritatea orașelor din stat și ne-au oferit sute de dolari să venim cu cortul nostru.
Le-am spus că Domnul le va arăta că are multă putere de a atrage mulțimea în pustiu și de a o ține acolo,
astăzi, așa cum făcuse cu aproape o mie nouă sute de ani în urmă. Am avut o mulțime mare în prima
noapte; mulți au condus optsprezece, douăzeci și douăzeci și cinci de mile, mulțimea în primul Sabat era
estimată la patru mii de oameni; mulți au venit de la treisprezece mile depărtare pe roți, sute au mers pe
jos. În al doilea Sabat, mulțimea era mult mai mare și în ultima zi au fost șapte mii de oameni prezenți. De
la începutul până la sfârșitul întâlnirilor, am avut cea mai bună ordine. Sute au stat în jurul cortului
încercând să audă minunatele Cuvinte ale Vieții și să vadă semnele puternice care au urmat Cuvântului
propovăduit. Câțiva care se născuseră miopi și puteau să vadă obiectele doar când sunt ținute aproape de
ochi, li s-a restabilit vederea instantaneu și perfect. Câțiva care au fost orbi de un singur ochi pentru
douăzeci și cinci, treizeci și cinci și patruzeci de ani, iar unii dintre ei aproape orbi la celălalt ochi, toți au
fost vindecați la altar și au mărturisit mulțimii că vederea le-a fost restabilită și ei puteau vedea peste tot
cortul. A fost adusă acolo o femeie care fusese paralizată de paisprezece ani, în acest timp nu mai făcuse
nici un pas, doar câțiva pași cu ajutorul cârjelor; s-a vindecat și s-a ridicat strigând și aproape a alergat în
jurul cortului. Întâlnirea a fost întreruptă; poporul a plâns și a strigat și a dat slavă lui Dumnezeu. Ei au
spus: „Am văzut lucruri ciudate astăzi”.A venit un om care nu mai mergea de șase ani; piciorul îi era
înțepenit și nu putea să-l îndoaie; a fost vindecat și a umblat prin cort, iar când a fost întâlnirea s-a terminat,
a mers peste deal și a urcat în trăsura lui fără nicio asistență. Câțiva alții și-au aruncat cârjele și au sărit, au
mers și l-au lăudat pe Domnul.

O doamnă a fost adusă din patul ei, fiind aproape de moarte, cu cancer la stomac și alte boli. Ea a fost
convertită și vindecată și s-a ridicat strigând. Ea a vorbit cu o voce puternică și a spus oamenilor că
Domnul i-a salvat sufletul și i-a vindecat trupul de toate bolile ei. Nu mai putea să meargă de ani de zile; în
timp ce mergea înainte și înapoi pe lângă amvon, ea a spus: „Uitați-vă la mine, sunt bine și puternică." Un
bărbat s-a vindecat de cancer la stomac, după ce medicul l-a abandonat morții; murea de foame si avea
hemoragii la stomac, așa că pierdea foarte mult sânge. S-a vindecat instantaneu. După câteva săptămâni
deja câștigase peste douăzeci de kilograme în greutate. S-au vindecat zeci de catar la cap, gât, plămâni și
stomac; mulți de tumori și cancere la diferite părți ale corpului. De asemenea, copiii au fost vindecați de tot
felul de boli și infirmități.

Un copil de trei ani care nu a mers niciodată sau să stea singur în picioare și care își putea folosi foarte
puțin corpul său, a fost vindecat. Puterea a venit în câteva zile, și acum copilul aleargă în toate locurile.
Deoarece mulțimi de oameni veneau în fiecare zi și priveau semnele și minunile puternice pe care le făcea
Domnul, frica de Dumnezeu a continuat să cadă peste ei.

Cei mai sceptici erau convinși că Dumnezeu este cu noi. Pământul în jurul râului Merimac era foarte
nisipos și nu mai plouase de mult timp și muream de căldură și praf. Ne-am aranjat să închidem Duminică
și ne așteptam să vină mii de oameni și Domnul își va proslăvi Numele . De asemenea, știam că dacă
Domnul nu trimite un vânt răcoros sau ploaie, nu vom putea suporta asta, întrucât eram aproape sufocați
de praf.
Am cerut ploaie, în numele Domnului, știind că va fi pentru a lui slavă: căci numai veșnicia va spune despre
lucrarea făcută în acea zi. Slavă Domnului că El a trimis ploaie. Le-am spus că Dumnezeu făcea minuni în
mai multe moduri, în aceste ultime zile. Am întrebat cât de departe a ajuns ploaia și dacă nu a fost doar
pentru câteva mile în jurul terenului taberei. Am așteptat un răspuns. S-au uitat unul la altul, și a recunoscut
că am dreptate. Le-am spus că ploaia a venit ca răspuns la rugăciune, ca să putem ține ședința. Erau mulți
oameni de afaceri, din Mount Pleasant, la peste douăsprezece mile distanță, și s-au uitat unul la altul. S-a
lăsat o tăcere peste toată mulțimea. Păreau să-și dea seama de puterea lui Dumnezeu care îi adusese
Acolo.

Am dovedit că Dumnezeu avea aceeași putere de a atrage mii de oameni, acum ca și atunci când i-a atras
pe țărmurile mării sau în pustie când i-a hrănit, când a fost pe pământ. Ascultă-l spunând: „Și eu, după ce
voi fi înălțat, îi voi atrage pe toți oamenii la Mine”. (Ioan 12:32.) Au văzut că aceasta era o minune la fel de
mare.

Ei au văzut sute care fuseseră convertiți la Dumnezeu, cu zeci sau sute care fusese vindecați; cu fețe
strălucitoare, şi mărturii răsunăttore, sărind şi strigând și arătând ce lucruri mari făcuse Domnul. Domnul m-
a condus să predic din textul în care a hrănit pe cei cinci mii din cinci pâini de orz și doi pești, pe care un
flăcău i-a purtat cu el și din care au rămas douăsprezece coșuri cu firimituri. Aproximativ șapte mii de
oameni, în și în jurul cortului, strânși ca să vadă și să audă ce le va spune Domnul. Domnul dăduse pâinea
pentru a hrăni această mare mulțime de suflete flămânde, înfometate după pâinea vieții. I-am întrebat
pentru ce au ieșit în pustiu și ei erau convinși că era de la Dumnezeu. Noi am strigat către Tine, Doamne,
și Tu ne-ai ascultat. Tu ai trimis o ploaie mare care a așezat praful, a spălat copacii și iarba și a răcit aerul.

Duminică au venit cu sutele, până au fost șapte mii sau mai mulți adunați în prezența lui Dumnezeu, pentru
a vedea și auzi cuvintele Lui minunate și lucrările Sale. Amintiți-vă că nu era nicio stație de cale ferată mai
aproape de cinci mile. Noi niciodată nu am avut un polițist la pământ. Puterea Duhului Sfânt a fost simțită și
de la început, frica de Dumnezeu s-a așezat asupra mulțimii.

Întâlnirea Lettsville.

Următoarea noastră întâlnire a avut loc la Lettsville, Iowa, la aproximativ șaptezeci de mile de Merimac; era
în toamna lui 1895. Frații ne-au dus acolo corturile în căruțe; mai mulți dintre oamenii dragi de acolo, ne-au
așteptat la tren si au mers cu noi la hotel unde totul a fost aranjat pentru confortul nostru.

Domnul a fost cu noi în putere la prima întâlnire. Mulți convertiți și slujitori proveneau de la celelalte întâlniri
pe care le ținusem și mărturiile lor sonore despre ce Domnul făcuse pentru ei, salvându-le sufletele și
vindecându-le trupurile de cele mai grave boli și ceea ce făcuse pentru alții, i-au convins pe mulți că
Dumnezeu este cu noi într-o putere minunată.

Când oamenii au auzit toate aceste lucruri explicate și dovedite prin Cuvântul lui Dumnezeu, strigătul a
fost: „De ce am fost ținuți în întuneric cu privire la acestea binecuvântări minunate care au fost cumpărate
prin Ispășire și lăsate în Testament.” În fiecare loc în care mergem, oamenii strigă: „Biblia pare o carte
nouă”. Paginile sale strălucesc cu o nouă frumusețe; pentru că l-am jefuit pe Dumnezeu de slava Lui, n-am
făcut decât să ne trădăm încrederea dacă ascundem atât de mult din Evanghelie față de lume.
"Binecuvântează suflete al meu pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt
și nu uita nici una din binefacerile Lui; Care îți iartă toate fărădelegile tale, care îți vindecă toate bolile tale.”

Doi bărbați erau sub convingere la întâlnirea de la Merrimac, dar nu au dat cedat, deși nu se puteau odihni;
după ce am plecat, au venit la Lettsville și au acceptat pe Iisus, amândoi s-au convertit și au devenit fericiți
și au povestit cum nu au putut dormi până nu au venit la întâlnire și s-au dat lui Isus. „Cel rău fuge când
nimeni nu-l urmărește.” Sute au fost aduși la Hristos în întâlnirile noastre în orice loc; dintre care,
majoritatea erau trecuți de vârsta mijlocie și mulți foarte în vârstă. Marea majoritate erau bărbați. S-au
vindecat zeci de cele mai grave boli cronice, pe care le sufereau de ani de zile, după ce cei mai buni medici
nu reușiseră să-i vindece. Mulți s-au dus mai întâi la Hot Springs și alte climate, crezând că vor găsi
alinare, dar toate în zadar.
Slujitorii și-au închis bisericile, iar ei nu au avut slujbe câtă vreme întâlnirile noastre erau în desfășurare,
dar ne-au ajutat cu tot ce au putut să aducem pe păcătoși la Hristos. Când am încheiat, slujitorul Fraților
Uniți a început o întâlnire în biserică cu mult succes. Bărbații și femeile au căzut sub puterea lui Dumnezeu
în întâlnirile noastre, și zăceau ore în șir; unii dintre ei au stat toata noaptea si au avut viziuni minunate.

Capitolul XLIV.
Din Lettsville ne-am dus la North Liberty, Ind. — Mulți ne-au urmat aici de la celelalte întâlniri ale
noastre — O femeie bolnavă a venit într-o trăsură șaptezeci și cinci de mile — Răspunsuri
remarcabile la rugăciuni — Următoarea noastră întâlnire a fost în St. Louis — Unii au venit sute de
Mile pentru a fi mântuiți și vindecați — Dumnezeu s-a manifestat minunat în această întâlnire

Din Lettsville ne-am dus la North Liberty, Iowa, pentru a organiza o întâlnire pentru Church of God. Am
avut o mulțime mare în prima noapte, care a continuat să crească cu fiecare serviciu până la încheiere. Mii
veneau zilnic și sufletele erau mântuite și boli vindecate din prima.

Mulți au venit patruzeci și șaptezeci de mile pe uscat în trăsuri și căruțe, de la alte întâlniri pe care le
ținusem. Ei au povestit cum Domnul le salvase sufletele și mulți dintre ei fuseseră, de asemenea, vindecați
prin puterea lui Dumnezeu. Ei fuseseră abandonați de cei mai buni medici pentru a muri. Mărturiile lor
puternice, i-au convins pe oameni că Dumnezeu era cu noi cu o putere mare. Văzând acestea, oamenii au
fost mântuiți în suflet și trup și umpluți cu Duhul Sfânt. Aproape toți slujitorii Church of God au fost la
întâlnire și mulți din alte biserici, adică M. E., U. B., Congregaționale, Creștine și altele. Mulți dintre ei s-au
închinat la altar pentru a fi unși cu putere de sus. Câțiva au fost vindecați de diferite infirmități. Oamenii
veneau din fiecare direcție, patruzeci și cinci, șaptezeci și o sută de mile prin praf și căldură.
Într-o zi, când am închis slujba de după-amiază, o trăsură a venit cu un bărbat, o femeie și doi copii în ea;
erau atât de acoperiți de praf încât cu greu puteam spune că erau oameni albi. Doamna a venit și m-a luat
de mână și a spus: „Domnul m-a condus la această întâlnire într-un mod minunat.” Nu fusese niciodată
bine, și ani de zile fusese o mare suferindă. Cel mai bun medic eșuase și nu putea face nimic pentru ea. Ea
nu era pregătită să moară și, în timp ce se ruga în casa ei, ca să fie mântuită, Domnul i s-a arătat într-o
vedenie și i-a spus că va merge la o întâlnire minunată și va fi salvată și vindecată de toate bolile ei. Când
a auzit de întâlnirea noastră, ia spus soțului ei că acolo era locul în care Domnul voia ca ea să plece. Așa
că au pornit în starea ei slabă și au condus prin căldură și praf șaptezeci și cinci de mile. În timp ce mă
ținea de mână, ea a spus: „Aceasta este întâlnirea minunată, iar Dumnezeu mă va salva și mă va vindeca.”
Binecuvântat fie Domnul, ea a fost vindecată și umplută de Duhul Sfânt. Soțul ei a fost mântuit și unul
dintre copiii lor vindecat.

Slavă Domnului, el a condus pe mulți prin viziuni la aceste întâlniri într-un mod la fel de ciudat precum a
condus pe Corneliu si pe Pavel si ca atunci când a văzut pe omul Macedoniei, cu mâinile lui ridicate,
strigând: „Vino și ajută-ne”. El a văzut imediat că Domnul era cel care cheamă. Sute de oameni au venit la
altar plângând, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit. Patruzeci deodată. Uneori răsunau strigătele a zeci de
noi nou născuți, ceea ce făcea cerul să răsune. Oameni de la treizeci și cinci până la șaptezeci și cinci au
venit la Hristos cu zecile, dar unii dintre frați au început să se descurajeze în privința tinerilor şi a femeilor,
care nu vin. Erau atât de mulți în acea comunitate și cel mai rău, erau foarte sălbatici; se străduiseră din
greu să-i salveze, dar nu au putut. Ei doreau această întâlnire mai mult de dragul lor. Le-am spus să aibă
credință în Dumnezeu, că ar fi o pauză între ei. Slavă Domnului că a fost. Cel mai rău a venit primul, alții au
urmat până când abia a mai rămas vreunul.

O doamnă care a fost abandonată morții cu tumoră, a fost adusă la întâlnire și a fost vindecată instantaneu.
Ea și-a consacrat apoi viața slujirii Domnului, și s-a rugat pentru un botez de putere. A venit; ea a căzut sub
puterea puternică a lui Dumnezeu și El i-au dat o viziune și ea a stat întinsă până la ora două dimineața.
Ea a spus adunării că un nor de glorie a venit peste ea și a fost dusă la Cer. L-a văzut pe Domnul cu o
carte mare, a fost deschisă și El scria; pe măsură ce El a scris un nume în carte, a fost un mare strigăt în
Rai. Ni se spune că este mai multă bucurie printre Îngerii din Rai pentru un păcătos care se pocăiește,
decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți care nu au nevoie de pocăință. Ea a spus că nu a auzit
niciodată asemenea strigăte de bucurie. L-a întrebat pe Domnul ce sunt aceste strigăte. El a spus: „El scria
numele în cartea vieții al acelora care s-au convertit la adunarea cortului; și pe măsură ce fiecare nume
răsuna, ei toți strigau de bucurie pentru că s-a născut un fiu și păcătoșii se întorceau acasă la Dumnezeu.
Domnul i-a arătat că numele ei era scris în Cartea Vieții a Mielului, și ea trebuia să se întoarcă pe pământ
și să câștige suflete pentru El și când lucrarea ei era gata ea ar urma să vină și să stea.

Aceeași Viziune i-a venit de două ori; a doua oară a văzut și a auzit pe Răscumpărații Domnului strigând în
cort, strigătele lor s-au urcat la cer și au fost adăugate la acelea scoase de mulțimea în haine albe care
cânta în jurul Tronului și strigau prin Curțile Gloriei.- Cerurile au răsunat de bucurie şi de glorie la vestea
bună că cei dragi se aflau pe Vechea Corabie Sion, care naviga spre glorie. Păcătoșii au fost străpunși și
au ieșit lăudând pe Domnul, și cum însoțitorii lor îi priveau întinși acolo, ca și cum ar fi morți, a venit frica
de Dumnezeu asupra lor. Unii aveau Viziuni ale Iadului și al Judecății, alții ale Drumului Larg al Distrugerii;
alții vedeau Scara ajungând la Rai mai albă decât zăpada, și sfinții în haine albe urcându-se, cu îngerii de
jur împrejur. Creștini, bărbați, femei și copii au căzut și au stat întinși ore întregi. Unii au stat toata noaptea.
Unii cădeau străpunși în casele lor și mulți au fost vindecați. Focul Sfânt s-a răspândit peste toată țara
înconjurătoare și mergea în toate bisericile. Sute au fost salvați după ce adunarea de cort a fost închisă.
Poporul L-a lăudat pe Domnul pentru puterea penticostală și pentru multele semne ale prezenței lui
Dumnezeu. Aceasta a închis a cincea și ultima întâlnire de tabără în Iowa.

În timp ce ne-am împăturit cortul și l-am așezat deoparte, L-am lăudat pe Domnul care ne-a condus pe
Coasta Pacificului până în statul larg Iowa, pentru a aduna o recoltă atât de mare de suflete pentru Stăpân.
Câteva mii de suflete au fost salvate și sute de trupuri vindecate de tot felul de boli.
Cei mai mulți dintre aceștia vindecați fuseseră abandonați de către medici ca fiind cazuri fără speranță.
Mulți au fost botezați cu Puterea de sus. Unii au primit daruri speciale; mulți au fost chemați la lucrarea de
Evanghelist, alții la slujire și unii la munca de misiune. Spiritul de trezire a continuat toată iarna.

Răspunsuri remarcabile la rugăciune.

Grija lui Dumnezeu pentru noi în toate aceste întâlniri în cort din statul Iowa a fost minunată; am fost vizitați
de mai multe ori cu cicloane, dar Domnul și-a arătat grija Sa protectoare față de noi, într-o manieră atât de
remarcabilă încât oamenii au trebuit să mărturisească faptul că Domnul era
cu noi.

La Lettsville.

Într-un Sabat la Lettsville, a venit o furtună teribilă. Mulțimea de oameni se afla în și în jurul cortului; cai și
trăsuri stăteau în toate direcțiile. Timp de câteva minute se părea că cortul va fi smuls, dar norii au trecut
peste noi și nu a fost nici o stricăciune. Am avut doar parte de un duș frumos care a așezat praful, dar
vântul și gheața au trecut, iar la două mile depărtare, gheața a căzut de mărimea ouălor. Unele au căzut în
oraș dar nici una în apropierea cortului.

La North Liberty

Într-o noapte, în timpul adunărilor din North Liberty, o furtună s-a apropiat de noi; oamenii erau speriați,
Pentru moment se părea că cortul nuu va rezista. Le-am spus oamenilor să cânte, că Dumnezeu va avea
grija de noi; că urma o furtună mai mare, furtuna mâniei lui Dumnezeu, și ar fi bine să se grăbească la
Hristos și să caute adăpost. Vântul urla îngrozitor și era atât de jos, încât a trecut chiar în jurul nostru și
peste cort, dar nu a făcut pagube. Am avut o întâlnire minunată. Lăudat să fie Domnul pentru vegherea Sa
și grija față de slujitorii Săi.

La Muscatine.

A fost foarte puțină ploaie în statul Iowa din aprilie până în septembrie. În timp ce țineam întâlniri în
Muscatine, mulțimile veneau din toate direcțiile, iar praful era foarte adânc; vântul era, de asemenea,
puternic, astfel încât mai tot timpul praful se ridica ca și norii, încât abia puteam vedea oamenii, dar Domnul
a venit cu salvarea și ne-a trimis o ploaie bună care a depus praful; ploaia nu a fost generală, a plouat doar
câteva mile în jurul lui Muscatine.
La Merrimac.

La Merrimac vremea era foarte caldă, iar praful foarte adânc; nu plouase de luni de zile. Am simțit că nu
putem munci atât de mult la întâlnirea cu această stare de lucruri. Au fost de la una până la șase mii de
oameni la Merrimac, la fiecare serviciu începând cu primul. Dar am văzut că, dacă Domnul nu va trimite
ploaie înainte de următorul Sabat, oamenii nu vor putea suporta căldura, iar sute vor trebui să stea departe;
Am simțit că trebuie să plouă, că era voia Domnului pentru noi să plouă. Așa că ne-am rugat ca Domnul s-
o trimită pentru slava Sa și am simțit că El o va face ca răspuns la rugăciunea noastră. Vineri seara, spre
surprinderea tuturor, Domnul a trimis a duș puternic; Praful s-a spălat de pe copaci, aerul era limpede și
rece; eram toți împrospătați. În Sabat erau șapte mii de oameni la adunare. Le-am spus Lor că Dumnezeu
a trimis ploaia ca răspuns la rugăciuni și în folosul acelora care vor participa la întâlnire. Cred că Duhul
Domnului i-a convins pe cei mai mulți dintre ei că a fost trimisă ca răspuns la rugăciune, căci ploaia era
doar la câteva mile în jurul lui Merrimac. O, lăudați pe Domnul, El răspunde la rugăciuni.

La Columbus Junction.

Când am venit din Los Angeles la Columbus Junction, era mijlocul lui iunie, iar schimbarea climei a fost
foarte mare. Nu fusese nicio ploaie la Columbus Junction timp de peste cinci săptămâni, iar soarele a fost
atât de cald încât am simțit că nu puteam suporta. Eram cam prosternați de căldură și întâlnirile urmau să
înceapă în câteva zile. Știam că, dacă nu ne vine Domnul în ajutor, vom cădea jos din pricina căldurii.
Știam că Domnul ne trimisese în acel loc și că oamenii așteptau cu nerăbdare să înceapă întâlnirea. Acum
era timpul lui Dumnezeu pentru a ne ajuta; Am simțit că El trebuie și va tempera într-un fel căldura, pentru
Mieii turmei Sale. Slavă Domnului, spre surprinderea tuturor, peste puțin timp Norii au început să se adune
și să umbrească soarele. O adiere răcoroasă a venit, de parcă ar fi fost o ploaie, iar aerul a fost rece toată
ziua și noaptea. A doua zi ploaia a turnat. Aerul a rămas rece câteva zile și când s-a încălzit din nou ne-am
obișnuit cu clima. Ploaia a ajuns doar la câteva mile în jurul orașului; slavă lui Dumnezeu, El este
Dumnezeul cel viu, Dumnezeul Cerului și al Pământului.

Întâlnirea Sf. Louis.

Din North Liberty, Iowa, am mers la St. Louis, Missouri, la Biserica lui Dumnezeu. În noaptea în care am
ajuns acolo am găsit mai multe persoane care veniseră de la o distanță destul de mare cu mașini, pentru a
fi salvați și vindecați. Prima noapte altarul a fost înghesuit de căutători pentru mântuirea sufletului lor sau
pentru vindecarea lor de boli și mulți se înghesuiau pentru ambele. Interesul a crescut, iar puterea Duhului
Sfânt s-a manifestat mai minunat la fiecare întâlnire. Cazurile de vindecare divină au fost remarcabile;
străinii care se uitau la marea manifestare a prezenței lui Dumnezeu au fost uimiți, iar lacrimile curgeau pe
fețele unor oameni puternici, unii au strigat slavă lui Dumnezeu, alții au strigat după milă. Câțiva au venit
șapte sute de mile pentru a fi vindecați.

S-a vindecat un bărbat care nu mai mergea de ani de zile. La unii le-a fost vederea restaurată; tumorile și
cancerele s-au vindecat. Mulți în timpul acestei întâlniri au fost străpunși de puterea lui Dumnezeu; alții
stăteau în picioare ca niște statui, fețele lor strălucind de slava lui Dumnezeu. Această lucrare pe care o
începusem cu cinci ani înainte, în St. Louis, iar acum era mai adâncă și mai ferm stabilită ca niciodată.

Spiritul misionar străbătuse marele oraș; sute au ieșit la lucru de la întâlnirea noastră și au început misiuni
în mai multe părți ale orașului. Aproape toate bisericile țineau adunări de stradă și lucrau în închisori si
spitale. Am primit multe chemări de la pastori și de la lucrătorii misiunii în diferitele părți ale orașului și din
orașele din jur, să vin și să țin întâlniri. Slavă Domnului că oamenii erau convinși că lucrarea era a lui
Dumnezeu, și o mare lucrare de reformare a început în acel oraș rău.

Capitolul XLV.
Din St. Louis am mers la Canton, Ohio, aceasta fiind a treia vizită acolo— Din Canton ne-am întors
la St. Louis pentru a vizita biserica—Biserica dată peste cap în Southern Indiana, Consiliul
Bătrânilor a Bisericii lui Dumnezeu—Am fost la Mount Pleasant, Louisiana, din St. Louis — A avut
un mare interes de la început — Mulți au venit din alte locuri din Iowa pentru a depune mărturie
pentru Dumnezeu. Unii au condus șaptezeci de mile la întâlniri — Un om a venit din Munții Stâncoși
pentru a fi vindecat — Dumnezeu a făcut mari minuni — Numai Eternitatea va spune.

Din St. Louis, Mo., am fost la Lisbon, Salem și Canton, Ohio. Am ținut întâlniri în Tabernacle cu șase ani
înainte în Canton. De data aceasta am ținut slujbe în Biserica lui Dumnezeu. Cea mai mare parte a bisericii
fusese convertită când am fost noi acolo înainte. Slujitorul care avea conducerea bisericii a fost chemat la
slujire, și uns pentru lucrare la întâlnirea noastră ținută în Cort. Mulți din alte biserici care fuseseră mântuiți
sau vindecați, au venit la această întâlnire și ne-au urat un bun venit înapoi în orașul lor. Am fost înviorați
să-i întâlnim pe acei dragi copiii lui Dumnezeu și să văd că puterea lui Dumnezeu era cu ei. Mulțimi mari au
participat. În prima noapte, câțiva au fost salvați, iar unii au fost vindecați în trup.

Fratele meu și soția lui erau buni lucrători în biserică. Inima mea a fost făcută să tresalte de bucurie să-i
aud vorbind și rugându-se; fețele lor erau strălucitoare de gloria lui Dumnezeu; lacrimi de bucurie curgeau
pe fețele lor, când vedeau pe păcătoși venind acasă la Dumnezeu. Într-o dimineață de Sabat, cumnata
mea a avut o viziune. Slava lui Dumnezeu a strălucit in jurul ei; L-a văzut pe Isus și pe fratele ei care
murise împușcat cu șapte ani înainte; ea întinse mâna spre ei și vorbi, în timp ce fața ei strălucea cu lumina
Raiului. Când și-a revenit, a vorbit cu adunarea și a spus ce văzuse ea; aproape toată lumea plângea. În
timpul șederii noastre acolo am avut aglomerație foarte mare, casa era plină și mulți s-au întors. Ne părea
rău să plecăm dar a trebuit să mergem în alte câmpuri. Slujitorul a continuat întâlnirea și aproape o sută s-
au convertit după ce am plecat.

Înapoi la St. Louis.

Din Canton ne-am întors la St. Louis, și am stat puțin timp cu Biserica lui Dumnezeu. Am simțit că grija și
responsabilitatea bisericii era prea mult pentru mine cu lucrarea pe care eram chemată să o fac ca
evanghelist, așa că am dat biserica cu cinci sute de membri, de care aveam grijă de cinci ani, în grija
Southern Indiana eldership of the Church of God, pe care au primit-o cu bucurie. Eu nu mai eram
responsabilă pentru prosperitatea bisericii. Biserica si munca pe care am făcut-o în mâinile Domnului, este
mai consacrată și mai apreciată de oamenii din St. Louis ca niciodată. Dumnezeu să dea ca lucrarea să
continue cu un succes mai mare decât în trecut.

Întâlnirea Mount Pleasant.

Din St. Louis, Mo., am mers la Mount Pleasant, Iowa, 6 decembrie și a început o întâlnire la Operă,
așteptându-se să rămân zece zile. Când au trecut zece zile, interesul a fost atât de mare, iar oamenii ne-au
implorat atât de tare să mai stăm încă o săptămână, că ne-am gândit că e mai bine să o facem și când s-a
sfârșit săptămâna asta, am stat alta, fiind Crăciunul; trei săptămâni în total. A fost aglomerație mare zi și
noapte. Aproape în fiecare noapte casa era plină la șapte sau înainte de șapte, iar sute nu au putut intra.
Am avut o întâlnire grandioasă și puternică din prima. Mulți care fuseseră convertiți și vindecați în trup, în
diferite locuri din Stat în care am ținut întâlniri cu o vară înainte, au venit în ajutorul Domnului, împotriva
celor puternici, cu mărturiile lor răsunătoare despre cum Dumnezeu i-a mântuit și i-a păstrat, prin puterea
Lui și prin modul în care El le vindecase trupurile de cele mai grave boli. Unii de orbire, surzenie și cancer
de stomac. Unii dintre aceștia au condus șaptezeci și cinci de mile.

Câțiva slujitori care au ajutat la diferitele întâlniri au venit și au povestit despre marea lucrare pe care
Dumnezeu o făcuse prin eforturile noastre. Elder B., slujitor la North Liberty, Iowa, a venit de la șaptezeci
și cinci de mile și și-a adus fiul pentru a fi salvat. Slavă Domnului el s-a convertit strălucitor, stând pe
scaunul lui, în timp ce noi cântam, și s-a ridicat și a strigat laude lui Dumnezeu care l-a răscumpărat. Un
bărbat a venit din Rocky Mountains să fie vindecați de surditatea ambelor urechi. Auzul i-a fost restabilit; nu
puteai să vezi niciodată un bărbat mai fericit. O doamnă a venit din California la întâlnire pentru a fi
vindecată de o tumoare și alte boli, care s-ar fi dovedit în curând fatale. Dumnezeu a vindecat-o; ea s-a
ridicat în fața oamenilor și a spus cât de departe a venit și că Domnul a vindecat-o minunat și a umplut-o cu
slava Sa. Puterea lui Dumnezeu a fost prezentă în toate aceste întâlniri pentru a salva sufletul și a vindeca
trupul de tot felul de boli.
Cancer, tumori, șchiopătat, oase rupte, catar la cap și gât, plămâni și stomacul s-au vindecat; multora li s-a
restabilit vederea, surzii au fost făcuți să audă, câțiva au fost vindecați în casele lor; alții au fost vindecați
așa cum erau mergând la sau de la întâlnire. Unii au fost vindecați la zece mile distanță, iar mulți au fost
convertiți la fel. Din toate clasele sociale s-au născut în Împărăția Domnului și Mântuitorului nostru, cei mai
mulți erau trecuți de vârsta mijlocie, mulți foarte în vârstă.

În această întâlnire, bărbați și femei puternice au căzut sub puterea minunată a Sfântului Duh; unii au fost
străpunși în casele lor și au stat toată noaptea și au avut viziuni minunate despre Rai și Iad și Judecata lui
Dumnezeu. Mulți au fost vindecați stând ca o statuie, cu mâinile ridicate spre Cer și cu fețele strălucind ca
a lui Ștefan. Un om foarte rău a avut o viziune asupra drumului larg și mulțimile care se repezeau spre
distrugere. Domnul i-a arătat Drumul Îngust, și scările înalte și sinuoase care ajungeau la Rai. Drumul și
scările erau albe și strălucitoare, scările nu aveau balustrade și erau suficient de largi pentru patru
persoane să meargă alăturea. Viziunea l-a convins că există un Rai și un Iad; el a fost convertit în mod
minunat și i s-a restabilit vederea; el nu-și mai folosise ochiul de când era un băiat mic. Mama lui în vârstă,
două surori și fratele lui au fost aduși la Hristos prin această Viziune.

O soră a văzut într-o Viziune pe Domnul venind pe nori; a fost prinsă din urmă să-L întâlnească. El a luat-o
în brațe și i-a pus o coroană frumoasă pe cap. Ea a văzut pe unii dintre cei răi acolo, ea știa; s-au întors în
întuneric. De asemenea Judecata lui Dumnezeu; i s-a permis de asemenea să vadă lumea în flăcări. Mai
multe persoane au văzut groapa groaznică de flăcări a Iadului și au auzit bocetele celor blestemați.

O persoană a văzut drumul și scara care ajunge până la Rai, iar îngerii urcau și coborau pe această scară.
Celui care a văzut această Viziune i s-a permis să urce scările și să treacă prin Porțile de Mărgăritar,
pentru a se întâlni și a vorbi cu cei dragi. Unora care au avut viziuni le-a fost cerut de către Domnul să se
întoarcă pe pământ și să spună oamenilor ce au văzut. Domnul a făcut lucruri minunate în aceasta
întâlnire.

O soră care fusese vindecată de cancer la stomac cu șase luni în urmă într-una dintre adunările noastre de
tabără a participat la această întâlnire; fusese lăsată să moară de șaptesprezece medici; era să moară de
foame, avea hemoragii la stomac până care sângerau de moarte. A slăbit de la o sută de kilograme la
patruzeci și cinci de kilograme. După ce s-a vindecat, în aproximativ o săptămână a câștigat șaptesprezece
kilograme. În această întâlnire, ea a căzut sub puterea lui Dumnezeu și a zăcut mult timp. Într-o noapte, în
timp ce ea zăcea sub puterea lui Dumnezeu, unul dintre medicii ei a venit în față și i-a examinat pulsul și
inima. S-a urcat la amvon și a spus congregației că pulsul ei era normal și că puterea pe care o poseda pe
ea era puterea lui Dumnezeu și că el era unul dintre cei șaptesprezece medicii care o trataseră pentru
cancer la stomac și i-a spus ei că nici o putere de pe pământ nu putea s-o vindece, dar acum era bine, iar
el a crezut că Domnul o vindecase.

Un bărbat care locuia în Mount Pleasant a participat la fiecare slujbă și a fost unul dintre cei mai buni
lucrători ai noștri; a mărturisit de multe ori în fața casei aglomerate şi a multora care știau totul despre
boala lui, că avusese cancer la stomac și era abandonat la moarte de către mai mulți medici. Avea
hemoragii la stomac foarte rele. De multe ori a căzut la locul său de afaceri și a trebuit să fie dus acasă. El
murea de foame; avea și un cancer foarte mare sub braț. El a fost vindecat instantaneu, cu șase luni
înainte, la întâlnirea noastră de la Merrimac. Puterea lui a revenit; cancerul de sub braț a dispărut; a fost
examinat de cei care aveau grijă de el și-l îmbrăcau, și spre surprinderea lor, au descoperit că tot cancerul
a dispărut și au mărturisit că totul a dispărut. Din momentul în care a fost vindecat el mânca tot ce voia. În
cele șase luni se îngrășase douăzeci și trei de kilograme.

La întâlnire a fost adusă o femeie care nu mai rostise nici un cuvânt sau să scoată vreun sunet timp de doi
ani. Mi-am pus mâinile pe ea și i-am cerut Domnului să alunge acel duh mut, și slăvit să fie Dumnezeu! Cel
mut a vorbit. Ea a fost convertită și salvată în aceeași clipă și s-a ridicat strigând și lăudând pe Domnul cu
glas tare. Unii din cei prezenți nu putea să creadă că nu putuse vorbi înainte, așa că s-au dus la tatăl ei, și
l-au întrebat dacă este fiica lui și dacă este adevărat că nu putuse vorbi timp de doi ani; le-a spus că e
adevărat, ea nu scosese un cuvânt de doi ani. Au fost mulți prezenți care știau totul despre ea.

Când a plecat acasă, familia ei a fost atât de uimită de ceea ce a făcut Domnul pentru ea, că soțul ei și
două dintre surorile ei s-au întors cu ea la întâlnire a doua zi, și toți s-au convertit.
O doamnă care a avut un impediment în vorbire toată viața ei, a fost vindecată; vorbirea ei a venit
instantaneu și ea putea să vorbească la fel de clar ca oricare altul. Toți cei prezenți, care o cunoșteau, au
fost făcuți să se bucure și să dea slavă lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa minunată cu copiii oamenilor. O
bătrână de aproape optzeci de ani a fost vindecată. Ea a stat întinsă în patul ei timp de trei ani și nu și-a
putut mișca membrele și nici nu-și putea întoarce sau ridică capul, avea o tuse groaznică și probleme cu
stomacul. Ea a avut o viziune în care eu veneam în orașul Mount Pleasant și ea urma să fie vindecată;
aceasta a fost cu mult înainte ca cineva să știe că suntem pe drum. După ce am venit în oraș, ea a avut o
altă viziune. M-am rugat pentru ea și s-a vindecat instantaneu. Ea a trimis după mine să vin acasă la ea și
să mă rog pentru ea. Nu am putut merge, dar i-am trimis un mesaj să se roage la o anumită oră și ne vom
ruga și noi în același timp și că ne așteptam să se vindece și să se ridice din pat. I-a spus fiicei ei să-i
pregătească hainele pentru că ea urma să meargă în ziua aceea. Nu a fost dezamăgită; când ne-am rugat
pentru ea, Duhul Sfânt a căzut peste ea, ea a început să-și miște mădularele și le-a spus celor prezenți să
o ajute să se ridice din pat. S-a ridicat și a stat în picioare, a traversat camera cu mâinile ridicate spre Cer
lăudându-L pe Dumnezeu pentru că a vindecat-o atât de minunat. Vestea s-a răspândit curând în oraș.
Mulți au mers să o vadă mergând și să o audă vorbind despre marea putere a lui Dumnezeu. Bărbați și
femei puternici plângeau ca niște copii când se uitau la chipul ei fericit. O, lăudați-L pe Dumnezeu pentru
minunata Sa bunătate față de fiii oamenilor.

În timpul întâlnirii noastre la acest loc, redactorii diferitelor ziare au fost alături de lucrare și au dat rapoarte
mărețe despre lucrările minunate pe care le făcea Domnul în oraș. Dumnezeu să-i binecuvânteze, nu vor
ști niciodată binele pe care l-au făcut până în Eternitate, când Cărțile vor fi deschise și toți vor fi răsplătiți
pentru binele pe care l-au făcut. Interesul a continuat să crească până la încheiere. În noaptea în care am
închis, casa era arhiplină, la ora șase și mulți nu au putut intra. Altarul a fost plin de căutători până la
sfârșit. Puterea Duhului Sfânt a fost arătată într-un mod minunat din multe puncte de vedere. Frica de
Domnul a căzut asupra mulțimii zi după zi; au rămas uimiți și au spus: „Locul acesta este îngrozitor din
cauza prezența lui Dumnezeu.” Oamenii au încercat să ne impună să stăm mai mult, dar nu am putut. Au
luat un vot de la toți, întrebându-i dacă vor ca noi să venim înapoi vara viitoare să ținem o adunare de cort.
Toți au votat pentru, ridicându-se în picioare. Cu inimile triste ne-am luat rămas bun. Mulțumesc lui
Dumnezeu pentru multe suflete care au fost aduse din întuneric la lumină; care au fost eliberate de sub
puterea păcatului și au primit mântuirea în acea întâlnire; și pentru multele trupuri care s-au vindecat. Am
plecat din oraș simțind că avem mulți prieteni acolo.

Capitolul XLVI.
Ne-am dus la Carroll, Louisiana, la două sute cincizeci de mile nord-vest — Am ținut o o adunare în
Biserica lui Dumnezeu — Oamenii au venit de la sute de mile, unii au fost aduși în paturile lor și
Dumnezeu i-a vindecat — Un necredincios a fost mântuit — Puterea lui Dumnezeu a fost minunat
Manifestată — Domnul ne-a chemat la Dedham — Aici am ținut o adunare în Biserica M. E. —
Oamenii veneau de la Carroll pentru a ne ajuta și pentru a participa la întruniri — O doamnă care
avea șaptesprezece doctori asistând-o, a fost convertită la Columbus Junction, a venit de La o sută
cincizeci de mile până la întâlnire — Ea a câștigat cincizeci de lire — Au fost făcute multe miracole
aici de Domnul

De la Mount Pleasant am mers la Carroll, Iowa – două sute cincizeci de mile nord-vest pentru a organiza o
întâlnire pentru Biserica lui Dumnezeu. Am fost primiți cu drag de pastorul si sotia lui si de asemenea de
biserică. Când am intrat în biserică prima noapte am găsit o mare adunare care așteaptă venirea noastră.
Când am urcat culoarul au cântat: „Lăudați-L pe Dumnezeu de la care curg toate binecuvântările”; erau așa
bucuroși să vadă că Domnul le-a răspuns rugăciunilor, trimițându-ne la ei. Suflete au fost convertite în
prima noapte și în fiecare zi și noapte timp de cinci săptămâni, strigătele s-au suit la cer, de la cei care s-au
născut în Împărăția Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos; și din cei care fuseseră vindecați în trup
de toate bolile lor. Oamenii au venit din toate părțile țării și au fost mântuiți. Câțiva au venit de la șapte sute
de mile și au fost mântuiți și vindecați. O femeie care locuia la patruzeci și cinci de mile de Carroll mi-a citit
cartea „Viața și Experiență”, iar când a citit-o a fost convinsă de realitatea Vindecării Divine. Ea a pus
prietenilor ei să o aducă la întâlnire; fusese bolnavă de câțiva ani, avea cancer la sân și boli de inimă;
medicii o operaseră şi i-au scos douăzeci și șase de tumori canceroase de pe sân și le-au păstrat în alcool,
dar cancerul a revenit în scurt timp mai rău decât înainte. S-a gândit că dacă ar putea ajunge doar la
întâlnirea noastră și să mă pună să mă rog pentru ea să se facă bine. Când ea a venit, a descoperit că
sufletul ei nu era mântuit, dar i-am spus că Domnul îi va salva sufletul și îi va vindeca trupul dacă ar avea
încredere în El. Ea a fost salvată și umplută cu Duhul Sfânt și vindecată în mod desăvârșit. Ea a strigat și a
dat slavă lui Dumnezeu, a stat în picioare la amvon spunând adunării uluite și și-a lovit sânul cu toată
puterea ei, spunând: „Sunt perfect bine”. Înainte nu-și putea atinge sânul cu degetul fără a-și provoca dureri
foarte mari. Ea a rămas câteva zile şi a mărturisit în același mod. Nimeni nu se putea îndoi că s-a săvârșit
un miracol. După ce s-a întors acasă, a scris mai multe scrisori spunând că este bine.

O doamnă din Carroll a avut o tumoare de doisprezece ani, cei mai buni medici din țară au spus că nu
există speranțe, că va muri. Ea a fost salvată și vindecată în același moment la altar. În timp ce îmi
puneam mâinile pe ea și mă rugam, tumora a dispărut. S-a ridicat bătând din palme și strigând: „Sunt
vindecată”. Slava Domnului ea a fost salvată și vindecată. Au trecut câteva luni de când a fost sănătoasă și
este încă bine. Ea a mers multe mile înainte și înapoi până la întâlnire și a spus ce lucruri mari făcuse
Domnul pentru ea. Soțul ei era un necredincios, dar când a văzut că soția lui fusese vindecată, a venit la
următoarea întâlnire și s-a închinat la altar și a fost mântuit. El și soția lui au lucrat de atunci, făcând tot ce
puteau să aducă suflete la Hristos.

O doamnă era pe moarte cu catar la stomac; murea de foame; ultimul medic pe care l-a avut era un
specialist din Chicago; a tratat-o șase luni și apoi a spus că nu există nicio speranță. Băiețelul ei s-a
vindecat de paralizie și asta i-a dat credință ei. Ea a fost salvată și apoi s-a vindecat instantaneu. Din acel
moment putea să mănânce orice era pe masă. Ea a mărturisit înaintea miilor cum în mod minunat, Isus a
vindecat-o. Mai mulți copii au fost vindecați de curbura coloanei vertebrale. Aproximativ șaptezeci și cinci
de persoane au fost vindecate în această întâlnire, patru sute au fost mântuiți și aproximativ o sută au fost
aduși în părtășie cu biserica. O femeie a fost salvat și vindecată de diabet. A fost adusă din pat, după ce
medicul a spus că nu poate trăi decât puțin timp. Soțul ei era un necredincios; el n-a fost numai convins că
există un Dumnezeu, dar că El era cu noi în putere. El a venit la altar, s-a închinat acolo și s-a predat pe
deplin lui Isus și, curând, striga laude la adresa Domnului. El a fost unul dintre cei mai credincioși lucrători
în aducerea sufletelor la Hristos.

Într-o noapte, un bărbat a intrat la întâlnire foarte beat. Unii dintre frați s-au așezat lângă el și l-au
împiedicat să cadă de pe scaun, în timp ce eu predicam. El s-a trezit puțin înainte ca întâlnirea să se
încheie; noaptea următoare s-a întors și a fost convertit. S-a dus acasă, și-a adunat copiii lui orfani de
mamă și s-a rugat cu ei. Înainte de asta era obiceiul lui să vină acasă înjurând. El își cheltuia toate salariile
la salon; de multe ori își lua cele două fetițe cu el în salon și le ținea acolo până la ora unsprezece și
douăsprezece noaptea și uneori mai târziu. Încercau să-l convingă și îl implorau să le ducă acasă, dar el
refuza pledoariile lor până când era gata să plece. Adesea când el nu veneau acasă decât târziu, cele
două fetițe și frățiorul lor începeau să-l caute; fie îl găseau într-un salon, fie întins în șanț. Cât de sfâșietor a
fost să-i aud pe acei bieți copii fără mamă povestind despre casa mizerabilă pe care o aveau din cauza
băuturii. Când acest om l-a găsit pe Isus, prietenul bețivului, apetitul pentru paharul blestemat a fost luat. A
fost o asemenea schimbare în casa lor. Copiii au venit cu el la întâlnire și în câteva zile au fost toți copiii lui
convertiți, împreună cu un ginere. Toți sunt credincioși.

Bărbații care călătoreau și-au propus să se oprească la Carroll; au venit câțiva dintre acești bărbați să ne
vorbească; erau interesați de întâlnire. Au spus că ei, împreună cu alții, s-ar duce de la întâlnire la hotel și
să stea până dimineață și să povestească despre lucrurile minunate pe care le văzuseră la întâlnire. Slavă
Domnului că a fost minunată manifestarea puterii Sale; noapte de noapte, altarul era plin de bătrâni şi
femei, bărbați tineri și femei tinere, unii copii, bărbați de afaceri, necredincioși, sceptici, jucători de noroc și
bețivi. Unul dintre acești călători mi-a spus că a economisit cincizeci de dolari participând la întâlnire, iar
alții făcuseră același lucru; ei și-ar fi cheltuit banii în jocuri de noroc sau în alte locuri de păcat.

În fiecare loc unde aveam întâlniri au participat oamenii de afaceri și cei care călătoresc, mulți dintre ei care
nu se gândesc niciodată să meargă în vreun alt loc de întâlnire; si mulțumesc lui Dumnezeu, mulși dintre
aceștia au fost aduși lui Hristos. Dacă folosim plasa Evangheliei, Isus ne-a asigurat că o să-i aducă pe cei
mari, precum și pe cei mici; toate clasele vor fi prinse în plasa Evangheliei. Pe multe kilometri în jurul lui
Carroll, întâlnirea a fost subiectul. Oamenii vorbeau despre ea pe stradă, în tramvai și în magazine. Ca
întâlnirea lui Paul la Atena au vorbit cu toții despre ceva ciudat care a avut loc. De ce să nu avem aceleași
rezultate? Avem aceeași Evanghelie, același Duh Sfânt, același Hristos care lucrează cu noi pe care l-a
avut Pavel. Au fost mulți slujitori prezenți la această întâlnire și au făcut ce au putut să împingă mașina
mântuirii mai departe. În ziua în care am închis, oamenii au luat un vot pentru a vedea dacă se dorește să
venim vara cu cortul nostru. Votul a fost unanim. Unul dintre bătrânii din biserică a spus că Dumnezeu i-a
dat o viziune asupra lucrării de la Carroll cu câțiva ani înainte. El a văzut mulțimile în pragul ruinei și că
trebuie să fie adunate la Hristos în curând. Domnul i-a arătat că va fi folosit de Domnul pentru a aduce
întâlnirea în oraș. Că vor aduce mulțimea la Hristos. A căzut sub puterea lui Dumnezeu într-o noapte la
întâlnirea noastră și a văzut un nor de glorie odihnindu-se deasupra amvonului. Dumnezeu i-a arătat că
aceasta era întâlnirea și munca, pe care o văzuse în viziune. Cred că a spus că a avut viziunea cu trei ani
înainte. Le-a spus oamenilor că nu se îndoia că lucrarea era a lui Dumnezeu. O, lăudat fie Domnul pentru
minunata Sa victorie pe care El ne-a dat-o în acest loc.

Întâlnire la Dedham.

Următorul loc la care am avut o întâlnire a fost la Dedham, la treisprezece mile depărtare de Carroll. Am
ținut întâlnirea în Biserica Episcopală Metodistă. Orașul era bine numit, pentru că oamenii, cei mai mulți
dintre ei, erau morți spiritual (dead=mort; ham= șuncă). Aproape tot ajutorul pe care l-am avut a fost de la
cei care au participat la trezirea noastră la Carroll. Convertiți și alți creștini din Carroll au venit treizeci și
patruzeci deodată și au mărșăluit pe front ca niște soldați curajoși. Ne-am ținut de brațul puternic al lui Isus
și în curând dușmanul a fost înfrânt și alungat și mulți luați prizonieri de către oștile Domnului. Au îmbrăcat
uniforma Regelui și au stat lângă noi, cu săbiile cu două tăișuri trase pentru a lupta împotriva păcatului.
Când bătălia s-a încheiat acolo, au fost mulți care primiseră suflarea Vieții Eterne și stăteau pe picioarele
lor, o oaste pentru Dumnezeu. Printre cei salvați, foarte puțini erau sub optsprezece ani ani, puțini sub
douăzeci și cinci de ani, cei mai mulți erau trecuți de patruzeci și până la șaptezeci și cinci.

Într-o zi, îngenunchiați lângă altar, unul lângă altul, era o femeie în vârstă de șaizeci de ani, una de
șaptezeci și cinci și un bătrân de șaptezeci și trei; toți au fost mântuiți în același timp, și s-au ridicat
lăudându-L pe Dumnezeu pentru că i-a mântuit la ceasul al unsprezecelea. Ei au strigat și au sărit în jur de
parcă ar fi avut șaisprezece ani. Tinerețea lor a fost reînnoită.

Era un bărbat de peste patruzeci de ani, care nu fusese niciodată la biserică doar pentru a merge la
înmormântări și care nu s-a gândit niciodată să meargă la biserică în ziua de Sabat, nu s-a gândit niciodată
să-și plece genunchii în biserică până în prima zi în care a venit la această întâlnire; data următoare când a
venit, s-a dus la altar și, ca un copil mic, l-a rugat pe Isus să-l salveze și să-l umple cu dragostea Lui. El a
fost salvat. Toți au fost surprinși să-l vadă că vine la altar; era unul dintre cele mai sălbatice personaje din
cartier. Slavă Domnului. El are puterea de a-i salva pe cei mai josnici. Când a plecat acasă, familia lui a
văzut marea schimbare în el. Soția lui s-a întors cu el și s-a convertit. Avea peste cincizeci de ani, nu
făcuse niciodată o activitate religioasă. Ai lor copii au fost şi ei convertiți în această întâlnire.

Mulți dintre cei mai importanți oameni de afaceri ai orașului și ținutului înconjurător și mulți dintre cei mai
buni fermieri au fost aduși la Hristos. Oamenii au venit la această întâlnire din împrejurimi pe mașini și în
trăsuri.

O doamnă a venit de la Mount Pleasant, Iowa, de la aproape două sute cincizeci de mile. Ea a fost
vindecată la întâlnirea noastră de la Columbus Junction cu aproximativ opt luni înainte, de cancer de
stomac. Șaptesprezece medici o lăsaseră să moară. Ea a câștigat de la vindecarea ei douăzeci și cinci de
kilograme și acum este bine și trăiește în statul Iowa. Mărturia ei nu poate fi pusă la îndoială; Dumnezeu a
adus convingere în inimile oamenilor în timp ce ea s-a ridicat și a mărturisit ce a făcut Domnul pentru ea și
cum ea a fost vindecată. Oamenii din Mount Pleasant o trimiseseră să mă convingă să mă întorc acolo și
să țin o întâlnire la facultate, dar nu am putut merge. Întâlnirea de la Dedham a fost un succes. Mulți au fost
mântuiți și vindecați. O doamnă s-a vindecat de o tumoare pe care o avea de cinci ani; ea era cea mai
deformată persoană pe care am văzut-o vreodată cu această boală; putea să-și încheie doar nasturele de
sus al capotului său iar hainele ei atârnau libere. Fiecare doctor pe care l-a avut îi spusese că trebuie să
moară. Suferințele ei au fost mari. A fost adusă la întâlnire, iar când mi-a spus care era problema și i-am
văzut starea teribilă, m-am simțit atât de tristă pentru ea. Ea era o vedere jalnică, dar aceste cuvinte mi-au
venit: „Nu este nimic prea greu pentru Domnul." Am spus: „Nu, Doamne, și vei fi glorificat în vindecarea și
mântuirea acestei femei." Ea nu era salvată. I-am spus să aibă curaj și să aibă încredere în Isus și El va
salva-o și ar elimina tumora. Binecuvântat fie Dumnezeu, ea a fost mântuită și vindecată într-o clipită.
Peste câteva zile a revenit la întâlnire cu o rochie strânsă, îmbrăcată, așa cum poartă alte femei. Ea locuia
la zece mile de Dedham. Ținutul a fost agitat câteva mile în jur. Și-a trimis fata angajată acasă și și-a făcut
treaba singură. Ea venea în fiecare zi la întâlnire și mergea acasă noaptea după ora zece. De asemenea, a
condus douăzeci și șase de mile la câteva săptămâni după ce a fost vindecată până unde ne țineam
întâlnirea și a mărturisit despre lucrurile mărețe pe care le făcuse Domnul pentru ea. Soțul ei era un
necredincios, dar a fost adus să-L caute pe Domnul după ce a văzut că soția lui a fost vindecată. Toți cei
care au cunoscut această femeie erau convinși că Domnul făcuse o mare minune. Oh, cu siguranță,
Dumnezeul nostru este „Același, ieri, azi și în veci”.

Capitolul XLVII.
Domnul ne-a condus la Glidden, la. — Timp de două săptămâni la fiecare întâlnire, douăzeci până la
cincizeci de oameni erau la altar deodată — Mulți erau convertiți în scaunele lor — Un bătrân jucător
de noroc, care fusese un necredincios și avea peste șaptezeci de Ani a fost mântuit — În total o mie
au fost mântuiți — Un alt bărbat, care avea aproximativ optzeci de ani și un necredincios, a venit
într-o dimineață în oraș să cumpere un sicriu și s-a întâmplat să intre la una dintre întâlnirile noastre
și, astfel a fost salvat

Următoarea noastră întâlnire a avut loc la Glidden, Iowa, la Opera House, care avea vreo nouă sute de
locuri deși se puteau înghesui vreo mie. Casa era bine umplută în timpul zilei, iar în unele zile aglomerată.
Noaptea era aglomerat și mulți s-au întors. Prima noapte a fost acolo o doamnă care venea de la distanță
pentru a fi vindecată. Domnul a făcut-o sănătoasă. Am rămas cam patru săptămâni, au fost în medie
douăzeci de căutători la altar la fiecare slujbă, și până la cincizeci deodată. Timp de două săptămâni au
fost de la douăzeci și cinci la cincizeci, și mulți s-au convertit în scaunele lor, sau pe picioarele lor, când noi
cântam, iar mulți au fost salvați în casele lor și în locurile de afaceri, la câteva mile depărtare.

Un comerciant a fost convertit la el acasă. Într-o dimineață de Sabat a venit la mine și a cerut permisiunea
de a spune câteva cuvinte. El a povestit cum l-a salvat Domnul la casa lui și i-a spus să vină la întâlnire și
să spună oamenilor ce grozave lucruri făcuse Isus pentru el. Fusese un necredincios și toată lumea era
foarte surprinsă să-i audă mărturia. A avut o mare influență asupra oamenilor de afaceri spre bine, iar el a
plecat să lucreze cu seriozitate pentru a-și aduce prietenii la Hristos. Mulți au fost salvați. Mareea mântuirii
a crescut din ce în ce mai sus, cedri și stejari impunători au fost măturați în Împărăția Domnului nostru.
Comercianți, avocați, oameni care călătoresc, dealeri de acțiuni, fermieri și toate clasele; oamenii morali și
cei mai înrăiți jucători din țară au fost salvați.

Un bărbat în vârstă de peste șaptezeci și cinci de ani, care ținuse o casă de jocuri de noroc timp de
cincisprezece ani, a fost adus să vadă adâncurile îngrozitoare ale păcatului în care el căzuse și s-a predat
lui Isus. S-a convertit fericit. Ah, s-a bucurat şi l-a lăudat pe Dumnezeu că l-a mântuit pe un asemenea
păcătos ca el în al unsprezecelea ceas. Bisericile și creștinii au încercat în toți acești ani să-i închidă casa
de jocuri de noroc, dar nu au putut face nimic. I-a sfidat pe toți. Și-au văzut mulți dintre tinerii lor fiind duși în
rătăcire de el. Când Iisus a luat în stăpânire inima lui, vizuina jocurilor de noroc a dispărut curând, iar apoi a
încercat să-i determine pe tineri să-L accepte pe Isus. El a spus ce greșeală îngrozitoare a făcut și i-a
îndemnat pe toți să vină la Isus. Laudă Domnului, deși păcatele noastre sunt stacojii, El le va albi ca
zăpada. Deși sunt roșii ca purpura, vor fi ca lâna.

Un necredincios în vârstă de peste șaptezeci de ani a fost salvat. Nu mergea niciodată la biserică sau să-și
lase soția să plece. Ea a reușit într-un fel să ajungă la întâlnirea noastră și a fost salvată și vindecată de o
boală cumplită. Într-o zi, puterea lui Dumnezeu a căzut asupra ei la ea acasă; în timp ce ea trecea prin
încăpere, Domnul i-a luat în stăpânire trupul, cu mâna îndreptată spre Cer; soțul ei era în casă și ori unde
se muta, una dintre mâinile ei l-a urmat cu degetul îndreptat spre el. Frica de Dumnezeu a căzut asupra lui;
a încercat să se ascundă, dar acea mână l-a urmat. El s-a culcat pe podea, dar degetul îl arăta; a simțit că
era mâna lui Dumnezeu care l-a chemat la pocăință și a tremurat sub prezența lui Dumnezeu. El a venit la
adunare a doua zi și a venit ca un copil mic și s-a închinat la altar, și se bucura curând de dragostea unui
Mântuitor. A spus că a fost un spectacolul minunat a puterii lui Dumnezeu prin soția lui care l-a adus la
Isus. Două treimi din toți care au venit la întâlnire erau bărbați, printre ei sute care nu au fost niciodată la o
biserică. Mulți dintre aceștia au fost mântuiți; au spus cei care au luat act de convertiri că au fost cel puțin o
mie de convertiți; dintre toți aceștia nu au fost mai mulți de o duzină sub optsprezece ani, două treimi erau
peste patruzeci și până la optzeci. Aceasta a fost o minune pentru toți să văd atât de mulți bărbați la
întâlnire și mai ales atât de mulți în vârstă; apoi, când i-au văzut venind cu zecile și închinându-se la
picioarele lui Isus, cu pletele lor albe, mulți dintre ei atât de slăbiți încât cu greu puteau coborî genunchii lor,
ei au spus: „Dumnezeu este aici”.

Frica de Domnul a căzut asupra oamenilor pe kilometri în jurul orașului; mulți au condus de la o distanță
mare până la întâlnire. Au venit slujitori din diferite confesiuni pe frontul luptei şi au ajutat în cea mai
fierbinte dintre bătălii. Domnul s-a manifestat minunat în mântuirea sufletelor și în vindecarea trupurilor. O
femeie care nu vorbise de doi ani, și-a primit vindecarea și s-a ridicat și a vorbit cu oamenii. Mulți au fost
străpunși de puterea lui Dumnezeu și au stat multe ore ca morți. Păcătoșii s-au schimbat la față când au
văzut și auzit lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Mulți convertiți au venit din alte locuri unde am ținut
întâlniri. Au fost cam câte cincizeci la un serviciu. Au venit în față cu fețele lor strălucitoare să ne încurajeze
și să facă tot ce pot pentru a-i aduce pe alții la Hristos. Au fost mereu gata să se confrunte cu marea
adunare și să dea o mărturie răsunătoare despre ceea ce Isus făcuse pentru ei. Mulți au povestit cum
Domnul i-a vindecat de boli; oamenii nu se puteau îndoi de mărturia lor; au luat cunoștință despre faptul că
ei fuseseră cu Isus și învățaseră de la El. Slavă Domnului, ei au stat la picioarele lui Isus, Marele Învățător.
Unii dintre acești convertiți fuseseră vindecați de orbire, surditate, paralizie, tuberculoză, tumori, cancer,
catar la cap , stomac și gât și în alte părți diferite ale corpului. Ei au condus de la nouă până la douăzeci și
șase de mile. Unii dintre aceștia fuseseră închiși în casă din pricina bolii, timp de ani de zile, și adus la
întâlnire; alții au fost vindecați acasă în paturile lor şi acum erau capabili să vină multe mile până la
întâlnire, prin tot felul de vreme.

Mulți străini care treceau prin țară au auzit de întâlnire și s-au abătut de la drumul lor pentru un singur
serviciu. Unii dintre aceștia s-au convertit și au continuat bucurându-se, lăudându-L pe Dumnezeu că au
fost conduși la întâlnire. Într-o noapte doi străini, la fel de arătoși ca și ceilalți din casă, au venit și s-au
închinat împreună la altar; când s-au ridicat, fețele lor străluceau de lumina din Cer. Ei au spus: „Treceam
prin Carroll, la nouă mile de Glidden, și am auzit de întâlnire și am hotărât să venim la o slujbă.” Au mers
mai departe pe drumul lor, știind că Isus le-a salvat sufletele, cu duhul Său dând mărturie cu ale lor, că
numele lor au fost scrise în Cer.

Un bărbat și soția lui au venit din Nebraska pentru a fi vindecați; amândoi erau membri ai bisericii și
crezuseră că sunt pe drumul spre Rai, dar Duhul Domnului le-a arătat că nu fuseseră niciodată născuți din
nou și că sufletele lor erau într-o stare mai proastă decât trupurile lor. Au venit la altar ca și alți păcătoși, și-
au mărturisit păcatele și în curând s-au bucurat de dragostea Mântuitorului și au fost vindecați. I-au
mulțumit lui Dumnezeu că au fost conduși la întâlnire și că Domnul le-a arătat că au zidit pe nisip și că se
coborau la moarte și iad, având încredere într-o religie „Sper că”. Mulți membri de frunte ai bisericii au
fost salvați, nu numai în această întâlnire, ci și în fiecare întâlnire pe care am avut-o.

O doamnă a venit dintr-un alt oraș pentru a se vindeca de tumoră; era o proeminentă membră a bisericii și
a crezut că era mântuită și a fost ca sutele de alți membri ai bisericii, încrezându-se în faptele ei bune.
Când a venit la altar pentru vindecare, Domnul a aprins lumina în sufletul ei și ea s-a văzut așa cum a
văzut Dumnezeu că era. Ea a plecat acasă simțind că a făcut o greșeală îngrozitoare, că toate faptele sale
pentru neprihănire era ca niște cârpe murdare și că ea era pierdută. Durerile Iadului au intrat în ea, dar ea
s-a întors la întâlnire și și-a mărturisit-o nefericita stare și a fost mântuită și vindecată. Domnul i-a dezvăluit
faptul că ea era un copil al lui Dumnezeu, că numele ei a fost scris în Cer. Fie ca Dumnezeu, într-un fel sau
altul să îndepărteze acoperirea falsă a miilor de membri ai bisericii care sunt în aceeași stare în care se
afla această femeie și să le arate greșeala lor groaznică înainte de a se trezi pierduți pentru totdeauna.

Un bărbat venise în oraș să cumpere un sicriu și a trebuit să aștepte după el, nefiind terminat. S-a gândit
că, în timp ce se pregătea, va veni la întâlnire, să preia măcar o parte din predică. El a spus: „Se părea că
fiecare cuvânt pe care l-ai rostit a fost pentru mine.” Spiritul Convingerii a căzut asupra lui și nu a putut
părăsi întâlnire. Când i s-a dat invitația de a veni la altar, s-a trezit aproape, forțat să plece de pe scaun la
altar. A spus că abia dacă știe cum am ajuns acolo. În câteva minute striga laude lui Dumnezeu. A cerut
permisiunea să vorbească și le-a spus oamenilor cum a venit la întâlnire și cum se aștepta să rămână doar
câteva minute, dar puterea lui Dumnezeu a căzut asupra lui și l-a ținut în scaunul lui. Acum el era mântuit și
fericit în Isus și, dacă a greșit, el spera să fie iertat. A întârziat să ducă sicriul la grupul care îl trimisese
după el; și de aceea a spus că dacă a greșit spera că va fi iertat. M-am gândit când Isus a spus: „Lasă
morții să-și îngroape pe morți; și urmează-mă.” Acest om era cunoscut în toată acea parte a țării ca fiind un
necredincios care nu mergea niciodată la biserică; convertirea lui a făcut destulă vâlvă în cartierul său.
Aceste întâlnirile de la Glidden au fost doar o repetare a tuturor întâlnirilor pe care le-am ținut în Statul Iowa
și alte locuri, unde ne-am luptat pentru Dumnezeu, care întotdeauna ne face să biruim prin Domnul și
Mântuitorul nostru Isus Hristos.

Într-o zi, în această întâlnire, Domnul m-a condus înapoi în congregație, să vorbesc cu un bătrân foarte
inteligent despre sufletul său. El mi-a răspuns spunând: „De ce sunt unul dintre cei mai răi bătrâni
necredincioși din țară.” A spus că este unul dintre discipolii lui Ingersoll și el nu credea în calea aceasta.
Am spus: „Dumnezeu poate converti un necredincios. Ești în pragul ruinei eterne și dacă vei fi vreodată
mântuit, trebuie făcut repede." Avea optzeci de ani. Satana l-a legat de mâini și de picioare. El a fost în
serviciul lui atât de mult timp și a luptat împotriva Domnului și împotriva cauzei Sale și a fost atât de orbit de
zeul acestei lumi, încât părea că nu va fi niciodată salvat. Dar ne-am ținut de Domnul pentru el, știind că nu
este nimic prea greu pentru Dumnezeu. Fiecare cuvânt pe care l-am rostit i-a ajuns ca o săgeată la inimă
și a început să tremure. Inima tare de piatră a început să curgă, și binecuvântat fie Dumnezeu, a venit cu
mine la altar și s-a închinat acolo ca un copil mic și a început să cheme mila lui Dumnezeu, pe care l-a
sfidat atât de mult timp. Când s-a ridicat de pe altar, a spus că totul era întuneric; că fusese un bătrân
păcătos atât de dur încât a crezut că va dura mult timpul ca el să fie salvat. I-am spus că era o mare
greșeală să gândească așa ci să se aștepte ca, în fiecare moment, Dumnezeu să trimită lumina în sufletul
lui, iar când va veni el va ști că a fost salvat. A doua zi, când am intrată în hol, stătea lângă amvon. S-a
ridicat și a venit să ne strângă mâna și cu lacrimi de bucurie alergând pe fața lui, a spus că Isus l-a salvat și
că Domnul m-a trimis ca un Înger al Milostivirii pentru a-l salva de la Ruina Eternă.

Lumina de la Tronul Etern strălucise în inima lui în acea dimineață în casa lui, a alungat toată necredința,
îndoiala și frica. Se plimba de ici colo strângând mâinile ce-i erau întinse și a pășit la altar cu mâinile
ridicate spre Cer și cu fața strălucind de dragostea lui Isus, a povestit cât de minunat fusese mântuit la
ceasul al unsprezecelea, de asemenea, ce necredincios fusese, că blestemase pe Dumnezeu și pentru
mulți ani fusese un bețiv. De fiecare dată când venea în oraș își făcea drum spre salon, unde avea să bea
cât putea, apoi lua o sticlă acasă cu el. De multe ori a stat departe de oraș pentru că știa nu putea merge
fără să meargă la salon. El a mărturisit despre bunătatea lui Dumnezeu de fiecare dată când avea ocazia,
până la încheierea întâlnirii. De la convertirea sa nu a mai fost la saloane, pentru că apetitul pentru cupa
blestemata dispăruse. Oamenii au fost foarte surprinși să vadă că acest om îl acceptă pe Isus. Nu-l
văzuseră niciodată la biserica; nimeni nu a crezut vreodată că va fi mântuit, astfel încât convertirea lui a
avut un efect destul de mare asupra păcătoșilor. Un pastor baptist care a asistat la întâlnire a spus că a
avut o viziune cu trei ani înainte; a spus că Dumnezeu i-a arătat întâlnirea de la Glidden, așa cum o vedea
acum și că credința lui era mai puternică în Dumnezeu și în lucrarea Lui decât oricând înainte.

Capitolul XLVIII.
După ce am încheiat această întâlnire minunată de la Glidden, ne-am dus la Arthur, Ia., aici am ținut
adunări în Biserica lui Dumnezeu și puterea Lui a fost cu noi — Am părăsit Iowa și am plecat în
Ohio să o vedem pe mama mea, care avea peste optzeci de ani și era destul de bolnavă, și fiica mea
era bolnavă de mai multe boli — Dumnezeu le-a vindecat pe amândouă —În drumul nostru înapoi
spre Iowa, ne-am oprit în St. Louis pentru a vizita Biserica lui Dumnezeu — Din St. Louis am mers la
North Liberty, la. — Mulți dintre vechii convertiți s-au bucurat să ne vadă încă o dată — Următoarea
noastră întâlnire urma să fie în Iowa City — Mii de oameni au venit să ne asculte și mulți au venit din
diferite părți ale statului pentru a mărturisi ce lucruri mari le făcuse Dumnezeu pentru ei — Unii au
fost doborâți de puterea lui Dumnezeu — Un om a fost adus la douăzeci de mile în patul lui și
Dumnezeu L-a vindecat

Din Glidden, Iowa, am mers la Arthur, Iowa, care este un oraș mic, și am ținut întâlniri pentru Biserica lui
Dumnezeu. Domnul a fost cu noi în putere. Strigăte de Mărire au fost auzite la adresa Regelui. Bărbați și
femei au fost umpluți de Duhul și s-au clătinat ca niște oameni beți, în timp ce câțiva au căzut ca morți. Cei
convertiți, au venit în Împărăție foarte fericiți, şi au vorbit şi s-au rugat spre zidirea tuturor.
Un bărbat a fost vindecat de tuberculoză și hemoragii la plămâni, el fiind pe moarte. O doamnă s-a
vindecat de aceeași boală. Un bărbat care cheltuise sute de dolari și era sub îngrijirea doctorului tot timpul,
a fost recuperat și vindecat. Alții au fost făcuți sănătoși și au continuat să-i dea lui Dumnezeu glorie.
Oamenii de acolo ne-au devenit foarte dragi. Ei au stat cu noblețe lângă noi în fața luptei, au fost atât de
amabili și au avut grijă de noi și ne-au asigurat tot confortul. Cu inimile triste i-am lăsat cu asigurarea că îi
vom întâlni din nou în Casa Tatălui din Lumea Gloriei, unde nu ne vom mai lua niciodată rămas bun.

Vizita la mine acasă.

De aici am plecat în Ohio să o vedem pe mama mea, în vârstă de optzeci de ani, care era foarte slăbită,
fără speranțe de recuperare; Am fost de asemenea să-mi văd fiica în Ohio, care era foarte slăbită cu mai
multe boli. Slavă Domnului, El a vindecat atât pe mama cât și pe fiica mea. Nimeni nu se aștepta să o vadă
pe mama mergând din nou. Când ea a fost vindecată, mulți au spus că a fost prin Puterea lui Dumnezeu și
prin rugăciunea credinței vindecarea ei. Le-am lăsat pe amândouă lăudându-L pe Dumnezeu pentru că le-a
restaurat sănătatea.

În drumul nostru înapoi spre Iowa, ne-am oprit la St. Louis și am vizitat Biserica din Dumnezeu. Am avut un
timp fericit întâlnindu-ne și bucurându-ne cu sfinții Domnului. Mulți care a fost atât de puternic alături de noi
în prima noastră mare bătălie din acel oraș cu șase ani înainte și mulți dintre cei care fuseseră mântuiți în
acea bătălie au fost acolo pentru a ne ura bun venit înapoi. Slava Domnului s-a văzut de jur împrejur;
suflete au fost salvate si trupurile vindecate. Domnul drag să-i binecuvânteze și să-i facă să prospere în
lucrul bun.

Întâlnirea de la North Liberty.

De aici am plecat la North Liberty, Iowa, unde am ținut ultima noastră întâlnire de tabără în toamna trecută.

Am ținut întâlniri pentru Biserica lui Dumnezeu și am avut o înviorare de la Domnul. Mulți dintre cei care
fuseseră mântuiți la adunarea de tabără erau acolo, fericiți în Isus și gata să dea o mărturie răsunătoare
pentru Domnul. Solicitări urgente au venit din diferite părți ale Iowa pentru ca noi să venim. Slujitorii din
diferite confesiuni au trimis să venim să-i ajutăm, au spus că oamenii vor mai multă lumină asupra
Vindecării Divine, și despre învățătura și puterea apostolică. Din North Liberty am plecat la Iowa City, Iowa,
la nouă mile de acolo și am avut o întâlnire la cort. Am avut o mare adunarea din prima. Mulțimile au fost în
medie de la opt sute la două mii. În noaptea în care am închis mulțimea a fost estimată la cinci mii. Domnul
și-a susținut cuvântul de la început cu semne și minuni.

Mulți dintre cei care fuseseră mântuiți şi vindecați în întâlnirile noastre din vara şi iarna anterioară, în
diferite locuri, au participat la această întâlnire și s-au ridicat cu îndrăzneală și au povestit cum Domnul i-a
salvat și i-a păzit. Mulți dintre aceștia fuseseră vindecate în trup și cu fețe strălucitoare, fericite, au spus că
Isus i-a vindecat și i-a păstrat bine. Oamenii au ascultat cu uimire. Dumnezeu a folosit aceste mărturii ca o
sabie cu două tăișuri. Au fost sute de astfel de mărturii de la bătrâni și tineri, bogați și săraci. Mulți au venit
din North Liberty și cu lumina Raiului strălucind pe fețele lor, le-a spus despre lucrarea minunată pe care o
făcuse Isus pentru ei. Zeci au fost doborât în jurul amvonului și în adunare, de puterea lui Dumnezeu, atât
sfinți cât şi păcătoși şi zăceau ca morți. Păcătoșii au căzut și s-au rostogolit de pe scaune, unii au căzut
sub putere pe străzi și în drumul lor de la întâlnire; mulți stăteau în adunare ca Ştefan cu feţele strălucind
de slava Cerului. Slavă lui Dumnezeu pentru prezența Sa minunată.

Un bărbat a fost adus de la douăzeci de mile pe patul lui; era bolnav de șase ani şi suferințele lui erau mari,
încât țipetele lui se auzeau adesea departe. Medicul nu a putut să-l ajute sau să spună care era problema
cu el. El a fost adus la întâlnire, iar el suferea atât de mult încât prietenii lui credeau că va muri. L-au ținut
afară în crâng, la mică distanță de cort, timp de câteva ore. Au venit și m-au întrebat ce ar trebui să facă;
Le-am spus să-l îndrepte spre Mielul lui Dumnezeu și să încerce să-l mântuiască și indiferent dacă era mai
bine sau mai rău, să-l aducă la întâlnire pe patul lui. Când am mers la slujba de seară, am observat o
agitație într-o parte a cortului și l-am văzut pe acest om întins pe pat. Oamenii erau toți foarte entuziasmați
în jurul lui. Duhul Domnului mi-a spus să merg la el, să-mi pun mâinile pe el și să mă rog și el va fi mântuit
și vindecat, și se va scula și va umbla. Din punct de vedere uman, era nevoie de mult curaj pentru mine să
fac asta, dar știam că Dumnezeu conduce și era la fel de sigur că îl va vindeca pe acest om, și că se va
ridica și va umbla, de parcă l-aș fi văzut deja făcând asta. Am ascultat de Domnul, am coborât de la
amvon și m-am dus la el. Nu putea vorbi. În câteva cuvinte i-am spus cum să se dăruiască lui Isus, suflet și
trup, și să aibă încredere în El și El îl va salva și îl va vindeca. Am pus mâna pe el și m-am rugat pentru el
și i-am poruncit în Numele lui Isus Hristos din Nazaret să se ridice și să umble. Spre uimirea tuturor, a
început să bată din palme și să laude pe Dumnezeu, și a sărit în picioare, a sărit peste scaune strigând cu
glas tare și îmbrățișându-și prietenii care îl aduseseră la întâlnire. Oamenii erau aruncați în panică și au
spus: „S-a făcut o mare minune; cu siguranță Dumnezeu este aici.” Unii erau atât de speriați încât s-au
repezit afară din cort. Acest bărbat nu mai avea nevoie de patul lui. El a luat un loc în congregație în timpul
predicării, iar apoi le-a spus oamenilor cât timp suferise. El a mers acasă în acea noapte și le-a spus
vecinilor săi cât de minunat l-a salvat si vindecat Isus. Am auzit de el de mai multe ori de atunci și era încă
bine și lăuda pe Domnul. O, ce Mântuitor minunat avem.

Un bărbat, în vârstă de peste cincizeci de ani, care fusese de ani de zile bețiv și jucător de noroc, a fost
convertit. Eu predicam din textul: „Cel rău fuge când nimeni nu-l urmărește.” Duhul lui Dumnezeu l-a apucat
și aceste cuvinte au răsunat în urechile lui zi și noapte. El a simțit că era omul pe care Duhul îl urmărea și
că fugea de Dumnezeu. El a căzut la picioarele lui Isus și a spus: „O, Doamne, mântuiește-mă că pier."
Domnul i-a auzit strigătul și a pus pace în sufletul său zdruncinat de furtuna. El, în curând a fost în tribuna
martorilor, povestind despre Isus, Cel Puternic pentru a Mântui. A ars toate instrumentele sale de jocuri de
noroc care costaseră mulți dolari. Acum este un lucrător serios în via Stăpânului.

Într-o noapte, când u bărbat și soția sa mergeau acasă de la întâlnire, soția a fost doborâtă de puterea
Domnului. Au luat-o și au adus-o înapoi în cort; au crezut că e moartă, dar a murit doar pentru păcat. Ea și-
a revenit lăudându-L pe Domnul că a mântuit un biet păcătos ca ea. În același timp eu stăteam la amvon
ținută de Domnul ca o statuie. Am stat acolo o perioadă lungă de timp; întâlnirea s-a terminat, dar mulți
rămăseseră pe loc. Soțul acestei doamne era un om foarte rău, se spunea că este cel mai groaznic om din
oraș; dar convins prin faptul că a văzut manifestarea puterii lui Dumnezeu, ca un copil, s-a închinat la
picioarele lui Isus și L-a acceptat ca Mântuitor al Său. El a fost strălucit convertit. Schimbarea în viața lui a
fost atât de mare, încât prietenii lui au trebuit să mărturisească că fusese cu el Isus și a învățat de la El.

Doamna despre care ați citit a fost vindecată atât de minunat în adunarea de tabără North Liberty, aceea
pe care Domnul i-o arătase într-o viziune că ea mergea la o întâlnire și va fi vindecată, ne-a trimis veste în
timpul întâlnirii din Iowa City că era încă bine şi că ea şi soţul ei erau fericiți în Isus şi lucrând pentru El.

Mai mulți slujitori au mărturisit că Domnul le-a vindecat trupurile. Într-o zi un bătrân s-a ridicat în
congregație și a spus că el cunoaște bine pe părinții mei și pe bunici; și că m-a cunoscut când eram copil
mic. A spus că niciodată n-a crezut că Domnul va trimite pe cineva din vechea lui casă, care să fie așa o
putere în mâinile lui Dumnezeu. I-a mulțumit lui Dumnezeu că a trăit pentru a vedea și a se bucura de
minunata lucrare.

Capitolul XLIX.
Ne-am întors apoi la Muscatine, la. — Am ridicat cortul în Park Place, aceasta fiind a doua oară când
ne-am așezat pe acest loc — Unii veneau de la cincizeci și șaizeci de mile, iar alții chiar de la o sută
de mile — 4 iulie a fost o zi măreață și s-au făcut multe lucruri minunate la întâlnire — soția unui
avocat, care era asistentă medicală, a fost vindecată de cancer la stomac — Un bărbat a amânat și
s-a pierdut — La o întâlnire a căzut cortul nostru, dar nimeni nu a fost rănit — În zilele de Sabat, o
mie de oameni participă la întruniri

Următoarea noastră întâlnire a avut loc la Muscatine, Iowa, la aproximativ cincizeci de mile de Iowa City.
Ne-am instalat cortul în Park Place în același loc în care am ținut întâlnirea o perioadă de trei săptămâni,
cu un an înainte. Mulțimea a fost mare și interesul bun de la prima întâlnire. Când s-a auzit strigătul de
luptă, „La arme, la arme”, companii de soldați spălați cu sânge, care fuseseră răscumpărați din mâinile
inamicului, din diferite câmpuri în care am purtat luptele Domnului, cu un an înainte, au venit în ajutorul
Domnului împotriva celor puternici. În timp ce trompeta Evangheliei sufla zgomotos și lung, se auzea
călcăturile picioarelor armatei Domnului în toate părțile țării. Erau îmbrăcați cu armura Domnului și cu
steagul lui Isus, pătat de sânge. Au venit, mărșăluind pe muzica Cerului, strigând biruință asupra tuturor
dușmanilor lui Hristos. Curând au fost pe câmpul de luptă, gata să tragă în rândurile inamicului. Unii dintre
acești soldați curajoși au venit o sută de mile. Mulți au venit cale de cincizeci și șaizeci de mile.

Pe 4 iulie, a doua zi a întâlnirii, am avut o mare reuniune. Zeci de tineri bărbați și femei au condus prin praf
și căldură din North Liberty, Iowa; s-au întors bucuroși de la toate sărbătorile de 4 iulie și au ajuns să fie
martori pentru Isus. Când mulțimile au văzut negarea de sine a acestor convertiți, tineri şi de vârstă
mijlocie şi în vârstă de până la optzeci de ani, şi i-au ascultat spunând cum Dumnezeu i-a mântuit și i-a
păstrat prin puterea Sa, ei au trebuit să mărturisească faptul că Domnul era cu ei. Unii fuseseră mântuiți din
șanțurile bețivilor; de la saloanele de jocuri de noroc; din necredință, și mulți din o religie moartă și aduși în
adevărata lumină și în Duhul Domnului Isus Hristos. Orașul Muscatine a fost agitat, iar ținutul, pe mile în
jur. Ei au spus: „Domnul este în mijlocul nostru cu putere mare." Bărbatul care a fost dus la întâlnirea
noastră din Iowa City, pe patul lui, și atât de minunat vindecat, a venit la această întâlnire și le-a spus
oamenilor că era bine și muncea din greu în fiecare zi de când s-a vindecat. Mai mulți au venit cu el. Un
bărbat care a venit cu el s-a vindecat de diabet și tulburări de stomac; el a fost un mare suferind.

Femeia care a fost vindecată de cancer la stomac la Columbus Junction, cu peste un an în urmă și care
fusese lăsat să moară de șaptesprezece medici, a participat la această întâlnire și a mărturisit în fața a mii
de oameni că ea este încă bine. Doamna a lucrat pentru Isus de când a fost vindecată. Ea a condus un
număr de întâlniri în cort și Domnul a fost cu ea și i-a binecuvântat munca.

O doamnă care fusese vindecată de o tumoare, la una dintre întâlnirile noastre din vara trecută, a fost la
această întâlnire și a povestit cum a fost vindecată și cum era perfect sănătoasă de atunci.

Un bărbat care suferise foarte mult de efectele unui picior rupt, care trebuia să umble în cârje, s-a vindecat
instantaneu și și-a lăsat cârjele, căci nu mai avea nevoie de ele. Câtorva li s-au restabilit vederea, unul care
fusese orb de peste treizeci de ani, ani s-a vindecat, precum și alții care fuseseră aproape fără de vedere;
înainte, nu puteau vedea obiecte din întreaga cameră; L-au lăudat pe Dumnezeu că știau că Iisus Hristos
încă mai are puterea de a da vedere orbilor. În aceasta întâlnire au fost date sute de mărturii de la cei care
au fost mântuiți sau vindecați în întâlnirile noastre din anul precedent. Puterea lui Dumnezeu a fost
manifestată ca în întâlnirea apostolilor, cu excepția învierii morților. Într-o noapte Duhul a venit ca un vânt
năvalnic. Bărbații și femeile au început să strige „Aleluia lui Dumnezeu”. Corpurile lor păreau la fel de
ușoare ca și aerul, alții se clătinau încoace și încolo ca niște bețivi, dar nu de băutură tare. Paisprezece
bărbați și femei au căzut și au rămas ca morți.

Un bărbat a stat douăzeci și patru de ore. Convingerea a căzut asupra oamenilor, frica de Dumnezeu i-a
făcut să tremure. Copiii Domnului au spus: „Am avut o sărbătoare de Rusalii”. Slavă Domnului! După cum a
spus fratele Talmage: „Nu ar trebui să ne uităm la Rusaliile moarte din trecut, ci ar trebui să avem mii de
Rusalii pe tot parcursul drumului nostru. Într-o zi, o femeie a fost adusă la întâlnire cu două cârje. Ea nu a
mers un pas fără ele timp de unsprezece luni, și timp de patru luni a stat culcată la pat. Suferințele ei erau
atât de mari, încât abia le putea îndura. Medicii nu i-au dat nicio speranță. În timp ce îmi puneam mâinile
peste ea și mă rugam, puterea lui Dumnezeu a venit peste ea. A fost mântuită și vindecată și a sărit în
picioare, a mers înainte și înapoi prin cort, bătând din palme și lăudând pe Domnul. Ea și-a lăsat cârjele în
cort și a plecat. Ea a participat la întâlnire până la închidere și era întotdeauna gata și fericită să
mărturisească cum a vindecat-o Isus. Slujitorul și mulți membri ai bisericii din care ea era membră au mers
la casa ei și au venit și au spus că este bine.

Unul dintre membrii de conducere a mărturisit în cort că a auzit despre ea că merge fără cârjele ei, iar el nu
a crezut și a spus că va merge și va vedea și dacă nu era așa, el va denunța Vindecarea Divină. Spre
surprinderea lui, când el a mers la ea acasă, el a găsit-o făcându-și treaba, perfect bine și liberă de durere.
Nu-și folosea deloc cârjele ei. A ieșit din casă lăudându-L pe Dumnezeu, și în loc să denunțe Vindecarea
Divină, L-a lăudat pe Dumnezeu că era convins că El era exact la fel ca în zilele apostolilor. Mai multe
femei s-au vindecat de degradarea ovarelor, o boală la care nimic nu poate ajunge sau vindeca, în afară de
bisturiul chirurgical și apoi aproape toate mor, în sau din cauza operației.
Una dintre femeile care a fost vindecată de această boală a refuzat să vină la altar să fie mântuită când a
fost rugată, dar Domnul a lovit-o în adunare, ea zăcea întinsă de parca era moartă. În același timp, soțul ei
era la altar în căutarea lui Hristos. În aproximativ o oră ea a sărit în picioare strigând. Ea a spus că a fost
salvată și vindecată. Toți medicii renunțaseră la ea. Au spus că singurul lucru care ar putea eventual să-i
salveze viața ar fi o operație, dar și atunci nu avea decât puține speranțe. I-au spus că este în pericol în
orice zi de a muri de hemoragii. Au spus că nu era posibil ca ea să trăiască mai mult fără operație. În ziua
în care a fost salvată, a mers la doctor pentru a amâna operația până la ce vremea se va mai răcori, dar el
a îndemnat-o să o facă imediat. L-a întrebat dacă ea ar trăi prin asta, el i-a spus că nu știe, ea va trebui să
riște. Ea a venit la întâlnire într-o stare de spirit foarte tristă. Ea știa că nu era pregătită pentru moarte, dar
când Domnul a lovit-o, ea și-a predat sufletul și trupul Lui și ea a fost mântuită și vindecată. S-a ridicat
vindecată în picioare şi fericită. Marele Medic a vindecat-o fără cuțit. Slavă Domnului, puterea lui Isus a fost
prezentă pentru a vindeca. Ea a venit la întâlnire atât prin ploaie, cât și prin soare și și-a făcut toată munca.
Fața ei strălucea de slava lui Dumnezeu, când povestea cum a vindecat-o Isus și a salvat-o. Soția unui
avocat de frunte din Muscatine avea cancer la uter și ovare. Cei mai buni medici au renunțat la ea. A spus
că nu există speranțe pentru ea. Ea nu fusese capabil să călătorească într-o trăsură timp de trei ani. Nu
știam nimic despre ea; nu știam nici măcar că era în public că era în public. S-a vindecat instantaneu, în
timp ce stătea în ea scaun; Eu predicam, le spuneam oamenilor că Dumnezeu va face lucruri la fel de mari
pentru noi ca răspuns la rugăciune, ca oamenii să fie la fel de uimiți ca și cum ar vedea în mod literar un
munte mutându-se. Dumnezeu a dus adevărul în inima și în mintea ei. Ea a spus: „Ah, Doamne, boala mea
este mai mare decât un munte”, atunci și acolo i-a dat-o lui Isus. Ea a spus că puterea lui Dumnezeu a
venit asupra ei la fel de repede ca un fulger și a trecut de la cap la picioare. Ea s-a cutremurat peste tot.
Cei care stăteau lângă ea au văzut-o tremurând. Ea a simțit că, cancerul pleacă și toată durerea și
umflarea. În cinci minute și-a dat seama că cancerul a dispărut cu toate efectele. Puterea ei a revenit. Ea a
venit în față și a spus totul despre ceea ce a făcut Domnul și a spus că ea avea dureri de cincisprezece ani
și de trei ani suferințele ei erau mai mari decât ar putea spune limba. Această doamnă era foarte
inteligentă; era membră a uneia dintre bisericile din Muscatine. Ea a avut o mare influență; vindecarea ei a
arătat oamenilor că Domnul era prezent în adunare cu mare putere și că era El care a făcut vindecarea, și
nu eu, așa cum au încercat oamenii să creadă. Soțul ei a spus că ea era bine și că vindecarea ei era cel
mai minunat lucru pe care l-a cunoscut vreodată. El nu era creștin, dar soția lui a spus că credea că el va fi
în curând. O doamnă a venit peste o sută de mile, foarte afectată de o tumoare în gât și una sub braț. De
opt ani nu-și folosea brațul; era mereu rece și arăta ca mâna unui cadavru. În timp ce m-am rugat și i-am
spus în Numele lui Isus Hristos din Nazaret să-și întindă mâna, ea a făcut așa și a fost făcută întreagă ca
și cealaltă. Ea a bătut din palme deasupra capului, dând glorie lui Dumnezeu. Le-a spus oamenilor că
mâna ei era neputincioasă de opt ani, dar că acum era vindecată. Ea a mărturisit des și a spus că este
bine, că se poate hrăni singură și-și pieptăna părul și că ea fusese botezată cu Duhul Sfânt. O doamnă în
Muscatine, care a avut o mână uscată timp de cincisprezece ani, a fost vindecată. Osul de la încheietura ei
era ridicat și degetele erau trase strâmbe. Mâna fusese rece și neputincioasă în toți acești ani. Am luat-o
de mână și m-am rugat, și într-o clipită a devenit întreagă ca și cealaltă. Femeia a fost vindecată în
prezența a câtorva mii de bărbați, femei și copii, care plângeau și strigau de bucurie, la această
manifestare a puterii lui Dumnezeu, așa cum a făcut-o când Isus era pe pământ.

Într-o zi a venit la întâlnire o doamnă suferind foarte mult de o fractură la braț și umăr, iar încheietura mâinii
îi fusese ruptă și degetele zdrobite, pentru că a căzut pe niște trepte lungi, cu toată greutatea pe braț și pe
mână. Ea era foarte grea și ea a avut acest accident cu opt luni înainte. Brațul și mâna erau foarte umflate
și inflamate. Medicii nu i-au dat nicio speranță de a-și putea folosi vreodată brațul sau mâna. Înainte de a
veni la altar, s-a ridicat și a spus congregației starea ei cu lacrimi în ochi și a spus că ea credea că Domnul
o va vindeca. Când ne-am rugat pentru ea, oamenii s-au înghesuit în jurul altarului pentru a vedea ce se va
întâmpla; când au văzut-o începând să-și miște degetele și mâna și au văzut umflătura scăzând și au
văzut-o ridicând acel braț și întinzându-l, apoi bătând din palme și strigând: „Sunt vindecată”; ei abia își
puteau crede ochilor. Oamenii puternici care erau păcătoși au plâns și au zis: „Cu siguranță Dumnezeu
este aici.” Sfinții au strigat și frica de Domnul a venit peste toți cei care au văzut-o. Ea a stat la întâlnire
câteva zile și a mărturisit despre ce Isus făcuse pentru ea.

Un bărbat care era sub convingere, i-a spus soției sale că, dacă va merge la întâlnire și s-ar vindeca de o
tumoare, el s-ar duce și se va converti. Ea a venit și Domnul a vindecat-o; soțul ei era convins că ea era
vindecată și știa că ar trebui să o facă și să-și împlinească imediat jurământul dat lui Dumnezeu, dar a spus
că va aștepta o lună și va vedea dacă tumoare se întoarce. În timp ce el făcea această scuză prostească și
urmărea un eșec în lucrarea lui Dumnezeu, Domnul îl privea. Înainte ca luna să fie jumătate, el era departe
în Eternitate. Ieșise cu un grup într-o barcă, la pescuit; erau băuți și un vapor cu aburi a dat peste ei; barca
lor s-a răsturnat și cu un țipăt groaznic, el și-a ridicat mâinile și s-a scufundat pe fundul fluviului Mississippi.
Corpul lui a fost găsit după trei zile, la optsprezece mile în josul râului. Soția și sora lui s-au rugat pentru el
zi și noapte, dar și-a înțepenit gâtul și și-a împietrit inima si a fost brusc distrus, fără remediu; a coborât la
moarte și iad printre rugăciunile și lacrimile celor dragi. Păcătosul primește avertisment. Să se grăbească la
Hristos și să scape de pedeapsa care îl așteaptă pe păcătos.

Într-o zi de Sabat, în timp ce așteptam tramvaiul să ne ducă în parc pentru întâlnirea de după-amiază, am
văzut norii negri adunându-se; era o furtună mare care venea. Cortul era la două mile de oraș și nu era
niciun adăpost în jurul lui. M-am simțit nerăbdătoare să fiu la cort cu restul. Am început să mă rog la
Domnul ca să-i protejeze, pentru a fi în jurul lor ca un zid de foc și pentru a-i proteja de daune. În timp ce
mă rugam, cuvintele lui Pavel mi-au venit, pe care le-a vorbit în timp ce era pe vasul care se scufunda. Vă
amintiți că a spus că vasul va fi naufragiat, dar nu vor fi pierderi de vieți omenești. Nu am înțeles, dar când
am coborât din tramvai, am văzut furtuna tocmai gata să izbucnească în toată furia ei. Cortul era
aglomerat; neglijaseră să dea jos pereții laterali și acum era prea târziu să-i dăm jos. Erau preocupați cu o
mărturie. Interesul era atât de mare încât nu știau că furtuna era peste ei. Am pășit la amvon și le-am spus
că furtuna era peste noi și să nu încerce să scape ci să stea nemișcați și să-și pune toată încrederea lor în
Dumnezeu și El ne va salva. Exact când am spus asta, furtuna a lovit cortul și frânghiile s-au rupt în jurul
amvonului, unde stăteam. Stâlpii laterali au zburat şi s-au rupt. Am căzut și m-am întins la amvon; toți
ceilalți slujitori şi cântăreți au fost doborâți la pământ; adunarea a văzut toate acestea; au văzut cortul cu
cei doi mari stâlpii centrali căzând. Au văzut că cortul îi va acoperi în curând. Mulți au crezut că eu am fost
ucisă; când am văzut cortul coborând, atunci am știut care este înțelesul pasajului din scriptură care mi-a
fost dat și anume că Domnul mi-a dat ca răspuns la rugăciunile mele, că cortul va fi naufragiat, adică se va
prăbuși, dar nicio viață nu va fi pierdută. Nimeni nu a fost lovit de stâlpi și nimeni nu a fost rănit. Furtuna a
continuat. Se părea că vom fi purtați peste vârfurile copacilor; timp de aproape o oră părea că ploaia va
veni în torente, dar a fost doar un mic duș; fiecare a simțit că Domnul ne-a protejat minunat. Un bărbat
zăcea în fața amvonului sub puterea lui Dumnezeu când a venit furtuna; a căzut amvonul peste el, de
asemenea un ulcior cu apă și multe flori au căzut peste el, dar a stat întins printre toate, lăudând pe
Dumnezeu.

În Sabatul, înainte de a închide noi acolo, erau nouă mii de oameni prezenți și în Sabatul în care am închis
acolo erau zece mii. În întâlnirea de dimineața au fost o sută treizeci de mărturii despre vindecarea trupului,
și sute despre mântuirea sufletului. Mulți au fost convinși și au plecat de acolo cu dorința în inimile lor de a
avea Duhul Binecuvântatului Hristos, care i-a făcut pe acești oameni atât de plini de bucurie și fericire.

Capitolul L.

În drumul nostru către Iowa City, ne-am oprit la Carroll, unde mai ținusem întâlniri — Casa era plină
de fețe fericite și sute de oameni au rămas afară — Am avut un timp de bucurie; am organizat o
întâlnire de cort la Iowa City în Biserica lui Dumnezeu — Apoi ne-am așezat cortul la Glidden,
Louisiana; Soldați bătrâni au venit să ne ajute — De aici am mers la Carroll pentru cinci zile,
convertiții au venit ca de obicei, unde Bisericile au avut zidite, prin lucrarea bună făcută în Iowa —
Am mers de la Carroll la Marrietta, Minnesota, pentru a vizita rudele — O mătușă dragă de
aproximativ optzeci și unu de ani a fost salvată — Am avut un timp binecuvântat — De aici am
plecat în California și ne-am oprit în unele locuri importante de pe traseu — Am întâlnit mulți în Los
Angeles care au fost salvați și vindecați cu doi ani înainte — În timp ce acolo am primit o telegramă
de la mama mea din Ohio, în care spunea că e pe moarte — Am plecat imediat spre casă și am
ajuns prea târziu să o mai văd în viață.

În drum spre Iowa City, Iowa, am ținut o întâlnire de noapte în Biserica lui Dumnezeu, Bethel, în Carroll,
Iowa. Casa era aglomerată și mulți nu au putut să intre. Cei mai mulți dintre cei care au intrat în casă au
fost cei care au fost mântuiți în întâlnirea noastră în Carroll și în alte orașe de acolo, în timpul iernii de
dinainte. Oamenii au dat mărturii sonore despre cum Dumnezeu i-a mântuit, i-a vindecat și i-a păstrat lor.
Sora care fusese vindecată de o tumoare veche de doisprezece ani, și sora care murea de foame cu
catarul stomacului, erau acolo cu mulți alții, să spună că trecuseră șase luni şi erau bine şi fericiți. Un
bărbat și soția lui mi-au adus un copil mic și mi-au spus: „Cunoști acest copil?" Am spus nu." Copilul s-a
născut plin de scrofulă încă de la naștere; a fost acoperit cu cruste și răni curgătoare de la cap până la
picioare. Avea mâncărime, arsuri și sângerări tot timpul; părinții nu se puteau odihni; toată medicina şi
medicii au eșuat; nu era nicio speranță pentru copil. La prima noastră întâlnire la Carroll, Iowa, tatăl a venit
la mine implorând pentru asta. El a spus că dacă Dumnezeu nu-l va vindeca, nu existau alte speranțe. I-am
spus că dacă vor ca copilul să fie vindecat, trebuie să-și predea inimile lor lui Dumnezeu; a spus că soția lui
nu poate lăsa copilul, dar a venit la altar și a fost mântuit. Când am ținut întâlniri la Dedham, soția lui a venit
și a fost salvată. Copilul era din ce în ce mai rău; era subiectul discuțiilor în acea parte a țării. Nimeni nu a
mai văzut ceva asemănător. Părinții l-au adus la întâlnirea de la Dedham într-o după-amiază; fața şi capul îi
erau atât de umflate încât nu arăta ca un copil. Ochii îi erau atât de umflați încât aproape că erau închiși,
iar copilul avea și o febră mare. Nu am văzut niciodată o asemenea priveliște. A moștenit scrofula de la
ambii părinți. Isus a spus: „Lăsați copiii să vină”. Am pus mâna pe el și în numele lui Iisus Hristos din
Nazaret, am poruncit duhului spurcat să iasă din copil și s-a vindecat. Le-am spus părinților că febra va
pleca, umflarea va dispărea și rănile ar dispărea în curând și că va arăta în curând ca un alt copil. Acesta a
fost copilul pe care părinții l-au ținut înaintea congregației și mi-a spus: „Îl cunoști pe acest copil?” Pielea lui
era pură și albă, și el era gras. Ochii îi erau strălucitori și avea un păr frumos. Nu erau semne că fusese
vreodată acoperită cu răni deschise care supurau. Cu lacrimi de bucurie părinții L-a lăudat pe Dumnezeu
pentru lucrurile mărețe pe care le făcuse pentru ei și pentru copilul lor.

Am ținut o întâlnire cu cort la Lake City, Iowa, pentru biserica creștină. Câțiva dintre slujitorii creștini, au
ajutat la întâlnire, de asemenea și slujitorul baptist cu soția lui din Lake City; alți slujitori de acolo si din alte
locuri au asistat în lupta Domnului. Mulți care fuseseră mântuiți sau vindecați în trup cu un an înainte au
venit din alte locuri, unde aveam întâlniri. Au fost de mare ajutor în aducerea altora la Hristos. Mulți s-au
născut în familia lui Dumnezeu; mulți au luat pe Hristos drept medicul lor și au fost vindecați de toate bolile
lor. Bisericile au fost binecuvântate și multe s-au adăugat la numărul lor; a lui Dumnezeu să fie toată slava.

Cortul nostru a fost apoi montat în Glidden, Iowa. Soldații de pe câmpurile de luptă din anul înainte, în acea
parte a țării, au venit în ajutorul Domnului și au luat o poziție îndrăzneață împotriva dușmanului, în mijlocul
sunetului Trâmbiței Evangheliei și mărturiilor celor care fuseseră mântuiți și ale celor care fuseseră
vindecați de cele mai grave boli și care au fost păstrați sănătoși și mântuiți prin puterea lui Dumnezeu.
Lucrarea a fost stabilită; nimeni nu părea să se îndoiască că Domnul era încă în mijlocul poporului Său
confirmând Cuvântul Său cu semnele promise care urmează. Mulți au fost mântuiți în această întâlnire și
puterea Domnului a fost prezentă pentru a vindeca trupul tuturor celor care L-au atins pe fericitul Hristos cu
credința lor. Din Glidden ne-am întors la Carroll pentru câteva zile; am găsit biserica ca un trup ferm, pe
stânca Hristos Isus. Convertiții din anul precedent au fost toți la posturile lor, puternici în Domnul și în tăria
puterii Lui. Bisericile din diferite denominațiuni în care ținusem întâlniri, au fost consolidate, numărul lor de
membri era mai mare; și s-a manifestat mai multă armonie și dragoste unul pentru altul si pentru slujitor.
Această întâlnire a fost una de bucurie și veselie. A fost ultima întâlnire din Stat.

Dusesem multe bătălii grele; Căpitanul Oștirii Domnului ne condusese mai departe de la o victorie la alta.
Inamicul a fost înfrânt. Bătălia a fost a Domnului, nu a noastră. El a deschis închisorile păcatului și a
eliberat multe dintre prețioasele suflete care erau legate în lanțuri de aramă și fier prin puterea lui Satana.
Mii au fost aduse din întuneric la lumina minunată a iubitului Fiu a lui Dumnezeu. Sute de oameni au fost
vindecați de tot felul de boli și infirmități. Cu multe alte semne și minuni, Domnul și-a arătat dragostea și
prezența în mijlocul oamenilor. Frica de Domnul a căzut peste mulți. Bărbații și femeile au spus: „Doamne,
El este Dumnezeu și Îi vom sluji.” A fost trist să mă despart de atâtea fețe strălucitoare și de inimile
iubitoare ale celor care au fost mântuiți și a celor care au ajutat în cea mai fierbinte luptă; să știm că nu
vom vedea niciodată fețele dragi ale multora dintre ei până nu-i vom întâlni în Glorie. Slavă Domnului că
lucrarea pe pământ se va termina în curând. Ne vom întâlni acolo unde nu se va mai spune niciodată „La
revedere”. Am fost întristați să vedem atât de mulți care se întorc și resping pe Hristos și disprețuiesc mila
lui Dumnezeu și întristează pe Duhul; astfel sunt predați împietririi inimii și multora li se permite să creadă o
minciună, ca să fie blestemați, pentru că nu au primit dragostea Adevărului, ca să fie mântuiți, ci au avut
plăcere de nelegiuire. Putem spune împreună cu Paul: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă
totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos şi care răspândește prin noi, în orice loc, mireasma cunoștinței
Lui.  În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea
mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării:   pentru aceștia, o mireasmă de la moarte spre moarte;
pentru aceia, o mireasmă de la viață spre viață. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?  Căci noi nu
stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu,
înaintea lui Dumnezeu, în Hristos." (2 Cor. 2, 14 la 17.)

Am mers de la Carroll la Mankato, Minnesota, în 1898, pentru a vizita rudele pe care nu le-am văzut
vreodată. O mătușă dragă și bătrână a fost salvată, în vârstă de optzeci și unu de ani. Era atât de fericită
Încât stătea trează toată noaptea lăudând pe Domnul. Acum era gata de plecare. Domnul a luat-o acasă la
câteva luni după ce a fost mântuită. Alții au fost făcuți să se bucure de Mântuitorul așa cum nu făcuseră
niciodată înainte. Am avut un timp binecuvântat; Nu o voi uita niciodată. Dragul unchi bătrân, care are
optzeci și șase de ani, o va urma în curând pe soția sa și alți dragi vor trece în curând dincolo. Aștept cu
nerăbdare fericita întâlnire de pe Celălalt Mal. De aici am plecat spre California. Ne-am oprit la Salt Lake
City, Utah. Acesta este un oraș minunat și clima este frumoasă. Am asistat la serviciul din Tabernacolul
Mormon; erau nouă mii de oameni prezenți. Erau multe scripturi și adevăr în discursul lor, dar ei au spus că
nimeni nu ar putea obține mântuirea și să fie mântuit fără să creadă doctrina lui Joseph Smith. În timp ce
ne uitam peste congregația inteligentă, am fost surprinși să vedem oameni atât de amăgiți. Din Salt Lake
City am trecut pe calea ferată spre Los Angeles, Cal. Ne-am întâlnit acolo cu mulți care fuseseră mântuiți și
vindecați de toate bolile, în întâlnirea noastră de acolo, cu doi ani înainte. Erau bine și fericiți în Domnul.
Mulți dintre ei erau în serviciu activ. Am participat la mai multe întâlniri, și am avut ocazia să vedem
lucrarea Domnului care se desfășoară în toate părțile orașului.

Am petrecut o lună la Santa Monica Beach. Am avut cazare la fratele și sora H. Patru dintre membrii
familiei lor fuseseră vindecați cu doi ani în urmă la întâlnirea noastră de la Los Angeles. Cazul fiicei ei a fost
un miracol notabil. Ea nu respirase printr-un plămân timp de patru ani; celălalt se umplea, așa a spus
doctorul. Ea a avut alte câteva boli la fel de grave. Binecuvântat să fie Dumnezeu că am găsit-o bine și cu
inimă bună, dându-i lui Dumnezeu toată slava.

Am vizitat alte câteva locuri de pe coastă. Ne-am întors la Los Angeles; în timp ce eram acolo, am primit o
telegramă din Ohio în care se spunea că mama era pe moarte, iar ea era foarte nerăbdătoare să mă mai
vadă o dată. Am plecat imediat, dar când am ajuns la Fort Wayne, Ind., am primit o telegramă că era
moartă. Aceasta a fost o lovitură dură, dar știam că ea plecase să fie cu Isus; când ne-am luat ultimul
rămas bun, ea credea că nu ne vom întâlni niciodată pe pământ, dar cu lacrimi curgând în jos pe dragul ei
chip îmbătrânit, ea a spus: „Eu te voi întâlni în Rai.” Ea a spus tuturor copiilor că ea aștepta ca Domnul să o
ia. Ea a văzut Porțile Perlate. A văzut persoane dragi așteptând s-o întâmpine. Am ajuns tocmai la timp
pentru înmormântare. Am rămas cu fiica mea, cu fratele și surorile mele și cu câțiva prieteni câteva luni.

Capitolul LI.
Următorul nostru loc a fost Canton, Ohio — Dumnezeu ne-a binecuvântat lucrarea acolo — După ce
am părăsit Canton, ne-am dus la Syracuse, Ind., unde fusesem cu 12 ani înainte — Oamenii veneau
de departe și de aproape — Am ținut întâlniri în Trinity și Fostoria — În Trinity, Cu zece ani înainte,
am ținut întâlniri cu succes — La întâlnirea de la Rising Sun, mulți slujitori au ajutat și au primit
lumină nouă în Cuvântul lui Dumnezeu — Un paralitic a fost vindecat instantaneu, de asemenea
mulți tuberculoși— Următoarea noastră întâlnire a fost la Liberty Center, Ohio — Paisprezece
slujitori Au luat parte la această întâlnire și toți s-au bucurat foarte mult, deoarece fiii unui slujitor
au fost mântuiți — De atunci am muncit în Indiana, Illinois, Missouri și Kansas — În prima zi a lunii
ianuarie m-am căsătorit cu domnul S. P. Etter din Hot Springs, Ark .—Apoi, în iunie, ne-am dus în
Iowa să ținem întâlniri—Dumnezeu ne-a chemat lângă Andaluzia, Ill.—Se părea că în acest loc
oamenii erau complet ignoranți pe subiectul lui Dumnezeu — El ne-a dat puterea de a-i lumina, iar
foarte repede, două vapoare cu aburi pline de oameni din Muscatine, Louisiana, au venit să ne
viziteze și au fost cu siguranță o mulțime fericită.

Apoi am mers la Canton, Ohio; și am avut slujbe de trezire pentru Biserica lui Dumnezeu pe Washington
Avenue. Am descoperit că biserica era spirituală, iar pastorul era plin de Duhul Sfânt. Căutătorii au ieșit la
altar în prima noapte pentru a fi mântuiți iar alții să fie vindecați în trup. O doamnă evanghelistă avea trei
tipuri de cancer, dintre care două erau interne; trecuse prin operații periculoase, dar cancerele s-au întors
mai rele ca niciodată. Ea a crezut că o altă operație i-ar lua viața. Un cancer era lângă sânul ei. Partea
laterală și brațul îi erau umflate grav. A venit la Canton să-i vadă pe ai ei pentru ultima oară, așa cum
credea ea, și mi-a spus despre cazul său trist. I-am spus să-și consacre viața din nou lucrării Domnului și
să-și dea boala ei către El, iar eu voi pune mâna pe ea și o să mă rog pentru ea și ea va fi făcută
sănătoasă. Ea a făcut așa și Domnul a vindecat-o. Ea a venit la întâlnire patru săptămâni și a fost unul
dintre cei mai buni lucrători ai noștri. Ea a mărturisit cu fiecare ocazie, ceea ce a făcut Domnul pentru ea.
Mulți alții au fost vindecați și făcuți să se bucure în dragostea Mântuitorului. Pastorul a continuat întâlnirea
câteva săptămâni după plecarea noastră cu mult succes. Au existat mai multe cazuri minunate de
Vindecare Divină în Canton prin slujitorul Bisericii lui Dumnezeu.

O doamnă care nu mersese de doisprezece ani era o invalidă neputincioasă. Copiii de școală o cunoșteau
când treceau pe lângă fereastra ei în fiecare zi; an după an au văzut-o sprijinită în pat. S-au dus slujitorul și
câțiva membri și au vorbit și s-au rugat de multe ori cu ea, până când, în cele din urmă, s-a atins prin
credință, de poala hainei Sale și a fost readusă la o sănătate desăvârșită. Apoi a venit spre întâlnirea
noastră, a urcat la amvon și mi-a spus că ar vrea să spună cum Domnul a vindecat-o. Slavă Domnului, ea
stătea acolo ca un monument al milei Sale, perfect sănătoasă. Alții fuseseră ridicați din paturile lor. Despre
unii, medicii au spus că ar putea să mai trăiască doar câteva ore. Aceasta este ceea ce ar trebui să facă
fiecare biserică din țară și dacă ar urma poruncile lui Hristos și ale Apostolilor, ar învăța vindecarea trupului,
precum și mântuirea sufletului; dacă ar face asta, ar fi o mie de suflete salvate acolo unde există acum
unul.

Întâlniri la Syracuse și Fostoria.

Din Canton, Ohio, am mers la Syracuse, Indiana, unde am organizat o trezire pentru Biserica lui
Dumnezeu, în același loc în care ținusem adunări cu doisprezece ani înainte. Oamenii veneau de la
cincizeci de mile depărtare și din toate orașele din apropiere. Oameni din toate clasele au fost aduși la
Hristos. Mulți au fost vindecați în trup. Unele dintre cazuri au fost publicate în ziare, dându-se numele celor
mai cunoscuți medici care au spus că nu pot fi vindecați, dar prin punerea mâinilor și rugăciunea credinței,
Iisus, Marele Medic, i-a făcut sănătoși. Una dintre cele mai remarcabile cazuri de vindecare a fost o
doamnă care a fost salvată și vindecată în același timp. S-a ridicat în picioare și a spus: „Sunt vindecată în
Duh, Suflet și trup”. Ea a coborât la magazine și locuri de afaceri și le-a spus oamenilor că este perfect de
bine. Știau în ce mare suferință fusese ea timp de douăzeci și unu ani. Când Cărțile vor fi deschise, vom ști
ce a făcut Domnul pentru oameni în Siracuza și în jur.

De la Trinity am mers la Fostoria, Ohio; am ținut întâlniri în Biserica lui Dumnezeu, Betel; patru au venit la
altar în prima noapte; la a doua întâlnire au fost câteva cazuri minunate de Vindecare Divină și o serie de
convertiri strălucitoare.
O femeie a fost salvată și vindecată de tuberculoză și alte boli. O alta doamna a fost vindecată de o mână
și un braț uscate sau schiloade. Două persoane, în vârstă de aproape șaptezeci de ani, au fost mântuite și
vindecate; au fost făcute perfect sănătoase. Aproape la fiecare întâlnire, zi și noapte, altarul era aglomerat.
Uneori se umplea de două sau de trei ori. Oamenii au venit peste o sută de mile în platforme; au venit din
toate părțile țării aducându-și bolnavii și toți cei care L-au atins erau vindecați.

Unii au fost aduși în pături și duși în ședință în ultima fază de tuberculoză. O doamnă a fost abandonată de
patru medici pentru a muri de tuberculoză intestinală. Ea a ajuns aproape pe moarte la altar, dar a fost
convertită și vindecată imediat. Soțul ei a fost atunci convins de puterea lui Dumnezeu și a fost mântuit. El
și soția s-au unit amândoi cu biserica.

Mulți care șchiopătau timp de zece, cincisprezece și douăzeci de ani au fost făcuți să sară. Laudă
Domnului. Unii aveau răni mari care supurau, iar membrele erau bandajate; mulți s-au vindecat de cele mai
grave tipuri de tumori; unii care erau surzi de la război, după douăzeci și opt de ani în care nu au putut auzi
niciun sunet, au fost făcuți să audă. Au fost vreo două sute cincizeci dintre toți vindecați de tot felul de boli.
Au fost făcuți sănătoși instantaneu prin punerea mâinilor și rugăciunea credinței. „În numele Meu vor
scoate draci, vor pune mâinile peste bolnavi și se vor vindeca.” Sute au fost vindecate de lepra sufletului și
au fost făcuți să bea adânc din Fântâna Mântuirii.
Cei care au fost mântuiți și cei care au fost vindecați au fost bucuroși să depună mărturie despre lucrurile
mari pe care le făcuse Domnul pentru ei. Nu au existat presupuneri, ci pozitive mărturii despre lucrarea
Domnului. Domnul a fost cu noi pentru a ne conduce la biruință. Slavă Domnului; Lucrarea era a Lui;
Puterea este a Lui și a Lui să fie toată slava, acum și pentru totdeauna, Amin.

Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte pentru marea mântuire și izbăvire de la puterea păcatului,
pentru suflet și trup!.

Întâlnire la Rising Sun.

Următoarea noastră întâlnire a avut loc la Rising Sun, Ohio, în Tabernacolul nostru pentru Biserica lui
Dumnezeu. Am fost acolo șapte săptămâni și am avut un succes bun. Slujitorii au venit din diferite biserici
din jur. Unii au parcurs multe mile, mulți au luat o poziție fermă pentru Dumnezeu și L-au lăudat pe Domnul
pentru lucrarea minunată pe care o făcea. Mulți au văzut pe bolnavi vindecați, pe șchiopi mergând, pe orbi
să vadă, tumori, cancere, răni deschise, și tot felul de boli incurabile vindecate, pentru prima dată în viața
lor.
Ei erau convinși că Isus este „Același ieri, azi și în veci” și au dat slavă lui Dumnezeu pentru faptele sale
minunate. Majoritatea acestor slujitori au spus că credeau că Vindecarea Divină era pentru biserica de azi,
la fel ca și pentru biserica de început, dar ei nu auziseră niciodată să fie învățată, sau să o vadă practicată
și nu știau cum s-o explice, și nu au avut curaj să înfrunte o biserică oficială formală și o lume
batjocoritoare. Mulți dintre slujitorii și evangheliștii au spus, în orice loc în care mergem de acum înainte,
vom predica întreaga Evanghelie, indiferent de ce bisericile sau lumea poate spune sau face. Domnul să-i
ajute să propovăduiască toate cuvintele vieții acesteia și să lupte stăruitor pentru credința, dată sfinților
odată pentru totdeauna. La fel cum Dumnezeu L-a trimis pe Isus în lume pentru a transmite mesajul Său,
tot așa Isus Îi trimite pe al Lui slujitori în lume pentru a predica Evanghelia Lui cu credincioșie. Vai de noi
dacă trădăm încrederea noastră.

Un bărbat a fost dus în adunare neputincios, nu mersese sau nu stătuse pe picioarele lui de doi ani și cinci
luni. Era paralizat și suferea foarte multă durere, avea și cancer la stomac și era aproape mort. L-am
învățat să se uite lai Isus pentru ajutor și pentru a avea credință pentru a crede că El îl va restaura la
desăvârșită sănătate. În timp ce ne rugăm pentru el, el a atins poala hainei Domnului Iisus Hristos, și s-a
ridicat și a umblat prin Cort, lăudând pe Dumnezeu. Adunarea a fost uluită și mulți au strigat: „Slavă lui
Dumnezeu”. El nu s-a putut îmbrăca singur timp de doi ani și jumătate, dar a doua zi dimineață el s-a
ridicat și s-a îmbrăcat singur. A participat la întâlnire timp de câteva săptămâni după ce a fost vindecat și cu
o față strălucitoare și fericită și-a dat mărturia de multe ori înaintea a sute de oameni, despre cât de
minunat L-a vindecat Isus. Mâinile, brațele și membrele i-au fost întărite. Tumorile de câțiva ani au fost
vindecate în timp ce noi am pus mâna și ne-am rugat rugăciunea credinței. Mai mulți care erau aproape
morți cu tuberculoză s-au vindecat. Domnul a chemat și a trimis pe mulți de la această întâlnire pe câmpul
de misiune, pentru a povesti despre Isus și despre marile Lui lucrări și despre puterea Lui de a salva o
lume pierdută.
Să dea Dumnezeu să strângă multe bijuterii pentru cununile lor de bucurie.

Întâlnire la Liberty Center.

Următoarea noastră întâlnire a avut loc la Liberty Center, Ohio, pentru Biserica lui Dumnezeu. Lucrători din
diferite biserici de pe kilometri în jur au venit să ajute în luptă, şi paisprezece slujitori au luat parte la
lucrare. Domnul lucra cu noi, confirmând Cuvintele cu semne și minuni. Mulți au fost făcuți să se bucure în
iubirea răscumpărătoare; tinerii și bătrânii și cei de vârstă mijlocie au fost aduși la Isus. Patru bărbați de la
optzeci până la optzeci și cinci de ani au fost mântuiți în mod strălucit. Un slujitor care a ajutat la întâlnire, a
avut plăcerea de a-i vedea pe doi dintre fiii săi și o fiică strălucitor salvați. Fiica lui a strigat cu voce tare
laudele lui Dumnezeu. Când a primit binecuvântarea, tatăl ei a căzut la podea ca un om mort. Fiul altui
slujitor a fost convertit, care Îl căuta pe Domnul de ani de zile; aproape că renunțase la aceasta din
disperare. Mulți au fost vindecați de cele mai grave boli.

O femeie era aproape neputincioasă de patru ani cu probleme ale coloanei vertebrale; ea a fost salvată și
vindecată. Soțul ei era un necredincios; a amenințat că o părăsește, și n-a lăsat-o să vină la întâlnire, dar
după câteva zile a fost convins că s-a vindecat și l-a adus la întâlnire, unde el mărturisit Domnului că a
făcut minuni pentru soția sa; el a venit la Domnul, a fost mântuit și a plecat să lucreze pentru Stăpân. O altă
doamnă era infirmă cu reumatism timp de patru ani; era umflată și bandajată, iar mâinile ei erau
anchilozate; nu se putea îmbrăca singură, nici să-și pieptene părul, timp de patru ani. Dragul Domn i-a
salvat sufletul și i-a vindecat trupul suferind. Ea a mers prin biserică cu mâinile sus, lăudând pe Dumnezeu.
A fost adusă o doamnă slujitoare la întâlnire aproape moartă de tuberculoză. Ea a fost făcută sănătoasă; și
a participat la slujbe zi și noapte timp de aproximativ patru săptămâni. Lui Isus să fie toată gloria pentru
lucrările Sale minunate în Liberty Center.

Întâlnirea Muscatine.

De atunci am lucrat prin statele Indiana, Ohio, Kansas, Missouri, Illinois și St. Louis, Mo. În prima zi a lunii
ianuarie 1902, m-am căsătorit cu domnul S. P. Etter din Hot Springs, Ark. Apoi ne-am întors în Iowa, unde
lucrasem cu șapte ani în urmă. Am ținut întâlniri timp de șapte săptămâni în Muscatine, în zona Târgului.
Aceasta a fost a treiea întâlnire de tabără ținută de noi în acel oraș. Întâlnirea a fost foarte profundă din
punct de vedere spiritual, din prima. Domnul și-a pus pecetea pe ea cu semne mari și minuni, mântuind
suflete și vindecând trupuri. Mulți care fuseseră mântuiți printr-o experiență profundă cu vreo opt ani
înainte, muriseră în triumfurile unei credințe vii; astfel încât Lucrarea Domnului era bine clădită în jurul
acestei părți a statului Iowa și mulți trăiesc astăzi cu toate că cea mai bună abilitate medicală nu a reușit
să-i vindece. Viețile lor au fost cruțate pentru cei iubiți ai lor, iar părinții cruțați să aibă grijă de copiii lor.

Mulți propovăduiesc Evanghelia și împrăștie sămânța peste pământ; dând Pâinea Vieții sufletelor
înfometate.

Următoarea întâlnire a avut loc la Andalusia, Ill. Am avut întâlniri acolo timp de trei săptămâni. Mulțimi mari
au participat zilnic și mulți au fost convertiți și vindecați de tot felul de boli. După două Sabate de când am
fost noi acolo, un vapor cu aburi a venit din Muscatine cu aproape o sută dintre convertiții ultimei noastre
întâlniri. Aproape tot orașul a ieșit la râu să-i întâlnească. În timp ce se apropiau de țărm, au cântat „Barca
de salvare”. Aceasta a fost o priveliște minunată; ne-a făcut să ne gândim la Nava Sionului care aterizează
pe Țărmul de Aur al acelei frumoase Cetăți a lui Dumnezeu, întâmpinați de oștile cerești.
Apoi, când a venit ceasul întâlnirii, ei au dat mărturii sonore despre marile binecuvântări pe care le-a dat
Dumnezeu, prin salvarea și vindecarea unui număr dintre ei. Foarte mulți au venit din locuri diferite și s-au
bucurat să adauge mărturia lor despre ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei. Mulți dintre ei au fost mântuiți
și vindecați cu șapte și opt ani în urmă, când am mers prima dată în Iowa. Mulți dintre ei, după ce au suferit
boli cronice, și după ce a fost abandonați de cei mai buni medici; bolile lor nu s-au mai întors. Mulți dintre ei
nu mai avuseseră nici un medic în casă de atunci. Aceste mărturii minunate au fost foarte benefice tinerilor
convertiți, spunând ce a făcut Domnul pentru ei, în suflet și trup, și cum au fost păstrați prin puterea lui
Dumnezeu. Păreau atât de strălucitori și fericiți, încât convingerea a căzut asupra congregației. Ei știau că
sunt adevărate mărturii pentru Dumnezeu. Cred că toți care au fost prezenți își vor aminti întotdeauna
aceste întâlniri.

Capitolul LII.
Întâlnirile de la Prospect Park și Moline au fost marcate cu un mare succes — convertiți din
Muscatine au venit și au fost botezați în Frumosul Lac — Ne-am întors apoi în Andaluzia și am ținut
o întâlnire de trei săptămâni în sală — Înapoi din nou la Moline, Ill. — Aici am ținut întâlniri în Mars
Hall — A fost minunat, pentru că peste două mii au fost convertiți și vindecați — Numai Eternitatea
va spune despre Lucrarea Puternică pe care a făcut-o Dumnezeu acolo — Mărturii

În 1903 am ținut întâlniri în frumosul Parc Prospect timp de trei săptămâni și am avut un succes bun. Mulți
s-au născut în Împărăția Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos și mulți au fost vindecați de toate
bolile lor. Interesul a fost mare când am închis, dar a trebuit să facem asta pentru că vremea a devenit atât
de rece și umedă. Am botezat în frumosul lac; o mulțime mare a asistat la scena sublimă. Cum unul după
altul s-a ridicat din „mormântul de apă și puterea Domnului a fost manifestată, toți am fost făcuți să ne
bucurăm în prezența Domnului. Mai mulți veneau din Muscatine și Andaluzia și au fost botezați și au simțit
că ei au fost bine plătiți pentru sacrificiul pe care îl făcuseră venind de departe. Am plecat de acolo înapoi
în Andaluzia, unde am ținut ultima întâlnire în cortul mare. Domnul fusese acolo cu mare putere; țara
înconjurătoare era agitată; mulți au fost mântuiți și Dumnezeu și-a susținut cuvântul cu semne și minuni;
mulți au fost vindecați și mulți au căzut prosternați sub puterea lui Dumnezeu și au primit minunate
binecuvântări. Ne-am întors a doua oară la apelul lor urgent pentru ca munca să fie mai ferm stabilită. În
timp ce eram plecați, oamenii din Moline au continuat cu munca, iar interesul a fost atât de bun, încât ne-au
deschis calea să venim înapoi. Eram sigură că Domnul ne cheamă. Ne-am început munca în Warr Hall.
Lucrarea a fost minunată din prima; altarul era înghesuit zi şi noapte de cei care doreau să se
convertească sau să fie vindecați. În primele patru săptămâni au fost o mie trei sute de oameni închinați la
altar; eu m-am rugat pentru fiecare, „cu punerea mâinilor și aproape toți s-au convertit sau au fost readuși
pe cale, și aproape toți s-au vindecat de la una până la o duzină de boli.

Puterea a fost prezentă la fel cum a fost în zilele lui Hristos, și a apostolilor – noi nu am citit despre niciun
loc unde lucrarea a fost mai mare - șaizeci la altar pentru vindecare simultană, în ședința de după-amiază.
Aproape toți s-au ridicat bucuroși, arătând prin mărturiile lor că erau perfect bine. Mulți oameni în galerie au
strigat sau au fluturat mâinile; uneori aproape toată casa plângea din pricina minunilor strălucite care s-au
făcut înaintea tuturor.

Scenele au fost minunate; la fiecare întâlnire ei abia așteptau până le dădeam posibilitatea de a veni la
altar; atunci era o aglomerație; ei i-au adus pe scaune; pe pătuțuri; și pe perne; orbi, șchiopi, ologi, surzi,
muți și paralitici; cei care erau pe moarte de tuberculoză, tumori, cancer, otrăvire a sângelui, catar al
stomacului și plămânilor; oase zdrobite și orice altceva — toate bolile cronice care nu puteau fi vindecate
de nicio putere pământească — i-au pus la picioarele lui Isus și ca la marea trezire a lui Petru au încercat
să se apropie suficient pentru ca umbra lui să cadă peste ei, așa a fost și aici toată lumea a încercat să se
apropie cel mai mult de mine, ca cei de la Scăldătoarea Bethesda, pentru a ajunge mai întâi în apă. Unul
după altul s-au vindecat; uneori într-o oră toți se bucurau. Oamenii care se uitau au văzut cum tumori mari
și gușa pleacă, iar cancerele dispar; copiii s-au ridicat și au mers, ceea ce nu mai făcuseră niciodată
înainte. Ei au văzut pe surzi auzind, pe cei muți vorbind, pe cei care nu au auzit sau vorbit niciodată
înainte. S-au mirat și au fost uimiți; au spus că au văzut lucruri ciudate și au dat slavă lui Dumnezeu pentru
marea Sa putere și dragoste pentru umanitatea suferindă.

Poliția s-a interesat să aducă bolnavii în ambulanță și ducându-i pe tărgi. Un bărbat era complet neajutorat
cu reumatism inflamator. Nu își putea mișca degetele și suferea foarte mult cu febră. El a fost mântuit și
vindecat și a mers pe platformă, apoi a mers afară și în jos până la secția de poliție. Când au venit ofițerii
după el, el era plecat. Au râs și au luat pătuțul și au ieșit. Necredincioși și tot felul de păcătoși care nu
crezuseră niciodată în Dumnezeu, erau convinși de realitatea religia lui Isus și s-au convertit.

Un medic, unul dintre cei mai buni bărbați din oraș (dar bisericile nu puteau face nicio impresie asupra lui)
când a văzut atât de mulți dintre pacienții săi vindecați, a fost convertit și a devenit un lucrător serios.
Bărbați și femei de tot felul, atât oameni de afaceri, cât și alții, au venit pentru vindecare si au primit cura
dublă. Superintendentul Colegiilor de Afaceri din Tri-Cities și-a adus tatăl de la distanță, care trebuia să
folosească un cornet acustic pentru ureche. El a plecat cu fiul său cu auzul restaurat. Zeci de catolici au
fost convertiți şi vindecați. O călugăriță care era șchioapă și bolnavă cu inima timp de cincisprezece ani și
nu a putut primi ajutor nicăieri, a fost salvată și perfect vindecată. Ea s-a întors și a dat slavă lui Dumnezeu.

Unii evrei, una, soția unui rabin, au venit pentru vindecare. Când a venit prima dată, ea a întrebat dacă nu
ar putea fi vindecată fără Isus. I-am spus că nu, nu poate. Ea a spus că nu vrea să aibă de-a face cu Isus.
Ea era grav afectată și a avut de suferit mult, timp de mulți ani. Am vorbit ceva cu ea, apoi a plecat; dar ea
s-a întors în câteva zile, a fost mântuită și vindecată și L-a mărturisit pe Hristos public, lăudându-L pentru
faptele Sale minunate.

Au venit mulți suedezi și germani și alte naționalități. Nu ne-am putut înțelege unii cu alții, dar au fost
vindecați și convertiți. Un bărbat care a avut astm la inimă s-a vindecat instantaneu. Unul care suferea de
probleme cu gâtul și de asemenea, din cauza problemelor pulmonare, plecase în Colorado sperând să se
îmbunătățească; dar în schimb el s-a înrăutățit și a trebuit să vină acasă ca să moară. El a fost convertit și
s-a vindecat instantaneu, prin punerea mâinilor și rugăciune. Pentru mulți care încercaseră cel mai bun
tratament medical ca ajutor, schimbarea climei și orice alte mijloace umane, dar au fost abandonați să
moară, Dumnezeu a dat o nouă șansă de viață pentru a-I sluji.
O femeie și-a adus copilul de doi ani și șase luni; era total neputincios, iar ea l-a adus pe o pernă. Timp de
doi ani, ea nu s-a dezbrăcat niciodată să se culce, doar să-și schimbe hainele. Copilul nu era liniștit de loc
nici pentru un minut măcar din pricina suferinței prea mari. M-am rugat pentru copil, apoi i-am spus să se
întoarcă și să ia loc pe scaun, că copilul va merge la culcare și în curând va umbla. În câteva zile a adus
copilul înapoi, era bine. L-a pus la tribună; râdea și se juca și și-a mutat mânuțele către mine; vorbea și
mergea.

Întreaga adunare s-a bucurat de lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Un om care era un necredincios și-și
adusese băiețelul care avea rahitism; nu-și putea folosi membrele lui, puterea i se ducea toată la cap. Când
mama l-a adus pe copil, tatăl a râs și-a bătut joc de ea, dar când a luat copilul acasă și a început să
meargă, tatăl a fost atât de afectat încât s-a prăbușit și a spus că ar dori să fie convertit și ar sluji lui
Dumnezeu. El este un creștin foarte aprins astăzi. El l-a adus pe băiat la întâlnire și l-a pus jos și l-a pus să
meargă înainte și înapoi înaintea oamenilor, era unul dintre cei mai înfocați oameni pe care i-ai văzut
vreodată. Acum copilul este în regulă; acea creștere îngrozitoare din capul lui s-a oprit.

Doi băieți au fost aduși de la școala de surdo-muți. Duhurile surde și mute au fost alungate și amândoi au
vorbit și au auzit perfect. Au venit trei muți — doi bărbați și o femeie. Toți și-au primit auzul și vorbirea.
Femeia a fost vindecat și de alte boli, dintre care două au fost probleme cardiace și tumori. Când soțul ei a
văzut că s-a vindecat și că tumoarea a dispărut, a plâns și a lăudat pe Domnul. O femeie a fost
transportată într-un scaun pat; era invalidă de paisprezece ani. Ea s-a ridicat din pat și s-a plimbat pe hol,
iar oamenii au fost uimiți.

O femeie din Moline a venit cu cancer; ea fusese lăsată să moară de către toți medicii. Mama ei a murit de
cancer. Hainele ei doar atârnau de ea — ea nu putea suporta nimic care să o atingă, pentru că cea mai
mică presiune îi produceau vărsături. Când am văzut starea în care se afla, atât de umflată și deformată,
am aruncat înapoi învelitoarea ei și le-am spus oamenilor să se uite la ea, era pe moarte de tumoră
canceroasă, dar Domnul avea să o vindece și să le ia pe toate chiar atunci. Ea nu putea să îngenuncheze,
așa că i-am spus să stea la altar și că Dumnezeu avea de gând să o vindece chiar acum. Mi-am pus
mâinile peste ea și, în numele lui Isus din Nazaret, eu am poruncit spiritelor necurate să iasă din ea. Toată
durerea și mizeria, cancerul și tumora, toate au murit. Ea s-a ridicat înaintea tuturor celor care priviseră, din
galerie în jos, lăudând pe Domnul și spunând că era perfect vindecată. Ea s-a întors și a mărturisit că era
sănătoasă și bine. Din galerie și peste tot holul s-au ridicat strigăte. Oamenii puternici au plâns și bărbați și
femei au venit și au îngenuncheat la altar, spunând: „Cred că este un Dumnezeu; Vreau să fiu creștin.”

A venit o doamnă din Iowa, aproape moartă de tumoră; ea a fost abandonată de către specialiștii din
Chicago şi St. Louis. Durerea era atât de mare încât nu putea sta nemișcată nici un minut. Când a venit la
adunare și la altar, ne-am pus mâinile și în numele lui Isus din Nazaret, am poruncit spiritului tumoral cu
toate lucrările și durerile, să iasă din ea. Ea a fost vindecată și s-a ridicat strigând și lăudându-L pe
Dumnezeu, care o vindecase atât de minunat. Ea a stat câteva zile fără un semn de tumoră, a dat multe
mărturii sonore și a început acasă să spună ce lucruri mari a făcut Domnul pentru ea. Publicul s-a uitat cu
uimire la minunile puternice pe care Dumnezeu le făcea prin mâinile noastre.

Un bărbat a venit din Iowa, care fusese infirm timp de șapte ani. El a fost otrăvit de la fumul cu plumb în
timp ce lucra în fabricile de topire din St. Louis. Otrava îi era prin tot corpul și se așezase mai mult în
membrele lui, picioare și degetele de la picioare. Stătea și lucra puțin cu mâinile, făcând ornamente din
scoici de midii, încercând să ajute să-și întrețină familia. Când a venit era umflat peste tot; și era din ce în
ce mai rău și nu putea rezista prea mult; doctorii nu-i puteau da nicio speranță. A fost vindecat perfect.
Prima dată când a venit la întâlnire puterea i-a fost restabilită. A doua zi umflătura a dispărut din corp, așa
că hainele păreau să atârnă de el. Când el a venit în hol, era o domnișoară infirmă, la picioarele scărilor, și
el a luat-o și a cărat-o sus spre hol. Oamenii au rămas uimiți.

O fată de treisprezece ani, surdo-mută de la naștere, a venit de la școala de surdo-muți. Părinții ei

încercaseră totul pentru ca ea să vorbească și să audă. Ei au adus-o la mine. În numele lui Isus, duhurile
au fost izgonite, surdul a auzit iar mutul a vorbit. Ea a strigat: „Mamă, aud”. Oamenii priveau cu uimire și au
dat slavă lui Dumnezeu.
O femeie și-a adus băiatul, în vârstă de șase ani, plin de tumori pe tot corpul; cea mai îngrozitoare vedere
pe care ai văzut-o vreodată, atât de deformată. Erau în gâtul lui și în traheea lui; avea o tuse urâtă cu ea,
aproape sufocându-l de moarte; el a fost tratat de douăzeci de medici și a avut trei operații. Nu se putea
odihni un minut, noapte sau zi. De prima dată când ne-am rugat pentru el, suferința lui s-a sfârșit, și a
dormit ca un bebe! Era liniștit zi și noapte. Oamenii puteau vedea cât de repede dispăreau tumorile. A fost
un munte grozav, dar în nume lui Isus a fost îndepărtat și aruncat în mare. Zeci de surzi de toate vârstele
au fost vindecați – cei născuți surzi, de la bebeluși la patruzeci sau cincizeci de ani. Alții cărora timpanele le
fuseseră distruse în moduri diferite, le-a fost restaurat și au fost făcuți să audă. O doamnă din sud Dakota
era surdă la o ureche timp de patruzeci de ani, iar brațul ei fusese paralizat timp de nouăsprezece ani; nu
putea să-l ridice la cap, dar a fost instantaneu vindecată.

Am continuat întâlnirea de Crăciun și am încheiat în ultima noapte a anului. Interesul a fost cel mai mare
spre final. Atâția s-au înghesuit la altar încât era imposibil să te rogi pentru toți. Domnul a dat mare putere
în predicarea Cuvântului și a făcut multe minuni prin mâinile noastre, în așa fel încât mulțimea nu a putut fi
ținută înapoi, și frica de Dumnezeu a căzut peste ei și au rămas uimiți și au zis: „Cu siguranță Domnul este
în acest loc.” Bătrânii ziceau: „Sunt zilele din urmă; păcătoșii ar trebui să se grăbească lui Hristos.”

Peste două mii au venit sau au fost aduși la altar. Ne-am rugat pentru ei și majoritatea au fost convertiți sau
recuperați. Aproape toți au fost vindecați de la unu la zeci de boli cronice. Sute au fost convertiți și
vindecați în același timp; primind dublu leac, mântuirea pentru suflet și vindecarea pentru trup; ca fiul
paralitic căruia Hristos i-a spus: „Fiule, păcatele îți sunt iertate; ridică-te, ia-ți patul și umblă." Căci ce este
mai ușor să spui: „Păcatele tale îți sunt iertate” sau, să spui: „Scoală-te și umblă." Vedeți că una a fost la fel
de ușor de făcut pentru Domnul ca și cealaltă și El le-a făcut pe amândouă îndată, căci El Însuși a luat
neputințele noastre și a purtat bolile noastre.” Mat. 8. 17. Domnul a intenționat ca Vindecarea sufletului și a
trupului să meargă împreună, ca lumea să poată crede că El era Același (Evr. 13. 8), și să creadă raportul
nostru și să știe că Domnul ne-a iubit așa cum L-a iubit pe Fiul Său
.
Înainte de a închide adunarea, am închiriat Galeria de Artă. Am lăsat munca în sarcina trupei până m-am
întors înapoi. Au trecut patru luni de când am plecat. Avuseseră întâlniri bune în fiecare săptămână, iar
sala a fost plină și aglomerată în cea mai mare parte a timpului. Au existat multe convertiri strălucitoare și
multe răspunsuri minunate la rugăciuni. Multora li s-au vindecat trupurile; unii s-au vindecat în casele lor în
timp ce trupa se ruga pentru ei în biserică. Exista un asemenea interes, încât noi ne așteptam, cu voia
Domnului, să ne întoarcem în primăvara viitoare, la 1 iunie 1903, cu cortul nostru și să lucrăm pe timpul
verii în Tri-Cities, Moline, Rock Island și Davenport.

Avem câteva mărturii care au fost scrise și tipărite, de unii dintre cei care au fost mântuiți și vindecați. Au
trimis câteva mii să spună lumii ce Mântuitor minunat avem și ce lucruri mărețe făcuse El pentru ei. Noi
vom publica câteva dintre cele multe, cu acest raport. După patru luni acești oamenii sunt bine și Îl laudă
pe Domnul pentru bunătatea și îndurarea Lui în mântuirea noastră de păcatele noastre și vindecarea de
bolile noastre, care sunt efectul păcatului; și păstrarea noastră bună și fericită printr-o credință prezentă
într-un Hristos viu, prin Sângele Mielului care curăță și vindecă.

Acum, Duhul Sfânt să pună aceste cuvinte în mințile și inimile voastre, astfel încât toți cei care citesc să
poată ști că Isus este „Același astăzi” și că ceea ce El a făcut pentru aceștia, El va face pentru tine, dacă
renunți la păcat și te încrezi în El. Amin.

Mărturii.

„Voi sunteți Martori” și considerăm că este un mare privilegiu să împărtășim cu prietenii noștri mulți ce
mărețe lucruri a făcut Domnul pentru noi.

De la O. W. Looker, M.D., Moline, Ill.

Am participat la întâlnirile doamnei Etter la Prospect Park, Moline, Ill. Am primit o binecuvântare în sufletul
meu și i-am spus doamnei Etter că, dacă aș putea să cânt așa cum obișnuiam să cânt, ar putea face ceva
pentru a ajuta. Plimbările de noapte pe vreme rea, îmi provocaseră probleme la gât și m-a făcut răgușită.
Ea mi-a spus să-i cer Domnului să-mi vindece gâtul, ceea ce am făcut, și am simțit că boala pleacă. De
atunci am reușit să cânt două ore o dată, după-amiaza și seara, timp de aproape două luni, și până acum
răgușeala mea și problemele de gât au dispărut.

De la doamna Laura Cox, Spokane, S. Dak.

În timp ce vizitam rudele din Moline, am participat la întâlnirile doamnei Etter și le-am găsit foarte
interesante. Am văzut lucrări minunate făcute prin harul lui Dumnezeu. Tatăl meu fiind un slujitor al
Evangheliei, am fost crescută creștină și am fost plină de credință în Dumnezeu. Eram surdă de
aproximativ patruzeci de ani și văzând atât de mulți vindecați prin rugăciunile surorii Etter, am avut credință
să cred că Dumnezeu mă va vindeca de surditate. Așa că o prietenă de-a mea care era afectată de
reumatism și eu am decis să îi cerem la sora Etter să se roage pentru noi, ceea ce a făcut. În timp ce ea se
ruga pentru prietena mea, am primit o mare binecuvântare. Am simțit că brațul stâng, care fusese paralizat
de nouăsprezece ani, începe să se vindece și acum este în regulă. De asemenea, am primit si auzul în
aproximativ cinci minute după ce sora a început să se roage pentru mine. Prietena mea s-a vindecat și de
reumatism, pentru care amândouă îi mulțumim Domnului.

De la doamna C. F. Benker, 3322 Park Fifteenth St., Moline, Ill.

Prin învățăturile doamnei Woodworth-Etter, eu și întreaga mea familie am fost vindecați și mântuiți. Fiica
noastră, în vârstă de doisprezece ani, a fost prima care a mers la întâlnire. S-a vindecat de ochi slăbiți și de
probleme cu rinichii. Când am văzut cum Dumnezeu o binecuvântase, am crezut că era timpul să merg și
eu. M-am dus la altar pentru a fi mântuită și Dumnezeu m-a vindecat și de ochii slabi. La scurt timp după
aceea am răcit foarte rău, boală care s-a instalat în plămânii mei. Am suferit grav, dar Dumnezeu mi-a dat
putere să merg până la întâlniri. Doamna Etter s-a rugat cu mine și și-a pus mâinile pe plămânii mei și am
fost imediat ușurată.

Băiatul nostru, în vârstă de nouă ani, a fost chinuit la fel ca mine. L-am dus și pe el și s-a vindecat și el.
Copilul nostru nu a mers până la vârsta de doi ani și când a început să meargă picioarele lui s-au răsturnat
astfel încât a mers pe părțile laterale ale lor. Nu avea deloc mușchi la membre și mânuțele lui erau caloase
de la târâtul pe podea. Dar toate acestea au dispărut și acum merge la fel de bine ca orice copil. Doamna
Etter sa rugat cu el doar o singură dată. Soțul meu a făcut insolație în urmă cu aproximativ un an și de
atunci avea tulburări la cap. Dar când și-a dat inima lui Dumnezeu, doamna Etter și-a pus mâinile pe capul
lui și s-a rugat pentru ca el să fie ușurat de durerea cumplită din cap, și Dumnezeu a luat-o pe toată.

De la Frank S. Johnson, Moline, Ill.

Eram surd de peste șaisprezece ani. Medicii au spus că îmi erau timpanele distruse și nu voi auzi
niciodată. Am fost convertit la întâlnirile doamnei Woodworth-Etter și prin punerea mâinilor în numele lui
Isus auzul meu a fost restaurat, pentru care îl laud pe Domnul.

De la doamna Sarah E. Kisor, 2303 Fifteenth Street, Moline, Ill.

Pentru o perioadă de șase săptămâni, acum treizeci și patru de ani, nu era de așteptat să trăiesc din
pricina reumatismului, iar în urmă cu doisprezece ani am fost închis în camera mea timp de șase luni
cu aceeași boală, neputând să respir nici măcar odată în timp ce eram culcată, in acel timp. Treptat am
devenit suficient de bine ca să muncesc din greu, dar, o, așa dureri în carne și articulații, cum am suferit în
toată această vară, încât încet dar cu sigur îmi pieream puterea de folosire a membrelor, așa că de multe
ori după o plimbare de cinci blocuri, urlam și plângeam de durere și trebuia să mă întind de îndată ce
ajungeam în casă.

Pe la sfârșitul lunii septembrie am fost vindecat la întâlnirile sorei Etter din parc, și de atunci nu am mai
avut nicio durere în carne. De șapte ani nu mai îngenuncheam la împărtășanie, dar acum pot să
îngenunchez, să alerg în sus și în jos pe scări, să merg douăzeci și patru de blocuri la biserică și acasă din
nou și să-mi fac treaba pentru cei patru din familie. Laudă Domnului pentru că m-a vindecat.

De la W. H. Ticken, 213 Second St., Moline, Ill.

Am fost convertită și vindecată la întâlnirile surorii Etter. Am avut cancer, tulburări la ficat și plămâni, de la
care am suferit mari dureri, dar m-am vindecat instantaneu prin punerea mâinilor de către sora Etter pentru
care îi mulțumesc lui Dumnezeu.
Pentru cei interesați: — Am avut următoarele boli: cancer, tumoră, boală de inimă, astm, catar al
bronhiilor, reumatism și tulburări renale. Pentru săptămâni la rând, trebuiam întoarsă în pat pe un cearșaf;
de multe ori am fost la porțile morții. Am căutat fără rezultat cel mai bun tratament medical din Tri-Cities.
Medicii nu mi-au dat nicio speranță, chiar și printr-o operație. Eram foarte deformată cu tumora; toată
lumea putea s-o vadă. Am fost la întâlnirile doamnei Woodworth-Etter și am fost convertită și când am
văzut pe mulți alții vindecați, Domnul mi-a dat credință că eu aș putea fi vindecată. Am mers înainte spre
altar și doamna Woodworth-Etter a întins o mâna asupra mea și în numele lui Isus Hristos a poruncit
tuturor duhurilor necurate să iese din mine. Tumoarea mare cu toate celelalte boli și durerea au trecut. Am
simțit că se stinge. Întregul meu corp a simțit lumină și am fost umplută cu Sfântul Duh. De atunci am fost și
sunt perfect sănătoasă. Îmi fac treburile mele casnice pentru unsprezece în familia mea și patru spălări
pentru alte familii per săptămână. Din moment ce Dumnezeu m-a făcut întreagă, particip la întâlniri în
fiecare zi. Adresa mea este nr. 1200 Strada treizeci și cinci, Rock Island, Ill.

De la H. Petersen, nr. 1604 Al doilea bulevar, Moline, Ill.

Pentru cei interesați: — Mărturisesc prin prezenta minunatele leacuri făcute de către doamna Woodworth-
Etter în vindecarea celor șchiopi, surzi și a diverselor alte infirmități de natură umană. Toate prin credința
într-un mare Dumnezeu iubitor și atotputernic căruia îi dăm toată lauda și slava. Infirmitățile numite mai sus
și vindecarea lor le-am văzut cu ochii mei.

De la Samuel Burrows, 66 de ani, Moline, Ill.

Acum patru ani, pe 26 a acestei luni, am avut un atac foarte sever de gripă, și de atunci sunt mai mult sau
mai puțin bolnav. Acum doi ani mi-au spus medicii că am avut un ușor atac de astm; a continuat să se
înrăutățească și cam cu patru luni în urmă s-a spus că a fost un astm cardiac și foarte sever, de asemenea.
Doctorul meu făcuse tot ce era posibil să facă pentru mine. Nu puteam să lucrez, așa eram de trei luni. Am
auzit de întâlnirile ținute de doamna Woodworth-Etter în Warr’s Hall și am mers pe 10 noiembrie și am fost
vindecat în acea după-amiază, în cinci minute. M-am bucurat de la acea dată în care corpul meu a fost
vindecat și am primit dreptul clar la o casă în cer. Sunt la serviciu de trei săptămâni. Niciodată nu-L pot
lăuda pe Dumnezeu suficient pentru lucrare minunată săvârșită în mine și vreau să spun prin harul lui
Dumnezeu, când lucrarea vieții se va sfârși, pentru că-i voi întâlni pe toți credincioșii din casa Tatălui
Nostru de sus.

Din Peter Johnson, strada 831 Fifteenth, Moline, Ill.

Acest lucru este pentru a certifica că eram un bolnav de mai bine de trei ani. Am căzut jos atunci la
magazin și am fost dus acasă cu ambulanța. Am stat întins timp de zece săptămâni, o parte bună de timp,
inconștient. De atunci am fost dus acasă în același mod și în toți acești ani am suferit tot timpul dureri în
ceafă și coloana vertebrală. Aveam insomnii și nu puteam dormi fără medicamente. Aveam, de asemenea,
reumatism sciatic și probleme cu rinichii. Am fost vindecat de toate aceste necazuri la Prospect Park, la
întâlnirea doamnei Etter. Am îngenuncheat la altar, doamna Etter și-a pus mâinile pe mine și în numele lui
Isus Hristos a poruncit tuturor duhurilor necurate să iasă din mine. Ea i-a cerut apoi Domnului să vindece
rănile și să-mi dezvolte trupul prin puterea vindecătoare a lui Isus Hristos. M-am ridicat de pe altar perfect
bine și puternic, și am fost umplut cu duhul lui Hristos. De atunci sunt vindecat de toate acestea boli. Pot
dormi bine și pot participa la întâlniri noaptea. Îl laud pe Domnul, care a luat neputințele noastre şi a purtat
bolile noastre, prin ale căror răni am fost vindecat.

De la Vincent Anderson, Moline, Ill.

Acum trei ani am căzut de la douăzeci și două de picioare de pe o scară și mi-am spart un timpan, așa că
de atunci sunt total surd la acea ureche. Dar acum, slavă Domnului, de când Doamna Etter s-a rugat
pentru mine auzul mi-a fost restabilit.

De la Arthur E. Willis, East Moline, Ill.

Prieteni: De nouă ani și șase luni sunt afectat de scrofulă, reumatism și catar al gâtului. Am fost tratat de
cincisprezece doctori, niciunul dintre ei nu mi-a făcut ceva bine. Mă durea atât de mult încât nu puteam
dormi nici nopțile nici să am zile de odihnă. Nu puteam să mănânc și eram gata să renunț și să mor.
Cheltuisem toți banii pe care îi puteam obține ca ajutor, dar nu mai puteam primi nimic. Am auzit de
întâlnirile Evanghelice ale doamnei Etter și ceea ce ea, prin Dumnezeu, făcea și am decis să merg la una și
să văd dacă Dumnezeu mă poate ajuta. Eram la altar și cam la cinci minute după ce sora începuse să se
roage pentru mine, când am simțit puterea de vindecare prin trupul meu și prin puterea lui Dumnezeu am
fost vindecat chiar acolo. Nu puteam merge, acum pot să alerg. Abia puteam vorbi, acum pot să-L laud pe
Dumnezeu cu o voce clară.

De la C. E. Person, 19½ Ave.South Moline, Ill.

Am avut o hernie de peste douăzeci și șapte de ani și acum sunt un om bine. Am fost convertit și vindecat
în același timp, lăudat fie Domnul.

De la Ben Long și familie, Moline, Ill.

Sora Etter: — Câteva cuvinte de la mine pentru a le arăta oamenilor cât de mult ați făcut pentru soția mea
și pentru mine, îți pot fi de folos în munca ta bună, în același timp, mulțumim pentru rugăciunile tale pentru
noi. Soția mea a fost dusă în parc în septembrie. În acel moment, ea fusese lăsată să moară, dar prin
punerea mâinilor și rugăciune, ea s-a făcut bine și sănătoasă. Slavă Domnului, în veci, Amin.

Din Maud Ford, strada 1218 Seventeenth, Moline, Ill.

De mai bine de zece ani am avut probleme epileptice. Am fost la cei mai buni medici, dar nu au reușit să
găsească un leac. Acum pot spune „Lăudat pe Dumnezeu pentru puterea lui de curățire şi de vindecare”,
căci i-am dat păcatele mele și el mi-a luat boala. Lăudați-i numele pentru totdeauna!

De la doamna Maggie E. Johnson, 831 Fifteenth street, Moline, Ill.

Pentru beneficiul umanității suferinde și pentru slava lui Dumnezeu, voi spune că am a avut următoarele
boli: Catar de stomac, gastrită, tulburări hepatice și deplasare a ficatului. Eram în mare suferință de
șaisprezece ani. Am încercat la cei mai buni doctori de aici și am avut un specialist din Chicago. A spus că
singurul lucru care putea fi făcut era să fiu supus unei operații, dar că nu puteam supraviețui prin ea. Eu am
participat la întâlnirile de la Prospect Park toamna trecută, iar prin învățătura doamnei Woodworth-Etter, am
crezut că Dumnezeu mă poate vindeca și mă va vindeca. Când și-a pus mâinile peste mine, în numele lui
Isus, toate bolile au dispărut și am fost instantaneu vindecată. Asta a fost acum aproape trei luni. Acum îmi
fac propria treabă și particip la întâlniri de două ori pe zi. Mulțumim lui Dumnezeu pentru dubla
binecuvântare, mântuită și vindecată.

De la doamna M. E. Bionn, Moline, Ill.

Am suferit de o tumoare timp de opt luni și aveam dureri mari încontinuu. Eu am fost examinată și tratată
de specialiști din St. Louis și Chicago, care au spus că nu era nicio speranță, nu puteau face nimic pentru a
mă elibera sau a-mi alina durerea. Atunci m-am dus la doamna Woodworth-Etter, care ținea întâlniri la
Moline, și acolo eu am fost condusă să-i dau totul lui Isus. Când s-a rugat pentru mine și și-a pus mâinile în
numele Domnului, tumora cu toată suferința a trecut pentru totdeauna. Am fost făcută imediat sănătoasă și
sufletul meu a fost umplut de iubirea lui Dumnezeu.

De la doamna Alice M. Waite, Park Ridge, Ill.

Pentru cei pe care îi poate interesa: — Acesta este pentru a certifica că am suferit de catar al capului timp
de șase ani, efectele unui abces în tâmpla stângă, de probleme feminine timp de nouă ani și de un cancer
de stomac timp de trei ani. Timp de peste un an nu am reușit să-mi suport îmbrăcămintea strânsă și am
putut vedea că aceasta era din ce în ce mai mare, iar orice mică presiune îmi făcea foarte rău și îmi
producea leșin. Mama mea a murit cu cancer la stomac pe vremea când noi locuiam în Rock Island. Dr.
Arp, Wessel și Wyland au operat-o. Dr. Arp este medicul nostru de familie. Am fost la el cu stomacul meu
în urmă cu mai bine de un an și mi-a spus că eu era cam în aceeași stare ca și mama mea. Dr. Froom m-a
examinat, dar m-a încurajat foarte puțin. Doamna Woodworth-Etter era la Prospect Park în septembrie
propovăduind Evanghelia şi predând vindecarea divină. Sâmbătă, 8 noiembrie, m-am dus la altar și am
plecat, așa cum mă așteptam, o femeie sănătoasă. Eu acum pot să mănânc orice vreau, să merg când
vreau, de fapt, să fac ce vreau și nu trebuie să cred că totul îmi va face să am un tremur nervos, așa cum
am avut în ultimii doi ani — cauza frisoanelor a fost cancerul. Voi spune că am fost minunat binecuvântată
la întâlniri și am văzut mulți prieteni dragi întorcându-se către Domnul.

Găsesc atâta bucurie în a sluji, printre ei și pe soțul meu, care a fost un sceptic. Din adâncul inimii îmi
spun: „Lăudați pe Dumnezeu de la care toate binecuvântările curg.” Și poate cineva să aibă mai multe
motive să-L laude pe Dumnezeu decât am eu, căci sunt bine din toate punctele de vedere.

De la Fred Burklund, Box 423, Moline, Ill.

Prin învățăturile doamnei Woodworth-Etter și prin puterea lui Dumnezeu, trebuie să spun că eu și familia
mea am fost cel mai minunat vindecați și binecuvântați. Băiețelul nostru, Harold, în vârstă de aproape patru
ani, nu a fost niciodată capabil să meargă mai mult de doi-trei pași, fără să cadă, înainte de 20 noiembrie
1902, dată la care el a fost vindecat și de atunci se bucură de folosirea membrelor sale și de mersul pe jos.
Avea ceea ce se numește rahitism, nu avea putere în glezne și se credea a fi infirm pe viață. Întotdeauna
am fost un necredincios, dar prin vindecarea băiatului meu eram convins de religia lui Isus. M-am vindecat
de tulburări de stomac, boli de rinichi și dureri de cap foarte severe de la care eu am suferit foarte mult de
când eram angajat la oțelăria Sylvan cu vreo zece ani în urmă. Acum mă simt bine și fericit. Public această
scrisoare deschisă în beneficiul umanității suferindă.

De la doamna John Stacey, 1226 Sixth Avenue, Moline, Ill.

Acum zece ani, în această zi de Crăciun, la Spitalul Presbiterian din Chicago, Dr. Nein, printr-o operație,
mi-a luat trei tumori din partea dreaptă. Din acel moment până la la 16 noiembrie 1902 nu ridicasem
niciodată mâna la cap. Patru ani în urmă, pe 5 iulie, am căzut pe scări și mi-am rupt piciorul în două locuri,
unul deasupra genunchiului și celălalt la genunchi. Acest lucru a făcut ca genunchiul să fie rigid și nu am
putut să-l îndoi. Mi se instalase tuberculoza în picior și doctorul a spus că nu există speranță, doar ca
membrul să fie amputat deasupra genunchiului, deoarece tumorile erau tumori tuberculoase. Aveam și o
tumoare pe partea stângă pe care dr. Send nu o putea opera, căci ar fi fost moarte sigură. Am avut și
reumatism în partea dreaptă și nu mă puteam odihni noaptea fără să aplic cloroform pe partea dreaptă
înainte de a mă retrage. Din câte îmi amintesc. era 16 noiembrie 1902, când am fost la altar la întâlnirea
doamnei Etter și m-am predat lui Isus. M-a luat înapoi în turma lui, pentru am fost o rătăcită și prin punerea
mâinilor și rugăciunea din partea doamnei Etter, am fost vindecată instantaneu de toate bolile mele, și
binecuvântat fie Dumnezeu că sunt bine în suflet și trup și de atunci nu au mai revenit bolile și îl laud pe
Dumnezeu pentru aceasta.

De la doamna John Nelson, 1426 Seventeenth Avenue, Moline, Ill.

Fiul meu era surd și mut de când avea doi ani și am încercat cel mai bun ajutor medical și am cheltuit 1.000
de dolari în Tri-Cities fără niciun rezultat. Prin urmare, descurajați, l-am plasat într-o școală pentru surzi și
muți. L-am adus la întâlnirea doamnei Woodworth-Etter, aici, în Moline, și prin punerea mâinilor și
rugăciune, vorbirea și auzul i-au fost complet restaurate. Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru a Lui lucrare
minunată în restaurarea fiului nostru.

Capitolul LIll.
În iunie 1903, ne-am dus la Prospect Park și am continuat întâlnirile noastre regulate în cort, ca de
obicei — De acolo am mers în orașul Rock Island, Ill. — Oamenii au venit de la sute de mile,
aducându-și bolnavii — O femeie a fost mușcată de un câine turbat și a fost vindecat și restabilită
— Într-adevăr, multe lucruri minunate făcute de puterea lui Dumnezeu, prin punerea mâinilor și
rugăciune — câteva viziuni minunate

M-am întors la Moline în iunie următor și am fost întâlnită la Union Station din Rock Island de către mulți
dintre cei dragi ai Tri-Cities, care mi-au dat o urare de bun venit în Tri-Cities din toată inima. Am montat
cortul în frumosul Prospect Park, unde am ținut prima noastră întâlnire în septembrie anul trecut, și am fost
făcuți să ne bucurăm zilnic să-i vedem pe cei care au fost convertiți și vindecați, toamna și iarna trecută,
venind din toate părțile să ne ajute în luptă și să dea mărturiile lor sonore despre cum Domnul i-a mântuit
și vindecat și i-a păstrat mântuiți și vindecați. Mulți prieteni și rudele celor care fuseseră mântuiți și vindecați
în mod minunat și care i-au urmărit pe ei și lucrarea lor, erau convinși că lucrarea era a lui Dumnezeu și au
văzut nevoia lor de a avea un Mântuitor.

Domnul m-a condus într-o zi să vorbesc cu un bătrân cu aspect frumos. El era în pragul nebuniei ( delirium
tremens). Avusese mai multe crize de delir iar doctorul a spus că va muri dacă va mai avea alta. Era treaz,
dar într-o stare groaznică, tremurând ca o frunză și începând să vadă șerpi. Își cunoștea starea
îngrozitoare și mi-a spus, dar a spus că nu există nicio speranță pentru el. Inima mi-a fost mișcată de milă.
I-am spus că există speranță în Hristos și dacă va veni la întâlnire, voi sta alături de el până când va obține
victoria completă asupra apetitului blestemat și a tuturor efectelor sale. A prins curaj și s-a predat Domnului
și în câteva zile a fost mântuit și vindecat de toate efectele groaznicului blestem dat de rom, a fost întărit
solid pe Stânca, Hristos Isus, și soția și fiii lui, nouă din familia lui în total, au fost convertiți în mod glorios.

O femeie a fost salvată de o tumoare canceroasă mare și de alte câteva boli la fel de rele. Familia ei era
convinsă de marea lucrare a lui Dumnezeu; soțul ei era foarte rău, era vânzător de băuturi și jucător de
noroc, deținător de salon, înjurător profan și bețiv; și și-a abuzat familia, dar, lăudat fie Dumnezeu, el nu s-a
putut împotrivi față de ceea ce a văzut și a auzit. A venit și m-a auzit propovăduind vestea bună a dragostei
Mântuitorului și că el ar putea chiar să-l mântuiască.

O, Slavă Domnului, acum este un creștin serios. Oh, m-am bucurat mult să-l văd pe el, soția lui și fiii și fiica
lui, toți lucrând împreună pentru gloria lui Dumnezeu. Mulți bețivi și tot felul de alți păcătoși au fost aduși la
Hristos. Familii întregi au fost aduse la Hristos. Un bărbat fusese foarte bolnav toată iarna cu hidropizie; nu
aveau deloc speranță pentru el, dar pentru ei era groaznică așteptarea să moară de la o oră la alta; i-au
convins soția să-i lase să-l scoată pentru a scurtă călătorie. Îi era teamă că îl vor aduce înapoi un cadavru.
L-au adus la întâlnire, și Domnul l-a vindecat și l-au plimbat în jurul cortului mare strigând și lăudând pe
Domnul. S-a dus bine acasă și vine la întâlnire singur, când soția lui nu poate veni. O, Slăvit să fie Domnul
pentru dragostea și bunătatea Lui față de cei care îl iubesc.

Întâlnire Rock Island.

Din Prospect Park, ne-am dus la Rock Island și ne-am întins cortul, iar trezirea a continuat. O companie
nobilă de convertiți a fost acolo pentru a ajuta la deplasarea carului Evangheliei; cu mare putere au dat
mărturii despre lucrurile mărețe pe care Domnul le făcuse pentru ei, salvându-le sufletele și vindecându-le
trupurile de toate tipurile de boli; mulți dintre cei care locuiau lângă cort au fost curând convertiți și
vindecați, și vestea bună a fost trimisă peste hotare, oamenii au venit din toate orașele din jur și de la sute
de mile depărtare, aducându-și bolnavii și pe cei stăpâniți de tot felul de duhuri necurate sau de diavoli și
Domnul i-a vindecat toți care au venit cum trebuie și au îndeplinit condițiile.

O soră a venit din Chicago, care a fost vindecată la întâlnirea noastră din Los Angeles, Cal., acum nouă
ani. Domnul o păzise bine de toate acele boli. Unii au venit din alte state, care fuseseră vindecați cu ani în
urmă în întâlnirile mele, și au spus de marea lucrare care fusese făcută în cetățile lor la vremea aceea; au
adus un mut de la școala de surzi și muți din Chicago, iar auzul i-a fost restabilit; mai mulți muți au fost
făcuți să vorbească şi să audă; paraliticul a fost pus să arunce cârjele lui, să-și ia patul și să meargă;
șchiopul a sărit de bucurie; ei au început să alerge sau să meargă în sus și în jos pe culoar, sau să alerge
în jurul cortului. Mulți care erau orbi, sau aproape, au fost forțați să strige: „O, laudă Domnului, văd! văd!"
Mulți care erau pe moarte, cu tuberculoză și fără nici o speranță, au fost făcuți să-și ridice brațele și, cu
respirația lungă și plină, să-l laude pe Doamne că i-a salvat și i-a vindecat, bătându-se pe plămâni pentru a
arăta că ei au fost vindecați; de asemenea, cei cu abcese și tumori de tot felul erau aproape toți vindecat
instantaneu; ei nu mai simțeau nici un semn al bolii îngrozitoare care cu câteva clipe înainte le mânca viața.

O femeie fusese mușcată de un câine turbat, cu șaisprezece ani în urmă, de brațul drept; dinții au trecut
până la os; avea hidrofobie care s-a instalat în braț și stomac, provocând paralizia brațului; ea nu o mai
ridicase și nu putea să-și pieptene părul în toți acești șaisprezece ani; avea si un abces mare pe stomac;
fusese operată de medici și au spus că va trebui să sufere o altă operație, deoarece era mai rău decât
înainte. Ea a fost salvată şi vindecată în același moment, tumora a dispărut din stomac, cu toată durerea și
boala; și-a aruncat brațele în sus și în jos, lăudând pe Dumnezeu, spunând că este salvat și perfect
vindecat. Oamenii priveau cu uimire.

O fetiță a fost dusă pe o pernă, neputincioasă, cu boli ale coloanei vertebrale, suferind foarte mult. Ea
plângea când o mutau și nu era nicio speranță ca ea să se facă bine; și mintea ei se degrada repede. Ne-
am pus mâna peste ea, în numele lui Isus, și imediat a fost vindecată. Ea a mers acasă, s-a așezat la
masă în noaptea aceea și a mâncat cu ceilalți. În câteva zile au adus-o înapoi mergând. Mama ei plângea
de bucurie și Îl lauda pe Domnul pentru că i-a salvat copilul dintr-o epavă mentală și fizică.

O fată de unsprezece ani și una de paisprezece ani s-au născut ambele surde; ele n-au auzit niciodată
niciun sunet, așa au spus tatăl și mătușa care i-au adus. Amândouă au fost restaurate perfect, în aceeași
zi, când ne-am pus mâinile în numele lui Isus, și ne-am rugat, și au început să vorbească.
Un bărbat și-a adus soția din Cincinnati, Ohio; fusese în spital şi a făcut tot ce puteau face banii sau
doctorii, dar ea era o epavă fizică, deoarece avea o hernie foarte gravă. S-a convertit și s-a vindecat și s-a
plimbat lăudând pe Domnul; soțul ei a fost uimit de schimbare, a pus mâna pe ea și a întrebat-o dacă
protuberanța mare și durerea au dispărut; ea a spus „da” și a râs și a lăudat pe Domnul. A venit o femeie
din Montana care avea catar pe tot stomacul și intestine. Era în stare proastă și era foarte umflată. Ea a
fost salvată şi vindecată și a plecat bucurându-se.

Un bărbat care era surd de optsprezece ani și fusese tratat de tot ce e mai bun doctori din cele trei orașe, a
fost convertit și vindecat instantaneu. Când mi-am pus degetele peste urechea lui, în numele lui Isus, auzul
i-a fost perfect restaurat, iar el a spus că va trăi pentru Dumnezeu din acel moment. Un bărbat era aproape
orb, când mi-am pus mâinile peste el și, în numele lui Isus, am poruncit spiritelor oarbe și dureroase să
iasă, durerea l-a părăsit, toată, și putea vedea peste tot cortul. O femeie a adus, o fată de cinci ani cu un
picior mai mic și cu doi centimetri mai scurt decât celălalt. M-am rugat cu punerea mâinilor și l-am certat pe
diavolul șchiop în numele Domnului și îndată membrul ei a fost prelungit la fel ca celălalt, mama ei a fost
convertită și a strigat și a lăudat pe Domnul pentru minunata minune și pentru mântuirea sufletului ei. Am
așezat-o pe suportul amvonului pentru ca toată mulțimea mare de oameni să o poată vedea stând cu
picioarele la același nivel. Mulți care nu se puteau folosi de un braț, unii neputincioși de ambele, de mulți
ani, și-au ridicat brațele deasupra capetelor și, bătând din palme, lăudau pe Domnul că i-a vindecat; multe
hernii ca urmare a nașterii de copii au fost de asemenea vindecate.

Majoritatea tuturor celor care s-au făcut întregi au primit cura dublă, adică Salvare pentru suflet și
vindecare pentru Trup, la fel cum a vindecat Isus. El a spus: „Păcatele tale sunt iertate, ridică-te și umblă”.
Ce este mai ușor să spui: „Păcatele tale îți sunt iertate” sau „Scoală-te și ia-ți patul tău și umblă?” Domnul
nu a intenționat niciodată ca Mântuirea Sufletului și Vindecarea trupului să fie separate. Vindecarea divină
este legea Evangheliei câștigată pe cruce. Boala este rezultatul păcatului, care a fost ispășit în suferințele
trupului lui Isus.
„Prin rănile Lui suntem vindecați”; „El Însuși a luat slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre.” El a suferit
pentru păcatele noastre, bolile noastre, ele curg împreună ca picăturile de apa.

Era un băiat de șapte ani, care nu mersese niciodată; s-a născut nebun, orb, surd și mut, și-și lovea mereu
capul și se rănea pe el însuși ca maniacul printre morminte. Au încercat totul, inclusiv cele mai bune
medicamente ca ajutor, dar medicii nu i-au putut localiza suferințele și au spus că el nu-și va reveni
niciodată; dar lăudat fie Domnul, el spune: „Eu sunt Dumnezeul oricărei făpturi, este ceva prea greu pentru
mine?” Lăudați numele său sfânt: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede”. Le-am spus Părinților că
dacă s-ar da pe ei înșiși și pe copil în mâinile Domnului, eu am credința că Domnul îl va vindeca; erau
catolici. Domnul a făcut cea mai mare minune cunoscută vreodată; nu există nici un caz de vindecare în
consemnarea biblică atât de minunată ca acest băiat. Omul orb era considerat o mare minune; apoi omul
de la Poarta Frumoasa, care s-a vindecat de glezne slabe si care s-a născut olog, a fost considerat un
mare miracol; dar acest copil s-a născut orb, surd și mut și nu avea minte; acum poate să audă și să vadă
perfect. Dumnezeu i-a dat o lumină strălucitoare, minte inteligentă; râde și se joacă și se plimbă prin fața
amvonului în fiecare zi în vederea întregii adunări; înainte de a se vindeca a avut spasme, cât douăzeci pe
zi, dar acum este bine și fericit. În vindecarea acestui copil Dumnezeu și-a pus pecetea pe această lucrare
și a dovedit lumii că sunt chemată și trimisă de Dumnezeu, că Domnul mă folosește într-un mod minunat
pentru a-și face voia în aceste din urmă zile.

Puterea lui Ilie lucrează printre oameni cu minuni puternice și semne, arătând că venirea Domnului este
aproape, chiar la uşă. I. Tes. 4: 16. El pregătește Mireasa, urcând-o pe Calul Alb al Puterii, gata să-l
întâlnească pe Mire.

Acesta este timpul potrivit lui Dumnezeu, când toate profețiile care au fost rostite prin oamenii sfinți,
deoarece erau insuflați de Duhul Sfânt, de când a fost făcută lumea, sunt acum dezvăluite. Îngerul i-a spus
lui Daniel să scrie într-o carte lucrurile arătate lui, și să le pecetluiască până la timpul sfârșitului; acel timp
este acum aici, și timpul de pregătire despre care a vorbit Naum, profetul, este acum aproape încheiat,
când mireasa va fi pregătită să urce să-l întâlnească pe Mire în văzduh. Toate semnele care trebuiau să
urmeze revărsarea Duhului Sfânt, s-au manifestat în întâlnirile noastre și erau prezente de douăzeci și cinci
de ani, de când Dumnezeu m-a uns cu puterea apostolică a Duhului Sfânt, dar semnele sunt mult mai
minunate pe măsură ce se apropie Ziua: Fapte 2: 17 și 18. „Și se va întâmpla în zilele din urmă”, spune
Dumnezeu: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii
voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!  Da, chiar şi
peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci”. Ei zic: „Pe
cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la
ţâţă? Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia,
Domnul. Isa. 28:9,11.

Cei înțelepți și cei mari au mers după lucrurile mărețe ale acestei lumi; ei doresc cunoștințe științifice, ei
predică și învață din puterea educației. Isus spune: „Degeaba îmi slujiți în felul acesta”. Ei urmăresc
doctrinele și tradițiile oamenilor; care vor pieri odată cu folosirea lor. Deci această Scriptura se împlinește în
aceste întâlniri. Domnul își revarsă Duhul asupra oamenilor și se face cunoscut prin Viziuni, Revelații și
Vise. Mulți au fost doborâți în transă, ca Petru și Pavel, și au avut minunat vedenii ale Domnului; a Venirii
Sale în Curând pentru a judeca lumea. Munca care se face acum este pregătirea Turmei Micuțe — Mireasa
să iasă în întâmpinarea lui. Noi sunt în zilele din urmă, Sabia este Cuvântul lui Dumnezeu, Focul este
Duhul Sfânt. „Veți fi botezați cu Duhul Sfânt și Foc”, a spus Isus; apoi noi vom primi putere și semnele vor
urma.

„Cei uciși ai Domnului sunt cei care cad sub puterea manifestată a Duhului Sfânt, atât sfinți, cât și păcătoși.
Pavel și ostașii care erau cu el au fost doborâți și toți oamenii care erau cu el au căzut de pe caii lor, sub
puterea Duhului Sfânt, care a venit ca o mare lumină din cer, o lumină mai strălucitoare decât soarele în
toată splendoarea lui. Din nou a căzut în transă în timp ce se ruga în templu și a văzut multe lucruri în timp
ce era așezat sub puterea lui Dumnezeu. Domnul i-a spus că trebuie să spună lumii ceea ce a văzut și
lucrurile pe care Domnul le va arăta toate prin ai Lui slujitori. Fapte 22: 17. Asemenea lui Pavel, Dumnezeu
pregătește oamenii din aceste întâlniri pentru lucrarea Evangheliei, dezvăluindu-le scripturile în vedenii;
dându-le lecții, începând cu Grădina Edenului, arătându-le toate aceste scene biblice în imagini vii cu
lumina și focul Duhului Sfânt. El le arată toate scenele din viața lui Moise; copiii lui Israel trecând Marea
Roșie; îngrozitoarea distrugere a potopului; soarta îngrozitoare a lui Faraon și a oștirii sale; viața lui Iacov,
al lui David; și Templul lui Solomon.

De la bătrâni slujitori cu păr alb, până la tineri bărbați și femei; bărbați puternici, mijlocii în vârstă, până la
băieți și fetițe, cinci, opt și nouă ani, Dumnezeu i-a luat în puterea Lui, în transă, le-a arătat scenele
Calvarului. Ei L-au văzut pe Isus pe Cruce și coroana lui de spini; Izvorul Sângelui; Agonia din grădină;
Mormântul; Învierea; Înălțarea; venirea din nou a Domnului, care va fi în curând; Domnul revenind pe
Marele Calul Alb cu armatele cerului pe cai albi, pentru a-i întâlni pe regii pământul cu armatele lor, care vin
la marea bătălie de la Armaghedon. Domnul le descoperă voia Sa și cuvântul lui Dumnezeu acestor tineri
convertiți, trimițându-i să propovăduiască cuvântul Său, să avertizeze oamenii că timpul judecăților lui
Dumnezeu este la îndemână; să se pocăiască și să creadă în Evanghelie. Voi publica câteva dintre aceste
viziuni în această carte și știu că Domnul va fi cu ei cu mare putere oriunde sunt citite cu o inimă cinstită
căutând adevărata lumină a lui Dumnezeu.

VIZIUNI.

Când am participat la adunările surorii Woodworth-Etter de la Moline, Illinois, m-am gândit că eram creștin;
tatăl meu era un pastor al U. B., iar eu eram o membru strictă biserică; dar am găsit curând când am auzit-
o propovăduind și am văzut și am simțit minunat puterea lui Dumnezeu, că eram doar un profesor și nu m-
am născut niciodată din duh, și că dacă muream în acea stare, eram pierdut pentru totdeauna. A fost o
cruce grozavă să merg la altar ca orice păcătos pierdut, dar m-am dus. Lăudat fie Domnul. Curând mi-a
pus un cântec nou în inimă; M-am bucurat pentru că știam faptul că numele a fost scris în Cer. Am avut o
boală de inimă foarte grea, de ani de zile, am fost abandonat de cei mai buni medici, cădeam și zăceam
ore în șir ca mort, apoi eram neputincios multă vreme. Am căzut în cort și au crezut că sunt mort, dar sora
Etter și-a pus mâinile peste mine, în numele Domnului Isus, iar eu am fost sănătos din acel moment și așa
sunt și acum. Acum a trecut peste un an și nu am mai avut probleme în acest fel.

Am fost umplut de Duhul Sfânt și am căzut sub puterea lui Dumnezeu de multe ori, și am avut multe viziuni
minunate. Voi scrie câteva lucruri pe care mi le-a arătat Domnul spre binele poporului si slava lui
Dumnezeu, sperând ca cei ce citesc experiența mea minunată să fie salvați, iar alții vor fi aduși la lucrurile
adânci ale lui Dumnezeu.
I-am văzut pe Magi la Ierusalim, unde au fost călăuziți de o stea la Betleem, unde s-a născut Hristos.
Înțelepții mi s-au părut destul de bătrâni; cu părul lung și cărunt căzându-le pe gât pe umeri. Am văzut
steaua care i-a ghidat și care era mai strălucitoare decât orice am privit vreodată pe pământ. Steaua a
mers înaintea lor spre locul unde era Isus.

Apoi am fost condus la râul Iordan; acolo l-am văzut pe Isus botezat de Ioan. Ce scenă frumoasă! Când
Isus a ieșit din apă, mi s-a părut că lumina tuturor cerurilor s-a deschis și un porumbel plutea în jurul
capului lui Isus. Apoi a apărut o mână care m-a condus la Paște unde Iisus și doisprezece ucenici au fost la
Cina sa cea de taină înainte de răstignire și de acolo spre Grădina Ghetsimani, înainte ca Isus să
agonizeze în rugăciune, o scenă pe care nu o voi uita niciodată; m-a impresionat atât de mult ceea ce a
suferit Hristos pentru noi toți.

De acolo până unde a fost răstignit pe cruce; Am putut vedea cuiele în mâinile Lui. Am fost apoi dus la
mormântul unde au pus trupul lui Isus. Și eu am văzut Piatra care era pusă la intrare și, în timp ce m-am
îndepărtat de acolo, nu mersesem departe când l-am întâlnit pe Isus și am fost condus până la Porțile
Raiului, și în cele din urmă la Porți, prin care am fost condus la ceea ce părea a fi un tron și am văzut la
dreapta acestui Tron multe coroane. Una dintre ele a fost a sorei Etter și a tatălui meu era printre ele. Cea
a sorei era mult mai strălucitoare și diferită de toate celelalte și plină de stele, încât am crezut că nu mai
există loc pentru nici una. Sub coroana ei era scris: „Ea este aleasă de Dumnezeu; ea este
propovăduitoarea doctrinei apostolice; ea face asta în numele Meu.”

Apoi am văzut cele două Cărți deschise, Cartea Vieții și Cartea Morții și multe nume în ambele, nume pe
care le știam, dar mai multe în Cartea Morții. Altă dată Hristos mi-a apărut și mi-a arătat starea îngrozitoare
în care se aflau unii, și că ei ascultau ultima lor chemare și că dacă nu îl acceptau pe Hristos, erau osândiți
pentru toată Eternitatea.

Viziuni ale altuia.

Am fost umplut de Duhul Sfânt și am căzut sub puterea lui Dumnezeu de multe ori și am văzut multe lucruri
minunate. Voi scrie câteva lucruri, pe care Domnul mi le-a arătat pentru binele poporului și slava lui
Dumnezeu. Sperând că cei care citesc minunata mea experiență vor fi salvați și astfel vor fi introduși în
lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
Am fost la întâlnirea doamnei Woodworth-Etter și am văzut curând starea mea pierdută; eu am mers și am
îngenuncheat la altar simțind că trebuie să fiu salvat acum sau niciodată. El mi-a luat păcatele și m-a
umplut cu dragostea Lui. Atunci am căzut sub puterea Duhului Sfânt, și am fost dus de Duhul, și iată, am
văzut norii retrăgându-se înapoi și acolo era Isus cu brațele întinse; Am văzut amprentele cuielor în mâinile
și picioarele lui iar, fața lui strălucea ca soarele, s-a apropiat foarte mult de mine; M-am uitat și norii păreau
să se rostogolească în continuare și am văzut o potecă lungă, îngustă, pavată aur, atunci Isus a spus cu o
voce atât de iubitoare: „Vino cu Mine”. Am urmărit pe Isus pentru o distanță lungă, apoi a dispărut. Apoi am
văzut un nor mare ridicându-se înaintea mea; arăta ca fumul și am văzut un obiect întunecat în fum; apoi
acel fum a dispărut și Satana stătea în picioare în fața mea; Am căzut în genunchi și am întrebat ce să fac.
Isus a spus să-i spun în numele Domnului să plece. Am făcut așa, și a plecat mârâind; atunci mi-am putut
vedea drumul foarte clar. Am plecat în continuare pe poteca de aur, și am ajuns într-un loc și am văzut o
cruce în depărtare, iar lângă mine stătea un înger îmbrăcat în alb. Îngerul m-a condus la crucea unde a fost
răstignit Isus. L-am văzut pe Isus bătut în cuie pe cruce și sângele curgând pe mâini și pe picioare. I-am
văzut pe cei doi hoți care erau răstigniți cu Isus. Apoi, îngerul m-a condus în alt loc și acolo am văzut Cina
Domnului. I-am văzut pe cei doisprezece ucenici în jurul unei mese; Isus s-a ridicat și a luat pâine, a frânt-o
și a dat-o ucenicilor săi, zicând: „Acesta este trupul meu frânt pentru voi." El a luat și vin, l-a binecuvântat și
le-a dat, zicând: „Acesta este sângele meu care a fost vărsat pentru voi.” Următorul loc în care m-a condus
îngerul a fost înapoi pe Rock Island. Sora Etter era acolo; era îmbrăcată toată în alb, iar chipul îi strălucea
ca soarele; ea părea a sta pe un tron sau pe o mare înălțime, propovăduind unei mari mulțimi de oameni; o
soră stătea în dreapta ei cu mâinile ridicate la cer și mai sus și în spate era un alt tron; Isus era pe acel tron
înconjurat de o mare mulțime de îngeri; Isus stătea cu mâinile ridicate. Sora Etter și îngerii pluteau de jur
împrejur. A fost o mare trezire acolo; I-am văzut pe mulți în genunchi la altar și mulți zăceau sub puterea
mare a lui Dumnezeu. Din nou am auzit sunetul Trâmbiței Domnului și norii s-au rostogolit înapoi și eu L-a
văzut pe Isus venind pe nori. Oh! a fost o priveliște atât de frumoasă să-l văd pe Isus în toată gloria Lui.
Părea să se oprească între Cer și pământ. M-am uitat și în partea dreaptă am văzut o mulțime de cai albi;
erau mai albi decât zăpada şi frâiele și șeile lor erau făcute din aur. Erau oameni îmbrăcați cu toții în alb pe
caii albi; Isus conducea armata; era pe un cal mult mai mare decât restul.

În stânga am văzut caii negri, cu soldații lor îmbrăcați cu toții în negru. Ambele părțile au fost înarmate
pentru o luptă și am văzut că bătălia a avut loc și am văzut-o câștigată. Eu a văzut un cal roșu mare,
acoperit de sânge; a venit între caii albi și cei negri. Isus, Căpitanul nostru, care nu a pierdut încă o bătălie,
a câștigat marea bătălie; apoi trâmbița a sunat din nou și am văzut porțile Raiului deschise; Am văzut caii
negri și soldații lor cum cad și dispar în întuneric și caii în alb stăteau în sânge până la genunchi, dar
călăreții lor s-au ridicat în întâmpinarea Mântuitorului în aer.

Am văzut pe cei drepți despărțiți de cei nedrepți și flăcările focului venind, și cei răi aruncați în întunericul
de afară, în timp ce sfinții treceau în slavă.

Capitolul LIV.
După ce am ținut mai multe întruniri, am venit la St. Louis, pe 14 ianuarie 1904. Mulți dintre cei care
au fost convertiți cu unsprezece și cincisprezece ani în urmă, au venit să ne ajute, arătând puterea
de păstrare a lui Dumnezeu. Nu se va ști niciodată până când Eternitatea nu va dezvălui tot ceea ce
s-a făcut în această serie de întâlniri — Mulți au fost vindecați ca răspuns la rugăciunile lor, în toate
părțile orașului și la sute de mile de St. Louis — Vizităm Denver și Arizona — Mărturii.

Am primit apeluri urgente pentru a veni în St. Louis pentru a ține întâlniri în timpul Târgului Mondial. Am
simțit că chemările au venit de la Dumnezeu de a merge acolo unde toate națiunile pământul au fost
reprezentate și adunate împreună. Era momentul bun pentru a aduna copiii Domnului împreună într-un
singur loc, unde am putea primi putere penticostală; ploaia timpurie și târzie în aceeași lună, așa cum
Domnul a promis că le va da celor care vor cere în aceste zile din urmă. Astfel încât Chemați și Aleși s-ar
împrăștia de aici în toate părțile lumii, împrăștiind puterea poporului sfânt, a puterii Duhului Sfânt; cu
doctrinele adevărate ale Mântuitorului nostru, Isus Hristos; dând Ultima Chemare, suflând Trâmbița
Evangheliei și dând Ultimul Avertisment că Marea Zi a Domnului este aproape, chiar la uși. Chemând casa
Credinței să fie pecetluită cu puterea Domnului și cunoașterea venirii Sale în curând. Am rămas în oraș
peste șase luni, ținând două întâlniri pe zi. Domnul a fost cu noi în putere de la prima întâlnire. Multe sute
au fost aduși la o experiență mai înaltă, au fost făcuți să se bucure de puterea mântuitoare și vindecătoare
a lui Dumnezeu.

Tot felul de boli au fost alungate din trupurile bărbaților, femeilor și copiilor, demonstrând că Isus este
„Același astăzi”; Marele Medic să vindece atât sufletul cât și trupul; pentru a da dubla vindecare, putere
salvatoare pentru suflet și sănătate pentru corp; și că aceste semne îi urmează pe cei care cred în numele
Lui. „Vor alunga dracii.” „Își vor pune mâinile peste bolnavi și se vor vindeca.” Domnul Isus a câștigat
aceste binecuvântări pe Cruce și le-a lăsat, prin voia Sa, pentru toți cei care vor îndeplini condițiile.
„Spunând că el însuși a luat infirmitățile noastre și a purtat bolile noastre”, Mat. 2: 17 și „Prin rănile Lui ați
fost vindecați”. I Petru 2: 24. O femeie și-a primit vederea care s-a născut oarbă. Ochii ei erau roșii și
umflați, și a suferit mari dureri. Au fost vindecați copiii bolnavi de la naștere; unii dintre ei schilozi sau
șchiopi de la naștere.

Câțiva bărbați și femei care au fost surzi toată viața și-au primit auzul. Mulți șchiopi și infirmi de paralizie
sau reumatism și tulburări ale coloanei vertebrale; alții cu duhuri infirme, au fost făcuți să-L laude pe
Dumnezeu. Mulți au fost doborâți de puterea lui Dumnezeu și au avut viziuni.

Oamenii continuau de la o zi la alta să privească cu mirare și spuneau că au văzut lucruri ciudate astăzi.
Mulți plângeau, alții păleau când vedeau că puterea Domnului a fost prezentă pentru a mântui și a vindeca.
Mulți au venit din spitale, abandonați de cei mai buni medici din oraș ca incurabili. Au fost mântuiți și
vindecați. Unii dintre ei au trecut curând la muncă grea, dovedind ce lucruri mari făcuse Domnul pentru ei.

O fată a fost purtată neputincioasă, cu paralizie și complet oarbă; ea nu avea puterea de a-și ridica
pleoapele. A fost făcută sănătoasă. Putea să alerge și să se joace, vederea ei fiind perfect restaurată.
Domnul a răspuns la multe rugăciuni în timp ce noi ne rugam în tabernacol, pentru persoane din oraș; iar
pentru unii care erau la sute de mile depărtare. Mulți erau pe moarte. Mai mulți, pe care doctorii și prietenii
îi priveau murind, dar au venit cu cereri, s-au vindecat instantaneu și au trimis un cuvânt la întâlnire sau au
ieșit să spună, spre uimirea oamenilor, cum i-a înviat Domnul sus.

O doamnă din Plainfield, Pa., o mare suferindă de ani de zile cu probleme de rinichi, avusese două operații
efectuate și nu a fost mai bine, ci a devenit mai rău. Doctorul ei i-a spus că trebuie să meargă imediat la
Philadelphia și să-i fie extirpat un organ „cel bolnav.” Avea o singură șansă la o mie de a trăi. Sora ei a
venit la St. Louis la întâlnire și ne-a spus totul despre cazul ei, cerându-ne să ne rugăm pentru ea.
Făcuseră aranjamente să o ducă la Philadelphia joi, dar Domnul a răspuns minunat la rugăciunile noastre
cu două sau trei zile înainte de acea zi și în loc să meargă la Philadelphia, ne-a scris că era o femeie
sănătoasă la ea acasă — spunându-ne cât de minunat a vindecat-o Domnul ca răspuns la rugăciunea
noastră: S-a vindecat instantaneu. Cazul ei a fost cel mai minunat; urina ieșea prin spate, printr-un tub în
loc de canalul natural. Dar Dumnezeu a vindecat rinichiul, astfel încât totul funcționa natural ca înainte, și
toate durerile i-au părăsit corpul. Rănile pe care le făcuseră medicii au fost adunate, spune ea, de degetul
lui Dumnezeu și vindecate. Medicii ei au fost uimiți când au venit să-i panseze rănile și au văzut că era
vindecată. Hainele ei erau nu ude ca de obicei, ci perfect uscate. Oh! ea a spus: „Este minunat că Domnul
m-a vindecat la aproape nouă sute de mile de unde a fost făcută rugăciunea pentru pe mine." Oamenii sunt
agitați în cartierul ei, căci nimeni nu se îndoiește de vindecarea ei. Toți spun că a fost un miracol. Am primit
mai multe scrisori de la ea și de la sora ei, de atunci, spunând că este o femeie sănătoasă. Ea ne-a trimis o
lungă mărturie a vindecării minunate ca răspuns la rugăciune. Pe scurt, aceasta este: Ea fusese în două
spitale. Într-unul din Pittsburg, Pennsylvania, cinci luni; și altul în Carlisle, Pa. Cheltuise o mie de dolari, dar
s-a simțit mai rău și era o epavă nervoasă. Avea un tub de cauciuc plasat în rinichi și o pungă în jurul
rinichiului, unde s-a acumulat urina și ieșea prin spate.
A trebuit să doarmă și pe o pătură de cauciuc. Rana trebuia tratată în fiecare dimineața, provocând durere
și multe cheltuieli. Și moartea o privea în față tot timpul. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea Sa
minunată de mântuire și vindecare. Această mântuire minunată pe care Isus Hristos a procurat-o pentru noi
mergând până la Cruce. Mântuire pentru suflet și Vindecare pentru trup și un Cămin în Rai la sfârșitul
acestei vieți.

Mărturii tipărite și trimise de cei care au fost binecuvântați în Întâlniri.

4734 South Broadway, 29 martie 1904.

Am fost pacient timp de șapte luni în Sanatoriul Baptist din Missouri și două săptămâni în Spitalul
Orășenesc, suferind de abces pulmonar și tuberculoză, și am părăsit fiecare loc nevindecat și incurabil. Am
plecat de la Spitalul Orășenesc, cu dorința de a merge la întâlnirile surorii Woodworth-Etter și când ea s-a
rugat și și-a pus mâinile peste mine, am fost complet vindecat. J. J. Sweeting.

703 N. Garnizon.
Acum doi ani am avut o cădere gravă pe un trotuar defect și mi-am fracturat oasele de la mâna mea
dreaptă și de atunci am suferit dureri îngrozitoare din cauza ei, astfel încât eu nu am putut s-o folosesc și
nu am putut să-mi câștig existența, ci aveam adesea nevoie de hrană si adăpost.

Am fost la mulți medici, la Dispensarul Orășenesc și la Spitalul Orășenesc, dar ei nici măcar nu-mi puteau
alina durerea, decât dacă rupeau din nou oasele și să le reașeze, ceea ce ar implica pericol de otrăvire a
sângelui. Înainte să aud de aceste întâlniri, Domnul mi-a arătat într-o viziune pe sora Etter și acest loc și
mi-a spus să vin la ea să se roage pentru mine și să-și pună mâinile. Am venit aici pe 31 martie și mâna s-
a vindecat instantaneu și toată durerea m-a părăsit. Acum pot să lucrez și să-mi câștig propriul trai.

Rosetta King.
Al doilea și Meridoca, Veneția, Ill., aprilie 1904.
Sufeream de probleme cu inima și rinichii, iar plămânii îmi erau grav afectați. Am avut mai mulți medici,
dintre care cei mai remarcați au spus că nu există nicio speranță în afară de a merge în Colorado. Mi-am
vândut toată mobila, pregătind să merg spre vest, când am auzit de aceste întâlniri și am venit și am fost
vindecat complet de Domnul Isus, prin rugăciunile și punerea mâinilor surorii Woodworth-Etter; iar de
atunci și până acum muncesc din greu la meseria mea de tâmplar. E.L.
Daughty.
4320 Wyoming St., 22 mai 1904.
Am fost paralizat de un șoc electric pe care l-am primit în timp ce eram în tramvai, pe 20 martie, și timp de
șase săptămâni lungi mâna mea era moartă. Am avut patru doctori care să lucreze la refacerea ei, și nu au
reușit să facă nimic. Am lăsat-o până mi-a afectat tot corpul, așa că am plecat la întâlnirea surorii
Woodworth-Etter de pe 1 mai și am pus-o să se roage pentru mâna mea. Domnul Isus m-a vindecat în
cincisprezece minute și o folosesc de atunci; medicii au renunțat la ea, dar Domnul a vindecat-o. Sunt o
femeie bine și sănătoasă astăzi, strigând și lăudându-L pe Dumnezeu pentru asta. Isabel Preuitt.

2904 Easton.
Am 28 de ani și am fost invalid de peste șapte ani, am fost frecventat de unsprezece medici diferiți în două
state diferite, pentru complicații ale boli și pentru abces, care mi-a afectat inima și brațul stâng. Partea mea
stângă și brațul era atât de rănite încât a trebuit să fiu sprijinit în pat cu perne. Eram pe moarte, acum sunt
complet vindecat. Sunt mântuit, bine și fericit. W. H. Williams.
Seventeenth and Gay Sts.
Sunt bolnav de nouăsprezece ani, suferind de hemoragie de rect. Am avut un număr de doctori și am stat
mult timp în Spitalul Femeilor. Nici unul dintre ei nu m-a putut vindeca. Domnul mi-a arătat acest loc de
două ori într-o Viziune și m-a îndrumat să vin la sora Woodworth, ca să-și pună mâinile peste mine, ceea
ce am făcut și sunt vindecată și laud pe Domnul și-i dau toată slava. L. Pointer.

Bulevardul Căii Ferate de Est.

Am suferit de creștere în stomac timp de zece ani și nu puteam să merg în picioare, și am suferit multe
dureri, spasme și convulsii. Am avut mulți doctori și doctorul Van Hayden a spus că nu pot trăi decât dacă
sunt operată și mă pregăteam să plec la spital în acest scop, dar în schimb am fost convinsă de prieteni să
vin într-o duminică la întâlnirile surorii Etter. Când am văzut oamenii căzând și culcați pe jos morți, după
cum credeam, mi-a fost frică și am fugit acasă; dar am fost convinsă să vin din nou a doua zi și m-am
vindecat instantaneu. Toată boala mea a dispărut total atunci și acolo și nu am mai suferit nimic de atunci.
Lottie Tankins.

2640 Washington Ave.

Casa noastră a fost pusă în carantină și un medic, specialist în boli ale gâtului, a venit de cinci ori în trei ore
și mi-a spus că copilul are difterie și cu excepția cazului în care i-aș permite să injecteze antitoxină sau să
scoată copilul la spital, ar fi murit până dimineață și că nu mi-ar da un certificat de moarte. Am refuzat și i-
am trimis sorii Etter să se roage pentru copil și a doua zi dimineața când a venit doctorul copilul era bine și
se juca. J. Craton.

7710 East Railroad Ave.

Am fost destul de orb vreo doi ani. Nu puteam merge deloc și trebuia să fiu dus la întâlnire. Domnul mi-a
dat vederea și m-am vindecat când dna. Etter și-a pus mâinile pe mine în numele lui Isus. Acum pot să văd
și să alerg, să sar și să mă joc ca ceilalți copii. Chancie Garton, 11 ani

911 N. 18th St.

Am suferit cincisprezece ani de boli cronice - catar, rinichi și probleme ale vezicii urinare – și mi-a trecut
prin tot sistemul. Corpul meu a devenit o masă de durere. Am fost tratată de cei mai buni medici din Illinois,
Tennessee și Missouri și nu am găsit nicio ușurare. Am fost uneori în pat timp de săptămâni, iar când
copilul meu s-a născut, boala mea a fost găsită în el. El nu era altceva decât un schelet și avea o răni
supuroase la gleznă, articulațiile erau mărite și plângea tot timpul din cauza durerii. Am văzut că a fost vina
mea că el era așa, pentru că eram o păcătoasă. Nu reușisem să-L slujesc pe Dumnezeu. Eu eram bolnavă
în pat cu două săptămâni înainte să se nască. Când am văzut starea în care era, am spus dacă Dumnezeu
ne va cruța și ne va ajuta să ne ridicăm din pat, îi voi sluji. Si lauda lui Dumnezeu! Am auzit de întâlnirile
surorii Woodworth-Etter. Deci, când copilul meu avea douăsprezece zile, l-am dus la întâlnire și i-am spus
surorii Etter despre starea mea. Ea m-a sfătuit să mă predau lui Dumnezeu, că ea mă asigură că voi fi
vindecată, iar copilul meu va fi bine. În noaptea aceea Dumnezeu mi-a vindecat copilul; el a dormit profund
toată noaptea, a doua zi dimineața i s-a vindecat glezna. Slavă Domnului, eu și copilașul meu am fost
amândoi vindecați și suntem bine, iar eu cânt și îl laud pe Dumnezeu toată ziua. Copilul a fost bine din
acea noapte, iar eu mi-am vindecat atât sufletul, cât și trupul. Doamna. Minnie Akley.

Viziunea doamnei Minnie Akley.

Am fost dusă de Duhul și am stat două ceasuri, iar în acea vedenie Domnul mi-a arătat raiul, pământul și i-
am văzut pe toți cei dragi care sunt acum în acea frumoasă casă cerească, atât de bucuroși. Am umblat pe
străzile pavate cu aur, cu Domnu și Mântuitorul Iisus Hristos, dar Domnul mi-a spus că nu este încă timpul
meu să rămân acolo. M-a trimis înapoi pentru a-i avertiza pe păcătoșii dintre neamuri despre venirea Sa în
curând și pentru a le face ultima chemare la Cina de nuntă a Mielului. Mireasa Lui este gata să intre în
relația de căsătorie, iar ușa va fi închisă pentru a nu se mai deschide niciodată. El m-a trimis să-i avertizez
pe cei care au fost chemați să fie consacrați, să fie credincioși și adevărați, pentru ca ei să fie unși cu
Duhul Sfânt și cu putere și pecetluiți cu cunoștința potrivită a venirii sale din nou. Mi-a dat o nouă viață,
care urma să fie dedicată acestei lucrări de pregătire, avertizând oamenii şi pregătind Mireasa. Îl laud pe
Dumnezeu pentru lucrurile minunate pe care le-am văzut. Nu le pot spune pe toate. Lăudați pe Domnul
pentru totdeauna! Amin! doamna Minnie Akley.

20 martie 1904.
6141 Ella Ave., St. Louis, Mo., februarie 1904.
Am fost o mare suferindă de câțiva ani cu reumatism la spate și tulburare de stomac: a trebuit să trăiesc în
cea mai ușoară dietă; am fost tratată de șase medici în acest oraș, dar totul s-a agravat. Am auzit de
lucrarea minunată pe care o făcea Dumnezeu la întâlnirile sorei Woodworth-Etter. M-am dus, am fost
convertită și m-am vindecat instantaneu prin punerea mâinilor și rugăciunea în numele lui Isus Hristos.
Acum sunt bine și fericită. Pot mânca orice îmi doresc. Nepotul meu, în vârstă de treisprezece ani, a căzut
când era în vârstă de doi ani și și-a rănit spatele, ceea ce a cauzat curbura coloanei vertebrale. El, de
asemenea a moștenit o cocoașă pe spate, tatăl său fiind dublu cocoșat. Medicii din Germania l-au pus într-
un gips, sau corset; l-au operat de mai multe ori, dar nu l-au vindecat. Medicii din acest oraș l-au tratat; au
vrut să-l pună în gips din nou, dar mama lui s-a opus. A suferit tot timpul și starea lui s-a înrăutățit; era
deformat și osul pieptului era împins afară, ca în astfel de cazuri. De asemenea, a fost vindecat în aceeași
întâlnire în care a fost vindecată fetița mea. El aleargă și se joacă ca alți băieți; nu mai are nicio durere de
atunci. Soțul meu și câțiva dintre vecinii mei au fost aduși la Hristos văzând lucrările mărețe ale lui
Dumnezeu. Doamna Herr.

Înregistrăm mai jos câteva cazuri de răspunsuri la rugăciuni, dintr-un număr mare: mulți au trimis în
timp ce erau pe moarte și au fost ridicați și vindecați.

În seara zilei de 14 mai, domnul Rudolph Strosberg, din 2711 Franklin Avenue, a cerut rugăciuni pentru fiul
său, William, care nu era creștin, deși avusese multă lumină și s-a făcut rugăciune unită, ca Dumnezeu să-i
iasă înainte acestui om în timp ce își vedea de treaba lui și să-l prindă atât de puternic încât să fie prea
tulburat ca să se ocupe de treburile lui, până nu va face pace cu Dumnezeul lui. Este paznic de noapte, iar
a doua zi dimineață, pe 15, el a mers doar câteva blocuri în drum spre casă când a fost lovit orbire, iar
poliția l-a dus la spital, dar a fost salvat în mod glorios, iar acum, după câteva zile, i se întoarce vederea.
Spune că atunci când a fost lovit cu orbire, primul său gând era la Dumnezeu, iar cel de-al doilea gând a
fost că Dumnezeu avea de-a face cu el.

La sfârșitul unei întâlniri de duminică seara, un frate pe nume Turner a cerut să se facă rugăciuni pentru
soția sa, care zăcea bolnavă în Spitalul de Femei, suferind de convulsii și complicații, fiind și neconvertită.

Două surori, indiferente la mulțimea nepăsătoare, s-au lăsat în genunchi în rugăciune. Ele au primit
mărturie pentru siguranța în ceea ce privește vindecarea ei și au căzut sub puterea lui Dumnezeu. În
același timp, femeia pentru care se rugau, a căzut și ea sub puterea Duhului în spital și a fost salvată și
vindecată, și toate trei au fost răpite în Duhul și au avuta Viziuni.

Într-o dimineață, un mesager a venit la sora Etter să-i spună că sora Asher zăcea lovită de diavol,
inconștientă, spumegând la gură și pe moarte. Surorile Etter și Dickson s-au rugat, iar mai târziu, când sora
Etter a venit la întâlnirea de după-amiază, ea ne-a spus că sora s-a vindecat, deși încă nu primise niciun
cuvânt de confirmare. Dumnezeu însuși îi dăduse mărturia. A doua zi doamna Asher era înăuntru întâlnirii
dând slavă lui Dumnezeu.

Pe 21 mai, întâlnirea a fost întreruptă de o mamă care a rugat-o pe sora Etter, în timp ce predica, să vină
să se roage pentru copilul ei, care zăcea sufocat de moarte de pneumonie pe strada Division 1707. Îi era
teamă că fiul ei va muri înaintea ca ea să poată face rugăciuni. Deoarece sora Etter nu putea merge, ea a
trimis acasă pe fratele Z. și o soră, iar noi toți ne-am rugat ca viața lui să fie cruțată și să fie vindecat. In
timp ce noi încă ne rugam, un frate era ținut de către Duhul Sfânt ca o statuie, sub puterea lui Dumnezeu și
a vorbit de două ori pentru ca toți să poată auzi aceste cuvinte: „copilul este vindecat.” Cei din camera
bolnavului au văzut boala dând înapoi; ochii i s-au luminat, paloarea morții i-a părăsit fața, respirația i-a
devenit ușoară și mesageri au fost trimiși la întâlnire pentru a da slava lui Dumnezeu. Acestea sunt dovezi
că Dumnezeu răspunde la rugăciunea de credință concepută de Duhul Sfânt.

Minuni Înfăptuite.
(Retipărit din Lumina Apostolică, din Salem, Oregon.)
Sf. Ludovic, Mo. — Bucură-te împreună cu noi de bunătatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru, pentru El
a fost foarte bun cu noi. În ultimele două luni, numai la întâlnirile sorei Woodworth-Etter, sute de oameni au
fost salvați, iar un număr mai mare vindecați. Cele mai multe dintre aceste din urmă vindecări, au fost
cazuri cronice; mulți au venit numai după ce doctorii i-au declarat incurabili. O femeie cheltuise 500 de
dolari pentru copilul ei spre a fi vindecat.

La câțiva auzul le-a fost restaurat; unii erau paralizați, alții aveau tumori, tuberculoză, și membrele oloage și
s-au vindecat. Ieri, în timpul întâlnirii de după-amiază, Domnul Isus a plecat cerurile și a coborât jos pe
pământ. Mulți erau sub putere. Două femei și o fată au fost străpunse de inconștiență și s-au întins pe
podea. Fata și-a revenit după aproximativ o oră și a spus că a fost mântuită și avea mărturia Duhului. A
doua femeie zăcea inconștientă de aproximativ două ore și jumătate, cu ambele brațe ridicate la cer. Când
și-a revenit, ea a cântat laude lui Dumnezeu în Duhul și a avertizat păcătoșii să se pocăiască. A treia
femeie a rămas inconștientă până la întâlnirea de seară, aproximativ patru ore și a spus că are un mesaj
pentru noi de la Domnul, mesaj pe care l-am stenografiat, deci îl aveți direct de la Tronul lui Dumnezeu. Ea
a spus:
„Am fost dusă și am fost cu Isus în ceruri. Mi-am văzut părinții acolo și copiii mei care au mers înaintea
mea și pe alții pe care îi cunoșteam. Unii sunt morți pe care nu i-am văzut: au fost aruncați în întunericul de
afară. Un om care fusese pus la moarte de către oameni cruzi și pentru care am fost împovărată luni de
zile, l-am văzut; el fusese executat de oameni și era în rai. Unii pe care nu m-am gândit niciodată că-i voi
întâlni în rai, i-am văzut acolo. Alții despre care credeam că au murit nevinovați, nu i-am văzut.

Domnul mi-a spus: „Întoarce-te și avertizează poporul cu privire la venirea mea în curând. Dacă ei te vor
scuipa în față, spune Amin; și voi fi cu tine. Lucruri minunate vor fi făcut în întâlnirile de la St. Louis. Va fi o
luptă grea, dar țineți-vă în puterea Mea; și păcătoși, faceți pace cu mine înainte să fie prea târziu.”

Minuni în St. Louis.

Ne bucurăm zilnic de manifestările minunate ale prezenței lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Nu am văzut
niciodată lucrări atât de minunate precum acelea pe care Dumnezeu le-a făcut la întâlnirile sorei
Woodworth-Etter din ultimele două săptămâni. Dumnezeu Tatăl îl slăvește pe Iisus Hristos, în vindecarea
tuturor bolilor, în mântuirea sufletelor, dând pace, iubire și bucurie păcătoșilor care se pocăiesc. „Voi înșivă
ne veți ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie
pentru mulți un prilej de mulțumiri lui Dumnezeu pentru noi.” II. Cor. 1:11. Domnul Isus își revarsă Duhul
asupra acestor întâlniri. I-a arătat-o unuia dintre surori într-o viziune, iar noi la întâlniri o vedem.
Aproximativ o duzină au căzut ca morți și au stat ore în șir pe podea și au avut viziuni și revelații. Uneori
Duhul lua în stăpânire un om imediat după ce a terminat de cântat, cu cartea de imnuri în mână și mâna
ridicată și-l ținea ca pe o statuie timp de cincisprezece sau douăzeci de minute; alții în picioare sau în
genunchi au fost ținuți în acest fel. Ieri, două femei au fost convertite stând pe scaunele lor și au primit
mărturia Duhului și au știut că s-au născut de sus. Sora Etter însăși a intrat sub putere la ședința de după-
amiază, pe 24 martie, și a trebuit întinsă pe platforma timp de peste o oră. Ea a avut o vedenie și Domnul i-
a arătat multe lucruri, și mai ales în ceea ce privește viitorul imediat al lucrării din St. Louis. Toți cei care au
avut viziuni și revelații aduc înapoi mesajul avertizând oamenii că Isus va veni în curând; că păcătoșii să
facă pace cu El, iar cei care sunt mântuiți să fie întăriți și unși cu putere și pecetluiți cu știința că el va veni
curând, ca să poată fi găsiți credincioși și în adevăr la apariția lui.

Toți cei care au avut revelații în timp ce erau sub putere aduc înapoi mesajul că Domnul nostru vine foarte
curând. Lăudați-i numele. Ce timp glorios va fi acesta pentru Sfinții Lui.

Am făcut o vizită în St. Louis. Domnul era acolo cu mare putere; au fost miracole minunate de vindecare și
puterea Duhului Sfânt s-au manifestat în multe semne și minuni și în vorbirea în alte limbi cu interpretare și
cu cântece cerești.

O soră a fost aproape cărată în congregație și a stat acolo și a avut o viziune minunată și a vorbit în multe
limbi diferite. Un băiat tânăr a fost lovit muțenie, surzire și orbire. După trei zile vederea lui s-a întors în timp
ce se rugau pentru el, dar auzul și vorbirea lui nu au revenit până la o luna după. În timp ce era surd și mut,
Domnul s-a folosit minunat de el și i-a dat multe vedenii și revelații. El a profețit despre cutremure, despre
foc, și inundații și s-au împlinit.

O soră suedeză era în întregime sub puterea lui Dumnezeu și a vorbit în multe limbi diferite și a dat
interpretarea. Ea a făcut multe profeții care vor ajunge până va veni Domnul. Multe dintre ele s-au
întâmplat.

O altă soră a fost botezată minunat și a cântat un imn în greacă și unul în latină. Ea a cântat un cântec
ceresc care se auzea până departe. A sunat ca și cum ar fi venit din cer. Ea a vorbit în mai multe limbi
diferite și s-a ridicat și a predicat în timp ce lacrimile îi curgeau pe față.

O altă domnișoară și-a primit botezul și a vorbit în opt limbi diferite, și a vorbit de multe ori după aceea când
puterea punea stăpânire pe ea și toată lumea știa că este puterea lui Dumnezeu.

În timp ce predicam și explicam Cincizecimea, cum au vorbit și ei în alte limbi, puterea lui Dumnezeu m-a
luat stăpânire și pe mine și am început să vorbesc așa cum mi-a dat Duhul să rostesc în alte limbi. Am
vorbit în trei limbi diferite, predicând minunatele lucrări ale Rusaliilor în alte limbi. Am cântat mai multe
cântece în Duhul și am râs într-un mod asemănător cu râsul mai multor națiuni.

Toți cei care au primit botezul vorbind în alte limbi au primit o mare putere.

O fată tânără a venit la întruniri și și-a bătut joc de lucrători, dar Domnul a salvat-o și i-a arătat întunericul
romano-catolicismului și i-a dat o mărturie minunată a modului în care Domnul a izbăvit-o. Domnul i s-a
arătat într-o vedenie și i-a spus să meargă în ziua următoare în suburbia unde ea locuise înainte, și el avea
să-i dea multe suflete. El i-a arătat într-o viziune pe cei pe care îi va salva. S-a supus și a plecat a doua zi
și a chemat pe unul dintre vechii ei prieteni.

Ei și-au exprimat surprinderea văzând-o atât de fericită, pentru că înainte de convertire, ea nu zâmbea
aproape niciodată, era nemulțumită și nefericită și folosea un limbaj dur. Ei au spus: „Ce s-a întâmplat cu
tine? Arăți atât de fericită. Noi vrem genul ăsta de religie.” Ea le-a spus cum să-l obțină și s-au dus să se
roage.
Dumnezeu și-a trimis puterea și destul de curând toți s-au prăbușit și au zăcut pentru cincisprezece sau
douăzeci de minute. O fetiță, de vreo nouă ani, alerga prin casă strigând și spunând: „Mamă, Îl văd pe Isus,
Îl văd pe Isus”. Toate au fost convertiți și strigau fericiți. Zece în total, inclusiv fata angajată.

Apoi s-a dus în altă casă și au spus același lucru, că vedeau o mare schimbare în ea și au întrebat-o ce a
făcut, iar ea le-a spus că este convertită. Puterea lui Dumnezeu a venit asupra ei în timp ce vorbea și ea a
început să le predice în timp ce era sub puterea lui Dumnezeu, iar când ea și-a revenit, i-a găsit Pe toți sub
putere; au stat întinși o vreme și și-au revenit strigând laudele lui Dumnezeu, nouăsprezece dintre ei în
total, așa cum fuseseră chemați vecinii.

După aceasta, în timp ce mergea pe stradă, a întâlnit o prietenă, care mergea la o sală de dans, pentru a
participa la o ședință a comitetului, pentru a aranja apoi un picnic pentru ziua următoare. A fost invitată să
meargă și ea; la început ea a refuzat, dar Domnul ia arătat să meargă.
Când a ajuns acolo, a descoperit că era unul dintre locurile pe care le văzuse în viziune. Când a început să
vorbească, puterea Duhului Sfânt a venit asupra ei și ea le-a propovăduit și, când a terminat, toți douăzeci
erau întinși pe jos, ca pe un câmp de luptă. Ea s-a rugat pentru ei și toți au fost strălucitor convertiți.

Patruzeci și nouă au fost salvați în acea zi, dintre care patruzeci și opt erau romano-catolici și unul un
metodist retras.

Altă dată a fost impulsionată să-i scrie doamnei V., care are o fiică care s-a născut surdă și mută și care
acum șaptesprezece luni a fost lovit de un tramvai, rezultatul fiind că a rămas paralizată de la șolduri în jos
și medicii au pus-o în ghips. Doamna V. și-a adus fiica la St. Louis și a chemat-o și a rugat-o pe soră să se
roage pentru ea. Ea a mers și, în timp ce se ruga, a căzut sub puterea Duhului Sfânt și a vorbit cu fiica,
folosind limbajul surd și mut, deși nu știa și nu știe nici măcar o singură literă din el, spunându-i cum să se
predea Domnului. Apoi, când bolnava surdă și mută s-a rugat, a căzut și ea sub puterea Duhului Sfânt și a
vorbit, zicând: „Îl văd pe Isus; El a spus, „Poți să mergi/ și i-a întins mâna Lui. Ea l-a prins de vârfurile
degetelor și s-a ridicat imediat din pat, ghipsul rupându-se, și a mers spre tatăl ei și în timp ce ea întinse
mâna și îl atinse pe frunte, a căzut și el sub puterea lui Dumnezeu și a fost mântuit, de asemenea, alți
șapte.

A doua zi, s-a dus acasă și a vorbit la telefon cu un prieten, care a fost o infirmă, folosind cârje timp de
șaisprezece ani, dar nu i-a venit să creadă că fata surdo-mută putea auzi și vorbi, dar a spus: „Este
Agnes”, numele unei prietene de-a ei. Ea a răspuns: „Vino și vezi”. Când infirma a intrat în cârje, și L-a
văzut pe Verne vindecat, ea a strigat: „Dacă poți să mergi și eu pot” și a aruncat cârjele și mers.

O soră suferea de apendicită, calculi biliari și altă boală. Într-o zi ea a devenit inconștientă și a rămas așa
până la nouă p. m. Oamenii cu care locuia au dus-o la Spitalul Orășenesc. Când a ajuns, s-a trezit în pat
acolo și i-au spus că va trebui operată.

A fost efectuată o operație și i-au pus douăzeci și cinci de copcii . A devenit atât de rău după aceasta, că
ea nu putea să vadă și nici să vorbească, și au pus un paravan de moarte în jurul ei, așa cum se
obișnuiește atunci când un pacient este pe cale să moară, iar un medic și o asistentă au fost puși s-o
urmărească când moare.

O soră din Misiune a venit să o viziteze și a spus, la plecare: „Vom face o rugăciune pentru vindecarea ta la
ora nouă”, și două asistente care stăteau lângă ea au auzit-o.

În timpul zilei, starea ei s-a înrăutățit, membrele ei devenind negre până la coate și genunchii și degetele ei
s-au înțepenit; a avut și hemoragii din care ieșea sânge pe gură, pe nas și pe urechile ei, astfel încât
îmbrăcămintea ei era saturată de sânge. Pe scurt înainte de ora nouă, toate membrele ei s-au întins, ca
atunci când o persoană moare, iar asistenta, crezând-o moartă, s-a dus și i-a spus doctorului: „A plecat”;
acesta a venit s-o vadă, și a găsit-o stând în picioare; el a rămas uimit și ia spus că trebuie să se culce. Ea
a spus: „Sunt vindecată”; el i-a spus că e nebună, dar ea a insistat că Dumnezeu o vindecase și în cele din
urmă a văzut și el că așa era.

A doua zi, douăzeci și nouă de medici au venit să o vadă și au spus: „A fost cel mai minunat caz pe care l-
am cunoscut vreodată, Ea este perfect vindecată.” Nu știau ca altcineva să se mai fi recuperat din acea
operație. În astfel de cazuri, cusăturile nu sunt scoase niciodată înainte de cincisprezece zile, dar în cazul
ei, pe măsură ce s-a vindecat, au fost scoase în ziua a patra. Când a venit ziua vizitei, neavând vizitatori,
Superintendentul Medical al Spitalului a spus că el și soția lui ar fi bucuroși să o viziteze. Au venit, și în timp
ce stăteau lângă patul ei, ea a spus povestea convertirii ei și au fost lacrimi în ochii soției sale.

Era o fetiță care suferea foarte rău de meningită spinală. Au dus-o la biserică fiind moarte; corpul ei era tot
scos din formă. Slavă Domnului, El a vindecat-o și ea a plecat pe picioarele ei.

Întâlniri în Indiana și Arizona.

Apoi am făcut o excursie prin Indiana, ținând întâlniri în mai multe locuri, Domnul însoțindu-și cuvântul cu
semne și minuni ale Duhului Sfânt. Am fost chemați la Denver, Colorado. Este un oraș frumos, dar Domnul
mi-a arătat că este predat aproape în întregime idolatriei. Am ținut întâlniri timp de câteva săptămâni.
Domnul și-a pus pecetea lucrării, astfel încât mulți să aibă ultima lor chemare sau avertisment. A venit un
apel să mergem în Arizona. Frații ne-au trimis bani și au pregătit călătoria, așa că am fost primiți și ne-am
simțit ca acasă din prima zi. Au fost unele convertiri strălucitoare și multe vindecări. Au fost multe
manifestări ale Duhului Sfânt, unii au vorbit în limbi noi și au cântat ca și cum ar fi venit din cer. Un frate
drag a renunțat la tot, pentru a merge în lucrare. Era om înzestrat în mod natural cu talent strălucitor, și
având puterea Duhului Sfânt, sperăm să aflăm despre succesul său ca predicator al puterii pentru
Dumnezeu.

Capitolul LV.
La Indianapolis — Întâlniri în cort — Mari semne și minuni — Vindecare, viziuni, vorbire în limbi
necunoscute — Dumnezeu folosește copiii — Întâlnire în Peniel Hall — Semnele vizibile ale
Dumnezeului invizibil — O altă întâlnire în cort — Mari mulțimi și mulți mântuiți și Vindecați—
Femeie la o sută de mile de distanță, care suferă de o boală misterioasă care derutează profesia
medicală neputincioasă, este trimisă de Dumnezeu la întâlnire și este mântuită și vindecată—O
scenă minunată—Supunerea implicită față de Dumnezeu are ca rezultat mântuirea a doi tâlhari și
ucigași de embrioni—Reuniunea evangheliștilor care a început de la întâlnirile mele anterioare—
Dumnezeu se manifestă în multe feluri—Femeie pe moarte de cancer complet vindecată—Întâlnire
în biserica Christian—Câteva detalii despre vindecarea unui caz de cancer complet fără speranță—
Retipărire din „Later Rain Evangel”— Mărturii personale de vindecare

După cincisprezece ani m-am întors la Indianapolis, însoțindu-mă soțul meu, domnul Etter. Acolo a stat cu
curaj alături de mine în cea mai fierbinte bătălie, iar din ziua în care ne-am căsătorit, devotamentul său nu
s-a micșorat niciodată. El este cel mai important atunci când lupta este cea mai fierbinte; el va apăra
Cuvântul și toate Darurile și lucrările Duhului Sfânt, dar nu vrea niciun fanatism sau nebunie. El are cea
mai mare grijă de mine, în și în afara întâlnirilor. Nu contează cu ce apelez la el, el face!. El se roagă,
predică și cântă și este foarte bun în jurul altarului. El face despre toate scrierile mele și, de asemenea,
ajută la scoaterea cărților mele și are grijă de întâlnire, înăuntru și în exterior. Domnul știa de ce am nevoie
și așa au fost toate aduse de Domnul, prin dragostea și grija Sa pentru mine și pentru lucrare.

Am montat un cort mare în partea de sud a orașului, iar vestea prezenței noastre s-a răspândit curând în
oraș. Vechii noștri prieteni și copiii în Isus au început să vină în ajutorul nostru. Întâlnirile au fost bune încă
din prima. Păcătoșii au început să se înghesuie spre Hristos, iar strigătele de biruință au început să urce la
Marele Tron Alb, „cel pierdut este găsit, cel mort îviat.” Au început să aducă oameni bolnavi la întâlniri, pe
paturi și în toate felurile. șchiopii au fost făcuți să umble, surzii să audă. Un bărbat era pe moarte, dar când
puterea lui Dumnezeu a căzut asupra lui, s-a ridicat și a umblat și a vorbit cu putere. O surdo mută de nouă
ani, care nu a mers niciodată și nu mai creștea de când ea era un copil, s-a vindecat. Ea a mers și a vorbit
și a început să crească natural și acum este femeie. Toată această muncă a fost făcută zi și noapte, cu
interes crescând până când am închis ședințele.

Mulți au căzut la pământ sub puterea lui Dumnezeu și au avut viziuni minunate. Au fost semne grozave,
minuni și demonstrații, inclusiv vorbirea în limbi necunoscute. Păcătoșii au fost doborâți la pământ ca morți
bărbați și femei. Domnul a folosit copiii mici în mod minunat pentru a-i aduce pe păcătoși la Hristos. În timp
ce Duhul Sfânt era în control deplin, El, Sfânt, îi conducea afară prin congregație și atingeau acest bărbat
sau acea femeie; le dădeau mâna și plecau direct la altar cu ei, cu ochii închiși tot timpul. Toți știau că
erau conduși de Domnul; unii s-au convertit înainte de a ajunge la altar - Unii au profețit lucruri care au avut
loc de atunci.

Vremea a început să se răcească, așa că am coborât în oraș la Peniel Hall, pe 11 și la Senat, și toți ne-au
urmat. Duhul Sfânt a fost prezent cu mare putere, cu daruri, semne și viziuni, după punerea mâinilor. Erau
semne vizibile de lumină și slavă pe amvon și prin adunare, văzute de unii cu ochii naturali. Sfinții au spus
că nu au fost niciodată într-o astfel de întâlnirea sau să fi simțit o asemenea putere a lui Dumnezeu sau a
Duhului Sfânt.
Anul următor ne-am întors la Indianapolis și am montat cortul pe același loc; și era cam în aceeași perioadă
a anului. Spiritul de trezire din anul trecut era încă la ei, așa că lucrarea a început deodată, cu mulțime și
interes. Munca a fost mult mai mare decât anul trecut. Erau gata să vină și să ajute împotriva inamicului.
Mulțimile erau mai mari, iar interesul mai profund. Mulți așteptau să fie vindecați sau mântuiți. Au venit noi
soldați în rânduri în fiecare zi, și minuni mai mari de vindecare.

O femeie a fost adusă de la o sută de mile pe un scaun cu rotile. Ea era imobilizată la patul ei de peste
șaptesprezece ani și avusese douăzeci și cinci de doctori. Nu au cunoscut cazul ei și nici nu au putut face
nimic pentru ea de la început, dar tot ce au putut face până la urmă, a fost să o liniștească puțin. Uneori nu
putea sta în picioare, sau să se întoarcă în pat. Un bărbat din orașul ei fusese la întâlnirea noastră din St.
Louis și a fost vindecat acolo. S-a dus acasă și s-a dus să o vadă și i-a spus. Ea îl cunoștea ca un reumatic
rău. A intrat fără cârje sau ajutor, un om convertit și fericit. A luat una dintre cărțile mele cu el și i-a dat-o să
o citească. După ce l-a văzut pe el și citind cartea ea s-a convertit. Ea a văzut că nu fusese niciodată
convertită înainte, deși fusese membră a bisericii toată viața.
Era nerăbdătoare ca soțul ei să se convertească. Când și-a văzut-o condiția, ea a spus: „Doamne, trebuie
să merg la Indianapolis pentru a fi convertită și vindecată?” "Da," ea a spus: „Trebuie să fiu dusă acolo”.
Era ca și cum își lua viața în mâini, să-și asume riscul călătoriei, dar soțul ei a adus-o la întâlnire și a fost
convertită și vindecată; iar soțul ei s-a convertit şi el. S-a dus la ea strigând, iar ea a început să strige și a
sărit din scaunul cu rotile, o femeie vindecată. Apoi s-au auzit strigăte în tot cortul și când el a luat-o de
mână și a mers și au mers și au urcat pe platformă și au stat în fața publicului mare, a fost prima dată când
au stat împreună de peste șaptesprezece ani. Erau deopotrivă de înalți şi cu aspect impunător, iar el era
mai mândru de ea decât atunci când stăteau ca mirii și toți cei din cort și din jurul lor erau bucuroși. Au fost
multe lacrimi de bucurie pe chipuri împietrite. Am cântat „Let the Hallelujahs Roll” și am avut un val de
laudă, folosind batiste și pălării. Părea ca fiecare mâna era ridicată; cu strigăte de laudă.

Oamenii de la ea de acasă au crezut că o vor aduce înapoi într-un sicriu, moartă; dar când au auzit că se
întoarce bine acasă, aproape tot orașul era la debarcaderul râului pentru a-i primi acasă. Ea a mers pentru
prima dată la biserică acolo în acel oraș de peste șaptesprezece ani, și ea s-a ridicat și a predicat și a spus
ce lucruri mari făcuse Domnul. Fratele soțului ei predicase de mulţi ani, iar acest frate i s-a alăturat în
slujire, iar de atunci el şi soția lui au ieșit împreună să țină întâlniri.

Un om a avut o viziune despre acest cort și despre lucrare, acum douăzeci de ani; și de deplasarea în
tramvaie electrice către și dinspre cort. El a descris întâlnirea și mă văzuse și pe mine. Domnul l-a folosit în
multe feluri pentru a-i aduce pe păcătoși la Hristos. El a promis Domnului că va face orice i-ar cere. Într-o
noapte se ducea acasă și era foarte întuneric. S-a dus pe o alee să se roage, așa cum l-a îndemnat
Domnul să facă, și cum el a îngenuncheat și s-a rugat pentru oamenii pierduți, erau doi bărbați ascunși într-
o magazie aproape de locul acela. Domnul l-a condus să se roage pentru bărbați și femei răi; în timp ce
făcea asta el a auzit un zgomot în interiorul șopronului, iar bărbații au ieșit în spatele lui din șopronul în
care erau. Ei și-au aruncat brațele în jurul lui și au mărturisit că așteptau să jefuiască, iar dacă erau prinși,
făceau crimă. Aveau otravă și intenționau să moară mai degrabă decât Să se lase prinși. Chiar atunci și
acolo ei s-au convertit și a început pentru casele lor fericirea.

Această întâlnire a avut un succes mai mare decât cea cu un an înainte. Mulți slujitori pe care îi știam și
care începuseră ca slujitori și evangheliști de la întâlnirile mele, întâlniri cu zece și cincisprezece ani
înainte, au venit din toate părțile să mă vadă și să fie acolo la întâlniri. Printre ei mulți convertiți și lucrători,
în toate privințele, în Podgoria Maestrului. Oh! Am avut o asemenea dragoste și părtășie! Puterea și
prezența Domnului s-a manifestat în daruri, demonstrații și operațiuni și chemări; cu fapte mărețe ale
Duhului Sfânt.

O soră a vorbit în limbi necunoscute toată noaptea. Aceasta a fost înainte ca Duhul Sfânt să cadă la Los
Angeles, California. Un slujitor a venit să mă vadă. A spus că a fost convertit printr-un slujitor care a fost
convertit prin mine. Auzise așa de multe despre mine că venise cincizeci de mile să-și vadă bunica.

Vara trecută, după opt ani, ne-am întors și am avut o întâlnire în cort pentru câteva luni; și câteva sute au
fost salvați și vindecați de aproape orice boală. Cancer, tumori, orbire și surditate; au fost aduși infirmi sau
au intrat în cârje; unii erau pe moarte și toți au primit atingerea divină și s-au vindecat prin puterea Lui și au
umblat, au strigat și au lăudat pe Dumnezeu. Mulți au fost botezați cu Duhul Sfânt. Domnul i-a folosit pe
mulți în mod miraculos, prin vorbire și cântare și profeție, așa cum a descoperit Duhul Sfânt și în limba
engleză; și toată lumea era convinsă că era de la Domnul. Dumnezeu a dat viziuni minunate despre
venirea în curând a lui Isus și despre cutremure și nenorociri care, unele, au venit și altele se vor întâmpla.

O femeie a fost adusă din Cincinnati, fiind pe moarte de cancer. Medicii au trimis-o acasă să moară. Era
într-o stare atât de tristă încât mirosul ei le făcea oamenilor greață. Era în iunie și era foarte cald, iar
muștele erau groase pe rochia ei. Ea era creștină și era gata să moară, dar Domnul a spus că ea nu va
muri, ci va trăi. În mai puțin de zece minute după ce am început să mă rog, ea s-a vindecat complet; ea
sărea și striga; mirosul s-a oprit odată cu scurgerea, deodată. Ea a rămas o săptămână și s-a dus la
muncă.

Am încheiat întâlnirea și ne-am dus la Maxwell, un orășel la douăzeci și trei de mile la est de Indianapolis.
Domnul a atras poporul din toate părțile; deși era un orășel, erau două mii de suflete acolo odată duminica
şi multe alte mii în ultima duminică. Domnul era acolo pentru a-i ține pe oameni nemișcați, cuvântul vestit
cu putere, făcea să tremure marea adunare. Dumnezeu i-a chemat cu tunete si fulgere; cu puterea sabiei
sale cu două tăișuri, să audă cuvântul Domnului și să se pregătească pentru judecățile care vin în curând,
cât și pentru venirea Domnului în curând. Au fost convinși; mulți dintre ei și-au primit ultima chemare.
Următoarea va fi la Judecată.

Apoi am mers în Ohio, apoi ne-am întors la Indianapolis și am început să ne întâlnim în Biserica Creștină și
am rămas aproximativ opt luni. Oamenii au fost salvați și vindecați din prima. Au venit din Chicago și din
alte orașe precum și din alte zone, cu o rază de câteva sute de mile și au fost mântuiți, vindecați și botezați
cu Duhul Sfânt. Multe miracole de vindecare au fost la fel de remarcabile pe cât cele care au fost săvârșite
în zilele bisericii primare.

Vom da o singură mărturie, cea a fratelui însuși. Acum au trecut aproximativ patru luni de când a fost
vindecat și nu a mai avut durere de atunci, nici boală; nici un inconvenient. El este un om sănătos, și a fost
făcut astfel deodată prin puterea lui Dumnezeu. Avea hemoroizi de treizeci de ani, i-a tăiat și i-a ars de
patru ori, apoi a început cancerul; a devenit atât de rău încât a trebuit să stea pe un inel umflat și a trebuit
să-și pună soția să-i spele intestinele de două ori pe zi folosind o seringă lungă și un tub și doi litri de apă
de fiecare dată; atunci sângera și era atât de respingător încât cu greu o putea face. Intestinul era deplasat
în partea stângă cu zece inci în sus; coloana vertebrală era goală, fără carne pe ea în interior, avea și
reumatism și era un păcătos. Dumnezeu l-a convertit și l-a vindecat, toate deodată, în mai puțin de
cincisprezece minute. Avea șaizeci şi patru de ani. El a fost botezat cu Duhul Sfânt și acum este unul dintre
copilașii lui Dumnezeu. Nu există nimic prea greu pentru Dumnezeul nostru.

Retipărit din The Latter Rain Evangel, din Chicago, U. S. A,, dintr-un articol al vârstnicului F. F. Bosworth,
din Dallas, Texas:
La întoarcerea acasă de la Stone Church Convention, am petrecut trei zile cu domnul și doamna Etter în
casa lor și am participat la slujbe. La finalul primei slujbe, s-a rugat cu șapte pentru vindecare și toți păreau
vindecați în câțiva minute. O soră (o doamnă în vârstă care și-a rupt șoldul cu doi ani în urmă), suferind
mari dureri și incapabilă să calce pe piciorul drept, a fost adusă la întâlnire. Eu și fiica ei am ajutat-o să intre
la întâlnire. Când mâinile au fost puse pe ea, în rugăciune, a fost vindecată instantaneu și a mers perfect și
a continuat plimbarea la servicii pe timpul șederii mele în oraș.

Doamna Johnson, care locuia pe East Jefferson Street, în Indianapolis, a fost născută surdă și mută și
acum are aproape cincizeci și doi de ani. Ea nu auzise niciodată un sunet nici nu rostise un cuvânt. Când
sora Etter, în numele lui Isus, a mustrat duhul de surzenie și muțenie, și i-a poruncit să iasă, femeia a fost
complet eliberată. Acum aude perfect și învață să vorbească pentru prima dată.

Clyde Gray, un frizer din Indianapolis, era complet surd. Când sora Etter i-a poruncit să audă în numele lui
Isus, urechile i s-au deschis atât de perfect încât el a trebuit să-și țină mâinile peste ele, la început, când
corul cânta.
Pauline Winters, un copil de opt ani, născut orb, s-a vindecat instantaneu în aceste întâlniri. Patru volume
s-au scris despre munca doamnei Etter ca evanghelist și este îndoielnic dacă există vreo înregistrare scrisă
de la „Faptele Apostolilor”, care este așa de minunată.

Mărturii de vindecare la Indianapolis, Indiana.

Toată slava, lauda și cinstea este dată lui Dumnezeu Tatăl, Domnului Isus Hristos și Duhului Sfânt pentru
cei vindecați, prin credința în sângele ispășitor, prin meritele și lucrările Domnului nostru Iisus Hristos.
123 S. Strada Libertăţii.
Am venit din Walton, Indiana, deoarece doctorul a spus că trebuie să fiu operat imediat, altfel nu voi trăi.
Aveam cancer la stomac în ultima fază și mirosul era foarte respingător; era atât de slab încât nu mai
puteam trăi decât puțin, după cum eram prea slab și pentru a fi operat. Am venit la întâlniri și când sora
Etter s-a rugat, și a pus mâinile pe mine în numele Domnului Isus, toată durerea și mizeria au trecut
departe și m-am vindecat instantaneu.

Doamna Zetta Shutt.

1104 Broadway, Indianapolis.
Cu vreo cinci săptămâni în urmă, într-o duminică seara, participam la întâlniri și stăteam și o ascultam pe
sora Etter predicând când m-am îmbolnăvit cu adevărat și o voce mi-a spus: „Vino cu mine”. Am ieșit afară
din biserică, o soră mă însoțea și aceeași voce a spus din nou: „Aceasta este moartea, vino acum du-te cu
mine.”
Acesta a fost ultimul lucru pe care mi-l amintesc pe pământ, doar că m-am gândit la fiul meu care era în
armată, și că nimeni nu ar ști unde să trimită să-l anunțe de moartea mea.

Îndată, mi se părea că sunt în rai, într-un loc unde exista așa Lumină, Odihnă și Bucurie. Am auzit cântând
și tot felul de instrumente diferite. Mi-am văzut tatăl meu pământesc și copiii și am vorbit cu Domnul, apoi o
voce a spus: „Poți să te întorci pentru o vreme”, apoi am auzit vocea surorii Etter chemându-mă în numele
Domnului.
doamna Sarah Nelson.

Sora Woodworth-Etter spune că cu acea ocazie a fost o agitație; unii oameni ieșind să ajute, iar unii
întorcându-se înapoi. Ea a întrebat: „Ce se întâmplă?” Deoarece nu voiau să alarmeze publicul, au spus
„Ea a leșinat”. Sora Etter a spus „Ea este în regulă; și chiar dacă Domnul ar lua-o, ea este gata. Mi-aș dori
ca restul dintre voi să fiți la fel de bine pregătiți.”

După un timp, i-au dus corpul înăuntru și au spus: „Pulsul a încetat să bată." Nu era nicio mișcare a inimii,
corpul era rece și moale, iar fața, cea a unui cadavru. Sora Etter i-a adunat pe ceilalți în jurul ei și a vorbit
despre Isus ca fiind Învierea și Viața, și S-a rugat și a chemat-o în Numele Domnului și ea și-a deschis
ochii. Când a deschis ochii, erau galbeni și la început nu părea să fie conștientă de ceva; doar stătea într-
un fotoliu mare arătând ca un cadavru. Mai târziu, înainte de sfârșitul întâlnirii și-a exprimat dorința de a
depune mărturie, ceea ce a făcut. Ea a participat la întâlniri de atunci și mărturisea zilnic.

Doamna Clelland din 962 N. Tremont Ave., a venit la întâlnire pe 31 martie suferind de insuficiență
cardiacă și tulburări ale gâtului; începea să se sufoce și uneori abia putea vorbi. Când sora Etter și-a pus
mâinile peste ea în numele lui Isus, ea a fost vindecată instantaneu și a strigat laudele lui Dumnezeu,
sărind și dansând în timp ce lacrimi de bucurie curgeau pe obraji și strigând „El m-a vindecat”. „Boala a
dispărut.”

Lawrence R. R. nr. 4.
Sufeream de probleme pulmonare de câțiva ani. Un doctor mi-a spus că aveam tuberculoză, boală care
rulează in familia noastră. Într-o zi în timp ce era culcată pe sofa, Domnul a spus că ar trebui să merg la
întâlnirea surorii Etter și ea să își pună mâinile peste mine și să se roage, și voi fi vindecată. Asta a fost
vineri seara. Vrășmașul a spus că sora Etter nu putea fi găsită. Dar m-am rugat ca Domnul să-mi arate
unde să o găsesc, iar sâmbătă seara a intrat o vecină și mi-a spus despre sora Etter care ține întâlniri în
Indianapolis. Am venit la întâlniri și m-am vindecat instantaneu. De asemenea, recent m-am vindecat de
probleme feminine care mă afectau de 18 ani.
Doamna Pearly Jacobs.
1027 Bate Street.
Am fost bolnavă 13 ani de erizipel negru. Doctorul nu l-a putut vindeca. El a spus că nu avea rost să încerc.
Am venit aici la întâlnire și s-au rugat pentru mine și de atunci am fost complet vindecată.

Doamna Francis Rusher.

1956 Raston Ave.
Am avut probleme cu plămânii de la 16 ani, am fost abandonată de două ori să mor de către medici; am
avut, de asemenea, catar la cap și stomac și gușă timp de 30 de ani. Am fost frecventată de mulți medici,
dar nu m-au putut vindeca niciodată. Când am venit la întâlniri m-am vindecat în mod minunat, mai întâi de
gușă, apoi de tulburarea plămânilor, și catarul, pentru care îl laud pe Dumnezeu.

Mary Crumrine.
Am avut o vânătaie pe un picior, care mi-a cauzat o rană supurantă , care a mâncat osul, iar medicul
armatei mi-a spus că va trebui să-mi despartă infecția de membru, iar osul răzuit, și poate o parte din el
scobit. După ce am fost externat din armată, am fost la un medic din orașul de aici; el mi-a făcut foarte
puțin bine, dacă a fost vreunul, apoi am venit la întâlniri și am fost mântuit și vindecat.

M. E. Wilson.
2114 Martha Avenue.
Sufeream de probleme ale vezicii urinare, o tumoare de opt ani; am fost consultat de câțiva medici, dar nu
am primit nicio ușurare. Am venit la întâlniri în Decembrie, s-au rugat pentru mine și am fost vindecat și nu
am mai avut nicio durere de atunci. Aceasta este prima iarnă în care nu am luat niciun medicament de opt
ani.

Doamna Ida Poole.

1911 Columbia Ave.
Toamna trecută m-am vindecat de diabet, pe care l-am avut de aproape patru ani, ca răspuns la rugăciune.

Doamna Nancy Needham.

Strada Concord 105.
Am fost bolnavă de otravă malarioasă (malarious poison)și diaree cronică de aproximativ 6 luni. Aveam
patru doctori, dar am tot devenit din ce în ce mai rău, până când nu mi-am putut ridica capul de pe pernă și
a avut stări de leșin. Mi-au trimis o batistă, pe care se făcuseră rugăciuni, iar durerea m-a părăsit și am
dormit bine toată noaptea. A doua zi dimineața m-am trezit și m-am îmbrăcat, am intrat în bucătărie și am
fost bine de atunci.

B. S. Hungerford.
2370 English Ave., Indianapolis.
M-am născut cu astm, moștenit de la bunici și părinți. Când eu aveam treisprezece ani și, la intervale de
atunci, am suferit de hemoragie de plămânii și un abces pe o parte a trupului. Am fost, de asemenea, o
victimă a morfinei timp de patru ani, când luam cam șase boabe pe zi. Medicii au spus că nu există altă
speranță pământească pentru mine, ci doar cuțitul, pentru că otrăvirea sângelui avea să apară în șase
săptămâni. Când am vizitat-o pe mama, mi-a povestit despre întâlnirile surorii Woodworth-Etter. Am venit la
întâlnire și în prima noapte am venit la altar și m-am vindecat de astmul bronșic și de atunci nu am mai fost
deranjat cu el. Dumnezeu mi-a salvat sufletul și m-a eliberat de obiceiul morfinei și de abcesul pe care-l
aveam. Domnul m-a făcut ca o făptură nouă în suflet și trup.

Doamna Oma A. Clarke.

Indianapolis, Indiana, 19 iunie 1921.

Pentru cei interesați:

Eu, subsemnata, fusesem chinuit de hemoroizi timp de treizeci de ani; am fost operat; i-au tăiat o dată și i-
au ars de trei ori. Acum doi ani s-a format cancerul. Nu am știut că este cancer până când toată partea
stângă a rectului a fost mâncată. L-am sunat pe doctorul F. A. Abbott din acest oraș să mă examineze (el
fiind medicul nostru de familie). După ce m-a examinat, i-a spus soției că era un caz fără speranță de
cancer și că nu era absolut nimic de făcut în cazul meu, doar niște unguent sau alifie pentru a domoli
durerea crudă, pentru a ajuta la reducerea arsurilor și durerii îngrozitoare, de care am suferit tot timpul. A
spus că, cazul meu era atât de avansat încât nu era nici măcar un caz de operație, pentru mine nu ar avea
niciun beneficiu de pe urma cuțitului, deoarece intestinul era deteriorat pe douăzeci și cinci de centimetri.
Am încercat unguentele și alifiile pe care le-a prescris, dar nu am avut nicio ușurare, ci mi-a fost mai rău în
fiecare zi.

Un prieten de-al meu foarte drag a sunat să mă vadă într-o zi și a văzut că sunt un om foarte bolnav. I-am
spus care este problema mea, așa că m-a întrebat dacă îi permit să-l trimită pe Dr. A. E. Fletcher din 11th
St. și College Avenue, din acest oraș, să mă examineze. El a spus că dr. Fletcher se pricepe la cancer.
Aranjamentele au fost făcute și a venit doctorul Fletcher. A făcut o examinare amănunțită și rigidă. El a
găsit cazul meu încă mai rău decât am crezut. A spus că nu există leac pentru mine. Dar mi-a dat
medicamente pentru a-mi consolida puterea și mi-a dat medicament de utilizat în rect pentru a ajuta la
reducerea mirosului îngrozitor. Soția mea a trebuit să folosească trei litri de apă caldă de două ori pe zi
pentru a spăla intestinele.

Dr. Fletcher a fost un om cinstit și mi-a spus de la început că nici el și nici un alt doctor nu m-ar putea
vindeca vreodată, era prea avansat. Nu puteam sta jos nici chiar pe cea mai moale pernă de pene, ci a
trebuit să stau pe un inel de cauciuc umflat tot timpul și oriunde mă duceam trebuia să iau inelul de cauciuc
cu mine. Mulțumesc lui Dumnezeu de sus, am auzit de draga soră Etter și de întâlnirile ei pe care le ținea
pe străzile 17 și Martindale, așa că eu și soția mea am mers să auzim cuvântul lui Dumnezeu de la această
femeie bună. M-am dus la altar și i-am cerut ei și dragilor frați și surori să se roage pentru mine ca să fiu
sănătos, atât cu sufletul cât și cu trupul. Ei s-au rugat și și-au pus mâinile pe mine, iar eu am fost vindecat
de tot acest îngrozitor cancer, vindecat și de reumatism la brațul și mâna dreaptă. Eu nu am putut să mă
îmbrac toată iarna fără ajutor, dar slavă lui Dumnezeu, sunt vindecat, vindecat de toate. Nu am dureri,
mănânc copios și dorm sănătos, lucruri pe care nu le-am putut face toată iarna. Eram atât de nervos încât
nu puteam suporta niciun zgomot. Am fost o epavă, atât de slab și bolnav, dar acum devin din ce în ce mai
puternic cu fiecare zi și aștept să merg la muncă în curând.
John N. Armstrong,
953 Dorman Street, Indianapolis, Ind.

Capitolul LVI.
Minunile lui Dumnezeu din Dallas, Texas — Paralitic vindecat — Retipărire din Dallas Daily Paper —
Femeie în vârstă de cincizeci și patru de ani, născută surdă și mută, vindecată — Mulți prosternați
sub Puterea Atotputernică a lui Dumnezeu — Isus Se manifestă mai multora în viziuni — Mulți
botezați cu Duhul Sfânt — Mai mulți epileptici vindecați — O femeie în vârstă de șaptezeci și cinci
de ani vindecată — O relatare a unui medic despre întâlniri

(Retipărit din „Cuvânt și martor”, din raportul lui Elder F. F. Bosworth.)

Dallas, Texas, 11 august 1912.

Au trecut aproximativ două săptămâni de când draga noastră soră Etter ni s-a alăturat întâlnirii, și dăm
slavă lui Dumnezeu pentru felul în care a folosit-o în fiecare noapte în predicarea și demonstrarea
minunata Evanghelie a Fiului lui Dumnezeu. Interesul și puterea cresc în fiecare noapte. Aseară au fost mii
de oameni în și în jurul cortului. Păcătoșii privesc și plâng, așa cum văd pe cei bolnavi și chinuiți, vindecați
prin puterea lui Dumnezeu în fiecare noapte. Printre cei vindecați aseară, înaintea marelui public, era un
mut, în vârstă de 36 de ani, născut surd și mut. El a venit din Oklahoma și s-a vindecat instantaneu la
prima întâlnire la care a participat noaptea trecuta. Păcătoșii plângeau când vedeau că putea auzi și striga
laude lui Dumnezeu.

Ieri dimineață s-a săvârșit un miracol minunat unui tânăr de cincisprezece ani, băiat orfan — Emmett
Martin. Brațul drept era paralizat de când avea un an astfel încât nu a putut niciodată să ridice acel braț
deasupra capului sau să deschidă și închide mâna. Celălalt braț al lui era în atele, grav rănit de pe urma
căderii dintr-un tramvai acum o săptămână. Pansamentele și atelele au fost îndepărtate iar brațul s-a
vindecat instantaneu și perfect; iar apoi când sora Etter în Numele lui Isus ia poruncit să întindă și brațul
paralizat, acesta s-a vindecat instantaneu! Și-a ridicat ambele mâini deasupra capului și a bătut din palme
și a strigat laude lui Dumnezeu. El a fost mântuit în mod glorios în același timp și a fost din nou în întâlnirea
de aseară și a depus mărturie în fața marelui public.

O doamnă invalidă din Mesquite, Texas, a fost dusă în cort noaptea trecută. Fusese invalidă de patru ani,
cu reumatism pe tot corpul; nu se putea pieptăna singură sau ridica brațele. Ea a fost vindecată și a mers și
a sărit și a lăudat pe Dumnezeu; își bătea mâinile deasupra capului.

Un om paralizat a fost vindecat în timp ce asculta predica despre omul paralizat, „purtat de patru”. A
descoperit că partea paralizată se încălzește și i-a spus soției: „Sunt vindecat, pot deschide și închide
mâna!”

Șchiopi, orbi, surdo-muți, paraliticii, canceroși, cei suferind după operații, iar alții care erau pe moarte de
boli incurabile, au fost minunat convertiți și vindecați prin puterea lui Dumnezeu. Păcătoșii sunt convertiți și
înghesuindu-se la Isus pentru mântuire; iar creștinii sunt botezați cu Duhul Sfânt. Aș vrea ca toți sfinții din
mișcarea penticostală să aibă o copie a cărții surorii Etter. Este un foarte bun ajutor pentru credință! Nu a
existat o astfel de înregistrare scrisă de la „Faptele Apostolilor”, care să consemneze astfel de victorii
continue ale Domnului în zilele noastre, asupra păcatului și bolii, ca această carte.

Faptele Duhului Sfânt din Dallas.

(Retipărit din Daily Times Herald.)

La întâlnirea apostolică, sute de oameni sunt vindecați. Mulțimi de oameni sunt la cort în fiecare noapte. Nu
trebuie să credem ce au spus ziarele despre doamna Etter în California, Iowa sau Indiana; dar du-te la cort,
vezi cu propriii ochi și auzi cu urechile voastre, lucrările puternice ale lui Dumnezeu. Oamenii vin din
Oklahoma, Arkansas și Georgia pentru a fi vindecați.

Elmer Hooper, 36 de ani, din McAlester, Okla., născut surd și mut, a fost vindecat imediat. Doamna Chelve
Mallock, 3112 Boulevard St., Dallas, Texas, ultima fază de tuberculoză, perfect vindecată.

Haide, „Bobocule”, nu te uita înapoi la vechea „teologie” a cimitirului, căci pierzi binecuvântarea!.
Dumnezeu în Dallas face minuni. Toată lumea vine, toată lumea laudă pe Dumnezeu. Metodiști, baptiști,
prezbiterieni, campbeliți si catolici. Dacă stai la o sută de metri de marginea mulțimii, ai putea crede că Ioan
Botezătorul ar fi înviat, sau John Bunyan, sau John Knox, sau John Calvin, sau John Wesley, iar mulțimea
are religie de altădată.

(Retipărit din Word and Witness. Raport al Elder M. M. Pinson.) O renaștere a avut loc la Dallas, Texas,
de aproximativ optsprezece luni. Frații Bosworth și Birdsall sunt responsabili de munca de acolo.
Dumnezeu face un lucru nou pentru aceste zile în Dallas. O au cu ei pe doamna M. B. Woodworth-Etter,
care are Botezul Duhului de peste douăzeci de ani. Ea este folosită de Domnul într-un mod minunat, în
aducerea păcătoșilor la Hristos, în vindecarea bolnavilor ș umplerea credincioșilor cu Duhul Sfânt. Am
văzut o doamnă surdă și mută vindecată și umplută cu Duhul. Presupun că avea 40 de ani și nu auzise
niciodată sau vorbise de când a fost născută. A fost cel mai minunat lucru la care am fost vreodată martor.
Un număr de alții, fiind la întâlnire, au fost vindecați de același necaz. A fost adusă o femeie pe un pătuț,
(era o biată femeie lovită de păcat, medium spiritist, pe jumătate paralizată). S-a rugat pentru ea și a
poruncit în numele lui Isus demonilor să o părăsească, apoi a poruncit să se ridice, iar ea s-a ridicat și a
alergat în sus și în jos pe altar în fața adunării cu mâinile ridicate, lăudând pe Dumnezeu; și-a lăsat pătuțul
și a plecat bucurându-se! Un mare păcătos gras de lângă mine, a izbucnit în plâns și a strigat și a spus:
„Dumnezeu trăiește și face minuni! Cine se poate îndoi?” Sora Etter tocmai se rugase pentru soția sa
tuberculoasă, care era adusă pe un pătuț. Dumnezeu a salvat-o și i-a luat toată suferința și ea s-a ridicat în
picioare și l-a lăudat pe Dumnezeu. Nu se ridicase în picioare de șaptesprezece luni. O doamna oarbă și-a
primit vederea la altar ca răspuns la rugăciune. Și multe altele s-au vindecat în cele două nopți în care am
fost acolo. O, Slavă Domnului! A fost real! L-am văzut cu proprii mei ochi!

Mai multe despre renașterea din Dallas, Texas.

(Extracte retipărite din Mesagerul Mirelui, Vol. 5, Nr. 120.)
Dumnezeu încă își arată minunat puterea în Dallas, Texas, dând mărturie despre propovăduirea
Evangheliei deopotrivă cu semne și minuni și daruri ale Duhului Sfânt. Mulțimea umple cortul mare la
fiecare serviciu, mulți dintre ei venind din alte state. Au venit deja un număr mare de oameni de la 100 la
2.000 de mile, aducându-și bolnavii și suferinzii. Se revarsă scrisorile din toate părțile Statelor Unite și
Canada, până la patruzeci într-o singură zi, întrebând despre întâlnire și cerând rugăciune pentru
vindecare.

Un bărbat a venit câteva sute de mile, suferind cu trei coaste rupte, cauzate de o cădere. Oricât de
imposibil ar părea, când mâinile au fost puse asupra lui și asupra lui a fost făcută rugăciunea credinței,
imediat durerea a plecat și coastele rupte, ale căror capete erau întoarse spre interior, intraseră la loc și se
prinseseră împreună spontan, şi deşi cu câteva minute înainte, a tresărit de durere când Sora Etter și-a
pus mâinile pe partea lui, după ce s-a vindecat, a putut să lovească peste aceste coaste cu mâinile —
vindecarea a fost perfectă. El a fost, de asemenea, un fost creștin care alunecase, dar a fost minunat
recuperat.

O femeie indiană Choctaw plină de sânge a venit din Oklahoma, o mare suferindă de treizeci și opt de ani,
cu o rană supurantă la picior, cauzată de călcătura unei vaci pe el, când avea șaisprezece ani. Era o masă
de carne cangrenată, iar mirosul era aproape insuportabil. Era ținut trează noaptea și nu putea suporta
greutatea învelitorilor de pe acest picior. Prin punerea mâinilor, Dumnezeu a îndepărtat instantaneu orice
durere, iar piciorul se vindecă acum.

O doamnă care locuiește în Dallas și-a adus copilul de cinci ani, care de la naștere a suferit de probleme
renale și nu putea fi luat de acasă, a fost instantaneu și perfect vindecat, iar mama a fost mântuită și
botezată în Duh.

O doamnă a fost adusă pe un pătuț din Oklahoma, foarte slăbită, cu malarie tifoidă și hemoragie a
intestinelor. În primul serviciu, înainte de predicare, prin punerea mâinilor, s-a vindecat instantaneu și a
mers, a sărit și a strigat și a continuat să facă acest lucru în fiecare noapte în timpul șederii de câteva zile
în Dallas.

O altă caracteristică remarcabilă a întâlnirii de la Dallas este promptitudinea cu care păcătoșii se adună la
altar la prima invitație și cu cei care caută botez și vindecare, umple altarul lung și tot spațiul disponibil din
față al cortului, convinși de manifestarea puterii vindecătoare a lui Dumnezeu. Multe slujbe nu constau în
altceva decât în căutarea la altar, bolnavii și suferinzii venind în față chiar înainte de cântarea de începere.

Duminica trecută, fratele Bosworth a botezat încă treizeci și nouă în apă și puterea lui Dumnezeu a fost
prezentă într-un mod puternic. O mare mulțime a asistat la scenă. Peste o sută douăzeci și cinci au primit
botezul în Sfântul Duh în ultimele două luni, opt au primit botezul sâmbăta trecută noaptea, douăsprezece
duminică. Au fost cincizeci de botezați în Sfântul Duh într-o săptămână, mulți primindu-l în casele lor. Timp
de două luni puterea și prezența lui Dumnezeu au fost prezente în aceste servicii într-un mod minunat. Ne
dorim ca sfinții de pretutindeni să ni se alăture în rugăciune ca acest val să poată mătura lumea. Acesta
este timpul lui Dumnezeu. Simțim că timpul este scurt iar lucrarea Domnului necesită grabă. Trebuie să
muncim cât durează ziua, pentru că vine noaptea când nimeni nu poate lucra. Dumnezeu ne-a arătat în
diferite moduri în timpul acestei mari treziri că venirea lui Isus este foarte aproape.

Viziuni.
„Acolo unde nu există descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu”. Prov. 29:18. Un vechi și drag,
slujitor, care a făcut să răsune Evanghelia timp de patruzeci și cinci de ani și un mare student al
Scripturilor, a venit la întâlnire, a fost străpuns de puterea lui Dumnezeu și minunat botezat în Duhul Sfânt
și a văzut pe Duhul, sub forma unui porumbel, cu aripile întinse, deasupra capului. Dumnezeu i-a dat unele
din cele mai minunate viziuni despre care am auzit vreodată în vremurile moderne. El, de asemenea i-a dat
niște revelații remarcabile. (Retipărit din Cuvântul și Martorul.)

Minunile lui Dumnezeu în creștere în Dallas, Texas.

Întâlnirile cresc în interes și putere, iar oamenii vin din multe state. Un bărbat a ajuns aici ieri dimineață,
venind din Indianapolis, Ind., intenționat să participe la această întâlnire. Altul de pe coasta Pacificului, unii
din Illinois, Michigan și alte state. Mulți conduc patruzeci și cincizeci de mile; și au fost aici ieri din
Galveston, Houston și multe alte orașe din Texas.

Pe 12 august, trei bărbați au adus un bărbat pe moarte de tuberculoză și fistulă, două sute de mile într-un
vagon(trăsură) de bagaje pe un pătuț. A venit din Mercury, Texas și arăta ca un mort când l-au dus în cort
de pe pătuț. El era în ultimele stadii ale tuberculozei și nimic altceva decât oase. Când s-a făcut rugăciunea
pentru el, puterea a venit și el a sărit de pe pat și a alergat în sus și în jos înaintea oamenilor, lăudându-L
pe Dumnezeu. S-a întors acasă stând în picioare ca ceilalți pasageri și se îngrașă patru kilograme pe
săptămână, iar fistula s-a vindecat în dimineața următoare, și nu trebuia să fie niciodată îmbrăcat din nou.
Tot ținutul a fost agitat și încă vreo douăzeci și cinci au venit din acea vecinătate. Înainte de ultima a
întâlnirilor, o delegație din acel județ a venit cu doi surdomuți. Unul avea treizeci şi patru de ani şi cealaltă o
tânără doamnă frumoasă de șaptesprezece ani. Dumnezeu a deschis urechile ambilor bolnavi. Tânăra
domnișoară a fost salvata si vindecată în același timp, si era foarte fericită. Erau amândoi la noi în casă azi
dimineață și am cântat la orgă pentru ei. Mulți alții au fost vindecați de surditate.

Ieri a fost cea mai minunată zi pe care am văzut-o vreodată în această lucrare. Dumnezeu a venit cu
puterea de topire și străpungere. Douăzeci și unu au fost doborâți ca și Pavel de către puterea lui
Dumnezeu și au stat de la una la zece ore. Au avut viziuni minunate despre cer și Isus și toți au ieșit din
transă( din viziuni) cu fețele strălucitoare și plini de iubirea lui Dumnezeu. Doisprezece dintre aceștia au
primit Duhul Sfânt și au vorbit în limbi pentru prima data. Nu am văzut niciodată afișată o asemenea putere.
Părea ca un câmp de luptă să-i vezi cum cad și zac ca morți. Dumnezeu a spus: „Cei uciși ai Domnului vor
fi mulți”. Păcătoșii privesc și plâng când văd lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

Sâmbătă seara, un băiat de paisprezece ani a fost adus de la patruzeci de mile într-un vagon (trăsură). El
avea un picior paralizat. Nu și-a putut ridica piciorul de pe pământ. Dumnezeu l-a vindecat instantaneu și el
își putea ridica piciorul la fel de perfect ca mine. A fost adus din Wiley, Texas. Unele dintre cele mai grave
cazuri de epilepsie s-au vindecat în ultimele trei săptămâni. Un epileptic a fost adus de la o sută de mile, de
la Bells, Texas. Ea avusese aceste crize aproape toată viața. Ea a avut până la patruzeci și două de crize
în douăzeci și patru de ore și era aproape ca moartă pentru zile întregi. Avea una sau mai multe aproape în
fiecare zi. Puterea lui Dumnezeu a venit peste ea chiar în momentul în care a îngenuncheat la altar, iar ea
a fost eliberată și umplută de slava lui Dumnezeu. Mi-aș dori să să-i fi putut vedea chipul strălucind. Ea a
fost în flăcări pentru Dumnezeu de atunci. Fata ei avea privirea încrucișată, ambii ochi întorcându-se spre
nasul ei. Dumnezeu i-a îndreptat instantaneu ochii.

O femeie în vârstă de șaptezeci și cinci de ani, suferind de reumatism de douăzeci de ani, a fost adusă
două sute de mile și a fost vindecat la prima slujbă. A venit prin mărturia tuberculosului despre care am
vorbit mai sus.

Un băiat complet surd de la naștere a fost adus de tatăl său din Mattinburg, Texas. Dumnezeu l-a vindecat
perfect, și părinții lui ne-au scris înapoi că auzul lui este perfect, iar el învață să vorbească. O femeie din
Palmer, Texas, a fost vindecată de pelagră și umplută cu Duhul în același timp. Ea a fost abandonată de
către medici. Ea este încă aici la întâlnire și este bine. Un bărbat din Blueridge, Texas, la șaizeci de mile de
Dallas, a suferit zece ani de cancer pe o parte a feței și a gâtului. A suferit așa de rău încât trebuia luat de
la întâlnire. Nu a putut vorbi din cauza groaznicei suferințe pe care o avea când își mișca falca. Când sora
Etter s-a rugat pentru el, puterea a venit și s-a vindecat. Durerea și toată arsura și rigiditatea au plecat
instantaneu, și își putea întoarce capul în orice direcție fără durere. S-a ridicat la altar și a predicat
oamenilor. Prietenii lui mi-au spus ieri că, cancerul se vindecă si se face bine.

Fiica unui slujitor a fost adusă de tatăl ei din Austin, Texas, suferind de fistulă. Cu greu putea suporta
durerea. Ea a fost salvată și vindecată. O doamnă bătrână din Streetman, Texas, cu reumatism pe tot
corpul timp de douăzeci de ani, s-a vindecat instantaneu acum vreo două săptămâni, iar nepoata ei a
mărturisit ieri că era bine.

O invalidă a fost transportată în cort din Bliss, Texas. Avea reumatism în tot trupul ei timp de patru ani; nu
putea să meargă, nici să-și ridice mâinile și nici să-și pieptene propriul păr timp de patru ani. Ea a fost
vindecată instantaneu, a sărit și a lăudat pe Dumnezeu. A venit înapoi și a depus mărturie ieri.
O bătrână care locuiește în Dallas, cu reumatism de opt ani, o mare suferindă, în vârstă de șaptezeci și
patru de ani, a fost vindecată noaptea trecută.

Doamna Heas, care locuiește în Dallas, o doamnă catolică, cu scrofulă de optsprezece ani, de asemenea,
o rană supuroasă pe membrul ei, total surdă la o ureche și cu cealaltă auzea foarte slab, a fost vindecată
de toate aceste lucruri. Leziunea și scrofula au dispărut complet. Ea a fost străpunsă de puterea lui
Dumnezeu și a avut o viziune asupra Cinei Nunții, a fost botezată în Duhul și este la întâlnire în fiecare
seară cu o față strălucitoare.

Cu o seară înainte o doamnă catolică a venit pentru prima dată la întâlnire. Ea era surdă de ambele urechi
și nu putea auzi niciun sunet în timp ce corul cânta. Ea a fost vindecată instantaneu și putea auzi o
conversație obișnuită. Sâmbătă seara o doamnă a fost adus din Beaumont, Texas, fiind pe moarte de
tumoră. Medicii au spus că ea nu va trăi patruzeci și opt de ore. Ea a fost salvată, vindecată și botezată
instantaneu cu Duhul și a sărit și a lăudat pe Dumnezeu înaintea poporului. Păcătoșii privesc și plâng, apoi
se îndreaptă spre altar. S-ar putea scrie multe asemenea pagini, dar nu am timp. Primesc multe scrisori din
toate colțurile Statelor Unite și Canada, întrebându-mă despre întâlniri. Cei mai buni cetățeni din Dallas
cooperează la întâlnire. Ei spun că nu au văzut niciodată ceva asemănător.

Am spus că duminica a fost cea mai minunată zi pe care am văzut-o vreodată. Aseară a fost încă mai
minunat. Nicio limbă sau pix nu ar putea descrie acea întâlnire. Trei surzi și muți, cincizeci și patru, treizeci
și patru și șaptesprezece ani, toți străini de unul pe altul, s-au îmbrățișat, s-au sărutat, au plâns și au strigat
vreo jumătate de oră, pentru că Dumnezeu le-a deschis toate urechile, le-a dat glas și i-a salvat pe toți.
Publicul s-a uitat și a plâns și câți au putut să se înghesuie în spațiul liber în fața platformei, l-au căutat pe
Dumnezeu pentru mântuire, vindecare și botez. Mulți au fost doborâți de puterea lui Dumnezeu și au avut
viziuni minunate despre Isus și mulți au primit botezul în Duhul Sfânt ca la Rusalii. Unii erau străpunși în
casele lor. Cu siguranță arată ca un câmp de luptă să-i vezi pe cei uciși ai Domnului culcați în cort. Mi-aș
dori să fi văzut cum acești surzi și muți se uitau la cor, făcându-și semne unul altuia că le-a plăcut cântatul
și instrumentele. Delegația care a venit cu surdo-muții s-au întors cu ei azi dimineață, spunând că vor
aduce un alt mut și poate alți năpăstuiți. Un predicator aseară care a venit cu ei, s-a ridicat și a povestit
cum o cunoștea pe tânăra doamnă surdo-mută din naștere și o iubea ca pe propria sa fiică. A fost minunat
cum puterea lui Dumnezeu a căzut asupra audienței în timpul slujbei de aseară!

Miracolele vindecării în Dallas.

(Retipărit din The Latter Rain Evangel of Chicago, U. S. A., octombrie 1912.)
Dumnezeu lucrează cu adevărat într-un mod minunat în Dallas, Texas, la întâlnirile conduse de doamna
Woodworth-Etter şi de pastor. În prima săptămână din Septembrie, aproximativ cincizeci au fost botezați în
Duhul Sfânt, pe lângă multe convertiri strălucitoare și vindecări miraculoase.

Cităm următoarele dintr-o scrisoare privată primită de la un martor ocular din data de 22 august: „Sunt
aproximativ cinci mii de oameni prezenți în fiecare seară și în nopțile de duminică, mult mai mulți. Bolnavii
și suferinzii vin din toate părțile Texasului și unii au venit din Oklahoma, Alabama, Georgia și Louisiana.
Sunt care vin în trenuri, trăsuri acoperite și în orice mod pot. Oh, jalnice priveliști! Cum mă doare inima!
Uneori este mai mult decât pot suporta când văd cât patru sau cinci într-un singur serviciu aproape mâncați
de cancer sau tuberculoză, au renunțat la toate ajutoarele pământești, iar ca ultima soluție vin la Domnul.

„În prima noapte în care am fost aici, au fost patru aduși pe pătuțuri, fiind pe moarte, mai mulți în scaune
cu role și mulți afectați care au putut să meargă. Eu i-am văzut pe doi de pe pătuțuri ridicându-se și
mergând când s-au rugat pentru ei. Unii despre care se credea că erau pe moarte, au sărit chiar peste
capătul pătuțurilor lor, sărind și mergând și strigând în tot cortul după ce s-a făcut rugăciunea credinței. Am
sa menționez unul sau două cazuri remarcabile:

„O femeie de aici, din Dallas, era pe moarte de o dublă afecțiune, de cancer stomacal și tuberculoza
plămânilor, un schelet viu, abandonată de cei mai buni medici ai acestui oraș, a fost adusă la întâlnire pe
un pătuț și s-a crezut că ea va muri înainte ca sora Etter să ajungă la ea. Când s-a rugat cu ea a fost
vindecată instantaneu de ambele suferințe, s-a ridicat din pat și a strigat și a lăudat pe Domnul. Ea vine la
întâlnire în fiecare seară și depune mărturie. Ea este încă foarte slabă, dar boala este ucisă și ea câștigă în
fiecare zi.
„Un băiat, adus din Beaumont, Texas, de la câteva sute de mile depărtare, suferind de nebunie epileptică,
s-a vindecat instantaneu și la câteva zile după aceea, un om de afaceri din acel oraș, venind la întâlnirile
din Dallas, a mărturisit că băiatul era sănătos și bine.

„O doamnă din Cleburne, Texas, a venit la întâlnire duminică trecută cu cancer pe nasul ei. Era mâncat în
mare parte. Nu scăpase de durere de zece ani și nu mâncase nimic altceva decât lichide de trei luni. Sora
Etter s-a rugat cu ea la slujba de dimineață. Instantaneu durerea a plecat și ea a ieșit și a mâncat o cina
copioasa. Ea s-a întors în acea noapte la întâlnire și a mărturisit că este vindecată, nicio durere pentru
prima dată în zece ani, și o, cât L-a lăudat pe Dumnezeu!

„Un mic copil abandonat, care vindea ziare pe străzile din Dallas, a intrat la întâlnire cu un braț paralizat și
celălalt rupt de la săritul de pe un tramvai, cu câteva zile în urmă. O, cât de părăsit, jalnic, murdar și rătăcit
părea! Se spune în Cuvânt, când tatăl și mama noastră ne vor părăsi, atunci Domnul ne va lua pe sus, și
El a făcut-o cu adevărat cu acel mic om. Sora Etter și-a pus mâinile peste el și s-a rugat și s-a vindecat
instantaneu. Cu brațul care fusese paralizat el a început să rupă atelele și bandajele de pe brațul rupt fără
ca nimeni să-i spună. Și-a aruncat ambele mâini spre cer, le-a ridicat sus și a strigat și l-a lăudat pe
Dumnezeu și de atunci l-am văzut la slujbe aproape în fiecare noapte. El depune mărturie în fața acelei
mulțimi mari și are două brațe perfecte, arătând ce poate face marea putere a lui Dumnezeu.

„Un bărbat în vârstă de treizeci și șase de ani a venit din Oklahoma, născut surd și mut; el a fost vindecat
instantaneu când s-a rugat cu el și a început să vorbească, repetând ceea ce sora Etter spunea. Au fost cel
puțin o duzină de cazuri de surdo-muți, mulți dintre ei s-au născut în această stare, s-au vindecat
instantaneu și învață să vorbească repetând ceea ce aud pe alții spunând. Ei sunt educați în limbajul
surdo-mut, dar nu știu cum sună cuvintele; trebuie să învețe, dar învață foarte rapid. O fetiță, surdo-mută,
s-a vindecat acum câteva zile și a avut o viziune a venirii lui Isus. Sub puterea Duhului, ea a exclamat: Îl
văd pe Isus cum vine pe un nor alb.” Oferim, de asemenea, următorul clișeu din Dallas Daily Times-Herald
din 7 septembrie 1912: „Sute în Dallas și în tot Texasul și în multe alte state au fost deja vindecați în
această întâlnire de tot felul de boli şi suferințe prin puterea lui Dumnezeu, ca răspuns la „rugăciunea
credinței”. Mulți au fost aduși de la peste o mie de mile și au fost minunat mântuiți și vindecați. Șchiopi,
orbi, mulți surdo-muți, paralizați, paralitici, tuberculoși, cei suferind de cancere, tumori, fistule, pelagra,
operații, mulți cu epilepsie, iar invalizii de ani de zile Îl laudă pe Dumnezeu pentru vindecarea sufletului și
trupului.

„Poate că niciodată până acum nu a existat o asemenea scenă ca cea la care a asistat marea audiență luni
seara, când trei surdo-muți, de cincizeci și patru, treizeci și patru și șaptesprezece ani, toți străini unul de
altul, s-au îmbrățișat, s-au sărutat, au plâns, au strigat și au lăudat pe Dumnezeu vreo douăzeci de minute,
pentru că El deschisese toate urechile lor, le-au dat glas și le-a salvat sufletele. Păcătoșii privesc și plâng și
se îndreaptă spre altar. Duminică, Dumnezeu a venit cu putere de străpungere și douăzeci și unu, la fel ca
Saul, au fost doborâți de puterea lui Dumnezeu și au fost culcați de la una la unsprezece ore. Au avut
viziuni minunate despre cer și despre Isus și toți au ieșit din viziuni cu fețe strălucitoare, plini de iubirea lui
Dumnezeu. Cortul arăta ca un câmp de luptă pentru că „ucișii Domnului au fost mulți” Această putere a
continuat toată săptămâna și mulți păcătoși au fost doborâți în casele lor la câteva mile de cort. Sute din
Dallas au fost umpluți cu Duhul Sfânt ca la Rusalii. Poate că în niciun alt loc din lume Dumnezeu nu-și
arată atât de minunat puterea în prezent.”

Doamna Clay E. Martin, 2124 Cabell street, Dallas, una dintre surdomuții care a fost vindecată, dă o
mărturie scrisă după cum urmează: „Am acum cincizeci și patru de ani. Tatăl meu și mama erau veri
primari. Eu și două surori ne-am născut complet surde și mute. M-am născut la Jonesville, Lee County,
Virginia, am fost educată la Staunton, Virginia, sub Prof. J. J. Covell. Eram profesoară la Școala de surdo-
muți prof. Van Nostrand școala din Austin, Texas, la acea vreme unchiul meu, Ben D. Martin, era senator
de stat sub guvernatorul Coke. Miercuri, 31 iulie 1912, am mers la minunata întâlnire din cortul mare de la
colțul străzilor Parry şi Fletcher. Când sora Etter și-a pus degetul în gură mea pe limbă și apoi în urechi,
poruncindu-i „duhului surd și mut” să iasă, Dumnezeu mi-a deschis instantaneu urechile și mi-a dat vocea.
O, este așa minunat să aud totul!”

ÎNTÂLNIREA WOODWORTH-ETTER DIN DALLAS.

Dubla vindecare, suflet și trup, mântuit și vindecat ca răspuns la rugăciune.
Sunt martor al lucrării glorioase de la întâlnirile Woodworth-Etter din Dallas. Cu ochii mei am văzut
tuberculoși vindecați de tuberculoză în faza a treia, în mai puțin timp pentru decât este necesar pentru a
scrie despre asta. Nu vreau să spun de cazuri “poate că ” sau “ cred că”. Mă refer la cazuri despre care
medicii au spus că nu mai trăiesc mai mult de zece zile. Asta voiam sa spun. Toate categoriile de medici
abandonaseră aceste cazuri. Ei nu le pot vindeca. Am văzut oameni salvați și vindecați de cancer și ei îl
lăudau pe Dumnezeu pe loc și strigau și cântau. Am văzut mulți infirmii vindecați la fel. Am văzut un tânăr
vindecat ca răspuns la rugăciunea de la altar, iar când puterea lui Dumnezeu l-a atins, el a căzut ca
împușcat dintr-o armă și a făcut o tumbă la altar și s-a ridicat zâmbind și strigând și lăudând pe Dumnezeu.
A venit pe o targă din Mercury, Texas, la două sute de mile depărtare. O lună mai târziu s-a întors și a
căutat și a primit botezul cu Duhul Sfânt și a vorbit în limbi noi, așa cum Duhul i-a dat cuvântul. Fapte 2:4.
Doctorii îi dăduseră zece zile de trăit. Era pur și simplu un schelet. El dorește să propovăduiască
Evanghelia.

Am văzut un caz de paralizie, cancer de stomac și tuberculoză vindecat ca răspuns la rugăciunea la altar.
Acest lucru este mai presus de orice descriere. Am văzut o femeie de cincizeci și patru de ani în vârstă,
născută surdă-mută, vorbind în limbi și apoi ea a spus: „Lăudați pe Dumnezeu”. „Binecuvântați Rusaliile”.

Am văzut trei surdo-muți întâlnindu-se în altar într-o noapte, toți trei străini unul de altul. Asemenea strigăte
și bucurie pe care le-au manifestat când s-au întâlnit pentru prima dată în această viață şi toți au lăudat pe
Dumnezeu înaintea mulțimii.

Am văzut cazuri de reumatism cronic vindecate aproape instantaneu ca răspuns la rugăciune. Am văzut
vindecați de tot felul de boli; adus sute de mile pe tărgi, proaspăt ieșit din mâinile doctorului. Am văzut boli
de piele vindecate și uscate în câteva zile. Am văzut un caz de febră tifoidă cu hemoragie la intestine, adus
din alt stat, vindecat aproape instantanee ca răspuns la rugăciune. Corpul ei era atât de slăbit și vlăguit
încât, pur și simplu râdea ca o nebună, astfel încât niciun om să nu se îndoiască de autentica ei vindecare
și mântuire. Doamna Etter vrea, în primul rând ca sufletul să fie salvat și apoi se roagă și pentru vindecare
cu îndrăzneală. Ambele au fost obținute pe cruce. Matt. 8, 17. „Cura dublă.”

I-am văzut pe doctori înfuriați din cauza acestor vindecări. Am știut că ei convoacă ședință după ședință a
Asociației Medicale pentru a discuta pașii de suprimare a muncii ei. Cineva s-ar întreba de ce? Singurul
motiv pe care mi-l pot Imagina, este acela că Isus i-a vindecat după ce ei au eșuat și acest lucru se reflecta
asupra abilităților lor. Da, Isus poate vindeca în timp ce eu scriu o rețetă. Este adevărat, iar eu sunt pentru
adevăr. Niciun medic nu și-ar dori niciunul dintre cazurile pe care le-am raportat în acest raport. Toate
acestea sunt peste puterile lor. Domnul a făcut bine să ne trimită pe iubita noastră soră, doamna
Woodworth-Etter. Ea este un vas ales.

Arthur C. Bell, M. D., Dean College al Medicilor și Chirurgilor. Printre cei care au venit la întâlnire s-a
numărat și Elder H. C. Mears. El era un slujitor proeminent într-una dintre denominațiuni de mulți ani, este
un cărturar cu cunoștințe de greacă, latină și ebraică. El este, de asemenea, autor și unul dintre primii la
învățare, și pe deasupra, este și un om al lui Dumnezeu. Când sora Woodworth-Etter s-a rugat pentru el,
puterea lui Dumnezeu a venit asupra lui puternic și a început să vorbească în alte limbi. Apoi a căzut,
prosternat sub puterea Domnului și a avut o Viziune minunată.

Dumnezeu l-a folosit minunat la întâlniri. El este un Profet al Dumnezeului Celui Prea Înalt și Dumnezeu îi
descoperă continuu, așa cum face pentru mulți alții din acestea întâlniri (și în alte întâlniri din multe țări
diferite), misterele Împărăției, care sunt ascunse de „înțelepți și prudenți”. (Mat. 11, 25.)

Descrierea întâlnirii făcută de Elder H. C. Mears.

Întâlnirea Woodworth-Etter de la Dallas, Texas, a început pe 25 iulie 1912. Tocmai mă întorsesem în acel
oraș, după ce mă aflasem timp de 18 luni la Corsicana. Munca mea acolo a luat sfârșit dintr-o dată și foarte
neașteptat. Cumva, am fost impresionat să mă întorc la Dallas, unde trăia o fiică a mea. Când am ajuns la
fiica mea, ea a spus: „Tată, am avut una cele mai mari întâlniri aici în Dallas pe care le-am văzut vreodată”.
Am spus: „Ce fel de întâlnire a fost?” Ea a spus că nu știe, dar ei se numeau Oameni apostolici. După
câteva zile, am închiriat o casă aproape de locul unde întâlnirea avea loc și am ieșit să văd „spectacolul” și
să găsesc vina.
Sora Woodworth-Etter a predicat în acea noapte. A fost prima noapte a întâlnirii ei. Nu am ajuns acolo la
timp pentru a lua un loc lângă ea, dar ea a vorbit foarte clar și cu o voce puternică, astfel încât toți să poată
auzi ce a spus ea. Am plecat de la întâlnire oarecum surprins. Ea nu predicase așa cum mă așteptam. Ea
a ridicat Cuvântul și i-a chemat pe toți să spună dacă îl credeau. Ea a predicat cu putere, dar mi-am spus:
„Știu că nu poți apăra vorbirea în alte limbi, căci aceasta s-a stins împreună cu apostolii”. Cineva m-a
întrebat despre întâlnire și am spus: „Oh, ea hipnotizează oamenii, asta-i tot.” Am fost a doua noapte și am
auzit-o din nou predicând. Ea a folosit Biblia pentru tot ce spunea. Am spus că voi căuta Scripturile la care
v-ați referit și voi vedea dacă vor confirma ceea ce ai spus. Am căutat și spre surprinderea mea, eu eram
cel care o aplicase greșit.

În a treia noapte a întâlnirii am luat un loc undeva mai aproape de vorbitor. Era ca și cum exista o putere
care m-a atras înapoi la întâlnire. În această noapte ea vorbea despre un popor care avea toată religia în
cap, chiar deasupra ochilor lor. Am spus: „Ea a întrebat cine sunt eu și mie îmi propovăduiește asta.” Am
mers acasă un pic rănit, dar mi-am luat Biblia și am căutat Scripturile pe care le-a citat ea și am constatat
că este exact așa cum spusese ea că este. Ei bine, am spus, trebuie să renunț, dar vorbirea în alte limbi
mi-a creat probleme mari. Am acordat timpul și atenția necesară darurile Duhului. Eu am găsit locul unde
Dumnezeu pusese aceste daruri în biserică. Dar nu am găsit locul unde Dumnezeu scosese darurile din
Biserică. A trebuit să renunț la luptă.

Am fost în fiecare seară timp de trei săptămâni. M-am dus să aud ce s-a spus și s-a făcut. Citesc Biblia
mea în fiecare zi pentru a vedea dacă nu pot găsi ceva mic împotriva învățăturii lor. Dar după trei
săptămâni am spus că trebuie să renunț. Atunci am văzut slava lui Dumnezeu peste amvon. Am luat un loc
puțin mai aproape de altar în fiecare noapte. Într-o duminică dimineață am avut curajul să mă duc la altar și
să dau mâna cu sora Etter.

În noaptea aceea am simțit că trebuie să depun mărturie și am făcut-o, apoi m-am simțit liber într-adevăr.
Dar acest sentiment nu a durat mult. Aveam încă marea bătălie de dus. Diavolul a sugerat: „Nu auzi
oameni vorbind despre acești oameni? Tu o să-ți lași numele pe care l-ai susținut în toți acești mulți ani, să
fie pătat de acești oameni, cărora li se alătură tot felul de nume?” (Fapte 28, 22.) Poporul tău nu va mai
avea nimic de-a face cu tine.” Diavolul mă pusese pe gânduri că eram cineva. Domnul drag m-a făcut să
văd că nu sunt nimic în ochii Lui, atâta timp cât am primit laude din lume. Așa că am spus: „Înapoia mea
Satano!. Nu sunt nimic, dar Hristos va face din mine ceva.” Am auzit mulți tineri și bătrâni vorbind în limbi.
Știam că eu nu am vorbit in limbi. Așa că i-am spus surorii Etter: „Văd că toți aveți ceva ce eu nu am primit,
prin urmare vreau tot ce există pentru mine.” Ea a spus: „Vino la altar, și mă voi ruga pentru tine și îi voi
cere lui Dumnezeu să trimită Duhul Sfânt peste tine”. După ce am vorbit cam cincisprezece sau douăzeci
de minute într-o noapte, m-am închinat la altar. Sora Etter și o altă soră s-au rugat pentru mine și
Dumnezeu m-a botezat cu Sfântul Duh. Am început imediat să vorbesc într-o altă limbă. Am fost foarte
binecuvântat de atunci. Am văzut multe viziuni minunate. Am văzut o mulțime de îngeri în cort în timp ce
sora Etter predica Cuvântul. Într-o noapte am văzut călăreți, o mulțime mare dintre ei trecând peste
capetele noastre în cort. (2 Regi, 2: 12.) Din nou, am văzut o minge de foc atârnând deasupra cortului. S-a
schimbat în multe culori. Am văzut această minge de foc în două momente diferite. Ultima dată au fost
două bile de foc. Într-o noapte, am văzut un ochi care se uita de sus la adunare; era Ochiul a Toate
Văzătorul a lui Dumnezeu. În altă noapte am văzut o sabie toată de aur curat; părea să fie în mâna surorii
Etter. Într-o duminică, am văzut într-o viziune Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer de la
Dumnezeu. Era tot din aur curat; nicio limbă nu poate spune vreodată frumusețea acelui oraș. Niciun om
nu-și poate picta frumusețile așa cum am văzut-o coborând din Cer. Altă dată am fost dus în Cerul
Cerurilor, unde se află Tronul lui Dumnezeu.

Frumusețile nu se pot spune niciodată despre Căminul Ceresc. Totul era de un alb pur cum mă plimbam în
frumoasa lui grădină. Am văzut flori așa cum nu am văzut niciodată înainte. Am vorbit și am întrebat: „Unde
sunt?” Ghidul meu a spus: „Acesta este Raiul” si sigur a fost. Sunt sigur că l-am văzut, la fel ca noi toți, ale
căror nume sunt în Cartea Vieții, îl vom vedea într-o zi în curând, pentru că Raiul este un loc adevărat, plin
de oameni fericiți. O, slavă Tatălui nostru Ceresc! Oh, ce casă unde vom ajunge în final. Eu intenționez să
fiu acolo. Să ne întâlnim acolo, dragă cititor al acestor rânduri!
Acum am șaizeci de ani și predau Cuvântul lui Dumnezeu încă de când eram de paisprezece ani. Dar nu
am întâlnit niciodată vreun predicator ca sora Woodworth-Etter. Ea este sigur gura lui Dumnezeu.
„Onoarea căruia i se cuvine onoarea.” (Rom.13: 7). Și se datorează acestui drag sfânt al lui Dumnezeu.
Într-o viziune am văzut o coroană plină de stele strălucitoare, pe care le purta pe cap.
H. C. Mears.

Sora S. L. Welsh, din 3412 Osborn St., Dallas, mărturisește: — Am fost vindecată în întâlnirea din Dallas.
Nu am putut să înghit mâncare; timp de șapte ani am reușit să trăiesc cu foarte puțin, dar moartea de
foame era foarte aproape. Am slăbit patruzeci de kilograme. Au trecut patru săptămâni de când m-am
vindecat și m-am îngrășat vreo cincisprezece kilograme. Doctorii nu mi-au spus ce a fost cu mine. Cred că
ei nu știau. Eu voi da laudă lui Dumnezeu pentru totdeauna.”

Fratele S. B. Finley spune: „În timp ce participam la aceste întâlniri, am văzut o serie de fulgere frumoase
de lumină, cu unele dintre cele mai strălucitoare culori, inclusiv cel mai frumos violet. Au fost valuri mari de
lumina odihnindu-se peste unii din cei aflați la întâlnire.

Într-o noapte a apărut o lumină ca o stea albă și o sabie cu două tăișuri ieșea din gura surorii Woodworth-
Etter, în timp ce ea predica și acolo erau ca flăcări de foc în culorile curcubeului în jurul ei, în același timp.

În altă noapte, a apărut o cruce albă foarte mare. Stătea înaintea mea pe cer când eram pe cale să merg la
biserică și multe drumuri albe care duceau până la ea. Profetul Ioel (Cap. 2: 28) vorbește despre aceste
semne urmând oamenii lui Dumnezeu. (vezi și Fapte 2: 4-5).
S. B. Finley.

Fratele și sora B. C. Jess, din Zion City, au început să vină la Dallas, auzind de întâlnirile Woodworth-Etter.
A doua noapte a călătoriei lor, fetița lor s-a îmbolnăvit foarte tare, complet fără putere, iar când i-au mișcat
pleoapele, acestea aveau să rămână exact acolo unde le puneau pe globii oculari. Pulsul ei era abia
perceptibil și se temeau că ea va muri. S-au rugat stăruitor și Dumnezeu i-a cruțat viața.

La sosirea în Dallas, a avut o altă stare ca cea descrisă deja, dar am luat-o la întâlnirea din cortul mare. Ea
spune: „Am simțit puterea lui Dumnezeu imediat ce am intrat în cort şi la chemarea la altar am dus-o la
sora Etter, care a poruncit în numele lui Isus să plece fiecărei boli și apoi i-a poruncit să meargă la culcare
și slavă numelui Său prețios, ea a adormit înainte ca eu să o primesc înapoi în brațele mele. A dormit bine
toată noaptea, trezindu-se dimineața cu o mare foame.’’ Acum sunt patru săptămâni de când a fost
vindecată; a mâncat bine în fiecare zi și este perfect, și în timp ce mama ei scria aceste detalii, copilul ei
cânta fericită, așa cum putea fi un bebeluș.

Sora Turner scrie: „Sufeream de aproximativ optsprezece ani de stomac iritat. Toată viața am fost sub
îngrijirea medicilor, dar niciunul nu mi-a putut face vreun bine. Când sora Etter s-a rugat pentru mine, am
fost vindecată.”

La aceste adunări a venit un frate care era un predicator al sfințeniei timp de opt ani; se lupta cu această
lucrare de vreo trei ani; în sfârșit Domnul i-a arătat că trebuie să ia o decizie finală și a decis să meargă în
Lumină. El, soția lui și cei patru fii, fiica și soțul ei, toți au primit botezul cu Duhul Sfânt, deoarece au
participat la aceste întruniri. Puterea lui Dumnezeu vine adesea asupra a doi dintre fii și, în timp ce sunt
prosternați sub această putere, ei au viziuni glorioase despre lumea Eternă. Un fiu s-a vindecat de o
umflătură la cap. După ce s-au rugat pentru el, a fugit încoace și încolo și nu i-a mai făcut niciun rău altul.
Puterea lui Dumnezeu vine asupra lor și în propria lor casă; Duhul lui Dumnezeu vorbește prin ei în alte
limbi și au viziuni.

Un frate a venit din Arkansas, suferind de paisprezece ani de probleme ale coloanei vertebrale. El a fost
vindecat instantaneu și umplut cu Duhul, și s-a îndreptat și a fost la întâlnire de atunci, slăvind pe
Dumnezeu.

Un bărbat și-a adus fata, oarbă de doisprezece ani; ochii ei erau închiși și scufundați. Imediat când s-au
rugat pentru ea, a văzut chipul tatălui ei pentru prima dată în doisprezece ani.
A fost adus un copil, neputincios de la naștere, nu a mers niciodată și nu avea nici un control de sine, avea
cancer și era rigid. S-a vindecat imediat. Cancerul s-a spart și a ieșit afară, iar durerea a plecat; s-a
vindecat instantaneu. Mintea lui a devenit strălucitoare, și a început imediat să-și folosească brațele; acum
merge și vorbește.

Un bărbat a venit de la distanță suferind de diabet; tatăl lui murise din cauza acestei boli și nu avea
speranțe pământești; era şi surd de o ureche. El a fost salvat și vindecat instantaneu, iar auzul i-a fost
restaurat. S-a întors o lună apoi mărturisind despre auzul perfect și căutând dovezile botezului cu Duhul
Sfânt.

O femeie a avut o tumoare la față și la maxilar de mulți ani, era într-o stare îngrozitoare, cu greu putea să
mănânce. S-a întors și a mărturisit că toate au dispărut și partea laterală a feței ei era dreaptă ca cealaltă.

Un bărbat a venit de la distanță, cu fața mâncată și umflată de cancer și maxilarul rigid. El a fost salvat și
cancerul a fost mustrat și a plecat spunând că este vindecat.

Un bărbat și-a adus soția către casă ca să moară, abandonată fiind de toți medicii. Ea a avut cancer al
gurii, iar ea a fost salvată și vindecată. Deodată umflătura a scăzut și durerea a dispărut și ea și-a folosit
perfect gura. Ea s-a întors a doua zi să mărturisească că a fost vindecată.

Cazul rău de Pelagra vindecat.

În iulie 1911, am fost diagnosticată cu boala îngrozitoare numită pelagra. Am fost tratată de cei mai buni
medici ai statului Carolina de Sud și, de asemenea, de Dr. E. W. Dedmond, din Clinton, Carolina de Sud,
cunoscut drept singurul medic specialist în pelagra din Sud. I-am plătit 10 dolari pentru trei sticle de
medicamente care nu mi-au făcut nici un bine, după cum aveam să constat. În ianuarie 1912, am renunțat
la orice speranță că mă voi recupera vreodată și m-am rugat Domnului că dacă este voia Lui să mă ducă
acasă să mă odihnesc. Timp de șase luni am stat pe față aproape zi și noapte, plângând și strigând către
Dumnezeu în pădurea întunecată, așteptând ora să traversez râul întunecat.

Am citit în Mesagerul Mirelui despre marea lucrare din Dallas și despre cum Dumnezeu Își manifesta
puterea și despre mulți bolnavi care erau vindecați. Ei bine, am spus: „Dacă pot ajunge acolo, pot fi
vindecat”. Și așa în noaptea de 14 noiembrie 1912, am ajuns la sfinții din Dallas, iar sora Etter s-a rugat
pentru mine și a mustrat boala în numele lui Isus. Și îl laud pe Dumnezeu astăzi că eu sunt bine. O, eu
mulțumesc și laud Numele Său Sfânt. Slavă lui Isus, Aleluia. Slavă Domnului că este același Isus ca atunci
când mergea pe țărmurile Galileii. Dacă vreun biet suferind ar citi asta, poate să-și ridice ochii spre
Dealurile Veșnicie și să-și pună încrederea în Dumnezeu. — Al vostru în Isus,
Rev. J. J. Allen,
Enoree, S.C.

ÎNTÂLNIREA DALLAS.
Raport al pastorului, Elder F. F. Bosworth.
După ce, în ultimii cinci ani, am citit și recitit volumele 1 și 4 din „Viața, munca și experiența doamnei M. B.
Wood-Worth-Etter”, înregistrând Faptele minunate ale Duhului Sfânt în întâlnirile ei de evanghelizare din
ultimii treizeci și cinci de ani, am devenit foarte nerăbdători ca ea să vină să ne ajute în lucrarea din Dallas,
Texas, unde conduceam de multe luni Întâlniri penticostale în fiecare seară, timp în care a avut loc o
continuă trezire, mulți fiind mântuiți, vindecați și botezați în Duhul Sfânt conform Fapte 2:4.

Simțind că era planul lui Dumnezeu ca ea să vină, i-am scris despre asta și în aprilie 1912, am vizitat
întâlnirea ei, fiind condusă atunci la Indianapolis, Ind. În timpul vizitei de trei zile am asistat la o vindecare
minunată prin puterea lui Dumnezeu, și i-am întâlnit personal pe mulți care au fost vindecați în mod
minunat prin punerea mâinilor. Fratele și sora Etter au simțit, de asemenea, că Dumnezeu conduce la
Dallas, așa că ei au venit și au început munca cu noi pe 25 iulie 1912.

Mulțimea s-a înghesuit în cortul mare încă de la prima întâlnire, două sau trei mii de oameni stând în jurul
cortului. Un mare număr de bolnavi și suferinzi au venit și au fost aduși pe pătuțuri și în diferite moduri,
amintindu-ne de scenele descrise în Evanghelie, când Domnul nostru era pe pământ. Noapte de noapte,
de îndată ce s-a dat invitația, tot spațiul disponibil în jurul altarului de cincizeci de picioare era așa de
umplut cu oameni care aveau suferințe și boli și necazuri precum și de alții care căutau mântuirea și
Botezul în Duhul Sfânt, că era greu să intri și să ieși printre căutători. Timp de câteva săptămâni, acolo au
fost prea mulți pentru a fi făcute rugăciuni individuale pentru vindecare, iar unii au trebuit să plece în
fiecare seară dezamăgiți, dar au revenit. Au fost atât de mulți bolnavi, încât a existat întotdeauna o goană
înspre altar, de îndată ce s-a dat invitația. Mulți au fost vindecați minunat înainte de începutul slujbei, iar
uneori nu a existat nicio predicare – nimic altceva decât serviciul de la altar.

O sută de căutători vin adesea la altar odată. Mulți au fost mântuiți și s-au vindecat în același timp și s-au
ridicat strigând și bătând din palme Mulți care nu au fost mântuiți au venit să fie vindecați. După ce au
ascultat Evanghelia ei și-au dat seama că sufletele lor erau într-o stare mai proastă decât trupurile lor și au
renunțat la problema vindecării până când au făcut pace cu Dumnezeu.

Vestea victoriei s-a răspândit, iar sute au venit deja din toate colțurile Statele Unite, mulți aducându-și
bolnavii de la sute de mile, unii pe pătuțuri în trăsuri cu bagaje. Douăzeci de state au fost reprezentate într-
un singur serviciu, venind cu scopul de a participa la întâlniri. Mulți slujitori au venit și au plecat și au primit
mai multă credință și putere pentru slujirea lui Dumnezeu. Mulți membri ai bisericilor au venit pentru
vindecare și Dumnezeu le-a arătat că nu au venit niciodată născuți din Duhul.

În aproape fiecare serviciu timp de aproape trei luni, puterea de străpungere, atât de comună în zilele lui
Finney, Jonathan Edwards etc., s-a manifestat adesea „Ucișii Domnului” acoperind aproape tot spațiul
altarului din fața cortului. Multe și minunate viziuni și revelații, care aruncă lumină asupra venirii Domnului,
etc., au fost date celor străpunși astfel de puterea lui Dumnezeu. Mulți au văzut bile de foc și lumini în și în
jurul cortului (Fapte 2: 3 și 26: 13). Unii dintre aceștia au fost păcătoși. Isus S-a arătat multora în adunări, și
mulți au văzut în momente diferite o mare mulțime de îngeri chiar deasupra publicului.

Într-un serviciu, mai mulți în același timp au văzut și auzit explozia îngrozitoare a minei lângă
Constantinopol și au țipat în același timp; deci aceasta, si un număr de bătălii îngrozitoare în Turcia și alte
calamități au fost văzute și spuse în cadrul întâlnirii, înainte ca acestea să apară în ziare. Îl lăudăm pe
Dumnezeu pentru că a dat mărturie despre Evanghelie, nu numai cu semne și diverse minuni, dar și cu
daruri ale Duhului Sfânt.

În conformitate cu Fapte 19:12, batiste au fost unse și trimise la bolnavi în toate părțile Statelor Unite și ale
Canadei și mulți au fost vindecați minunat în momentul în care le-a fost aplicată batista pe corp. Alții au fost
salvați și vindecați în timp ce citeau rapoartele întâlnirii din ziarele religioase.

Pe lângă faptul că un număr mare au fost minunat mântuiți și vindecați, aproximativ trei sute au primit
Botezul în Duhul Sfânt în ultimele trei luni, vorbind în alte limbi așa cum Duhul le dă să vorbească. Peste o
sută din acest număr erau din alte state și orașe. Câțiva dintre aceștia erau slujitori. Noi tocmai ne-am
mutat recent în noul nostru tabernacol mare, cu o mie de locuri, iar duminică sute de oameni au fost
respinși, neputând intra în clădire. În ultimele zile, oamenii au venit din Atlantic în Pacific pentru a participa
la întâlniri. Nu vedem niciun motiv pentru care să nu existe victorii și mai mari câștigate în lunile următoare.
Aici a existat o trezire continuă din 2 februarie 1911.

Am auzit mulți predicatori care ar putea sublinia foarte elocvent ce anume ar trebui să fie Creștinismul și
posibilitățile minunate ale credinței, dar nu știu niciunul care, în toată perioada slujirii lor, să fi avut credință,
astfel încât să demonstreze în mod minunat adevărul declarației lui Hristos că „Cel ce crede în mine va
face și el lucrările pe care le fac eu”.

Deși renașterea aici a continuat în fiecare noapte timp de multe luni, interesul și puterea continuă. Aseară,
sute de oameni au fost refuzați, incapabili să intre în noul tabernacol, care găzduiește o mie de oameni.
Sora Etter caută mereu și îi îndeamnă continuu pe sfinți să caute mai mult pe Dumnezeu. În ceea ce
privește doctrina pe care o predică, nu trebuie spus nimic, căci, așa cum a fost în secolul I, Dumnezeu
Însuși dă mărturie „Atât cu semne și minuni cât și daruri ale Duhului Sfânt”.

Așteptând cu bucurie să întâlnesc cititorii acestei cărți în nori, atunci când mortalitatea se va îmbrăca în
nemurire și vom fi schimbați într-o clipeală de ochi și în trupurile noastre slăvite vom fi pentru totdeauna cu
Domnul și cu cei răscumpărați
Eu sunt fratele vostru în Hristos,
F. F. Bosworth.

O apreciere a surorii WOODWORTH-ETTER.

Un slujitor al Evangheliei, care a fost în lucrarea Domnului timp de unsprezece ani, scrie: — Ne-am întâlnit
cu majoritatea liderilor Mișcării Credința Apostolică, dar niciodată până acum nu ne-am întâlnit cu cineva
atât de adânc în înțelepciune și în cunoașterea lucrurilor lui Dumnezeu ca doamna Woodworth-Etter. Nu
am văzut niciodată puterea lui Dumnezeu manifestată într-o asemenea măsură ca în aceste întâlniri.
Predicarea ei este întotdeauna cu demonstrarea Duhului și a puterii.

Cineva poate să stea și să se ospăteze cu hrana tare a Împărăției, pe care ea, o slujitoare a lui Isus, o
dăruiește Casei Credinței aici. Trâmbița Evangheliei a sunat departe și aproape. Vestea minunilor pe care
Dumnezeu le face în Dallas a ajuns departe, și mulți dintre vulturii sfinți — cei care sunt perspicace, cu
discernământ și prevăzători — s-au adunat și se ospătează cu cadavrul, Trupul lui Hristos, Mielul Paștelui,
junghiat pentru păcătoși. Sora Etter rupe Pâinea Raiului sufletelor flămânde; este pur și sănătos, lucru care
poate fi văzut observând felul în care cei care participă la întâlniri se întăresc în Duh, în dragoste,
cunoaștere, înțelepciune și credință.

La o întâlnire, în timpul chemării la altar, ea și-a pus mâinile pe el și s-a rugat ca Dumnezeu să boteze unii
căutători cu Duhul Sfânt, iar primii trei, succesiv, care au venit și s-au rugat, au căzut și au stat întinși sub
revărsarea Duhului Sfânt și au primit botezul. S-a observat că după ce s-a rugat pentru unii şi și-a pus
mâinile asupra lor, puterea Duhului Sfânt a venit peste ei și ei au vorbit în alte limbi așa cum le da Duhul lui
Dumnezeu să vorbească. Ea are o percepție rapidă și precisă a nevoilor solicitanților și-i poate ajuta și să-i
conducă în Împărăție în câteva minute, unde ar fi nevoie, la alți lucrători de ore, și probabil fără a obține
aceleași rezultate.

Ne-am întâlnit cu un număr de oameni din diverse orașe care au fost salvați și vindecați în întâlnirile ei, și,
de asemenea, martori independenți, imparțiali care confirmă concluzia noastră, că ea Îl cunoaște pe
Dumnezeu și lucrările Duhului Său mai bun decât oricine pe care i-am întâlnit vreodată.

În ceea ce privește capacitatea și calificarea ei de a prelua conducerea și de a conduce o întâlnire: după

cei treizeci și cinci de ani ai săi de muncă evanghelică activă sub învățământul direct, supravegherea, și
călăuzirea lui Dumnezeu Însuși, ea este inegalabilă în această privință, cel puțin atât cât scriitorul acestor
rânduri și colegii săi au putut constata.

Avem motive excelente să credem că, la fel ca Daniel, ea este „Prea Iubită” Tatălui nostru Ceresc; că, la fel
ca Ioan cel Preaiubit, ea în mod constant se sprijină pe sânul lui Isus. Uneori, în timp ce întâlnirea are loc,
Duhul lui Dumnezeu se cobora într-un mod excepțional și o învăluia ca un nor; ea în astfel de momente era
transformată la înfățișare, chipul ei se schimba și stătea în picioare nemișcată timp de câteva minute, cu
lumina Cerului strălucind pe fața sa, ea vedea pe Domnul Cel nevăzut, precum şi oștirile îngerești şi altele
lucruri spirituale, prin văl, lucruri care sunt ascunse altora. Ca atunci când marele preot intra în Sfânta
Sfintelor, tot așa și ea părăsea adunarea, care așteaptă până ea se întoarce din nou și le slujește încă o
dată. În astfel de momente frica de Dumnezeu și convingerea puternică cade în mod semnificativ asupra
întregii congregații, căci ei nu pot decât să înțeleagă Manifestarea Duhului, și ei acționează cu mai multă
reverență chiar și decât în alte momente, din cauza conștientizării vii că Dumnezeu este prezent în mijlocul
lor, când văd lucrarea vizibilă a Duhului Său în acest fel.

RAPORTUL EVANGELISTULUI W. J. MORTLOCK.

În ianuarie 1904, am auzit că doamna M. B. Woodworth-Etter și soțul ei, urmau să țină întâlniri de
Vindecare Divină în St. Louis și am fost la prima lor întâlnire, cu un prieten.

Modul de conducere a întâlnirii și unele dintre doctrinele predicate, au fost cu totul noi pentru mine, dar am
știut, la prima vedere, că totul era de la Dumnezeu și că ei erau slujitori ai lui Dumnezeu.

Am ajutat la întâlniri, câte două întâlniri pe zi, timp de mai bine de șase luni. Am văzut miracole de
vindecare; mulți erau străpunși sub revărsările puternice ale Duhului lui Dumnezeu din cer; i-am văzut
întinși cu lumina Cerului pe fețele lor, mai fericiți și cu aspect mai divin decât oricine pe care-l văzusem
vreodată. I-am văzut ridicându-se după un timp, cu fețele lor strălucind, plini de laude la adresa lui
Dumnezeu, şi i-am auzit spunând despre gloriilor lumii eterne pe care tocmai le văzuseră. Am văzut
manifestarea prezenței lui Dumnezeu vizibilă în multe moduri supranaturale, în mod constant.

De acolo Domnul mi-a deschis calea și m-a condus să merg în Anglia. Curând după sosirea mea a început
marea trezire din Țara Galilor, în cursul căreia peste o sută de mii au fost adăugați la biserici în mai puțin
de douăsprezece luni.

Ca rezultat al participării la adunările surorii Etter, am primit credință să mă rog pentru bolnavi. Am fost în
Țara Galilor, predicând și mărturisind la diferite întâlniri și am deschis a misiune în Cardiff, unde Dumnezeu
și-a manifestat puterea de vindecare în cazurile în care medicii erau neputincioși. Am fost folosit și în acel
oraș pentru a-i conduce pe păcătoși la Hristos. Instruirea și instrucțiunile pe care le primisem la întâlnirile
surorii Etter au fost cea mai bună pregătire.

Prima dată când am auzit Duhul vorbind în alte limbi a fost într-o întâlnire pe care ea o ținea în Moline. O
soră care fusese folosită de Dumnezeu să facă lucruri importante în lucrarea de evanghelizare spunea,
referindu-se la limbi, că ea va crede după ce va auzi. Sora Etter i-a spus că va vorbi în alte limbi chiar în
ziua aceea, și după-amiaza Duhul a venit peste ea în adunare și ea a început a cânta în alte limbi, cu o
voce foarte puternică. Cântarea a fost solemnă, tristă și impresionantă. N-am mai auzit niciodată așa ceva;
mi-a adus aminte de plângerea femeilor de la Crucea lui Isus și a lui Isus plângând la Ierusalim. Apoi am
aflat că a avut loc un cutremur chiar în acel timp la Kingston, Jamaica, pe care Domnul l-a arătat-o unei alte
surori din întâlnire.

De acolo am plecat la Muscatine; găsit acolo o adunare care luase ființă, când sora Etter ținuse ultimele ei
întâlniri în acel oraș. Erau acolo frați și surori care fuseseră vindecate în vremea aceea și erau bine de
atunci; iar alții care prin învățătura ei fuseseră ferm stabiliți în lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. Le-am
spus cum Dumnezeu Își revărsa Duhul în altă parte și vorbea prin unii în alte limbi și îi îndemna și învăța.

La scurt timp după aceea, Duhul a venit peste un frate în vârstă, și a început să vorbească în alte limbi;
acest lucru i-a făcut pe ceilalți să le fie foame și cei mai mulți dintre ei au început să o facă caută aceeași
manifestare și toți au primit după diferite intervale de timp, cu excepția unuia sau doi.

Duhul nu a vorbit prin mine până în octombrie 1908, când a vorbit timp de o oră și jumătate și a cântat
două cântări prin mine. Toată slava și lauda lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Din când în când am participat la diferite convenții și adunări de tabără în diverse state și, de asemenea, în
Canada și am întâlnit majoritatea celor mai proeminenți lideri ai Mișcării de Credință Apostolică, dar nu am
întâlnit niciodată pe nimeni atât de profund în înțelepciune, cunoaștere, credință și dragoste, ca sora
Woodworth-Etter.

Domnul le-a descoperit multora în locuri diferite și în momente diferite să vină la ea pentru învățătură și
vindecare, de multe ori înainte ca ei să știe că există o astfel de persoană ca ea și înainte ca ei să știe că
vreo întâlnire cu o asemenea descriere să fie ținută la acel moment și în acel loc.

Domnul susține întotdeauna predicarea ei cu semnele vizibile ale prezenței Sale, care arată că Isus
lucrează cu ea, confirmând predicarea cu semne care o însoțesc și o urmează.

Ea are „puterea” Duhului Sfânt, sau darul Duhului Sfânt de punerea mâinilor și rugăciune; atât de des l-am
văzut în special la St. Louis, Indianapolis și Dallas. Chiar recent, din zece pentru care s-a rugat Succesiv,
Duhul a venit peste ei într-o asemenea putere încât toți au căzut prosternați şi stăteau întinși în jurul
altarului.

Despre fratele Etter, rareori am întâlnit un frate atât de lipsit de falsitate tot timpul. El spune adevărul în
inima lui, fără viclenie sau ipocrizie, și este mereu gata să ratifice și să susțină predicarea soției sale; el
este echipat din toate punctele de vedere pentru lucrarea la care l-a chemat Dumnezeu.
Nu cunosc pe nimeni pe care Dumnezeu să-l fi onorat atât de mult. Mă uit să o văd ocupând o poziție
ridicată în Împărăția Domnului nostru din Ceruri și am trăit în casa lor luni întregi.

În timp ce lucram în Anglia, mi-a fost atât de foame să fiu din nou la întâlnirile lor, că primind o invitație de
la ei să vin și să ajut din nou în întâlniri, am trecut drept peste Oceanul Atlantic direct la întâlnirile lor și am
lucrat cu ei de atunci.
Al vostru, încrezându-mă doar în Sângele ispășitor și în meritele lui Isus,
Walter J. Mortlock, Evanghelist.

Capitolul LVII.
Dumnezeu ne izbăvește minunat de comploturile de a-mi distruge viața și când sunt în pericol
iminent de moarte — În California îmi trimit o scrisoare de amenințare, cu craniu și oase în cruce
etc. — Mulțimea vine să execute planul, dar eșuează în încercare — Polițist beat Planifică să ne
îmbulzească — Ei vin să o ducă la îndeplinire — Dar Dumnezeu îi uimește— Și pleacă în liniște —
Judecățile care îi ajung pe disprețuitori și oponenți observate — Un batjocoritor paralizat — Un
ciclon spiritual în Kansas — Dumnezeu ia în stăpânire unul dintre templele Sale și Lucrează și
nimeni nu poate împiedica — Ei se străduiesc să-și dezvăluie furia asupra mea — Se străduiesc să
terorizeze și să mă oblige să le îndeplinesc dorințele — Ei stârnesc cowboy-i și adună o mulțime
dintre ei — Ne punem încrederea în Dumnezeu, hotărâți să murim dacă este necesar, dar să nu
cedăm niciodată — Mulțimea în revoltă se apropie și își demonstrează intențiile — Înconjurați Îl
lăudăm pe Dumnezeu în cântec — Dumnezeu îi îmblânzește — Duhul lui Dumnezeu îl aduce pe
liderul lor la lacrimi — Și ne conduce pe noi prin biruință și să biruim — Prezența minunată a lui
Dumnezeu mă umbrește și mă protejează — El îi va elibera pe cei care se încred în El din toate
pericolele și necazurile

„Prea iubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce,
ca de ceva ciudat, care a dat peste voi:  dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos,
ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui. ” (1 Petru, 4: 12 și 13.)

Isus a spus că l-au urât fără motiv. Adevărații copii ai lui Dumnezeu sunt îmbrăcați cu lumină și putere; cu
Duhul Sfânt din ceruri, trimis de la Tronul Cel Veșnic al lui Dumnezeu. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu
L-a cunoscut nici pe el, deci diavolul își aduce toate forțele în lupta împotriva lui Isus și a sfinților săi; dar El
care este în noi, este mai mare decât toți cei ce sunt împotriva noastră; și Domnul va lupta luptele noastre,
chiar dacă va trebui să aducă toate Armatele Cerului.

Când profetul a fost înconjurat de dușmanii Domnului, servitorul lui a fost speriat, pentru că era sigur că
stăpânul său va fi ucis. Profetul lui Dumnezeu, totuși, era calm; a ridicat privirea către Dumnezeu și a zis:
„Deschide-i ochii celui tânăr." Ochii i s-au deschis, s-a uitat în jur și a văzut Armatele Domnului, cu Caii și
Carele de Foc: toată Artileria Raiului înconjura și proteja un mic profet al lui Dumnezeu.

Ei i-au spus lui Pavel: „Peste tot se vorbește împotriva acestei secte”. (Fapte 28: 22.) Evanghelia
propovăduită de Duhul Sfânt, cu semne, stârnește pe diavol și oștirile lui în aceste ultime zile. Ei au pus
gropi și capcane pentru a ne prinde, așa cum au făcut cu Mântuitorul nostru, la momentul când urmau să-l
arunce peste munte, să-l nimicească; dar a scăpat. Diavolul mă urăște cu o ură desăvârșită și a încercat de
multe ori și în multe moduri, să mă omoare și să mă distrugă. Am scăpat doar prin grija mereu prezentă,
vigilentă, iubitoare a Domnului meu. El a spus: „Nu te teme, eu sunt cu tine”. Înseamnă totul să știi că
Dumnezeu este cu noi.

Am fost în multe locuri în care viața mea nu a meritat un pai, dar eu mereu am stat fermă. Am fost în cele
mai mari primejdii, dar binecuvântez și laud Sfântul Său Nume, El a venit mereu, cu Oștirile Cerului în așa
fel, încât frica de Dumnezeu a căzut asupra lor, fie că era unul, fie o gloată care urla. Uneori ei nu se
puteau mișca; uneori cădeau ca niște oameni beți; alții au fugit și au fost bucuroși să scape cu viața și
libertatea lor. În toate aceste încercări Dumnezeu a obținut biruința, căci toți știau că Domnul este cu mine
și cu noi și El luptă bătăliile Sale.
Întâlnirile din California.
California este un loc grozav al răutății, în care bărbați și femei se ascund de lege. În mulțimile mari care au
participat la întâlnirile noastre, mi-au spus că există criminali de acolo și tot felul de alți oameni fărădelege
care s-au amestecat prin mulțime, cu arme ascunse, gata să ucidă sau să lupte pentru orice lucru care nu
le plăcea lor. Frații au construit un gard înalt de scândură în jurul spatelui amvonului, unde Stăteam eu; nu
mi-au spus de ce, dar le-a fost teamă că voi fi împușcată în timp ce predicam.

Unii au fost mântuiți și botezați cu Duhul Sfânt, iar unii dintre prietenii lor obiectând la aceasta, au permis
diavolului să-i călăuzească el; au trimis o scrisoare, cu o schiță a unui craniu și două oase încrucișate; de
asemenea, una cu o inimă cu un pumnal înfipt prin ea și sângele care se scurge, iar scriitorii mi-au dat atât
de mult timp să-mi iau mulțimea și să ies afară, altfel ne-ar dărâma corturile și ne-ar ucide pe toți.

O vreme am tremurat și nu știam ce să fac. Aveam trei întâlniri pe zi, timp de multe săptămâni, și eram
epuizată de munca constantă, de responsabilitatea întâlnirilor și îngrijorare, neștiind niciodată când o
gloată ar veni și ar năvăli asupra noastră; sau vreun laș s-ar strecura peste noi noaptea; pentru că noi toți
dormeam în corturile noastre mici. Aveam șase corturi mici, care nu permiteau prea multă protecție.

Am chemat câțiva dintre frați, care aveau putere și influență, și le-am arătat scrisorile. Au dat problema în
mâinile poliției și poliția s-a îngrijit de ele. Cam pe la două noaptea, o gloată sălbatică a făcut greșeala și au
înconjurat corturile noastre, gata să ne omoare pe toți și să distrugă corturile. Ei au crezut au aveau totul
sub control, dar înainte să poată face ceva mai mult, poliția i-a înconjurat.

Nu știam ce planuri fuseseră puse la cale, dar eram atât de sigur că Domnul o să ne protejeze, încât eu și
ajutoarele mele, ne-am dus la corturi, ne-am culcat și am fost adormiți când gloata a venit. Oh! putem fi
calmi și să lăudăm pe Domnul în mijlocul furtunii.

Altă dată, dintr-un motiv oarecare, unii dintre polițiștii beți s-au supărat pe unii dintre lucrători și ne-au urât
pe toți. Era întuneric și ploua și au adunat o gloată, și urma să dărâme cortul și să ne facă rău la toți. Au
lăsat o parte din numărul lor, în afara cortului, la o anumită distanță de el; restul au intrat și trebuiau să dea
semnul pentru cei de afară să se repede în cort.

Nu știam nimic despre ce se întâmplă; frații mi-au ascuns; dar erau pregătiți să mă protejeze și să moară
dacă era nevoie. O mulțime de polițiști mari și voinici au venit în fugă cu hainele de ploaie pe ei, și cu
bastoanele ascunse sub haine. Unii s-au așezat pe unde au intrat, alții s-au împrăștiat; alții au stat în
picioare. M-am speriat, pentru că știam și simțeam că suntem în pericol, se uitau atât de nebuni și de
răutăcioși de parcă ne-ar rupe în bucăți.

Duhul Domnului a venit peste mine, m-am urcat la altar și am stat privind la ei, apoi am început să vorbesc
în timp ce Duhul îmi dădea cuvântul. Am început să merg încet jos pe altarul lung care cobora printre ei,
vorbind așa cum îmi dădea Duhul, cu putere. Duhul Sfânt avea control asupra întregului meu corp, brațe,
mâini și picioare. Ei puteau vedea și simți prezența îngrozitoare a lui Dumnezeu în mijlocul lor. Ei știau că
eu, de la mine, nu voi îndrăzni să-i sfidez sau să stau în fața lor, sau să vorbesc cu ei în acest fel. Frica de
Dumnezeu a căzut asupra lor, și se temeau de mine. M-am simțit ca și cum m-aș fi transformat într-un
uriaș și am crezut că dacă s-ar fi îndreptat spre noi, Dumnezeu i-ar fi lovit cu moartea. Stăteau de parcă
erau paralizați și nu au dat semnalul celor care erau afară, ci au ieșit solemn. Oh! Lăudat fie Dumnezeu
pentru biruință, prin Isus, Domnul și Salvatorul nostru. Nu am mai avut niciodată probleme. Nu este nimeni
ca Dumnezeul nostru care să elibereze.

„Nu vă atingeți de Unsul Meu și nu faceți niciun rău Profeților Mei. (Psalmul 105: 15.) Judecăți îngrozitoare
au căzut asupra celor care și-au pus mâna asupra Chivotului. Sub Lege, era moarte instantanee pentru cei
care ar fi atins Chivotul sau și-ar fi pus mâinile pe el. Când cineva își pune în mod voit mâinile pe Lucrarea
Duhului Sfânt a lui Dumnezeu astăzi, aceasta este moarte spirituală pentru acel bărbat sau femeie. Luați
pe Michal (soția lui David), ca avertizare. A fost lovită de sterilitate până în ziua morții ei. David dansa în
Duhul înaintea Chivotului, iar ea l-a disprețuit pentru că făcea asta. Uneori este moarte instantanee. În
multe locuri unde am ținut întâlniri, a devenit o zicală obișnuită: „Uită-te la acel om și vezi ce se va
întâmpla!." Uneori, în câteva zile, sau adesea într-un an sau doi, îmi scriau, spunându-mi despre niște
judecăți îngrozitoare care s-au abătut asupra celor care au păcătuit în felul acesta. De multe ori, aceste
judecăți, au pus frica de Dumnezeu asupra celor care știau și au observat aceste lucruri.

Mulți editori și predicatori care nu au reușit să primească avertismentul cu privire la comportamentul lui
Dumnezeu cu Uza și Mical, au căzut în rușine. Mulți care aveau mari congregații și salarii mari au trebuit să
plece în dizgrație, din cauza unui păcat sau adunarea s-a destrămat, iar poporul lui l-a părăsit. Mulți editori
s-au prăbușit, au avut probleme, s-au apucat de băut, au devenit nebuni, ori s-au sinucis. Prilejurile trebuie
să vină, dar vai de omul prin care ele vin. (Luca 17: 1.)

În timpul uneia dintre întâlniri, un bărbat avea o mulțime în jurul lui și își bătea joc de Lucrările lui
Dumnezeu și spunea lucruri îngrozitoare despre mine și despre Putere. Deodată a căzut la pământ, un om
neputincios, lovit de paralizie; fața lui era sucită, cu limba scoasă, cu ochii peste cap și a fost în acea stare
până când a murit, ceea ce s-a întâmplat în scurt timp.

Frica de Dumnezeu era peste toți cei care l-au văzut, știind că era judecata rapidă a lui Dumnezeu. „Dacă
vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și
flacăra nu te va aprinde”. (Isaia 43: 2.)

Întâlnirea din Kansas.

Am ținut mai multe întâlniri în Kansas, lângă linia Oklahoma, în preerie, într-un loc la oarecare distanță de
un oraș mic. Puterea Domnului a coborât ca un ciclon. Bărbați și femei au căzut în casele lor și în alte
locuri din și în jurul întâlnirii. Mulți dintre cei bogați, și dintre cei mai buni oameni, inclusiv fermierii din jur s-
au convertit. Era un colegiu bisericesc în oraș, iar unii dintre membri au fost condamnați ca nebuni.

O doamnă care fusese la întâlnire a mers la biserica metodistă într-o duminică, și a căzut prosternată sub
Puterea Duhului Sfânt; au încercat s-o scoată afară de sub acea Putere. Au turnat apă rece peste ea și au
făcut tot ce au putut face să o scoată afară. Când ieșea puțin, o persecutau pentru că mergea la întâlnirea
noastră și ea se întorcea din nou sub Putere; ei au continuat așa toată ziua și noaptea. Au fost atât de
convinși și înfuriați încât ar fi vrut să mă omoare. Ei au chemat autoritățile să vadă dacă am încălcat legea
în vreun fel astfel încât să vadă dacă puteau găsi o greșeală cu care să mă prindă și apoi l-au trimis pe
șerif și pe alții unde mă îmbarcam, să mă aresteze; dar le-am spus că, conform legii nu pot și în Numele
Domnului nu mă duc și ei nu m-au putut lua. Au plecat înjurând și au spus că tot mă vor lua ei. Au mai spus
că eu trebuie să merg cu ei la casa fetei și să o scot din vraja pe care am făcut-o asupra ei; au spus că e
nebună și că tatăl ei mă va ucide.

Le-am spus că dacă o vor lăsa în pace, în curând va ieși; ca nu aveam puterea de a o răni, nici de a o
scoate de sub acea Putere. Ei lucrau de asemenea printre cow-boys, înfuriindu-i; spunându-le că îi conduc
pe oameni la nebunie. Le-am auzit amenințările și am știut că adună o gloată și nu aveam unde să
mergem; Le-am spus să stea alături de mine în Numele Domnului. Eu am spus că Dumnezeul nostru va
duce luptele noastre. Am avea încredere în El, crezând că-și va întinde mâna cumva și va pune frica de
Dumnezeu asupra lor. Cei care participau la întâlnire au spus că vor muri dacă va fi necesar, dar nu vor
fugi niciodată și nici nu se vor preda. Noi știam că singura noastră speranță este în Dumnezeu. Cei care se
făcuseră dușmanii mei, se așteptau să mă omoare sau să mă ia prizonieră; frații știau că pe mine singură
mă căutau și s-au sfătuit împreună și au decis că mă vor proteja dacă va trebui să se lupte cu scaune sau
cu orice puteau să obțină.

Au venit așa cum ne așteptam și li sa spus că suntem cu toții nervoși și tremurăm. Am auzit strigătele în
timp ce coborau pe drumuri călare, trăgând cu pistoalele când veneau. Aveau haine aspre și pălării mari.
Eu am spus: „Fiți curajoși”; am început să cântăm, iar ei au venit și au înconjurat cortul. Apoi se adunau în
grămadă și se comportau sălbatic, ca și cum s-ar fi repezit asupra noastră. Am cântat și ne-am rugat, iar
cei dragi au încercat să mă păstreze în mijlocul lor și să mă ascundă și protejeze cât au putut. Eu am
început să vorbesc și au văzut că puterea Domnului era asupra mea într-o manieră minunată. Eram în
Duhul și toată frica a dispărut. Am vorbit cu ei ca și cu copiii mici, și au început să se așeze și o liniște
venea peste ei.

Ne-au înconjurat astfel încât să nu putem scăpa sau să ieșim. În stânga mea eu l-am văzut pe bărbatul
care a venit în ziua aceea să mă aresteze, împreună cu alți doi. Domnul m-a condus afară pe platformă,
chiar la acei oameni. Am întins mâna spre ei și am zâmbit. Liderul a spus: „Te-am văzut azi”. Am spus:
„Da, cred că da; Mă bucur să te văd aici”, și am fost, pentru că toată frica dispăruse și am văzut că am
câștigat victoria. Am continuat: „Sper să vă placă atât de bine întâlnirea încât veți mai veni.” Ar fi putut să
mă străpungă cu un cuțit, sau să mă târască afară, dar mâna lui Dumnezeu era peste ei. Nu se puteau
mișca. Eu am mai dat mâna cu unii dintre ceilalți, apoi m-am întors la amvon și am vorbit și am plâns.

Am văzut că era o companie condusă de tatăl fetei; pălăriile lor grozave erau trase peste fețele lor,
așteptând ca mulțimea să plece. Ei au spus: „Trebuie să pleci cu noi și s-o scoți pe fată din vraja aceea.”
M-am uitat la Isus cu o clipă înainte de a le răspunde. Am simțit puterea lui Dumnezeu asupra mea și am
mers până la tatăl fetei; mi-a întins mâna și a vorbit atât de amabil încât am fost surprinsă. El a stat
nemișcat și se uitau la mine, iar restul se uitau la noi. A început să tremure, puterea lui Dumnezeu a căzut
asupra lor și leul a fost îmblânzit. L-am întrebat dacă nu a fost supărat pe ea și dacă nu a abuzat-o pentru
că a venit la întâlnire, și pentru că era sub putere; a răspuns afirmativ. „Nu a vorbit ea cu tine și nu a vrut ea
să fii un om mai bun?" El a spus: „Da, a făcut-o”. „Atunci ai abuzat de ea și ea a căzut din nou sub puterea
lui Dumnezeu?” De fiecare dată răspundea: „Da”. Am spus: „Nu știi atunci că e vina ta că rămâne așa? Nu
crezi că dacă te vei duce acasă, și asculți ce îți spune, că în curând va fi bine?” S-a prăbușit și a spus: „Știu
că are dreptate; ar trebui să o ascult; ea este bine, la fel tu." „Atunci mergi chiar acum acasă și spune-i că
poate sluji Domnului.”

Toți și-au dat mâna și i-am arătat congregației că toți putem respira mai ușor și că de acum înainte cu toții
vom fi mai puternici în Domnul. El cu siguranță a purtat luptat noastră. Nu am mai avut probleme, iar
întâlnirea a continuat cu grozav succes. Lăudat fie Dumnezeu pentru prezența și puterea Sa minunată în
orice moment de nevoie!

În alte locuri am fost în mari pericole; de multe ori neștiind când voi fi împușcată, fie la amvon, fie mergând
la și de la întâlniri. De multe ori am fost urmărită și spionată. Adesea bande de oameni răi, intrau să
spargă sau să destrame adunările. Aspectul și comportamentul lor, sunt suficiente pentru a îngrozi, dar am
spus că nu voi fugi niciodată, nici nu voi face compromis. Domnul și-a pus mereu puterea sa mare asupra
mea, astfel încât El a îndepărtat toată frica și m-a făcut ca un uriaș. El a fost mereu alături de mine în toate
privințele. Dacă în vreun fel ei ar fi încercat să mă împuște, sau să mă omoare, Domnul i-ar fi ucis și eu
uneori le-am spus lucrul acesta.

Puterea Domnului era asupra mea, ceva asemănător cu Isus, când El i-a alungat pe oamenii puternici, pe
schimbătorii de bani din Templu, cu un mic bici, sau frânghie. Nu era nimic care să-i facă să se teamă, în
afară de prezența îngrozitoare a lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu i-a făcut întotdeauna să plece, și
același lucru este valabil și astăzi; uneori cad ca morți. Domnul mi-a arătat întotdeauna pe acești oameni,
când erau în mulțime și mi-a arătat pericolul în care eram. O, Domnul, prin simpla încredere în El, ne va
elibera de fiecare dată, și niciun om sau lucru nu ne va răni. Dușmanii vor trebui să fugă mereu.

Dragă cititor, suntem acum în zilele întunecate, mulți dintre cei care citesc aceste rânduri vor trebui să
treacă prin primejdii mari și prin persecuții, și prin încercări grele, dar fii fidel lui Dumnezeu, stați pentru
cuvântul și cinstea Lui și slăviți numele Lui și El vă va proteja și elibera.

Putem avea credința că vom trăi până când Isus va veni. Revendică promisiunea că ne va apăra de toate
primejdiile, de toate săgețile vrăjmașului și de ciumă; ca nicio boală să nu se apropie de tine. Promisiunile
cuprinse în Psalmul nouăzeci și unu sunt pentru toți copiii adevărați ai lui Dumnezeu din aceste ultime zile.
Oh! Glorie Numelui Său care trăiește în vecii vecilor, care poate să-și elibereze copiii din toate necazurile
lor. Atunci de ce să vă fie frică când apar probleme? Trebuie să avem încercări care să ne desăvârșească
pentru viitoarea noastră casă. Dumnezeu vrea un popor încercat, un popor pregătit pentru un loc pregătit,
și anume, Cerul.

Capitolul LVIII.
Profețiile prezente făcute și împlinite—Dl. Dowie este gelos și ține prelegeri împotriva mea —
Căderea lui și moartea prematură profețite — San Francisco avertizat și distrugerea sa prezisă —
Louisville, Kentucky, avertizat și pedepsit — Pierderea „Titanicului” prevăzută — Atrocitățile
armenești prezise — La Moline, un evanghelist deplânge în Duh marele Cutremur simultan din
Kingston, Jamaica.

În timp ce ținea întâlniri în California, domnul Alexander Dowie predicase vindecarea divină, dar s-a pierdut,
iar oamenii săi și-au pierdut încrederea în el, astfel încât au venit toți și au stat cu mine. A devenit nebun de
gelozie. După ce afirmase în întâlnirea noastră înaintea a mii de oameni, că nu a văzut niciodată o
asemenea Putere a lui Dumnezeu, și manifestată atât de minunat și după ce i-a sfătuit pe toți oamenii săi
să stea lângă mine, a mers în sus și în jos pe coastă predicând împotriva mea și a întâlnirilor, până când el
și-a destrămat toate misiunile. Singura lui obiecție a fost că unii erau străpunși de puterea lui Dumnezeu în
întâlnirile noastre și cădeau jos.

A ținut prelegeri împotriva mea de două sau trei ori în San Francisco și a spus că sunt în linie cu Satana.
Mulți s-au dus să-l audă și ce avea de spus, dar vorbirea lui a fost astfel încât mulți oameni au plecat
dezgustați în timp ce el vorbea.

Am mers chiar împreună cu întâlnirile zi și noapte din Oakland. Le-am spus oamenilor că îi fusesem prieten
și îl tratasem ca pe un frate și că nu se lupta cu mine, ci cu Domnul și Cuvântul Său și că el vorbea și
păcătuia împotriva Duhului Sfânt. Am spus, pe autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, că el a comis păcatul
de neiertat și că au existat mii de martori care să dovedească faptul că Dumnezeu era cu mine, cu mare
putere de a salva sufletul și de a vindeca trupul.

Întotdeauna le-am spus oamenilor că îl voi lăsa în mâinile lui Dumnezeu și că eu voi merge mai departe cu
Domnul. Le-am spus să privească și să vadă cum se va sfârși aceasta, și ei vor vedea că el va coborî în
rușine; și că eu voi trăi când el va fi mort. S-a ridicat și s-a întins ca un dafin verde. El a intrat în istorie și, în
ceea ce privește afirmațiile pe care le-a făcut, toate sunt cunoscute. Isus spune: Dacă o viziune sau o
profeție întârzie, așteapt-o, căci se va întâmpla cu siguranță. La timpul în care ziarele descriau și făceau o
expunere mare a prăbușirii lui Dowie, într-o zi pagina întâi a ziarului era plină de ea, a doua zi ziarele erau
aprinse de imaginile cutremurului groaznic și al holocaustului din San Francisco și zoona limitrofă,
înconjurătoare. Dumnezeu trimite întotdeauna Mila înaintea Judecății. Le-am spus că au respins Mila și că
vor fi vizitați în continuare cu Distrugere și Judecată; iar in scurt timp au fost vizitați cu un mare ciclon și
frica de Dumnezeu a venit asupra celor care și-au adus aminte de profeție. O femeie care fusese botezată
cu Duhul Sfânt și vindecată de o rană la picior, a văzut și a povestit oamenilor despre furtuna îngrozitoare
care urma să vină. Profeția ei profeția s-a împlinit, la doar două săptămâni din ziua în care ea a spus că va
veni.

În timp ce țineau întâlniri în St. Louis cu câteva luni înainte de marele ciclon de acolo, în timpul căruia atât
de mulți și-au pierdut viața și atât de mult din oraș a fost pustiit, Domnul mi-a arătat că distrugerea avea să
viziteze orașul și că ei ar face mai bine să se pocăiască și să-L cheme pe Dumnezeu. S-au făcut multe
pagube în acea parte a orașului unde ne ținusem întâlnirile.

În timp ce țineam adunări în Louisville, Kentucky, Domnul vizita orașul în mare milă și putere; dar atât de
mulți au respins Duhul și au trecut la împietrirea inimii. Domnul i-a arătat acolo unei surori furtuna care
urma să vină și care la scurt timp după aceea a lovit orașul și i-a făcut multe pagube materiale și în care s-
au pierdut multe vieți.

Aceeași soră a văzut distrugerea SS-ului. "Titanic." Ea a văzut nava coborând în abisul oceanului, cu zece
sau mai multe zile înainte de a se scufunda, cu sutele sale de suflete la bord. Ea l-a văzut dispărând din
vedere. Ea a văzut mai întâi coborând bărcile de salvare și a văzut ajutând pasagerii să coboare în bărci, a
văzut bărbați târând un om care era ascuns într-o barcă de salvare și l-au omorât și l-au aruncat în mare.
Era foarte agitată când a văzut dezastrul îngrozitor, iar soțul ei a fost speriat de strigătele ei, atât de viu a
văzut ea dezastrul.

O soră din St. Louis a fost botezată cu Duhul Sfânt; ea a vorbit în douăsprezece limbi diferite, așa cum i-a
dat Duhul să le vorbească. În timp ce vorbea, ea ne-a explicat și ne-a spus ce limbi vorbea. Ea a vorbit
foarte inteligent, clar, și încet, astfel încât nimeni să nu se poată îndoi de ea. Toți simțeau și știau că ea era
plină de Duhul Sfânt și că ea vorbea ce Duhul îi dădea să rostească. Ea a început să profețească. Se
părea că a văzut peste tot în lume Necazul cel Mare, până la sfârșitul Marii Bătălii din Marea Zi a Domnului
Dumnezeului cel Atotputernic. Toate marile cutremure, furtunile, incendiile, exploziile de nori, mareele,
valurile și distrugerea îngrozitoare de către apă, atât pe pământ, cât și pe mare. Ea a văzut foametea
îngrozitoare și epidemiile și războaiele între neamuri și războaiele civile, adică între diferite partide ale
locuitorilor aceleiași țări.

Ea a descris niște masacre îngrozitoare și sângeroase care aveau să aibă loc timp de șase luni. Ea a luat
o batistă și a legat mâinile soțului ei, luându-l prizonier și arătând cum își vor trata prizonierii. Ea a spus că
ei le vor tăia mâinile și urechile, le vor tăia limba, le vor smulge ochii, vor spinteca femeile, vor zdrobi
creierul sugarilor și tăia capetele și le vor pune pe stâlpi. Această profeție îngrozitoare s-a adeverit literar
în șase luni. Multe altele s-au adeverit. Foamete, cutremure și distrugeri de către apă. Incendii, dezastre
ale minelor de cărbune, așa cum a spus ea. Și toate celelalte se vor împlini. Domnul spune că nu va face
nimic fără să dezvăluie sfinților sau copiilor săi.

Într-una dintre întâlnirile pe care le-am ținut în St. Louis, Domnul și-a manifestat Duhul în multe feluri;
printre altele în vorbirea în limba surdo-mută și în cântarea Muzicii Raiului. O soră a vorbit în latină, a
cântat în latină și a vorbit în africană și germană. O altă soră a vorbit într-o duzină de limbi diferite. O altă
soră a fost botezată, iar Domnul i-a arătat limba pe care o vorbea.

Într-o întâlnire pe care o țineam în Moline, Illinois, în timp ce predicam într-o noapte, o Evanghelistă
metodistă stătea în fața mea. Ea a căzut sub Puterea lui Dumnezeu, și ea a început să vorbească în alte
limbi și să interpreteze. Aceasta a fost rugăciune îndelungată, apoi a început să plângă sau mai bine zis să
se vaiete: era cel mai zdrobitor vaiet pe care l-am auzit vreodată. A făcut aproape toată lumea să plângă.
Am spus că este necaz, semnele sunt de suferință; este ceva îngrozitor pe cale de a lua loc, ceva foarte
supărător. În același timp, în timp ce predicam, puterea lui Dumnezeu a pus stăpânire pe o bătrână dulce și
ea a avut o Viziune, stând pe scaunul ei. Când viziunea s-a terminat, ea a spus că a văzut un mare
cutremur, și dezastru și distrugere îngrozitoare. Cam la vremea aceea se petrecea
marele cutremur din Kingston, Jamaica.

Capitolul LIX.
Viziuni ale doamnei Etter—Viziunea lui Talmage—Viziunea evanghelistului Crittenden —Viziunea Dr.
Bell — Viziunea Rev. Mears

La 24 martie 1904, când am căzut sub lucrarea Puterii lui Dumnezeu, în timp ce mă rugam pentru
vindecarea celui din urmă de la altar, l-am văzut pe Mântuitorul pe Cruce și păcătoși care vin la El. Am
văzut Trepte care duceau spre Porțile Perlate ale Cerului. Toți cei care s-au scufundat în Fântână au fost
așezați deodată pe Trepte. Fiecare purta o lumină, care creștea pe măsură ce mergea mai sus. Nu era o
pată de pângărire pe hainele lor. Am fost făcut să înțeleg că ei erau Lumina Lumii, că Lămpile lor au fost
aprinse în Cer. Aveau pe Hristos în sufletele lor. Fiecare avea o gardă de corp de Îngeri ai lui Dumnezeu,
însoțindu-i pe ei în călătoria ascendentă. În vârful Treptelor erau Porțile Perlate, unde Oștile Cerești
așteptau să-i întâmpine pe Pelerinii Pământului. Am văzut și că lumea este în întuneric mare și că sfinții
sunt foarte puțini. "Mulți sunt chemați, dar puțini aleși”, sau vor accepta. Mulți erau sub condamnare, dar se
încredeau în botezul cu apă, confirmării sau apartenenței la biserică; dar dacă ei nu poartă lumina de la
Dumnezeu, sunt mai răi decât un păcătos deschis.

Întreaga lume zace în întuneric mare, cu excepția câtorva. Am văzut pregătirea în cer și pe pământ pentru
venirea în curând a lui Hristos. Raiul părea să fie într-o agitație. Domnul își aduna oștile; caii și carele erau
gata. Armatele Cerului se mișcau, Porțile erau deschise. Un înger a ieșit pe Porți suflând într-o trâmbiță
mare, Mântuitorul lua conducerea, cu toată slava Cerului, strigând sfinților cu glas tare, care a trezit morții.

Domnul mi-a arătat că Își judeca sfinții, despărțind grâul de neghină, că Casa Credinței își primea porția de
Carne în acest sezon datorat lui Dumnezeu. Îngerul pecetluia pe ultimii dintre membrii Miresei, cu Sigiliul
Dumnezeului celui viu. Erau o turmă mică și când ultimul va fi în curând pecetluit, atunci Domnul va veni
într-un nor de slavă pentru a-și duce mireasa la Sărbătoarea de nuntă sau Cina.

Dumnezeu să-i ajute pe toți cei care citesc această Viziune să primească avertisment și să se pocăiască
pentru că Judecata lui Dumnezeu este aproape.

O altă viziune remarcabilă.

În timp ce țineam o trezire în Fostina, Ohio, în martie 1894, în timp ce eram în patul meu, am avut o Viziune
a lui Dumnezeu. Am crezut că sunt într-o întâlnire de zi și stăteam lângă amvon. Un bărbat din adunare a
vorbit cu glas tare, spunând: „Soră Woodworth, uită-te la mâna de deasupra ușii”. M-am uitat în acea
direcție și chiar deasupra ușii, venind din vestibul, am văzut o mână mare, încheietura şi parte a brațului.
Încheietura era goală câțiva centimetri. Era o mânecă moale, curgătoare, care atârna în jos aproximativ opt
inci. Era albă și arăta foarte moale. Degetele erau toate puțin îndoite, mai puțin degetele mic și arătător. Ele
arătat în fiecare sens. Mâna și brațul erau minunate. Mânecile și toate erau albe și strălucitor. Mâna și
brațul se mișcau și îndreptau spre toată congregația iar și iar, apoi a arătat cu degetul arătător spre mine și
a fluturat mâna și degetele de parcă îmi făceau semn sau mă chemau să vin. Mâna a continuat să se miște
peste oameni, apoi a arătat. Fiecare ochi a văzut minunata vedere a mâinii. Am plâns cu voce tare: „Oh!
aceasta este mâna lui Dumnezeu!”

Pe aceeași parte a casei era o fereastră foarte mare. Traversa era deschisă și o mână la fel ca cealaltă a
trecut prin traversă și a făcut exact ca și cealaltă, atât avertizând cât și arătând oamenii către mine. Ambele
mâini frumoase s-au îndreptat peste casă, apoi către mine. Am strigat iar și iar: „Oh! asta este mâna lui
Dumnezeu!" Au dispărut amândouă deodată.

Se părea că congregația nu se putea mișca. Apoi am spus: „Oh! Eu cred că este Mâna lui Dumnezeu și
înseamnă ceva minunat pentru oameni, și mai ales pentru mine." Chiar atunci am văzut prin traversa
aceleiași ferestre o potecă de douăzeci de picioare sau mai mult care urca până la Cer. De fapt cobora din
Cer și era plină de stele și lumină. În timp ce mă uitam, am văzut una dintre mâini și aproape tot brațul cu
mâneca moale și curgătoare, mâneca ieșea din Cer și cobora pe calea strălucitoare. Apoi a venit spre
fereastră, prin traversa din afară fără să se oprească, și peste adunare, cu degetul arătător și brațul
îndreptat către mine. Degetul m-a atins pe frunte. Degetul mic sau degetul mare, sau amândouă, mi-a atins
fața. Mâna și brațul fluturau peste mine.

Am simțit Brațele eterne și mânecile moi în jurul meu. Fiecare l-a văzut apoi. A trecut direct prin
congregație și prin fereastră și până la Cer fără oprire. Am strigat cu glas tare: „Este mâna lui Dumnezeu.
Acestea au fost Brațele eterne. Am spus: „Dumnezeu mi se va descoperi într-un mod minunat, scriind legile
Lui în mintea mea cu Degetul lui Dumnezeu. Poate el în curând mă va duce acasă.” Căci a venit și diavolul
să mă facă să cred că urma să mor, dar am spus: „Nu”.

Domnul mi-a arătat că Viziunea se referă la venirea în curând a lui Hristos. Avertismentul, mâinile arătând
peste oameni, apoi îndreptându-se spre mine și către Cer, Dumnezeu a atras oamenii la mine pentru a
obține lumină asupra venirii grabnice a Domnului nostru și să ne pregătim să-l întâlnim. Că vor mai fi doar
câțiva ani și eu voi trece prin mai multe schimbări în viața și munca mea; asta ar fi pentru binele meu și
slava lui Dumnezeu. Această Viziune nu era a lui Hristos, ci a lui Dumnezeu care locuiește în eternitatea;
Tatăl Domnului și Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Paternitatea și iubirea cea mare a lui Dumnezeu, mi-
au fost revelate ca niciodată înainte, ca un Dumnezeu personal. Dumnezeu este la fel de personal ca Isus
Hristos. Isus a spus: „Eu sunt imaginea expresă a persoanei Tatălui Meu.” Dumnezeu este o formă
spirituală. El singur avea Nemurirea; dar prin ascultarea lui Hristos până la moarte pe Cruce, El a adus
Viața și Nemurirea către lumină.

Era Brațul lui Dumnezeu și Degetul lui Dumnezeu care mi-au atins fruntea. El mi-a arătat că El mă va
pecetlui și îmi va descoperi înțelepciunea lui Dumnezeu și cunoașterea planului glorios al veacurilor;
încheierea acestei Recolte; chemarea și pregătirea Miresei; a venirii în curând a Mirelui Hristos; că Ușa
Neamurilor va fi în curând închisă; de timpul marelui necaz care va urma Răpirea sau Înălțarea Miresei.

Tot ce a mai rămas se va prăbuși în, sau prin această mare zi sau timp de necaz despre care Îngerul
Gavriil i-a spus lui Daniel — așa cum n-a fost niciodată sau va mai fi vreodată. Întreaga lume va fi prinsă
într-o capcană la încheierea acelui timp îngrozitor cu Marea Bătălie a lui Dumnezeu Atotputernicul cu
armatele pământului, când El va veni înapoi cu sfinții săi pentru a înființa gloriosul Regat Milenar, care va
dura o mie de ani, când Hristos și Mireasa Sa vor judeca neamurile.

În acea Viziune, Domnul mi-a dat o chemare specială pentru această lucrare și pentru a da Casei
Credinței, hrana la timpul potrivit; pentru a da Ultima Chemare păcătoșilor dintre Neamuri, ultima Chemare
la Cina Nunții Mielului, pentru că soția Lui este aproape gata să intre în relația de căsătorie, iar ușa va fi
închisă pentru a nu mai fi niciodată deschisă din nou; și pentru a-i face pe cei care au fost chemați să fie
stabiliți, să fie credincioși și adevărați, ca să fie unși cu Duhul Sfânt și cu putere, și pecetluiți cu
cunoașterea potrivită a venirii Lui și a marii lor lucrări în timpul domniei milenare de o mie de ani, când
sfinții vor judeca lumea și pe îngeri, când toate familiile pământului vor fi binecuvântate.

Domnul mi-a arătat că El îmi va lumina și îmi va descoperi aceste lucruri prin Cuvântul Lui; prin Duhul, El
le-a scris pe fruntea mea, sau mintea și inima mea. Mi-a atins gura cu degetul Său, arătându-mi că va pune
cuvinte în gura mea și îmi va da înțelepciune să explic aceste lucruri când îmi vor fi date. Că acesta este
timpul potrivit când trebuie să cunoaștem aceste lucruri. Și-a pus brațele iubitoare în jurul meu, arătându-și
grija iubitoare și protecție, că El mi-a dat o nouă viață pentru această lucrare, care avea să fie dedicată
acestei lucrări de pregătire de avertizare a oamenilor și de a pregăti Mireasa să fie
gata.
Am fost foarte aproape de moarte de mai multe ori, dar amintirea minunatei viziuni, m-a inspirat la o nouă
viață. Am fost iluminată în mod minunat în timpul tuturor acestor ani. Înțeleg toate aceste lucruri mai bine în
fiecare zi, așa cum mă conduce Dumnezeu ca să despart grâul de neghină cu cuvântul său și prin Duhul
Său. Hristos, Marele Secerător în alb, îmbrăcat cu putere, este cu mine în această mare Muncă de
Recoltă. El îmi dă lumină în fiecare zi. Timpul este foarte scurt! Domnul este arătându-mi multe lucruri pe
această linie. Nu l-am iubit niciodată pe Binecuvântatul Părinte iubitor așa de mult ca acum. Nu am avut
niciodată idee că planurile lui sunt atât de mărețe și glorioase. Oh! Lăudat fie Numele Lui pentru totdeauna.

Domnul mi-a dezvăluit în această viziune multe vicisitudini și schimbări prin care eu va trebui să trec în
următorii patru ani din viața mea. Aceste dezvăluiri au fost și sunt în curs de împlinire.

Viziunea lui TALMAGE.

(Retipărit din Jacksonville Daily Press, prescurtat.)
În Tabernacolul din Brooklyn, pe 4 februarie, reverendul Dr. Talmage a predicat din Ezechiel 1: 1 și a luat
drept subiect „O viziune a cerului”. Expatriat și în exil îndepărtat pe malul râului Chebar, stătea Ezechiel.
Acolo a avut un vis nemuritor. A visat despre Tir și Egipt: despre Hristos și cerul care vine.

Un astfel de vis am avut azi dimineață! Era cinci și jumătate și se mijea de ziuă. A fost un vis de la
Dumnezeu — un vis al Cerului. Ai vrea să știi cum arată? Asta am de gând să vă spun. Am fost acolo azi
dimineață. Tocmai m-am întors.

Pe care dintre cele douăsprezece porți am intrat, nu sunt sigur. Am stat pe una dintre căile principale,
privind încoace și în altul, pierdut în răpire, și aerul atât de plin de muzică și parfum și râsete și lumină,
încât nu știam pe ce stradă s-o iau, când un înger al lui Dumnezeu m-a abordat și s-a oferit să-mi arate
obiectivele cele mai de interes și mă conducea din stradă în stradă și de la vilă la vilă și din templu în
templu și de la zid la zid. I-am spus îngerului: „De cât timp ești în cer?” și răspunsul a venit: „Treizeci și doi
de ani, conform calendarului pământesc”.

Numele acestui înger nu mi-a fost dat, dar din tandrețe și dulceață și afecțiunea și interesul arătat în
plimbarea mea prin cer și mai mult decât toate, prin faptul de a avea treizeci și doi de ani de reședință în
cer— numărul de ani de când a plecat ea — Cred că a fost mama mea. Bătrânețea, neputința și aspectul
obosit, nu mai erau, dar cred că a fost ea.

M-am uitat câteva clipe la marele Templu. St. John avea dreptate când, în viziunea sa din insula Patmos
(Apoc., cap. 2), el vorbește despre „Templul Dumnezeului meu”. Eu l-am văzut azi dimineață — cea mai
mare biserică pe care am văzut-o vreodată, la fel de mare ca toate bisericile și catedralele pământului puse
laolaltă — și era înghesuit. O, ce mulțime! Nu văzusem niciodată atât de mulți oameni împreună. Toate
mulțimile din toate bisericile de pe tot pământul, adunate, ar face o prezență slabă în comparație cu
această adunare.

Toți erau în alb, cu excepția unuia. Iar coafurile erau o ghirlandă de trandafiri și crini și mignonetă,
amestecate cu frunze verzi aliate din grădinile regale și legate împreună cu benzi de aur. Și am văzut niște
tineri cu un inel pe degetul mâinii drepte și am spus către îngerul meu însoțitor: „De ce acele inele de pe
degetele mâinii drepte?” Și mi s-a spus că cei care le purtau erau fii risipitori și odată hrăneau porcii în
pustie și trăiau din coji, dar au venit acasă și tatăl bucuros a spus: „Pune-i un inel pe mână”. Dar am spus
că exista o excepție de la această mulțime de haine albe. Era ținuta celui care prezida în acel templu imens
— Șeful suprem, Cel mai Puternic, cea mai Drăguță Persoană din acest loc. Obrajii lui păreau înroșiți cu
frumusețe infinită, iar buzele lui erau elocvența atotputernică. Ținuta lui era din culori profunde. Ea sugera
măcelul prin care trecuse, iar eu i-am spus îngerului meu care mă însoțea: „Ce este halatul acela purpuriu
pe care îl poartă?” și mi s-a spus: „Sunt Haine Vopsite din Bozra” și „El a călcat singur teascul de vin”.

La scurt timp după ce am intrat în acest templu, au început să cânte litania cerească. A fost deosebită de
orice auzisem vreodată în ceea ce privește dulceața sau puterea. I-am spus îngerului însoțitor: „Cine este
acela care stă acolo cu harpa?” și răspunsul a fost: „David”. Și am spus: „Cine este ăla de la orgă?” și el a
zis „Hendel.” Și muzica a continuat până a ajuns la o doxologie care lăuda pe Hristos, când toți închinătorii
coborau mai jos și urcau mai sus, o mie de galerii dintre ei, s-au lăsat brusc în genunchi și au scandat:
„VREDNIC ESTE MIELUL CARE A FOST JERTFIT.” Sub armonia copleșitoare am căzut înapoi. Am spus:
„Să mergem. Acest lucru este prea mult pentru urechile muritorilor. Nu pot suporta." Dar am observat când
eram pe cale să mă întorc, că pe treptele Altarului se afla ceva de genul Lacrimal, sau sticla lacrimală, așa
cum o văzusem în lumea pământească în muzee, Lacrymals sau vase pentru lacrimi, în care orientalii
obișnuiau să plângă durerile lor și le-au declarat drept sacre. Dar această sticlă lacrimală, sau vas de
lacrimi, în loc de faianță ca cele folosite de orientali, era strălucitoare și înflăcărată, cu multe splendori, și
era falnică și de mare capacitate. Am întrebat: „Ce este asta stând pe treapta altarului?” iar îngerul a spus:
„Aceasta este vasul la care s-a referit David psalmistul în al 56-lea psalm al său, când a spus: „pune-mi
lacrimile în VASUL TĂU”. Este plin de lacrimi de pe pământ: lacrimi de pocăință, lacrimi de doliu, lacrimi de
bucurie, lacrimi de multe secole.” Și apoi am văzut cât de sacre sunt pentru Dumnezeul compătimitor,
durerile pământești.

În timp ce ieșeam din templu, am văzut de-a lungul pereților acestuia, rafturi și vase de aur care erau
așezate pe toate acele rafturi. Si am spus: „De ce s-au instalat acele vase în acest moment? Se pare că
tocmai acum fuseseră umplute, iar îngerul care m-a însoțit a spus: „Săptămâna de rugăciune peste tot în
jurul pământului tocmai s-a închis și s-au făcut mai multe cereri decât cum nu au fost de mult timp, și
aceste noi vase, nou înființate, sunt ceea ce Biblia vorbește “Vase de aur pline de Mirosuri, care sunt
Rugăciunile Sfinților.” Am spus: „Este posibil ca rugăciunile pământului să fie vrednice de a fi păstrate într-o
astfel de cerească formă?" „De ce”, a spus îngerul, nu există nimic care mișcă atât de mult cerul ca
rugăciunile pământului, de aceea sunt așezate în fața acestor mulțimi infinite și, mai mult decât toate,
înaintea lui Hristos, și nu-i poate uita, și sunt înaintea lumii lui fără sfârșit.”

Întâlnirea cu Sfinții.
Apoi am ieșit, și cum templul este întotdeauna deschis, și unii se închină la o oră și alții la alte ore, am
trecut pe stradă printre mulțimi venind şi plecând din templul cel mare. Și am trecut pe o stradă numită
Martyr Place, și ne-am întâlnit acolo sau am văzut stând la ferestre sufletele acelora care pe pământ au
trecut prin foc și potop și sub sabie și tortură. Noi am văzut pe John Wicklif; și Rogers, care și-a scăldat
mâinile în foc ca și cum ar fi fost apă; și episcopul Hooper; și Latimer și Ridley; și Policarp, căruia flăcările
au refuzat să-l ardă, din contră ele s-au aplecat spre exterior până când o suliță a făcut treaba. Aveau pe ei
multe cicatrici, dar cicatricile lor erau luminate și ei aveau pe chipul lor o privire de triumf deosebit. Apoi am
trecut de-a lungul Song Row și am întâlnit câțiva dintre vechii cântăreți de gospel. „Acesta este Isaac
Watts”, a spus însoțitorul meu. Când ne-am apropiat de el, m-a întrebat dacă bisericile de pe pământ încă
mai cântau imnurile compuse de el și i-am spus că multe dintre biserici își deschideau slujbele din
dimineața Sabatului cu vechiul lui imn, „Bun venit, dulce zi de odihnă”.

„Dar”, spun unii dintre ascultătorii mei, „ai văzut pe careva dintre prietenii noștri în Cer?” Oh, da, am văzut.
„Mi-ai văzut copiii acolo? Și mai există urme ale ultimei boli pe ei?” I-am văzut, dar nu era nici paloare, nici
tuse, nici febră, nici slăbiciune asupra lor. Toți sunt bine, rumeni și cu cântarea în inimă și înveliți cu veselia
veșnică. Mi-au spus să îți aduc dragostea lor, că ei se gândesc la tine ceas de ceas și că vor fi la Poartă să
te întâmpine, când te vei înălța, pentru a fi cu ei pentru totdeauna.

„Dar”, spun alte voci, „ai văzut pe prietenii noștri glorificați?” Da, i-am văzut și sunt bine, în pământul peste
care nu există pneumonii, sau paralizii, sau hidropizie, sau febră tifoidă care să ajungă acolo vreodată.
Aroma se răspândește peste tot din livezile cu pomi care poartă douăsprezece feluri de fructe. Clima este o
amestecare a unui iunie pământesc și octombrie, balsamul uneia si tonicul celeilalte. În acel tărâm nu
există controverse sau gelozii sau ură, ci Iubire, Iubire universală, iubire veșnică. Și mi-au spus să-ți spun
să nu plângi pentru ei, pentru că fericirea lor nu cunoaște limite.

Predicatorul Crittenton Spune că datorează convertirea sa visului.

Ținând prelegeri la Pilgrim Congregational Church, evanghelistul Crittenton a atras atenția pe seama
importanței personale a observațiilor sale. „Acum patru ani eram un necredincios la fel de mare ca Robert
G. Ingersoll”, spune Rev. Crittenton. „La acea vreme singurul meu copil, un băiat, pe care l-am prețuit ca
fiind cea mai râvnită comoară a mea, a murit. Moartea lui mi-a dezvăluit faptul că a existat și este un
Dumnezeu. Într-o viziune am văzut Fața Celui Atotputernic și de atunci am fost tot așa de stăruitor în a
proclama Evanghelia, cum eram înainte când îl denunțam pe Dumnezeul meu și negând viitorul.”

Viziunea lui Dr. Bell despre venirea lui Hristos.

„Isus vine în curând.”
Era în momentele mele de veghe. Am văzut o viziune a lui Isus venind pe nori. Iată că vine în nori (Apoc.
1:7). Puterea era asupra mea. Oamenii au fost adunați laolaltă. Am văzut parcă, întregul orizont vestic s-a
adunat ca un sul. Am putut vedea verdeața altui țărm – frunziș, plante, frunze și efecte de culori —toate
spunând povestea unui alt climat; al unui alt țărm.

Am putut vedea jocuri frumoase de culori, nuanțe și umbre ale unui tărâm mai bun, dincolo de cunoștințele
obișnuite ale omului. În mijlocul tuturor, l-am putut vedea pe Isus venind pe nori. Era îmbrăcat într-o mantie
albă care cădea grațios sub picioarele lui, arătând într-un mod cât se poate de glorios. Eu iau această
manta ca fiind haina de nuntă. Îl vedeam îndreptându-se către mine, pe măsură ce cobora din ceruri, într-
un mod atât de maiestuos încât derutează descrierea în limbaj omenesc. Am rămas blocat de bucurie.

La întâlnire am descris această viziune. Din nou Puterea a venit asupra mea. Oamenii au început spontan
să se ridice și să-și ridice mâinile spre Cer, lăudându-L pe Dumnezeu. Aceasta ne-a arătat că voia Lui era
ca viziunea să fie spusă. Legănându-mă încoace și încolo în putere, am simțit Puterea de atragere a
Învierii trăgând de mine. Cred că aproape că am fost răpit înainte de ziua mea. Și Lăudat să fie Dumnezeu
dacă m-ar fi răpit. Slavă lui Isus. Puterea a tras și a tras și aproape că am fost transformat. Am simțit
Puterea Învierii. Nu există nici cea mai mică îndoială. Mi se părea că eram deja ridicat ca să pot privi peste
capetele mulțimii înghesuită. Slavă Numelui Său.

„Și se va întâmpla în zilele din urmă, zice Dumnezeu, îmi voi vărsa duhul peste orice făptură; și fiii voștri și
fiicele voastre vor prooroci și tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii tăi vor visa vise. ” (Fapte 2:17.)
Astfel, viziunile dovedesc Biblia, iar Biblia dovedește sursa viziunilor. Se dovedesc unul pe altul.

Arthur C. Bell, M.D., 4501 Garland Ave, Dean College of Physicians and Surgeons.
Dallas, Texas,
15 septembrie 1912.

Despre Viziuni
Dumnezeu le descoperă continuu copiilor Săi Tainele Împărăției, care sunt ascunse de „Înțelepți și
Prudenți”. (Matei 11:25.) Copiii lui Dumnezeu au Revelații supranaturale, citește Viziuni, altfel Biblia nu ar
putea fi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că este, printre altele, rezultatul și înregistrarea viziunilor.

Cineva a spus că au crezut că cei care au spus că au avut o viziune tocmai și-au imaginat-o. Dacă este
așa, după Răstignire, Maria nu L-a văzut pe Hristos, ci numai și-a imaginat și când i-a văzut pe cei doi
îngeri, și-a imaginat și asta; și când Iisus i s-a arătat, de ce doar și-a imaginat asta. Dacă este așa, apostolii
care au mărturisit că L-au văzut, doar și-au imaginat că L-au văzut și după aceea, când Isus a fost văzut de
cei cinci sute de frați, văzut de toți în același timp, cei cinci sute de oameni doar și-au imaginat asta, și-au
imaginat toți împreună, exact în același timp (1 Cor. 15: 6). Și toți cei care L-au văzut pe Isus după Învierea
Lui din morți tocmai și-a imaginat-o. Pe ce motiv, atunci, crezi că Isus a înviat din morți dacă respingi
mărturia supranaturală? Lucrurile spirituale se discern spiritual. După ce au primit Nașterea Nouă în
Regatul Spiritual, copiii lui Dumnezeu știu acele lucruri care sunt Taine și pentru totdeauna ascunse de
ochii oamenilor pur și simplu naturali, neregenerați, oricât de înțelepți, învățați și inteligenți pot ei fi, și la
orice grad înalt de perspicacitate și înțelegere ar putea fi ajuns ei.

Când slujitorul lui Elisei la Dotan a văzut că orașul era înconjurat de o mulțime, atât de călăreți cât și cu
care, a venit la stăpânul său și a zis: „Vai, stăpânul meu!, ce ne facem?” Elisei s-a rugat: „Deschide-i ochii
ca să vadă”. Și iată că muntele era plin de cai și care de foc în jurul lui Elisei. Dacă Slujitorul lui Elisei a
putut vedea, de ce nu noi? Pavel a avut o viziune în Templu; Petru, pe acoperiș a avut o viziune; Ioan a
avut viziuni și mulți alții. Una dintre doctrinele elementare și fundamentale ale religiei creștine este
„Imuabilitatea Dumnezeului Atotputernic”, sau în limbajul obișnuit, este credința stabilă că Dumnezeu nu s-
a schimbat și nu se va schimba în relațiile sale cu omenirea, atâta timp cât durează această dispensație; că
El este Atotputernic și că El nu și-a pierdut nimic din puterea Sa în secolele care au trecut de la zilele
bisericii primare. Că El este încă credincios și adevărat, pentru a împlini tot ceea ce a promis că va face, în
condițiile specificate în Cuvântul Său. Că El nu a pierdut nimic din dragostea pe care El a avut-o cândva
pentru omenire; și că, în aceleași circumstanțe și condiții, va face pentru noi la fel de mult cât a făcut El
vreodată pentru oricare alții. Repetăm că doctrina și credința în „Imuabilitatea unui Dumnezeu omnipotent”
este una dintre Doctrinele Fundamentale ale Religiei Creștine, la care au aderat toți de-a lungul veacurilor,
prin Biserica Creștină a tuturor confesiunilor; și că nimeni nu poate nega că Dumnezeu Se descoperă
slujitorilor Săi în Viziuni, și să rămână un creștin autentic.

Viziunile lui Elder H. C. Mears.

Am văzut această întâlnire într-o viziune în urmă cu patruzeci și cinci de ani. Am văzut o mulțime de mii de
oameni adunându-se pentru a auzi cuvântul propovăduit, iar sora Etter, și eu însumi eram pe platformă
lângă ea.

În timp ce stăteam pe platformă la întâlnirea sorei Woodworth-Etter, am văzut o minge de foc, care părea
să atârne deasupra cortului. Erau toate culorile curcubeului; sclipea și fulgera și a rămas acolo destul de
mult timp; tot timpul schimbând culorilor și luminozitatea. În câteva clipe a făcut loc unei mari mulțimi de
îngeri, toți în alb.

Într-o noapte, în timp ce priveam peste public, am văzut un alt public, mai numeros, tot în alb. În altă
noapte, în timp ce sora Etter stătea în picioare și se adresa publicului, am văzut o mare aglomerație de
îngeri și o sabie mare aurie cu două tăișuri era în mâna ei.

Altă dată am văzut o Cruce Mare de Aur. Apoi a apărut un nor frumos, care era foarte strălucitor și
răspândea lumină. Era mai luminos decât orice văzusem vreodată.

Apoi a apărut un oraș, care era tot din aur pur. Era Lat, și Mare, și Înalt. Oh! A fost cea mai grozavă
priveliște pe care am văzut-o vreodată. Era Noul Ierusalimul, același pe care Ioan l-a văzut coborându-se
din cer. I-am văzut pe sfinți urcându-se ca un vârtej pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh. Ce strigăte și
timp glorios au petrecut cu toții acolo!

I-am văzut pe îngeri coborând de pe Tronul Slavei pentru a-i primi pe cei dragi. Sfintele Cete părăsiseră
Lumea Gloriei pentru a-i primi și însoți pe ei să-L întâlnească pe Domnul și Mântuitorul în văzduh.

Tot pământul sub noi era întunecat. Soarele a dispărut, la fel și luna și stelele. Era Distrugere, țipete și
gemete, oameni căzuți și sângele curgând în toate direcțiile. Am văzut distrugerea îngrozitoare a lumii.

Erau tunete și fulgere. A fost ploaie şi grindină. Toată apa țâșnea în toate direcțiile. Erau mulțimi de
oameni, dar părea ca şi cum nu mai exista nici un sfânt pe pământ. Acest întuneric era fizic și spiritual.
Erau armate mari de oameni și mulțimi de soldați îmbrăcați în uniforme. Erau și oameni care alergau și se
repezeau pe străzi în toate direcțiile. Am văzut și trăsnete căzând din cer, care au lovit casele, astfel încât,
acestea zburau în bucăți, în toate direcțiile.
Altădată, eram foarte mulți dintre noi aici și toți ne închinăm lui Dumnezeu. Noi eram toți în alb, dar unii
păreau mai albi decât alții. Cei care erau albi au fost transformați și au fost răpiți, iar ceilalți, care nu erau
suficient de albi, s-au uitat și tânjeau să urce, dar nu erau suficient de albi pentru a fi duși departe de
Necazul cel Mare, pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh. I-am recunoscut pe câțiva dintre ei. Sunteți unii
dintre voi care nu sunt suficient de albi în fața lui Dumnezeu, în timp ce pretindeți că sunteți urmașii Lui. Am
învățat din asta că unii dintre voi care vă declarați creștini, veți fi lăsați jos.

Într-o noapte am văzut fiara menționată în capitolul al treisprezecelea din Apocalipsa. Altă dată i-am văzut
pe Enoh și pe Ilie, cei doi martori. Numele lor erau scrise pe ei. Oh, puterea pe care o aveau. Am fost
înălțați deasupra lumii. Au fost focuri ale Judecății fulgerând peste tot în lume. Oh, gemetele și vaietele
care erau la vremea aceea!

O putere minunată s-a ridicat în cele din urmă și acei profeți păreau să fie uciși. Au căzut și s-au întins pe
jos, apoi s-a auzit un strigăt. Mai târziu i-am văzut ridicându-se.

Alta dată am văzut un înger, în timp ce trecea, pecetluind pe slujitorii lui Dumnezeu. El a spus: „Nu răni
pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom sigila pe slujitorii Dumnezeului nostru pe frunțile lor.” Altă
dată am fost departe de aici, în Duhul, și am fost în Orașul Ierusalim. Am văzut poze cu acel loc și am fost
acolo. Acolo l-am văzut pe Mântuitorul murind pe Cruce, în mijlocul unei mari mulțimi. Oh! Durerea care era
pe fața Lui! Am vărsat lacrimi privind la El.

Din nou, l-am văzut pe Mântuitorul meu, stând pe un Tron orbitor; și am văzut Coroana sclipitoare ca focul,
pe Capul Celui care a sângerat și a murit pentru mine.

Altădată am urcat prin spațiu și am trecut prin cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut vreodată. M-
am uitat la culorile glorioase, strălucitoare, aurii, și la umbra copacilor şi arbuștilor. Erau diferite, dar toate
erau mărețe. Erau toate clasele și culorile, și oh! muzica!

Apoi am văzut Marele Templu. A fost frumos și magnific. Era alb, încât nici o albitate de pe pământ nu se
poate compara cu el. Nu există nimic pe pământ cu care să-i comparăm glorioasa puritate. Am înțeles că
suntem în Cerul Cerurilor, unde locuiește Dumnezeu.

Apoi am fost transportat, se pare, pe alte planete și pe alte lumi. Noi am văzut orașe frumoase acolo și
unele care păreau a fi capitale. Apoi ne-am întors la Templu, și apoi pe pământ, împreună cu milioane de
sfinți în haine albe care au revenit cu noi.

Când ne-am întors am văzut cetăți distruse, pentru că o mare distrugere a avut loc pe întreg pământul.
Oameni morți zăceau în toate direcțiile.

„P ntru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate Neamurile peste cari este chemat Numele
Meu.” (Fapte 15:17.) Ei erau gata să ne primească atunci.

Într-o noapte am văzut o armată mare, așa cum nu am mai văzut până acum. Într-adevăr, acolo păreau să
fie patru armate, toate îmbrăcate în uniforme diferite. Ei veneau împreună într-o mare bătălie. Și s-au luptat
cu sălbăticie și nu părea să aibă nici un pic de milă unul pentru altul.

Într-o zi m-am întins și am intrat într-un somn plăcut. Deodată m-am uitat afară și credeam că sunt pe apă.
Părea a fi pe ocean. Era o mare navă și în timp ce mă uitam, o lumină extraordinară a fulgerat, ca o
explozie; și am văzut oameni sărind în ocean, iar unii încercând să coboare în puținele bărci. Marea navă
ardea. Era acasă la sora Etter și ea a spus către mine, „Este ceva despre care vei auzi într-o zi sau două.”
Ziarul de a doua zi a descris-o, așa cum am văzut-o, doar că am văzut mai mult decât a spus ziarul. Aici
sunt doi martori că toate acestea sunt așa. Am văzut explozia și am prezis-o cu șase ore înainte de a se
întâmpla.
 CAPITOLUL LX.
Cântări duhovnicești

Uneori în întâlniri când oamenii au terminat de cântat unele din imnurile bine cunoscute imnuri, Duhul lui
Dumnezeu lua în stăpânire unul dintre sfinți și îi folosea gura, limba și buzele lor și cântau în engleză
câteva versuri suplimentare care veneau direct din Cer și nu au mai fost auzite niciodată pe pământ până
acum. De exemplu, cântam imnul „Vor fi averse de binecuvântare”; când am terminat, Duhul lui Dumnezeu,
prin intermediul uneia dintre surori, a adăugat:
Chiar când Ilie se ruga,
O pentru aversele de ploaie,
Oh, a fost dat și binecuvântări
Au venit peste el la fel.

Vom avea averse de binecuvântări,

Vom primi prin rugăciune,
Ele vor veni apoi asupra copiilor Săi
Ploaie de dragoste prin aer.

Vom avea averse de binecuvântări,

Le vom primi cu bucurie,
Oh, pentru dragostea pe care o exprimăm,
Domnul, acum se trimite aceste ploi.

O, trimite averse din cer;

Duhul Sfânt binecuvântat va aduce
Există un Mângâietor căruia i s-a dat
Vindecare și Pace pe aripa Sa.

Acest dar al cântării este cel la care se referă Pavel în 1 Cor. 14:26, când spune: „Ce este de făcut atunci,
fraților? Cînd vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o….” Și din nou în Efeseni, 5:19, el
spune: „Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, și cântați și aduceți din
toată inima laudă Domnului..” Este altul din darurile pierdute, restaurate bisericii în aceste ultime zile.
Lăudați pe Domnul!

Suplimentare la „Stânca Veacurilor”.

(Versuri suplimentare cântate de o soră în întâlnire, dăruite de Duhul Sfânt.)
Aici ne ascundem totul în tine,
La Crucea Calvarului, Tu astăzi ești al nostru,
Vom sta în jurul Tronului Tău,
Toți complet și îmbrăcați în alb,
Când vom termina această luptă pământească.

Tu ai murit ca să putem trăi,

Binecuvântat Isus, atunci dăruim
Tot ce avem să-ți oferim,
Nu este decât dragoste pentru Tine,
Ascunde-mă, apoi ascunde Mântuitorul meu
În valul purpuriu al fântânii acelei.

Pleacă pe drumuri mari,

Cât și pe drumurile sărace și joase,
Acum nu mai este timp de pierdut,
Învață Cuvântul lui Dumnezeu cu dragoste și grabă,
Către rătăcitorii pierduți în păcat și silește-i să intre.
Când inima ta poartă poverile,
Așteaptă înaintea Dumnezeului tău în rugăciune,
Apoi, pe drumul accidentat, va fi lumină din zi în zi,
Dumnezeu își dezvăluie slava Sa
Așa cum nici jumătate nu a fost spus.

Ai căutat această viață de slavă,

Și perla cu cel mai mare preț,
S-a dat de dragul tău, E a ta dacă o iei,
Oare frate vei fi tăgăduit
Când Mirele își cheamă Mireasa.

Vrei să privești, să aștepți,

Ca să vezi chipul Mirelui,
Gratis este invitația dată,
La Sărbătoarea de nuntă din cer,
Ține-ne, Doamne, pregătiți să mergem,
Pentru că ceasul acela nimeni nu-l știe.

Împărăția care vine

(Vorbește sub inspirație.)
Mântuitorul nostru pe pământ va apărea încă o dată,
În persoană, la fel de literal ca atunci când El a fost aici.
Norii sunt carul Lui și slavă Tronul Lui,
În timp ce miriade de îngeri îi aparțin măreției Lui.
Zece mii de sfinți strălucitori cu Domnul lor vor coborî,
Strigăte de „Osana” vor sfâșia cerurile.
În timp ce îngerii care au cântat cântecul vesel la nașterea Lui,
Îi vor aduna sfinții de la marginile pământului.

Împărăția Lui va veni și mormintele vor ceda,

Și sfinții vor fi răscumpărați din închisoarea lor de lut.
Căci trâmbița va suna și morții vor ieși,
Din est, din vest, din sud și din nord.
Toate neamurile oamenilor sunt aduse înaintea Lui,
Judecata din tribunalele sale a fost organizată.
Fiecare ochi îl va privi în haine groaznice,
Sfinții se vor bucura, iar Mântuitorul lor va admira

În timp ce cei care L-au condamnat să moară pe copac,

Se vor plânge când îl vor vedea pe gloriosul Mesia.
Îi va mângâia pe sfinți să reflecteze asupra zilei,
Când întristarea și suspinele vor dispărea;
Când vor fi încununați și vor urca în ceruri,

Și toate lacrimile vor fi șterse pentru totdeauna din ochii lor.

Aceste trupuri, deși stricăcioase, vor fi schimbate corect,
Și îmbrăcat într-un costum de glorie și lumină.

Cu cântece și mulțumiri se vor ridica în aer,

Ca să locuiască acolo cu Mântuitorul lor veșnic.
Lumea va fi arsă și toată natura va fi dizolvată,
Și pământul pe axa lui va înceta să se mai rotească.
În timp ce cerurile se vor rula, se vor pleca ca un sul,
Și stelele vor cădea în tărâmurile întunericului:
Creația convulsă, în centrul ei se va zgudui,
La glasul Lui se vor cutremura temeliile Cerului.

Soarele și luna se vor întuneca și descompune,

Și pământul din prezența Lui va dispărea.
Dar un cer ceresc și un pământ vor fi făcute,
Toate împodobite cu slavă care nu se va stinge niciodată.
Cei răscumpărați se vor bucura de acel locaș fericit,
Unde întristarea și plăcerea nu se vor coroda niciodată.
Nepoluat de păcat; nevătămați de boală,
Cu steagul lor de triumf desfășurat în briză.

O coroană de glorie strălucitoare, ei vor purta mereu,

Și ghirlande de palmier cu onoare vor purta triumfători.
Un convoi de îngeri și un car al iubirii,
Îi va escorta în siguranță acasă, în orașul lor de deasupra.
Transformați ca Mântuitorul lor, protejați de orice durere,
În prezența Sa glorioasă să domnească pentru totdeauna.
Dar cei răi se vor scufunda în întuneric și jale,
Distrugerea veșnică e sentința și soarta lor.
Din prezența lui Dumnezeu și din țară vor fugi,
Și slava Cerului nu o vor vedea niciodată.

Experiența Rosettei King.

În timp ce se afla în St. Louis, Missouri, în 1904, Dumnezeu ia arătat-o pe doamna Wood-Worth-Etter într-o
viziune și a trimis-o la întâlnire, iar ea a fost vindecată instantaneu când s-a rugat pentru ea.

Dat prin inspirație într-un cântec și melodie la două a. m., 16 ianuarie 1910, la Casa Misionarilor Credinței,
Sawtelle, California.

Cura Dublă.
Într-o zi pe când mergeam,
Tot obosit și părăsit, nu m-am gândit la Iisus,
Care pe acest pământ s-a născut;
Care a murit pe muntele Calvarului
Pentru păcatul pe pământ, El îl găsise...
Piciorul meu s-a împiedicat atât de brusc încât am căzut la pământ.
Cor.
Oh! este minunat - Tot ce am de făcut,
Să mă pocăiesc, să cred; El mă salvează și mă vindecă
Până la capăt! Oh! este minunat-
Tot ce am de făcut, să cred că Isus mă mântuiește
Și mă vindecă până la capăt.

Am constatat că mâna mea era schiloadă,

O fractură a osului; Nu aveam unde să-mi culc capul...
Nu aveam casă; Apoi i-am căutat pe doctori,
Au făcut tot ce puteau să facă;
Am descoperit că nu mă puteau ajuta, .
Sau să mă salveze – asta știau ei.

Pastorul meu nu a reușit să mă învețe că Isus era același;

El a învățat că El a salvat doar sufletul,
Și nu-i păsa de bolnavi sau șchiopi;
Și zilele minunilor trecuseră
Când a înviat din acest pământ;
Și când oamenii erau vreodată bolnavi,
Lui Hristos Isus s-au opus.

Eram în întunericul total al lui Isus și al luminii Lui;

A văzut că sunt în ignoranță
Și nu aveam vedere spirituală;
Dar când citesc Biblia
A venit o bucurie înăuntru...
Să știu că El a murit pentru a-i vindeca pe bolnavi
La fel ca să-i salveze de păcat.

Și când am venit la Isus,

Reconsacrând totul, Spunându-I să mă ia înapoi...
Mi s-a făcut cunoscută chemarea mea.
Apoi am avut o viziune a unuia
Dintre sfinții lui Dumnezeu care a susținut sufletul și trupul -
Felul în care a călcat Domnul nostru.

Am găsit locul pe care mi l-a arătat

Într-o viziune cu o noapte înainte...
Sfinții au fost cu toții adunați
Pentru ca Domnul darurile Sale să dăruiască;
Acolo am stat uimit,
Neștiind ce să fac; Și când liderul s-a rugat pentru mine,
Am fost vindecat până la capăt.

I-am găsit venind la Domnul

Pentru ca binecuvântările Lui să fie dăruite,
Și acum îi vezi căzând
Prosternați pe podea — Oh! bucuria nespusă,
Umple și triumfă asupra sufletului meu,
Primisem Duhul Sfânt:
Eram în întregime renăscut.

CAPITOLUL LXI.
Vorbit prin Duhul Sfânt în alte limbi și interpretat

John Fletcher spune: „Dacă, pentru că avem litera Scripturii, trebuie să fim lipsiți de toate manifestările
imediate ale lui Hristos și ale Duhului Său, suntem mari rătăciți prin Cartea binecuvântată și am putea în
mod rezonabil să spunem: „Doamne, aduce-ne înapoi la dispensația lui Moise. O, Doamne, dacă, pentru
că avem această imagine binecuvântată a Ta, nu trebuie să descoperim Gloriosul Originar, să ai milă de
noi, ia înapoi Cartea prețioasă și dă-ne Sinele Tău mai prețios nouă, cum Tu ai făcut-o poporului Tău din
vechime.” „Cine are urechi, să audă ce spune Duhul bisericilor” (Apoc. 2: 11.)

„Încă doar câteva zile și munca ta se va termina și te vei duce acasă, și vei trăi cu Mine pentru totdeauna.
Nu te descuraja cu mustrarea și săgețile de foc ale celui rău, ci încrede-te în Domnul și El va împlini. Nu-ți
fie frică de cei care au putere să omoare trupul, căci Eu sunt Cel ce eram mort, și iată Sunt din nou în viață
pentru totdeauna. Sunt aici în seara asta, sunt aici cetele Mele de Sfinți Îngeri pentru a te proteja. Încrede-
te în Mine, căci am toată puterea în Cer și Pământ.”

„Ascultă mesajul servitorului Meu” (Sora Woodworth-Etter), „Pentru că ea susține întregul adevăr al
Domnului și Mântuitorului Isus Hristos. Ea are încredere în El singur care are putere să vindece și să
salveze. Fii atent pentru că este contrar voinței Mele să se atingă cineva de ea”.

„Apropiați-vă de Mântuitorul vostru. Aveți încredere în el. Rezemați-vă pe El; pentru că marea furtună a
distrugerii vă înconjoară. Aveți încredere în El." (Luca 21:36.) Văd și urmăresc lucrările voastre; voi sunteți
cei care slăviți Numele Meu pe pământ. Privesc veșmintele voastre, pure și fără pată. Voi fi cu voi până la
capăt.”

„Mă plimb în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Vă cunosc gândurile; Vă cunosc inimile. Cei prefăcuți își
vor avea partea în groapă. Oh, plânsul, și bocetul și tânguirea celor care acum își bat joc și arată cu
degetele disprețuitori la cei care proslăvesc și cinstesc Numele Meu”.

S-a rostit cu multă putere cu glas tare și în demonstrarea Duhului:

„VAI DE VOI, VAI DE VOI, LUCRĂTORII FĂRĂDELEGII, PENTRU CĂ DISTRUGEREA VOASTRĂ ESTE
APROAPE.
„Vai de voi, fiii fărădelegii.
„Vai de tine, vai de tine, vai, vai, vai de tine
VOI, LUCRĂTORII FĂRĂDELEGII, UN VAI VEȘNIC, VA FI
PESTE TINE, ” (Apocalipsa 8: 13.)

„Aveți încredere în Mine, credeți și veți avea. Munciți pentru că vremea este scurtă. Să aveți hainele
nepătate, sau numele voastre vor fi șterse.”

„Voi fi cu tine, îngerii mei te vor ajuta. Unii au rătăcit în vizuini și peșteri și crăpături ale stâncilor, dar iată
că umblă pe străzile de aur curat. Poate că va trebui să le călcați pe urme, dar aveți încredere și ascultați,
iar eu vă voi duce în siguranță prin furtună.

„Te voi duce acasă la glorie, unde te vei odihni cu toți cei dragi plecați mai devreme. Unii dintre voi poate
suferiți și treceți prin încercări și ispite, dar eu voi fi cu tine și te voi proteja. Te voi salva. Pune-ți încrederea
în Mine. Sfintele cete de îngeri se vor aduna în jurul tău. Ei te vor proteja. Acestea vor fi cu tine prin tot răul
care va veni asupra ta. Cel rău nu te va atinge. Încrede-te în Mântuitorul tău, care este Măreț în putere și
Măreț în mântuire.”

„Cel care stă ferm și proclamă Adevărul Meu, va merge pe străzile de aur, și va privi lucrurile nespuse, în
Cetatea Dumnezeului Meu. Fii credincios, fii fidel Cuvântului, și Eu îl voi împlini și toți ochii vor vedea că
Cuvântul Meu mântuiește. Privește cu atenție ca să poți vedea lucrurile care sunt esențiale pentru
mântuirea ta.

„Vă voi da putere ca să cinstiți și să proslăviți Numele Meu în trup. Fii credincios. Proclamați Adevărurile,
așa cum sunt revelate în Cuvântul Meu binecuvântat, astfel încât ei să audă, să creadă și să se supună.”

„Voi arăta semne în ceruri. Semne care îi vor face pe oameni să tremure așa cum apar în elementele de
mai sus. Puteți vedea o mare distrugere pe pământ, căci își culeg răsplata. Iată, vin repede. Fii pregătit.
Păstrează hainele tale pure și albe. Onorează Numele Meu în toate condițiile și-ți voi da o coroană."

„Cinstește și proslăvește Numele Meu. Nu vă temeți de ce va face omul pentru că răsplata Mea este
sigură. Cetele Mele de Îngeri te vor păzi în orice moment. Mulți dintre copiii Mei vor suferi, dar voi fi cu ei.
Eu voi fi Soarele lor, și Scutul lor, precum și Marea ta Răsplată; doar ai încredere și ascultă. Să nu te
tulburi ți să nu te îngrijorezi, când te vor vorbi de rău și te vor răni, căci așa M-au tratat și pe Mine în timp
ce umblam printre ei.”

„Voi sunteți parte din Trupul Meu și prin voi trebuie Duhul și Fluxul Dătător de Viață să ajungă la cei
suferinzi și necăjiți.”

„VA, vai, vai de cei care râd acum, căci vor plânge și se vor boci.” „Căută din toată inima ta și voi îndepărta
vălul și ochii tăi vor privi cele nevăzute.”

„Încrede-te și ascultă, caută din toată inima ta; ridică-ți ochii, crede și exersează credință în Mine și vei
avea.”
„Iată toate semnele așa cum se arată în ceruri, pentru răscumpărarea voastră se apropie și este mai
devreme decât crezi. Cei care râd acum vor plânge și se vor jeli în curând.”

„Fiți voi lumina lumii. Ieșiți și învățați toate neamurile. Propovăduiește Cuvântul Meu. Nu te teme. Este
puterea lui Dumnezeu pentru mântuire pentru cei care o acceptă; unii nu vor crede din cauza celui rău. Cei
răi nu te vor asculta, nu vor accepta învățăturile Fiului lui Dumnezeu. S-au umplut pe ei înșiși cu învățături
de la învățătorul care îi conduce la mizerie, vaiet și distrugere.”

„Judecata trebuie să înceapă de la Casa lui Dumnezeu și, dacă începe cu tine, care va fi sfârșitul celor
care nu ascultă de Evanghelie. Nu fi călduț, altfel te voi arunca afară. Unge-ți ochii ca să vezi în depărtare,
căci iată, răscumpărarea ta se apropie.”

„Puterea Mea este mare și iubirea Mea este infinită, dar nu mă voi ocupa de tine întotdeauna în milă. Iată
că Eu vin cu toți îngerii Mei sfinți să-mi adun împreună pe aleșii Mei din cele patru vânturi ale pământului.”

„Nu te teme, nu te teme, doar crede. Vei primi răsplata deplină a muncii tale. Eu Vin în curând să te
primesc și să te duc în Orașul pe care l-am pregătit în toți acești ani. Toate lucrurile sunt gata, iar acum
onorează, mărește și proslăvește Numele Meu, ca să rămâneți desăvârșiți înaintea lumii.”

„Nu da-ți crezare oricărui duh, ci încercați-le dacă sunt de la Dumnezeu, pentru că multe duhuri mincinoase
au ieșit în lume. De aceea, vă spun: „Vegheați să nu fiți înșelați.”

Extras din Predicare.

„Dacă nu predicați: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred; În Numele Meu vor scoate ei draci; vor vorbi
în limbi noi; vor lua în mână șerpi; și dacă vor bea ceva de moarte, nu le va face rău; vor pune mâinile pe
cei bolnavi, și ei se vor vindeca’, nu predicați Cuvântul.”

Limbi și interpretare.
„Semnele și minunile puternice care i-au urmat pe apostoli în zilele lor, vor urma poporul Meu. Ei vor ține
sus Cuvântul și semnele vor urma. Orbii vor vedea, șchiopii vor umbla, surzii vor auzi și morții vor învia.
Aceștia sunt slujitorii Mei care susțin Cuvântul Meu. Nu le este rușine să declare întregul sfat al lui
Dumnezeu. Sunt copii ai regelui și au o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, care nu se risipește.”

„Te vor urî, te vor disprețui și vor arunca numele tău ca fiind rău din pricina Fiului omului, dar bucurați-vă,
căci Eu am biruit lumea.”

„Știu, privesc și văd faptele tale. Îi cunosc și îi privesc pe cei care caută să-i distrugă pe cei care Mă iubesc,
cinstesc și slujesc. Voi fi cu tine în toate durerile și necazurile tale. Este posibil să aveți multe săgeți de foc;
dar amintiți-vă că eu pot vindeca toate rănile pe care le poate face cel rău.”

„Iată că vin repede, să-i primesc pe cei care s-au consacrat pe ei înșiși Mie. Cei care M-au urmat prin rău și
prin bine. Pe aceia care și-au sacrificat viața pământească pentru a putea primi Viața Eternă. Le voi da
viața veșnică, ca să nu flămânzească și să nu le mai fie sete altul. Îi voi conduce la Izvoarele de apă vie.”

CAPITOLUL LXII.

Citate din Scriptură pe subiectul vindecării

Promisiunile lui Dumnezeu pentru vindecarea corpului — Scrisoare de la Dr. G. W. Skinnum

„Eu sunt Domnul, care te vindecă.” Ex. 15:26. „Îți voi reda sănătatea.” Jer. 30: 7. „Să ne întoarcem la
Domnul și El ne va vindeca.” Ose. 6:1. "Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă și voi fi
mântuit.” Jer. 17:14. „Domnul va îndepărta de la tine toată boala.” Deut. 7:15. „Slujiți Domnului Dumnezeul
tău și eu voi îndepărta boala din mijlocul tău.” Ex. 23:25. „Eu ți-am auzit rugăciunile, ți-am văzut lacrimile, te
voi vindeca.” 2 Regi, 20:5. „Sănătatea ta va răsări repede.” Isa. 58:8. „Doamne, Dumnezeule, eu am strigat
către Tine, și Tu m-ai vindecat” Ps. 30:2. „Puterea Domnului a fost prezentă pentru a-i vindeca pe toți.”
Luca 5:17. "El a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i-a vindecat.” Luca 4:40. „ca să se împlinească ce
fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bo lile
noastre.” Matt. 8: 17. „El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate boalele tale.” Ps. 103:3. „Isus
străbătea toată Galilea, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției, și tămăduind
orice boală și orice neputință care era în norod.” Matt. 4:23. Necredința Îl împiedică să facă miracole. „Și El
nu a făcut acolo multe fapte mărețe, din cauza necredinței lor.” Matt. 13:58. „Aveți grijă ca nu cumva să fie
în vreunul dintre voi o inimă rea și necredincioasă.” Evr. 3:12. Hristos a spus credinciosului: „Adevărat,
adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face și el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele și
mai mari decât acestea;.” Ioan 14:12. „Iată, eu sunt cu voi mereu, până la sfârșitul veacului." Matt. 28:20.
"Cu domnul totul e posibil." Matt. 19:26. „de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai
rău.” Ioan 5:14. „Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu." 2 Cor. 6:16. „A
venit și o mulțime din cetățile din jur Ierusalimul, aducând oameni bolnavi și pe cei supărați de duhuri
necurate, și toți au fost vindecați”. Faptele Apostolilor 5:16. „Râvniți cu seriozitate la cele mai bune daruri”;
printre care a fost menționat „Darul vindecării”. 1 Cor. 12:13-28. „Toate lucrurile sunt posibile celui care
crede.” 1 Cor. 9:30. „Așa că Avraam s-a rugat lui Dumnezeu; și Dumnezeu l-a vindecat pe Abimelec și pe
roabele lui.” Gen. 20:17. "El, acela care crede va fi mântuit.” „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred în
numele Meu: vor pune mâinile peste bolnavi și se vor vindeca”. Mar.16:16-18. „Și Dumnezeu făcea minuni
nemaipomenite prin mâinile lui Pavel; până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri, cari
fuseseră atinse de trupul lui, și-i lăsau boalele, și ieșeau afară din ei duhurile rele..” Fapte 19:11-12.
Puterea a plecat din trupul lui Pavel pentru a-i vindeca pe ei. Niște Farisei și învățători ai Legii, cari
veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca
să vindece.  Luke 5:17. Citește și Luca capitolul 13, versetele 11 până la 17. Luca capitolul 10, 13, 14 și 15
versuri și al 19-lea. Luca capitolul 7, 21 până la 23. „În al treizeci și nouălea an al domniei sale, Asa s'a
îmbolnăvit de picioare așa încît avea mari dureri; chiar în timpul boalei lui, n'a căutat pe Domnul, ci a
întrebat pe doftori.  Și Asa s-a culcat cu părinții săi și a murit” 2 Cron. 16:12. „Blestemat să fie omul care se
încrede în om, care se sprijinește pe un muritor ." Jer. 17:5. „Cercetați-vă dacă sunteți în credință.” 2 Cor.
13:5. „Să se cerceteze omul pe sine și așa să mănânce din acea Pâine și să bea din acest pahar. Căci cine
mănâncă și bea cu nevrednicie, mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește Trupul Domnului.
Din aceasta cauza mulți sunt slabi și bolnavi printre voi și mulți au adormit” sau murit. 1 Cor. 11:28, 29 și
30. „să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.” Iuda 1:3. „Este vreunul
printre voi în suferință? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! ” Jas. 5:13.
„Rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați.” Jas. 5:16. „Rugăciunea credinței va mântui bolnavul." Jas.
5:15. „Dacă veți cere ceva în numele meu, o voi face.” Ioan 14:14. "Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul.”
Isa. 43:12. „Povestește ce lucruri mari a făcut Domnul pentru tine.” Luca 8:38-39. „cum Dumnezeu a uns cu
Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, și vindeca pe toți cei ce
erau apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El” Fapte 10:38. „să vindecați pe bolnavii cari vor fi acolo,
și să le ziceți: „Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” Luca 10:9. „Atunci Petru i-a zis: „Argint și aur,
n-am; dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!”  L-a apucat de mâna
dreaptă, și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele;  dintr-o săritură a fost în picioare, și a
început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind, și lăudând pe Dumnezeu. Și tot poporul l-a
văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu." Fapte 3:6-7-8-9. „Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea
de opt ani olog în pat. „Enea,” i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, și fă-ți patul.” Și Enea s-a
sculat îndată. " Fapte 9:33-34. „În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu
umblase niciodată. El ședea jos și asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat țintă la el, și fiindcă a
văzut că are credință ca să fie tămăduit, a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Și el s-a sculat
dintr-o săritură, și a început să umble.” Fapte: 14:8, 9, 10. „până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe,
și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă
peste vreunul din ei.  Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei
bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau”. Fapte 5:15-16. „Dacă vei asculta cu luare
aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de
poruncile Lui, și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni;
căci Eu sunt Domnul, care te vindecă.” Exodul 15:26. „Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela, și
au fost vindecați”. Faptele 28:9. „Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând pe norod în sinagogi,
propovăduind Evanghelia Împărăției, și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință, care era în
norod." Matt. 9:35. „Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, și le-a dat putere să scoată afară
duhurile necurate, și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință.” Matt. 10:1. Pastorii noștri
ne spun să-L urmăm pe Hristos. O fac ei? „să vindecați pe bolnavii cari vor fi acolo, și să le ziceți:
„Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” Luca 10:9. Această poruncă este pentru toți cei care îl
propovăduiesc pe Hristos astăzi. „Și i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe
cei bolnavi”. Luca 9:2. O fac ei acum? „și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boale și chinuri:
pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi; și El îi vindeca.” Matt. 4:24. „El este același ieri și azi și în
veci.”

Un alt doctor despre vindecarea divină

Stimate domnule editor:
Deși eu însumi sunt M. D. și depind de succesul profesiei mele, care-mi permite-mi să țin „lupul de la ușă”,
mă simt constrâns să iau o poziție total opusă față de cea a vechiului meu prieten, doctor Rankin, cu privire
la subiectul vindecarea divină și femeia care predică acum acea doctrină în această țară.

Foarte mulți oameni ajung să considere un medic ca personificarea înțelepciunii, iar dacă ținând oamenii în
întuneric și numind cuvintele simple și bolile prin numele lor grele latine, este înțelepciune, atunci el este
asta, fără nicio greșeală. Un medic este un lucru bun la locul lui, dar el este într-o poziție greșită când
încearcă să-și așeze cutia lui de pastile și cuvintele sale latine, împotriva înțelepciunii lui Dumnezeu. Când
am început să învăț medicina, mi-am făcut un obicei să-mi țin Biblia la îndemână și să citesc câteva
capitole în fiecare seară pentru a-mi scoate din minte prostul gust pe care l-a lăsat știința medicală acolo în
timpul zilei.

Pavel spune: „Umblați după darurile spirituale”, iar el continuă să le enumere, printre care sunt darurile
vindecării, săvârșirea de minuni, diverse feluri de limbi, și interpretarea limbilor etc., etc. și totuși, dacă o
persoană, prin credință și rugăciune, ar obține unul sau toate aceste daruri spirituale, acea persoană ar fi
numită de Dr. Rankin ca fiind isterică sau o persoană supusă auto-hipnotismului. Dacă toate aceste daruri
menționate de Pavel au fost retrase, atunci este de datoria doctorului Rankin sau vreunui alt expert
psihologic sau slujitor, să arate ora și locul când s-a produs aceasta, și el ar trebui să ceară metodiștilor să-
l revoce pe Rev. A. P. Parker, D. D., misionarul lor acum în China, care relatează miracolele alungării
diavolilor de acolo.

Problema religiei de astăzi este că o mare parte din oameni stau, din punct de vedere spiritual vorbind,
chiar acolo unde stăteau israeliții când Aaron le făcea vițelul de aur. Ei nu vor să aibă de-a face cu un
Dumnezeu care lucrează minuni. Ei preferă să-L privească pe Dumnezeu într-un fel de vis, îndepărtat, ca
o ființă care are foarte puțină preocupare pentru treburile oamenilor sau lucrurilor din această vreme.
Cineva se închină pastorului sau denominației sale; altul bogățiile lui; altul la a lui înțelepciune lumească;
altul hainelor sale fine sau pedigri-ului său; un altul științei medicale; și totul depinde de aceste lucruri
trecătoare pentru a-i transporta, în sfârșit, în siguranță, în acel Mare Paradis spre care se uită toți, exact
după felul în care acei israeliții răzvrătiți s-au închinat vițelului de aur și au declarat că el a fost acela care i-
a eliberat pe ei din robia egipteană. Alături de această tendință a vremurilor este și faptul periculos că
există un sentiment puternic în rândul unor persoane religioase să arunce toate formele religioase care par
să dezvăluie orice semne vizibile ale unui Dumnezeu invizibil.

Religia Duhului Sfânt care i-a făcut pe oameni să se clatine și să intre în transă și vorbirea în limbi era în
regulă în zilele lui Pavel, dar ei clatină din cap ca o rață cu ciocul plin de noroi uscat și declare că aceste
lucruri nu mai sunt în regulă acum. Ei par să se încadreze în acea clasă despre care Pavel vorbește ca
„având o formă de evlavie, dar tăgăduind puterea ei.”

Omul științific din toate epocile a căutat să scape, prin culte religioase, de fiecare dovadă a
supranaturalului. Fariseii înțelepți din zilele lui Hristos, nu au văzut nimic în Nazarinean decât jongleria și
necromanția diavolului.

Omul științific dă Biblia deoparte ca atâta pleavă și începe să vorbească despre „nebunie” și „mesmerism”
și „fakism” și „hoodooism hindu” când cineva este umplut de Duhul Sfânt și manifestă un interes mai mult
decât obișnuit pentru lucrurile religioase. Nu te puteai aștepta la ceva mai bun de la omul care vede
puterea lui Dumnezeu prin telescopul științei și încearcă să măsoare înălțimea bunătății și slavei Sale cu
regula buzunarului din lume. Nu-i de mirare că Biblia ne spune că „omul natural nu primește lucrurile care
sunt din Duhul lui Dumnezeu, pentru că ele sunt o nebunie pentru El, și nici nu le poate cunoaște.” Și
aceeași înaltă autoritate ne spune că „înțelepciunea lumii este nebunie înaintea lui Dumnezeu." Dumnezeu
este același ieri, azi și în veci.

Dumnezeu care l-a trimis pe Fiul Său în lume și prin El a vindecat bolile și i-a învățat pe urmașii Săi să facă
același lucru, este chiar același Dumnezeu care conduce peste oamenii de azi. „Dumnezeu nu este om ca
să mintă, nici fiul unui om, încât Lui să-i pară rău: El ce a spus, nu va face? Sau ce a vorbit El nu va
înfăptui?”

Ideea de a ataca operațiunile religioase cu sabia științei este prea absurdă ca măcar să ne gândim la ea.
Cum ar explica omul științific fenomenul ca un toiag de mers, să înmugurească, înflorească și să dea
migdale? O altă șmecherie a unui fachir hindu, ar spune el. Totuși, Dumnezeul care a făcut chiar acel lucru
pentru Aaron, „este același ieri, azi și în veci”, și El este același Dumnezeu care lucrează astăzi asupra
slujitorilor Săi în moduri diferite prin puterea Duhului Sfânt.

Dacă Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, lucrând prin slujitorii Săi, acum două mii de ani avea o putere atât de
specială încât îi făcea pe oameni să se comporte ca și cum ar fi beți și să vorbească în limbi și să aibă
vedenii și să intre în transă, și acel Duh este același Duh care îi inspiră pe oameni să aibă credință în
promisiunile lui Dumnezeu și să-i slujească Lui astăzi, atunci este imposibil pentru El să se manifeste în
moduri deosebite în cei care au credință și încredere implicită în El?

Dacă expertul nostru psihologic s-ar fi aflat în țara Moabului, pe marginea drumului când Bătrânul Balaam a
călărit și măgarul lui a început să vorbească ca un bărbat, el ar fi jurat fără îndoială că măgarul nu vorbea
dar că există o ventriloc(Persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura,
dând impresia că vorbește din abdomen.) care s-a ascuns în tufișuri. Sau dacă ar fi fost la Ierusalim în ziua
de Rusalii și iar fi văzut pe acei oameni sub puterea Duhului Sfânt clătinându-se cam ca niște oameni beți
și vorbind în limbi, i-ar fi declarat nebuni sau beți și aproape că și-ar fi rupt gâtul grăbindu-se să caute și să
aducă un Alienistic (medic specialist în boli mintale) și să facă ca fiecare dintre acei sfinți binecuvântați, să
plece la un azil de nebuni sub pretextul că sufereau de simptome de „Paranoia Inventoria” sau „Paranoia
Perforatoria”. Sau dacă ar fi fost prezent când acel șarpe veninos l-ar fi mușcat pe Pavel pentru care l-ar fi
declarat pe predicator un psihopat încrezându-se în Domnul și ar fi insistat să-l umple pe Pavel cu
substanțe antivenin.

Medicul declară că a fost informat din surse de încredere, că femeia evanghelist spune că sub predicarea
ei au fost vindecate cazuri de cancer în ultimele faze, de asemenea, tuberculoze, reumatismele etc., și ar fi
putut adăuga că unul dintre aceste cazuri a fost unul dintre propriii săi pacienți pe care îl tratase pentru a
număr de boli, și pentru care a perceput o jumătate de sută de dolari și nu i-a dat nici o ușurare pacientului,
și că pacientul din disperarea că tratamentul medical nu a avut nici un efect, a cerut să fie transportat într-o
căruță la întâlnirea vindecătoarei divine, care s-a rugat pentru el, și din ziua aceea, acea persoană a
evoluat ca o persoană nouă, liberă de suferințe și dureri și declară că a obținut mai multe beneficii
corporale prin credința în Dumnezeu și rugăciunile „vindecătorului divin” decât a obținut din cincizeci de
dolari plătiți pe medicamentele doctorului Rankin. Deci, din punct de vedere financiar, nu este de mirare că
doctorul se opune „vindecării divine”.

Nu înțeleg a cui cauză încearcă să o apere Dr. Rankin. Evident, nu este cauza lui Dumnezeu. Și, desigur,
el nu apără „vindecarea divină.” Trebuie, deci, că încearcă să-și apere propriul portofel, în sensul că
„vindecarea divină” pare să lucreze cu vindecare acolo unde propriile sale medicamente au eșuat.
Foarte respectuos,
Geo. W. Skinum, M. D.,
 CAPITOLUL LXIII.
Răspuns la întrebări legate de vindecarea divină

Î. Ce este vindecarea divină?

R. Vindecarea divină este actul harului lui Dumnezeu, prin puterea directă a Sfântului Duh, prin care corpul
fizic este eliberat de boală și neputință și este readus la starea de sănătate.

Î. Avem vreo promisiune în Biblie că vindecarea divină a fost vreodată menită să fie o binecuvântare
posibilă pentru poporul lui Dumnezeu?
R. Da. Există multe astfel de promisiuni. Găsim că este dat poporului Israel o promisiune specială a
legământului. „Dacă vei asculta cu sârguință glasul Domnului, Dumnezeul tău, și vei face ceea ce este
drept înaintea Lui și vei asculta Poruncile Lui și păzi toate legile Lui, nu voi pune niciuna dintre aceste boli
asupra ta, pe care l-am adus asupra egiptenilor; căci Eu sunt Domnul care te vindecă.” Ex. 15:26. „Voi să
slujiți Domnului, Dumnezeului vostru, și El vă va binecuvânta pâinea și apele, și voi depărta boala din
mijlocul tău.” Ex. 23:25.

Î. Demonstrează Biblia că vreunul din poporul lui Dumnezeu s-a bucurat vreodată de această
binecuvântare?
R. Da. Citim că chiar înainte ca această binecuvântare a legământului să fie promisă, starea fizică a
oamenilor era perfectă, ceea ce indică clar că Dumnezeu a avut un interes deosebit pentru sănătatea lor.
Vezi Ps. 105:37. Erau cel puțin două milioane şi jumătate de oameni la Ieșirea din Egipt, „și nu a fost nici o
persoană slabă dintre semințiile lor”. Moise s-a bucurat de această binecuvântare într-un mod special.
Deut. 34:7. La fel a făcut și Caleb într-o experiență neobișnuită de conservare și sănătate până la
bătrânețe. Ios. 14:10, 11. David știa personal despre beneficiile și binecuvântările vindecării. Ps. 6:2; 30:2;
103:1-4. Ori de câte ori Israel a trăit la înălțimea condițiilor legământului, toți au avut beneficiile vindecării și
sănătății. Ps. 107:20; 2 Cron. 30:20. Ezechia a avut o experiența personală a aceleiași binecuvântări. 2
Regi 20:1-5.

Î. A fost vreodată promisă această binecuvântare altcuiva decât evreilor?

R. Da. Este dat în profeție ca o binecuvântare de răscumpărare, care, împreună cu toate celelalte
binecuvântări ale Evangheliei prin Hristos, sunt oferite atât evreilor, cât și neamurilor. Gal. 3:27-29.

Î. Ce spune profeția despre vindecarea divină?

R. În profeție se vorbește mai multe despre asta decât avem timp să citim în prezent, dar voi cita doar
câteva versete, iar restul pot fi citite după bunul plac. "Apoi ochii orbilor vor fi deschiși și urechile surzilor
vor fi deschise. Atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta.” Isa. 35:5-6. Chiar la această
profeție se referă Isus însuși în Mat. 11:5-6, profeție care zi de zi se împlinea: „Orbii își primesc vederea, și
șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți și surzii aud, morții sunt înviați și săracilor li se propovăduiește
Evanghelia ”. O altă profeție foarte precisă se găsește în Isa. 53:4 „Cu siguranță El a purtat suferințele
noastre și a purtat durerile noastre.” Îndeplinirea acestui minunat cuvânt de inspirație se găsește în Mat.
8:17 — „El Însuși ne-a luat suferințele noastre și a purtat bolile noastre.” Este admis de toți traducătorii de
încredere și cei mai eminenți savanți evrei, precum Barnes, Magee, Young și Leeser, că Isa. 53:4 în
redarea sa literală corespunde exact cu Mat. 8:17. V-om vedea, prin urmare, că cea din urmă este o
referire directă la prima. Apoi frumoasa profeție a mântuirii și vindecării se găsește în următorul verset,
adică: Isaia 53:5 — „Dar El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, a fost zdrobit pentru nelegiuirile noastre;
pedeapsa care ne dă pacea, a căzut asupra Lui; iar prin rănile Sale noi sunt vindecați.” Toate aceste
profeții indică spre lucrarea de Răscumpărare a lui Isus, care își găsește centrul în Cruce. Apostolul Petru
se referă la acest verset tocmai citat, în următorul limbaj: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe
lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.”
1Pet. 2:24. Următoarele referințe vă vor permite să vedeți că mai multe se spune în profeție despre
vindecare: Isaia 42:7; Isaia 61:1. Împlinit in Luca 4:18-21. Profeția din Mal. 4:2., s-a împlinit în Mat. 4:16;
Luca 1:78-79. Toate acestea se împlinesc în răscumpărare.

Î. Crezi că Biblia învață vindecarea divină ca o binecuvântare a mântuirii?

R. Da. Nu vedeți cât de clar este făcut acest lucru în profețiile citate şi în împlinirea lor? Isus a lucrat în
toate privințele, în viața, slujirea, moartea şi învierea Sa, tocmai conform planului de răscumpărare.
Cuvintele și faptele lui sunt expresia divină a acestui plan de mântuire și putem vedea clar acea vindecare
pentru trup este pus pe o treaptă de egalitate cu vindecarea pentru suflet. Ambele sunt obținute pe aceleași
temeiuri, ascultare și credință.

Î. Poate o persoană să posede mântuirea fără vindecare?

R. Da; el poate. Deși ambele sunt obținute prin credință, totuși este posibil să nu fie obținute amândouă
prin același act de credință. Isus va fi pentru noi exact ceea ce credința noastră îl ia pentru a fi.

Î. I-a vindecat Isus pe toți?

R. Da; toți cei care au venit la El cu credință. Citiți Mat. 4:23-24 și Mat. 12:15.

Î. Dar ei nu păreau să aibă credință, nu-i așa?

R. Da. Dacă citiți referințele tocmai menționate, veți observa că oamenii „au venit la el” pentru vindecare și
„l-au urmat”. La Nazaret, propriul său oraș, unde fusese crescut, n-a putut să facă nici o lucrare mare între
ei, datorită necredinței lor. La Capernaum, unde unele dintre cele mai remarcabile vindecări au fost lucrate,
oamenii erau credincioși. Din nouăsprezece dintre cele mai multe cazuri individuale proeminente de
vindecare în lucrarea lui Hristos și a apostolilor, sunt douăsprezece dintre acestea unde se vorbește despre
credința lor. Restul sunt menționate suficient de clar pentru a arăta că credința a adus vindecarea în fiecare
caz.

Î. Nu a vindecat Isus în mod arbitrar, cu unicul scop de a-și stabili divinitatea?

R. Nu. El a vindecat după legea mântuirii și din cauza marii sale compasiuni față de umanitatea suferindă,
Mat. 14:14.

Î. Nu a încetat vindecarea când Isus și-a încheiat slujirea pământească?

R. Nu. S-a manifestat mai minunat în slujirea apostolilor, după ziua Cincizecimii. Fapte 5:12-16; 3:1-16;
14:8-10; 9:17, 18; 8:6-8; 19:11-12; 14:19-20; 9:33-36,42; 20:8-12; 28:3-6, 8. Aceasta dovedește clar că
vindecarea divină este o binecuvântare a răscumpărării pentru întreaga dispensație a Duhului Sfânt.

Î. Dar suntem învățați că a fost doar pentru dispensa începutului Evangheliei. Ce zici de asta?
R. Biblia nu învață o astfel de doctrină.

Î. Dar învață că „când vine ceea ce este perfect, atunci ceea ce este parțial va fi desființat.” I. Cor. 13.10.
Ce zici de asta?
R. Acest verset nu are nicio referire la vindecarea divină sau la vreo binecuvântare a mântuirii, că ele vor fi
nimicite în această dispensație. Dacă a existat vreodată un timp în această dispensație când s-ar fi putut
spune cu referire la posesia deplină și manifestarea binecuvântărilor Evangheliei, că „ceea ce este perfect
a venit”, a fost când Duhul Sfânt a venit la Rusalii; dar vedem după Rusalii că aceste lucrări mărețe de
mântuire și vindecare, nu numai că au fost în continuare „înfăptuite mai departe”, dar au fost mult crescute.
Deci vedeți argumentul „eliminat” nu are nicio bază scripturală. Atâta timp cât va dura dispensația harului,
atâta vreme beneficiile harului vor fi extinse la „oricine vrea”.

Î. Ei bine, atunci când a fost eliminată vindecarea divină?

R. În planul lui Dumnezeu, nu a fost niciodată desființată.

Î. Vrei să spui că s-a perpetuat în biserica timpurie?

A. Cu siguranță că a fost. Istoria arată că timp de câteva secole nu au existat alte mijloace de vindecare
practicate în biserică.

Î. Dar ce s-a întâmplat după aceea?

R. Exact ceea ce a exclus toate celelalte adevăruri ale Evangheliei – superstițiile și necredința apostaziei.
Dar, slavă Domnului, întunericul a trecut și Soarele Neprihănirii cu vindecarea sub aripile Lui este mântuire
strălucitoare și sănătate pentru toți cei care vor renunța la toate vechile lor doctrine, crezuri și superstiții și
se vor întoarce la vechea temelie apostolică, Cuvântul lui Dumnezeu.

Î. Dar de unde să știu că este totuși voia lui Dumnezeu să vindece?

R. Așa cum poate știți că voința Lui este să mântuiască – prin Cuvântul Său. Cuvântul Lui este
Voința lui.

Î. Dar poate fi voia lui să nu mă vindece.

A. Trebuie să ieși în afara Cuvântului lui Dumnezeu pentru a găsi un teren bun pentru o astfel de concluzie;
pentru că în Biblie nu există nimic despre vindecare, decât ce corespunde textului nostru binecuvântat: „El
Însuși a luat slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre.” Majoritatea oamenilor care susțin că ar putea să
nu fie voia lui Dumnezeu să-i vindece, în același timp iau medicamente și angajează fiecare agenție
omenească posibilă să se facă bine. De ce să fii atât de inconsecvent? De ce să luptăm împotriva voinței
lui Dumnezeu? Dacă este voia lui ca tu să nu te faci bine, apoi să mori. Nu mai lupta împotriva lui
Dumnezeu.

Î. Dar boala nu vine de la Dumnezeu ca o binecuvântare?

R. Nu. Nu vine niciodată de la Dumnezeu doar într-un sens permisiv, la fel ca ispita care vine la noi; iar
boala nu este niciodată o binecuvântare pentru noi, după cum nici oricare altă ispită sau încercare, nu pot fi
considerate o binecuvântare. Binecuvântarea este în eliberare și vindecare. Fiecare persoană care a
experimentat vreodată vindecarea, atingerea lui Dumnezeu știe ce binecuvântare pentru suflet vine cu ea.
Boala este o starea anormală a corpului și nu poate fi o binecuvântare de la Dumnezeu.

Î. Dacă nu vine de la Dumnezeu, atunci de unde vine?

R. Ea vine de la diavol și a fost întotdeauna tratată de Isus în slujirea Sa pământească ca o lucrare a
diavolului. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață clar că diavolul este autorul bolii. Citește Ioan 2:7; Luca 3:16;
Fapte 1:38.

Î. Dar nu există alte scripturi care ne învață că boala vine de la Dumnezeu?

R. Numai în sens permisiv.

Î. Ne învață Biblia că Dumnezeu intenționează să fie vindecătorul poporului Său, fără utilizarea
medicamentelor?
R. Da. Nicăieri nu impune folosirea medicamentelor cu rugăciune și credință.

Î. Dar ce zici de smochinele lui Ezechia, lutul orbului și vinul lui Timotei?
R. Este adevărat că Isaia i-a spus lui Ezechia să ia o turtă de smochine, dar asta nu are nimic de-a face cu
mijloacele de vindecare ale Noului Testament. De asemenea, este foarte evident că smochinele
nu l-au vindecat; dar Dumnezeu a spus: „Te voi vindeca”. Isus nu a folosit lutul ca putere curativă pentru
ochii orbului; căci i-a poruncit omului îndată să meargă să-l spele. Nimeni nu a auzit ca orbirea din naștere
să fie vindecată prin utilizarea argilei ca medicament de atunci încoace sau înainte de asta. Este evident că
scuipatul și lutul au fost folosite de Isus ca o cerință de supunere și ascultare de la orb. Gândul trebuie să fi
fost respingător și umilitor pentru el când lutul i-a fost aplicat pe ochi, dar, ca Naaman, el a acceptat și s-a
supus și a primit binecuvântarea nespusă, a vindecării. Sucul de struguri i-a fost recomandat lui Timotei ca
un articol de dietă, și nu ar fi inacceptabil nici astăzi, în utilizarea corespunzătoare, în circumstanțe similare.

Î. Nu sunt medicamentele recunoscute în cuvântul lui Dumnezeu?

R. Da. Să citim cum le recunoaște. „Tu nu ai medicamente vindecătoare.” Jer. 30:13. „Degeaba vei folosi
multe medicamente.” Jer. 46:11. „O inimă veselă face bine ca medicamentul” (limitare la medicamente,
arătând că inima veselă este mai bună decât medicamentul). Prov. 17:22. „Și rodul lui va fi pentru
mâncare, iar frunza ei pentru leac”. Ezec. 47:12. Această din urmă referință nu înseamnă nici un remediu
material, ci este profetic pentru Pomul vieții și vindecarea divină. Vezi Apoc. 22:2. Astfel vedem că cuvântul
lui Dumnezeu nu pune nicio valoare intrinsecă asupra medicinei.

Î. Nu este slujirea medicilor pentru trup concepută de Dumnezeu, la fel ca slujirea Evangheliei pentru
suflet?
R. Nu. Cea mai mare parte a medicilor țării sunt oameni nelegiuiți, mulți dintre ei sunt necredincioși și nu au
fost niciodată desemnați de Dumnezeu să administreze medicamente și otrăvuri pentru cineva; cu atât mai
puțin poporului lui Dumnezeu, ale cărui trupuri sunt templele sacre ale Duhului Sfânt. Adevărații slujitori ai
Evangheliei sunt slujitori pentru suflet si trup. „Și au plecat și au trecut prin cetăți, propovăduind Evanghelia
și vindecând pretutindeni.” Luca 9.6. „Și au ieșit, și au propovăduit pretutindeni, Domnul lucrând cu ei și
confirmând cuvântul Său cu semnele care îi urmau.” Marcu 16:20.
Î. Dar slujirea medicilor nu este recunoscută în Biblie?
R. Da. Să citim cum le recunoaște. „Căci voi sunteți niște făuritori de minciuni, sunteți cu toții niște doctori
de nimic.” Iov 13:4. „În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare așa încât
avea mari dureri; chiar în timpul bolii lui, n-a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori.” II. Chron. 16:12. "
Ea suferise mult de la mulți doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simțise nicio ușurare; ba încă îi era mai
rău.” Marcu 5.26. Aceste scripturi arată că Biblia nu oferă o recunoaștere prea favorabilă medicilor.

Î. Nu era ungerea cu ulei modul de tratament în vremurile biblice?

R. Nu. În timp ce unele tipuri de ulei pot avea o anumită valoare medicală pentru unele tipuri de
boli, nu a fost deloc conceput pentru o astfel de utilizare în legătură cu rugăciunea credinței în vindecarea
bolnavilor. Dacă ungerea ar fi fost modul de tratament, biserica n-ar fi avut nevoie de instruire în acest
sens; căci ar fi fost o practică comună peste tot de către medici și dacă aceasta ar fi fost în mintea
apostolului, atunci ar fi încredințat doctorilor lucrarea ungerii și instrucțiunile lui ar fi trebuit să fie date după
următoarea manieră ridicolă, care ar trebui să-l facă pe fiecare luptător pentru vindecare divină să-și
ascundă fața cu rușine: Este vreun bolnav printre voi? Să trimită după doctor și acesta să-l ungă cu
untdelemn și ungerea îl va salva pe bolnav. Folosirea eficientă ferventă a o astfel de ungere este de mare
folos. Ar fi mai înțelept pentru pretinșii slujitori ai Evangheliei să adopte o atitudine față de Cuvântul lui
Dumnezeu care să se armonizeze cu aceasta. Ar fi mai cinstit să declare direct că ei nu cred Biblia decât
să încerce să-și acopere necredința pervertind-o. Dumnezeu a dat acest lucru sacru și anume slujirea
ungerii și rugăciunea credinței pentru vindecarea bolnavilor la prezbiterii bisericii Sale.

Î. Dar nu crezi că ar trebui să angajăm un medic și apoi să-I cerem lui Dumnezeu să binecuvânteze
medicamentul dat de acesta?
R. Nu. Acesta nu este calea lui Dumnezeu de a vindeca și, în plus, este o îndoială a multor oameni
inteligenți și de știință despre utilizarea medicamentelor otrăvitoare și a tratamentelor care sunt atât de
general utilizate astăzi.

Î. Ce! vrei să spui că nu există nicio virtute vindecătoare în medicamente și tratamente?

R. Potrivit multor autorități medicale, nu există. Oricare ar fi beneficiul care poate exista în ele, în mod
evident se face mult mai mult rău prin utilizarea lor decât bine. Dr. J. B. din Boston, un medic eminent și
credincios în vindecarea divină, scriind despre credința oarbă a oamenilor în utilizarea medicamentelor
brevetate, spune: „Dar pentru a fi credincios, trebuie să vă avertizez și împotriva consumului de droguri dat
de medici. Narcotice, sedative, stimulente, tonice, chinină, antipirină și sute de altele la fel, rănesc creierul
și nervii, stomacul și ficatul, producând insuficiențe cardiace și fac mult mai mult rău decât bine.” Unde este
Limfa Tuberculoasă a lui Koch care urma să vindece boala? Dr. Talmage a predicat o predică despre
mântuirea omenirii de la Tuberculoză prin Dr. Koch. Împăratul Germaniei l-a înnobilat și i-a dat o sumă
mare de bani pentru minunata lui descoperire. Dar prof. Virchow, cel mai mare patolog din Germania, a
disecat mai multe zeci de cadavre de persoane care au murit după ce au luat Limfa lui Koch și a constatat
că efectul limfei a fost de a conduce paraziții afară din tuberculii pe care i-au format, la mărirea numărului
acestora, la alungarea paraziților în țesuturile sănătoase și distrugerea rapidă a vieții. Dr. Virchow a
demonstrat că Limfa lui Koch a fost un creator de tuberculoză și nu un distrugător al acesteia. Nu ai găsi
azi un doctor în Chicago care să dea o picătură din ea și totuși, aproape toți au lăudat-o la început ca fiind
o descoperire minunată. Ultima știre pe care am citit-o despre Prof. Koch, spunea că era pe moarte de
tuberculoză. Dr. W. H. a spus că dacă toate drogurile (medicamentele) ar fi aruncate în mare, ar fi mai bine
pentru omenire, dar mai rău pentru pești. Dr. Bell a spus: „Eu cred că dacă sfatul doctorului H. ar fi urmat și
medicii s-ar mărgini să dea sfaturi bune, şi ajutor mecanic şi chirurgical atunci când este necesar,
mortalitatea s-ar îmbunătăți cu patru sau cinci la sută sau, cu alte cuvinte, ar fi o salvare de aproximativ trei
mii de vieți (anual) numai în New England și probabil mult mai mult decât atât.” Vorbind despre credința
unora care ar lua medicamente și apoi ar cere lui Dumnezeu să le binecuvânteze, spune el: „Dacă ceea ce
spune Dr. H. este adevărat, ar fi nevoie de un miracol pentru a salva peștii și cu cât mai mare miracol să
salvezi oamenii; cu cât mai multă putere divină, ca să spunem așa, pentru a depăși atât boala, cât și
efectul rău al drogului?” Multe mărturii ale unor oameni remarcabili și onorabili, care și-au petrecut viața în
studiul și practicarea medicinei, pot fi date, care arată pericolul și incertitudinea drogurilor. Watson, un
renumit autor din Londra, spune: „La urma urmei, Dumnezeu este cel care ne vindecă de boli și ne
mântuiește viața de la distrugere.”
Jocul cu Viața Umană.
Chiar dacă s-ar putea demonstra că medicamentele sunt benefice în cazurile de boală, ar fi totuși înțelept,
așa cum se arată în ceea ce urmează, să te abții de la folosirea lor, din moment ce producători fără
scrupule le falsifică cu ingrediente care chiar medicii recunosc că sunt periculoase pentru sănătate și viață.

Declarații uimitoare cu privire la efectele malefice ale medicamentelor ieftine

Guvernul face o anchetă dură cu privire la declarațiile care au fost prezentate cu privire la medicamentele
impure fabricate și utilizate în Statele Unite azi.

Se susține că mai mult de jumătate din cele vândute în farmacii sunt fabricate pentru a satisface prețul și
produc efecte diametral opuse față de cele pentru care sunt prescrise. Faptul că anumite medicamente pot
fi produse fie din minerale ieftine, fie scumpe este cunoscut de mult timp și mai ales este cazul în ceea ce
privește bromurile, un medicament atât de uzual.

Concurența excesivă în comerțul cu medicamente a dat naștere producției de înlocuitori ieftini pentru unii
dintre agenții noștri de remediere mai importanți din afara bromurile, cum ar fi, de exemplu, acidul salicilic și
salicilatul, produse artificiale în locul produselor naturale utilizate.

De asemenea, s-a demonstrat că un alcaloid și mai valoros, chinina, este produs prin metode artificiale. De
fapt, ancheta asupra subiectului este doar în fază incipientă în prezent, dar mulți chimiști presupun că
există deja în Statele Unite o producție artificială generală de medicamente.

Secretele multor dintre marile noastre preocupări ale producție de medicamente sunt cercetate din dorința
de a scoate la lumină acest fapt, pentru că medicii sunt de acord că dacă răul există într-o măsură
considerabilă, acest lucru duce la ruina practicii medicinei şi plasează profesia lor în poziția ridicolă de — în
cuvinte simple — ucidere în loc de vindecare.

Desigur, cele mai importante medicamente, cum ar fi iodurile, bromurile, salicilații și tincturile sunt cele care
ar avea cea mai importantă relație cu aceasta întrebare, dar setul comun de agenți medicali utilizați în toate
gospodăriile poate au nevoie și de o analiză atentă a producției lor.

Dr. G. S. Jones spune în legătură cu această problemă: „Am reușit în mai multe rânduri să fac un efort și
să iau medicamente obișnuite precum sărurile Epsom și bicarbonatul de sodiu, achiziționate de la orice
magazin alimentar, le supune analizei și am găsit că conțin impurități care le-ar face practic dăunătoare la
utilizarea lor în scopuri medicale. Am descoperit că acidul citric de la băcănie este format din aproximativ
două treimi acid tartric și tartrați acizi cu o treime acid citric. Rezultatul utilizării acestui lucru la combinația
de medicamente în locul articolului pur poate fi ușor imaginată. Dacă un medic ar înceta să acorde cea mai
bună atenție pacientului în momentul critic în cursul bolii sale, nu ar fi aceasta o neglijență criminală? Dar
nu ar fi el handicapat să aibă o armă inferioară și poate o armă inutilă sau una fără valoare, cu care să
ducă lupta pentru viața pacientului său?” Dayton (0.) Herald, 28 august 1904.

O crimă îngrozitoare.
Consiliul de Stat al Farmaciilor din Illinois tocmai a dezvăluit una dintre cele mai abominabile, nescuzabile,
crude, auto calculate crime, care sunt comise de farmaciști din tot acel stat. Consiliul a trimis recent la
diverși farmaciști, de completat, o sută treizeci și nouă de prescripții capcană. La primirea acestor
amestecuri de compuși, care au ajuns în mâinile lor după ce au fost compuse, Consiliul de Farmacie
raportează că, după o analiză atentă, găsește că din cele o sută treizeci și nouă de preparate, douăzeci și
trei nu conțineau nicio urmă din medicamentul necesar, șaizeci și șase erau optzeci la sută impuritate, zece
erau douăzeci la sută impuritate și numai treizeci și unu erau pure.

Aceasta este cea mai uimitoare descoperire și ar trebui să trezească cea mai gravă și generală reținere
atât din partea medicilor, cât și a laicilor de pretutindeni. Nimeni cu siguranță, nu a visat vreodată că astfel
de oameni de afaceri erau, cu răceală, calm și în mod deliberat — angajați cu pricepere și științific, în a se
juca cu viața oamenilor, în acest mod șocant. Ce fapt îngrozitor! Doar treizeci și unu din unu o sută treizeci
și nouă de preparate s-au dovedit a fi pure. Și aceste falsificări otrăvitoare, care au de-a face cu moartea,
sunt folosite în combinarea prescripțiilor, în locul medicamentelor pure, atât de necesare. Ceea ce este
adevărat în Illinois, după toate probabilitățile, se obține și în Ohio și, dacă da, în acest oraș. Dealerii noștri
cu amănuntul, fără îndoială cumpără stocurile lor de la aceiași dealerii angrosiști, la fel ca farmaciștii din
Chicago. Probabil că, nu există nicio îndoială, că falsificarea se face în fabricile din casele angro; prin
urmare întreaga populație se află la mila crudă a criminalilor.

Faptul că traficanții de medicamente efectuează, sistematic și cu succes, deși încet, otrăvirea oamenilor,
este cel mai înfiorător lucru care poate fi imaginat. Este știut că există cei care se ocupa cu falsificarea
alimentelor, dar infinit mai rău este omul care va profita de suferința umană pentru a otrăvi pacientul pe
care se așteaptă ca medicamentele lui să-l aline.
Day (O.) Herald, 20 decembrie 1904.

Î. Ați sfătui pe fiecare copil al lui Dumnezeu să se încreadă numai în Dumnezeu pentru vindecare şi
sănătate?
R. Desigur, pentru că aceasta este calea lui Dumnezeu. Îl onorează să ne aliniem la planul Său divin, și
este un mare beneficiu spiritual pentru toată lumea.

Î. Dar nu ar afecta o asemenea poziție, dacă fiecare copil al lui Dumnezeu ar lua-o, practica multor medici
creștini?
R. Ei bine, da, s-ar putea să-i afecteze oarecum, dar nu suntem responsabili pentru asta. Și atunci vor fi
mereu mulți păcătoși și creștini necredincioși care vor oferi întotdeauna locuri de muncă unor medici de
încredere și demni; și vom fi întotdeauna recunoscători dacă se dovedește că există un medic demn, care
poate fi o binecuvântare pentru cei care nu cunosc calea Domnului.

Î. Ce atitudine adoptă, în general, medicii față de vindecarea divină?

R. Îl vom lăsa pe Dr. B. să răspundă. El spune: „Aș spune mai întâi: Nu poate exista antagonism între
profesia medicală și vindecarea divină. (Desigur, el trebuie să se refere la oameni buni și conștiincioși ai
profesiei.) În primul rând, din cauza numărului mare de cazuri incurabile pentru care tratamentul medical
sau chirurgical poate face puțin sau nimic. În New England sunt 4.600.000 de locuitori, din care mor în
fiecare an 1.500 de cancer, 15.000 de tuberculoză și aproximativ 80.000 din alte cauzele. Credeți că în
profesia de medic nu ar fi binevenită primirea unei măsuri de putere divină care ar duce la salvarea de la
toată această suferință, și prelungirea tuturor acestor vieți, sau, cel puțin, a celor folositoare și mântuite,
până la șaptezeci de ani? Sau dacă doar câțiva ar avea credința de a înțelege această binecuvântare, ce
medic poate fi găsit care să nu se bucure? Nu sunt M.D (Doctor of Medicine) ci D. D.(Doctor of Divinity)
care se opun acestei învățături.

Î. De ce D. D. se opun?
R. Din cauza rușinoasei lor lașități. Mulți dintre ei, dacă nu toți, nu pot decât să vadă doctrina prețioasă din
Biblie; dar sunt foarte puțini, dacă există vreunul, dintre acești bărbați care predică pentru salariu, care au
curajul moral sau creștin de a predica evanghelia deplină. Salariul și reputația lor sunt în joc și sunt foarte
atenți să nu predice nimic care să-i jignească pe susținătorii lor lumești. Aceasta este o mare greșeală, și
fiecare om care ascunde astfel adevărul de la oameni va trebui să răspundă pentru asta în ziua cea mare a
socotirii. Pentru că le este frică să predice adevărul ei încearcă să se prefacă că nu-l cred și ca să se
justifice, ei înșiși trebuie să se opună.

Î. Nu s-a vorbit despre Luca ca fiind medicul iubit?

R. Da (în Col. 4:14); dar asta nu înseamnă că a exersat după ce el a intrat în lucrarea Evangheliei. Nu
există nicio înregistrare, nici cea mai mică insinuare, că el a făcut acest lucru. Era evident că el a fost
prezent cu Pavel la Troa, unde tânărul Eutic a fost readus la viață. Cu toate acestea, nu se spune nimic
despre Luca în legătură cu practica medicală. El a fost numit medic în această referință, foarte probabil din
cauza fostei sale profesii.

Î. Dacă vindecarea este pentru noi toți, cum putem muri vreodată?
R. La fel ca patriarhii, profeții, apostolii, sfinții primilor trei secole, iar mulți dintre ei în secolul al XIX-lea.
Fără boală, „După cum tuleii de porumb se adună grămezi la vremea lor.” Au fost și mulți ale căror vieți
au fost scurtate de martiriu. Nu există nici cea mai mică umbră de insinuare în Biblie că trebuie să murim
de boală.

Î. De ce atunci au murit atât de mulți dintre tații și mamele noastre de boală?

A. Pentru că vindecarea divină a fost prea puțin predată. Mulți nu au auzit niciodată nimic despre asta, doar
că nu poate fi obținută în această viață.

Î. De ce sunt unii care cred în vindecare și, aparent, nu reușesc să o obțină?

R. Sunt multe motive pentru care. Mulți oameni nu dau lui Dumnezeu nici o șansă justă să-i vindece, pentru
că nu vor îndeplini toate condițiile Cuvântului Său. Sunt mii de păcate secrete, fiecare dintre ele suficiente
pentru a le împiedica credința lor să se așeze pe Dumnezeu. Apostolul spune: „Iubiților, dacă inima noastră
nu ne condamnă, atunci avem încredere în Dumnezeu. Și orice cerem, primim de la El, pentru că păzim
poruncile Lui și facem lucrurile care sunt plăcute în ochii lui.” 1Ioan 3:21,22. Înseamnă mult să trăim în ochii
lui Dumnezeu astfel încât inimile să nu ne condamne. Unii care vin la Dumnezeu pentru vindecare, vin
numai la „Încerce vindecarea”, așa cum ar încerca un doctor nou. Ar fi bucuroși să-l cumpere cu bani, dar
când constată că costă orice păcat și necesită o umblare sfântă cu Dumnezeu, se simt jigniți și nu primesc
nimic de la Dumnezeu. Isus a spus în legătură cu vindecarea (Mat. 11:6): „Ferice de acela pentru care Eu
nu voi fi un prilej de poticnire.” Alții a căror credință nu este suficientă la momentul respectiv pentru a
înțelege promisiuni și obțineți binecuvântarea, se descurajează și renunță; în timp ce ei ar trebui să
continue să creadă până vine binecuvântarea.

Î. Dar nu sunt puțini care par să fi îndeplinit toate condițiile și încă nu reușesc a primi binecuvântarea?
R. Da, se pare că da. Cu toate acestea, este evident că unele dintre condiții nu au fost îndeplinite. Poate să
nu fie nicio vină din partea individului, doar că poate fi lipsa de credință hotărâtă; dar orice ar fi, există o
lipsă din partea individului undeva; căci partea lui Dumnezeu este completă, iar când și a noastră este,
lucrarea trebuie făcut. Pe măsură ce biserica avansează în lumină și putere spirituală, va exista o mai bună
înțelegere a unora dintre aceste cazuri.

Î. Dacă o persoană care pare că nu poate primi binecuvântarea, atunci ar trebui să ia medicamente?
R. Nu. El ar trebui să se apropie de Dumnezeu și să-l aștepte cu insistență până ce a lui credința aduce
binecuvântarea.

Î. Ce zici de copiii nevinovați și de persoanele ale căror suferințe le fac incapabile să-și exercite credința?
R. În astfel de cazuri, credința mijlocitoare va aduce binecuvântare pentru ei.

Î. Ce este credința mijlocitoare?

R. Este exercitarea credinței de către o persoană pentru alta. Părinții își pot exercita credința pentru
vindecarea copiilor lor, sau orice copil al lui Dumnezeu poate ajuta pe altul.

Î. Poate credința mijlocitoare să aducă vindecare unei alte persoane care este responsabilă pentru aceasta
să asculte și să creadă pentru sine?
R. Da; pot exista cazuri în care acest lucru se face la momentul respectiv, dar în fiecare caz, fiecare
persoana responsabilă trebuie, mai devreme sau mai târziu, să vină la locul în care responsabilitatea sa
personală trebuie acționată și ascultarea perfectă față de Dumnezeu.

Î. Ce măsuri trebuie luate pentru a obține vindecarea?

R. Ascultare și credință.

Î. Ce mijloace trebuie folosite?

R. Există diferite mijloace scripturale.
1. Ungerea cu untdelemn și rugăciunea credinței. Iacov 5:14.
2. Punerea mâinilor celor ce cred. Marcu 16:18.
3. Rugăciunea credinței în mod individual. Ioan 15:7; II. Regi 20:1, 5.
4. Rugăciunea credinței prin una sau mai multe mijlociri. Ioan 4:49, 50; Matt. 8:5,13; 9:2, 8.

Î. Este știința creștină la fel cu vindecarea divină?

R. Nu. Este foarte diferit. La origine, diferă la fel de mult ca noaptea de ziuă. Știința Creștină are mai puțin
de patruzeci de ani; în timp ce prima mențiune de vindecare divină datează de la Avraam când s-a rugat
pentru Abimelec. Știința Creștină a fost concepută și născută de doamna Mary B. G. Eddy din Boston.
Vindecarea divină este dată omului de către Dumnezeul Cerului. Ca știință, Știința Creștină este un
conglomerat de teorii ilogice, ridicole și impracticabile, pe care nici un om de știință creștin (așa-zis) nu le-a
avut și nici nu va fi vreodată capabil să le demonstreze. Ea susține că nu există boală, durere, păcat, rău,
diavol, nici moartea — toate aceste lucruri nu sunt decât niște iluzii și pot fi depășite de inteligență și
înțelegere. Este cunoscut și ca un remediu mintal, medicament mental și vindecare metafizică. Dacă nu ar
face altă afirmație decât științifică, nu ar exista un mare pericol ca aceasta să facă vreun rău, dar doctrinele
sale ca religie îl fac un dușman periculos și dezonorant al lui Hristos. Pervertește cuvântul sacru al lui
Dumnezeu și asaltează planul mântuirii, ignorând Sângele lui Hristos. Doar câteva puncte pot fi observat
aici. Ea neagă depravarea omului și învață că fiecare om este reflectarea lui Dumnezeu și posedă o
divinitate inerentă indiferent de regenerare. Respinge al doilea și al treilea capitol din Geneza, istoria
căderii omului. Învață că omul nu a căzut niciodată și nu are nevoie de izbăvire, doar în sens că el trebuie
adus la o înțelegere a Științei Creștine. În totalitate ignoră doctrina ispășirii înlocuitoare (Vicarious
Atonement) și, prin urmare, este de la diavolul. Doctrinele ei se bazează pe unele texte abil pervertite și
aplicate greșit ale Scripturii, astfel încât multe suflete sunt conduse în rătăcire de amăgirile ei.

Î. Ce zici de spiritism?
R. Spiritismul este strâns legat de Știința Creștină. Este o alta dintre anti-Doctrinele lui Hristos care neagă
Planul Răscumpărării prin ispășirea lui Hristos. Toate vindecările pretinse prin intermediul unor astfel de
doctrine sunt lucrări contrafăcute satanice ale vindecării divine.

Î. Este posibil ca oamenii să fie vindecați prin puterea satanică?

R. Da. Diavolul are puterea de a face minuni (Apoc. 16:13, 14) și când sufletele pot fi cu atât mai ușor
înșelate de el, va da înșelăciunea. El este autorul bolii și are puterea de a o înlătura, dacă, procedând
astfel, poate ține mai ușor supușii lui în întuneric. Fiecare vindecător pretins, sau profesor de vindecare și
oricine pretinde vindecare, care neagă Sângele lui Hristos ca jertfă pentru păcat, este anti-Hristos și al
diavolului; indiferent de ce manifestări miraculoase de vindecare, sau de alt fel, pot ei pretinde că produc
Gal. 1:8, 9.

Î. Poate fi cineva vindecat prin magnetismul animal?

R. Pot exista unele rezultate materiale asupra bolii prin această putere, dar aceasta nu este vindecare
divină. Nu este decât o cauză naturală care produce un efect natural și poate să fie practicată de orice
persoană care o poate deține, indiferent de starea scripturală sau spirituală a acestei persoane. În multe
cazuri, acești pretinși vindecători s-au dovedit a fi ipocriți și înșelătorii, pretinzând că dețin puterea divină de
a vindeca, înșelând sufletele pentru folos și câștig, fiind o rușine pentru cauza lui Hristos.

Î. Cum putem ști diferența dintre aceste contrafaceri și învățătorii vindecării divine?
R. Fiecare slujitor adevărat al Evangheliei predică vindecarea divină într-o mai mare sau mai mică măsura,
în funcție de lumina primită și scoate în evidență întotdeauna cerințele Bibliei pentru fiecare păcătos —
„căința față de Dumnezeu și credința în Domnul Iisus Hristos, și nu pretinde niciodată că vindecă pe
nimeni, ci pur și simplu se roagă rugăciunea credinței și îi atribuie lui Dumnezeu toată puterea de vindecare
prin Isus Hristos.

Î. Nu dă Dumnezeu „darurile vindecării unora?

A. Da. Acesta este unul dintre darurile Duhului Sfânt (1 Cor. 12:9,30), care este dat unor persoane din
biserica lui Dumnezeu care pot să-L glorifice prin aceasta. Darurile de vindecare sunt diferitele mijloace
spirituale concepute de Dumnezeu pentru a fi folosite în cazuri de urgență de către fiecare slujitor adevărat
și copil al lui Dumnezeu, dar, ca înzestrare individuală, se dă unora care sunt chemați și calificați de Sfântul
Duh la lucrarea de vindecare prin izgonirea diavolilor și punerea mâinilor.

Î. Ce este harul vindecării?

R. Este dreptul nostru de mântuire la vindecare la fel ca îndreptățirea şi sfințirea, cumpărată pentru noi prin
Ispășire și oferită tuturor celor care vor îndeplini condițiile biblice.

Î. Atunci este corect ca noi să ne rugăm mereu pentru vindecarea și sănătatea celuilalt?
R. Da. „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine, și sănătatea ta să sporească tot așa
cum sporește sufletul tău.” Ill. Ioan 2. „Mărturisiți-vă greșelile unii altora și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți
vindecați.” Iac. 5.16 Dumnezeu în persoană face vindecarea. — Isus a spus: „Eu sunt Calea și Adevărul și
Viața” și El a fost întotdeauna descoperit poporului Său în toate veacurile de către Numele legământului,
Iehova-Rophi, sau „Sunt Iehova care te vindecă”. Ioan 14:6; Exodul 15:26. Domnul Isus, Hristosul, este
încă vindecătorul. — El nu se poate schimba, pentru că „Isus Hristos, este Același ieri și azi, da și în vecii
vecilor”; iar El este încă cu noi, căci El a spus: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul
veacului.” (Evrei 13:8; Matei 28:20.) Pentru că El este neschimbabil și pentru că El este prezent, în duh, la
fel ca atunci când era în trup, El este Vindecătorul poporului Său. Vindecarea divină se bazează pe
ispășirea lui Hristos. — A fost profețit despre El „Totuși El suferințele noastre le-a purtat, şi durerile noastre
le-a luat asupra Lui (ebraică, boala); și prin rănile Lui suntem vindecați”; şi se declară expres că aceasta a
fost împlinit în lucrarea Lui de vindecare, care încă continuă. (Isaia 53:4, 5; Matei 8:17.) Boala nu poate fi
niciodată voia lui Dumnezeu. — Este lucrarea Diavolului, ca urmare a păcatului, și este imposibil ca
lucrarea Diavolului să fie vreodată Voia lui Dumnezeu. Hristos a venit să „distrugă lucrările Diavolului” și
când a fost aici pe pământ El a vindecat „toate felurile de boli și orice fel de boală” și despre toți acești
suferinzi se declară în mod expres că au fost „asupriți de Diavolul”. (I. Ioan 3:8; Matei 4:23; Fap.10:38.)
Darurile vindecării sunt permanente. — Se declară în mod expres că „Darurile și chemarea lui Dumnezeu
este fără pocăință”, și darurile vindecărilor sunt printre cele Nouă Daruri ale Duhului pentru Biserică.
(Romani 11:29; 1 Corinteni 12:8- 11.)

Există patru moduri de vindecare divină sau de izgonire a duhurilor. — Primul este rugăciunea directă a
credinței; a doua este rugăciunea de mijlocire a doi sau mai mulți; al treilea constă în ungerea făcută de
bătrâni, cu rugăciunea credinței; iar al patrulea, punerea mâinilor celor care cred și pe care Dumnezeu i-a
pregătit și i-a chemat la slujbă. (Matei 8:5-13; Matei 18:19; Iacov 5:14, 15; Marcu 16:18.)

Vindecarea divină este contrafăcută prin unele falsuri cum ar fi: Știința creștină (numită așa în mod fals),
Vindecarea Minții, Spiritualism, etc.

CAPITOLUL LXIV.
Predica despre Puterea minunată a Cuvântului lui Dumnezeu, când este predicat sub Călăuzirea
Duhului

„Pentru că de oricine se va rușina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se
va rușina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri. (Marcu 8:38.) La
început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu
Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.." (Ioan
1:1,2,3.) Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi. Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu
ochii noștri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții  pentru că viața a fost
arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl şi care
ne-a fost arătată deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveți părtășie cu noi. Și
părtășia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.." (1 Ioan 1:1, 2 și 3.)

Cuvintele lui Dumnezeu au fost trimise din cer la noi de către Isus Hristos și sfinții apostoli, vorbind prin
Duhul Sfânt. Ei sunt de la Dumnezeu și merg înainte, o putere vie. „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl în
Mine? cuvintele pe care Eu vi le spun, nu le spun de la Mine, ci Tatăl care locuiește în Mine, El face
lucrările.” „Credeți-mă că sunt în Tatăl și Tatăl în Mine; sau, cel puțin, credeți-mă din pricina faptelor pe
care le fac.” (Ioan 14.12 și 13.) Ele mărturisesc că Tatăl este în Mine, și cu Mine. Dumnezeu a spus lumii
să existe. Dumnezeu a spus: „Să fie lumină”, și acolo a fost lumină. Când a rostit El cuvântul, planeta
pământ, uscatul, lumina, întunericul, mările puternice, lacuri, munți, văi, cu toate fructele și florile au răsărit
la viață, la existență și frumusețe. El a rostit cuvântul și fiecare făptură vie a stat înainte Lui; de la puternicii
monștri ai mării, leul pădurii, fiarele sălbatice după felul lor, până la micuța pasăre cântătoare, stăteau
uitându-se cu uimire şi venerație la Dumnezeul Puternic, care prin cuvântul gurii Sale și puterea Glasului
Lui i-a chemat în această lume frumoasă, spunând prin însăși prezența lor: „Știm că ești marele Iehova!
Dumnezeul care locuiește în Eternitate.

Când marele preot a trimis aprozii să-l aducă pe Isus, le-a fost pusă întrebarea: „De ce nu l-ați adus?” Ei au
spus: „Niciodată un om nu a vorbit așa ca acest om." (Ioan 7:46.) „Cu glasul Lui morții sunt înviați, leproșii
sunt curățiți, orbilor le-a fost restabilită vederea. Furtuna furioasă pe Marea Galileii a tăcut la Cuvântul Său,
iar marea răcnitoare a devenit ca o mare de sticlă.”
Cuvintele lui Dumnezeu rostite de Duhul Sfânt au același efect și astăzi. Este la fel de multă putere în
numele lui Isus astăzi. Prin Duhul Sfânt, a Lui cuvinte vin ca cărbunii de foc, ard prin creier și prin inimile
oamenilor. Sunt aruncate ca săgețile înmuiate în sângele lui Isus: ca fulgerul, străpungându-i pe vrăjmașii
împăratului în cap și făcându-și locaș în inimă: oamenii cad ca morți. Sunt ca pietricelele lui David, le
aruncăm prin îndrăzneală și Dumnezeu le îndrumă astfel încât să nu se mai întoarcă fără rod, ci să aducă
viață sau moarte; rai sau iad. Ele rămân pentru totdeauna, căci prin cuvânt vom fi îndreptățiți sau
condamnați.
Când ucenicii au fost arestați și băgați în închisoare, așa cum este scris în al cincilea capitol din Fapte,
versetele 19 și 20, „Îngerul Domnului a deschis noaptea ușile închisorii și i-a scos afară și a zis: Duceți-vă
imediat înapoi, stați în templu și rostiți toate cuvintele acestei vieți.” Vedeți că Dumnezeu a trimis îngerul
să-i elibereze și să le spună să se întoarcă, în mijlocul tuturor amenințărilor și primejdiei, și să
propovăduiască toate cuvintele acestei vieți. Cuvintele Lui sunt viață, nu reține sau ascunde nimic din
mesaj!.

Isus spune: Oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, și eu mă voi rușina de el când voi veni în
toată slava Tatălui. Oh! Doamne ajută-i pe toți care pretind că propovăduiesc cuvântul, ca să vadă ce este
în joc. Vei fi pe plac oamenilor sau lui Dumnezeu? Vei înșela poporul și vei veni la judecată, din mâinile tale
picurând sângele sufletelor? „Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă, ca să nu poată mântui, nici urechea
Lui tare, ca să nu audă. Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge, şi degetele, de nelegiuiri; buzele voastre
spun minciuni, şi limba voastră vorbește nelegiuiri.. Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate;
apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaște pacea..” (Isaia 59: 1, 3 și 8.)

Le-ai dat cuvinte liniștitoare, încredere în faptele lor bune și o viață morală. „Degeaba vă închinați Mie,
după învățătura doctrinelor și tradițiilor oamenilor”, ele vor pieri odată cu folosirea lor. Isus spune ce va face
când El va veni în toată slava Sa. Da El vine curând. Acesta este timpul sfârșitului, vedem semnele peste
tot. În această generație rea și adulteră, în aceste zile din urmă, bisericile au mers după înțelepciunea și
puterea oamenilor, în locul înțelepciunii și puterii lui Dumnezeu. „Având o formă de evlavie, dar tăgăduind
puterea ei: depărtați-vă de astfel de oameni” Citiți al treilea capitol al celei de-a doua epistole a lui Timotei.
Dumnezeu cheamă ca niciodată, în tonuri de tunet, pe cei care pretind că predică cuvântul său, să „Sune
din trâmbiță în Sion” și să „Tragă un semnal de alarmă în Sfântul Munte." Să tremure toți oamenii. Care
este semnalul pentru a face oamenii să tremure? Ziua Domnului este aproape. Este chiar la ușile tale.
„Sunați din trâmbiță în Sion și dați un semnal de alarmă în Muntele Meu cel Sfânt; locuitorii țării tremură,
căci ziua Domnului vine, căci este aproape la mână." (Ioel, 2.1.)

„Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape și se grăbește foarte mult, chiar și glasul din ziua
Domnului: puternicii vor striga amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz și suferință, o zi de risipă
și pustiire, o zi de întuneric și lipsă de bine, o zi de nori și întuneric gros. O zi a trâmbiței și a alarmei
împotriva cetăților îngrădite și împotriva turnurile înalte.

Și voi aduce necaz asupra oamenilor, încât vor umbla ca niște orbi, pentru că au păcătuit împotriva
Domnului și sângele lor va fi vărsat ca țărâna, iar carnea lor ca bălegarul. Nici argintul, nici aurul lor nu vor
putea să-i elibereze în ziua mâniei Domnului; dar toată țara va fi mistuită de focul geloziei lui; pentru că El
va scăpa în grabă de toți locuitorii țării.” Țef. 1:14-18. Auzi îngerul strigând: „A venit ceasul judecăților Lui;
Pocăiți-vă și închinați-vă lui Dumnezeu, care a făcut cerul și pământul și marea și tot ce este în ea.” A venit
vremea când oamenii nu vor îndura doctrina sănătoasă, ci vor întoarce oamenii la basme cu viclenie
concepute, întorcându-se de la adevăr. Oameni cu minți corupte, falși în ceea ce privește adevărul, având
doar o formă de evlavie dar negând puterea ei: de la astfel de oameni și stări, întoarce-te, sau dacă cineva
nu se întoarce, de el mă voi rușina când voi veni în toată slava Mea. Se aude ultima invitație: „Vino la
Nunta Mielului și la Cina Mielului.” Evanghelia Împărăției Sale viitoare este propovăduită, ca mărturie
tuturor neamurilor. Această lucrare va fi terminată în curând. Ce Faci? Propovăduiește toate cuvintele
acestei vieți. Oh! Ce chemare. Oh! Ce privilegiu. Îngerii care stau înaintea Tronului nu pot face această
lucrare.

Isus a spus: „Rămâneți până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus”. „Voi veți primi putere, după ce Duhul
Sfânt va veni peste voi.” Atunci veți scoate demoni, veți vorbi în limbi noi, veți lua șerpi sau veți bea otravă
de moarte și nu vă vor face rău. Vei pune mâinile peste bolnavi și ei se vor vindeca. Veți avea viziuni.
Spune-le că Isus va veni curând. Arată-le semnele. Cei înțelepți vor cunoaște vremurile. Cei înțelepți vor
străluci ca firmamentul cerului. Ei vor domni, vor fi regi, cu autoritate împărătească și vor binecuvânta
poporul ca preoți, timp de o mie de ani.

Nu crezi că vei fi plătit să fii un adevărat mesager sau vestitor a venirii Sale în curând, când vom fi ca El și
vom avea trupuri glorioase ca ale Lui?” De el mă voi rușina când voi veni în toată slava Tatălui Meu.” Oh!
Nu poți să înțelegi, că El vine ca un Prinț al Gloriei, să-și întâlnească Mireasa în văzduh; să-și escorteze
Mireasa înapoi în marele oraș, pentru a fi prezent la Nuntă, la Nunta Mielului, când Isus Își va prezenta
Mireasa Tatălui. El va ura bun venit soției Fiului Său. El vine în toată slava tuturor sfinților Săi îngeri. Oh!
Ce imagine!. Oh! Ce strălucire!. Vezi, oh! Uită-te la gazdele strălucitoare! Gabriel care stă înaintea lui
Dumnezeu! Oh! Se pregătesc! Ei pun la punct corul ceresc. Ei vin! Ei vin să ne întâmpine în văzduh! Pentru
că Însuși Domnul Isus va coborî din Cer cu un strigăt, cu Vocea unui Arhanghelul și cu Trâmbița lui
Dumnezeu: Și cei morți în Hristos vor învia mai întâi (Vezi 1 Tes. 4:16.) Ei vor veni pe norii slavei. Toți vom
fi ridicați sus; schimbați într-o clipă; vom avea trupuri glorioase ca Domnul și Mântuitorul nostru, Isus
Hristos; vom fi în veci cu Domnul. Oh, asta este minunat, dar este adevărat.

Oh! Dragi frați în slujire, putem rata această greutate veșnică a slavei? Când va veni Isus, îi va fi rușine de
noi? Cei răi vor fi complet ignorați, și alungați de la Domnul, din prezența Lui glorioasă, pentru totdeauna,
pentru că le-a fost rușine de Hristos, sau de cuvintele lui, sau de puterea supranaturală și divin, sau de
faptele Duhului, care sunt o nebunie pentru lume și pentru omul firesc. Vei pierde totul pentru o poziție
înaltă, sau un salariu mare, sau un poziție socială sau pentru a fi plăcut oamenilor?
Oh! Ce vei face în acea zi?

Oh! Dumnezeu să ne ajute să predicăm toate cuvintele acestei vieți și să luptăm cu seriozitate pentru
credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Așa cum Dumnezeu L-a trimis pe Isus în lume pentru a-și
transmite mesajele, la fel și Isus ne trimite pe noi în lume, ca slujitori ai săi, să propovăduim cu credincioșie
Evanghelia Sa. Vai de noi dacă nu propovăduim întregul adevăr, sau suntem rușinați sau jigniți de vreuna
dintre faptele sale mărețe.

„Chiar dacă noi înșine, sau un înger din cer, v-am propovădui orice altă Evanghelie decât aceea pe care v-
am propovăduit-o, să fie blestemat. Așa cum am spus mai înainte, așa spun și acum iarăși: Dacă predică
cineva vreo altă Evanghelie decât ceea ce ai primit, să fie blestemat. Caut să fac pe plac oamenilor? căci
dacă încă aș căuta să plac oamenilor, n-aș fi slujitorul lui Hristos." (Gal. 1:8, 9 și 10.) Fraților, vă
mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârșie omenească;  pentru că n-am primit-o,
nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos (Vers.11 și 12.) Ascultă-l spunând
că a fost învățat prin revelația lui Isus Hristos, prin inspirație, nu îl învățase omul. Vedeți că Biblia este o
carte sigilată pentru cei pierduți. Nu se poate predica Evanghelia numai prin inspirație și revelație de la
Duhul Sfânt prin Isus Hristos, căci El ia lucrurile lui Dumnezeu și ni le aduce nouă; Domnul ni le descoperă
prin Duhul Său. „Căci Duhul cercetează toate lucrurile, da, lucrurile profunde ale lui Dumnezeu.” (1 Cor. 2:
9,10.) „Dar Dumnezeu ni le-a descoperit nouă prin Duhul Său.” Cu înțelepciunea omului poți învăța doar
cunoștințe istorice, și litera moartă care ucide și condamnă; dar Duhul dă viață și putere; ia în inimă și
minte gânduri de la Tatăl nostru iubitor, care spune că El va dezvălui secretele sale fiilor săi; Isus și Tatăl
vor intra și vor rămâne cu noi, și se descoperă nouă. Oh! Frate, nu mânui Cuvântul lui Dumnezeu cu
înșelăciune, ci ca înaintea lui Dumnezeu; vom propovădui cuvântul în lumina şi puterea Duhului Sfânt.
Pavel este exemplul nostru; ar trebui să-l urmăm pe Pavel că el l-a urmat pe Hristos. „Am fost cu voi în
slăbiciune, cu frică și cu mult tremur. Și discursul meu și predica mea nu au fost cu cuvinte ademenitoare
ale înțelepciunii omului, ci în demonstrarea Duhului și a puterii.” (1 Cor. 2: 3 și 4.) „Căci darurile și
chemarea lui Dumnezeu sunt fără pocăință.” (Romani 11:29.)

Acest Cântec a fost compus de un slujitor, în timpul adunării, din o Predica predicată despre „Marea Zi a
mâniei Sale”, acum douăzeci și șapte de ani.

În ziua îngrozitoare care urmează,

Când va suna trâmbița lui Gabriel
Și va chema lumea la judecată,
Oh! unde vom fi găsiți?
Vom plânge ca stâncile și munții
Să ne ascundă în ziua aceea,
De Cel ce vine în slavă
Cu toată lumina Lui strălucitoare?

Domnul vine în curând,

Conform cuvântului Său,
Să se răzbune pe cei răi
Și pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Oh! cine va putea atunci să stea în picioare

În acea zi îngrozitoare?
„Nu vei mai fi administrator!”
Va fi comanda severă.

Vom începe să tremurăm

În timp ce privim acea priveliște
Și să începem marșul nostru în suferință
Până în noapte veșnică?

Oh! ce priveliște groaznică!

Pentru unii se va împlini;
Și, Oh! fratele meu, sora mea,
Să fiu eu sau tu?

Oh! sufletele să fie treaz și lucrător,

Nu avem timp de pierdut;
Căci viața și moartea sunt înaintea noastră,
Oh! pe care o vei alege?

Atunci haideți să luăm toți avertismente,

Și ascultați chemarea Mântuitorului;
Fii îmbrăcat în podoabe albe,
Atunci vom fi pregătiți cu toții.

CAPITOLUL LXV.
Predica — Darul lui Dumnezeu: Hristosul Înviat, Care dăruiește viață, putere și daruri oamenilor

„Te-ai suit pe înălțime, ai luat prinși de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiți vor locui și ei lângă
Domnul Dumnezeu." Ps. 68: 18.
După toată viața lui Isus, după toate semnele, minunile și miracolele sale puternice, „Iată omul” „El a vorbit
cum n-a vorbit niciodată un om”, „Ce fel de om este acesta, că până și vânturile și marea îl ascultă.”

Dacă s-ar fi oprit scurt la Calvar sau la coborârea în mormântul rece, munca lui ar fi fost un eșec. Mulți
oameni se uită doar la Mântuitorul mort. Ei au doar o religie moartă: de formă și a faptelor. Nu au viață sau
putere. Amintiți-vă că Isus a adus viața și nemurirea la o lumină nouă, prin intermediul Învierii. Nu,
mormântul nu l-a putut ține, deși tot iadul era cu brațele întinse pentru a-L ține rece în moarte. O sută sau
mai mulți soldați înarmați stăteau în jurul mormântului, de teamă că discipolii săi îi vor fura trupul
neînsuflețit. Ei, de asemenea au pecetluit mormântul cu sigiliul guvernatorului și era condamnare la moarte
ruperea acelui sigiliu.
S-a dat o bătălie puternică. Toate armatele cerului au fost angajate în luptă cu hoardele iadului, în jurul
sicriului de stâncă, sau mormântului, unde au așezat trupul rece al lui Isus, Domnul nostru răstignit. Auziți
demonii: „L-am prins și îl vom ține captiv. Unde este prințul tău? Unde este al tău Rege?" Dar ascultă,
ascultă! Bătălia se întoarce, victoria este aproape, ajutorul vine. Domnul Dumnezeu Atotputernicul vine El
însuși, cu marele Său Înger, care dă înapoi piatra de la mormânt și se așază pe ea. Fața lui era ca un
fulger, a lui haine albe ca zăpada și de frica lui păzitorii s-au cutremurat. Au căzut și zac ca morți.

Dumnezeu, cu prezența Sa puternică, a trimis un mare cutremur și cu un strigăt mare asupra morții, a
iadului și mormântului, îl vedem pe Cuceritorul ieșind, ținând în mână cheile pentru a deschide închisoarea
morților. Vedem femeile, ultimele la cruce, primele la mormânt. Îngerul a spus: „Nu vă temeți, pentru că știu
că Îl căutați pe Isus, care a fost răstignit, El nu este aici pentru că a înviat. Veniți și vedeți locul unde zăcea
Domnul. Duceți-vă repede și spuneți ucenicilor lui că, Domnul a înviat.”

Pe când mergeau ele cu mare bucurie, Isus le-a întâlnit și le-a zis: „Nu vă temeți, ci mergeți și spuneți
fraților mei că îi voi întâlni în Galileea.” Femeilor le-au poruncit îngerii, iar mai târziu Domnul însuși, să
propovăduiesc prima veste a Învierii. Nu, dragă cititor, El nu este mort. Domnul a înviat într-adevăr. Oh!
lauda lui Dumnezeu pentru un Hristos viu, o Biserică vie și pentru Regele și Domnul nostru care vine în
curând. Laudă-l pentru Marea Cina de nuntă a Mielului, care va avea loc în curând în văzduh. 1 Thes. 4:
16, 17.

Mormintele au fost deschise și multe dintre trupurile sfinților, care au dormit în mormintele lor, s-au ridicat și
au ieșit după Învierea Sa și au intrat în cetate și s-au arătat multora. Biserica evreiască l-a părăsit pe
Domnul, iar el și-a luat Duhul de la ea. Timp de aproximativ patru sute de ani a fost în întuneric. Nu existau
profeți, nici preoți și nicio comunicare din cer, până la anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul, și nașterii lui
Hristos.

Se spune „Mulți dintre sfinți”, mulți ar însemna mii sau mai mulți, iar noi avem toate motivele pentru a crede
că cei mai mulți dintre acești sfinți erau profeți și preoți. Avraam, Isaac, Iacov și Iosif; și acei oameni sfinți
din vechime, care au vorbit, fiind mișcați de Duhul Sfânt, inclusiv Ioan Botezătorul, care a fost ulterior ucis
de dragul lui Isus.

Oh! Slavă Domnului pentru învierea acestor oameni puternici din vechime. Trupurile lor s-au ridicat și
duhurile lor s-au unit cu ele. Erau oameni vii, care respirau, și umblau, iar trupurile lor erau libere de
stricăciune. Priviți-i umblând pe străzile Ierusalimului, mergând dintr-un loc în altul și făcându-se cunoscuți.

Oh! Lăudați-L pe Dumnezeu pentru învierea trupurilor noastre și că ne vom cunoaște unii pe alții. Da,
diavolul le-a ținut trupurile captive sute de ani în mormânt. Dar iată că puternicul Cuceritor rupe lanțurile
care-i ținea robi de către diavol și de puterea mormântului, și ducând captivitatea în robie, i-a scos într-o
altă lume, în care, fără îndoială, Dumnezeu îi folosește într-un fel minunat, pentru a Lui glorie.

Nu i-a dus la cer când s-a dus El, căci nimeni nu se înălțase la cer. Cei care vor fi înviați la venirea Lui vor fi
primele roade ale Învierii. Nimeni nu a mers până acum în rai. Duhul sfinților de la Rusalii încoace, au mers
să fie cu Hristos. Pavel spune: știu și sunt încrezător în asta, când voi fi absent din trup, voi fi prezent la
Domnul.

S-a înălțat la Cer și a dat daruri oamenilor. Da, și rebelilor. Isus nu a avut toată puterea până după ce
Dumnezeu l-a înviat din morți. Nimeni nu ar putea avea darul lui Dumnezeu, Viața veșnică, până după ce
s-a născut din Duh.

Isus are toată puterea. El a fost înviat cu toată puterea. Duhul Sfânt a fost cu ucenicii, dar Isus a spus: „El
va fi în voi”. Când erau toți împreună, Isus s-a întâlnit cu ei și le-a deschis mințile spirituale. A suflat asupra
lor, și a spus: „Primiți Duhul Sfânt”. L-au primit și au devenit părtași ai naturii divine. Au primit darul lui
Dumnezeu, au fost luminați, și au strigat „Domnul meu și Dumnezeul meu”. Nimeni nu a mai avut această
experiență până în acel timp. Ei au devenit fii ai lui Dumnezeu prin noua naștere. A fost darul lui
Dumnezeu, Viața veșnică, „Da, și pentru cei răzvrătiți”. Acesta este cel mai important dintre toate cadourile.
Căci fără acest dar nu poți intra niciodată pe Porțile Perlate.
Când păcătosul își oprește răzvrătirea și se pocăiește, Dumnezeu îi dă credință să-L accepte pe Hristos.
Dumnezeu îi dă putere să devină fiu al lui Dumnezeu, care este născut nu din om nici din voia oamenilor,
nici din carne și sânge, ci prin puterea lui Dumnezeu. El nu mai este atunci un răzvrătit, ci un fiu, căci a
primit darul lui Dumnezeu și s-a născut din familia spirituală a lui Dumnezeu. Numele lui a fost scris în
registrul familiei, prin degetul lui Dumnezeu, și s-a declarat: „Acest om s-a născut în Sion”. El are lucrarea
terminată pe Calvar pentru păcat și necurăție, iar acum este a copil al lui Dumnezeu, gata pentru oricare
sau toate darurile botezului penticostal și putere. El este omul lui Dumnezeu.

Isus a primit daruri pentru oameni. Când Isus dădea ultima sa binecuvântare, pe munte, înainte de a se
suia la cer, le-a zis: „Rămâneți la Ierusalim până când fiți înveșmântați cu putere de sus. Veți primi putere
după ce Duhul Sfânt va veni peste voi. Atunci veți fi martori ai Mei. Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe
pământ. Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelie la fiecare făptură. Aceste semne îi vor urma pe cei
ce cred; (toți cei ce cred în Mine) Acestea sunt câteva dintre darurile pe care le voi oferi oamenilor: în
numele meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea orice otravă
mortală, aceasta nu le va face rău, ei vor pune mâinile peste bolnavi și se vor vindeca.”

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-a rostit Mântuitorul nostru pe pământ, înainte de a fi luat într-un
mod vizibil, în afara vederii lor. După aceea au primit botezul promis și cel mai mare dar, ei au plecat
propovăduind Cuvântul peste tot, Domnul lucrând cu ei, confirmând cuvântul cu semnele care urmează.

Ei nu L-au putut vedea pe Domnul în persoană ca în zilele trecute, dar au văzut semnele vizibile a
prezenței Sale invizibile.

Aceste semne și daruri puteau fi văzute și auzite cu ochiul și urechea naturală. Iisus era cu ei, cu toate
darurile și semnele și minunile și diversele lucrări ale Duhului. Cu acestea a confirmat și și-a pus pecetea
asupra adevărului și asupra predicării lor.

La Rusalii a trimis promisiunea tatălui. Duhul Sfânt a venit ca un vânt năvalnic și s-a așezat pe toate
capetele lor, ca niște limbi de foc despicate. Aceste limbi despicate au fost un semn al noilor limbi; erau
limbi de foc și ale Duhului. Pentru că toți au fost umpluți de Duhul și au început să vorbească așa cum le-a
dat Duhul rostirea.

Era vremea marii sărbători iudaice și a tuturor evreilor aparținând tuturor națiunilor de sub cer care au fost
adunați acolo și au văzut și auzit minunata arătare a Sfântului Duh și darurile și slava lui Dumnezeu. Au
rămas uimiți, spunând: „Ce înseamnă aceasta și cum auzim fiecare om vorbind în propria noastră limbă în
care ne-am născut?” Isus trimisese daruri pentru oameni şi femei. Duhul Sfânt venise să rămână. I s-a dat
acum fără măsură. Dumnezeu l-a trimis pe Petru la Cezareea pentru a organiza o trezire printre neamuri; și
pe când predica, Duhul Sfânt a căzut peste cei ce au auzit Cuvântul, pentru că ei a vorbit în limbi, și l-a
mărit pe Dumnezeu.

Duhul Sfânt a fost revărsat cu toate darurile asupra națiunilor dintre neamuri, în același fel cum la Rusalii
s-a revărsat asupra evreilor. „Căci promisiunea este pentru voi, pentru copii voștri și pentru toți cei ce sunt
departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru." O, Îl laud pe Dumnezeu,
iubiți frați, care va luat pe voi și pe mine.

Isus a trimis aceste daruri, cu toată puterea și slava penticostală. Trupurile noastre sunt Casa Puterii lui
Dumnezeu, ele sunt canalele prin care Duhul Sfânt să reverse în afară asemenea râuri de apă vie. „El a
vorbit despre Duhul Sfânt.”

„Pentru ca Domnul să locuiască printre ei.” Acesta este semnul lumii pierdute, că Dumnezeu este cu noi,
semnele prezenței Sale invizibile. Suntem un popor care trebuie să fim priviți cu uimire. „Iată-mă, Tată, și
copiii pe care mi i-ai dat.” Noi suntem ca semne și minuni în Israel de la Domnul oștirilor, care locuiește în
Sion, aici jos, nu în Cer.

„El a luat robia captivă și a dat daruri oamenilor. Pe unii i-a dat, apostoli; pe unii, profeți; iar unii,
evangheliști; iar unii, pastori și învățători”. Efe. 4: 8, 11. Acestea implică și includ toate darurile și lucrările
Duhului Sfânt. De ce a trimis el această putere și daruri oamenilor, fraților săi și bisericii? El spune pentru
desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos. Pentru a face pe sfinți,
oamenii lui Dumnezeu, desăvârșiți; pentru a-i conduce pe ei în aceeași putere și daruri penticostale.

Slujitorii au nevoie de ea și trebuie să aibă pecetea Duhului Sfânt, împreună cu toate aceste semne și
daruri, pentru a-i încuraja. Ele sunt semnele vizibile pentru lume, și pecetluire pentru ei, că Dumnezeu este
cu ei, lucrând împreună cu ei, confirmând cuvântul, cu semne vizibile.

Când ucenicii au fost puși în închisoare și viața lor a fost amenințată, datorită faptului că această mare
putere era cu ei, în vindecare și minuni, li s-a interzis să predice în numele lui Isus; căci ei au văzut puterea
ce venea din Numele lui.

Ei s-au adunat împreună și au știut că puterea lui Dumnezeu le-a cauzat toată persecuția lor. Ei știau că
dacă ar fi avut doar o formă de religie, negându-i puterea, nu ar mai fi avut probleme. Dar, iubiților, ei au
spus: „Vom fi fideli lui Dumnezeu. Vom propovădui Cuvântul chiar dacă murim.” Atunci s-au rugat
Domnului, zicând: „Doamne privește la amenințările lor; și dă slujitorilor tăi îndrăzneala de a predica
Cuvântul Tău, întinde-ți mâna Ta pentru a vindeca și îngăduie să se facă semne și minuni în numele
Sfântului Tău Fiu Iisus.”

Vedeți că acești slujitori aveau nevoie de putere pentru a le da îndrăzneală - pentru a sta lângă Isus, să
predice toate cuvintele acestei vieți. Când predicau ei știau că trebuie să vadă în adunare semnele
prezenței lui Hristos invizibil, care era prezent pentru a confirma cuvântul și mesajul lor. Isus spusese: „Voi
fi cu voi tot drumul până la sfârșitul veacului.” Apoi, asemenea lui Petru, ei le-au putut spune celor prezenți:
„Ceea ce vedeți, auziți și simțiți, este promisiunea Tatălui, este Duhul Sfânt”. Fiul a fost mulțumit de
rugăciunea lor, de credința și curajul lor și locul a fost zguduit - clădirea în care au fost adunați - și au fost
toți umpluți de Duhul Sfânt și au predicat cuvântul cu îndrăzneală.

Dragilor, vedeți, acesta a fost un botez mai mare. Aveau nevoie de el pentru a-i pregăti pentru munca pe
care o aveau de făcut. După aceasta au avut un succes mai mare. Dumnezeu a făcut semne puternice și
minuni prin mâinile apostolilor; mare frică a căzut peste toată biserica și mai departe peste toți cei care au
auzit și au văzut aceste lucruri. Au venit mulțimi de bărbați și femei, s-au adunat la Hristos și au fost
adăugați Domnului.

Mulțimi înseamnă mii. Au venit din Ierusalim și din toate orașele de jur împrejur, aducându-și bolnavii în
paturi și pătuțuri; plasându-le de-a lungul străzii, pentru ca umbra lui Petru care trece pe lângă ei să le
umbrească. Vezi că puterea a ieșit din trupurile lor, ca atunci când Pavel punea batiste pe trupul lui, și le-a
trimis la bolnavi și au ieșit dracii sau boala și s-au vindecat.

Oh! Slavă Domnului, eu sunt martor la aceste lucruri. Vedem același lucru astăzi, unele dintre cele mai
mari minuni ale vindecării și mântuirii pe care le-am văzut vreodată au fost făcute în același mod, la sute de
mile distanță. El a dat daruri oamenilor.

Citiți cu atenție capitolul al doisprezecelea din prima epistolă către Corinteni. Paul arată că biserica este în
posesia tuturor darurilor, puterii și a chemării și lucrării Duhului Sfânt. Că ele sunt în Trupul lui Hristos,
Biserica Sa. Oh! Prea iubiților, ar trebui să ajungem la aceasta, în toate locurile în aceste zile din urmă,
când Mireasa se pregătește. El spune că nu vrea să fim ignoranți referitor la darurile spirituale: „Râvniți cu
stăruință la cele mai bune daruri”, „Urmați caritatea” sau iubirea. „Doriți darurile spirituale”, pentru că
Dumnezeu le-a pus în biserică.

Cadouri și pentru cei răzvrătiți. Slavă Domnului, păcătosul nu mai are nevoie să fie răzvrătit, ci să cadă la
picioarele Lui și se rezolvă vechea socoteală. El spune că are un dar pentru tine. Oh, „Darul lui Dumnezeu
este viața veșnică”, iar atunci ești omul lui Dumnezeu. Nu mai ești un necunoscut sau străin, ci am fost
apropiați prin Sângele lui Hristos. Prin el vom avea acces la Tatăl printr-un singur Duh. Ești cetățean cu
sfinții și faci parte din Casa lui Dumnezeu; sunteți pietre vii în clădirea care este încadrată corespunzător
împreună; un templu sfânt în Domnul.
Frate, ești un fiu și un moștenitor al tuturor binecuvântărilor, darurilor și puterii penticostale. Aduceți cu
stăruință revendicările voastre la Curtea Cerului. Căutați botezul cu Duhul Sfânt și putere. Poți fi un stâlp în
templu lui Dumnezeu, înăuntru, să nu mai ieși niciodată afară. Fiți printre cei înțelepți, care vor cunoaște
despre venirea Domnului. Printre cei înțelepți care vor străluci ca strălucirea firmamentului. Fie ca toți cei
care citesc această predică să primească avertisment. „Cel ce cunoaște voia Mea și o face, nu va fi bătut
cu multe lovituri.”

Voi fi gata când va veni Mirele,

Voi fi gata când va veni Mirele,
Fie amiază sau noapte,
Voi fi îmbrăcat într-un alb fără pată,

Să-mi aprindă lampa toată,

Când El vine.
În Marea Dimineață Triumfătoare,
Când îl auzim pe Mire strigând

Și morții răscumpărați în Hristos vor învia,

Vom fi transformați în viață nemuritoare,
Într-o clipă din ochi,
Și-L vom întâlni pe Iisus în văzduh.

Cu toții ne vom ridica în întâmpinarea Lui,

Cu toții vom merge să-L salutăm,
În dimineața când morții în Hristos vor învia,
Și va avea loc Cina nunții în cer.

Capitolul LXVI.
Predica — Schimbarea la Față de pe Munte; sau Vindecarea lunaticului, un tipar pentru răpirea
iminentă a sfinților, legarea lui Satana și distrugerea lui Antihrist și a armatei sale

„Adevărat vă spun că sunt unii care stau aici, care nu vor gusta moartea, până când îl vor vedea pe Fiul
Omului venind în Împărăția Sa”.

„După șase zile, Isus a luat pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele său, și i-a dus sus pe un munte înalt,
deoparte, și a fost schimbat înaintea lor; și a Fața Lui a strălucit ca soarele și hainele Lui erau albe ca
lumina. Și iată, Moise și Ilie li s-au arătat, vorbind cu El.” (Mat. 16:28 și 17:1, 2, 3.)

Isus spune că cei înțelepți vor ști când suntem în timpul sfârșitului sau în zilele Fiului Omului. Ei vor ști când
Isus va veni pentru Mireasa Sa. Cuvintele textului vin în tonuri răsunătoare la această generație care
trăiește astăzi. Ei nu vor gusta moartea până când nu vor (mai degrabă noi) să-L vadă pe Isus venind în
toată Slava Lui. Știm după toate semnele și prin împlinirea tuturor profețiilor, că Venirea Lui este aproape,
chiar la ușile noastre. Daniel a spus că niciunul dintre cei răi nu va ști; nimeni decât cei înțelepți; cei care au
fost botezați cu Duhul Sfânt și putere; cei pe care Dumnezeu îi pecetluiește cu lucrurile profunde ale lui
Dumnezeu, cu lucrurile Duhului lui Dumnezeu. Dumnezeu dezvăluie secretele Sale acestei generații acum;
a stării lumii și a copiilor Domnului și a timpului și a felului în care va fi venirea Lui; și a viitorului; când vom
sta cu El pe Tronul Său, executând judecăți asupra lumii și asupra lui antihrist și a armatei sale. Și despre
cum noi vor domni ca regi și preoți, cu putere și autoritate, timp de o mie de ani, cu Hristos pe pământ.
Aici, în școala Duhului Sfânt, este locul în care absolvim, ne vom obține diploma, și vom fi promovați la o
poziție înaltă, când va veni Isus. Isus a rostit aceste cuvinte. Nu trebuiau să guste moartea până nu au
văzut o mică imagine a venirii Sale glorioase; niciunul din cei care au auzit nu au înțeles; dar după șase
zile, a dezvăluit secretul doar celor trei. Aceste șase zile se aplică la noi, ca fiind un timp scurt, cel mult
câțiva ani. Dintre toți adepții lui și toți ucenicii, el s-a încrezut doar în trei cu aceste adevăruri profunde și
glorioase și i-a socotit vrednici să-i vadă slava. Nici măcar nu trebuiau să spună nimănui despre această
minunată manifestare a glorioasei sale împărății care vine. Acest lucru demonstrează că dintre toți oamenii
botezați ai Domnului, doar foarte puțini vor fi dintre Înțelepți, din Mireasă, care vor sta cu El pe tronul Său.

I-a luat pe cei trei de la toți ceilalți, deoparte, sus pe un munte înalt. Munte înalt înseamnă Dealul Domnului,
sau Manifestarea Fiilor lui Dumnezeu sau Răpirea la cer. Isus a fost transfigurat, schimbat și glorificat
înaintea lor. Strălucea la fel de strălucitor ca soarele. Hainele lui erau mai albe decât lumina, strălucind cu
toată gloria cerului. Era o mică imagine a gloriei sale viitoare; și slava și strălucirea sfinților Săi, care vor
cuprinde sau vor alcătui împărăția Lui; pentru că trupurile noastre vor fi schimbate și făcute ca trupul Lui
glorios. Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea firmamentului.

Marele Dumnezeu, Tatăl Iubitor, a strigat din norul strălucitor care era peste ei, recunoscându-l pe Fiul
Său; arătând cum va veni El în toată gloria Tatălui Său. Că Tatăl nostru iubitor va veni să întâmpine
Mireasa, Soția Mielului, și s-o însoțească înapoi în Oraș, la Căsătoria din cer, cu toată muzica și gloria
Lumii Eterne.

Lumea nu a fost tulburată, nici unul dintre ei nu a văzut sau a știut unde plecaseră Isus cu ucenicii lui. Ei nu
știau sau nu vedeau nimic din luminozitate sau slava care se vedea pe munte. Va fi exact la fel, când Isus
vine, nimeni nu va vedea, nici nu va ști nimic despre răpirea glorioasă, până când toți sfinții vor merge în
slavă. Atunci le vor lipsi și își vor aminti ceea ce noi le-am spus și atunci își vor da seama ce au ratat.

Împiedicătorul, Duhul Sfânt, va urca cu Mireasa, apoi Diavolul va fi eliberat. Antihristul își va arăta puterea.
Marele Necaz va izbucni într-o furie îngrozitoare peste o lume pierdută. Timpul în care Iisus și ucenicii Săi
au fost pe munte, reprezintă timpul în care diavolul este liber precum și timpul îngrozitoarei persecuții a
sfinților de către Antihrist şi oastea lui, un asemenea timp de necazuri cum n-au fost și nu vor fi niciodată.
În imaginea diavolului în nebun, pe care Isus l-a găsit când a coborât de pe munte, observați că a fost o
mare zarvă, ucenicii păreau că sunt speriați și că și-au pierdut credința. Cei de la putere își vor arăta
autoritatea, ei îi vor persecuta pe creștini, aruncându-i în foc, aruncându-i în apă; încercând în toate felurile
să-i pună la moarte, pentru că nu au primit semnul fiarei. Când Iisus se va întoarce cu mireasa Sa, toată
lumea îl va vedea pe El și cei ce au scăpat de persecuții se vor grăbi la el pentru milă și iertare. Faptul că
Isus a scos diavolul din nebun și i-a spus să nu mai intre în el, îi arată puterea asupra diavolului, Bătrânul
Șarpe. El îl va lega și arunca în groapa fără fund și el va nimici pe Antihrist și toate armatele sale.

În capitolul al cincisprezecelea al cărții Faptele Apostolilor, Iacov spune (versetul 12): „Simon a declarat
cum Dumnezeu la început a vizitat neamurile, pentru a scoate din ei un popor pentru numele Lui” (versetul
16). „După aceasta mă voi întoarce și voi zidi din nou cortul lui David, care a căzut; și voi zidi iar ruinele lui
și îl voi ridica, pentru ca restul oamenilor să caute pe Domnul, și toate Neamurile, peste care este chemat
Numele Meu, zice Domnul, care face toate aceste lucruri."

Vedeți că din toate națiunile, va rămâne un popor care va căuta pe Domnul, pentru că spune, Neamurile
care cheamă numele Lui. Apoi toate neamurile sau triburile evreilor îl vor căuta pe Domnul. O treime din tot
pământul va trece prin sau va supraviețui necazurilor sau focurilor judecăților și Îl va căuta pe Domnul.

În capitolul al nouăsprezecelea al cărții Apocalipsei Ioan spune: (versetele 11 și 14) „Și am văzut cerul
deschis și iată un cal alb; și cel ce stătea peste el a fost numit credincios și Adevărat. Pe capul lui erau
multe coroane. Și era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Și oștile care erau în ceruri L-au urmat pe cai
albi, îmbrăcați în in subțire, alb și curat (versetul 17). Și am văzut un înger stând în soare; iar el a strigat cu
glas tare, zicând să toate păsările care zboară în mijlocul cerului, veniți și adunați-vă împreună la cina
marelui Dumnezeu”.

Isus vine să-și ia un popor pentru numele său. Mireasa ia numele soțului ei. La sfârșitul timpului de necaz,
el se întoarce cu mireasa sa, îmbrăcată în alb, pe cai albi ai puterii, purității, onoarei și gloriei, pentru a
lupta ultima bătălie, distrugând armata lui Antihrist, El preia stăpânirea întregului pământ și își stabilește
împărăția mileniului, timp de o mie de ani, după ce două treimi din întreg pământul este distrus. O treime va
trece prin marele necaz, astfel încât restul oamenilor să-L caute pe Domnul, precum și neamurile asupra
cărora este chemat Numele Meu. Deci vedeți că nu numai evreii, ci toate națiunile pământului, Neamurilor,
care cheamă numele Lui, vor auzi glasul profetului.

Toți aceștia vor fi martori la Bătălia Zilei Mari și vor vedea Cina Marelui Dumnezeu, când sângele va curge
până la frâiele cailor. Mergi mai departe cucerind pentru Isus, până când vei birui orice dușman și vei
aduce întreaga lume înapoi la Dumnezeu; când slava lui Dumnezeu va acoperi pământul, precum apele
acoperă puternicul adânc.

Glasul laudei se va ridica de la răsărit până la apusul soarelui, când Iisus cu sfinții Săi glorificați vor domni
ca regi și preoți pentru o mie ani. O, cititorilor, să ne pregătim ca să putem scăpa de toate aceste lucruri
care sunt venind pe pământ și să fie prinși să-l întâlnească pe Mire în văzduh.

Două treimi din oameni vor muri de foamete, ciumă, război sau cutremure sau vor fi distruși de Antihrist,
sau uciși în această ultimă bătălie a Marii Zile a Domnului celui Atotputernic, când sângele va ajunge până
la frâiele cailor. Oh, în numele lui Dumnezeu, cititorule, vei scăpa tu din acea zi îngrozitoare și vei fi gata
să-L întâlnești pe Domnul când va veni în marea sa putere să domnească pe pământ o mie de ani?

Și se va întâmpla că oricine nu va auzi glasul profetului, va fi nimicit din mijlocul poporului sau izgonit. Azi
este ziua al mântuirii, nu vă împietriți inimile, ca să nu fiți nimiciți. Auzi-l strigând astăzi.

Capitolul LXVII.
Predica — Ultimul avertisment pentru epoca neamurilor; Manifestările Puterii Duhului Sfânt fiind
ultima chemare a lui Dumnezeu la mântuire

„Căci Domnul Se va scula, ca la muntele Peraţim, şi Se va mânia, ca în valea Gabaonului, ca să-Și facă
lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. Acum, nu batjocoriți, ca nu
cumva să vi se strângă mai tare legăturile; căci am aflat de la Domnul Dumnezeul oștirilor că nimicirea
întregii țări este hotărâtă.” (Isaia 28: 21, 22.)

În toată istoria Bibliei și în toate relațiile lui Dumnezeu cu lumea, el a trimis și le-a oferit îndurare și eliberare
mai întâi și a făcut totul pentru a-i convinge pe ei să se încreadă și să asculte de El și să scape de
judecățile viitoare. Dar ei au continuat să păcătuiască, până când mânia înăbușită a lui Dumnezeu s-a
revărsat și toți au fost distruși. Cu o mână puternică și o putere supranaturală, el a fost cu poporul Său în
Duhul judecății și al întăririi a celor care au îndreptat lupta către poartă.

Când Mila a încetat să mai fie o virtute, Judecățile au venit ca o pustiire și Distrugerea ca un vârtej și apoi Îl
auzim spunând: „Mă vei căuta devreme, dar strigătele tale vin prea târziu și nu voi răspunde. O să râd de
calamitățile tale și te voi batjocori când va veni frica ta.”

În toate pericolele amenințate și în mijlocul judecăților îngrozitoare, Domnul a făcut ca prezența lui
supranaturală să fie văzută în semne prin copiii săi; în timp ce arătând mânie, el și-a făcut lucrarea ciudată
prin și de către Duhul Sfânt.

Cu toate aceste avertismente trecute și exemple de milă și calamități îngrozitoare care au urmat, sau au
urmat glasului iubitor al lui Dumnezeu, chemându-i atât de tandru, din căile lor rele, să alerge către brațele
lui întinse; cu toate aceste avertismente din trecut și exemple, lumea săracă, orbită, desfrânată nu ia și nu
va lua învățătură, ci după șase mii de ani ea continuă să păcătuiască; ba mai mult, pare să ia conducerea
de la Dumnezeu, spunând: „Dumnezeu nu știe, nu-i pasă, vom conduce noi înșine mașina.” Ei aleargă
sălbatic după bogăție și formă, venerând înțelepciunea oamenilor și a acestor puteri mărețe date de
invenții. Chiar și în închinarea lor mărturisită, au părăsit Capul Izvorului Apelor Vii și au săpat puțuri, puțuri
sparte, care nu vor reține apă. Ei și-au întors spatele către Dumnezeu și au întors fața spre soarele
înțelepciunii și puterii omenești care s-a înălțat și i-a orbit, astfel încât să fie mulțumiți de zeii aceste lumi.

Ascultați una dintre ultimele note de avertizare, venită de la Tronul Etern, de la Tatăl cel iubitor: „Degeaba
îmi slujiți în felul acesta, urmărind doctrinele și tradițiile oamenilor; care vor pieri odată cu folosirea lor.”
Vremea lucrurilor fără importanță s-a terminat. Dumnezeu cheamă clasa Ilie, care sunt îmbrăcați cu
puterea lui Dumnezeu și pe regele Ahab să se întâlnească față în față și să-și încerce zeii. Trebuie să ne
oprim și să ne punem zeii la încercare; iar celui care răspunde prin foc, îi vom sluji, acesta este testul lui
Dumnezeu.

Se va întâmpla, în zilele de pe urmă, zice Domnul, voi încerca orice făptură, cu sabia și cu focul și cei uciși
de Domnul vor fi mulți. Sabia este Cuvântul lui Dumnezeu. Focul este Duhul Sfânt. Ucișii Domnului sunt cei
care cad sub condamnare, sau ca oameni morți, sub puterea lui Dumnezeu. El își va trimite săgețile;
Cuvântul Său s-a înmuiat în sângele lui Isus, este tras cu fulgerul puterii lui și el îi va răni la cap pe
dușmanii regelui. Aceștia vor cădea la picioarele lui. O, lăudați-i numele, când Dumnezeu are calea Lui,
pământul de sub cort arată ca un câmp de luptă; bărbați, femei și copii întinși în toate părțile, care arată ca
niște oameni morți.

Conform cuvântului lui Dumnezeu, vremea necazului, așa cum oamenii nu au văzut niciodată, sau să fi
auzit, ori vor mai vedea vreodată, a început deja și se va termina cu bătălia Marelui Dumnezeu. Suntem în
ultimele zile ale pregătirii lui, iar Isus vine în curând pentru Mireasa Sa, (I Tes. 4: 16,17), iar ea se
pregătește. El își trimite îngerii, ai Lui slujitori, cu sunetul trâmbiței chemând pe aleși laolaltă, ca să putem
toți să fim botezați cu o singură credință, cu un singur duh și cu o singură minte; ca noi să fim printre cel
Înțelept, care vor străluci ca strălucirea întinderii Cerului.

În capitolul din care este preluat textul, care se referă la ultima biserică sau cea din Laodicea, care este via
pământului, vița plantării omului, El arată asta în distrugerea îngrozitoare în care ea va fi complet distrusă,
sfinții care vor fi cu ea, vor fi îmbrăcați cu putere.

Căci Domnul Se va scula, ca la muntele Peraţim, şi Se va mânia, ca în valea Gabaonului, ca să-Și facă
lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit, în Ultima Chemare a
Milostivirii. El va agita elementele. „Iată, Domnul are o furtună puternică și măreață, de grindină și
nimicitoare furtuni, de inundații, de ape puternice care copleșesc pământul.” El va aduce necaz asupra
oamenilor, pentru că au păcătuit împotriva lui Dumnezeu și sângele lor va fi vărsat ca țărâna, iar carnea lor
ca bălegarul; nici aurul sau argintul lor nu va fi capabil să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului. El se va
ridica în mânia lui şi va lucra lucrarea lui ciudată.

El îi va ajuta pe sfinții săi astăzi, așa cum a făcut cu Iosua la Muntele Perazim și la Gabaon. El va aduce
împreună puterile Cerului, elementele distructive, la să-și îndeplinească lucrarea prin sfinții săi. Oștile
dușmanilor se adunaseră împotriva lui Iosua. El a cerut ajutorul Domnului. Domnul i-a spus să nu se
apropie de ei, ci să-și retragă forțele înapoi și să treacă pe sub duzi și să nu le acorde atenție dușmanilor,
ci să se odihnească și să aștepte până când va auzi zgomot de mers la nivelul vârfurilor duzilor; atunci va
trebui să-și ia armata și să plece la luptă și să meargă după vrăjmaș, căci Domnul va merge înaintea lor și
va lovi oștile filistenilor. Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci Eu îi voi nimici, îi voi da în mâna Ta.
Nu va sta niciun om înaintea ta.”

Vrăjmașul adunase cinci regi cu toate armatele lor și erau siguri victorie. Ei se încredeau în brațul cărnii,
dar Dumnezeul cel Puternic al Cerului venea cu armatele lui. Dușmanii au auzit zgomotul marilor oști,
mergând în vârfurile copacilor, sunetele războiului, ale armatelor care se apropie. Dumnezeu a creat
confuzie în ei și s-au înspăimântat, pentru că au crezut că Iosua a angajat toate armatele din țară împotriva
lor.
A fost nevoie de mare credință pentru ca Iosua să asculte de glasul lui Dumnezeu și să se odihnească atât
de nepăsător sub copaci, când oștile dușmanilor erau gata să-i nimicească, dar el știa că bătălia era a
Domnului și că, dacă nu lupta pentru ei, ei erau pierduți.

El aștepta ajutor din cer, armatele cerului se coborau să-și ducă bătăliile și ei trebuiau să aștepte până
când au auzit sunetul de marș, huruitul de care și zgomotul oștirilor în marș. O, da, Dumnezeul oștirilor le-a
dat biruința și ei au fugit dinaintea Domnului. Domnul I-a urmărit și a aruncat din cer pietre mari, încât au
murit mai mulți oameni din cauza pietrelor de grindină decât de sabie.

El își va lucra Lucrarea ciudată, ca în Gabaon; bătălia era în curs. Inamicul era puternic, înfrângerea era
sigură, cu excepția cazului în care Domnul Oștirilor venea în ajutor; singura speranța era ca Dumnezeu să
facă o minune, să facă un act ciudat.

Domnul i-a spus lui Iosua să poruncească soarelui să stea pe loc, iar soarele a stat pe loc în mijlocul
cerurilor, și nu a coborât o zi întreagă. Și să comande luna să stea pe loc și să nu coboare până nu au
obținut o victorie.

Nu a existat o zi ca aceasta înainte, în care Domnul să asculte glasul omului. Domnul a luptat pentru ei. El
spune că se va ridica în mânie și își va lucra Ciudata Lucrare, faptele sale ciudate, așa cum a făcut în
Gabaon, întregul ținut va fi distrus. El va scăpa repede de tot pământul. Două treimi din triburile pământului
vor pieri de furtuni, cutremure, grindină, cicloane, inundații, ciumă și foamete, în această perioadă de
necaz. Apoc., 16: 20. „Și a căzut peste oameni din cer o mare grindină: fiecare piatră din jurul lui cântărea
un talent (o sută de livre sau mai mult). Iar oamenii l-au hulit pe Dumnezeu din cauza grindinei, căci
năpasta era mare”.

Întrucât Dumnezeu își revarsă Duhul în aceste zile din urmă (vezi Fapte 2: 17) ale Ploii târzii și poporul său
caută și primește botezul Sfântului Duh, cu toate darurile și binecuvântările penticostale, Dumnezeu s-a
ridicat și își face lucrarea lui ciudată, faptele lui ciudate, faptele apostolilor prin sfinții botezați ai lui
Dumnezeu.

Când Duhul Sfânt a venit în ziua Cincizecimii ca un vânt năvalnic, aceasta a fost Actul său ciudat, ca
armatele lui în vârfurile copacilor. Când au văzut limbile de foc pe capetele celor o sută douăzeci de
ucenicii, și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, așa cum le-a dat Duhul,
acesta a fost actul ciudat al lui Dumnezeu, al lui Lucru ciudat.

În timp ce Petru predica în casa lui Corneliu, Duhul Sfânt a fost turnat peste toți, și au vorbit în limbi noi și
L-au mărit pe Dumnezeu. Acesta a fost Lucrarea ciudată a Lui, actul Său ciudat. Când paralizatul și-a luat
patul și a ieșit, toți oamenii au strigat cu a glas tare, dând slavă lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu a căzut
asupra tuturor. Au mers încet, spunând: „Am văzut lucruri ciudate astăzi”. O, Slavă Domnului. Lăudați pe
Sfântul Lui Nume pentru totdeauna.

Aceasta este ziua, acesta este timpul despre care se vorbește. S-a ridicat în măreție, ca un om minunat al
puterii și al războiului. Ascultă Duhul Cuceritorului: „Suie-te poporul meu, vino la ajutorul Domnului,
împotriva celor puternici.” Diavolul este puternic în aceste zile din urmă, dar lupta este a Domnului.

Nu numai împotriva noastră s-au adunat oștirile, ci împotriva Domnului oștirilor. Căpitanul oștirilor
Domnului, a coborât să lupte în luptele noastre. El este în mijlocul nostru. El merge înaintea noastră cu o
sabie cu două tăișuri, El a plecat cerurile și s-a coborât. El face oamenii să tremure. El mișcă munții de
greutății și de păcate, ai tumorilor și ai cancerelor. El este gata să distrugă lucrările diavolului și să
zdrobească inimile de piatră.

Da, Domnul aduce puterile cerului și elementele distrugătoare împreună. Ridicându-se în mânia lui. Când
judecățile Lui vor fi pe pământ, unii se vor pocăi. Da, vedem marea calamitate, scufundarea navei puternice
(S.S. „Titantic”) provocând muncă, beznă și întristare și trezirea oamenilor din întreaga lume. Vedem
grozave pierderi de vieți omenești în inundații, incendii și cutremure. Vedem furtunile terifiante și cicloane.
Bărbații și femeile devin palizi de frică, privind și întrebându-se ce se va întâmpla mai departe. Da, Domnul
lucrează cu elementele și Lucrarea ciudată a Duhului Sfânt prin copiii săi. Marea lucrare de a da Ultimul
Avertisment, Ultima Chemare pentru a scăpa de aceste lucruri care vin pe pământ și să stea înaintea
Domnului la venirea Lui. El își trimite îngerii Săi, sfinții Săi, cu sunetul unei trâmbițe mari.

Evanghelia este trâmbița și se sună în Sion. „Sunați un semnal de alarmă în Sfântul meu Munte." Să
tremure toți oamenii. Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape, chiar la ușile tale. Este Ultima
Chemare de a fi mântuit, înainte să vină marea și notabila zi a Domnului. „De aceea, nu fiți batjocori, ca nu
cumva legăturile voastre să fie întărite, căci am auzit de la Domnul o consumare hotărâtă asupra întreg
pământul.”

Cu toții putem vedea Lucrarea ciudată, în lucrările Duhului Sfânt prin, și cu, sfinții botezați. „Peste tot se
vorbește împotriva acestei secte.” (Faptele Apostolilor 28:22.) Lucrările Duhului Sfânt sunt o nebunie
pentru oameni. Ei strigă și spun: „Sunt beți;” dar nu cu vin sau băutură tare. Ei spun: „Ei sunt hipnotizați și
vrăjiți.” Mulți sunt batjocoritori, văd ciudatul și supranatural cu ochiul natural, și aud cu urechile lor, lucrările
minunate lui Dumnezeu. Ei mărturisesc că a existat și este o mare putere. Ei nu pot nega acele mari
miracole. Îi face să se teamă și să tremure; dar mulți se întorc, pleacă de sub convingere și devin
batjocoritori.

Ei comit păcatul de neiertat și legăturile lor sunt întărite, așa încât sunt pierduți pentru totdeauna. Domnul
spune că îi va mistui în mânia Sa. Nu vor mai batjocori atunci când ciclonul urlă cu furie, când pământul se
legănă și se clatină sub cutremur. Dar acum batjocoresc mult și spun despre lucrarea ciudată ciudat și
supranaturală: „Este adevărat că se face o lucrare, dar aceasta este lucrarea diavolului”.

Daniel, în vedenie, a auzit pe un sfânt întrebând pe altul: „Când vor înceta toate aceste minuni? Răspunsul
a fost „Când va fi reușit să împrăștie puterea poporului sfânt, atunci toate aceste minuni vor înceta”.
Evanghelia Împărăției care vine trebuie mai întâi propovăduită, ca mărturie pentru toate națiunile.
Dumnezeu vrea să aibă mulți martori din fiecare națiune, limbă și popor de pe pământ.

Aceste semne, minuni, lucrări, demonstrații și puterea Sfântului Duhul, prin sfinții botezați, trebuie
răspândită. Aceasta este munca noastră de astăzi, chemând împreună pe aleși, ca să poată vedea, simți și
să primească botezul și să fie pecetluiți cu cunoștința. Ca să fie printre cei înțelepți care vor cunoaște când
Isus va veni, ei vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui nostru.

Domnul oștirilor este cu noi astăzi, pentru o cunună de slavă și o diademă de frumusețe pentru restul
Poporului Său și cu mare putere pentru cei care presează lupta până la porți. El își dă înțelepciunea celor
slabi; celor care în mod natural nu au înțelepciunea acestei lumi, el ne învață cunoașterea și ne face să
înțelegem.

Cei care sunt înțărcați de lapte; copiii mici și cei care nu sunt învățați; revelându-se și manifestându-se lor.
Da, el dezvăluie lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, vorbind în limbi noi, după cum le dă Duhul să
vorbească, arătând lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

El vorbește în alte limbi fluent, clar și distinct, și cu putere, ceea ce nimeni nu poate învăța la școală decât
după mult timp. Cu buze bâlbâite și alte limbi îi voi vorbi acestui popor, totuși cu toate acestea nu va crede.
O, cititori! nu fiți batjocori ca nu cumva legăturile voastre să se întărească, ca nu cumva să fiți mistuiți.
Ascultă-L spunând așa. Ascultă, frate!.

Pavel spune, referindu-se la acest avertisment, la sute de ani după ce a fost rostit în avertisment solemn
din partea profetului, că este unul dintre ultimele semne, că Dumnezeu dă către lumea pierdută că
Dumnezeu se mișcă în mijlocul lor și că Isus vine. Da, este un semn special că Isus va veni în curând (I
Tes. 4: 16). Cu toate acestea, tot nu vor crede. Ai grijă cum auzi; cum te comporți. Este Ultima Chemare.
Dumnezeu își lucrează Lucrarea ciudată și Actul său ciudat. Duhul Sfânt este văzut în multe moduri. El
este văzut în lumini strălucitoare, în bile de foc, în sute de stele și în cete de îngeri peste, și în cort în
întâlnirile noastre.

Domnul oștirilor spune că va lucra, așa cum a făcut când au stat soarele și luna la porunca lui Iosua. Nu
vom fi surprinși de nimic din ceea ce Dumnezeul nostru face. Poporul lui este un popor al puterii. „Toate
lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne; și sfinții tăi te vor binecuvânta”. Ei vor vorbi despre slava Împărăției
Tale, și vor vorbi despre puterea ta. (Psalmul 145: 10, 11.)

CAPITOLUL LXVIll.
Predica — Biserica și viitorul ei glorios

„Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel
ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:  „Știu faptele tale: iată, ți-am
pus înainte o ușă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puțină putere, și ai păzit Cuvântul Meu
şi n-ai tăgăduit Numele Meu. Iată că îți dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei și nu
sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, și să știe că te-am iubit.  Fiindcă ai
păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca
să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce
va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieși afară din el. Voi scrie pe el
Numele Dumnezeului Meu şi numele cetății Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din
cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.” Apoc.3: 7-12.

Aici Isus însuși îi dă lui Ioan o descriere a bisericii din Filadelfia, nume care semnifică iubire. „O biserică
glorioasă, care nu are pată, nici riduri sau ceva de genul acesta; ci că trebuie să fie sfântă și fără cusur”.
Efe. 5: 27. Ea trebuie să fie o biserică glorioasă, fără pete sau riduri sau așa ceva. Sfântă și fără cusur. Oh!
frate, înseamnă mult să fii membru al acesteia biserică. Cartea Apocalipsa este cea mai minunată din Noul
Testament. Isus i-a spus lui Petru ca răspuns la întrebarea lui: „Și cu omul acesta ce va fi?” „Dacă vreau să
rămână până vin eu, ce-ți pasă ție? Tu Urmează-mă.” Vestea a mers că Ioan nu va muri niciodată.

Când Ioan era destul de bătrân, dușmanii lui Hristos au încercat să-l omoare. L-au aruncat într-un vas cu
ulei clocotit, dar Domnul nu a lăsat să-i facă rău. Atunci ei s-au speriat și l-au alungat pe insula singuratică
numită Patmos și a fost lăsat acolo să moară. El fusese un martor atât de adevărat pentru Isus, și cuvântul
Său, că aceasta a fost cea mai întunecată oră din viața lui; dar era singur cu Dumnezeu, plin de Duhul.

Cartea Apocalipsa este o carte minunată. La aproximativ șaizeci și patru de ani după ce Ioan, și ceilalți
ucenici, L-au văzut pe Isus urcându-se la cer, s-a întors pe pământ, la Ioan, și i-a dat imagini minunate ale
stării și lucrării bisericii, de la Rusalii. Oh, ce putere! Ce forță! Ce lumină, în acele zile negre! Toate lucrurile
sunt posibil pentru cel ce crede.

Isus s-a întors la Ioan în toată puterea și slava Sa împărătească. El fusese plecat a perioadă lungă de timp.
Schimbarea a fost atât de mare, încât John s-a simțit atât de mic în prezența lui, încât când L-a văzut, a
căzut la picioarele Lui ca un mort. Ioan a spus: El și-a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: „Nu te teme,
pentru că sunt viu în vecii vecilor. Ioan, mă cunoști? Am pescuit împreună, am mers împreună și am dormit
împreună. De multe ori ți-ai sprijinit capul obosit pe sânul meu.” Putem oare să ne imaginăm bucuria când
Ioan a auzit glasul vechi al Galileanului, care liniștise temerile lor atât de des, când vocea dulce a spus „Eu
sunt. Nu te teme!. Eu revin să-ți aduc mesaje importante, vreau să scrii tot ce auzi, și trimite-le la bisericii”.

Primele trei capitole din Apocalipsa prezintă progresul trupului lui Hristos, sau biserica, de la vremea când
ea a fost întemeiată la Rusalii până la ultimul biruitor, și până la capăt, unde biserica este dusă în slavă și
așezată mai departe pe Tron cu Isus, executând judecata asupra lumii pierdute; și arătând toate care o să
aibă loc până la sfârșitul celor o mie de ani. Primul lucru pe care l-a auzit Ioan a fost o voce mare, ca o
trâmbiță. S-a uitat de unde a venit vocea, și a văzut șapte sfeșnice de aur, reprezentând șapte biserici, sau
creștini până la ultimul. L-a văzut pe Isus în mijlocul sfeșnicelor, în toată puterea și slava Lui.

Ochii Lui erau ca o flacără de foc. Picioarele Lui ca un cuptor aprins. Vocea Lui ca sunetul multor ape; în
mâna Sa dreaptă ținea șapte stele; din gura Lui ieșea o sabie cu două tăișuri. Fața lui era ca soarele care
strălucea în toată puterea lui. O, slavă lui Dumnezeu! Ce prinț! Ce rege! Ce Putere vie făcătoare de minuni
este Hristosul nostru, în biserica Lui, în noi, sub noi, în jurul nostru, ca un zid de foc!

El ne arată cele mai mari încercări ale noastre, iar bătăliile vor fi cu diavolul în dușmanii lui Hristos și ai
adevăratei Sale biserici. Dar auziți-l spunând: „Iată, îi voi face să vină, și să cadă la picioarele noastre și să
recunoască că Dumnezeu ne iubește și că noi suntem adevărații Lui martori.”

Hristos este judecat pentru onoarea și slava Sa, ca niciodată înainte. Când așa-zișii „mari predicatori”
neagă Sângele ispășitor și totul, în afară de litera moartă, auzi-L spunând: „Eu țin Cheia, o voi deschide
pentru tine”. Nici un om sau putere nu poate închide ușa împotriva noastră. Vom ține cuvântul Lui și nu îi
vom tăgădui numele și nu vom fi rușinați de lucrările lui.

El ne avertizează că vom avea necazuri, vom fi persecutați, denaturați de falși profeți, care se numesc
evrei sau mari creștini, și conducători, dar care sunt din sinagoga lui ‘Satana, care mint și nu spun
adevărul. Ieșiți din biserica din Laodicea și deveniți filadelfiani. Al patrulea capitol din Apocalipsa arată
Răpirea sfinților și că scaunul lor este pe Tronul Său. Isus dă descrierea bisericii în întregime. Aceasta se
aplică și mesajul Lui este pentru noi, cei care trăim astăzi pe pământ. Biserica Laodiceană este ultima sau
marea biserică a zilelor noastre, inclusiv toate organizații, sau organisme din lume, având o formă
frumoasă de evlavie, dar negând puterea acesteia; „De la astfel de învățătură întoarce-te!”.

Există o cădere de la doctrina lui Hristos și de la Duhul Sfânt, şi puterea apostolică, şi înțelepciune, la o
formă rece, şi la o învățătură a doctrinele și tradițiile oamenilor. „Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:  „Ştiu faptele
tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece,
nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit, şi nu duc lipsă de
nimic”, şi nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățat
prin foc, ca să te îmbogățești; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă rușinea goliciunii
tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toți aceia pe care-i
iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăiește-te! Iată Eu stau la ușă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi
deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe
scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de
domnie.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”. (Apoc. 3:14- 22).

Aceasta este ceea ce ne preocupă. Dumnezeu își cheamă poporul din ea. Mii au auzit chemarea: „Ieșiți din
ea, poporul meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu primiți din plăgile ei.” Urmează ultimul apel.
Domnul strigă cu glasul tunetului, prin Mireasa sa, „Ieșiți repede afară”. Poți să ai timp să fii un biruitor în
Templul Dumnezeului meu și despre acesta el spune: „Nu va mai ieși.”

Mireasa trebuie să absolve cu cele mai înalte onoruri ale Duhului Sfânt. Cei care stau pe Tronul Său vor
avea cel mai înalt rang din întreaga familie a lui Dumnezeu. Ei vor fi moștenitori ai lui Dumnezeu, egali cu
Hristos; ei vor avea putere împărătească cu Hristos să conduce popoarele o mie de ani. Ei sunt numiți
Înțelepții și sunt aceia pe care Daniel i-a văzut.

„Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor
străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. (Daniel 12:3.) Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea
firmamentului (există grade de glorie, una este a soarelui, alta a lunii), sau a stelelor pentru totdeauna. Ne-
am gândit cu ani de zile în urmă, că câștigarea sufletelor era cea mai mare lucrare, „Cei care îi îndreaptă
pe mulți în neprihănire vor străluci ca stelele în vecii vecilor”, dar „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea
firmamentului.” Vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui meu.

Nimeni dintre cei răi nu va ști nimic despre când va veni Isus, dar cei înțelepți vor ști. Auzi-l strigând: „Celui
ce va birui îi voi da să stea cu Mine pe Tronul Meu, așa cum am biruit și eu și sunt așezat pe Tronul Tatălui
Meu. Oh! Slavă Domnului, cei înțelepți vor ședea cu Hristos pe tronul său. Ei vor ști exact când va veni Isus
pentru Mireasa Sa. Vor fi stâlpi înăuntrul templului său, în trupul lui sau în biserică. Ei vor fi inițiați în
lucrurile profunde ale Domnului și-i vor cunoaște secretele. Vor intra, ca să nu mai iasă. Oh! Să fim siguri
că suntem credincioși și adevărați, atunci el ne va mântui în acel ceas al încercării, sau al necazului, care
vine peste toată lumea.
El însuși va veni să-și ia mireasa, să ne ia pe noi, dacă suntem parte din Mireasa Lui, la Cina de nuntă a
Mielului, în cer. El spune: „Eu vin repede” sau în curând. Țineți tare la tot ce ați primit până ce El vine. Vezi
ca nimeni să nu-ți ia coroana. Cel ce va birui îl voi face un stâlp în biserica mea. Vegheați și rugați-vă ca să
fiți socotiți vrednici de a scăpa de toate aceste lucruri care vin pe pământ și să stați înaintea Domnului.

Suntem străini într-un pământ străin, dar suntem prinți deghizați, hainele noastre regale strălucesc, dar
lumea nu poate vedea. Ei nu pot vedea masa pe care o are Tatăl nostru pregătită pentru noi, răspândită
într-o strălucire strălucitoare și albă de zăpadă. Este acoperită cu delicatese regale, vin bogat pentru a ne
bucura, carne pentru a ne face puternici. Pâinea cerească pentru a ne ține în viață pentru totdeauna și ulei
pentru a ne face să strălucim, strălucite lumini în această lume întunecată.

Dușmanii noștri nu pot gusta din această sărbătoare. Oh! Slavă Domnului, El cheamă oameni cu un scop
special în aceste ultime zile. El îi numește cei înțelepți, o generație aleasă, o națiune chemată, dintre
neamuri; o națiune împărătească sau națiuni de regi; o preoție sfântă; un popor deosebit, care mărturisește
că ei nu sunt din lumea aceasta, căci cetățenia și împărăția noastră nu sunt din această lume. Mărturisim
că suntem pelerini și străini.

Ca niște pietre vii, suntem zidiți să fim o casă spirituală. Oh! Slavă lui Dumnezeu, suntem Templul lui
Dumnezeu, în care El trăiește și se mișcă, și folosește lutul pentru a-și arăta prezența glorioasă și ca lumea
să poată vedea că comoara este în vasele noastre de lut și că totul este al lui Dumnezeu.

Suntem o preoție sfântă pentru a aduce jertfe spirituale lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Suntem o biserică
vie, un trup spiritual al lui Isus, Capul viu. Hristos este capul, iar noi suntem mădularele vii ale trupului Lui.
Hristos este Întâiul născut. I-a plăcut lui Dumnezeu ca prin Isus, Căpitanul mântuirii noastre, să aducă mulți
fii și fiice în Împărăție; căci el nu ne mai numește slujitori, ci fii; și pentru că suntem fiii lui Dumnezeu, El a
trimis Duhul Fiului Său, în inimile noastre strigând „Ava, adică Tată”.

Biserica lui Dumnezeu și a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost înființată în ziua de Rusalii, într-un flăcări
de glorie. A fost construită pe temelia pusă de apostoli și profeți, Isus Hristos fiind piatra din capul
unghiului. Apostolii erau stâlpii din cei o sută douăzeci care au fost prezenți şi au primit botezul penticostal
și din cei trei mii care au fost mântuiți, care au primit darul Duhului Sfânt și au devenit pietre vii și au fost
așezați în clădire în ziua aceea. Oh! Fericiți cei chemați la Nunta Mielului. Psa. 45: 9 ne spune: „Printre
preaiubitele tale sunt fete de împărați; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de
Ofir.. Fata împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărătești; ea poartă o haină țesută cu aur.”
„Și soția lui s-a pregătit.” (Apoc.19:7.) Oh! Auzi strigătele în jurul Tronului, de la un capăt la altul, ca vocea
unei mari mulțimi, ca glasul multor ape, ca glasul unor tunete puternice, strigăte de Aliluia, Căci Domnul
Dumnezeu Atotputernic Domnește! Oh! Dragii mei, despre ce este vorba? Înțelegem noi că noi înșine
provocăm toată această bucurie?

Tot Cerul așteaptă să audă strigătul „Ieși în întâmpinarea ei”. Există ceva minunat care va avea loc în
curând. Dumnezeul Puternic care locuiește în Eternitate, cu toate Oștirile Cerești, a așteptat de mii de ani
acest mare eveniment. Pentru ca trupul mistic să se adune împreună. Hristos capul nostru viu cu Mireasa
trupul viu, pentru Căsătoria Fiului lui Dumnezeu, Marele Iehova. Căci Nunta Mielului a venit.

O, preaiubiților, să ne ferim de poftele lumești, care se luptă împotriva sufletului. Cuvintele noastre să fie
puține, și bine alese, conversația noastră să fie în cer, de unde așteptăm un mesaj de la Rege, care să ne
spună că vine. Aproape că putem auzi strigătul îngerilor, pregătind Armatele Cerului gata de marș, aproape
auzi corul îngerilor, acordându-și harpele de aur, tot cerul se entuziasmează.

„Celui ce va birui îi voi da să stea cu mine pe tronul meu, așa cum și eu biruit și am fost așezat cu Tatăl
meu pe tronul Său.” Isus nu și-a luat încă tronul, nu o va face până nu își va lua mireasa.
Această promisiune este numai pentru înțelepții Cetei Mireasă; cei care vor sta cu Hristos pe tronul său va
avea cel mai înalt rang dintre toate oștirile cerului. Aceasta este promis doar Biruitorilor, in zilele din urmă,
celor care vor fi luați dintre oameni. Aceasta este încheierea lucrării Miresei pe pământ.
În primul verset al capitolului al patrulea din Apocalipsa, vedem biserica răpită în cer. Ioan a fost dus în Rai,
el reprezintă Răpirea. „Imediat am fost în Duhul (sau m-am schimbat, așa cum vom fi într-o clipeală de
ochi), și iată, am văzut un tron așezat în ceruri și Unul stătea pe tron. El arăta ca un jasp. Un curcubeu era
în jurul lui.” Cele mai strălucitoare bijuterii sunt menționate pentru a ne ajuta să înțelegem puțin din
strălucirea și splendoarea slavei lui Hristos și miresei Lui.

El L-a văzut pe Isus luându-și tronul și așezând-o pe Mireasă cu El în mijlocul tronului. Din Tron au ieșit
fulgere, tunete şi voci: şi acolo Erau șapte lămpi de foc care ardeau înaintea tronului, care sunt cele șapte
Duhuri lui Dumnezeu. Și înaintea Tronului era o mare de sticlă asemănătoare cu cristalul: și înăuntru în
mijlocul Tronului și în jurul Tronului, erau patru fiare pline de ochii înainte și în spate. Descrierea acestor
fiare este simbolică pentru putere, aripile și ochii, care semnifică că erau plini de lumină, putere și
cunoaștere. Sunt atât de înghițiți de lumina soarelui gloriei, încât coroanele lor nu pot fi văzute. Acum
aceștia nu sunt fiare, ci Învingătorii, strălucind ca strălucirea soarelui; așezați cu Hristos pe tronul său, așa
cum a promis. Vedem cele douăzeci și patru de capete încoronate așezate în jurul Tronului, fiind parcă în
consiliu, dar nu pe Tron. Îi auzim pe acești biruitori strigând cele mai mari laude Mielului, şi Domnului
Dumnezeului Atotputernic, care a fost și este și care va veni să-și ia puterea cea mare, și să domnească.
Când biruitorii dau slavă Celui care stă pe tron, care trăiește în vecii vecilor (descris în versetul al zecelea),
biruitorii nu iau parte, ci cei douăzeci și patru de bătrâni cad înaintea Tronului și se închină Celui ce șade
pe Tron, aruncându-și coroanele la picioarele Lui, spunând: „Vrednic ești, o, Doamne, să primești cinste,
slavă și putere.” Vedeți că fiarele sau biruitorii de pe Tron, nu au căzut, dar ceilalți au căzut în cinstea a
ceea ce spuseseră fiarele.

În capitolul al cincilea, versetele 8, 9 și 10, citim „Și după ce a luat cartea, cele patru fiare și cei douăzeci și
patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare din ele harpe și potire de aur pline de tămâie,
care sunt rugăciunile sfinților.

Iar ei au cântat un cântec nou, spunând: „Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, căci ai fost ucis
și ne-ai răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele Tău, din orice seminție, limbă, popor și neam: și ai
făcut din noi împărații și preoții Dumnezeului nostru, și vom împărăți pe pământ”.

Vedeți fiarele sau mai degrabă biruitorii și bătrânii căzând înaintea Mielului, având fiecare din ei harpe de
aur și sticle de aur pline de mirosuri, care sunt rugăciunile sfinților. Oh! Auzi strigătele fiarelor, cu bătrânii,
„Tu ești vrednic, căci ai fost ucis și ne-ai răscumpărat pentru Dumnezeul nostru, prin sângele Tău, din orice
seminție, limbă, popor, și neam și ai făcut din noi Împărați și preoți pentru Dumnezeul nostru și vom
împărăți pe pământ.”

În versetul al treisprezecelea, auzim că toate oștirile cerului ridică un strigăt care dă slavă Celui ce șade pe
tron, și cele patru fiare spun: Amin. Și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut jos şi s-au închinat Celui ce
trăiește în vecii vecilor.

Când biruitorii au spus Amin, bătrânii au căzut și s-au închinat, dar fiarele nu au căzut jos, arătând că au
fost răscumpărate prin sângele Lui din toate națiunile și au fost îmbrăcate cu cea mai înaltă cinste și
putere, egali cu Hristos, în putere și glorie.

În capitolul al șaselea vezi fiarele, biruitorii, pe tron cu Hristos executând judecăți pe pământ, în timpul
necazului cel mare. Pe măsură ce un strigăt urmează altuia de: „Vino și vezi”, o judecată după alta vine pe
pământ. „Nu știți că sfinții vor judeca lumea?” (1 Cor. 6:2.) Și că sfinții vor judeca îngerii căzuți. Ei se vor
întoarce cu Hristos pentru a lupta ultima mare bătălie, când Antihrist și toată armata lui vor fi nimiciți; după
care vom domni ca regi si preoți o mie de ani. Când toți oamenii rămași vor căuta pe Domnul, și toate
neamurile vor chema numele Lui. Oh, grăbește ziua în care cunoașterea lui Dumnezeu va acoperi
pământul, așa cum apele acoperă pe cel mai mare și puternic adânc.

Urmează o zi groaznică,
Așa cum oamenii nu au auzit niciodată,
Când Dumnezeu va chema națiunile
Să se adune în jurul tronului Său;
Și când va veni vremea aceea,
Sfinții își vor ridica capul și vor striga
„Pe El îl așteptăm de mult,
Și venirea Lui se apropie.”

Cor.
Pentru că venirea Domnului,
Pentru că venirea Domnului,
Căci venirea Domnului se apropie;
Când lumea aceasta va arde,
Și morții vor învia,
Căci venirea Domnului se apropie.

Isus a spus că știi că este vară

Când vezi smochinul înflorind;
Deci, la fel, vei ști că sfârșitul este aproape
Când El va veni din nou;
Dacă la ora singuratică a miezului nopții,
Ar trebui să auzi acel strigăt înfricoșător:
„Ieșiți, sfinților, în întâmpinarea Lui,
Căci venirea Lui se apropie.”

Oh, cât de des ne întrebăm unul pe altul:

„Mă întreb când va veni El?”
Ne-am săturat să așteptăm;
Cu siguranță nu va dura mult;
Căci îngerul a spus că va veni din nou
În ziua în care El s-a înălțat, Iisus a zis: „Vegheați,
Căci venirea mea se apropie.”

Ultima dată când L-au văzut

Era sus la Betania;
Ucenicii Săi s-au adunat în jurul Lui
Pentru a auzi ce ar putea spune El;
În timp ce El și-a ridicat mâinile pentru a-i binecuvânta
Carul a trecut și L-a dus la cer;
Dar El vine din când în când.

În curând vom auzi trâmbița

Asta va răsuna atât de tare și lung;
Va trezi națiunile îngropate
În mare și sub pământ;
Când la miezul nopții vor tresări milioane
Vor zbura spre ferestrele lor
Să vadă lumea în flăcări,
Și Mântuitorul apropiindu-se.

CAPITOLUL LXIX.
Predica — Cina de nuntă a Mielului

„Fericiți cei chemați la Cina de nuntă a Mielului.” (Apoc.19:9.) O, iubite, ai fost chemat? Să ne bucurăm și
să ne veselim și să-i dăm cinste Lui, pentru că a venit Nunta Mielului. Mireasa trebuie să fie îmbrăcată în
in, pur și alb.
Da, soția lui s-a pregătit; vezi pe Rege ieșind din palatul Său de fildeș, pe care l-a pregătit să-și primească
mireasa. Hainele lui sunt inundate cu mirosuri dulci. Miroase a smirnă, aloe și cassia. Ea se bucură de
dragostea lui. Ascultați! O fiice. Iubite suntem noi cele binecuvântate care sunt chemate la banchet! La
această cină cerească de nuntă din cer! O, gândiți-vă și înclinați-vă urechile pentru a auzi șoaptele iubirii
lui.

Trebuie să uităm de poporul nostru și de casa tatălui nostru. Dragul nostru Mire este foarte gelos. Trebuie
să-l iubim din toată inima noastră și din toată inima noastră întreaga ființă. Trebuie să tânjim după el, ca să-
și dorească mult frumusețea noastră, pentru că El este Domnul nostru și trebuie să ne închinăm Lui.
Trebuie să fim gata să lăsăm totul în orice moment în care vestitorul va striga „Iată Mirele. Iată, El vine,
ieșiți în întâmpinarea Lui.” Oh, ești tu gata să lași totul să navighezi cu iubitul nostru către acea împărăție
cerească, către acele conace din Orașul de Aur, pe care El le-a pregătit și împodobit atâția ani, cu toată
bogăția şi bijuteriile cerului. Oh, acel oraș de aur!

Ne sar inimile de bucurie? Strigăm: „Vino, o, vino repede, Răscumpărătorul meu, iubitul meu și regele
meu? Oh! Preaputernice, cu slava Ta și Mărirea Ta, tu ești mai frumos decât toți fiii oamenilor! „Tronul Tău,
Dumnezeule, este în vecii vecilor; toiagul de domnie al Împărăției Tale este un toiag de dreptate”. (Psalmul
45:6.) Oh! Uită-te la minunata Mireasă - Toate sunt femei onorabile, fiicele regelui. Iată, la dreapta lui stă
regina, îmbrăcată în slava strălucitoare a Ofirului. Fiica regelui este glorioasă înăuntru: hainele ei sunt din
aur forjat. Ea va fi adusă regelui în haine cusute la gherghef. Fecioarele, tovarășele ei care o urmează, vor
fi aduse la ea. Oh! Slavă lui Dumnezeu. Uită-te la fecioare, la oaspeții la nuntă, vor intra cu bucurie,
bucurându-se cu mare bucurie, vor fi aduși la Palatul Regelui.

"Oh! Chiar porțile sunt o perlă solidă. Zidurile din iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla limpede.
Străzile sunt de aur pur, ca sticla transparentă. Chiar fundațiile sunt construite și împodobite cu tot felul de
pietre prețioase. Oh! Iată! Să ne ridicăm pe aripile credinței și, în Duhul, să ne privim casă veșnică. Orașul
este un cub. O mie cinci sute de mile lungime; o mie cinci sute de mile lățime și înălțime de o mie cinci sute
de mile. Oh, porțile alea sidefate și pereți de iaspis! Cum strălucesc în strălucirea și lumina glorioasă a lui
Dumnezeu și a Mielului. O, iubiților, dacă exteriorul este atât de glorios, cum va fi să trăiești în Oraș, să
hoinărești prin Curțile Gloriei.

Domnul nostru spune că vom intra cu veselie și bucurie. O, Domnul nostru va avea multe surprize pentru
noi, în timp ce ne duce prin ansamblul de clădiri. Vom sta cu El pe tronul său și vom fi înconjurați de toată
strălucirea și slava cerului. Vom vedea Râul Vieții curgând de sub Tronul lui Dumnezeu, cum ar fi o mare
ca sticla de limpede. Acolo va fi neamul regilor, cu Capete lor încununate cu aur. Vom mânca din Pomul
Vieții, care dă douăsprezece feluri sau feluri de fructe, în fiecare lună. Oh, acești pomi frumoși, de fiecare
parte a râului. Vom mânca din fructele lor. Isus a spus: „Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței,
până în ziua aceea când îl voi bea nou, cu voi, în împărăția Tatălui Meu.” Mat. 26:29. Da, vom mânca și
vom bea împreună cu Mirele nostru în împărăția lui. Isus a spus: „Vă pregătesc împărăția, așa cum Mi-a
pregătit-o și Tatăl Meu Mie; ca să mâncați și să beți la masa mea în împărăția mea.” (Luca 22:29,30.) Oh,
Slavă Domnului, aceasta este o dovadă puternică că împărăția este literală și naturală. Aceasta va fi
eliberată de blestemul păcatului. „Fericiți cei chemați la Cina de nuntă a Mielului.”

Vezi sărbătoarea: „Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăț de bucate
gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.”
(Isaia 25:6.) El va înghiți moartea în biruință. Și Domnul Dumnezeu însuși va șterge toate lacrimile de pe
toate fețele. Mustrarea va fi luată pentru totdeauna de pe poporul său.

Oh! Grăbiți ziua când împărățiile acestei lumi vor deveni împărății ale Domnului nostru și ale Hristosului
Său, și el va împărăți și noi vom împărăți cu el pentru vecii vecilor. O, rege binecuvântat! Vino și ia marea
ta putere și domnește!

Acum purtăm chipul lui Adam, primul om, dar trupurile noastre de carne vor fi schimbate și făcute ca trupul
Lui glorios, trupul nostru muritor va fi schimbat într-un trup nemuritor. Isus a mâncat cu ucenicii Săi, după
ce s-a ridicat din morți, cu același trup, și așa vom fi noi, căci vom fi ca El. Fraților: „Nu toți vom dormi, dar
toți vom fi schimbați.” „Într-o clipă, într-o clipă de ochi.” (1 Cor. 15:51, 52.) „Atunci noi care vom fi în viață,
vom fi strânși împreună cu ei (cei slăviți și înviați din morți) pe nori, ca să-L întâmpinăm pe Domnul în
văzduh: și așa vom fi în veac cu Domnul.” (1 Tes. 4:17.)

Se apropie vremea când Isus va veni să ia un popor pentru Mireasa Sa, și îi va da numele lui. Da, ne vom
numi Mireasa, nevasta Mielului: ea va fi mândria și gloria Lui. El va fi glorificat în ea de-a lungul veșniciei.

În timp ce ei vor călători prin multe lumi frumoase, iar el o prezintă, în toată frumusețea ei, ea, în mândria și
gloria ei, arată spre Mirele ei Regal și povestește despre minunata lui iubire răscumpărătoare. Da, timpul
este aproape. Isus ne-a dat multe semne, ca să știm când să căutăm întoarcerea lui: când ar trebui să știm
că venirea lui este aproape, chiar la uși. El a spus că înțelepții ar trebui să știe. „Și cei înțelepți vor străluci
ca strălucirea firmamentului.” (Daniel 12:3.) O, iubite, veghem? Așteptăm? Vom fi gata să scăpăm de toate
lucrurile îngrozitoare care vin pe pământ? Pentru mulți care se uită, va fi o zi de întuneric și nu va fi lumină
în ea pentru ei. El va veni deodată ca un fulger și vom fi luați la fel de repede. El va veni cu toată strălucirea
cerului. Sfinții vor vedea toată slava Lui, și vor auzi toate clopotele raiului sunând, în mijlocul cântării
marelui cor îngeresc, vor fi înghițiți în toată această strălucire și glorie. Dar săraca lume pierdută va dormi
mai departe, fără să știe ce s-a întâmplat. Doi vor dormi într-un pat, unul luat, iar celălalt lăsat să doarmă.
Doi vor fi la măcinat, unul luat, iar celălalt lăsat. Doi vor lucra câmpul, unul luat, celălalt lăsat.

Așa de brusc se va întâmpla aceasta, încât ei nu vor şti decât prea târziu: atunci ei își vor da seama ce s-a
întâmplat, când vor vedea că toți acești “proști și nebuni”, aceștia oameni, au dispărut. Nu, lumea este prea
orbită în întuneric și păcat, ea nu poate privi slava Răpirii, în timp ce sfinții merg strigând prin văzduh.
Ascultă! Aproape că i-am auzit trimițând oștile cerului. Îngerii acordându-și harpele de aur. Aproape putem
vedea banchetul, masa întinsă pentru Cina nunții în Cer. Mulți au văzut masa, întinzându-se în cer. Marea
pregătire vine în curând. Oh, dragă cititor, vei accepta invitația la Cina nunții din cer?. Oh! Slavă lui
Dumnezeu, te voi întâlni acolo.

Am primit o invitație
De la gloriosul Rege al Regilor,
O să fiu acolo. Să fiu prezent la banchet
Când Domnul răscumpărarea Lui aduce,
O să fiu acolo.

Cor.
Am primit o invitație,
Slavă, slavă numelui Său!
La marea cină a nunții a Mielului;
Și Domnul a dat porunca
Pentru a se face chemarea, Și voi fi acolo.
Când cei mântuiți din toate veacurile se adună în jurul marelui tron alb,

O să fiu acolo. Unde în tot strălucirea pentru totdeauna

Vom cunoaște așa cum suntem și noi cunoscuți,
O să fiu acolo.
Acolo unde zidurile orașului sunt de iaspis,
Și străzile sunt aurul cel mai pur,
O să fiu acolo. Unde Regele în toată frumusețea Sa
Ochi în ochi ne vom privi
O să fiu acolo.
Unde harpele nu tac niciodată,
Și cântecele corale urcă,
O să fiu acolo. Unde de-a lungul nenumăratelor epoci
Bucuria și fericirea nu se vor sfârși niciodată,
O să fiu acolo.
Unde nicio boală nu intră vreodată,
Nici tristețe, moarte, nici durerea,
O să fiu acolo.
Și unde cei dragi au plecat
Ne vom întâlni și ne vom ști din nou,
O să fiu acolo.
Mă vei întâlni acolo,
În acel oraș al încântării, voi fi acolo.
Acolo unde așteaptă o casă,
Și un halat alb fără pată
O să fiu acolo.

CAPITOLUL LXX.
Predica-Cetatea lui Dumnezeu

„Lucruri glorioase se vorbesc despre tine, cetate a lui Dumnezeu.” Psalmii 87:3. Întregul text se referă
literalmente la vechiul oraș al lui David, dar este fără îndoială un simbol al gloriei și privilegiilor bisericii
creștine, pentru care Ierusalimul era un tipar. Ierusalimul a fost înălțat și întărit prin situația lui, dar cu atât
mai mult prin favoarea și protecția lui Iehova. „Temelia lui este în munții sfinți. Domnul iubește porțile
Sionului mai mult decât toate locuințe ale lui Iacov.”

Ce a fost Ierusalimul, că biserica creștină este acum — construită de Dumnezeu, „pe temelia apostolilor și
a profeților, însuși Iisus Hristos fiind principala piatra din capul unghiului; în care toată clădirea bine
încadrată împreună crește până la a fi un templu sfânt în Domnul; în care și voi sunteți zidiți împreună, ca
să fiți un locaș al lui Dumnezeu." (Efes. 2:20.) Dumnezeu își iubește biserica dincolo de împărățiile și
imperiile pământului, care se ridică și coboară numai pentru a îndeplini scopurile cu privire la ea.

Sensul său literal.

Ierusalimul a fost cu adevărat „Cetatea lui Dumnezeu”, orașul pe care El l-a ales în mod deosebit și cel
căruia i-a acordat o atenție deosebită. A fost capitala regatului lui Iuda, și scena celor mai extraordinare
evenimente, în care oameni și îngeri au și trebuie să aibă pentru totdeauna cel mai profund interes. Acesta
a fost locul ales de Cel Atotputernic pentru locuința lui și aici slava Lui a fost făcută vizibilă. Din acest loc
David vorbește, spunând: „Străbateți Sionul şi ocoliți-l, numărați-i turnurile, priviți-i întăritura şi cercetați-i
palatele, ca să povestiți celor ce vor veni după ei." (Psalmul 48:12,13.)

El spune în continuare că orașul este „Frumos pentru poziție, bucuria întregului pământ, este muntele
Sionului”. Era într-adevăr, la un moment dat, „perfecțiunea frumuseții și slava pământului.” Aici stătea
David, și-și acorda harpa și cânta laudele lui Iehova. Aici au venit triburile să se închine. Aici profetul răpit a
văzut viziuni strălucitoare ale lumii de sus și au primit mesaje de sus pentru omul vinovat. Aici a venit
Domnul și Mântuitorul nostru în chip de slujitor și a gemut, și a sângerat și a plâns și și-a vărsat sufletul
până la moarte pentru a ne izbăvi de păcat și mântui de durerile iadului. Acest oraș antic a fost un centru
comercial al evreilor şi sediul învățăturii orientale. Mai presus de toate celelalte, aceste lucruri glorioase s-
au vorbit despre acest oraș. Acolo era sediul guvernului civil. Acolo erau curțile splendide ale regilor de
Iuda. „Acolo”, spune psalmistul, „sânt așezate tronuri de judecată”. Acolo prinți și nobili locuiau și de acolo
au emis mandatele prin care erau guvernați oamenii.

Acolo se celebrau rânduielile divine. Acolo erau chivotul, altarul, jertfe și templul minunat al lui Solomon.
Acolo era mărturia lui Iehova. Erau simbolurile vizibile ale gloriei divine a Regelui Cerului locuind în mijlocul
poporului Său. „Am ales și am sfințit această casă, ca numele Meu să fie acolo pentru totdeauna; și ochii
mei și inima mea vor fi acolo perpetuu.” David a spus: „Dumnezeu este cunoscut în palatele sale ca un loc
de refugiu”.
Acolo avea loc adunarea generală a tuturor triburilor israelite. De trei ori pe an, toți bărbații, din toată țara
evreiască, urcau la Ierusalim la închinare. Cât de interesant trebuie să fi fost să vezi asemenea mulțimi
adunate pentru a lăuda pe Dumnezeu în frumusețea sfințeniei, cântând din instrumente sacre, cântând
cântece frumoase și făcând procesiuni solemne. A fost onorat cu prezența Domnului nostru Isus Hristos,
care a fost și este încă „Prințul Păcii”.

Aplicația sa tipică la Biserica lui Hristos.

„Ierusalimul de sus este liber, și el este mama noastră a tuturor” (Gal. 4:26); adică a tuturor credincioșilor.
Prin urmare, creștinii sunt reprezentați (Efeseni 2:19) ca și concetățeni al acestui Ierusalim spiritual. Acum
despre această cetate spirituală se vorbesc lucruri glorioase.

Ea a fost întemeiată în mod glorios de Dumnezeul cel viu. Ea este construită pe Isus Hristos, temelia sigură
și piatra de temelie prețioasă. „Pentru că nici o altă temelie nu poate fi pusă, decât aceea care este Isus
Hristos.” „Tu ești Petru și pe asta stâncă (Hristos) Îmi voi zidi biserica.” Biserica generală, deci, este zidită
de Dumnezeu, și întemeiată în siguranță pe Isus Hristos. El a răscumpărat biserica cu propriul său sânge.
„Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roșii, în haine strălucitoare şi calcă mândru în
plinătatea puterii Lui? –„Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea şi am putere să izbăvesc! Dar pentru ce Îţi
sunt hainele roșii, şi veșmintele Tale ca veșmintele celui ce calcă în teasc? „Eu singur am călcat în teasc,
şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine;”

El însuflețește fiecare membru prin propriul său spirit, „Şi pe voi v-a înviat, care erați morți în greșeli și
păcate.” Dumnezeu o protejează și o susține prin propria Sa putere. El are toată puterea, în Cer, și pe
pământ. El spune, „porțile iadului nu o vor învinge” pe biserica lui. Cel care este un locuitor al Ierusalimului
spiritual este în siguranță. Biserica va trăi când vrăjmașii ei vor fi toți morți și numele lor vor pieri din analele
evenimentelor umane. Ea posedă privilegii glorioase. Toate orașele antice libere aveau diverse imunități și
privilegii, dar nimeni nu a avut vreodată așa cum va fi în Ierusalimul spiritual.

Ne bucurăm în biserică de iluminare spirituală. Hristos spune: „Mă voi ruga Tatălui, și vă va da un alt
Mângâietor, ca să rămână cu voi pentru totdeauna; acesta va fi duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate
primi”. „Dar Mângâietorul, care este Duhul Sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele Meu, El vă va învăța
toate lucrurile și vă va aduce aminte toate cuvintele pe care vi le-am spus.”

Avem pace cu Dumnezeu. „Nu este pace, zice Domnul, pentru cei răi.” Dar apostolul spune: „Fiind
îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu”. „Dragostea lui Dumnezeu este vărsată în inimile
noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.”

Solomon spune: „Lasă fiii Sionului (biserica) să se bucure de regele lor”. Apostolul spune: „Ne bucurăm și
ne veselim foarte mult”. Petru spune: „pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți şi
vă bucurați cu o bucurie negrăită şi strălucită, ”. Suntem protejați de pericol. „Da, El te scapă de lațul
vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci
scut şi pavăză este credincioșia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata
care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza
mare. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.”

Ne bucurăm de prezența constantă și favoarea lui Hristos. El spune: „Cu nici un chip nu te voi părăsi”. Din
nou: „Iată, eu sunt cu voi mereu, până la sfârșitul veacului." „Și unde sunt Eu, acolo va fi și robul Meu.”
Ierusalimul spiritual conține locuitori glorioși. Toate sunt gratuite. Pavel spune: „Nu suntem copii ai roabei,
ci ai celei libere”. „Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat şi v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca
rod sfințirea, iar ca sfârșit viața veșnică..”

Ei sunt o rasă cerească, potrivită demnității întemeietorului orașului. Ei sunt născuți din Dumnezeu. „Oricine
este născut din Dumnezeu nu face păcat.” Și, „Oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea.” Ei sunt
fii ai lui Dumnezeu. „Iată ce dragoste ne-a arătat Tatăl, ca să fim numiți fii ai lui Dumnezeu”. Ioan mai
spune: „Iubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu.” Pavel spune că ei sunt „moștenitori ai lui Dumnezeu și
comoștenitori cu Hristos.”
Ei sunt un popor sfânt. „Orice om care are această nădejde în el se curăță, după cum El este curat.”
„Sângele lui Isus Hristos, fiul Său, ne curăță de orice păcat." „Oricine rămâne în el, nu păcătuiește.”
„Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește”. Este scris: „Voi sunteți un neam sfânt”. Hainele lor au
fost toate spălate în Sângele Mielului.

Sunt preoți și regi. Apostolul Petru spune, referindu-se la locuitorii din Ierusalimul spiritual: „Dar voi sunteți
un neam ales, o preoție împărătească, o națiune sfântă, un popor deosebit.” Apocalipsa spune despre
Hristos: „El ne-a făcut regi și preoți ai lui Dumnezeu.” Ei vor vedea marele tron alb și vor avea coroane pe
capete și lauri în mâini și vor domni în vecii vecilor.

Considerat cu referire la cerul însuși.

Cerul este în mod evident Cetatea lui Dumnezeu; cetatea marelui rege; un oraș care are temelii, care va
veni; orașul pe care l-au căutat vechii patriarhi, și cetatea pe care Ioan a văzut-o într-o vedenie și apoi a
descris-o; viitoarea casă a sfinților, așa cum este reprezentată de diferite simboluri, așezate pentru a
transmite cele mai sublime idei de durabilitate și perfecțiune — cum ar fi, o casă, un conac, un oraș și o
moștenire.

Este un loc bine situat; un oraș delimitat. Isus a spus: „Mă duc să pregătesc un loc pentru voi. Și după ce
vă voi pregăti un loc, voi veni iarăși și vă voi lua cu mine; pentru ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi.” Acel
loc este Cerul și lucruri glorioase se vorbesc despre el în oracolele lui Dumnezeu. Este nemaipomenit de
măreț în slavă. Acolo este tronul gloriei supreme înălțat, și acolo sunt mărturisite manifestările lui
Dumnezeu. Soarele este un obiect splendid aici; strălucirea stelelor și frumusețea firmamentul ne
impresionează puternic simțurile; dar acestea şi toate celelalte obiecte strălucitoare care sclipesc în ochii
muritorilor, nu au glorie din cauza a ceea ce le depășește.

Ioan spune în Apocalipsa, sau mai bine zis Dumnezeu spune prin el: „După aceste lucruri, m-am uitat şi
iată că o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care
vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!”
Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de
domnie ședea Cineva. Cel ce ședea pe el avea înfățișarea unei pietre de jasp şi de sardiu; şi scaunul de
domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere. Împrejurul scaunului de domnie
stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru
de bătrâni, îmbrăcați în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur. Din scaunul de domnie ieșeau
fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau șapte lămpi de foc, care sunt cele șapte
Duhuri ale lui Dumnezeu.” (Apoc. 4:1-5.) Ioan mai spune: „Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt.
Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, având slava lui
Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca cristalul.  Era
înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porți, şi, la porți, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau
scrise niște nume: numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porți; spre
miazănoapte, trei porți; spre miazăzi, trei porți, şi spre apus, trei porți. Zidul cetății avea douăsprezece
temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. Îngerul care
vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porțile şi zidul ei. Cetatea
era în patru colțuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape
douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălțimea erau deopotrivă. I-a măsurat şi zidul, şi a găsit
o sută patruzeci şi patru de coți, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. Zidul era
zidit de jasp, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetății erau împodobite cu pietre
scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de jasp; a doua, de safir; a treia, de calcedonie; a patra, de
smarald; a cincea, de sardonix; a șasea, de sardiu; a șaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz;
a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. Cele douăsprezece porți
erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Ulița cetății era de aur curat,
ca sticla străvezie. În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca şi
Mielul sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o
luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împărații
pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porțile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai
fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în
spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scriși în Cartea Vieții Mielului. ” (Apoc. 21:10-27.) Aceasta este
descrierea Raiului, viitoarea casă a sfinților. Nu este oare, măreață și magnifică? Este completă în bucuriile
sale. Acest lucru va apărea clar când ne dăm seama că de acolo va fi exclus orice rău. „Acele porți sfinte,
un obstacol pentru totdeauna. Contaminare, păcat și rușine; nimic nu va primi acces acolo, doar urmașii
Mielului.”

Locuitorii și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. S-a pus întrebarea: „Cine va urca pe
muntele Domnului?" Răspunsul este: „Cel ce are mâinile curate și inima curată”. „Cel curat cu inima va
vedea pe Dumnezeu.” Ne vom bucura de cea mai mare perfecțiune a sufletului și a trupului. Aceste trupuri,
ne mai supuse durerilor și bolilor, vor fi libere și ușoare ca gândul însuși, iar duhurile noastre răpite vor bea
din gloria lumii cerești şi sufletele noastre răpite vor fi umplute de slava Regelui Regilor și vor locui cu oștile
răscumpărate ale Cerului. Vom cânta de-a lungul eternității: „Am fost răscumpărat, spălat în sângele
Mielului.” Slavă lui Dumnezeu.

Glorioase viziuni! Îl vom vedea pe Dumnezeu, pe Hristos, pe Îngeri și pe frații și prietenii noștri care au
trecut înainte. „Ei vor fi ca El, căci îl vor vedea așa cum este.” „Cei cu inima curată îl vor vedea pe
Dumnezeu.” „Acum vedem într-un mod întunecat, dar atunci vom vedea față în față." „Ei îl vor vedea pe
Rege în frumusețea lui.”

Cea mai glorioasă și prietenoasă societate se va bucura în Rai și de cele mai minunate promisiuni se va
bucura mulțimea spălată de sânge, pentru că Cina nunții Mielului a venit. Slavă lui Dumnezeu!, orașul este
aproape la vedere. Dragi prieteni, călători înspre Judecata lui Dumnezeu, nu vreți să mergeți cu noi?
Dumnezeu te cheamă azi! O, vino și fii un soldat pentru Isus, ca să te bucuri de o țară mai bună și să mergi
pe străzile pavate cu aur cu Hristos Mântuitorul, și cu sfinții luminii.

Orașul de deasupra este etern în durată. Construit de Iehova, se bazează pe bunătatea, puterea și
adevărul Lui; o temelie care nu se schimbă, „Sfinții vor domni în veci de veci." „Credincioșii nu vor pieri, ci
vor avea viață veșnică.”

„Există o cetate pe care o văd ochii mei,

În viziuni ale gândirii răpite;
Atât de strălucitor! că tot ce se răspândește acolo,
Este plin cu gloria ei strălucitoare.

„Un pământ pe al cărui țărm fericit,

Nu se odihnește nicio umbră, nu cade nicio pată,
Acolo cei care se întâlnesc nu se vor mai despărți,
Și cei despărțiți de mult se vor întâlni din nou.”

„Lucruri glorioase se vorbesc despre tine, cetate a lui Dumnezeu.”

„Când, fiind acolo de zece mii de ani,
Strălucind ca soarele, nu avem mai puține zile să cântăm lauda lui Dumnezeu
decât când am început prima dată.”

CAPITOLUL LXXI.
Predica — Privilegiile femeilor în Evanghelie

„Și când ziua Cincizecimii a venit, erau toți adunați într-un loc." (F.A. 2:1.) „În zilele de pe urmă, zice
Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri şi fetele voastre vor proroci, tinerii
voștri vor avea vedenii, şi bătrânii voștri vor visa vise!” (F.A. 2:17; Ioel 2:28-29.)

„Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde ședeau ei.
Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțind-se printre ei şi s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-
au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
(F.A. 2:2-4.)

A fost o emoție minunată; poporul venea repezindu-se în mulțimi mari din oraș să vadă ce s-a întâmplat. I-
au văzut pe acești bărbați și femei, cu fețele lor strălucind de slava lui Dumnezeu, toți propovăduind
deodată; toți nerăbdători să spună ce făcuse Dumnezeu pentru ei și pentru o lume pe moarte. Convingerea
a intrat ca pumnalele în inimile lor. Și, așa cum este și astăzi, când puterea lui Dumnezeu se manifestă, în
schimb să cedeze convingerii, au strigat: „Prea multă emoție” și au început să lupte împotriva Dumnezeu;
au spus: „Oamenii ăștia sunt nebuni, sunt beți de vin nou” și i-au batjocorit.

Petru se ridică pentru a apăra cauza lui Hristos. El se referă la Ioel 2:28-29. "În zilele de pe urmă, zice
Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri şi fetele voastre vor proroci, tinerii
voștri vor avea vedenii, şi bătrânii voștri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi
turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci”. (Faptele Apostolilor 2:17-18. I. Cor. 14:24-26; și I. Cor.
1:5.) Pavel vorbește ca și cum era un lucru obișnuit ca femeile să predice și să prorocească.

„Orice femeie care se roagă sau prorocește cu capul descoperit își necinstește capul ei." (I. Cor. 11:5.)
„Același bărbat avea patru fiice, fecioare, ceea ce avea prooroci”. (F.A. 21:9; Efe. 4:11.) Pavel a lucrat cu
femeile în Evanghelie mai mult decât oricare dintre apostoli; Priscila și Phebe au călătorit împreună cu
Pavel, predicând și construind bisericile. (F.A.18:2; 18:26; Romani 16.)

El și Fivi ținuseră împreună treziri; acum este chemată în orașul Roma; Pavel nu poate merge cu ea, dar
este foarte atent la reputația ei și să fie tratată cu respect; el scrie o scrisoare de recomandare: „Ți-o
încredințez pe Fivi, sora noastră, care este slujitoare a bisericii (care înseamnă a slujitor al bisericii) la
Cenchrea, ca să o primiți în Domnul cum se cuvine unor sfinți și să o ajutați în orice afacere are nevoie de
voi, pentru că ea a fost un ajutor pentru mulți și pentru mine însumi.” (Rom. 16:1.)

Aceasta arată că ea avea autoritatea de a face afaceri în biserici și că avea succes în a câștiga suflete
pentru Hristos. Nu-i este rușine să spună că ea l-a încurajat; el vorbește cu cele mai mari laude despre un
număr de surori care au fost lucrătoare credincioase în lucrarea Domnului, care și-au riscat viața în efortul
de a salva suflete, și nu numai el, ci toate bisericile dintre neamuri au trimis mulțumirile lor.

Pavel a spus: „Femeile să tacă în biserici”. Așa spune legea. Noi nu sunt sub lege, ci sub har. „Și să învețe
de la soții lor acasă.” Ce vor face cele care nu au soți? Crezi că vor rămâne în ignoranță și să fie pierdute?
Și dacă unele femei ar trebui să depindă de soții lor pentru cunoștințe, ele ar muri în ignoranță.

Pavel s-a referit la disputele din biserici. Pavel spune că ar fi bine să nu te căsătorești. Câți sunt de acord
cu Pavel? Câți se supun? El se referă la disputele din biserici, că este păcat să aduci întrebări și să ai
gălăgie în casa lui Dumnezeu. El le scrie fraților: „Aud că sunt dezbinări între voi, și parțial cred asta.” (I.
Cor. 11:18.)

„Ajută acele femei care au lucrat cu mine în Evanghelie, și cu Clement și cu alți colegi de muncă, ale căror
nume sunt scrise în cartea vieții.” (Fil. 4:3) Au fost și câteva femei care au fost prorocițe. (Luca 2:36; II.
Regi 22:13-15.) Hulda, prorocița, soția lui Șalum, a locuit în Ierusalim, și au vorbit cu ea, iar ea le-a spus:
„Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel.” Ex. 15:20; Mica 6:4. „Am trimis înaintea ta, pe Moise, pe
Aaron și pe Miriam.” Jud. 4:4. „Debora, o profetesă, soția lui Lapidot care a judecat Israelul în acel timp."
Vedeți poziția responsabilă pe care i-a dat-o Dumnezeu, să stea și să judece oștirile copiilor lui Israel.
Copiii lui Israel păcătuiseră și Dumnezeu nu a mai dus bătăliile lor și timp de douăzeci de ani s-au ridicat
împotriva lor neamurile și i-a sfidat să iasă la luptă. Barak nu îndrăznea să întâlnească inamicul decât dacă
Deborah conducea oastea. Această femeie curajoasă, mereu gata să apere cauza lui Dumnezeu, a spus:
„Cu siguranță voi merge”. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie luat de dușmani. Oh nu; strigă oștile Domnului.
Oastea puternică a lui Sisera se adună. Fiecare soldat la postul lui. Vezi femeia curajoasă călare cu Barak,
comandantul, în frunte a armatei încurajând oștile spre victorie, strigând victorie în timp ce conducea oștile,
măturând rândurile inamicilor, aducând moartea și distrugerea până când regele a sărit din carul său și a
fugit pentru a-și salva viața, dar a fost prins și ucis de o femeie. Fiecare om a fost trecut prin sabie; nu a
mai rămas nimeni să povestească despre înfrângere.
Mama lui Sisera s-a uitat pe fereastră după întoarcerea regelui, fiul ei, din luptă, și a strigat: „O, de ce nu
vine, de ce întârzie carul lui așa mult timp? De ce, o, de ce întârzie atât de mult?” În timp ce ea plânge
pentru întoarcerea fiului ei, el zăcea în răceala morții, în cortul în care a fost capturat și ucis de o femeie.

Regina Estera mijlocește la curtea regelui și tristul decret al regelui este inversat, astfel încât viața ei și
viața națiunii evreiești să fie salvate. Pavel spune că nu există nicio diferență, ci că bărbatul și femeia sunt
una în Hristos Isus. (Gal. 3.28.) Să luăm pe Isus ca tipar și exemplu și să nu privim nicăieri decât numai la
Isus. Femeile au fost chemate și însărcinate de către Îngerul trimis de Cer și de Domnul Isus Hristos, să
propovăduiască Evanghelia. (Matei 28:5-10.) Ucenicii lași l-au părăsit pe Mântuitorul și au fugit. Petru l-a
tăgăduit pe Mântuitorul și a jurat că nu l-a cunoscut niciodată, dar multe femei l-au urmat și au stat la
picioarele crucii, s-au dus la mormânt și au văzut trupul depus; piatra cea mare a fost rostogolită de la
intrare (Mat. 27:55-61.) Aceste femei au plecat acasă triste și cu inima zdrobită, dar s-au întors să-i aducă
un ultim omagiu dragului lor prieten. Ele și-au petrecut noaptea pregătind mirodenii pentru a îmbălsăma
trupul Domnului lor.

Ele au venit la mormânt odată cu ivirea zorilor. Mormântul era gol. Domnul nu era aici. În timp ce stăteau
ele plângând, doi îngeri au stat lângă ele și au spus: „Nu vă temeți, căci știu că Îl căutați pe Isus, care a fost
răstignit. El nu este aici, căci a înviat, după cum a spus. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul. Și
plecați repede și spuneți-le ucenicilor săi că a înviat din morți; și, iată, el merge înaintea voastră în Galileea;
acolo îl veți vedea; iată, v-am spus lucrul acesta.”

Ele au alergat repede cu bucurie și veselie. Nu puteau merge suficient de repede; au alergat să-i caute pe
frați, să spună vestea bună. Pe când mergeau, Isus le-a întâlnit și au căzut la picioarele Lui și s-au închinat
Lui. El a spus: „Nu vă temeți; mergeți și spuneți fraților mei că mă duc în Galileea și acolo mă vor vedea.”

Nu erau numai cei doisprezece care urmau să audă vestea bună. Erau câteva sute frați atunci; da, mii de
urmăritori astăzi. Nu s-au gândit niciodată la soldații însetați de sânge care le-au omorât Stăpânul și îi
căutau pe prietenii Lui care ar fi îndrăznit să-l apere.

Observați minunata misiune pe care Isus o încredințase acestor femei slabe, să predice prima predică a
învierii; să-și riște viața în adunarea împreună cu urmașii lui Hristos, unde urma să aibă loc minunata
întâlnire. Dar la fel ca mulți astăzi, ei nu ar crede. Petru a spus: „Nu voi crede vestea voastră”. Toma a
spus: „Nu voi crede decât dacă văd semnele cuielor în mâinile și picioarele lui”. În mijlocul tuturor acestor
descurajări au continuat lucrarea și au avut mare succes. Isus i-a întâlnit și le-a vorbit; toți au fost făcuți să
se bucure. Au fost chemate de îngeri și de Domnul din slavă și trimise să propovăduiască vanghelia. S-au
dat numele a patru femei și au fost multe altele.

Dumnezeu le cheamă astăzi pe Mariile și Martele peste tot la noi în țară și să lucreze în diferite locuri în via
Domnului; Să dea Dumnezeu să răspundă și să spună: „Doamne, iată-mă; trimite-mă!" Această chemare a
fost făcută după ce Hristos a înviat. Caută de asemenea la Ioan 4:10,29,39,42. „În ultimele zile Voi revărsa
Duhul Meu”, se referă într-un mod special la aceste ultime zile în care trăim acum. Dumnezeu promite mari
binecuvântări și putere de a-și califica roabele pentru ultima mare recoltă chiar înainte de a veni ziua
notabilă a Domnului. Mai întâi trebuie să fim botezați în Hristos de către unul Duh, adică să fim născuți din
Duhul; atunci ar trebui să fim unși cu putere și înțelepciune. Duhul ar trebui să fie turnat ca untdelemn pe
capetele noastre, ca să ne dea cunoașterea lucrurilor profunde ale lui Dumnezeu. Domnul spune că ar
trebui să proorocim.

„Pavel spune să dorim darurile spirituale, dar mai ales să proorocim.” (I. Cor 14:1.) Nu contează câte daruri
avem, dacă nu avem darul vorbirii și învățăturii, nu ne va folosi prea mult. Domnul a promis acest cel mai
mare dar pentru roabe și fiice. În al treilea verset explică Pavel ce înseamnă să proorocești. Cel ce
prooroceşte, vorbește oamenilor spre zidire, îndemn și mângâiere. Cel ce prorocește, zidește biserica.
Nimeni nu poate vorbi pentru Dumnezeu decât prin puterea iluminatoare a Duhului Sfânt. Moise a spus:
„Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci, şi Domnul să-Și pună Duhul Lui
peste ei!” (Num. 11:29.)

În timp ce Isus stătea la fântâna lui Iacov să se odihnească, era o femeie săracă, una care trăia în păcat,
care a venit la fântână să ia apă; deși căzuse foarte jos și era disprețuită de prietenii ei, încât nu avea cine
să o ridice și să-i spună despre un mod mai bun, Isus a venit să-i caute pe cei pierduți, să-i ridice pe cei
căzuți.

Dumnezeu să ne ajute să-i urmăm exemplul; dacă simt că picioarele lor alunecă în groapa iadului, Isus
este un Mântuitor puternic. El îi poate ridica și să-i facă copiii de rege. Isus a propovăduit mântuirea; femeia
a fost convertită; și-a lăsat ulciorul și a luat fântâna mântuirii cu ea și alergând spre oraș, a urcat pe o
stradă și pe alta, cu fața strălucind de slava lui Dumnezeu. Poate oamenii ar fi disprețuit-o cu o oră înainte;
acum au văzut și simțit schimbarea. „Uite ce a făcut pentru mine. El va face la fel pentru tine.”

Oamenii și-au părăsit magazinele, locurile de afaceri, și-au părăsit saloanele și bucătăriile și au ieșit în
mulțime să-L vadă pe Mântuitorul lumii. Acolo a fost o mare trezire, acolo la fântână. Isus a intrat în cetate
și a rămas două zile. Valul mântuirii a continuat și mai departe. Acesta a fost rezultatul unei predici a unei
femei slabe. Mulți au fost convertiți și făcuți să se bucure de dragostea unui Mântuitor prin predicarea
femeii care a spus: „El mi-a spus tot ce am făcut”. Au venit la ea și i-au spus: „Știm acum singuri” și, ca și
Regina lui Sheba, a spus „Nu s-a spus nici jumătate”.

Draga mea soră în Hristos, pe măsură ce auzi aceste cuvinte, să vină Duhul lui Dumnezeu asupra ta și să
te facă dispusă să faci lucrarea pe care ți-a încredințat-o Domnul. Acesta este timpul ca femeile să-și lase
luminile să strălucească; să-și scoată la iveală talentele care s-au ascuns sub rugină și le folosească
pentru slava lui Dumnezeu, și faceți cu puterea lor ceea ce mâinile voastre găsesc cu cale să facă, având
încredere în Dumnezeu pentru putere, care a spus: "Nu te voi lăsa."

O, câmpurile sunt albe, pentru că recolta este mare și coaptă și este gata pentru secera Evangheliei; o,
unde sunt lucrătorii care să adune bobul de aur în Grânarul Domnului? Lumea moare, mormântul se
umple, iadul se laudă; totul se va termina în curând. Dumnezeu a lăsat în mâinile bisericii lucrarea
glorioasă de a salva suflete. Din ce este biserica compusa? Bărbați, femei și copii. Noi ridicăm clădirea lui
Dumnezeu; fiecare are o parte în această clădire; dacă nu putem fi un stâlp sau piatră de temelie, să fim un
vârf sau un cui sau o cărămidă; să nu disprețuim ziua lucrurilor mici. Orice facem pentru Isus, cu motivul
potrivit, este prețios în ochii Lui. Dragă cititor, Dumnezeu ne-a chemat pe tine și pe mine în via lui să
lucrăm. El a spus: „De ce stați aici toată ziua inactivi?” „Mergeți și voi în vie și orice este drept, veți primi.”
Biserica lui Dumnezeu este un atelier; lenevia nu este permisă aici. Ar trebui să fie afișate anunțuri, „La
muncă, la muncă. Fiecare la postul său." Tu și cu mine ar trebui să spunem când Satana ne ispitește, ca și
Neemia: „Eu fac o mare lucrare, așa că nu pot coborî. Sunt comandat de Regele Cerului să lucrez pentru
el.” Munca este grozavă și timpul este scurt. El oferă o mare recompensă. Nu există creștini leneși. La fel
ca orbul, vom spune ce Dumnezeu a făcut pentru noi. „Odată eram orb, acum pot să văd.” Vom fi ca un om
înecat care a fost salvat; primul cuvânt pe care l-a putut rosti șoptit, a fost: „Este un alt om peste bord.”!
!
„Duhul și mireasa spun: vino. Și cel ce aude să zică: vino!. Și oricine vrea, să ia apa vieții gratis!. Dacă am
fost, ca David, scoși din acea groapă oribilă, peste care noi atârnam de firul vieții; dacă ni s-au scos
picioarele din mocirlă și noroi; dacă lanțurile Satanei care erau în jurul nostru, precum arama și fierul, au
fost sparte; dacă picioarele noastre au fost puse pe stâncă solidă și un cântec nou a fost pus în gura
noastră; dacă am fost adoptați în familia lui Dumnezeu, din care facem parte, parțial în Cer și parțial pe
pământ; dacă numele noastre sunt scrise în Cartea Vieții, atunci noi avem darul vieții veșnice, suntem
moștenitori ai țărmului ceresc, ai unei veșnice moșteniri, al unei case din Orașul de Aur, al unei haine și
unei coroane. Suntem fii și fiicele Dumnezeului Preaînalt. Nu vom onora noi înalta noastră chemare și nu
vom face tot ce putem pentru a-i salva pe cei care stau în valea și umbra morții?

Să nu pledăm pentru slăbiciune; Dumnezeu va folosi lucrurile slabe ale acestei lumi pentru glorie Lui. Când
a vrut să-și introducă glorioasa Evanghelie într-o lume pe moarte, a făcut-o nu mergând la Sinedriul
evreiesc și alegându-i pe cei înțelepți și puternici; a mers de-a lungul Mării Galileii și a ales doisprezece
pescari săraci și le-a zis: „Urmați-mă și vă voi face pescari de oameni”. Au început în puterea lui
Dumnezeu, începând împărăția Domnului nostru Isus. Au fost conduși de Puternicul Cuceritor, care și
astăzi își legănă sceptrul de la râuri până la marginile pământului.

Dumnezeul nostru merge spre biruință, dar oștile lui Satana sunt adunate; sunt în activitatea de corupere a
sufletelor; ei încearcă să înfrângă armatele Domnului. Isus cheamă soldați, soldați curajoși care să se
îmbrace cu toată armura, care nu-l vor părăsi pe Căpitan atunci când bătălia este dezlănțuită. Sunt atât de
mulți lași în rândurile oștii, care sunt o rușine pentru Căpitan, care fug la apropierea dușmanului.

În urmă cu câțiva ani, când războiul era în toi, s-a făcut apel la șase sute de mii de oameni. În scurt timp s-
au auzit bătăi de picioare ale unor viteji venind din toate direcțiile, lăsându-și soțiile și micuții și tot ce aveau
drag să lupte și chiar să moară pentru țara lor. Unii au primit o recompensă mică.

Astăzi, vrăjmașul sufletelor, Satana, mărșăluiește prin țară cu armata lui puternică, luând în captivitate mii
de bărbați, femei și copii, în fiecare an și târându-i într-un iad arzător. A luat câteva dintre mamele noastre,
unii din tații noștri, unii dintre copiii noștri, a tovarășilor noștri, a fraților noștri, a surorilor noastre, prieteni și
vecini, iar azi se plâng cu strigătele lor zadarnice acolo de unde mila nu poate veni. Oh Doamne! dacă le-
am vedea mizeria, nu am fi atât de nepăsător. Am plânge cu voce tare și nu am cruța; ne-am lua ochii de la
orice altceva și nu am vedea decât suflete muribunde care se grăbesc la judecată.

O, auzi pe Domnul chemând soldați! El spune că ne va conduce spre victorie. Oh, cine va răspunde la
apel? Cine își va pune numele pe sulul de carte ceresc? Cine se va înrola în război și va ajuta la cucerirea
puternicului dușman? Cine va ajuta la învingerea puterilor întunericului? El nu îți cere să mori, ci să trăiești
pentru totdeauna.

El va oferi o recompensă glorioasă – Viața veșnică. Să lucrăm pentru recompense. Vom fi răsplătiți
conform muncii noastre. "Cei care îi învață pe mulți să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în vecii
vecilor.” Noi nu vrem coroane fără stele. Oh, haideți să câștigăm stele pentru gloria Stăpânului.

Dragă cititor, ai câștigat o singură stea? Privește peste viața ta trecută. Ce ai făcut pentru Isus? Ziua este
mult trecută și noaptea morții în curând te va înconjura. O, tu cel care dormi!, Ridică-te din somnul morții și
cheamă-L pe Dumnezeu să-ți dea lumină înainte de a fi prea târziu. O, hai să lucrăm pentru Isus! Dacă
mergem înainte plângând, semănând sămânță prețioasă, suportând persecuții și încercări, având numele
nostru izgonit ca al celor răi, pentru cauza lui Hristos, nu ne vom pierde răsplata.

„Fericiți cei ce plâng; căci ei vor fi mângâiați”. Dacă plângem și ne bocim acum din cauza bieților păcătoși,
vom râde în veșnicie. Oh, haideți să lucrăm acum și, în curând, plânsul nostru se va termina. Vom veni
bucurându-ne, aducând snopii. Putem spune: „Iată-mă, Tată, eu și copii pe care mi i-ai dat.”

„Oh! ar trebui eu, care sunt cumpărat de frumosul har al Celui care se bucură să ierte,
Să mă rog numai pentru mine cât voi trăi, Cred că ar trebui să plâng pentru neglijența mea păcătoasă,
Dacă ar putea fi întristarea în Cer,
Ar trebui ca nimeni pe care-l iubesc să mă aștepte și să mă caute la poarta frumoasă, să mă aștepte și să
mă caute.”

COROANA FĂRĂ STELE.

„Obosit și uzat de grijă pământească, am cedat odihnei,
Și curând înaintea vederii mele a răsărit o viziune glorioasă.
M-am gândit, în timp ce dormeam pe canapea, în bezna solemnă a miezului nopții
Am auzit vocea argintie a unui înger și strălucirea a umplut camera.
O atingere blândă m-a trezit și prin aer am zburat.
Am lăsat pământul atât de departe, încât viața părea o pată.

„A mers încă mai departe; sufletul meu era răpit de extaz tăcut;
M-am întrebat care va fi sfârșitul, ce vor mai întâlni ochii.
Nu știam cum am călătorit prin câmpul de lumină, fără cale;
Când dintr-o dată s-a produs o schimbare și am fost îmbrăcat în alb.
Am stat în fața unui zid al orașului, cel mai glorios care se putea vedea;

Am trecut prin străzi de perle strălucitoare, peste străzi de aur pur

Nu avea nevoie de soare ziua, nici de luna argintie noaptea,
Slava Domnului era acolo, Mielul Însuși era lumina.
„Îngerii strălucitori se plimbau pe străzile strălucitoare, o muzică dulce umplea aerul;
Și erau acolo sfinți în haine albe, cu coroane sclipitoare, din orice țară.
Și unii pe care i-am iubit pe pământ stăteau cu ei în jurul tronului,

„Toată slava Mielului”, au cântat ei; „slavă numai Lui.”

Dar mai frumos decât toate, am văzut chipul Mântuitorului și, în timp ce mă uitam,
El mi-a zâmbit cu dragoste și har minunate,
Încet, m-am închinat înaintea tronului Său,
Bucurându-mă că în cele din urmă câștigasem obiectul speranțelor mele,
Că pământul în cele din urmă trecuse.

Și apoi, pe un ton solemn, a spus:

„Unde este diadema care ar trebui să sclipească pe fruntea ta,
Împodobită cu multe pietre prețioase?
Știu că ai crezut în mine și viața prin mine este a ta,
Dar unde sunt toate acele stele strălucitoare care ar trebui să strălucească în coroana ta,
Acolo vezi o mulțime glorioasă și stele pe fiecare frunte;
Pentru fiecare suflet pe care l-au condus la mine poartă o bijuterie acum;
Și așa ar fi fost răsplata ta strălucitoare, dacă așa ar fi fost fapta ta,
Dacă ai fi căutat niște picioare rătăcitoare pe care să le conduci pe cărări ale păcii.

„‘Nu am vrut să spun că nu ar trebui să călci singur pe calea vieții,

Ci faptul că că lumina limpede și strălucitoare, care s-a arătat în jurul pașilor tăi,
Ar trebui să conducă alte picioare obosite către casa mea strălucitoare de odihnă,
Și astfel, binecuvântând pe cei din jur, tu însuți ai fi fost binecuvântat.
Vedenia mi-a dispărut din vedere, vocea nu mai vorbi,
O vrajă mi s-a părut că-mi cuprinde sufletul, pe care m-am temut mult timp să o rup,
Și când în cele din urmă m-am uitat în jur, în lumina strălucitoare a dimineții,
Spiritul meu s-a simțit copleșit, în mijlocul viziunii acelei nopții îngrozitoare.

„M-am sculat și am plâns cu bucurie pedepsită, că totuși eram încă dedesubt,

Că încă un ceas ar mai fi fost al meu, credința mea prin fapte s-o arăt,
Pentru ca, totuși, unui păcătos să-i spun despre dragostea lui Isus aflat pe moarte
Și acum, cât voi rămâne pe acest pământ, motto-ul meu va fi:

Să nu mai trăiesc pentru mine, ci pentru Cel care a murit pentru mine,
Și gravat în sufletul meu, acest cuvânt de adevăr divin,
„Cei care îi întorc pe mulți către Domnul, vor străluci ca stelele.”

O fetiță era pe moarte. „Tată”, a spus ea, „am ajuns la râu și aștept
ca barcagiul să mă ia și pe mine.” „Ți se pare întuneric și rece, copila mea?” "Oh,
nu, nu este întuneric aici! Râul este acoperit cu argint solid. Bărcile,
sunt lumina solidă. Nu mi-e frică de feriboturi. Oh, văd peste râu!
Există un oraș mare și frumos, totul este plin de lumină. Îngerii cântă
muzică. Oh, văd cea mai frumoasă formă! Îmi face semn să vin. Oh! Știu
cine este — este Isus Cel Binecuvântat. M-a luat la sânul lui.” Și astfel ea
trece peste Râul Morții, făcut ca un pârâu de argint de prezența Răscumpărătorului ei.

CAPITOLUL LXXII.
Predica — Slujba Duhului Sfânt și păcatul de neiertat
„De aceea vă spun că orice fel de păcat și blasfemie vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului
Sfânt nu va fi iertată oamenilor.”
„Și oricine va rosti un cuvânt împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui vorbește împotriva Duhului
Sfânt, nu i se va ierta, nici în lumea aceasta, nici în lumea viitoare”. (Matei 12: 31,32.)
„Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are niciodată iertare, ci este în pericol de osândă veșnică.”
(Marcu 3:29.)

Întrebarea a fost pusă de o mie de ori: „Care este păcatul de neiertat?” Dar cât de des s-a dat un răspuns?
Isus explică: „Pentru că au spus: El are un duh necurat." (Marcu 3:30.) „Omul acesta nu scoate draci, decât
prin Beezlebub, prințul diavolilor.” (Mat. 12: 24.) A comite acel păcat îngrozitor înseamnă a-i atribui puterea
Duhului Sfânt, diavolului. Să-i răpească lui Dumnezeu slava Lui şi s-o dea diavolului.

Există un singur păcat de moarte, păcatul împotriva Duhului Sfânt. Pentru a evita comiterea acelui păcat,
trebuie să știi ce și cine este Duhul Sfânt și care este slujba lui. Duhul Sfânt este a treia persoană din
Treime – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Toți sunt de acord, au slujbe diferite, dar același duh.

Trei bărbați sunt angajați în parteneriat într-o firmă de afaceri; toți sunt de acord și au același spirit, dar au
diferite oficii de îndeplinit.

Duhul Sfânt este o persoană la fel ca Hristos. „Dar Mângâietorul, care este Duhul Sfânt, pe care îl va trimite
Tatăl în numele Meu, El vă va învăța toate lucrurile.” (Ioan 14:26.) Vedeți că el este învățătorul nostru. „Mă
voi ruga Tatălui și el vă va da un alt Mângâietor, ca să rămână cu voi în veac”. (Ioan 14:16.)

Vei vedea că este o persoană. Isus a spus că va pleca, dar nu-i va lăsa singuri, ci va trimite pe Duhul Sfânt
și El trebuia să rămână cu Biserica pentru totdeauna.
Pe vremea când Hristos a fost botezat, când a ieșit din apă, El se ruga. El era zeul-om, Dumnezeu în trup.
Duhul Sfânt a coborât din cer în formă de porumbel; Ioan L-a văzut venind și că a rămas; a fost uns cu
puterea lui.

În același timp, a venit un glas din cer, glasul marelui „EU SUNT”, vorbind cu o voce audibilă, prezentându-l
pe Isus mulțimii uluite ca fiind a lui fiu iubit. Cele trei persoane din Treime au fost prezente la botezul lui
Iisus. Prin această putere, Isus a făcut toate minunile sale mărețe. Când Isus a mers în cer, l-a trimis înapoi
pe Duhul Sfânt ca agent care să-l reprezinte. „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă
călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi
lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13.)

Înainte ca Isus să părăsească lumea, a avut multe lucruri pe care dorea să le cunoască ucenicii, dar nu le
puteau suporta atunci și nici nu le puteau înțelege; dar Isus a promis să-l trimită pe marele învățător
menționat în Ioan. Isus vorbește despre el ca despre o persoană. De nouă ori se vorbește despre el ca
despre un profesor, un ghid și un profet. „El vă va descoperi lucrurile care vor veni.” În fața acestor mărturii,
ai îndrăzneala să spui că a fost doar o influență fantezistă sau imaginară?

Înainte de ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt era în lume cu anumite scopuri și la vremuri stabilite; dar în ziua
Rusaliilor a venit să rămână. Ultimele zile au început la acea vreme, dar se referă mai ales la zilele noastre.
Acestei generații, Dumnezeu îi arată semne minunate – deasupra și dedesubt. Soarele s-a întunecat și
stelele au căzut.

„Atunci Petru le-a spus: Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos pentru
iertarea păcatelor și veți primi darul Sfântului Duh."

„Căci făgăduința este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de
mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru”. (F.A. 2:38, 39.) El a promis darul Duhului Sfânt
tuturor celor care îl vor accepta pe Hristos în modul corect. „Promisiunea este pentru tine.” Observă că el o
oferă întregii congregații; el merge mai departe: „Și copiilor tăi și tuturor celor care sunt departe, în oricât de
mare număr îi va chema Domnul”. Ce? Chiar pentru toți pe care îi va chema Domnul? O, lăudat să-i fie
numele pentru că este și pentru mine și pentru toți pe care îi conduc la Isus să aibă această putere, care e
Darul Duhului Sfânt — „VIAȚA ETERNĂ”.

El vine ca un vânt; ca o voce liniștită; el vine râzând; în plâns, în strigăt, în transă; indiferent cum vine,
primește-l! Ai grijă să nu-ți bați joc de el și să faci acel păcat îngrozitor. Isus a comparat Duhul Sfânt cu
vântul când a venit să stea în ziua de Rusalii. „Au auzit un zgomot venind din cer ca un vâjâitul unui vânt
puternic." Ca o furtună mare s-a apropiat până a umplut toată casa în care ei stăteau și s-a așezat pe
fiecare dintre ei ca niște limbi de foc. Erau o sută şi douăzeci de bărbați şi femei. „Toți au fost umpluți de
Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, așa cum le-a dat Duhul să se rostească.” "Căci
i-au auzit vorbind în limbi și mărindu-l pe Dumnezeu.” (F.A. 10:46.)

Marea trezire de la Rusalii a fost rezultatul promisiunii Duhului Sfânt; a fost o mare manifestare de putere și
glorie, a venit într-un mod vizibil, astfel încât au văzut și auzit cu simțurile naturale. Au auzit zgomotul ca un
ciclon; au văzut limbile despicate de foc; i-au auzit vorbind în limbi noi, cum le da Duhul să vorbească.

„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite în numele Meu, de la Tatăl, adică Duhul Adevărului, El
va adeveri despre Mine. De asemenea, va depune mărturie despre mine. El vă va învăța toate lucrurile și
va vorbi de la sine, arătând lucrurile adânci, faptele minunate ale lui Dumnezeu.”

Petru a spus: „Aceasta este promisiunea Tatălui, adică Duhul Sfânt. El a vărsat ceea ce vedeți și auziți
acum.” Trei mii de suflete au fost introduse în împărăție; nu este prin tărie sau putere, ci prin Duhul Meu,
zice Domnul.”

„Pe când Petru încă rostea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei ce au auzit cuvântul."
(F.A.10:44.) și i-au auzit vorbind în limbi noi și mărind pe Dumnezeu. Duhul Sfânt mărturisește despre
Hristos, în alte limbi după cum le dădea Duhul, la fel ca în ziua Cincizecimii.

Toate acestea au fost rezultatul a două viziuni, una de la un om care nu L-a cunoscut pe Hristos alta de la
Petru. Se aflau la kilometri distanță și au fost aduși împreună, după patru zile, fiind conduși de Duhul.

Erau cu toții într-un singur loc, așteptând să-L întâlnească pe Dumnezeu și gata să accepte tot ceea ce
Domnul a avut pentru ei. O, Lăudați-L pe Dumnezeu, credința de copil și ascultarea de promisiunile lui
Dumnezeu, vor aduce aceleași mari binecuvântări, astfel încât ei să audă și să vorbească în limbi și să
mărească pe Dumnezeu.

Când condițiile lui Dumnezeu sunt îndeplinite, vor urma toate binecuvântările promise, până la sfârșitul
acestei epoci. Aceasta înseamnă mântuire, sănătate și orice altă binecuvântare promisă, și sunt multe,
pentru că nu există nicio limită pentru capacitatea lui Dumnezeu.

Vorbești despre entuziasm. De ce toată cetatea Ierusalimului a fost zguduită; ei s-au adunat în jurul acestei
micuțe grupări de unși, sau psihopați, sau mai rău încă, „bărbați și femei beți”, așa cum erau numiți.

Emoția continuă. Priviți la păcătoși care cad sub puterea mare. Ascultă strigătele bebelușilor nou-născuți în
timp ce răsună în jurul Marelui Tron Alb. Lucrarea va continua până când Dumnezeu va scrie ultimul
numele în cartea vieții.
Ei sunt emoționați în cer; îngerii toți strigă victorie pentru Regele Isus. Trei mii de suflete convertite la
Dumnezeu într-o singură zi; cea mai incitantă trezire cunoscută vreodată. O, Doamne, trimite-ne mai multe
revărsări penticostale ale Duhului Sfânt.

„Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.  Toți
credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a
vărsat şi peste Neamuri.." (F.A.10:44, 45.)

Mulți obiectează la acest lucru numind-o emoție, dar permiteți-mi să vă spun că aceasta este cea mai
liniștită lume în care vei fi vreodată. „Și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din
orice neam, din orice seminție, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului
de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare şi
ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”
(Apoc.7:9,10) Și pe de altă parte, o, păcătosule, când stai pe marginea acelei îngrozitoare gropi cu toate
ororile ei, gândește-te la strigatele amare și pline de remușcare, de angoasa care se va ridica din acele
adâncimi fără fund, unde va fi plânsul, tânguitul și scrâșnirea dinților. Și acea emoție, bietule păcătos pe
moarte, va dura prin toată veșnicia, veșnicie!, O Veșnicie! O, săracii amăgiți, veniți și recunoașteți pe Duhul
Sfânt ca prieten și protector și scăpați de acel îngrozitor, îngrozitor iad. Tolerați-vă pe voi înșivă să vă
supuneți și să fiți plini de entuziasmul bucuriei și iubirii, mai degrabă decât să îndurați durerile
necruțătoare, vaietele și chinurile, care, dacă tu nu pășești în lumină, Dumnezeu ți le va da ție în Ziua
Judecății.

Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred; în numele meu vor scoate demonii, ei vor vorbi în
limbi noi; vor pune mâinile pe bolnavi și vor fi vindecați.” Aceste semne trebuiau să urmeze cuvântul
propovăduit până la sfârșitul timpului. Îndrăznești să negi? Acum puteți vedea pericolul săvârșirii păcatului
de neiertat. În fiecare comunitate sunt cei care au trecut peste „linia moartă”, linia care ii desparte pentru
totdeauna de mila lui Dumnezeu si ii expune pentru totdeauna la a lui Mânie.

Este îngrozitor să vezi bărbați și femei umblând cu haina neagră a morții odihnindu-se pe ei, arătând
fiecare indiciu că sunt părăsiți de Dumnezeu. Sunt la fel de siguri de iad pe cât sunt de vii; nu au nicio
dorință să fie creștini și pleacă mai departe fără o rază de speranță. „Duhul Meu nu se va lupta veșnic cu
omul”, a spus Domnul. Când Duhul Sfânt te părăsește ultima dată, soarta ta este pecetluită. Noi întâlnim
foarte multe astfel de persoane în întâlnirile noastre, care, trebuie să credem, au comis acest păcat, pentru
că „Oricine vorbește împotriva Duhului Sfânt nu are niciodată iertare, ci este în pericolul osândirii veșnice”.

Nu trebuie să mergeți atât de departe încât să vă bateți joc sau să vorbiți cu ușurătate despre funcționarea
Duhului și puterea lui Dumnezeu, ci doar continuă să amâni puțin prea mult. " Şi când va veni El, va dovedi
lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea (de schimbare a inimii, de nevoie al unui Mântuitor) și
judecata”.

Aceasta este ceea ce va face Duhul Sfânt pentru păcătos. Aceasta este convingerea. El te avertizează
Pe tine de soarta ta îngrozitoare dacă-L respingi pe Hristos. Omul care a fost convertit și și-a pierdut prima
dragoste și este într-o stare călduță, dacă ar muri fără să ajungă să facă faptele dintâi, este pierdut. Auzi
adesea remarca: „Mi-a mai rămas o scânteie”. „Aș fi vrut să fii rece sau cald.” Nu știi că mergi prea departe
de iubirea și mila lui Dumnezeu? Tu ești vinovat în fiecare clipă pe care o trăiești. Isus te avertizează să te
pocăiești și să ieși din această stare, căci navighezi sub culori false. „Voi veni și te voi vărsa din gura mea.”
Voi lua sfeșnicul din locul lui și voi îndepărta acea scânteie mică. Este gata și ai trecut linia moartă, după ce
ai gustat din puterea lui Dumnezeu în suflet și după ce ai știut că ai fost mântuit; ai știut că ai fost mântuit,
dar acum negi, spunând: „Nu există nicio realitate în religia lui Isus”, soarta ta este pecetluită.

Există o categorie care trăiește cu sentimentul trecutului, fiind înstrăinată de viața lui Hristos; și există o altă
clasă ale cărei inimi sunt împietrite de parcă ar fi arse cu un fier fierbinte. Nu au nici un sentiment. Duhul lui
Dumnezeu i-a părăsit. Ei nu se pot pocăi nici să simtă întristare dumnezeiască. Atunci diavolul vine ca un
înger de lumină și le face „Credeți o minciună, ca să fie osândiți”. Ei cred că sunt în regulă; ei îți vor râde în
față și coboară până la fălcile morții și se trezesc în iad înainte ca să își da seama de pericolul lor.

Dumnezeu le va trimite amăgiri puternice pentru că nu au primit adevărul. Multe categorii sunt amăgite. Nu
există necredincioși adevărați până când Dumnezeu nu le dă să creadă o minciună. Domnul a venit iar și
iar. Adevărul le-a fost prezentat, dar s-au luptat în loc să cedeze și au încercat să creadă ceea ce ei știu că
este o minciună, gândindu-se să-și ușureze conștiințele vinovate. Când Dumnezeu închide un om, nu
poate exista deschidere. Există un păcat spre moarte pentru care nu trebuie să ne rugăm. Domnul spune:
„Când ai întins mâinile în rugăciune, nu te voi auzi; lasă acest popor în pace ca pot să-i mistui.” Astăzi,
dacă auziți vocea Lui, nu vă împietriți inimile. Mâine poate fi prea târziu. Există doar două lucruri care pot
liniști temerile vinovate ale omului; unul este să se angajeze păcatul de neiertat, celălalt, sângele lui Isus
aplicat sufletului.

Când Adam și Eva au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, le era frică să-L întâlnească. Oh, păcătos, zboară
departe de fricile tale și vino la brațele iubitoare ale lui Isus. Păcatele unor oameni merg înaintea lor la
judecată, în timp ce păcatele altora îi urmează. Toți care sunt vindecați în Numele lui Isus, sunt vindecați
de Duhul Sfânt, de degetul lui Dumnezeu, ai grijă să nu comiți păcatul de neiertat. Dragă cititor, nu voi
vedea niciodată multe dintre fețele voastre până nu vă voi întâlni la Scaunul de Judecată a lui Hristos. Te
voi întâlni acolo și, dacă ești pierdut, aceste cuvinte pe care le-am scris te va condamna. Dumnezeu să te
ajute să primești avertisment. Nu sta departe de Hristos prea mult. Fie ca puterea lui Dumnezeu să vină
asupra ta în timp ce citești aceste rânduri și să nu-ți dea odihnă. Fie ca ele să vă sune în urechi până când
îl veți primi pe Hristos și să îl găsiți pe El prețios pentru sufletele voastre. Amin, și Amin.

CAPITOLUL LXXIII;
Predica — Darul lui Dumnezeu este viața veșnică

Ioan 4.10-14.
„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi
să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți
apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?  Ești Tu oare mai mare decât
părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuși şi feciorii lui şi vitele
lui?” Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o
voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă
care va țâșni în viața veșnică.” 

Darul lui Dumnezeu este cea mai importantă șansă din lume pentru fiecare individ, să înțelegem și să știm
că îl avem dincolo de orice îndoială. Este singurul lucru care ne va ține departe de iad și ne va trece prin
Porțile Perlate ale Raiului. Iisus a spus: „Dacă ai cunoaște tu darul lui Dumnezeu și cine este cel ce-ți zice,
tu singură i-ai fi cerut darul și el ți-ar fi dat apă vie, iar această apă ar fi o fântână de apă vie, care țâșnește
și izvorăște în viața veșnică.

Foarte puțini știu prin experiență ce este acest dar al lui Dumnezeu sau cum să-l obțină. Dacă ei ar ști, l-ar
duce pe bietul păcătos pe calea cea mai apropiată la Mielul însângerat de pe Calvar; până la capul fântânii.

Isus a spus: „Dar voi nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață.” El are puterea de a da viață oricui vine la
el. Unii vor spune: „Iată-l aici pe Hristos” sau „Iată-l acolo pe Hristos” sau „Veniți să vă alăturați bisericii”
sau „Vino să fii botezat” sau „Rupeți-vă de obiceiurile proaste” sau „Vizitează-i pe cei bolnavi, îmbrăcă-i pe
cei goi, construiește biserici sau instituții caritabile, participați la toate lucrările bisericești și, dacă faceți
aceste lucruri veți fi bine.”

„El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea
nașterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi, prin Isus
Hristos, Mântuitorul nostru;.” (Tit 3: 5, 6.)

Vedeți pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt unindu-se în mântuirea noastră, prin spălarea păcatele noastre, prin
regenerare și dându-ne Duhul Sfânt; este darul lui Dumnezeu pe care îl revarsă peste noi din belșug. Evreii
voiau să știe cum ar putea face lucrările lui Dumnezeu. Religia lor a fost toată legată de fapte – spectacol
exterior. Au vrut să obțină viața veșnică prin ceva ce ar putea face. Isus a spus că lucrarea pe care o cere
Dumnezeu este să crezi în Cel pe care Dumnezeu l-a trimis. Când exercităm credința mântuitoare, credința
fierbinte, îndeplinim toate condițiile și suntem mântuiți prin credință. Credința se atinge de Dumnezeu și El
onorează acea credință și vine și ne mântuiește prin harul Său și puterea Sa. „Celor ce L-au primit, le-a dat
putere să devină fii ai lui Dumnezeu.” Mii de pe tot pământul nostru sunt învățați să aibă încredere în ceea
ce fac ei pentru mântuire — fapte bune. Când fac bine, se simt mai bine, dar aceasta nu este mântuire. Cel
mai rău păcătos, când face un act bun se simte mai bine. A fi bun și evlavios sunt lucruri diferite. Cel
nelegiuit și cel păcătos vor fi aruncați împreună în iad. Acești oamenii sunt cinstiți și prin învățătură falsă
sunt înșelați, fiind legănați într-un somn veșnic în siguranță cărnii. Dacă nu se trezesc din somnul de
moarte, chemându-L pe Dumnezeu pentru lumină și să primească darul lui Dumnezeu, viața veșnică, ei vor
fi treziți în iad, când va fi prea târziu. „Darul lui Dumnezeu este viața veșnică.” Este un dar de la Isus pentru
sufletul care caută. Dacă lucrezi pentru el, nu este un cadou. Daca tu plătești un ban, nu este un cadou.
Oh! Dacă cuiva îi este sete, să vină și să bea din apa vieții, în mod liber. Daca ai bani vino; dacă nu ai bani,
vino și bea vin si lapte.

Cine are pe Fiul are mărturia în sine și „Cine nu are pe Fiul nu are viață.”
Această Viață Veșnică, acest Dar al lui Dumnezeu, această Fântână de Apă Vie, pe care a spus Isus că o
va da, este în Fiul. Cine are viața, are pe Fiul sălășluind în el, căci dacă El ne-a dat pe Fiul Său să rămână
în noi și cu noi, nu ne va da fără plată toate lucrurile, așa cum a promis El?

Isus le-a spus cărturarilor, fariseilor și fățarnicilor care făceau un mare caz de mărturisirea și arătarea
exterioară a faptelor și credința solemnă, care se lăudau cu cunoașterea scripturilor: „Credeți că aveți viața
veșnică. Vă cunosc, nu aveți iubirea lui Dumnezeu în voi. Voi mărturisiți că țineți legea și urmați învățăturile
lui Moise. Nu faceți!. Dacă ați face-o, v-ar conduce la mine, Capul Fântânii Apelor Vii, dar nu vreți să veniți
la Mine ca să aveți viață.”

Sunt mulți, mulțimi întregi, care aparțin acestei grupări, care cred că ei au sau vor avea viață veșnică când
vor muri. Ei construiesc pe nisip și vârtejul mâniei lui Dumnezeu îi va mătura în curând și mare va fi
căderea casei lor.

“Și aceasta este viața veșnică să cunoști pe singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care
Dumnezeu L-a trimis”. Trebuie să știm, nu numai prin auzirea sau citirea despre ea; Duhul trebuie să
depună mărturie în noi că avem această viață nouă, că noi ne-am născut din Duhul, că acum suntem copiii
lui Dumnezeu.

Femeia a ieșit la fântâna lui Iacov cu ulciorul ei să scoată apă. Isus i-a vorbit ei despre starea ei pierdută. El
i-a atras atenția asupra nevoii de mântuire; i-a arătat că trăiește în păcat, în adulter și i-a spus că dacă va
primi fântâna în sufletul ei nu i-ar mai fi sete.

Nu că n-ar mai fi niciodată însetată după apa naturală, dar nu și-ar dori să mai trăiască în păcat; setea sau
dorința de lucruri păcătoase ar fi luate; ea ar urî păcatul pe care l-a iubit cândva. Toată această sete de
păcat avea să dispară. I-ar plăcea de Domnul. Setea ei ar fi pentru cunoașterea cerească și pentru a fi pe
placul lui Dumnezeu. Toate lucrurile devin noi.

Isus a spus: „Eu sunt pâinea vieții; cel ce vine la mine nu va flămânzi niciodată; și cel ce crede în Mine nu
va înseta niciodată”. (Ioan 6:35.) Când obținem această apă vie, această fântână în sufletele noastre, țeava
credinței ajunge până la Râul Vieții, curgând de sub Tronul lui Dumnezeu; din inima cea mare a Domnului
Isus Hristos. Păstrați conducta deschisă și conexiunea corectă. Ferește-te de îndoieli, păcat și necredință,
iar fântâna nu se va usca niciodată, ci va continua să răsară şi să se reverse, conducându-i pe alții la
aceeași fântână.

Această femeie a acceptat cu bucurie darul și și-a lăsat păcatele în urma ei. Și-a părăsit vechiul eu și
ulciorul și a luat fântâna cu spatele ei, în oraș. Ea a început să propovăduiască pe Hristos; ea a devenit
predicatoare de stradă, strigând: „Am găsit pe Hristos, Mesia evreilor. Mi-a spus toate lucrurile pe care le-
am făcut vreodată și toate păcate pe care le-am făcut vreodată. Vino cu mine și vezi pe Hristos.” Când
primim Duhul lui Hristos, vorbim într-o limbă nouă; începem să spunem despre Mântuitorul pe care l-am
găsit și încercăm să-i conducem pe alții la Hristosul cel viu.

Fără îndoială că oamenii care au cunoscut această femeie, care trăise în păcat, nu aveau folos de pe urma
ei, nu voiau să fie văzuți în compania ei, dar a avut loc o mare schimbare. Ea a impus respect și atenție.
Cei drepți sunt îndrăzneți ca un leu, nu îndrăzneala păcatului, ci o îndrăzneală sfântă, blândă. Nu ne este
frică de ceea ce oamenii ne vor spune sau ne vor face. Noi iubim sufletele lor, am găsit pe Domnul, am
gustat din puterile lumii viitoare. Vedem pericolul lor în timp ce trăiesc în păcat și îngrozitoarea soartă care
îl așteaptă pe păcătos. Știm că ziua este mult trecută; noaptea morții îi va învălui în curând, și dacă vrem
să-i salvăm, trebuie să fim treji.

În timp ce această femeie L-a înălțat pe Hristos pe stradă, bărbați și femei au venit de la locurile lor de
afaceri și s-au adunat în jur pentru a auzi vestea minunată ale Mântuitorului găsit de ea. Pe măsură ce
cuvintele au căzut de pe buzele ei, mulți au crezut în Hristos. O mulțime mare a urmat-o. Ea cunoștea
drumul și ia condus la fântâna unde ei L-au văzut pe Isus și au vorbit cu El și mulți dintre samaritenii din
acea cetate au crezut în El pentru cuvintele acestei femei, care a mărturisit spunând: „El mi-a spus toate
lucrurile pe care le-am făcut vreodată.”

Și mulți alții au crezut din pricina cuvintelor lui și au zis femeii: „Acum credem, nu din cauza cuvintelor tale,
ci noi înșine L-am auzit, și știm că acesta este într-adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” Vedeți ce mare
trezire, ce succes a urmat această femeie (pe care a ridicat-o Hristos din murdăria păcatului) prin
seriozitatea și mărturiile ei pozitive. Este un lucru să-L cunoaștem pe Hristos auzind despre El, și altul să-l
auzi și să-L cunoști singur. Credința este una, iar cunoașterea este alta. Cei din oraș avea credință că este
Hristosul, dar cei care au venit la El au spus: „L-am văzut și știm cu adevărat că acesta este Hristosul,
Mântuitorul lumii.”

Slavă lui Dumnezeu pentru astfel de mărturii sonore. „Știm că am trecut de la moarte la viață.” „Duhul Său
mărturisește că suntem copiii lui Dumnezeu.” Cei care l-au primit erau ca femeia; au vrut să știe toți
prietenii lor; l-au rugat pe Isus să intre în cetate. Le-a auzit rugămințile și s-a dus și a stat două zile. Fie ca
cei dragi care citesc aceasta predica, care nu beau din Izvorul Vieții, să-i ceară lui Iisus darul lui Dumnezeu
și să primească fântâna cu apă și apoi să conducă la Domnul alte sărmane suflete însetate, ca să
primească și ele din această apă; ca să nu le mai fie niciodată sete.

CAPITOLUL LXXIV.
Predica — Rugăciunea credinței îi va salva pe bolnavi

Iacov 5:14-17.
„Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor
unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, şi
Domnul îl va însănătoși; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele şi rugați-
vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.  Ilie era un om
supus acelorași slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruință să nu plouă, şi n-a plouat deloc în țară trei ani
şi șase luni.."

Apostolul Iacov trimite această scrisoare în toată lumea, către toate bisericile, slujitorilor și fiecărui membru
al trupului lui Hristos. Toate aceste învățături și binecuvântări sunt pentru fiecare copil al lui Dumnezeu care
le va accepta. El vrea ca Biserica să știe că puterea de a vindeca bolnavii și de a învăța vindecarea divină
nu a fost limitată la apostoli, ci bătrânii fiecărei biserici aveau darul vindecării sau puterea de a vindeca; și
că prin îndeplinirea condițiilor date, fiecare dintre adepții lui Hristos ar fi în mod pozitiv vindecat. El a dat
această doctrină a vindecării divine a trupului pentru a fi învățată și practicată în fiecare biserică, ca fiecare
membru să-și cunoască privilegiul și datoria față de Dumnezeu. Dacă el sau ea ar fi fost bolnavi, în loc să
trimită după un medic, poate un doctor necredincios, ar trebui să trimită imediat după bătrân și să lase pe
Dumnezeu să se slăvească pe sine prin manifestarea puterii vindecătoare. Unii învățători refuză să
meargă în lumina dată de Dumnezeu și spun că acest text înseamnă "Vindecare spirituală." Mă bucur că
cuvântul lui Dumnezeu este atât de clar, și pentru oricine dorește lumina o poate avea. „Rugăciunea
credinței va mântui pe bolnav și Domnul îl va însănătoși, iar dacă a săvârșit păcate, i se vor ierta.” Vezi
diferența dintre ridicarea celui bolnav și iertarea păcatului. Dacă ei au căzut sau au păcătuit în orice fel care
a adus boala, cei bolnavi ar trebui să aibă credință în promisiunile lui Dumnezeu și să trimită după bătrâni,
așa cum a comandat Dumnezeu.

Bătrânii vin și ung cu untdelemn; un simbol al Duhului Sfânt sau a energiei vindecării, care trebuie să vină
de la Isus, pe și prin cel bolnav – suflet și trup. Ei se roagă împreună, rugăciunea credinței, iar după
îndeplinirea condițiilor, Domnul cinstește credința și vine cu puterea Sa cea mare și-l ridică pe cel bolnav la
sănătate și îi redă pacea și bucuria în sufletul său. „Rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați.”
Vedeți că puterea Domnului este mereu prezentă cu copiii Săi pentru a vindeca. Porunca este dată fiecărui
copil al lui Dumnezeu. Dacă bătrânul nu poate veni, atunci adunați câțiva dintre copiii lui Dumnezeu
împreună în adevăratul spirit al lui Hristos și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecat.

Unii au daruri de a alunga dracii și de a vindeca, prin punerea mâinilor. Oh! Să nu uitați aceste beneficii
cumpărate cu sânge. El ne iartă toate fărădelegile, El ne vindecă toate bolile noastre. El promite că va
vindeca sufletul și trupul; verbul este la timpul prezent. „Rugăciunea eficientă și fierbinte a unui om
neprihănit este de mare folos.”

Domnul ne arată că trebuie să avem neprihănirea lui Hristos, să-i întrunim toate celelalte condiții și să
cerem Domnului ceea ce vrem, cu credință, fără să șovăiți. Dacă șovăim sau ne îndoim, nu trebuie să ne
așteptăm la nimic, căci Dumnezeu nu ne va auzi.

Rugăciunea credinței Dumnezeu va răspunde, chiar dacă ar trebui să coboare tot Cerul; pentru a ne
stimula la o credință mai mare, să-i cerem Domnului lucruri mai mari. El ne trimite înapoi la zilele
întunecate ale foametei și condamnării în care Ilie a trăit și spune: „Era un om, supus acelorași slăbiciuni
asemănătoare, ca și noi”. El n-a fost un înger, ci un om, cu aceeași natură umană și slăbiciuni ca și noi. El
s-a rugat stăruitor, ca să nu plouă, iar cerurile au fost închise pentru trei ani și șase luni; s-a rugat din nou și
a venit ploaia. S-a rugat lui Dumnezeu să trimite foc din Cer, ca oamenii să știe că există un Dumnezeu
adevărat și că el era slujitorul lui Dumnezeu și că Domnul îl conducea.

Domnul vrea să cerem semne și minuni mari. Focul care a venit din Cer și a adus oamenii înaintea lui
Dumnezeu a fost un simbol al Sfântului Duh. Domnul vrea să trimită în mijlocul nostru semne și minuni, ca
răspuns la rugăciunile noastre.

Ilie Îl reprezintă pe Hristos – Biserica. Când Ilie a fost dus la cer, o porțiune dublă a duhului său a venit
asupra lui Elisei și Elisei a făcut mai multe semne și minuni decât a făcut Ilie. „Adevărat, adevărat vă spun
că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât
acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; şi orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie
proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.( Ioan 14:12-14.)” „Dacă rămâneți în Mine şi
dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da.” (Ioan 15:7.)

Vedeți, voința lui Hristos și voința noastră se unesc împreună, cu aceeași dorință de a glorifica pe Tatăl.
Duhul lui Hristos ne îndeamnă să cerem lucruri mari, astfel încât Domnul va avea o șansă să-și coboare
mâna dreaptă a puterii Sale și să lase poporul să vadă semnele vizibile ale Domnului oștirilor, care
locuiește în Sion.

Fiecare dintre noi ar trebui să fie uns cu aceeași putere și daruri pe care Dumnezeu le-a așezat în Biserică,
pentru ca lumea să creadă că Tatăl L-a trimis pe Hristos în lume și că Tatăl ne-a iubit pe noi, așa cum L-a
iubit pe El – pe Hristos. "În Numele Meu vor izgoni draci; vor pune mâna peste bolnavi și ei se vor
însănătoși.” Acestea sunt darurile speciale. Îl laud pe Domnul! El mi-a dat aceste daruri. Și în numele Lui,
prin numele Lui, mii de duhuri necurate sunt izgonite. Diavoli surzi, muți, șchiopi, orbi, paralitici și
cancerigeni au fost alungați. Mii de boli au fugit prin punerea mâinilor mele, în numele Lui, și ei au fost
făcuți sănătoși.

Vindecarea divină este arătată în Ispășire, la fel de mult ca și mântuirea sufletului. Isaia, cap. 53, spune:
„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă
pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiți.” Mat. 8:17 spune: „Pentru ca să se împlinească
ceea ce a fost spus de Isaia, zicând: El Însuși a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre.” „Căci
printr-un singur duh, toți suntem botezați într-un singur trup”, „Voi sunteți trupul lui Hristos." (I. Cor. 12:12.)

Dumnezeu i-a pus pe unii în Biserică sau în trup: În primul rând, apostoli; în al doilea rând, profeți; în al
treilea rând, învățători. „De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să
vorbească despre cunoștință, datorită aceluiași Duh; altuia, credința, prin același Duh; altuia, darul
tămăduirilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor;
altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. .” (I. Cor. 12: 8-10.)
Împreună avem promisiunea apostolilor, profeților, învățătorilor și evangheliștilor, în Biserica care urma să
vină, a lui Hristos. Ce biserică glorioasă, este adevăratul trup și mireasă a Domnului nostru! Semnele
urmau să urmeze lucrările lor: „Pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea
trupului lui Hristos.” (Efe. 4:12.)

Vedeți că Dumnezeu a pus toate darurile şi lucrarea Duhului în Biserică şi ele trebuiau să rămână cu
poporul lui Dumnezeu: „Până toate vor veni în unitatea credinței prin același Duh, Fiecărui om i se dă
manifestarea Duhului să profite de ea; dar toate acestea le lucrează același Duh – Un singur Domn și un
singur Duh.

Duhul Sfânt este agentul lui Hristos, trimis de Dumnezeu, pentru a lucra prin Biserică, trupul lui Hristos, iar
fiecare membru trebuie să posede unul sau mai multe dintre aceste daruri, pe măsură ce umblăm în lumină
și credem și acceptăm aceste binecuvântări sau daruri.

Pavel spune: „În ceea ce privește darurile duhovnicești, fraților, nu aș vrea să fiți ignoranți, referitor la
cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, până vom ajunge toți la unirea credinței şi a cunoștinței Fiului lui
Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos."

Dragă cititor, când vom ajunge cu toții la această măsură? Nu până ce ultimul din turma mică este gata să
fie transformat. Trebuie să fim plini de plinătatea lui Dumnezeu, cu înțelepciune și putere. Aceste semne și
daruri trebuie să urmeze până ce Biserica iese în întâmpinarea Domnului – Mirele. Ea va ieși să se
întâlnească cu El prin aceeași putere pe care o aveau apostolii, după ce au fost umpluți cu Duhul Sfânt în
ziua Cincizecimii. Oh! Lăudați pe Domnul, toate aceste semne sunt cu noi şi se manifestă în întâlnirile
noastre.

CAPITOLUL LXXV.
Predica — Ultima Însărcinare

Marcu 16.15-18.
„Și el le-a spus: Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cel ce va crede și va fi
botezat va fi mântuit; și cel ce nu va crede va fi osândit. Și iată semnele care îi vor urma pe cei ce cred; "În
Numele meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; Ei vor lua în mână șerpi; și dacă vor bea ceva de
moarte, nu le va face rău; ei își vor pune mâinile peste bolnavi și se vor vindeca.”

Voi arăta prin ajutorul lui Dumnezeu, și luminarea și călăuzirea Sfântului Duh, că ultima însărcinare nu a
fost dată numai apostolilor, ci tuturor care vor crede prin predicarea lor imediată și pentru toți cei care vor
crede prin cuvântul lor scris, până când Isus, Domnul slavei, va veni din nou pe nori pentru Biserica Sa.
Observă că El a spus: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia.” „Și, iată, Eu sunt cu voi
mereu, până la sfârșitul lumii, amin.” (Matei 28:20.)

Evanghelia urma să fie propovăduită în toată lumea și până la sfârșitul veacului, cu toată puterea și darurile
Rusaliilor. Semnele au fost promise mai ales celor care aveau să fie mântuiți, după ziua de Rusalii, sau în
viitor, chiar până la sfârșit. Aceasta este Însărcinarea pe care le-a dat-o Isus, Cuvântul cu toată puterea și
slava lui trebuia să fie propovăduit de Biserica Sa unei lui pierdute și blestemate în păcat și El a spus:
„Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred”; pentru ca El să fie glorificat în Biserica Sa în toate veacurile,
amin și amin!. Isus a fost și este capul Bisericii și toată puterea din Cer și pe pământ a fost i-a fost dată Lui.
El avea cea mai înaltă autoritate de a-și alege apostolii și să-i încredințeze să meargă și să le acorde cea
mai mare însărcinare care a fost vreodată dată îngerilor sau oamenilor. „Duceți-vă în toată lumea și
propovăduiți Evanghelia fiecărei făpturi.” Trimiterea a fost largă. Avea să ajungă în jurul și peste tot în lume.
Era universală, era pentru fiecare clasă și condiție de oameni și limbi. „Într-un adevăr, înțeleg că Dumnezeu
nu face deosebire între oameni; ci în fiecare națiune, cel care se teme de El și face dreptate este primit de
El.” (Fapte 10:24.)
Slavă Domnului, nu trebuia doar propovăduit peste lume, ci până la sfârșitul lumii. Prezența și puterea Lui
au fost promise celor care trăiau în zilele din urmă, în același mod ca la ucenici. El a spus că Tatăl va
trimite Duhul Sfânt, iar El, Duhul Sfânt, ar trebui să fie cu Biserica pentru totdeauna. Nu o influență limitată
cu un grad de putere, ci ca Agent și Reprezentant al lui Hristos. El trebuia să rămână pentru totdeauna cu
toată puterea de a salva și de a lucra, ca un Dumnezeu făcător de minuni, pentru a convinge lumea de
păcat, de neprihănire și de judecată și să ne mântuiască și să ne țină mântuiți prin puterea lui Hristos și să
ne vindece de toate bolile noastre. „El însuși a luat infirmitățile noastre și ne-a purtat bolile.”

El ne-a uns cu putere și cu daruri speciale pentru a demonstra puterea și prezența lui Hristos într-un mod
vizibil. „Căci el nu va vorbi de la sine, ci el va vorbi tot ce va fi auzit, și vă va descoperi lucrurile viitoare.”
(Ioan 16:13.) „Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va
descoperi.”

Pavel, vorbind despre lucrurile profunde ale lui Dumnezeu, spune: „Dar Dumnezeu ni le-a descoperit prin
Duhul Său: căci Duhul cercetează toate lucrurile, da, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu." Am primit
Duhul lui Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu gratis, lucruri pe care nu
le spunem în cuvinte învățate de la înțelepciunea omenească, ci învățate de la Duhul Sfânt”.

Dumnezeu să ne ajute să cinstim pe Duhul Sfânt și să-l lăsăm să lucreze lucrările mărețe ale lui Dumnezeu
prin noi. A predica Evanghelia înseamnă a predica un Hristos viu, iar Învierea, Învierea sufletului în această
viață, în spirit și unitate cu Hristos, Învierea trupului, să spună lumii toată vestea bună pe care Hristos a
adus-o din Cer, cu toate beneficiile pe care le-a cumpărat pe Cruce și lăsat în ultima Sa Voință și
Testament pentru toți moștenitorii lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu Hristos.

„Cine va crede și va fi botezat va fi mântuit.”

Mii de învățători învață că acesta este botezul în apă și zeci de mii cred la fel și au încredere în botezul cu
apă pentru mântuire și cred că nu pot să fie mântuiți până când nu vor fi scufundați.

Botezul cu apă este în regulă la locul potrivit. „Poate cineva să interzică apa, ca să nu fie botezați aceștia
care au primit Duhul Sfânt, ca și noi?" (Faptele Apostolilor 10:47.)
Apoi au fost botezați în numele Domnului. Sunt mii de învățători din toată țara care cred prin auzire, dar nu
au avut credința salvatoare, care aduce cunoașterea, mărturia de la Dumnezeu, că ei sunt mântuiți fără
îndoială, și fără această cunoaștere mântuitoare, mânia lui Dumnezeu rămâne peste ei.
„Cine va crede și va fi botezat va fi mântuit”, atunci și acolo. „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un
singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toți am fost adăpați dintr-
un singur Duh." (I. Cor. 12:13.)

Dumnezeu să ne ajute pe noi toți cei care citim aceste rânduri să știm ce este asta și ce înseamnă a fi
mântuit. Acesta este sensul textului, botezat în Hristos de Duhul. „Și cine nu va crede va fi osândit”.
Indiferent de credința ta, până când nu vii la Hristos cu credință mântuitoare, care aduce botezul cu Duhul
Sfânt, și te aduce în Hristos, ești pierdut. Cuvântul spune: „Sunteți blestemați”. Păcatul blestemat este
„necredința!” Până când crezi în Hristos într-un mod care aduce viața veșnică și ai mărturia în tine, îl faci pe
Dumnezeu mincinos.

Nu auzim prea multe în aceste ultime zile despre Judecata lui Dumnezeu, despre pedeapsa viitoare a celor
răi și care aproape că au scăpat de iad, dar Isus spune: „Cei răi se vor fi aruncați în iad și toate neamurile
care Îl uită pe Dumnezeu.”

Toți ale căror nume nu erau scrise în Cartea Vieții au fost aruncați în iazul care arde cu foc și pucioasă.
Doamne ajută-ne să predicăm și să trăim adevărul! Spune fiecăruia și tuturor, dacă nu sunt mântuiți prin
puterea lui Dumnezeu, vor fi pierduți pentru totdeauna.

Unii, opunându-se vindecării divine în aceste zile, spun: „Dacă poți să vindeci bolnavi, de ce nu înviezi
morții?” Un așa-zis Doctor în Divinitate, scriind mai multe articole împotriva mea, încercând să dovedească
faptul că vindecare divină și celelalte demonstrații sau manifestări vizibile ale Duhului au fost eliminate și că
au murit împreună cu biserica primară, a spus: „Dacă bolnavii sunt vindecați, ar trebui să faceți tot ce au
făcut apostolii.”

El a spus: „Nimeni nu ar putea fi apostol dacă nu ar învia morții, nu ia în mână șerpi și bea otravă mortală”.
Dacă acest lucru este adevărat, atunci nu a existat nici un apostol printre cei doisprezece. Îl face pe
Dumnezeu mincinos și pe sfinții apostoli, înșelătorii și mincinoși de asemenea. Petru este singurul din
relatarea Noului Testament care a înviat morții. El nu a luat în mână șerpi și nu a băut otravă mortală.
Potrivit argumentului său, Petru nu a fost un apostol. Pavel este singurul care a luat un șarpe. El nu a făcut-
o pentru a-l ispiti pe Dumnezeu sau pentru a fermeca șarpele, ci l-a luat sus din întâmplare. „Și după ce
Pavel a adunat un mănunchi de bețe și le-a pus pe foc, acolo a ieșit o viperă din căldură și s-a prins de
mâna lui. Și a scuturat șarpele în foc și n-a simțit nimic rău.” (F.A. 28:3-6.)

Fără îndoială, când Pavel a văzut vipera otrăvitoare pe mâna lui, a știut că, dacă Dumnezeu nu venea în
ajutorul lui, va cădea mort și și-a amintit de promisiunea: „Voi veți lua șerpi și nu vă vor răni.” El și-a
exercitat credința în Dumnezeu și a scuturat vipera și nu a simțit niciun rău. El n-a băut otravă sau să învie
morții, așa că nu putea fi apostol. Unii spun că a înviat din morți pe bărbatul care a căzut pe fereastră.
Acest om nu era mort. „Pavel a coborât și a căzut peste el, îmbrățișându-l și a zis: „Nu vă tulburați, căci
duhul lui este în el”. (F.A. 20:10.)

Dumnezeu nu le-a poruncit să bea otravă mortală, ci dacă din întâmplare ar fi băut orice lucru de moarte,
dacă își aduce aminte de făgăduință și ar privi la Dumnezeu cu credință, nu i-ar răni. Referindu-ne la prima
trimitere a celor Doisprezece, „Vindecați bolnavii, curățați pe leproși, înviați morții, scoateți dracii.” (Matei
10:8.) Veți vedea un raport al lucrării lor în Marcu 6:13. „Și au scos mulți draci și au uns cu untdelemn pe
mulți bolnavi și i-au vindecat.” „El a chemat pe cei doisprezece ucenici ai săi și le-a dat putere și autoritate
asupra dracilor și să vindece boli. Și i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, și să vindece pe
bolnavi, iar ei au plecat și au mers prin orașe propovăduind Evanghelia și vindecarea peste tot.” (Luca 9:1,
2, 6.)

I-a trimis pe cei șaptezeci. „În orice cetate veți intra, să vindecați bolnavii care sunt acolo.” (Luca 10:8, 9.)
El le-a dat putere asupra tuturor lucrărilor vrăjmașului, ca să nu-i rănească nimic, cu condiția să se
încreadă în Dumnezeu. Apostolii erau toți remarcați pentru învățătura despre vindecarea trupului, pentru
scoaterea dracilor și vindecarea bolnavilor. Puterea lui Dumnezeu a fost cu ei pentru a face aceste lucruri,
când era nevoie pentru slava lui Dumnezeu. Lucrarea lor principală a fost să predice Evanghelia pentru
suflet și trup.

Isus a ajuns la mase prin alungarea diavolilor și vindecarea omenirii afectate. Ucenicii au făcut la fel.
„Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați şi femei, se mărea tot mai mult; până acolo că scoteau pe
bolnavi chiar pe ulițe şi îi puneau pe paturi şi pe așternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar
umbra lui să treacă peste vreunul din ei. ” (F.A. 5:14,15.)

Matei ne dă trimiterea în câteva cuvinte. Apostolii trebuiau să predice Evanghelia peste tot în lume, atât cât
se auzea vocile lor, aducând din toate clasele sociale, oameni la Hristos și să-i învețe pe toți cei mântuiți,
să înțeleagă și să observe, și să facă tot ce le poruncise Hristos. Apostolii urmau să ajungă la oameni nu
numai prin vocile sau prezența lor, ci și cu cuvântul lor scris.

Isus S-a rugat nu numai pentru ucenici, ci pentru toți cei ce vor crede în El în toate veacurile prin Cuvânt,
ca toți să fie una: „cum Tu, Tată, ești în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să
creadă că Tu M-ai trimis.  Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi
suntem una. Eu în ei, şi Tu în Mine –pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu
M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine ”

Această rugăciune a fost pentru cei care îl vor accepta pe Hristos prin intermediul cuvântului lor (a
apostolilor), prin toate veacurile. Toate lucrările mărețe pe care le-a făcut Hristos au fost făcute prin Duhul
Sfânt și El a trimis Duhul Sfânt să fie cu Biserica pentru totdeauna. El spune: „Și slava pe care Mi-ai dat-o
Tu le-am dat-o lor.”
El s-a rugat ca toată slava și puterea de lucru minunată să fie cu ucenicii lui până la capăt. Asta a vrut să
spună când a spus: „Iată, eu sunt cu voi întotdeauna."

O, ascultă-l rugându-se ca noi să fim una în Hristos. Una cu Hristos și Dumnezeu în marea lucrare de
aducere a sufletelor din întuneric la lumina glorioasă a Evangheliei; ca să fim uniți unii cu alții și cu Domnul
ca mădulare ale trupului Său, trăgându-ne toată viața, puterea și inteligența dată de Dumnezeu, din marea
inimă și creierul lui Hristos, capul nostru cel viu.

Isus nu a convins lumea că Tatăl L-a trimis atât de mult prin ceea ce El a spus, cât prin ceea ce a făcut El.
„Ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele.” (Atunci El i-a zis bolnavului de
paralizie): „Scoală-te, ia-ți patul tău și du-te acasă.” (Matei 9:5-6.) Oamenii au hulit când el predica, dar
acum erau convinși și au dat slavă lui Dumnezeu. Isus a spus: „Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de
la mine; ci Tatăl care locuiește în Mine, El face aceste lucrări.” (Ioan 14:10.)

Dar ei nu au vrut să creadă, atunci El a spus să creadă măcar de dragul faptelor. El a spus că dacă nu aș fi
făcut lucrările mărețe ar fi avut o scuză pentru păcatele lor, dar acum nu mai aveau motiv, nici scuză.

Isus a lăsat toată această slavă copiilor lui Dumnezeu pentru ca lumea să creadă că Tatăl L-a trimis pe
Hristos în lume și că Dumnezeu ne iubește așa cum L-a iubit pe Fiul Său. Nu vezi că Domnul vrea să
confirme cuvântul Său prin noi cu semne și minuni, pentru a convinge lumea că minunata Evanghelie a lui
Hristos este adevărată și ca să știe că Dumnezeu ne-a trimis; că El ne iubește așa cum L-a iubit pe Hristos;
ei trebuiau să creadă solia măcar de dragul faptelor. „Și au ieșit și au propovăduit peste tot, Domnul
lucrând cu ei, și confirmând cuvântul cu semnele care îi urmau. Amin. (Marcu 16: 20.)

În timp ce spuneau povestea minunată, Domnul era alături de ei și în mijlocul oamenilor, lucrând cu ei prin
semne vizibile și demonstrații minunate. Dacă Hristos nu a putut convinge lumea că El a venit de la
Dumnezeu prin elocvență Lui minunată, El nu se așteaptă la mai mult de la urmașii Săi, dar El vrea să
lucreze cu noi, și arată lumii prin Semnele Lui puternice, Prezența Sa nevăzută.

„În numele Meu vor scoate draci, își vor pune mâinile peste bolnavi și ei se vor vindeca.” (Marcu 16: 17-18.)
Bărbații și femeile sunt la fel astăzi, ca în zilele lui Hristos. Este nevoie de tot atâta putere pentru a salva
sufletul și pentru a-l păstra așa, este nevoie de tot atâta putere pentru a scoate draci și a vindeca bolnavii,
cât a fost nevoie și atunci.

Toată boala este din păcat, tot păcatul este de la diavol. Bolile sunt spirite rele în corp. Isus a spus: „Tu duh
necurat, surd, șchiop, ieși afară din el.” A ieșit imediat. Șchiopul mergea, mutul vorbea. Când diavolii au
fost alungați, boala sau cauza a dispărut și efectele curând dispăreau. El a spus: „Iată, vă dau putere peste
toată puterea vrăjmașului”. (Luca 10:19.) Îl laud pe Dumnezeu pentru că toate darurile și semnele sunt
împrăștiate prin Biserică și mii de diavoli sunt izgoniți și tot felul de boli vindecate, prin copiii lui Dumnezeu,
prin puterea Duhului Sfânt.

De ce ar crede oamenii inteligenți, prin învățătură, că zilele miracolelor au trecut și puterea Duhului Sfânt a
fost luată? Nu există nicio scuză pentru asta, doar că vor o modalitate mai populară, mai plăcută omului.
Nu există om în nicio Biserică sau în lume, care să poată arăta prin cuvântul lui Dumnezeu, unde și când
aceste lucruri au fost luate. Pavel spune: „Dar, chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă
propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum
am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduiește cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care ați
primit-o, să fie anatema!” (Gal. 1:8-9.)

Dumnezeu să aibă milă de cei care păcătuiesc împotriva luminii, luptă și neagă Cuvântul lui Dumnezeu:
„Având o formă de evlavie, dar tăgăduind puterea acesteia”. Pavel spune: „De la aceștia, întoarce-te!”
Domnul Moody, când predica la New York, a spus: „Unii oameni au crezut că promisiunile lui Dumnezeu
erau prea bune pentru a fi adevărate;” dar, a spus el, „au fost date toate pentru noi cu condiții, iar dacă am
îndeplini aceste condiții, Domnul ar șterge mai degrabă soarele decât să se întoarcă de la promisiunile
Sale sau să nu le ducă la îndeplinire.” Noi spunem, amin!
Domnul Moody, vorbind despre Ilie și Elisei, a spus: „Mare credință. Elisei a avut o dublă porție și a făcut
doar de două ori mai multe minuni decât Ilie și noi ar trebui să avem de o sută de ori mai multă credință
decât au avut acești oameni ai lui Dumnezeu”.

Renumitul Talmage a spus, într-una dintre predicile sale: „În loc să privească înapoi la o sărbătoare moartă
a Rusaliilor, ar trebui să avem zece mii de Rusalii pe tot parcursul drumului; deci toți ar trebui să avem
acea ungere de la Rusalii”. El a spus: „Unii bărbați și femei în toate veacurile au avut această credință și
putere.”

Vedeți pe acești oameni remarcabili care stau atât de sus astăzi în lucrarea lui Dumnezeu, ambii declară,
în câteva cuvinte, că puterea lui Dumnezeu și a Duhului Sfânt este pentru noi, astăzi, în toată slava
arzătoare a Rusaliilor; și ar trebui să fie mai mare, pentru că Furtuna de Rusalii a fost doar o mostră a ceea
ce va urma.

Dacă l-am asculta pe Hristos și am merge înainte, așa cum a poruncit El, El ar lucra cu noi, confirmând
cuvintele cu semne și minuni peste tot. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt mărturisește că toate acestea sunt
adevărate. Atunci, cum vor învățătorii care neagă aceste lucruri (care sunt falși în ceea ce privește
credința, având doar o formă de Evlavie, dar negând-i puterea), cum, o, cum vor sta ei înaintea lui
Dumnezeu în marea zi a judecății? Eu sunt martor. Mi-am pus pecetea astăzi că Dumnezeu este adevărat.
În lucrarea la care m-a chemat, el a trimis toate semnele apostolilor, toate darurile, operațiuni și manifestări
ale Duhului, chiar și învierea morților. Câțiva au fost înviați după ce au fost declarați morți, astfel încât
nimeni să nu se îndoiască. În două sau trei cazuri, în mijlocul gloatelor, care s-au adunat în jur cu violență
și amenințări, de a aresta sau de a ucide unii dintre lucrători. Dar prin credință şi curaj, Dumnezeu i-a
ridicat, i-a vindecat, astfel încât ei au stat, au mers și au lăudat pe Domnul.

Este acum timpul când Dumnezeu Își va pecetlui lucrarea în multe locuri prin învierea morților; și multe
semne și mai mari vor urma adevărata Sa lucrare. El va arăta Puterea lui ca niciodată. El spune că va lucra
așa cum a făcut cu Iosua, care a poruncit soarelui și lunii să stea pe loc. Da, Dumnezeu a ascultat vocea
unui om, că până și soarele a ascultat și a stat pe loc, încât frica de Dumnezeu a căzut asupra oștirilor. El
spune: El se va ridica cu noi și va face aceleași lucruri și chiar lucruri mai mari: „A Lui Fapte ciudate”,
acum, în încheierea sau desăvârșirea acestei dispensații, să se arate Puterea Lui prin mireasa Sa. Trebuie
să fie așa. Această putere mare trebuie să fie împărțită, și văzută ca niciodată în istoria lumii, prin biruitori;
care vor sta în curând cu Hristos pe tronul Său, judecând neamurile.

Chiar și darul vorbirii și al limbilor a fost dat în întâlnirile noastre. Laudă Domnului! El este la fel ieri, azi și
pentru totdeauna. Promisiunile lui sunt „da” și „amin” pentru totdeauna. Amin.

„Așa cum este Isus, așa suntem noi; precum Dumnezeu L-a trimis pe Hristos în lume, așa ne trimite și
Hristos.” (I. Ioan 4:17; Ioan 20:61.) „până vom ajunge toți la unirea credinței şi a cunoștinței Fiului lui
Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.” (Ef. 4:13.) Acest lucru nu se va
întâmpla până când nu vom fi gata să fim transformați. Dumnezeu să ne ajute pe noi cei care citim aceste
rânduri, să vedem ce ne lipsește încă. Ai grijă să nu ne pierdem coroana sau să nu fim cântăriți în balanță
și găsiți ușori.

CAPITOLUL LXXVI.
Predica — Viziuni și transe

„Unde nu există viziune, oamenii pier.” (Proverbe 29:18.) Acest fapt a fost dovedit în toată Biblia. Când
poporul lui Dumnezeu era adevărat și credincios, Domnul și-a făcut cunoscută prezența prin semne vizibile
și s-a descoperit pe sine și multe lucruri prin vedenii.
Apoi au prosperat întotdeauna în toate privințele și frica de Dumnezeu a căzut asupra neamurile păgâne și
au fugit dinaintea lor și au strigat: „Nu există Dumnezeu ca Dumnezeul lui Israel”, iar cauza lui Dumnezeu a
fost glorificată pe pământ.

Dar când ei rătăceau de la căile Domnului și erau neascultători, Dumnezeu Și-a ascuns fața. Nu mai era
nicio vedenie și poporul a pierit în toate felurile. Au trecut de la un păcat la altul, înlocuind forma și
sărbătoarea solemnă cu exteriorul și jertfind jertfe murdare, și încrezându-se în înțelepciunea umană, și în
fapte, în loc de Puterea și Duhul lui Dumnezeu.

Atunci El și-a îndepărtat Duhul, viziunile și semnele prezenței Sale. Ei au fost lăsați în întuneric peste trei
sute de ani, până când Hristos a venit, și atunci ei nu L-au cunoscut. L-au crucificat pe Domnul Gloriei și l-
au eliberat pe un criminal de femei și copii neputincioși. Aproape toată națiunea evreiască a pierit. Toate
acestea s-au întâmplat pentru că nu voiau să fi conduși de Duhul lui Dumnezeu.

Când calea nouă și vie a fost introdusă, Domnul a dat multe viziuni ca să arate că Hristos a venit; că Fiul lui
Dumnezeu era pe pământ; că nimeni nu trebuie să piară, ci oricine s-ar fi născut din Duhul, Hristos va veni
și va locui în ei, va rămâne cu ei pentru totdeauna, să se manifeste și să se descopere lor prin Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt Îl va slăvi, descoperindu-ne lucrurilor lui Dumnezeu nouă și făcându-ne de cunoscut lucrurile
care vor veni. În ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt a fost văzut, auzit și simțit, mii au fost aduși în
împărăția spirituală a lui Dumnezeu. Petru se ridică într-o flacăra de putere și slavă a Duhului Sfânt și
spune că atunci când Dumnezeu își va revărsa Duhul asupra fiilor și fiicelor Săi, aceștia aveau să vadă
vedenii și să viseze vise și vor prooroci. El le-a spus că aceste semne vor urma cu siguranță revărsărilor
Duhului.

Domnul a zis către Miriam: „Dacă va fi vreun proroc printre voi, eu, Domnul, mă voi face de cunoscut lui
într-o vedenie și o să-i vorbesc în vise.” Moise a spus: „Doamne, tot poporul Domnului să fie profeți și aș
vrea ca toți să proorocească”. Petru spune că toți vom profeți când vom avea Duhul lui Dumnezeu, iar
viziunile sunt unul dintre semnele că avem Duhul. Domnul spune că dacă suntem profeți, El ni se va face
cunoscut în viziuni. Păgânii, sau neamurile, piereau; nu știau nimic despre religia lui Iisus.

Dumnezeu a folosit două viziuni pentru a produce o mare trezire, unde întreaga adunare a fost convertită
și umplută cu slava lui Dumnezeu. Aceasta a fost prima Trezire a Duhului Sfânt printre păgâni. Era o
mostră din tot ce urma. Când oamenii au văzut semnele vizibile ale prezenței lui Dumnezeu în mijlocul lor,
și El li s-a revelat, toți au simțit că sunt în prezența lui Dumnezeu și păcătoșii s-au repezit în brațele
iubitoare ale lui Hristos și au fost mântuiți de groaznica soartă care îi așteaptă pe cei nemântuiți.

„Unde nu există viziune, oamenii pier.”

Cei care se opun astăzi demonstrației spiritului spun că nu nevoie de aceste lucruri, că progresăm odată cu
vârsta, că ne dorim un religie intelectuală, că trebuie să explicăm și să prezentăm cuvântul din punct de
vedere omenesc, într-un mod științific.

În aceste ultime zile, masele de așa-ziși învățători religioși aparțin clasei despre care Pavel a spus, că au o
formă de evlavie, dar îi neagă puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia. Ei nu vor suporta doctrina
sănătoasă, vor îndepărta oamenii de la adevăr.

Acești învățători falși sunt într-o stare mai proastă decât erau evreii. Ei păcătuiesc împotriva unei lumini
mult mai mari. Ei sunt orbi de bunăvoie și învață pe adepții lor să se ascundă în spatele unui refugiu făcut
din minciuni, încrezându-se în doctrinele și tradițiile oamenilor: „Degeaba Mi se închină”, spune Domnul.

Judecățile lui Dumnezeu vin asupra bisericii false în cel mai îngrozitor mod. Am putea spune că ei nu au
avut nevoie de aceste viziuni în trezirea de la Corint. De ce nu a chemat Domnul pe toți apostolii şi pe miile
de bărbați şi femei sfinți care au fost umpluți împreună cu Duhul Sfânt și să-i lase să facă lucrarea? Nu, El
voia să le arate lor, și nouă, că nu este prin puterea omului, înțelepciunea lui, sau o mare mulțime, ci prin
puterea şi Duhul Său, că oamenii trebuie să fie mântuiți. Ei n-au știut nimic despre marea lucrare până nu
s-a terminat, iar valurile mântuirii au măturat toată țara până au ajuns la apostoli.
Au trecut patru zile de la viziunea lui Corneliu până când Petru a venit cu șase frați evrei. Vestea minunatei
vederi și că un astfel de slujitor al Dumnezeu venea să-i conducă la Hristos, s-a răspândit. Ei credeau că
Dumnezeu fusese în mijlocul lor și venea cu mare putere să mântuiască. Erau convinși și mâna Domnului
apăsa asupra lor și au lăsat tot lucrul lor și s-au adunat împreună; doar așteptau Împărăția Cerurilor să vină
în inimile lor cu putere și slavă.

Unii spun că Petru a făcut toată această lucrare măreață. Dumnezeu a făcut totul, prin Duhul Sfânt. Petru a
predicat doar o predică. El a predicat că pocăința și credința într-unul viu, care fusese înviat, Hristos, ar
aduce în ei o Mântuire prezentă și un Hristos viu inimi, să rămână în ele pentru totdeauna.

Căile și înțelepciunea lui Dumnezeu sunt o nebunie pentru cei nemântuiți, dar Dumnezeu le-a descoperit
aleșilor Săi; da, lucrurile profunde ale lui Dumnezeu! Oh, laudă Domnului pentru înțelepciunea,
cunoașterea, părtășia și prezența Domnului care trăiește și umblă cu noi continuu.

Ştefan nu era apostol, dar era plin de credință şi de Duh Sfânt, şi nouă tuturor ni se poruncește să fim
umpluți cu aceeași putere. A făcut minuni grozave printre oameni. Când l-a apărat atât de nobil pe Hristos
cel înviat, fără teamă de a-și pierde viața lui, acuzatorii săi mincinoși s-au uitat pe fața lui și au spus că
arată ca chipul unui Înger.

Evanghelia curată însoțită de puterea Duhului Sfânt, le-a tăiat la inima. N-au acceptat-o și au scrâșnit
asupra lui din dinți. (F.A. 7: 54-56.)

„Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, a privit stăruitor la cer și a văzut slava lui Dumnezeu — și pe Isus stând
de-a dreapta lui Dumnezeu. Și a spus: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând lângă mâna
dreaptă a lui Dumnezeu.”

Saul, care a fost unul dintre cei mai buni învățați ai zilei sale și avea o formă rafinată de religie, nu ar crede
sau accepta viziuni sau demonstrații vizibile ale puterii lui Dumnezeu; așa că, atunci când a văzut slava lui
Dumnezeu și l-a auzit pe Ștefan spunând o viziune minunată pe care o văzuse, când gloata care urla s-a
adunat în jur, Saul i-a ajutat și a consimțit la moartea lui.

Acum a început marea persecuție. Saul, ca un câine, care a adulmecat mirosul de sânge, a luat urmele,
pregătind închisorile și condamnându-i pe sfinți moarte. (F.A. 26:12.) În timp ce se îndrepta spre Damasc
să ia Sfinții din închisoare pentru a-i condamna la moarte, pe la amiază, când soarele strălucea în toată
puterea lui, acest om care nu credea în puterea vizibilă a lui Dumnezeu, a spus că a văzut o lumină din cer
mai puternică decât strălucirea soarelui, „Strălucind în jurul meu și apoi care a călătorit cu mine."

El și tot grupul său au fost doborâți la pământ ca oameni morți. Nu se auzea zgomot rugăciune sau
cântare, sau emoție religioasă pentru a-i aduce pe acești oameni puternici în această condiție. Dumnezeu
trimisese un șoc din bateria Cerului.

Saul, care urâse demonstrațiile Duhului, a văzut imediat că era pierdut și mai departe pe drumul spre iad.
Domnul i-a arătat în timp ce zăcea sub puterea Sfântului Duh, că el trebuie să propovăduiască Evanghelia
și, oriunde a mers, trebuie să spună despre tot ce văzuse și auzise și lucrurile pe care Domnul i le va arăta
lui în viitor. Atunci i s-a arătat Isus și i-a vorbit față în față și de multe ori după aceea, în viziune.

Domnul a folosit trei viziuni pentru a duce la convertirea lui Saul, una dintre cei mai străluciți cărturari ai
Bisericii Evreiești. El era sub o convingere profundă, încât nu a mâncat și nu a băut trei zile și trei nopți. El
a evaluat costul. Când L-a acceptat pe Hristos, a fost umplut de Duhul Sfânt. Primul lucru pe care l-a făcut
a fost să predice un Hristos viu și să deschidă închisorile și să oprească îngrozitoarea persecuție și
să arate celor disprețuiți ai lui Isus că el era prietenul și fratele lor. Bisericile s-au odihnit toate, iar valurile
Mântuirii au cuprins toată țara.

Vezi rezultatele glorioase pentru Biserică și pentru lume. Toate aduse de trei viziuni.

„Unde nu există viziuni, oamenii pier.”

Pavel nu s-a îndoit niciodată de puterea lui Dumnezeu și nici de vreo demonstrație. El știa mai multe
despre personalitatea Duhului Sfânt și numeroasele sale slujbe, daruri, viziuni, revelații, operațiuni diverse,
îndrumări, învățături și putere și a predat mai mult despre aceste lucruri decât oricare, sau toți ceilalți
apostoli, și a dovedit clar că toată această putere va fi pentru poporul lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Cartea Apocalipsei este cea mai minunată dintre toate cărțile din Biblie. Hristos i s-a arătat lui Ioan în
persoană și i-a dat o viziune după alta. El i-a arătat Orașul Ceresc, Orașul Măreț, Orașul Aurului și zidurile
de Jasp.
Orașul se întinde pe un pătrat ca bază – o mie cinci sute de mile înălțime și aceeași lățime și lungime. I s-a
spus despre climat, despre locuitori și despre ocupația lor.
El a avut viziuni despre marea zi a judecății, despre iazul de foc și pucioasă si toți cei pierduți care au fost
aruncați în el. Domnul i-a spus să scrie tot ce a văzut și a auzit, și să o arate Bisericilor, iar ei trebuiau să o
arate lumii.

Profetul a spus: „Va veni vremea când, dacă cineva va avea o vedenie, îi va fi rușine s-o spună. Acel timp
este aici. Masele de lideri bisericești privesc asupra a tot ceea ce este supranatural ca pe o rușine și strigă:
„Hipnotism”, „Emoție”, „Beție” sau altă putere. La fel ca evreii, progresând cu vârsta, se mulțumesc cu
forma moartă. Bisericile sunt pline de oameni neconvertiți. Acolo unde nu există viziuni oamenii pier. Dacă
nu există suficientă putere pentru viziuni, nu este suficientă putere nici pentru salvarea unui suflet. Darul
viziunilor a fost promis mai ales în ultimele zile. „Și se va întâmpla în zilele din urmă, zice Dumnezeu, că voi
turna din Duhul Meu peste orice făptură; Și fiii și fiicele voastre vor prooroci și tinerii voștri vor vedea
vedenii și bătrânii voștri vor visa vise; și peste slujitorii mei și peste roabele mele voi turna în acele zile
Duhul Meu; și vor prooroci (F.A. 2:17-18.)

Mulțumesc Domnului, acele zile sunt aici și Dumnezeu Se descoperă celor care vin la El în mod corect,
prin daruri speciale, prin vindecarea tuturor bolilor, în toată plinătatea puterii Duhului Sfânt. Sute au viziuni
minunate și oriunde aceste semne urmează Cuvântul, toate clasele sociale se îngrămădesc la Hristos.

Dr. Talmage a intrat într-o duminică dimineață în tabernacolul din Brooklyn și a spus congregației sale: „Am
fost în Cer; Tocmai m-am întors si vă spun ce am văzut." Prima pe care a întâlnit-o în Rai a fost mama lui,
care era moartă de treizeci şi doi de ani. A cunoscut-o și a vorbit cu ea. A văzut mulți pe care îi cunoștea în
timp ce erau aici pe pământ și i s-au făcut cunoscuți mulți pe care nu i-a cunoscut niciodată; am văzut cai
albi legați de care de aur stând la ușile caselor, iar alte care mergând pe străzi etc.”

Mulți bărbați și femei de seamă, și toate categoriile de copii ai lui Dumnezeu, aduc mesaje din Cer pe
pământ. Aceste lucruri, cu multe alte semne ale vremurilor, ne arată că Domnul vine în curând pentru sfinții
Săi și pentru a pedepsi o lume pierdută. Domnul să-i ajute pe cei care mărturisesc că Îl iubesc, să aibă
destul din Duhul Său, să cunoască puterea lui Dumnezeu! „Acolo unde nu există viziuni, oamenii pier.”

Pavel spune că în timp ce se ruga în templu a căzut în transă. Pavel a spus el va veni la descoperirile și
viziunile Domnului. A fost dus la al treilea cer. Dacă în trup sau în afara trupului, el nu putea spune, ci
Dumnezeu știa. A auzit și a văzut lucruri minunate. A fost o experiență minunată. Nu putea să spună dacă
a fost luat în suflet sau în trup, sau dacă spiritul său a părăsit trupul pentru o vreme. Dar a fost conștient că
a fost dus și știa că este puterea lui Dumnezeu. Pavel spune când se adună biserica dacă cineva are o
descoperire, să o spună. (I. Cor.14:26.)

CAPITOLUL LXXVII.
Predica — Pune-ți casa în ordine

„Așa vorbește Domnul: Pune-ți ordine în casa ta, căci vei muri și nu vei mai trăi.” (Isaia 38.1.) Rugăciunea
mea este ca Domnul să oprească fiecare păcătos care citește aceste cuvinte; ca voi să luați avertismentul
din text care să însemne pentru voi să luați cea mai apropiată cale către cruce și să vă aruncați la
picioarele sângerânde ale Mielului lui Dumnezeu muribund și să-L lăsați pe El să vă curățe și spele tot
păcatul și murdăria din inima și mintea ta; și să lăsați să intre Domnul Isus și să ia în stăpânire casa și să
vă umple cu dragostea și prezența Lui și să fie păzitorul casei și să vorbească, ca să asculți la fel ca un
copil drag. Oile Sale aud vocea Sa. Când El îi conduce, ei Îl urmează.

Isus v-a vorbit de multe ori prin Duhul Său și v-a spus că această lume nu este casa ta și că nu este toată
viața să trăiești și nici toată moartea să mori, ci după moarte vine judecata. El ți-a arătat că ești un păcătos,
pierdut și rătăcit, că mânia lui Dumnezeu atârnă peste tine. Dacă mori în păcatele tale, va fi un lucru
îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu.

Dacă vei continua în păcatele tale vei fi arestat de Șeriful Cerului și vei fi legat de mâini și de picioare și
aruncat în întunericul de afară, unde plâng locuitorii și se vaietă și scrâșnesc din dinți. Domnul v-a spus că
va veni vremea când vei striga după milă. Ușa milei va fi închisă și Dumnezeu nu te va auzi. El va râde și
va batjocori fricile și nenorocirea ta. El va spune: „Plecați de la mine, blestemaților, în focul veșnic”, un loc
pregătit pentru diavol şi îngerii lui.

Cerul a fost pregătit pentru tine, dar dacă nu ești curat cu inima, Porțile Perlate vor fi închise înaintea ta;
această lume va fi învăluită în flăcări, va arde ca smoala și gudronul și cei răi vor fi duși la nimicire. Având
în vedere condamnarea îngrozitoare pe care o prezice Biblia, pregătește-te imediat!. Tu trebuie să mori și
nu există pocăință în mormânt. Pe măsură ce cobori în moarte, tu te vei ridica în judecată. Moartea vine,
veșnicia aceea îngrozitoare este înaintea ta!

Înainte ca soarele să răsară sau să apune din nou, s-ar putea să fii rece în moarte și sufletul tău să fie
pierdut. În curând vei auzi zgomotul picioarelor calului gălbui și a călărețului său, moartea monstruoasă
care se abate asupra ta. Vei avea o cursă cu calul gălbui și te va alerga în râul rece și înghețat al morții.
Domnul spune: „Pregătește-te pentru moarte, căci vei muri”. „Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu
doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, şi să trăiască. ” (Eze.33:11.)

Vei muri curând și vei întâlni pe Dumnezeul tău, indiferent dacă ești pregătit sau nu. El nu o să mustre
mereu, nici nu-și va ține mânia pentru totdeauna. Auzi-i chemarea. Căutați pe Domnul câtă vreme poate fi
găsit. Cheamați-L pe El cât timp este aproape. Dumnezeu te-a avertizat prin tunetul care se rostogolește,
lumina fulgerului și ciclon. Glasul lui Dumnezeu ți-a vorbit, spunând: „Primește avertizarea! Zboară la
Hristos și caută adăpost de furtunile marii Zile a Judecății.”

Vine ziua mâniei Lui și cine va putea rezista? Fiecare procesiune de înmormântare pe care o vezi îți spune
că și tu trebuie să mori în curând. Ești tu gata? Când ai stat lângă patul unuia care se lupta cu moartea sau
te-ai uitat la fața lui în sicriu, Domnul ți-a spus: „Pregătește-te pentru moarte și urmează-Mă”.

Privește la fiecare cădere a florilor ofilite și a frunzelor care cad. Ele îți spun de moarte. Moartea este
scrisă în adierea de vânt. Totul indică moartea și îți arată că și tu însuți în curând vei fi așezat în Orașul
Tăcut al morților și în curând vei fi uitat de cei vii.

Auzi gemetele solemne ale vântului printre copacii cu frunze. Ele îți spun: „Această lume nu este casa ta;
nu ai venit aici ca să stai pentru totdeauna.” Caută o casă în Rai, o casă care nu este construită de mâini,
al cărei Constructor și Făcător este Dumnezeu, unde în curând îi vei întâlni pe toți cei dragi, pentru a fi în
veci cu Domnul. Când treci peste florile ofilite și frunzele șterse, și în timp ce scârțâie sub picioarele tale,
glasul lui Dumnezeu îți vorbește, spunând: „Tu vei trece dincolo, în curând vei sta întins sub gazon și vei fi
uitat.” Mulțimea nepăsătoare va trece peste forma ta mucegăită și nu se va gândi mai mult la tine decât o
faci tu la frunzele moarte pe care le zdrobești sub picioarele tale.

Dragă cititor, dacă nu ți-ai dat inima lui Isus, aruncă-te pe genunchi, mărturisește-ți păcatele Lui și acceptă-
L ca Mântuitor personal; nu te ridici până ce lumina Cerului strălucește în sufletul tău și știi că ești mântuit .
Dacă nu o faci, te vei trezi în curând măturat pe țărmurile eternității, pierdut, pierdut pentru totdeauna!

MAREA DIMINEAȚĂ A JUDECĂȚII.

(În continuare este prezentat un vis pe care l-a avut un căpitan al Armatei Salvării.)
Am visat că dimineața Marii Judecăți
Răsărise și trâmbița suflase;
Am visat că națiunile s-au adunat
La judecată în fața Tronului Alb.

De la Tron a venit un înger strălucitor

Și a stat pe pământ și pe mare
Și a jurat cu mâna ridicată la cer,
Că vreme nu avea să mai fie.

Și, o, ce zi de plânset și bocet

Când li s-a spus celor rătăciți despre soarta lor;
Au strigat după stânci și munți,
S-au rugat, dar rugăciunile lor au venit prea târziu.

Omul bogat era acolo, dar banii lui

Se topiseră și dispăruseră;
Ca un sărac el a stat la judecată,
Datoriile lui erau prea grele de plătit.

Omul mare era acolo, dar măreția lui

Când moartea a venit a fost lăsată mult în urmă,
Îngerul care a deschis înregistrările
Nici o urmă a măreției sale nu a putut găsi.

Văduva era acolo și orfanii,

Dumnezeu a auzit și și-a adus aminte de strigătele lor;
Nicio întristare în Cer pentru totdeauna,
Dumnezeu le-a șters toate lacrimile din ochi.

Acolo era jucătorul de noroc și bețivul,

Și omul care le vânduse băutura,
Cu oamenii care i-au dat licența...
Împreună în iad s-au scufundat.

Omul moral a venit la judecată,

Dar zdrențele lui îndreptățite nu i s-au potrivit;
Bărbații care L-au răstignit pe Isus
Trecuseră și ei drept oameni morali.

Sufletul care amânase mântuirea -

"Nu în seara asta; Voi fi salvat curând;
Nu e timp acum să te gândești la religie!”
În cele din urmă găsise timp să moară.

CAPITOLUL LXXVIII.
Predica — Eu sunt Domnul care Te vindecă

Și Dumnezeu a spus: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce
este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu
niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Ex.15:26.)

Găsim în capitolul douăzeci și opt din Deuteronom că Sănătatea este promisă numai copiilor lui
Dumnezeu, cu toate binecuvântările din acest Capitol, cu condiția, să-i slujim lui Dumnezeu cu o inimă
curată și să revendicăm aceste promisiuni pentru noi, individual, ca moștenire a noastră cumpărată pe
Cruce, şi lăsată în Voinţa şi Testamentul pe care Domnul nostru l-a sigilat cu sângele Său, spunând că El
Însuși a luat infirmitățile și bolile noastre (Mat. 8:17.)

Dacă ne întoarcem înapoi de la Domnul sau nu avem încredere în Domnul, ne putem aștepta la toate sau
la oricare dintre aceste blesteme, „din pricina răutății faptelor tale prin care M-ai părăsit.” (versetul 20).
Ciuma se va lipi de tine până vei dispare de pe pământ. Domnul te va lovi cu mistuire, cu febră și cu o
inflamații, si cu o arsură extrema, si cu nebunie, cu orbire, cu crusta și mâncărime de care nu poți fi
vindecat. Tânguire lungă, boala și moartea este promisă seminței noastre și orice boală și ciumă, care vin
asupra păgânilor, dușmanul lui Hristos și al Bisericii Sale, este promis unui popor care se îndepărtează de
Domnul.

Vedeți această Scriptură împlinită. Există tot felul de boli și multe boli necunoscute printre pretinșii urmași
ai lui Hristos de astăzi. Păcatele de Părinții au urmări la a treia și a patra generație.
‘‘Domnul va îndepărta de la tine toată boala. ’’ (Deut. 7:15.)

Nu există nicio diferență dacă ne obținem boala din propria noastră viață păcătoasă din trecut, sau am
moștenit-o din păcatele generațiilor trecute sau ale părinților noștri, avem promisiunea, „Voi îndepărta de la
tine toată boala.” Dacă ne dăruim suflet și trup Domnului, pentru totdeauna, să fim folosiți pentru slava Lui;
și exercităm credința prezentă, noi vom simți că suntem făcuți întregi, suflet și trup.

Ne putem ține bine pretinzând promisiunea: „Nu voi lăsa niciuna dintre aceste boli asupra voastră, căci Eu
sunt Domnul care vă vindecă.” Șapte zeci de ani este timpul alocat omului. Există foarte puține decese
înregistrate în Biblie, din boală, cu excepția păcatelor lor imediate sau a păcatului altcuiva.

Satana este cauza tuturor păcatelor, iar păcatul este cauza tuturor bolilor. Aproape toate bolile sunt
rezultatul propriilor noastre păcate. Uneori este cauzat de alții. Avraam și soția lui au păcătuit și familia lui
Abimelec a fost lovită. S-au pocăit. Avraam s-a rugat lui Dumnezeu și a vindecat pe Abimelec și pe soția lui
și pe roabele lui . (Gen. 20:17).

Miriam, una dintre cei trei conducători ai copiilor lui Israel, a păcătuit. Domnul a venit jos și a făcut-o să-și
mărturisească păcatele. Și-a pierdut experiența, a căzut din har și a fost lovită de lepră. Era într-o stare
pierdută și ar fi murit de o moarte îngrozitoare, dar ea sa pocăit și Aaron la chemat pe Moise să facă
rugăciunea credinței. Moise a strigat către Domnul, zicând: „Vindecă-o acum, o, Doamne, te rog pe Tine.”
(Număr. 12: 8, 13.)

Găsim că poporul ales al lui Dumnezeu a murmurat și a păcătuit. Au fost loviți cu o ciumă cumplită. Morții şi
muribunzii zăceau peste tot în tabără. Într-un scurt timp aproape paisprezece mii dintre cei care cu câteva
ore înainte erau drepți înaintea lui Dumnezeu, zăceau reci în moarte. Moise și Aaron au mijlocit și au oferit
o ispășire și ciuma a fost oprită. (Num. 16:48-49.)

Și Domnul a trimis șerpi de foc în mijlocul poporului și aceștia au mușcat poporul; și au murit mulți oameni
din Israel. De aceea poporul a venit la Moise și a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi
împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi acești șerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.
Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un șarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat şi va privi
spre el va trăi." (Num. 21: 6-9.)

Vedem chiar în biserică, din cauza păcatelor lor, urgia îngrozitoare, cauzată de mușcătura otrăvitoare a
șarpelui; cei de sus și de jos, cei bogați și săraci, zăceau morți, sau pe moarte, în fiecare cort de pe tot
terenul taberei. Acești oameni ar fi trăit mulți ani dacă ar fi ascultat de Domnul și s-ar fi încrezut în
promisiunea pe care a făcut-o în cuvintele textului nostru. Când au început să-și dea seama de lucrarea
îngrozitoare a morții din jurul lor și știau că în curând vor fi cu toții morți, s-au pocăit de păcatele lor și l-au
rugat pe Moise să se roage ca șerpii să poată fi luați.

Ei nu au cerut să fie vindecați, dar pe măsură ce s-au pocăit, Domnul a luat șerpii și a oferit un remediu
pentru ca, prin credință, să poată fi vindecați. Șarpele a fost pus sus pe stâlp. Vestea bună s-a strigat prin
tabără. Domnul spune: „Oricine se uită la șarpele de aramă va trăi”. A fost o minunată întâlnire divină de
vindecare. Nu era nimic în șarpe; dar Dumnezeu a spus: „Uită-te și trăiește”. Credința lor în Cuvântul lui
Dumnezeu a fost cea care a determinat vindecare. Oricât de aproape de moarte erau, cu ultima suflare
gâfâitoare, dacă și-ar fi pus ochii pe șarpe, boala ar fi plecat, iar ei în picioare, gata să ajute pe altcineva.
„Așa cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului; pentru ca oricine
crede în El să nu piară.” (Ioan 3:14,15.)

Isus a fost înălțat pe Cruce pentru păcatele și bolile noastre. Nu poți propovădui Evanghelia Domnului și
Mântuitorului nostru Isus Hristos fără a predica vindecarea divină atât pentru trup, cât și pentru suflet.
„Împăratul Saul a murit pentru nelegiuirea pe care o săvârșise împotriva Domnului, chiar împotriva
cuvântului Domnului, pe care nu l-a păzit, și de asemenea pentru că a cerut sfatul cuiva care avea un spirit
demonic, ” (1. Cron. 10:13.)

Păcatele regelui Ioram au venit asupra familiei sale, până când toți s-au stins și au intrat într-un mormânt
timpuriu. A fost lovit de o boală incurabilă. După doi ani de suferințe îngrozitoare i-au ieșit intestinele din
cauza bolii sale dureroase. (2 Cronici 21:14, 15, 18-19.)

Regele Ozia a fost un om puternic al lui Dumnezeu; avea mare putere cu Dumnezeu și cu omul, dar inima i
s-a înălțat până la distrugerea lui. El a păcătuit împotriva Domnului și a fost lovit de lepră și a fost lepros
până în ziua morții sale, a fost rupt de Casa Domnului și a trăit singur, murind de o moarte întârziată,
îngrozitoare. El a fost tăiat de la viață și a coborât într-un mormânt timpuriu. Dacă s-ar fi pocăit și s-ar fi
rugat rugăciunea credinței, ar fi trăit. (2 Cronici, 26:16-21.)

Regele Asa a fost bolnav de picioare până când boala lui a fost extrem de gravă; totuși, în boala lui, nu a
căutat vindecare la Domnul, ci la medici, și Asa a murit. El a fost bolnav de la unu la doi ani, a trecut de la
un medic la altul, dar nu a mers la Domnul, iar rezultatul a fost că a murit. (2 Cronici, 16:12-13.)

Israel a păcătuit. Au fost loviți de o ciumă. Au căzut șaptezeci de mii de oameni. Ciuma ajunsese la
Ierusalim. David și-a ridicat ochii și l-a văzut pe Îngerul Domnului stând între pământ și cer, având sabia
scoasă în mâna lui și întinsă spre Ierusalim. Apoi David și bătrânii lui Israel, care au fost îmbrăcați în sac,
au căzut cu fața la pământ și David și-a mărturisit păcatul și s-a rugat Domnului și ciuma a fost oprită. (1
Cronici, 21:14-16.)

Citim foarte puține cazuri în Biblie în care cineva a murit de boală sau a fost bolnav, cu excepția faptului că
o aduseseră asupra lor prin propriile lor păcate. Ori de câte ori ei s-au pocăit și au făcut rugăciunea
credinței, pretinzând promisiunea făcută de Dumnezeu, spunând: „Voi îndepărta de la tine orice boală, căci
Eu sunt Domnul cel care te vindecă”, au fost restabiliți la părtășia cu Dumnezeu, s-au făcut bine în trup și
suflet și au trăit mulți ani pentru a sluji Domnului.

Ori de câte ori comitem un păcat cunoscut, dacă murim fără să ne pocăim, suntem pierduți pentru
totdeauna. Toate faptele bune sau lucrările pe care le-am făcut vreodată nu vor ispăși pentru un păcat
cunoscut, ci pentru păcatul pe care l-am săvârșit vom muri și vom fi pierduți, când ne luăm noi înșine din
mâinile lui Dumnezeu.

Cel ce face păcat este un copil al diavolului. Suntem atunci pasibili să primim oricare dintre blestemele
despre care Domnul a spus că vor veni asupra celor care nu ar fi în adevăr cu El. Satana are puteri de a
aduce suferință sau de a aduce orice infirmități sau boală. Isus a spus: „Nu ar trebui să fie dezlegată
această femeie pe care Satana a legat-o, timp de optsprezece ani? (Luca 13:16.) Isus a scos duhul afară.
Femeia a fost vindecată. Ea L-a proslăvit pe Domnul într-un ceas mai mult decât în toți acei ani, în care
fusese legată de diavol.

Cei răi nu își trăiesc jumătate din zile. Dacă observați cu atenție ce avem scris, vei vedea că este
adevărat. Nu a fost voia lui Dumnezeu ca ei să fie tăiați, dar a fost din cauza păcatelor și a neascultării lor.
Diavolul are putere asupra morții. (Evr. 2:14.) Dacă suntem fii ai lui Dumnezeu, suntem născuți din Duh,
suntem conduși de Duh.
„Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, veți cere ce vreți și aceasta vi se va face.” (Ioan
15:7.)
Dacă îndeplinim condițiile, El o va îndeplini chiar dacă trebuie să aducă tot cerul jos. Mii de oameni sunt
bolnavi și mor astăzi în biserică din cauza păcatelor lor, netrăind jumătate din zile. Regele Ieroboam și-a
pus mâna pe profetul Domnului, ca să-l prindă și mâna s-a uscat. Nu și-a putut-o trage înapoi. S-a făcut
rugăciunea credinței iar mâna lui a fost restaurată ca cealaltă. Era ca mii de slujitori de astăzi, el a părăsit
calea lui Dumnezeu și a înlocuit-o și a contrafăcut-o și a avut o formă asemănătoare în multe privințe cu
cea a lui Dumnezeu — suficient pentru a înșela oamenii. Când Dumnezeu a trimis slujitorul său să-i spună
judecata îngrozitoare care venea asupra lui și asupra oamenilor lui, în loc să se pocăiască, el și-a întins
mâna spre lucrarea lui Dumnezeu și aceasta s-a uscat. (I. Regi, 13:4-6.) Oricine își pune mâinile pe
Chivotul Spiritual, sau lucrarea lui Dumnezeu, este lovit de sterilitate spirituală. Își pierde experiența și
puterea. Pavel spune: „Având o formă de evlavie, dar negându-i puterea. De la așa ceva, întoarce-te.” Ei
nu vor îndura doctrina sănătoasă; ci sunt disprețuitori ai celor care sunt buni sau evlavioși; oameni cu minți
stricăcioase, falși în ceea ce privește credința. Puterea lui Dumnezeu însoțește întotdeauna credința
Domnului nostru Isus Hristos şi doctrina Sa.

Ezechia a fost bolnav de o boală persistentă, dureroasă – până la moarte. Mesagerul a venit la el și a zis:
„așa vorbește Domnul: Pune-ți casa în ordine, căci vei muri și nu vei trăi.” A văzut că trupul lui cobora în
mormântul stricăciunii, că era pe moarte înainte de vremea lui, că putea fi mai credincios și să facă mai
mult pentru Domnul decât făcuse el. A plâns și s-a rugat lui Dumnezeu să-l vindece. Domnul l-a trimis
înapoi pe mesager, spunând: „Am auzit rugăciunile tale, am văzut lacrimile tale. Iată! Voi adăuga la zilele
tale cincisprezece ani.” (Isaia, 38:1-6.)

Avea credință. El a spus: „Așa mă vei recupera și mă vei face să trăiesc”. El a izbucnit în rugăciune,
spunând: „Tu ai dragoste pentru sufletul meu, m-ai izbăvit din groapa mormântului. Mi-ai aruncat toate
păcatele la spatele tău. Domnul a fost gata să mă salveze; de aceea îi voi cânta cântecele mele în toate
zilele vieții mele în casa Domnului.” (Isaia, 38:17-20.)

Regele David a comis păcate groaznice. Domnul i-a cruțat viața, i-a dat timp de pocăință; dar copilul lui, pe
care l-a iubit, s-a îmbolnăvit și a murit din cauza păcatelor sale. Mulți copiii mor din cauza păcatelor
părinților lor. David nu și-a mărturisit păcatele pentru a fi drept cu Dumnezeu și a venit o boala lungă
asupra Lui. El a spus: „Căci săgețile Tale s-au înfipt în mine, şi mâna Ta apasă asupra mea. N-a mai
rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele, în
urma păcatului meu. Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea
grele pentru mine. Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele.  Sunt gârbovit,
peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare. Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele
şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea. Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârșire; tulburarea inimii
mele mă face să gem.” Dușmanii lui și-au bătut joc de el și au spus că o boală rea se lipește de el, și acum
că stă culcat, nu se va mai ridica. Când va muri și numele lui pieri? (Ps. 38, 41.) Oamenii au știut ce putere
a avut cu Dumnezeu în trecut și când l-au văzut acum, gemând și plângând toată noaptea din cauza
suferinței sale cumplite, ei a spus: „Unde este Dumnezeul lui?” El și-a mărturisit păcatele și, când a spus:
„Vindecă-mă, o, Doamne, pentru lauda Ta”, Domnul era gata să mântuiască și să vindece. El a spus: „Oh,
Doamne, Dumnezeul meu, am strigat către Tine și Tu m-ai vindecat. Mi-ai transformat-o doliul în veselie și
m-ai încins cu bucurie. Binecuvântează pe Domnul, o, suflete al meu; și nu uita niciuna din binefacerile Lui:
Căci El iartă toate nelegiuirile tale; El vindecă toate bolile tale.” (Ps. 103.) Slavă Domnului! El este la fel de
dispus să ne salveze și să ne vindece astăzi ca și pe David.

„Căci cine mănâncă și bea nevrednic, mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul
Domnului. Din această cauză mulți sunt slabi si bolnavi printre voi și nu puțini dorm. (I. Cor. 11:29-30.)

Pavel vorbește cu membrii bisericii din Corint care au dat înapoi sau cu cei care nu au avut niciodată
altceva decât o profesie religioasă. Ei țineau profesia și forma exterioară, luând chiar și vinul și pâinea,
emblemele trupului frânt și sângelui vărsat al Domnului, și făcând un spectacol exterior. Din această cauză
ei nu numai că aduseseră osândă propriilor suflete, dar mulți erau bolnavi şi deveniseră din ce în ce mai
slabi și mulți erau deja morți, iar alții mureau.

Fie ca Duhul Sfânt să deschidă ochii celor care citesc aceste cuvinte. Domnul te ajută să fii dispus să
primești adevărul. Uită-te la membrii acestor biserici suferinde și moarte, în lumina predicării lui Pavel —
slăbiți, coborând până la un mormânt prematur și coborând până la iad din cauza păcatelor lor. Domnul nu
a avut nimic de-a face cu aceasta. El a permis acest lucru din cauza păcatelor lor. Pavel nu a spus că
Domnul a făcut-o pentru a-i pedepsi sau pentru a-i aduce lângă el, ci le spune că au adus-o asupra lor
datorită profesiei false de religie.

Unul dintre cele mai grave păcate de care putem fi vinovați este să avem o formă exterioară fără viața și
puterea spiritului lui Hristos. Am pus religia lui Isus într-o lumină falsă, și mințind pe Hristosul cel viu care
locuiește cu fiecare copil al lui Dumnezeu. Astăzi există sute de membri ai bisericii și practicanți, morți și pe
moarte în pământul nostru.

Unii lâncezesc pe paturi de ani de zile datorită aceleași cauze, și în loc de slujitori care să le arate starea
lor și să le îndrepte sufletul și apoi să-i îndrepte spre Hristos, care ne vindecă de toate bolile și ne ia
neputințele și ne poartă bolile și suferințele noastre. În loc să ofere rugăciunea credinței care îi va mântui
pe bolnavi, pentru ca Domnul să-i ridice, majoritatea slujitorilor îi vor face să creadă că sunt în regulă, iar
Dumnezeu îi face să sufere.

Mulți profesori religioși vor veni la Judecată, care miros a sânge de suflete. Ei nu vor putea spune
împreună cu Pavel: „Mâinile mele și inima mea sunt curate de sângele sufletelor tuturor oamenilor.”

CAPITOLUL LXXIX.
Predica — Vindecarea divină și semne și minuni pentru a-i conduce pe oameni la Hristos

Știm cu toții, cei care am citit Faptele Apostolilor, că slujirea lor a avut un succes minunat. Iată câteva
scurte rapoarte ale unora dintre trezirile lor. „Atunci cei care au primit cu bucurie Cuvântul Său au fost
botezați; și în aceeași zi acolo li s-au adăugat aproximativ trei mii de suflete”.
„Totuși, mulți dintre cei ce au auzit Cuvântul au crezut și numărul bărbaților a fost de aproximativ cinci mii.”
„Și credincioșii s-au adăugat la Domnul, mulțimi atât de bărbați, cât și de femei." „Biserica se bucura de
pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufletește şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul
Duhului Sfânt, se înmulțea.” „Pe când Petru încă rostea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei
ce au auzit cuvântul." „Și mâna Domnului era cu ei și un mare număr a crezut și s-a întors la Domnul.” „Și
în ziua următoare Sabatului s-a adunat aproape toată cetatea să audă cuvântul Domnului.” „Dar Cuvântul
lui Dumnezeu a crescut și s-a înmulțit.” „Și așa s-au întărit bisericile în credință și au crescut în număr
zilnic." „Și unii dintre ei au crezut și s-au unit cu Pavel și Sila; iar dintre grecii evlavioși, o mulțime mare și
dintre femeile de seamă, nu puține.” „Și Cuvântul lui Dumnezeu a crescut și numărul ucenicilor s-a înmulțit
în Ierusalim foarte mult și o mulțime de preoți veneau la credință.” „De aceea, mulți dintre ei au crezut, de
asemenea dintre femeile cinstite care erau grecoaice și dintre bărbați nu puțini.” „Și Domnul adăuga în
fiecare zi la biserică pe cei ce erau mântuiți.” „Și aceasta era cunoscută de toți iudeii și grecii, care locuiau
în Efes; și frica a căzut peste ei toți și numele Domnului Isus a fost slăvit. Și mulți care au crezut au venit și
s-au mărturisit și și-au arătat faptele. Mulți dintre ei, de asemenea, care au folosit vrăjitorii și-au adunat
cărțile și le-au ars înaintea tuturor oamenilor; și au numărat prețul lor și l-au găsit la cincizeci de mii de
arginți. Așa de puternic a crescut și a biruit Cuvântul lui Dumnezeu.”

Există trei motive sau cauze care le-au dat ucenicilor acest lucru succes fenomenal:
Primul. Ei au propovăduit Evanghelia Împărăției, care este, așa cum am spus deja, o Evanghelie deplină
pentru spirit, suflet și trup. Ei au predicat exact cum Domnul i-a spus lui Ieremia să predice (Ier. 26: 2). „Așa
vorbește Domnul: „Stai în curtea Casei Domnului şi spune acelora care vin din toate cetățile lui Iuda să se
închine în Casa Domnului toate cuvintele pe care-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvânt din ele.
Poate că vor asculta şi se vor întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul pe care Mă
gândisem să li-l fac din pricina răutății faptelor lor.

Și cum i-a spus lui Iona să predice (Ion. 3: 1, 2): „Și cuvântul Domnului a venit la Iona a doua oară, zicând:
Scoală-te, du-te la Ninive, acea cetate mare, și propovăduiește-i propovăduirea pe care ți-o spun.”
Apostolii nu au diminuat niciun cuvânt din Evanghelia Împărăției. Ei au propovăduit tocmai Evanghelia pe
care Hristos le-a poruncit să o predice. Și o astfel de predicare Dumnezeu o va onora și o va binecuvânta
întotdeauna.

În al doilea rând, ei au propovăduit această Evanghelie sub puterea Sfântului Duh. Pe Acesta L-au primit
în ziua Cincizecimii. Acesta este un lucru atât de esențial și un factor extrem de important în predicare, în
care Isus nu le-a permis să intre în marea lor lucrare a vieții până când au primit ungerea divină.

Dacă nu ar fi rămas în Ierusalim până la venirea acestei ungeri, nu ar fi existat niciodată vreo carte Fapte
ale Apostolilor scrisă, pentru că nu ar fi existat actele din partea lor care trebuie înregistrate, iar trezirile
menționate mai sus nu ar fi fost niciodată raportate.

În al treilea rând, Dumnezeu a mărturisit predicarea lor cu semne și minuni și cu diverse miracole și daruri
ale Duhului Sfânt.
Și acesta a fost un factor la fel de important în succesul lor ca oricare dintre celelalte. Eu sunt convinsă că
fără aceste minuni Evanghelia ar fi făcut puțin progres în a-și face drum prin lumea păgână.

Observați rugăciunea apostolilor, care arată accentul pe care l-au pus pe miracole, în special minunea
vindecării, ca auxiliar în munca lor: F.A. 4: 29, 30. „Şi acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere
robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ți mâna, ca să se facă tămăduiri,
minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus”.

Observați acum un fapt semnificativ. Citește următoarele: F.A.5: 12-16. „Numărul celor ce credeau în
Domnul, bărbați şi femei, se mărea tot mai mult;  până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe şi îi
puneau pe paturi şi pe așternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste
vreunul din ei. Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi
pe cei chinuiți de duhuri necurate: şi toți se vindecau”.

Faptul semnificativ este că în acest pasaj este o paranteză în care scrie ceea ce urmează: („Toți stăteau
împreună în pridvorul lui Solomon şi niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda
în gura mare.” De ce a introdus Luca acea paranteză? Au avut de-a face acele minuni cu acea mulțime de
credincioși, atât bărbați, cât și femei, adăugați Domnului? Ei au constituit un factor puternic în acea trezire.
Acesta a fost rezultatul în aproape toate cazurile în care s-au făcut minuni, au urmat mari treziri. Citiți
aceste cuvinte: F.A. 6: 7, 8. „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se
înmulțea mult în Ierusalim, şi o mare mulțime de preoți veneau la credință.  Ștefan era plin de har şi de
putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.” Există vreo legătură între miracolele pe care le-a făcut
Ștefan și înmulțirea ucenicilor în Ierusalim? Există cea mai intimă și vitală relație. Să luăm un alt caz: Fapte
viii, 5-8. „Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos.  Noroadele luau aminte cu un
gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulți îndrăciți
ieșeau duhuri necurate şi scoteau mari țipete; mulți slăbănogi şi șchiopi erau tămăduiți.  Şi a fost o mare
bucurie în cetatea aceasta”. Au avut minunile izgonirii duhurilor necurate și vindecării celor șchiopi de-a
face ca oamenii să acorde atenție lucrurilor despre care Filip a vorbit și a umplut acea cetate de bucurie?
Foarte mult!

Luați un alt caz:

F.A. IX, 32, 35. „Pe când cerceta Petru pe toți sfinții, s-a coborât şi la cei ce locuiau în Lida.  Acolo a găsit
un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă;
scoală-te şi fă-ţi patul.” Şi Enea s-a sculat îndată. Toți locuitorii din Lida şi din Sarona l-au văzut şi s-au
întors la Domnul.”

Învierea lui Dorca a fost un alt caz cu același efect: „Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea
Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.”

Dacă slujitorii ar putea izgoni astăzi dracii în numele lui Isus și să-și pună mâinile peste bolnavi şi să-i
readucă la sănătate, ei nu ar predica băncilor goale, nici nu s-ar plânge de lipsă de treziri. Dimpotrivă,
fiecare slujitor care ar putea face asta ar avea case de rugăciune aglomerate și o trezire perpetuă. Și asta
este ceea ce Dumnezeu vrea ca slujitorii Săi să facă și nu este vina Lui dacă nu sunt în stare să o facă. Nu
există nimic pe care diavolul să urască cu mai multă răutate infernală decât vindecarea divină. Aceasta
este ceva vizibil, tangibil, real și valoros. Când un om șchiop este pus să meargă, sau un biet epileptic
făcut sănătos, există ceva ce lumea nesalvată poate vedea și aprecia. Și îi convinge de bunătatea și
bunăvoința iubitoare a lui Dumnezeu.

În fața mea stă o carte intitulată „Înapoi la Biblie”. Văd o alta anunțată, „Înapoi la Rusalii.” Le trece prin
minte acestor autori că întoarcerea la Biblie și la Rusalii înseamnă a reveni la puterea făcătoare de minuni?
O astfel de întoarcere nu numai că ar asigura botezul Duhului, dar ar asigura darurile Duhului în săvârșirea
de minuni* Există cineva care ia urma din spate către acea direcție?

CAPITOLUL LXXX.
Predica — A doua venire a lui Hristos

„Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea
Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel
şi cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii,
care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel
vom fi totdeauna cu Domnul. (1. Tes. 4: 15 - 17.)

„la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe
cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor
avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului şi de la slava puterii Lui.” (2. Tes. 1:7-9.)

„Dar ceilalți morți nu au înviat până la sfârșitul celor o mie de ani. Aceasta este prima înviere.” Apoc. 20:5.)
„Și atunci toate semințiile pământului vor plânge și vor vedea pe Fiul omului care vine pe norii cerului cu
putere și mare slavă.” (Mat. 24:30.) „Dar când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit profetul
Daniel, stând acolo unde nu trebuie, (cine citește să înțeleagă). (Marc. 13:14.) „Fericiți şi sfinți sunt cei ce
au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu şi ai
lui Hristos şi vor împărăți cu El o mie de ani..” (Apoc. 20:6.)

Subiectul Învierii este măreț și glorios de contemplat; ar trebui să fie învățați și explicați în toate bisericile
noastre; este nădejdea bisericii; a fost tema predicării profeților și apostolilor. Învierea și ispășirea sunt
notele cheie ale Noului Testament. Noi credem că trăim în zilele din urmă, că venirea Domnului este
aproape.

O conferință profetică a avut loc la New York, noiembrie 1878 - Au fost o sută patruzeci de episcopi și
slujitori din diferite state și din întreaga lume - pentru a compara profețiile referitoare la venirea lui Hristos.
Ei au concluzionat că cele „șaptezeci de săptămâni” ale lui Daniel sunt aproape expirate.

Daniel a vorbit despre multe lucruri pe care îngerul i le-a dezvăluit lui care ar trebui să aibă loc înainte de
venirea lui Hristos, lucruri care s-au împlinit deja. El a vorbit despre războiul dintre Nord și Sud, ca Sudul să
se răzvrătească și să se ridice împotriva Nordului; ca Nordul să vină cu o armată puternică și să
cucerească Sudul. Ar trebui să vină cu mari nave de război. A vorbit despre mașini, despre trenuri expres,
carele care se reped pe pământ ca un vârtej. Vă amintiți că luni și ani trenurile noastre au mers ca un
vârtej, aglomerate cu oameni de război. (Dan. 11:40.) Acesta trebuia să se întâmple aproape de sfârșit.

El a vorbit despre pierderea de vieți și proprietăți din cauza incendiilor și inundațiilor. Orașe întregi au fost
măturate, mii și mii de familii au rămas fără adăpost și fără un ban prin aceste elemente distrugătoare.
Ultimul an a fost numit an negru; peste două sute de mii au fost duși în veșnicie de accidente și boli. Peste
o sută de mii au fost înghițiți în teribilul cutremur din septembrie. Daniel l-a întrebat pe înger: „Care va fi
sfârșitul acestora lucruri?” „toate aceste lucruri se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de
tot” Aceasta este ultima profeție.

„La fel și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că este aproape, chiar la ușă." (Mat. 24:33.) În
timp ce Isus stătea pe Muntele Măslinilor, ucenicii au venit la El în particular, spunând: „Spune-ne, când se
vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului lumii?” Iar Iisus a răspuns și le-a
zis: „Aveți grijă ca nimeni să nu vă înșele, pentru că mulți vor veni în Numele Meu, spunând că Eu sunt
Hristos și îi vor înșela pe mulți.” (Mat. 24:3-4.)

Se spune că astăzi există treizeci și două de persoane în lume care pretind că sunt Hristos, și fiecare dintre
aceștia are o mulțime de urmăritori. Poate cel mai notabil dintre toți, este un persan, Abdul Baha, a cărui
casă se află în Valea Akka și care este fondatorul Mişcării Bahai, un sistem fals de religie care s-a
răspândit în Statele Unite în ultimii ani și care a cauzat ca mulți dintre bărbații și femeile noastre cei mai
educați și cultivați, să se închine la altarul lui.

Unii dintre cei mai bogați oameni ai noștri din New York și Boston au făcut excursii speciale către Persia cu
unicul scop de a obține un interviu cu acest fals Hristos şi au adus înapoi în Statele Unite, profesori și
adepți ai acestui cult și au furnizat mijloacele pentru promulgarea crezului până ce Mișcarea Bahai a
cuprins țara noastră, iar astăzi se regăsește în toate orașele mai mari și are un număr de 12.000.000 de
oameni.

„Și veți auzi de războaie și zvonuri de războaie: Vedeți să nu vă tulburați, căci toate aceste lucruri trebuie
să se întâmple.” (Mat. 24:6.) De pe vremea propriului nostru Război Civil, care ne-a udat pământul în
sânge, aproape fiecare țară a fost cufundată în ororile războiului. Marele conflict între China și Japonia în
1895 a fost urmată de războiul hispano-american în 1898. Abia s-au rostogolit norii de război dintre noi și
Spania, când lumea citea detaliile unei alte lupte sângeroase, de data aceasta între Marea Britanie și Boers
și timp de trei ani Africa de Sud a fost inundată de un îngrozitor măcel. Doar doi ani mai târziu a avut loc
războiul ruso-japonez, care a fost cel mai sângeros război a tuturor conflictelor recente.

Când ne dăm seama că în ultimii doisprezece ani, opt dintre marile națiuni ale Pământul s-a angajat în
îngrozitorul holocaust al războiului și că fiecare conflict a crescut în intensitate și pierderea vieții, cineva
este făcut să întrebe cu cea mai profundă solemnitate: CARE VA FI Sfârșitul?

Puterile lumii de astăzi sunt în pace la exterior, dar de mai multe ori zgomote de război s-au auzit pe
continentul de Est și ar fi putut izbucnit, pentru faptul că forțe interne puternice ale revoluției lucrează
în Rusia, Turcia și China. Comunismul, nihilismul și socialismul, amenință temeliile celor mai puternice
tronuri și nici un cap încoronat astăzi, nu este ferit de glonțul asasinului.
„Căci se vor ridica națiuni împotriva altor națiuni și o împărăție împotriva altei împărăției; și acolo vor fi
foamete și ciume. Și cutremure în diverse locuri. Toate acestea sunt începutul întristărilor.” (Mat. 24:7-8.)

CUTREMURELE.
„Vor fi cutremure în diverse locuri.” (Mat. 24:7.)

Acum, când ajungem la subiectul cutremurelor, aflăm că în ultimii douăzeci și cinci de ani, practic, fiecare
țară a fost vizitată o dată sau de mai multe ori printr-o mare convulsie a naturii și acestea au crescut într-o
rată alarmantă. Le menționez doar pe acestea care au fost dezastruoase pentru viață și proprietate. În
1899, șase sate au fost distruse și alte șapte au fost avariate de un cutremur în Rusia, în care și-au pierdut
viața o mie de oameni. În același an, în Asia Minori, peste o mie șase sute de decese au avut loc din
aceeași cauză, în timp ce mulți alții au fost râniți.

Cei mai mulți dintre noi își pot aminti cutremurul din Carolina de Sud, în care trei sferturi din Orașul
Charleston a fost distrus și aproximativ o sută de oameni au pierit. Aceeași perturbare seismică a călătorit
peste Atlantic și a vizitat Franța și Italia, două mii de oameni pierind în această din urmă țară. Permiteți-mi
să vă ofer distrugerea îngrozitoare a vieții și a proprietății prin cutremure și erupții vulcanice, pentru doar un
an, 1892. În Turkestan, au fost zece mii de morți și cincisprezece mii de case distruse; iar în altă perioadă,
în același an, au fost aproape șapte sute de morți și o mie de răniți. Pe Insula Sf. Vincent două mii de
oameni au murit printr-o erupție vulcanică. Cu toții ne amintim destul de vie erupția Muntelui Peelee, care a
dus la distrugerea insulei Martinica, unde două mii de oameni au fost duși în eternitate, și mari mulțimi
rănite. Și toate acestea într-un an! Ce record îngrozitor! În primii trei ani ai secolului actual, au avut loc
patruzeci și opt de cutremure.

Permițând același număr pentru fiecare trei ani succesivi, am avea recordul uimitor de o mie șase sute de
cutremure pentru acest secol. „Scuturile vitejilor săi sunt roșii, războinicii sunt îmbrăcați cu purpură; fulgeră
carele de focul oțelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, şi sulițele se învârtesc. Duruiesc carele pe ulițe,
se năpustesc unele peste altele în piețe; parcă sunt niște făclii la vedere şi aleargă ca fulgerele”. Naum 2:3-
4.) (Automobile!) Le avem acum de aproape cincisprezece ani și am devenit atât de familiarizați cu aceste
care mari și incomode, cu lumina lor imensă, trecând încontinuu încoace și încolo pe străzile noastre,
împingându-se unul împotriva celuilalt și alergând ca fulgerul, că am uitat că sunt doar o altă împlinire a
profeției lui Dumnezeu pentru ultimele zile.

RĂSPÂNDIREA CĂLĂTORIILOR ŞI CUNOAŞTERII.

“Închide cuvintele şi sigilează cartea până la timpul sfârșitului; mulți vor alerga încoace şi încolo şi
cunoașterea va fi înmulțită.” (Dan. 12:4.)
Astăzi, când are loc un eveniment de orice însemnătate, acesta este răspândit în întreaga lume în treizeci
de minute, astfel încât să putem vedea cu ușurință progresele minunate pe care le-a făcut cunoștința în
ultimii ani, împlinind astfel viziunea profetică a lui Daniel.

Prima locomotivă cu abur văzută vreodată în vechea Grădină a Edenului suflă astăzi zgomotos înainte și
înapoi, transportând material pentru a construi un baraj puternic, care va crea un nou canal pentru râul
Eufrat și, prin urmare, va iriga Mesopotamia, pământul dat inițial lui Avraam și care astăzi este reașezat
prin Societatea Sionistă.

Și cunoștința va crește.
Când ne oprim să ne gândim că am trecut de la căruțele cu boi la mașini zburătoare, într-o singură
generație și că am trecut de la niciun mijloc de comunicare în afară de scrisoare și diligență, către imensa
presă publică, telefon și telegraf, cu fluxurile lor neîncetate de știri și informații și care acoperă pământul cu
circulația lor din ce în ce mai mare, ca frunzele care cad dintr-un copac puternic de cunoaștere, putem
vedea cu ușurință împlinirea profeției lui Daniel.

Nave aeriene.
Navele aeriene de astăzi, care pot fi văzute zburând prin țară în diferite națiuni, sunt un alt semn al zilelor
din urmă. Profetul Isaia a privit în jos de-a lungul secolelor și a văzut navele aeriene ale acestor ultime zile
și a fost făcut să pună întrebarea: „Cine sunt aceștia care zboară ca un nor și ca porumbeii spre
porumbarul lor?” (Isa. 60:8.)

Îngerul i-a spus lui Daniel să pecetluiască aceste profeții până la timpul sfârșitului, în ziua pregătirii sale.
Semnele venirii lui Hristos, despre care vorbește Daniel, Nahum și alții, au fost pecetluite de-a lungul
tuturor timpurilor, până în ultimii cincizeci de ani.

Astăzi, mașinile trec peste râu și-l inflamează. „Porțile râurilor vor fi deschise." „Carele vor năvăli pe străzi
și se vor năvăli unul împotriva altuia pe străzile largi.” (Nahum 2:4.) Domnul spune: „Când veți vedea
aceste lucruri, să știți că este aproape. Adevărat vă spun că această generație nu va trece până se vor
împlini toate aceste lucruri.” Aceste care sau autocare ar trebui să circule în ziua pregătirii lui. (Vezi Naum
2:3.) Aceste lucruri trebuie să aibă loc la sfârșitul recoltei, momentul în care suntem noi acum, când se dă
ultimul apel, chemarea chiar înainte ca epoca neamurilor să se închidă. Aceste mașini nu trebuiau să
treacă peste tot pământul, dar trebuiau să ajungă la Ierusalim, iar evreii urmau să vadă aceste semne ale
pregătirii lui în Palestina, pentru a le permite să cunoască sfârșitul dispensației și faptul că venirea lui
Hristos era aproape. Mașinile circulă acum de la Iope la Ierusalim. Acolo se spune că circulă și mașini
electrice, iar acum se vede și canalizare și toate îmbunătățirile modernului. Fiecare mașină sau tren care
trece pe acolo le vorbește lor, și nouă, în tonuri de tunet, ca un glas de avertizare de la Dumnezeu care
spune: recolta va fi în curând trecută și vara s-a încheiat. Zilele de pregătire se închid. Hristos vine; ieșiți în
întâmpinarea lui.
Isus a blestemat smochinul și națiunea evreiască din Palestina. Ploaia și roua au fost luate din ținut; a
devenit un deșert sterp și asta pentru două mii de ani. Domnul le-a spus că atunci când vor vedea ei, evreii
sau oricine, smochinul înflorind din nou, iar ploile târzii și roua în Palestina, să știți că venirea Fiului omului
este aproape, chiar la ușa voastră.

Dragi cititori, aceste semne sunt văzute astăzi de toți cei care vizitează Țara Sfântă. De câțiva ani
Dumnezeu a trimis ploile și roua, smochinii rodesc, precum și multe alte feluri de fructe. Florile înfloresc.
Evreii se întorc înapoi cu miile. Acesta este unul dintre cele mai puternice semne. Oh! Lăudat să fie
Domnul că trăim la sfârșitul acestei ultime generații şi ne este permis să dăm Familiei Credinței partea lor
în acest sezon datorat Lui. În același timp El a promis că va revărsa Duhul Său și ne va da ploile puterii
spirituale; acel Hristos, mai marele secerătorilor, va fi cu noi într-un nor de glorie și Duhul Sfânt, puterea de
a culege secerișul și de a aduna grâul. Slavă Domnului că vom avea plăcerea de a fi unul dintre secerători.

El ne spune: „Vegheați și rugați-vă mereu ca să scăpați de toate aceste lucruri care vin pe pământ și stau
înaintea fiului omului.” În capitolul al doisprezecelea din Daniel, Gabriel i-a spus lui Daniel că Mihail, prințul
sau Hristos, va veni după mireasa lui, să-și elibereze poporul, să o ia la sine de pe pământ și că va exista
o asemenea vreme de necaz, cum nu a fost niciodată. Nu, nici nu va mai fi niciodată. Lumea nu va fi arsă.
Doi vor măcina la moară, unul va fi luat, celălalt lăsat; lumea întreagă va fi luată într-o capcană. Hristos își
va lua poporul pentru numele Lui sau mireasa. Ei se vor ridica toți în întâmpinarea Domnului în văzduh și la
Sărbătoarea Nunții Mielului. Îngerilor care rețin acum puterile întunericului li se va porunci în curând să
elibereze cele patru vânturi ale mâniei lui Dumnezeu. Acest timp îngrozitor de necazuri vor dura câțiva ani.
Ne gândim la trei ani și jumătate. Apoi Hristos se va întoarce cu mireasa sa pentru a începe domnia de o
mie de ani, când evreii îl vor accepta pe Hristos. „Rămășița de oameni să caute pe Domnul.” (Fapte 15:17.)
Judecățile vor dura o mie de ani. O zi cu Domnul este ca o mie de ani. Cele șase zile, sau șase mii de ani,
aproape au trecut. Ultimul sau al șaptelea este acum gata să intre. Sfinții vor sta cu Hristos pentru a judeca
neamurile şi îngerii toată această zi a judecății. „Nu știți că sfinții vor judeca lumea?." Domnul își pregătește
turma mică acum pentru această lucrare. Cititorule, vei fi tu în numărul lor?

Isus, vorbind despre semnele zilelor din urmă, spune: „Iată smochinul și toți copacii; când acum
înmuguresc, vedeți și știți singuri că vara este acum aproape. La fel și voi, când vedeți că aceste lucruri se
împlinesc, știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape, este chiar la ușă." (Luca 21:29-31.) „Și Evanghelia
aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea ca mărturie tuturor neamurilor; și atunci va veni
sfârșitul.” (Matei 24:14.)

Misionarii noștri ne spun că Evanghelia a fost trimisă în toate părțile locuibile ale pământului; așa că astăzi
puterea poporului sfânt este împrăștiată pe pământ. În orice neam și popor, seminție și limbă, sunt cei care
sunt martori că Isus are putere pe pământ să ierte păcatele. Așa că astăzi cunoașterea Domnului acoperă
întregul pământ – cel puțin o cunoaștere teoretică. Leul din tribul lui Iuda a biruit.

Cuceritorul Puternic merge din victorie în victorie. Astăzi își legănă sceptrul de la râuri până la marginile
pământului. Astăzi, el domnește în inimile poporului său, în toată țara noastră. Dragă frate în Domnul,
înveselește-te; sfârșitul și răscumpărarea ta se apropie, mult mai aproape decât atunci când am crezut
prima dată. Unii, chiar și slujitorii, se roagă să grăbim timpul când întreaga lume se va converti. Asta este
contrar învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu. Isus spune că oamenii vor merge din ce în ce mai rău și se vor
face mai răi. Așa cum, în zilele lui Noe, mâncau, beau, se căsătoreau și au continuat în răutatea lor, până
în ziua în care au venit puhoaiele de apă și i-a măturat pe toți; precum, în zilele lui Lot, cumpărau și
vindeau, zideau și i-au batjocorit pe solii lui Dumnezeu și, deși Dumnezeu a trimis îngeri să-i avertizeze,
numai opt au fost salvați de furtuna de foc și pucioasă; așa va fi și la venirea Fiului omului.

Isus spune că vremea nu va veni decât dacă va fi o cădere în biserici. Învățători falși se vor ridica, având
forma evlaviei, dar negând puterea acesteia; de la asemenea lucruri, întoarce-te!. Există sute de astfel de
învățători astăzi. Ei sunt lideri orbi ai orbilor. Se vor coborî în iad împreună. Acesta este un semn vizibil al
venirii lui Hristos. De la ultimul război, bisericile noastre au scăzut în putere spirituală și, îmbogățindu-se în
case frumoase, crescând ca număr de membri, dar făcând prea puțin efort pentru convertirea oamenilor;
preluarea de membri fără convertire — greutăți moarte. Urâciunea pustiirii despre care vorbea Daniel a fost
înființată în biserici. Este nevoie de șase oameni vii pentru a duce unul mort. Ei intră fără hainele de nuntă
pe ei, cu hainele negre ale păcatului în jurul lor, în timp ce ai lui Dumnezeu copii se ospătează cu mana
cerească. Ei stau în spate și critică. Ei nu îndrăznesc să guste din sărbătoare. Ei luptă împotriva lui
Dumnezeu și a tuturor lucrărilor Duhului Sfânt. Diavolul i-a orbit. El apare ca un înger de lumină, încercând
să înșele chiar pe cei aleși. Ni se spune să privim; să fim vegheatori ; că vom fi încercați ca prin foc și vom
fi curați ca aurul.

Isus își va trimite îngerii să adune grâul din neghină; Doamne ajuta, dragi prieteni, să fim printre grâu. „Și
se vor ridica mulți profeți mincinoși și vor înșela pe mulți. Și pentru că nelegiuirea va fi din belșug,
dragostea multora se va răci.” Trăim în vremuri primejdioase când copiii lui Dumnezeu sunt încercați ca
prin foc. Mulți nu vor suporta testul; vor cădea. „Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor ucide; și vom fi urâți
de toate neamurile din pricina Numelui Meu”. (Mat. 24:9.) Aceia care îndrăznesc să stea în picioare și să
apere cauza lui Hristos și să cinstească pe Duhul Sfânt în toate învățăturile sale, vor fi închiși în închisoare
sau duși pe rug dacă nu vor respecta legile.

„Soarele se va întuneca și luna nu-și va da lumina și stelele cerului vor cădea.” Aceste semne au fost
remarcabil împlinite. Mii sunt încă vii, care au văzut marea desfășurare a artificiilor cerești, când cerurile și
pământul erau acoperite cu bile de foc; oamenii credeau că a sosit Ziua Judecății; a izbucnit o tulburare
extraordinară; bărbați, femei și copii plângeau pentru milă; unii și-au luat viața, alții au devenit nebuni.

Mulți își amintesc, când soarele s-a întunecat, a început să se întunece la zece și la doisprezece era atât
de întuneric încât felinarele s-au aprins, păsările au mers la adăpost, broaștele au început să chițcăie,
vitele au venit mugind în curți, luna era plină, totuși era atât de întuneric încât nu puteai discerne hârtie albă
de catifeaua neagră și a durat paisprezece ore. „Adevărat vă spun că generația aceasta nu va trece până
ce toate aceste lucruri se vor împlini.” Această generație care a văzut toate aceste lucruri va trăi pentru a
vedea venirea lui Hristos; toate profețiile s-au împlinit, cu excepția celor care vor avea loc la venirea lui.

De asemenea, într-un sens spiritual, soarele dreptății a apus sau a ieșit din cei mai mulți, din toate
bisericile. Lumina lunii este foarte palidă; negrul, întunericul spiritual se instalează peste toată țara; este
atât de groasă încât se simte. Șarpele bătrân, târăște în jos multe lumini puternice sau stele.

Multe lumini strălucitoare se sting în întuneric îngrozitor. Îi vedem pe cei care păreau a fi cel mai bine
așezați, despre care credeam că vor suferi aproape orice pentru onoarea și slava lui Hristos, făcând
compromisuri cu cei care nu au putere, ci doar o formă; de la aceștia Domnul a spus: întoarce-te!. Mulți alții
pleacă în fanatism, acceptând amăgiri, ca să fie blestemați. Nu a existat niciodată un asemenea timp.
Învățători fanatici roiesc ca albinele în orașele mari și merg pretutindeni înșelând şi fiind înșelați, şi caută
să-i înșele chiar pe cei aleși dacă ar fi posibil. Vremurile periculoase sunt aici. Ei nu vor îndura credința
Evangheliei glorioase a Hristosului nostru.

Nici nu o vor mai tolera mult, ei încearcă să o zdrobească în orice fel. Domnul a zis să lucrăm cât este zi,
pentru că va veni noaptea când nimeni nu va putea lucra. „să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit
totul.” (Efe.6:13.) Trecem prin acel moment acum, foametea spirituală este asupra noastră, dar Domnul a
spus că ne va sprijini în acea perioadă și că va avea grijă de cei care au încredere în el.

Vedem că biserica din Laodicea este vărsată din gura Lui. Duhul Lui este retras din ea, următoarea
chemare va fi la judecată. Cea mai mare parte a sării profesorilor de religie și-a pierdut calitățile salvatoare.

Este doar o mică turmă care limitează îngerii și lumea de la groaznicul chin și ruină. Slujitorii lui Dumnezeu
vor fi toți în curând pecetluiți, apoi Domnul va lua Mireasa, luminile lumii. Ea este la fel de frumoasă ca
luna, strălucitoare ca soarele și groaznică ca o armată cu steaguri.

Hristos este un Mântuitor desăvârșit; el a venit să restaureze tot ce s-a pierdut în căderea lui Adam. Când
Adam a căzut, și-a pierdut natura sfântă; boala și moartea au venit în trup. Dacă Hristos nu ar putea
restaura sufletul și trupul, El nu ar fi un Mântuitor perfect. Sufletul credinciosului este desăvârșit în această
viață, pur și alb; trupul va fi supus bolii, până la venirea lui Hristos. La răstignirea lui Hristos, „mormintele s-
au deschis, şi multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui,
au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.” (Mat. 27:52, 53.) Pavel spune: „El va schimba trupul stării
noastre smerite, ca să fie făcut în chipul trupului Său glorios.” Ultimul dușman pe care Hristos îl va birui
este moartea; vine ceasul, când cei ce sunt în mormintele lor vor auzi glasul Lui și vor ieși afară„Cei ce au
făcut binele, vor învia pentru viață; iar cei ce au făcut rău, vor învia pentru judecată”, după chipul Diavolului,
tatăl lor.

Ilie s-a dus la cer într-un car de aur, suflet și trup. Enoh a urcat într-un vârtej de vânt. Hristos a luat la cer
același trup cu care a fost pironit pe Cruce și a fost întins în mormânt.

Pavel vorbește despre a fi desăvârșit într-un sens, și nu în altul; el este deja desăvârșit cu inima; dar „Să
ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți”, când avea să fie desăvârșit, sufletul și trupul
unite. Când sunt îmbrăcați cu nemurirea, atunci sfinții vor striga biruință asupra Morții, Iadului și
Mormântului. „Iată că vin curând.” Se așteaptă să audă un răspuns din partea tuturor care îi sunt fideli: „Da,
vino, Doamne Isuse”. Adevărații copii ai lui Dumnezeu sunt gata, veghind dimineața, amiaza și noaptea,
pentru venirea Mirelui, în ceasul morții, sau în nori; au lămpile lor curățate și aprinse; ei fac toate eforturile
pentru a-și aduna prietenii și vecinii, înainte ca furtuna mâniei lui Dumnezeu să izbucnească într-o furie
îngrozitoare asupra unei lumi pierdute și ruinate.

Isus pregătește casele pentru Mireasă; el pregătește Ospățul de Nuntă; el adună oștirile îngerilor laolaltă;
carele lui sunt gata. Îngerul stă pe mare și spune că timpul nu mai este. Căci mireasa Sa s-a pregătit.
„Fericiți cei chemați la Ospățul Nunții Mielului.”

Când vestitorul va striga: „Iată, VINE MIRELE; MERGEȚI ȘI IEȘIȚI-I ÎN ÎNTÂMPINARE” Oh! ce priveliște
va izbucni în viziunea noastră asupra răpirii, întrucât Îl vom vedea pe Regele Cerurilor venind! Mirele, în
hainele sale împărătești, cu toată slava lumii cerești și carul lui de aur; cu toți îngerii strălucitori, să
escorteze Mireasa, soția Mielului, în Orașul de Aur, Noul Ierusalim, cu duhurile sfinților care se întorc după
trupurile lor. Oh, mormântule!, dă-ne trupurile noastre! Cuceritorul Măreț, deschide mormintele și, cu un
strigăt care pătrunde în cavernele Sfinților Morți, mormintele se grăbesc să se deschidă, sfinții cei adormiți
ies din locașurile prăfuite, eliberați de toate efectele păcatului. Bătrânețea, firele de păr cărunte, membrele
ofilite, deformările, moartea, boala, sunt toate efectele păcatului.

Isus a venit să ne salveze de blestemul păcatului, să restaureze tot ce a fost pierdut prin cădere. Isus a
murit în floarea vârstei, în puterea și vigoarea bărbăției. Vom fi ca el; aceste trupuri stricăcioase vor fi
schimbate și făcute asemenea Fiului glorios al Lui lui Dumnezeu, nu că vom fi dezbrăcați, ci vom fi
îmbrăcați cu nemurire.

O, ce întâlnire fericită va fi! Familii întregi și prieteni se vor ridica din vechile curți ale bisericilor și se strâng
într-o lungă îmbrățișare, care va dura pentru totdeauna; se vor întâlni mame și copii, soți și soții, frați și
surori, prieteni și vecini, pastori și turme. Cei care sunt în viață vor fi schimbați într-o clipă, eliberați de
efectul păcatului, și îmbrăcați cu slava cerului. Atunci se va auzi un puternic strigăt de victorie scos de
milioanele de sfinți: „O, moarte, unde este boldul tău? O mormântule! Unde este victoria ta?” Dar mulțumiri
fie aduse lui Dumnezeu pentru biruința asupra morții, a iadului și a mormântului. Armatele Domnului și
soldații lui Isus au părăsit diferitele câmpuri de bătălii și s-au adunat la sunetul trâmbiței. Ultima bătălie este
dată; ultima predică a fost ținută; ultima rugăciune a fost făcută; ultima lacrimă a fost vărsată pentru
păcătoși; ultimele persecuții, durerea și tristețea sunt pentru totdeauna sfârșite. O, slavă lui Dumnezeu
pentru biruință! Vezi, vezi cum se ridică oștile strălucitoare! iar Cuceritorul conducând armatele să ia orașul!
Auzi-l strigând în timp ce El se apropie de porți: „Voi, porți veșnice, deschideți-vă larg și lăsați să intre pe
Împăratul Slavei”. Cine este Împăratul Slavei? Domnul Dumnezeul oștirilor este numele lui; Isus, Regele
Cerului, vine cu Mireasa lui; sunați clopote ale cerului, cântați harpele de aur.

O, răpirea! Când vom mărșălui pe străzile de aur curat! Ne vom ridica vocile, care vor suna ca niște ape
năvalnice, ca tunete puternice, în cântarea de slavă Mielului, care ne-a cumpărat și ne-a spălat cu propriul
său sânge prețios. Cu harpe și frunze de palmieri în mâini și coroane pe cap - Isus va pune coroanele
strălucitoare cu propriile sale mâini pe capul nostru - atunci vom mărșălui pe străzile orașului, cu toată
muzica oștirilor cerului spunând: „Aleluia, căci Domnul Dumnezeu Atotputernic Domnește”. Să ne bucurăm
și să ne veselim și să-i dăm cinste pentru că a venit nunta Mielului și soția lui s-a pregătit.

Isus ne va conduce la Marele Tron Alb și va spune: „Iată, Părinte, sunt eu și copiii pe care mi i-ai dat”. Ne
vom prosterna în fața Tronului și vom arunca coroanele noastre la picioarele Lui, zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt
este Domnul Dumnezeul Oștirilor.” „Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească putere, bogății și
înțelepciune și putere, și cinste, și slavă și binecuvântare.” Ne vom așeza cu toții la Cina de nuntă a
Mielului. Oh! ce companie; apostoli, martiri, tați, mame, copii, prieteni si vecini, frați și surori în Domnul,
slujitori și convertiți. O, ce reuniune, ce adunare asta va fi, în timp ce ne uităm de-a lungul mesei la fețele
luminoase și strălucitoare! Apoi Îl vom vedea pe dragul Mântuitor zâmbind copiilor săi! Dragi prieteni, veți fi
acolo?

„Ești pregătit pentru mire când vine el?

Iată, el vine! Iată, el vine!
Îmbracă-te și fii gata, căci vine mirele!
Cor.
„Iată mirele căci vine! Iată, el vine! Iată, el vine!
Fii îmbrăcat și gata, căci vine mirele!
„Luați-vă lămpile curățate și aprinse când vine el.
El vine repede! El vine repede!
O, suflete, fii gata când vine mirele.”

CAPITOLUL LXXXI.
Predica — Calul gălbui și călărețul său

„Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște
cai? Şi, dacă nu te crezi la adăpost decât într-o țară liniștită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale
Iordanului.” (Ier. 12:5.) Sunt doar două clase aici în seara asta și există două piste de curse. Și noi trebuie
să alergăm toți cursa, fie cu pedestrașii, fie cu călăreții, care este calul gălbui și călărețul său, îngerul negru
al morții cu lanțurile lui zângănitoare, luând prizonierul său până la moarte și iad. Trebuie să alergăm cu
toții la una dintre aceste curse. Una în care intrăm cu bucurie, alergând, marșând, cântând și strigând în
timp ce alergăm pe drumul strălucitor, unde Porțile Perlate se deschid și suntem întâmpinați și primiți de
Oștirile Cerului, care ne-au urmărit si ne așteaptă.

În cealaltă cursă cu cai vei fi forțat să alergi când Șeriful Cerului este trimis să te aresteze. El va citi
condamnarea la moarte și vă va arăta că trebuie să suferiți pedeapsa încălcării Legilor Lui Dumnezeu. Ai
fost judecat la curtea cerului și ai fost găsit vinovat; se pronunță sentința. A venit ceasul execuției: „Aduceți
prizonierul, legați-l de mâini și de picioare, şi aruncați-l în întunericul de afară, unde este plânsul şi
scrâșnirea dinților.”

Va fi un lucru înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu, să intri în întuneric, să fii o stea
rătăcitoare în întunericul eternității. Toți cei care călătoresc pe drumul larg se pregătesc pentru cursa cu
călăreți, toți cei care nu aleargă cu pedestrașii.

Pavel cunoștea rasele răsăritene, unde mii de oameni erau adunați să-i vadă pe ei intrând în curse și
alergând pentru premiul care era doar o coroană perisabilă, făcută din frunze. Mulți au alergat, dar doar
unul a primit premiul. Toți cei care au alergat pentru coroană au făcut un mare sacrificiu și lepădare de
sine. Au lăsat deoparte orice greutate; toate articolele lor de îmbrăcăminte; tot ce le-ar sta în cale și purtau
o haină perfect strânsă, astfel încât nimic să nu-i îngreuneze sau să fie în calea lor, tot ceea ce i-ar putea
împiedica să alerge cursa până la sfârșit, a fost lăsat deoparte cu bucurie. Nu au acordat nici o atenție la
cum arătau sau la ce ar putea norul de martori spune. Era premiul pentru care alergau. Mii de prieteni
aplaudau și strigau victorie pentru ei în timp ce alergau, bătând din palme și aplaudând spre victorie, în
timp ce dușmanii lor făceau tot ce puteau așa cum arătau pentru a-i descuraja și a-i face să se poticnească
pe pistă. Dacă cădea unul, era aruncat deoparte, sau de pe pistă, ca o piatră de poticnire în calea altora.

Pavel a spus că coroana se dă la sfârșitul cursei. În timp ce alerga cursa, el nu s-a uitat niciodată înapoi, ci
și-a ținut ochii pe premiul înaltei chemări a lui Hristos Iisus. Coroana bogățiilor de bucurie pe care a văzut-o
era gata să fie pusă pe capul său. El a spus iată norul de martori care privesc. Tot cerul este aplecat peste
creneluri și se uită la Porțile Perlate, jos, la soldații în haine albe, spălate cu sânge care au intrat în cursa
de pe pământ spre glorie. Ei au lăsat deoparte orice greutate sau păcat. Au trecut prin camera cu haine, și-
au îmbrăcat hainele albe și pantofii Evangheliei.

În timp ce sfinții lui Dumnezeu se încurajează unii pe alții, toată lumea se uită, cu toate oștile iadului. Norul
negru de martori batjocoresc, mint și aruncă în cale tot felul de pietre de poticnire. Tot iadul strigă când fac
să cadă unul.
Amintiți-vă că nu toți cei care încep sau intră în cursă ajung la sfârșit. Ai putea fi aproape de sfârșit, cu
coroana la vedere, apoi să cazi sau să fii aruncat de pe pistă din calea altora. Isus spune să te ții tare până
vine El. Vezi ca nimeni să nu-ți ia coroana. Acest avertisment ne este dat nouă, care așteptăm venirea
Domnului, care sperăm să vedem manifestarea fiilor lui Dumnezeu. Atâția leșină și cad, atât de multe
lumini strălucitoare se sting.

Oh, vezi ce sacrificii, cheltuieli și necazuri vor face bărbații și femeile pentru puțină popularitate sau
notorietate pentru a primi onoruri lumești, care sunt toate ca o frunza decolorată, care va pieri odată cu ei și
va fi uitată în curând. Cât de puține sacrificii sunt dispuși cei mai mulți dintre profesorii creștini să facă. Ei
nu își vor da banii sau timpul pentru adevărata lucrare a Domnului. Este dat la latură populară, când se
sună din trâmbiță și când toată lumea spune „Cât de caritabil, cât de bun, cât de amabil” Ei își primesc
răsplata în ochii lumii, dar cum vor sta ei la Judecată? Toate acestea sunt în afara cursei spre cer. Nu toți
cei care spun: „Doamne, Doamne”, ci cei care urmează Mielul acolo unde conduce El.

Există o coroană pentru oricine iubește venirea Lui. Prețioasă este înaintea Domnului moartea sfinților Săi.
Pavel a spus că atunci când suntem slabi, atunci suntem tari în Domnul; suntem cei mai slabi când sufletul
și trupul postesc. Când copiii lui Israel au trecut Iordanul, apele au inundat malurile, iar trecerea era foarte
periculoasă. Aceasta este umflarea Iordanului Morții păcătosului, arătând cât de îngrozitor va fi să mori fără
Hristos; dar Dumnezeu a despărțit apele și a făcut o potecă uscată prin râul furios. Copiii lui Israel, au
trecut peste sau prin râu, ca pe pământ uscat, dușmanii lor se uitau și se așteptau să vadă înghițiți. Dar
când erau la mijloc, cel mai periculos loc, picioarele lor erau pe pământ uscat.

La fel este și moartea creștinului, prietenii stau în jurul patului. Ei au făcut tot ce au putut, tot ce au putut
face mâinile vii, acum se uită să vadă ultima suflare, pentru a auzi ultimul cuvânt. Pământul se retrage, el
pierde din vedere pe cei dragi, dar uitați-vă la lumina din ochi și de pe față. „Am luptat o luptă bună. A venit
vremea plecării; Văd lumina de pe celălalt mal. Aud muzica cerului, cântecele îngerilor.” „Uite, vin, sunt în
camera mea, în jurul patului meu, să mă ducă acasă.” În timp ce cei dragi plâng, ea traversează pe uscat.
Nu există nici un râu de traversat, doar un mic pârâu. Îngerii au venit cu un car de aur, pentru a lua soldatul
cu cicatrici de luptă din luptele vieții, până la Reuniunea soldaților din jurul Tronul lui Dumnezeu.

Pavel spune că mergem să fim prezenți cu Domnul. Oh! ce schimbare să fii admis în splendoarea
strălucitoare a Conacelor și Palatelor de Aur ale orașului lui Dumnezeu; pentru a vedea Marele Tron Alb,
Marea de Cristal, Pomul Vieții, Corul de Îngeri, Porțile Perlate, Tatăl Iubitor, Mântuitorul Iubitor, Oștirile
Cerului, și cei dragi care așteaptă să ne primească.

Oh! vom cădea înaintea Tronului și vom striga: Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu Atotputernicul
și Mielul în vecii vecilor, care ne iubește și ne-a cumpărat și ne-a spălat în sângele Lui și ne-a adus să ne
bucurăm de locașurile pregătite pentru noi.

Oh! tu care dai înapoi, care ai căzut și ești rătăcit; te-ai obosit în cursă, cum te poți lupta cu calul și călărețul
lui; și tu căruia ți-a fost frică sau rușine să alergi cu pedestrașii și i-ai disprețuit pe cei din cursă, ce vei face
la umflarea Iordanului? Într-un astfel de ceas în care nu credeți, moartea vă va atinge; nu va fi întotdeauna
ușa vecinului tău, ușa la care calul gălbui se va opri; el va chema în curând după tine.

Bărbat sau femeie puternică vei fi așezat neajutorat pe un pat, zdrobit de durere sau pârjolit de febră.
Doctorul va spune că nu mai poți trăi. Casa va fi întunecată. Vei păși încet, plângând; cei dragi vor sta în
jurul patului tău. Ascultă cu atenție, ce auzi!; ochii tăi se deschid, tremuri la sunet; este zgomotul copitelor
Calului gălbui, pe măsură ce se apropie din ce în ce mai mult cu călărețul său, monstrul, Moartea, șeriful
cerului; auzi zdrăngănitul lanțurilor; el vine mai aproape și se năpustește pe ușă. Nimeni nu-l poate ține
afară. El strigă: „Nevastă dă-te înapoi” sau „Soțule, dă-te înapoi, acesta este prizonierul meu”.
În timp ce se apropie de tine auzi zgomotul lanțurilor în timp ce te leagă de mână și picior; a sosit ceasul
executării. Nu poți mitui juriul și nici judecătorul; toți banii tăi nu-ți vor salva viața. Prietenii tăi nu pot să te
salveze; nu ți-ar lua locul dacă ar putea. El te ridică, legat, neputincios, pe calul gălbui, și te duce jos în
vâltoarea Iordanului.
Vezi valurile care se rostogolesc, auzi vuietul valurilor în timp ce el te poartă în râul rece și înghețat al
morții.

Oh! ce frig, ce întuneric, acolo nu există lumină pe cealaltă parte; totul este întuneric şi disperare. Oh!
păcătos, ce vei face în vâltoarea Iordanului? Nu este totul a muri — după moarte vine Judecata — căci toți
trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

O, fie ca spiritul convingător al lui Hristos să te apuce în timp ce citești aceste avertismente și grăbește-te
la Hristos înainte de a cădea în mâinile Dumnezeului Cel viu.

CAPITOLUL LXXXII.
Predica – Lucrarea lui Dumnezeu – Faptele Lui, Faptele Lui ciudate

„De aceea voi lovi iarăși pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, așa că
înțelepciunea înțelepților lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuți se va face nevăzută.” „Rămâneți
încremeniți şi uimiți! Închideți ochii şi fiți orbi! –Ei sunt beți, dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina
băuturilor tari”. „Ei zic: „Pe cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii
înțărcați de curând, luați de la ţâţă ?” „Căci cu buze bâlbâitoare și cu altă limbă El va vorbi acestui popor.”
„Căci Domnul Se va scula, ca la muntele Peraţim, şi Se va mânia, ca în valea Gabaonului, ca să-Şi facă
lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. Acum, nu batjocoriți, ca nu
cumva să vi se strângă mai tare legăturile; căci am aflat de la Domnul Dumnezeul oștirilor că nimicirea
întregii țări este hotărâtă” (Isa. 28: 21, 22)

Chiar prin aceste capitole, Dumnezeu vorbește despre revărsarea Sfântului Duh, și ploaia târzie, și cei care
batjocoresc minunata lucrare a lui Dumnezeu. Poporul evreu a disprețuit această lucrare a lui Dumnezeu
și, prin urmare, și-au pecetluit soarta lor ca națiune și nu a trecut mult până când judecata a venit asupra
lor.

În aceste ultime zile ni se aplică cu mai multă forță. Dumnezeu face un lucru minunat și o lucrare minunată
printre oameni și cei care o resping și o disprețuiesc, le va fi dat să creadă o minciună. A disprețui aceste
lucrări înseamnă a comite păcatul de neiertat.

Pe vremea când Ierusalimul a fost distrus, poporul care a primit acest botez minunat aveau asupra lor
semnul lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a dat un semn că El va veni și, prin Duhul Sfânt, va conduce poporul
Său într-un loc din țară, unde erau ținuți în deplină siguranță, astfel încât niciunul dintre ei să nu cadă în
acel masacru îngrozitor.

Deci, în aceste zile din urmă, cei care suspină și plâng sunt pecetluiți cu Duhul Sfânt și se pregătesc să-și
ia zborul în carele de aur în aer, și nici unul dintre ei nu vor fi lăsați să treacă prin Marea Necaz. Din restul
care vor trece de partea lui antihrist și a armatei lui, două treimi dintre ei vor cădea de ciumă, furtuni,
cutremure etc.

„Lucrarea ciudată” menționată în text, este lucrarea Duhului Sfânt. Lucrarea Lui ciudată ca atunci când
Iosua a poruncit soarelui și lunii să stea nemișcate. Vai batjocoritorilor, ca nu cumva să treceți peste linia
morții, căci am auzit de la Domnul Dumnezeu Oștirilor că o mistuire este determinată, a întregului pământ.
Dumnezeu va face o distrugere a acestor lucruri. Prin calamități, Dumnezeu avertizează oamenii.
Manifestarea puterii Duhului Sfânt indică faptul că există o criză foarte apropiată.
Dintre toți înțelepții din Sinhedrin, nici unul nu a recunoscut că Isus venea, sau L-a recunoscut când El a
venit. Nici unul dintre acei înțelepți nu a înțeles. Pe cine să trimit? Cine va sta în spărtură? Cui să-i dau
cunoștințe? Celor tocmai convertiți, tocmai înțărcați; cei care nu se pot lăuda cu învățătura lor.

Evreii erau confuzi și uimiți. Educația și talentele lor nu valorau nimic în prezența Duhului Sfânt. Ei au spus:
„Ce să însemne asta?” Nu sunt ei oameni ignoranți? Dumnezeu a vorbit oamenilor cu alte buze și alte
limbi, totuși, cu toate acestea, ei nu voiau să creadă. Arată că puterea cerească va prelua controlul deplin
asupra întregului trup al celor cu care Dumnezeu intenționează să lucreze și să-i facă să se comporte, în
unele lucruri ca niște oameni beți și să vorbească cu alte limbi și buze. Așa că și astăzi este la fel. Dar
lucrurile adânci ale lui Dumnezeu sunt o carte pecetluită pentru cei pierduți; dar Duhul Sfânt cercetează
lucrurile profunde ale lui Dumnezeu și ni le descoperă; Dumnezeu vrea un popor care înțelege cuvântul
Său așa cum a vrut El să fie înțeles.

Acesta este timpul lui Dumnezeu pentru ca oamenii să se pregătească să meargă în sus când Isus va
reveni: pentru a primi botezul cu Duhul Sfânt. „Pe cine să trimit?” Dumnezeu ia lucruri lucrurile slabe.
David era cel mai mic din casa tatălui său. Gideon era cel mai slab din casa tatălui lui. Pavel spune că
Dumnezeu a ales lucrurile slabe pentru ca credința lor să nu stea în oratorie, elocvență și înțelepciunea
oamenilor pe care le-au învățat, ci în puterea lui Dumnezeu.

Ultimul lucru care se va face înainte ca Isus să vină este să răspândească puterea poporului Sfânt. „Veți
avea putere după ce Duhul Sfânt va veni peste voi. ” Faptele Apostolilor este despre faptul că Dumnezeu
lucrează prin lut. Era Lucrare Lui ciudată, dându-le evreilor Ultima chemare, iar ei s-au întors și au respins
aceasta. Așa că astăzi, deși oamenii nu batjocoresc la un cutremur, o fac când văd puterea lui Dumnezeu.
Nu batjocoriți ca nu cumva legăturile voastre să se întărească, ca să nu comiteți păcatul de neiertat.

Există un punct pe care nu l-am putut înțelege niciodată, până când mi-a arătat Dumnezeu. Acesta este de
ce cei o sută douăzeci în ziua Cincizecimii au început să vorbească în limbi. Vorbirea în limbi vine prin
credință și nu am văzut ca ei să fi fost învățați să aibă credință pentru această manifestare. Adevărul este
că ei au fost bine învățați în acest punct, căci nu numai că Isus le spusese (Marcu 16:17) că ei urmează să
vorbească în limbi, dar i-a învățat și să creadă conform Scripturilor Vechiului Testament. Scripturile Noului
Testament nu erau scrise atunci. (Ioan 7:37-39.) „În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat
și a strigat: zicând: „Dacă îi este sete cineva, să vină la Mine și să bea”, adică să se nască din Duhul. Si
apoi, ce? „Cel ce crede în Mine CUM ZICE SCRIPTURA, A spus că din inima Lui vor curge râuri de apă
vie. Dar aceasta a spus-o El, despre Duhul, pe care aveau să-l primească cei ce cred în El: pentru Duhul
Sfânt nu a fost încă dat pentru că Isus nu a fost încă proslăvit.” Observați că „CUM ZICE SCRIPTURA” se
referă la scripturile pe care le-am citit deja, unde Isaia spune (Isaia 28:11-12.), „Prin niște oameni cu buze
bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia, Domnul.” Mulți au crezut și au primit
binecuvântări minunate și au fost foarte folosiți, dar neînvățați în acest punct, nu le-au putut crede „CUM
ZICE SCRIPTURA,” și așa nu au vorbit niciodată în alte limbi.

„Credința vine prin auzire”. Au auzit și au fost bine învățați de Isus și fiind familiarizați cu scriptura, au
așteptat și au crezut până când „Toți au fost plini cu Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi.”
Și acum în următorul versetul (Isaia 28:12), ce spune Dumnezeu despre această plinătate a Duhului care
provoacă pe cineva să se bâlbâie și să vorbească în limbi? Ascultă!: „El îi zicea: „Iată odihna; lăsați pe cel
ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte.”

După ce păcătosul este mântuit, el găsește o odihnă minunată, iar apoi, dacă citește Scriptura și crede, ea
îl va conduce la botezul în Duhul Sfânt, care este odihna care rămâne pentru Copiii lui Dumnezeu. Isaia
spune așa în Scriptura pe care tocmai am citat-o.

„Eu fac o lucrare minunată”, spune Domnul. Există două clase de oameni, una va slăvi pe Dumnezeu, iar
cealaltă va lupta împotriva Lui. Legea pune o putere minunată în vorbirea în alte limbi. „În Lege este scris:
„Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici așa nu Mă vor asculta, zice
Domnul.” (I. Cor. 14:21.) Pavel se referă la scriptura din Isaia. El spune: „Și totuși, cu toate acestea”,
arătând că Dumnezeu pune multă forță asupra ei. Cei o sută douăzeci au avut credință pentru că citiseră
scripturile şi erau familiarizați cu ceea ce au citit. Isus a spus: voi urmează să primiți botezul, Eu voi revărsa
Duhul Sfânt.
Isus a spus: „El va depune mărturie și va adeveri despre Mine”. Duhul Sfânt dă evidență, El mărturisește
despre Isus. „Au fost oameni cucernici din fiecare națiune, s-au adunat acolo și au spus: „Cum, dar, îi
auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut" Toți i-au auzit vorbind despre
lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Înainte ca Petru să predice, Dumnezeu le-a predicat în alte limbi.

Duhul Sfânt, când vine în acest fel, mărturisește despre Hristos. În general, primul lucru pe care El îl spune
este: „Isus va veni în curând”. Limbile sunt semnul venirii Lui în curând. Ceea ce vedeți și auziți: „Aceasta
este ceea ce a fost spus de proorocul Ioel; „Și se va întâmpla în zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi turna
din Duhul Meu peste orice făptură; și fiii voștri și fiicele voastre vor prooroci și tinerii voștri vor avea
vedenii, şi bătrânii voștri vor visa vise: Şi asupra slujitorilor și roabelor Mele voi turna în acele zile Duhul
Meu; și ei vor prooroci: „În lege este scris: Cu oameni cu buze bâlbâitoare și cu alte limbi voi vorbi acestui
popor; și totuși nu mă vor asculte, zice Domnul.” (I. Cor. 14:21.)

Aceia pe care Dumnezeu îi folosește pentru a întoarce lumea cu susul în jos sunt toți ca un bulgăre de lut
în care se află mâna olarului. Vasul va spune: „De ce nu m-ai făcut un vas potrivit pentru mine?" Când orice
mașinărie mare și importantă este inventată în aceste zile, ele întotdeauna au ceva putere să le miște, iar
trupul tău este templul Duhului Sfânt. Dumnezeu trimite pe a treia persoană a Treimii să ia în stăpânire
această casă a puterii. Când Dumnezeu lucrează prin noi, să fim pasivi și să-I mulțumim pentru că El ne
posedă în totul. Înțelepciunea acestei lumi este o nebunie în ochii lui Dumnezeu, dar noi vorbim
înțelepciunea lui Dumnezeu. Înțelepții acestei lumi nu L-au cunoscut pe Isus și de aceea El le spune lor:
„Iată, casa voastră v-a fi lăsată pustie”. Înțelepciunea acestei lumi piere. Aș prefera să am un degetar din
înțelepciunea Lui Dumnezeu decât toată înțelepciunea acestei lumi de astăzi. Suntem un popor de care
trebuie să ne miram. „Iată-mă eu și copiii pe care mi i-ai dat mie." „Noi suntem niște semne și minuni în
Israel, de la Domnul Dumnezeu care locuiește în Sion sau printre poporul lui. „Iată că Cerul Cerurilor nu-L
poate cuprinde.” Nu puteți construi o clădire suficient de mare pentru a-L conține pe Domnul şi totuși El se
coboară şi locuiește în aceste temple de lut.

A spune că nu există bucurie în religia Domnului este o minciună. Deseori vorbim despre faptul că vom
merge în cer; dar eu încerc să cobor cerul la tine, ca să ai un cer cu care să mergi în cer, pentru că suntem
lucrători împreună cu Hristos.

„Și Domnul era cu ei. Credeam că ai spus că a plecat în cer! El a făcut-o în trup, dar El era prezent în
Duhul. Domnul a fost cu ei și când au lucrat și au predicat, Dumnezeu și-a pus semnul pe acest lucru, așa
cum face El și aici. De fiecare dată când vezi o minune, Dumnezeu își pune pecetea pe cuvântul
propovăduit.

Dumnezeu a dat darurile și semnele bisericii sale. „Pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire,
pentru zidirea trupului lui Hristos.” (Efe. 4:12.) Mă bucur că sunt unul dintre cei care au nevoie de aceste
lucruri și trebuie să le aibă. Voi oamenilor, în acest cort noapte de noapte vedeți această lucrare minunată
și vă întrebați ca cei despre care a vorbit Dumnezeu prin profetul Isaia. Vedeți bărbați și femei clătinându-
se și căzând ca morți; vedeți bărbați și femei aduși pe moarte, ridicându-se, strigând și alergând și
mergând; cei născuți surzi și muți s-au vindecat; voi auziți bărbați, femei și copii vorbind în alte limbi și
cântând muzică cerească, și totuși, unii dintre voi nu veți crede.

Încep să fac o lucrare minunată. Cu toate acestea, unii dintre voi nu veți crede, căci sunteți înțepeniți cu
gâtul, dar slavă Domnului, unii dintre cei mai slabi primesc botezul. Aceasta este înviorarea. (F.A.3:19.)
Dumnezeu revarsă astăzi Duhul Său peste tot în lume. Când Duhul Sfânt a venit El a mărturisit vorbind în
alte limbi. Dumnezeu face multe fapte, dar acesta este un lucru minunat. Domnul ne-a arătat că așa au
primit apostolii lumina, că Sfântul Duh va vorbi în alte limbi. N-am înțeles niciodată cum apostolii au vorbit
în limbi, deoarece aceasta vine prin credință, dar acum văd clar. „Acela ce crede în mine, așa cum spune
Scriptura, din interiorul lui vor curge râuri de apă vie." (Ioan 7:38.) Există atât de multe daruri pentru noi toți,
mântuire, vindecare divină, înțelepciune, iubire și putere. În lege este scris: Voi vorbi norodului acestuia
prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul. Dumnezeu trimite pe îngerii
Săi, poporului Său botezat, cu un sunet mare de trâmbiță, să adune aleșii Săi împreună, poporul Său cu
care Dumnezeu a făcut un legământ prin jertfă, care au renunțat sau au sacrificat tot ceea ar putea să-i
despartă de Răpire și de a face tot ce le stă în putință pentru a ajuta pe
alții să se pregătească, sunând din trâmbiță — propovăduind în puterea Sfântului Duh cu revărsarea
Duhului asupra oamenilor și a faptelor și semnelor și minunilor manifestate în adunare înaintea păcătoșilor,
a lumii si a sfinților. Ultimul lucru care trebuie făcut înainte de Răpire este că această putere trebuie să fie
văzută împrăștiată printre sfinții de pretutindeni. Nu trebuie doar să vorbim și să spunem, noi ar trebui să
avem aceste demonstrații, dar trebuie să producem bunurile. Semnele trebuie să fie multe și mai minunate
ca niciodată în lume. Că casa credinței poate fi desăvârșită dusă la botez și pecetluită cu cunoștințele care
ne clasează printre cei înțelepți care vor străluci ca firmamentul, care prin aceste semne vizibile pe care ei
le văd, aud și simt, lumea pierdută va primi ultimul avertisment. În mijlocul acestor semne ale slavei și
prezenței lui Dumnezeu, mulți Îl vor chema, și vor fi mântuiți înainte ca ziua cea mare și remarcabilă a
Domnului să vină, iar cei care se întorc înapoi și-l resping nu vor avea nicio scuză. In mijlocul tuturor
actelor și minunilor, a lucrărilor Duhului, vorbirea în alte limbi pare a fi ultimul cel mai mare avertisment al
lui Dumnezeu pentru păcătoși și este un semn pentru necredincioși. Auzi glasul Lui din Cer: „Căci cu buze
bâlbâitoare și cu alte limbi voi vorbi acestui popor, și totuși, cu toate acestea, ei nu Mă vor crede.” Este un
semn pentru toți că Isus vine în curând.

Domnul Își face lucrarea Sa minunată aici, în Dallas. La fiecare întâlnire, cortul arată ca un câmp de luptă.
Bărbați, femei și copii sunt străpunși la pământ zac întinși pretutindeni, ca niște morți și vorbind în limbi;
îngeri sunt văzuți de mulți; Isus este văzut sus peste popor în slavă strălucitoare. Stele și lumini grozave în
și peste cort. Aceasta iese afară și va merge peste tot în lume, crescând în putere până ce Isus vine.

„Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoașteți voi oare? ” (Isaia 43:19.)
„Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple..”
(Isaia 42:9.)

CAPITOLUL LXXXIII.
Predica — Pregătiți-vă pentru război

„Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda şi
ai Ierusalimului, voi strânge pe toate neamurile şi le voi coborî în valea lui Iosafat.

„Vestiți aceste lucruri printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie şi să se suie toți
oamenii de război! Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, şi cosoarele, în sulițe! Cel slab să zică:
„Sunt tare!”.” (Ioel 3:1, 2, 9, 10.)

„În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălța
deasupra dealurilor, şi popoarele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el şi vor
zice: „Veniți, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile
Lui şi să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieși Legea, şi din Ierusalim, cuvântul Domnului.  El va
judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor își vor făuri fiare de
plug, şi din sulițele lor cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăța să
facă război; ci fiecare va locui sub vița lui şi sub smochinul lui, şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura
Domnului oștirilor a vorbit”. (Mica 4:1- 4.)

Aceste două citate din Ioel și Mica sună puțin contradictorii. Eu am auzit oameni spunând asta. Dar
declarațiile se referă la două părți și vremuri diferite. Primul, „Făuriți-vă săbii din pluguri și transformați-vă
cosoarele în sulițe” înseamnă „Pregătește-te de război” și se referă la acest timp prezent, un timp de
război. Al doilea: „Transformă-ți săbiile în pluguri și sulițele în cosoare,” înseamnă: „Pregătește-te pentru o
perioadă de agricultură grozavă.” Primul, pregătește pentru cea mai mare bătălie despre care a auzit lumea
vreodată; celălalt
se referă la momentul în care războiul nu va mai fi. Primul text din această predică, Pregătiți-vă pentru
război; Trezește-i pe cei puternici de război. Lăsați națiunile să se adune laolaltă pentru luptă, se referă la
acest timp al sfârșitului pe care noi îl trăim acum, când timpul neamurilor este împlinit sau se închide. Avem
toate motivele să credem că cei patru îngeri care au fost legați, sunt dezlegați la marele râu Eufrat, și sunt
pregătiți să omoare a treia parte din oameni.

Ei își fac munca de distrugere acum în Turcia. Toată Europa este agitată și gata să iasă în orice moment în
luptă mortală unul cu celălalt.

Vedeți măcelul îngrozitor, masacrul, ura mortală, care îi determină să se omoare și să se distrugă unul pe
altul. Dumnezeu s-a ridicat ca un om puternic de război. El va răcni și va striga din Ierusalim până când
toate neamurile vor fi adunate la lupta mortală, unde sângele va curge ca un râu.

Chiar și acum holera, variola și alte ciume mortale și foamete sunt violente, alăturându-se la lucrarea
mortală a distrugerii, care va continua până când morții vor acoperi pământul. Morții vor zăcea neîngropați,
hrană pentru toate fiarele sălbatice și vulturi. Domnul a vorbit, pentru că păcatele lor au ajuns până la cer și
Dumnezeu își întoarce mânia și răzbunarea asupra unei lumi vinovate, care sfidează pe Dumnezeu. În
textul din Joel, chemarea este în primul rând către Țara Sfântă, unde marea bătălie a Dumnezeului
Atotputernic va fi luptată. Bătălia Marii Zile a lui Dumnezeu, în timp ce îngerul stă în soare, chemând toate
păsările cerului să vină la Cina Dumnezeule mare, să mănânce carnea tuturor oamenilor puternici, a
oamenilor mari ai lumii și oamenilor bogați. Ele sunt invitate să mănânce și să bea sângele și să se îngrașe
de carne, de cadavrele regilor și prinților lumii, care vor cădea în curând în ziua notabilă a Domnului.

Domnul se va trezi și se va striga ca un om de război. El va răcni din Sion, și Își va face auzit glasul din
Ierusalim. Se vor zgudui cerurile și pământul, când națiunile se adună pentru această mare bătălie cu
Mielul și armata Lui din cer.

Ioan spune: „Am văzut cerul deschis și am văzut un cal alb și pe Cel ce ședea pe el. Ochii lui erau ca o
flacără de foc. Pe capul Lui erau multe coroane și Era îmbrăcat într-o haină înmuiată în sânge. Și armatele
din cer Îl urmau pe cai albi, îmbrăcați în in alb și curat.

O, lăudat fie Domnul! sfinții erau deja răpiți la cer în cer. Căsătoria Mielului cu Mireasa Lui a avut loc, cu
strigăte de aleluia care au zguduit tot cerul și pământul. Marea Cina de nuntă, cu toată măreția și slava s-a
terminat. Și ei erau cu Domnul executând judecățile pe pământ în timpul necazului îngrozitor. Acum
paharul răutății este plin. L-au sfidat suficient de mult timp pe Dumnezeul Cerului. El s-a ridicat în mânia
Sa. Toate națiunile pământului se adună în Valea lui Iosafat. Domnul Domnilor și Regele Regilor, cu toate
armatele Cerului, vin călare în triumf, în jos prin văzduh. Enoch a văzut pe Domnul venind cu zecile de mii
dintre sfinții Săi. Antihrist și-a adunat armata lui și este pe cale să-i distrugă pe copiii lui Dumnezeu. Ei își
vor aduna toate armatele împreună împotriva Ierusalimului să lupte, dar apoi Domnul vine din cer şi duce
această mare bătălie. Sfinții nu trebuie să lupte, Domnul Însuși duce lupta.

După această mare bătălie nu va mai fi folosită niciodată o altă sabie sau armă de război. Apoi, Regatul
Milenar este înființat, iar Satana va fi înlănțuit în acest timp de o mie de ani. În acel timp, blestemul și
efectele sale, inclusiv toate buruienile, ciulinii, si ceea ce ar produce boala etc., vor fi luați. „Nimic nu va răni
sau omorî pe tot Sfântul Meu Munte.” Vine vremea când vor înceta să mai facă război și diavolul va fi scos
din inimile oamenilor.

Astăzi sunt la fel ca niște fiare sălbatice care însetează unul după sângele celuilalt. Sunt îngroapă
împreună vii și morții. Ciuma și-a început deja ravagiile mortale. Ai auzit vreodată de un mare război care a
izbucnit atât de repede? De ani de zile cei mai talentați oameni inventează pentru a vedea cine ar putea
obține cele mai mortale arme. Dumnezeu a reținut valurile și celelalte forțe distructive. Îngerul Lui a strigat
înapoi: „Așteptați până slujitorii lui Dumnezeu vor fi pecetluiți cu pecetea lui Dumnezeu. Împărțirea cărții lui
Ioel în capitole este proastă. Primele versuri ale celui de-al treilea capitolul sunt o continuare a ultimelor
versete ale celui de-al doilea capitol și nu ar fi trebuit despărțite.

„În zilele din urmă voi turna Duhul Meu.” Botezul cu Duhul Sfânt și împrăștierea puterii Poporului Sfânt.
Dumnezeu spune: Mă voi ridica în mânia Mea în ziua aceea. Când judecățile lui Dumnezeu sunt pe
pământ unii se vor pocăi. În zilele din urmă, voi turna din Duhul Meu. Dumnezeu spune că-i va trezi pe
păgâni.
Dumnezeu Își pecetluiește sfinții, dar acel timp de pecetluire este aproape de sfârșit. Că vorbesc în limbi
noi este un semn că Domnul vine. „Puterea Poporului Sfânt va fi împrăștiată.” Aceștia sunt cei care sunt lut
în mâna Olarului. Sunt doar lut, nu au deloc control asupra lor. Dumnezeu Atotputernicul vorbește prin ei:
„Cu buze bâlbâitoare și în alte limbi voi vorbi acestui popor, dar cu toate acestea nu vor auzi.” Proclamă și
spune-o oamenilor. Sună din trompetă. Sună alarma în Sfântul Munte. Care este pericolul? VINE ZIUA
DOMNULUI, ESTE APROAPE.

Poporul lui Dumnezeu sună în trompetă. Ei trag un semnal de alarmă în Sion. Care este semnalul de
pericol? ZIUA MAREA A DOMNULUI ESTE APROAPE.
Este timpul ca sfinții să obțină această cunoaștere dacă nu o cunosc deja. Cum putem da semnalul dacă
nu știm? Cum am putea avertiza oamenii despre Pericol?
Dacă scapă când vine sabia, bine. Dar avertizează-i oricum. Dacă nu-i avertizam, sângele lor va fi pe
mâinile noastre. Trezește-i pe păgâni. Cheamă-i pe oamenii tăi puternici. Chemați soldații în rând.
Pregătește-i. Pregătiți armele de război pentru marele conflict al lumii. Nu a existat niciodată așa ceva, nici
nu va mai fi vreodată.

Va fi o lipsă de oțel. Ei nu pot face destul oțel. Națiunile construiesc tot timpul noi nave de război și produc
noi și multe arme mortale. Este nevoie de o cantitate mare de oțel pentru a face aceste nave de război.
Asemenea monștrii de oțel! Fiecare națiune încearcă să construiască cele mai mari nave și să inventeze
cele mai mortale arme.

Totuși, ei strigă: „Pace, pace”, chiar în mijlocul acestei păci și securități false, moartea și războiul și
distrugerea au venit ca un vârtej. Există o lipsă de oțel. De unde o vor lua? Destul de curând nu vor fi
capabili să satisfacă cererea pentru aceasta. Atunci bărbații vor vâna prin curțile fermelor, prin hambare
vechi, grajduri și magazii, peste tot pentru pluguri vechi și cosoare, pentru tot ceea ce pot transforma în
săbii și sulițe pentru a-și ucide vecinii cu ele.

Vine vremea în această Americă glorioasă când partidele și facțiunile se vor ridica unele împotriva altora;
— Munca împotriva capitalului și altor partide și facțiuni. Nu va exista siguranță pentru cel care iese sau
intră. Şi în acel timp nu vor putea cumpără sau vinde, dacă nu au semnul fiarei. Va fi moarte, iar a avea
semnul fiarei va însemna a doua moarte. Nu va exista nicio siguranță sau ascunzătoare pentru cel care
iese sau intră. „Veți fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l întâlnește un urs şi care, când ajunge
acasă, îşi reazemă mâna pe zid, şi-l mușcă un șarpe!.” (Amos 5:19.)

Se presupune că pământul va fi infestat cu șerpi otrăvitori, reptile și insecte, iar ele vor fi dezlegate printre
oameni, cu puterea lor mortală de a mușca, a înțepa și a distruge. Așa că dacă fugi de sabie și ciumă și
încerci să te ascunzi în casă, vei pune mâna pe perete și vei fi mușcat de un șarpe de moarte. Nu va fi
nicio siguranță pentru cel care intră sau iese. Va exista o ură de moarte, îngrozitoare în rândul oamenilor și
se vor înhăita împreună, mână în mână și vor face arme din oțel cu care să se omoare și să se distrugă
unii pe alții.

Am citit, nu cu mult timp în urmă, că puterile strigau din cauza deficitului de oțel. Vecinul tău va căuta o
bucată de oțel vechi pentru a-l ucide pe vecinul lui cu ea. În Europa, acum ei cheamă tineri și băieți să
lupte. Este timpul să te trezești din somnul morții și să chemi pe Dumnezeu să-ți dea viață. În conformitate
cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu semnele vremurilor, trăim acum începutul acestor vremuri îngrozitoare,
când mulți dintre cei care citesc aceste rânduri vor avea de a face cu mult mai mult decât am scris eu. Tu și
copiii tăi veți intra în moarte sau vei trece prin această perioadă îngrozitoare de necaz, cum nu a fost
niciodată, și niciodată nu va mai fi din nou.

Mulți dintre cei mai buni studenți ai Bibliei spun că capitolul unsprezece din Daniel se referă la sultanul sau
puterile conducătoare ale Turciei. „Își va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi
sfânt. Apoi își va ajunge sfârșitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.” (Daniel 11:45.) Și ei cred că și cartea lui
Obadia se referă la el.

Pasajul din Daniel nu se referă la antihrist, pentru că el nu va fi revelat, sau să-i fie dată puterea până când
cel care-l împiedică este luat, până când Hristos scoate un popor pentru Numele Său din mijlocul
neamurilor, până va veni și Își va lua Mireasa Lui.
El va veni la timpul sfârșitului, iar în acel timp Mihail, marele prinț, se va ridica pentru poporul său și toți vor
fi izbăviți, acei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieții, iar înțelepții, care știu aceste lucruri, vor străluci
ca strălucirea firmamentului. Felul în care războiul se ridică furios împotriva Turciei, arată de parcă aceasta
și-ar putea pierde capitala Constantinopol și să fie forțată să-și părăsească cartierul general aproape în
orice zi. Cât de firesc ar fi pentru ea să-și transfere guvernul, în grabă, în Țara Sfântă, asupra căreia ea
încă deține controlul; ea ar putea ocupa aproape orice clădire pentru acel scop. Se spune că turcii
construiesc un palat mare, sau o clădire, și păstrează secretul asupra acestui lucru și nu va spune nimănui
pentru ce este.

„Își va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârșitul, şi
nimeni nu-i va fi într-ajutor.” Dar nu va sta acolo foarte mult; încetul cu încetul, el va coborî până va fi
distrus în întregime. Țara Sfântă urma să fie călcată de neamuri până la vremea sfârșitului. Atunci și în
vremea aceea va veni Hristos. Evreii se vor înghesui la Ierusalim şi vor posedă din nou Țara Sfântă.

Majoritatea celor care au trecut prin necaz se vor fi săturat și vor fi gata să asculte glasul acelui profet.
Dacă îngerii sunt eliberați, nu va trece mult până să ne luăm zborul. Când aceste lucruri încep să se
deruleze repede, în curând vom fi scoși din lume. Cel mai rele necazurile vor veni după ce sfinții vor fi
ridicați la cer. Antihrist îl va nega pe Binecuvântatul Hristos și îi face pe oameni să-i ia semnul sau să fie
omorâți. Aceia care nu se urcă cu Hristos vor trebui să treacă prin asta sau să cadă în ea.

Isus vine să scoată un popor pentru numele Său, adică pentru Mireasa Sa. El vine și o duce spre ceruri.
Cina Măreței Căsătorii are loc, după care ei vor sta cu Hristos pe tronul Său și vor ajuta să se execute
judecata în timpul acestui necaz îngrozitor.

Uită-te la moartea îngrozitoare și la măcel și la distrugere, dacă nu mergi cu compania Miresei. Cei care
urcă când Hristos vine, sunt soția Mielului. Se întoarce pentru a reconstrui locurile pustii ale Ierusalimului.
Pământul va fi fertil atunci, și oamenii nu vor trebui să lucreze mult. Va fi ca o adunare sfântă de tabără tot
timpul în timpul epocii milenare.

Prima dată când vine Isus, nimeni nu-L vede decât Mireasa. Lumea o urăște și nu-i pasă de ea, iar Isus o
va lua. Hristos va veni la fel de repede cum fulgerul fulgeră de la Răsărit la Apus; tot atât de repede Își va
smulge compania de nuntă, în timp ce lumea doarme într-o amorțire de beție.

Dar data viitoare când El va veni toți vor ști asta. „Fiecare genunchi se va pleca și fiecare limbă va
mărturisi”, orice ochi Îl va vedea și orice limbă calomnioasă va trebui să mărturisească înaintea lumii că
acestea au fost vasele alese de Dumnezeu.

Această cinste aparține sfinților. Vor trebui să mărturisească că noi am avut dreptate și că ei au greșit.
Dumnezeu este foarte mândru de Mireasa Sa. Copii ai lui Dumnezeu acum renunță ei înșiși la multe dintre
lucrurile lumii, dar noi suntem moștenitori ai Împărăției, deși mulți dintre noi suntem săraci în această lume
și trăim vremuri grele. Va fi o schimbare în această lume veche. Dumnezeu te cheamă să privești. Nu faceți
un pas mai departe. Nu mai păși peste trupul zdrobit al lui Hristos sau poate o faci pentru ultima dată.

Prima dată Mireasa va fi răpită, a doua oară va veni călare pe cai albi. Isus va sta pe Muntele Măslinilor și
cei care L-au străpuns Îl vor vedea. Știți acum în inimile voastre că Isus este Hristosul. Că noi oamenii
suntem fiecare serioși. Că auzim ceva mai mult decât oamenii naturali aud. Înțelepciunea pe care o primim
de la Dumnezeu care dă din belșug. Care are a fost rugăciunea mea mai mult decât orice altceva: „Dă-mi
înțelepciune”. Aproape orb, omul poate vedea dacă se uită la semnele vremurilor.

Daniel spune că cei înțelepți vor ști când va veni Domnul. Ai putea spune că nu crezi. Nu vrei să crezi și
ziua aceea te va surprinde ca un hoț în noapte. Niciunul dintre cei răi nu vor înțelege semnele venirii lui
Isus. Voi care sunteți copiii luminii veți cunoaște și ziua aceea nu te va lua pe neașteptate. Dumnezeu i-a
dat lui Daniel o imagine a lumii pierdute, dintre care nimeni nu ar trebui să știe când El va veni. Cine sunt
înțelepții? Cei care cunosc timpul venirii Domnului. „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce
vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.” Cei înțelepți
vor ști.
Acesta este un mesaj minunat; acum ai de ales. Cea mai mare răzbunare și mânia aprinsă a lui Dumnezeu
va fi revărsată asupra acelor care iau semnul antihrist. Dacă avem încredere în Dumnezeu, putem avea
credință, astfel încât niciunul dintre aceste lucruri să nu ne rănească. Uite, dragi copii ai Dumnezeului Viu.
Priviți!, Răscumpărarea noastră este aproape, chiar la ușă. O, Doamne, ajută-le pe fecioarele adormite să
se trezească și să fugă la Hristos, să primească botezul cu Duhul Sfânt, pentru a fi pecetluiți cu Duhul
făgăduinței, pentru a putea fi gata să-și ia zborul în aer.

O, acceptă invitația la Cina de nuntă a Mielului. Va veni ca un fulger dinspre Est. Vom merge într-o clipă,
ne vom înălța să ne întâlnim cu El în văzduh. Nu te uita la mormânt. Privește, căci iată El vine. O, Slavă lui
Dumnezeu în locurile înalte. Vino, Mântuitorule, vino repede!.

CAPITOLUL LXXXIV.
Predica — Ultima chemare a lui Dumnezeu către slujitorii Săi să fie pecetluiți cu pecetea
Dumnezeului cel Viu pe frunte

Text — „Veniți-vă în fire şi cercetați-vă, neam fără rușine, până nu se împlinește hotărârea –ca pleava trece
vremea –până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei
Domnului! Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, care împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea, căutați
smerenia! Poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului.” (Ţef.2:1 - 3.)

Această chemare nu este pentru păcătoși, ci pentru slujitorii lui Dumnezeu, pentru copiii Săi, să mănânce
hrană tare. Voi, cei blânzi de pe pământ, care împliniți judecățile Lui. Vezi că ești mântuit și lucrezi pentru
Domnul, dar El te cheamă caută-L pe Domnul într-un mod diferit și pentru o altă stare spirituală. El striga la
tine de trei ori să cauți pe Domnul, să cauți blândețea și să cauți neprihănirea. El vă cheamă la Cina nunții,
chemându-vă să luați ulei în candela voastră; să fii botezat cu Duhul Sfânt; să fii sigilat cu sigiliul
Dumnezeului viu în frunte, care este pecetea făgăduinței. Duhul Sfânt va mărturisi prin tine și în alte limbi,
pentru că poți să ai oricare din daruri. Vei avea putere după ce Duhul Sfânt va veni ca martor.

Profetul a venit să vă avertizeze să scăpați de judecățile îngrozitoare care sunt acum gata să vină pe
pământ. S-ar putea să fii ascuns în ziua mâniei Domnului.

Aceasta este singura speranță pentru tine și pentru a scăpa de distrugerea îngrozitoare care este pe cale
să măture lumea, nu există altă ascunzătoare, nicio siguranță în lume. Oh! ca să fii ascuns în ziua mâniei
Lui. Da, poți fi, dar, ca să fii ascuns în ziua aceea, depinde de cât de mult și cât de adânc te ascunzi în
dragostea, puterea și voința lui Dumnezeu. Ai putea fi ascuns. El arată că judecățile Lui vor izbucni pe
pământ ca un vârtej și că cei răi vor fi ca pleava.

Dragă cititor, nu există nicio îndoială conform cuvântului lui Dumnezeu și a semnelor din jurul nostru, și
revelațiile și avertismentele pe care Domnul ni le dă acum prin intermediul Duhului Lui, că acesta este
timpul și noi suntem oamenii și nu avem timp de pierdut, căci iată că El vine şi este chiar acum la ușă.

Textul implică grabă, trezire, ridicare, îndemnare. Fugi la Hristos. Ia ulei în vasele tale. STRIGĂ strigarea :
„Iată că vine Mirele”. Curățiți-vă lămpile. Fiți sigilat cu înțelepciune, pentru ca noi să fim printre cei înțelepți
pentru a sta cu Hristos pe tronul Său și a judeca popoarele. Adunați-vă împreună. Da, adunați-vă. Oh,
națiune nedorită!. Nu, nimeni nu dorește acest popor, care a ieșit din întuneric la
această lumină minunată. Acest popor deosebit, care pare nebun din cauza puterii supranaturale și a
lucrării vizibile a Duhului.

Suntem urâți, disprețuiți și părăsiți. Numele nostru este aruncat ca rău, suntem prezentați într-o lumină
falsă și socotiți drept gunoiul pământului, dar suntem foarte mult iubiți în ceruri. Când profetul Daniel i-a
cerut lui Dumnezeu să-i explice aceste lucruri pe care noi acum le vedem, Iisus i s-a arătat și a trimis
îngerul la el, ca să-i facă clară vedenia. Îngerul a spus: „O, Daniel! Om preaiubit!” Înțelege viziunea și
cuvintele. Apoi din nou: „O, om preaiubit! nu te teme: pacea ție”.
Noi suntem oamenii pe care i-a arătat lui Domnul. Acum aceleași cuvinte de dragoste de bucurie au venit la
noi prin Duhul Său, la „Turma Mică”, adică Mireasa care se pregătește. „Celui ce va birui îi voi da să stea
cu Mine pe Tronul Meu. Nu te teme, căci Eu sunt cu tine, ești preaiubit.”

Domnul sună chemarea prin trâmbița în cel mai minunat mod prin unii călăuziți de Duhul Sfânt. Sună de
parcă ziua judecății a și sosit. Îi face pe oameni să tremure. El îi cheamă pe sfinții Săi laolaltă, pentru a se
vedea cu ochii când ne va aduce El pe noi în Sionul Ceresc. Sunați din trâmbiță în Sion. Sună o alarmă în
Sfântul Munte, printre sfinți. Să tremure toți oamenii. Du-te de adună sfinții Mei împreună, care au făcut
legământ cu Mine prin jertfă. Domnul ne ajută să facem tipul corect de jertfă. O, lăudat fie Domnul, aceasta
este chemarea mea astăzi, să adun sfinții împreună într-un singur duh, o singură credință și o singură
minte; plini de dragoste și unicitate în Hristos. Pierduți și ascunși în El și în dragostea și puterea Lui.

În capitolul precedent el ne arată încercările îngrozitoare și vremea marelui necaz. De la al paisprezecelea

vers până la ultimul din capitol: „Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba
mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul țipă cu amar. Ziua aceea este o zi de
mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de
întunecime, o zi în care va răsuna trâmbița şi strigătele de război împotriva cetăților întărite şi turnurilor
înalte. Atunci voi pune pe oameni la strâmtorare, şi vor bâjbâi ca niște orbi, pentru că au păcătuit împotriva
Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful, şi carnea, ca gunoiul! Nici argintul, nici aurul lor nu vor
putea să-i izbăvească, în ziua mâniei Domnului; ci toată țara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va
nimici deodată pe toți locuitorii țării.  ” (Ţef.1:14-18.) După ce ne dă acest înfricoșător avertisment, adunați-
vă împreună! O, adunați-vă împreună ca să fiți ascunși în ziua mâniei Lui.

Suntem o națiune între națiuni: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt,
un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a
chemat din întuneric la lumina Sa minunată;.” (I. Pet. 2:9.)

Suntem chemați în această generație. Suntem o națiune sfântă, o națiune de regi și preoți, chemați dintre
oameni. Suntem regali pentru că suntem copii ai unui rege; o preoție sfântă, moștenitori ai unui tron. „A Lui,
care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăție şi preoți
pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.." (Apoc.1:5,6.) „căci ai fost
junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă,
din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție şi preoți pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor
împărăți pe pământ!”” (Apoc. 5:9,10.)

Acest strigăt se desfășura în cer, după ce Isus și-a luat Mireasa la cer. Au fost considerați demni să fie
ascunși în Orașul Aurului, locul pregătit, pe care Isus îl făgăduise. Marea Căsătorie avusese loc. Mireasa
mult așteptată a fost făcută soția Mielului. Toți se bucurau de marea Cina de nuntă a Mielului. Îşi primeau
coroanele şi pozițiile în glorie. Luându-și tronurile lor și posturile slăvite, pe care diplomele lor Le atestă și
pe care le-au câștigat aici jos, la Școala Duhului Sfânt. Ascultă strigarea, ei fac să răsune Cerurile, în
mijlocul întregii străluciri și slave din cer. Oh, întâlnirea celor dragi să nu se mai despartă niciodată. Sunt în
siguranță, în siguranță în sfârșit acasă.

Isus este atracția, El este Unicul. Ochii sunt ațintiți asupra Lui, toți încearcă să ajungă cât mai aproape de
El și să-i dea Lui toată cinstea și slava, căci prin sângele Său și puterea Sa au intrat în slava Lui. El ne-a
făcut regi și preoți ai Lui Dumnezeu și noi vom domni pe pământ o mie de ani.

Da, ei erau în siguranță în cer în timp ce îngrozitoarea lucrare de distrugere avea loc pe pământ. Ei știau că
se întorc pe pământ pentru a domni cu autoritatea împărătească de a binecuvânta poporul cu putere
preoțească. Sfinții vor judeca lumea. Se bucurau pentru că se întorceau pe pământ.

CAPITOLUL LXXXV.
Mai multe detalii despre întâlnirea de la Dallas
Puterea minunată a lui Dumnezeu la Dallas, Texas.
(De Carrie Judd Montgomery, Editor Triumphs of Faith, Oakland, California.)

Eu și soțul meu tocmai plecăm din Dallas, Texas, după un timp foarte interesant petrecut la întâlnirile care
au loc aici, în acest oraș, la marele Tabernacle (construit recent pentru a lua locul cortului). Doamna Etter
este aici de cinci luni ținând adunări, și va rămâne până la începutul anului, când ea merge la San Antonio,
Texas, pentru o serie de întâlniri.

Doamna Etter este o veche prietenă de-a noastră. Când am cunoscut-o prima dată, era în în mijlocul unei
lucrări de trezire foarte remarcabilă pe coasta Pacificului, unde multe mii au fost mântuiți și mulți au fost
vindecați. Am fost încântați să ne vedem din nou, după trecerea a mai multor ani. Ea ne-a salutat cu cel
mai iubitor bun venit și ne-a dat locuri pe platformă lângă ea.

Am publicat deja rapoarte ale acestor întâlniri de la Dallas, care le știam că sunt de încredere, dar a fost o
bucurie să le asistăm noi înșine și să fim martori la puterea mare a lui Dumnezeu care convinge și
convertește pe păcătoși, vindecă trupurile bolnave, și botează pe sfinți cu Duhul Sfânt. Nu a fost posibil să
rămânem decât câteva zile, dar în acea perioadă de timp am văzut multe încât nu voi uita niciodată. Când
am intrat în Cort sâmbătă seara, am văzut o mulțime de oameni bucuroși din față și am aflat mai târziu că
un om surd și mut, în vârstă de aproximativ șaizeci de ani, tocmai fusese salvat şi vindecat instantaneu de
către puterea lui Dumnezeu prin porunca dată cu credință a doamnei Etter, demonilor surzi și muți să
plece în numele lui Isus. Un alt bărbat care fusese vindecat de surditate ne-a fost arătat, care în timp ce el
cânta un imn la unison cu alții, cu ochii închiși, era evident cât de bine auzea. Am văzut o doamnă care
fusese total surdă, dar după ce s-a făcut rugăciune, urechile care păreau moarte, au început să aibă viață
în ele și ea putea auzi sunete puternice în apropierea ei. Unii oameni se vindecă deodată, iar alții treptat,
dar doamna Etter simte că, dacă au fost receptivi, așa cum ea s-a rugat „rugăciunea credinței” pentru ei, că
nu trebuie decât să se țină în credință și să continue să-L laude pe Dumnezeu în autoritatea Cuvântului
Său, iar simptomele vor trece cu siguranță. Există atâtea vindecări zi de zi, încât doar cele mai remarcabile
atrag atenția.

Cea mai mare preocupare a doamnei Etter este ca oamenii „să se pună în ordine cu Dumnezeu”, în
Sufletele lor, iar apoi ea le spune că vor fi vindecați. Când vin la ea cu mai multă dorință de vindecare fizică
decât de vindecare spirituală, ea refuză să se roage pentru vindecarea trupurilor lor până când sufletele lor
nu intră în relații corecte cu Dumnezeu. Acesta este, fără îndoială, un mare motiv al succesului ei, iar un alt
motiv este că ea crede în lucrul pentru unirea tuturor membrilor trupului de Hristos și, prin urmare, ea nu
propovăduiește simple teorii, ci ține sus steagul unui Hristos viu, primindu-i pe toți cei care sunt cinstiți în
inimile lor și în scopurile lor față de El, chiar dacă nu văd încă adevărul așa cum îl învață ea. De asemenea,
ea evită să pună accent pe anumite cuvinte sau expresii, cu care inamicul încearcă să provoace diviziuni în
trupul lui Hristos. Prin urmare, nu există conflicte sau certuri în aceste întâlniri, ci iubire și unitate.

Este interesant de observat că doamna Etter învață vindecarea ca urmare a Ispășirii (în același mod în
care am fost învățați de Însuși Duhul Sfânt în urmă cu mulți ani). Ea, de asemenea, îi încurajează pe toți
sfinții să insiste pentru mai multă putere de la Dumnezeu pentru a face lucrări miraculoase pe care Isus a
spus că credincioșii ar trebui să le facă în numele Său.

Doamna Etter este una care vorbește fără sunet incert și nu am văzut niciodată pe altcineva să mustre
bolile și demonii cu o asemenea autoritate și putere trimisă din Cer. A adus un nou val de bucurie spirituală
în inima noastră să auzim modul în care acestor „demoni cruzi” li s-a ordonat să plece. Poate că este inutil
să spun aici că atunci când oamenii pun ochii pe instrumentul pe care îl folosește Dumnezeu, în loc de
Dumnezeu Însuși, ei nu primesc vindecare. În timp ce, pe de altă parte, cei a căror privire a credinței este
doar asupra Mântuitorului, de multe ori primesc vindecare, prin intermediul aplicării cu credință a batistelor
unse sau a tracturilor trimise de la aceste întâlniri. Unele periodice au ridiculizat acest mijloc de a ajunge la
bolnavi, dar Dumnezeu le folosește în mod minunat la fel, și așa cum El a lucrat miracole prin mâinile lui
Pavel (vezi Faptele 19:11,12) El face la fel acum, pentru cei care se încred în El, pentru că atât de mulți
dintre copiii lui Dumnezeu sunt bolnavi pretutindeni încât nevoia este cea mai urgentă și necredința este
atât de mare încât adesea în locuri izolate, sfinții care suferă nu pot ajunge ușor la cineva care să le ofere
„rugăciunea credinței."
Doamna Etter propovăduiește Evanghelia cu mare simplitate și putere, susținându-și remarcile prin citate
din Cuvântul lui Dumnezeu. Slujbele altarului sunt foarte remarcabil, în timp ce sfinții și păcătoșii se adună
în jur cu profundă seriozitate căutându-L pe Dumnezeu pentru nevoile lor individuale. Puterea lui
Dumnezeu cade peste ei și este minunată pentru a observa schimbările care vin peste chipurile celor care
caută, ca lumina să răsară în sufletele lor. Puterea lui Dumnezeu îi prosterna adesea, și chiar copiii mici
sunt văzuți „sub putere”; aparent inconștient pentru toți, în afară de Dumnezeu și cu fețele lor mici
strălucind ca îngerii.

Au fost prezenți oameni din multe state diferite din Uniune. În noaptea în care am plecat au fost trei cazuri
remarcabile de vindecare; una de gușă, una de cancer și una de surditate. Doamna cu gușă suferea foarte
tare de sufocare sau de senzația de sufocare ocazionată de aceasta. Doamna Etter a poruncit dușmanului
să plece, în numele lui Isus, și curând am văzut-o întorcându-și capul ei liber dintr-o parte în alta, în timp ce
umflătura părea în mare parte, dacă nu chiar total, să dispară. Durerea și umflarea cancerului bărbatului au
fost, de asemenea, eliminate în câteva minute.

Se spune că aproximativ trei sute cincizeci au primit botezul penticostal, cu semnul vorbirii în limbi noi. De
obicei, există o mare solemnitate în întâlniri și fețele oamenilor sunt foarte serioase. Cu excepția slujbei
altarului, unde mulți se află adesea în laudă sau rugăciune toți deodată, întâlnirile se desfășoară foarte
liniștit. Toate tendința spre focuri aprinse psihic sau fanatism este complet respinsă.

Poate că explicația pentru solemnitatea acestor întâlniri este că există învățătură continuă despre venirea
în curând a Domnului pentru Mireasa Sa şi îndemnuri să ne pregătim. Un frate drag, Rev. H. C. Mears,
care a predicat Evanghelia de peste patruzeci de ani, a venit să lupte împotriva lucrării, dar s-a convins că
era de la Dumnezeu; a primit botezul Duhului Sfânt cu semnul de limbi, iar apoi Dumnezeu i-a dat cele mai
minunate viziuni ale Cerului, și despre ceea ce pregătește Domnul pentru poporul Său și, de asemenea,
viziuni ale venirii a Domnului. Este cel mai inspirator să asculți revelațiile despre venirea Domnului, care au
fost dăruite acestui frate drag. Spiritul lui este atât de iubitor și blând, el ne amintește de ceea ce Domnul
Isus a spus despre Nathaniel: „Iată un Israelit într-adevăr, în care nu este viclenie.”

RAPORTUL LUI ELDER SCOTT.

În dimineața zilei de 15 noiembrie 1912, am ajuns în Dallas, Texas, după trei zile de călătorie din Los
Angeles, unde fusesem angajat anterior proclamând o lucrare prețioasă care este atât de dragă sufletului
meu, o lucrare terminată la Calvar. Hristos a murit o dată pentru totdeauna și El a spus în timp ce își ridica
ochii: „Dumnezeule iartă-i că nu știu ce fac.”

Mi-am găsit drumul către adunările Woodworth-Etter ținute la misiunea fratelui Bosworth și eram puțin
curios să știu cum au stat cu doctrina lor înainte de a mă identifica eu însumi cu lucrarea. I-am găsit exact
așa cum mă așteptam să-i găsesc, puternic bazați pe lucrarea terminată, şi pe botezul Duhului Sfânt, cu
semnele care urmau. Vorbind în limbi așa cum Duhul dă rostirea. Botezând în numele Tatălui, al Fiului și al
Duhului Sfânt. Slavă lui Dumnezeu. Nu putea fi altfel și să urmeze semnele așa cum urmează la întâlnirile
lui Woodworth-Etter, în Dallas, Texas.

În prima noapte când am intrat în tabernacol, primul lucru care mi-a atras atenția a fost a bărbat pe un pătuț
acoperit. Când m-am apropiat de pătuț am văzut că era un om bolnav și cu multă durere. Auzind atât de
mult despre cei bolnavi fiind vindecați, cu ochi nerăbdători am urmărit rezultatele.

După ce sora Etter a sosit, primul ei gând părea să fie pentru cei suferinzi și aruncându-și ochii în jur, se
îndreptă spre pătuț. Îmi luasem loc chiar în capul pătuțului ca să văd tot ce se întâmplă. După ce a strâns
mâna omului suferind, ea a întrebat natura necazului lui. Și-a descris cazul, care a fost imediat declarat un
caz grav de pneumonie. După ce sora Etter a vorbit cu el câteva clipe și și-a îndepărtat privirea de la el
însuși și a îndreptat-o asupra lui Isus, ea a scos demonul, s-a rugat rugăciunea credinței și luându-l de
mână, a zis cu glas tare: „În Numele lui Isus, ridică-te!”. El s-a ridicat imediat în picioare, strigând și
lăudându-L pe Dumnezeu, în același timp lovindu-și sânul cu pumnul pentru a arăta că durerea a dispărut;
iar omul care cu câteva clipe înainte abia putea vorbi în șoaptă, acum striga că puteai să-l auzi de la două
străzi distanță și a început să cânte pe un ton pe care nu îl puteam urma: „Ce părtășie, ce bucurie divină,
Rezemat pe brațele veșnice.”
O, slavă! ce priveliște de privit. Cum a venit puterea. Întâlnirea a început și o vreme am crezut că sunt în
cer. Pe măsură ce avansa, prezența Dumnezeului nostru iubitor părea să devină mai puternică, până când
în cele din urmă părea că noi suntem chiar în prezența îngerilor.

Am văzut păcătoși căzând ca morți și mulți au fost mântuiți. Am numărat opt care și-au primit botezul și au
vorbit în limbi după cum Duhul a dat cuvânt în acea noapte. Am participat la acele întâlniri timp de două
săptămâni și lucrurile au continuat, mulți fiind mântuiți și botezați în fiecare noapte, demonii scoși, bolnavi
vindecați; urechile surde deschise, orbii au văzut, iar săracilor li s-a propovăduit Evanghelia. Nu este așa
Iisus? Laudă-l!

Duminica a fost o zi măreață toată ziua, puterea părea să cadă astfel încât să poți simți Prezența Lui
glorioasă tot timpul. Până la șapte p. m. sala era aglomerată şi sute de oameni s-au întors înapoi. Strada
era aglomerată cu încă două străzi până la linia de tramvai.

Nu puteam trece cu vederea situația pe care am văzut-o a unei sărmane fete care era oarbă de
doisprezece ani, ochii ei păreau să fie înfundați în cap și după ce sora Etter s-a rugat pentru ea a spus:
„Văd o lumină”, apoi și-a întors capul și a privit în altă parte și a spus: „Văd o altă lumină”. Sora Etter a
spus: „Arată-le” și ea a arătat ambele lămpi electrice.

Chiar atunci tatăl ei a pășit în fața ei, iar sora Etter a spus: „Uită-te direct în fața ta și spune-mi ce vezi.” Ea
a spus: „Văd un bărbat”. Sora Etter a spus: "Cine e?" și ea s-a uitat puțin și a spus: „Păi!, Ăsta e tata!”. Ea a
pus o mână pe fața lui si apoi a căzut pe gâtul lui si l-a sărutat.

Apoi am stat în fața ei și i-am spus: „Acum spune-mi dacă sunt un bărbat cu o față netedă sau cu păr?” Ea
s-a uitat la mine și a spus: „Ai mustăți”, iar eu am o barbă plină. Apoi s-a uitat la banca pocăinței unde erau
niște copii care se rugau, și arătând spre ei a spus: „Sunt niște copii”. Apoi am întrebat-o cât de mult a
trecut de când nu și-a văzut tatăl. Ea a spus: „Oh, a perioadă lungă de timp. Sora ei a vorbit și a spus:
„Doisprezece ani”. Oh, glorie, imaginează-ți că era copilul tău.

Dragilor, acestea sunt, cu siguranță ultimele zile; Isus este aproape la ușă. Păcătoșii și necredincioșii
primesc ultima șansă. Acceptă-L pe El, te rog înainte să fie prea târziu. — Eu sunt, al dumneavoastră în
Isus,
R. J. Scott,
Pasadena, Cal., U. S. A.

REVENDICAREA PROMISIUNII.
„Iată, vă dau putere să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va
răni în niciun fel.” Luc. 10:19. La o întâlnire recentă, la momentul imediat după ce apelul pentru ca toți care
au nevoie de rugăciune să vină la altar, fusese făcut, sora Etter se rugase pentru mulți în jurul altarului și
Dumnezeu, în mod minunat, i-a vindecat pe toți, dar în timp ce ea se ruga pentru o doamnă era un
scorpion întins la doi centimetri de mâna ei.

Ea l-a văzut și s-a dus să-l doboare dar a înțepat-o. Durerea părea să curgă prin tot trupul ei, și a mers la
inima ei. Degetul s-a înroșit și Domnul i-a arătat că era o înțepătură otrăvitoare și fatală și nimic în afară de
Domnul nu o putea ajuta. Un frate l-a ucis, iar câțiva dintre sfinți au văzut și au mers direct la rugăciune. Ea
a revendicat promisiunea că ar trebui să avem putere asupra șerpilor și toată frica a părăsit-o.

Oamenii așteptau ca ea să-i vindece. Ea s-a agățat de Domnul și de făgăduințele Lui, iar durerea a început
să se oprească și ea a continuat să se roage pentru bolnavi, și nu a mai rămas nimic decât semnul
înțepăturii. Rana s-a vindecat perfect.

CAPITOLUL LXXXVI.
Imnuri de adorare
Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeul Atotputernic,
Dis de dimineață, cântecul nostru se va ridica către Tine;
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Milostiv și Puternic
Dumnezeu în trei persoane, Treime binecuvântată.

Sfânt, Sfânt, Sfânt, Toți sfinții Te adoră,

Aruncându-și coroanele de aur în jurul mării de sticlă;
Heruvimi și serafimi căzând înaintea Ta,
Care ai fost, ești și vei fi în veci.

Sfânt, Sfânt, Sfânt, ești Doamne Dumnezeule Atotputernic,

Toate lucrările Tale vor lăuda numele Tău, pe pământ, pe cer și pe mare.
Sfânt, Sfânt, Sfânt, ești Doamne Dumnezeule Atotputernic,
Dumnezeu în trei Persoane, Treime binecuvântată.

CEVA MAI MULT DECÂT AUR.

Un om mic despre care citim,
Care a trăit în vremuri de demult,
Deși era bogat, totuși simțea nevoia,
De ceva mai mult decât aur.

(Cor.)
O da! O da! mai este ceva,
Ceva mai mult decât aurul.
Să știi că păcatele tale sunt sub sânge
Este ceva mai mult decât aurul.

S-a întâmplat într-o anumită zi

Că acestui om mic i s-a spus:
Că Iisus Hristos va trece așa
Cu ceva mai mult decât aur.

Zacheus nu era înalt, vezi,

Și cu greu a putut să vadă,
Așa că s-a urcat într-un sicomor,
Pentru ceva mai mult decât aur.

Când Isus l-a văzut în copac,

A strigat cu voce tare,
„Coboară, coboară, am adus pentru tine,
Ceva mai mult decât aurul.”

Zacheu a coborât și în curând a găsit,

Nici jumătate nu i se spusese
despre o viață de bucurie și pace în interior,
Ceea ce este mai bine, cu mult, decât aurul.

EXACT ACEEAȘI PUTERE.

1. Este aceeași putere,

Aceeași putere; Este aceeași putere
Pe care au avut-o la Rusalii;
Este puterea, puterea; Este puterea
Pe care Isus a promis-o să coboare.

2. În timp ce sunt adunați de comun acord,

Toți într-o cameră de sus,
A venit puterea etc.

3. Cu limbi de foc despicate,

Și un vânt puternic,
A venit puterea etc.

4. „A fost în timp ce se rugau,

Și crezând că va veni,
A venit puterea etc.

5. Unii credeau că sunt fanatici,

Sau s-au îmbătat cu vin nou;
„A fost puterea etc.

6. Trei mii au fost convertiți,

Și au fost adăugați la biserică,
Prin putere etc.

7. Mucenicii aveau această putere,

În timp ce triumfau în flăcări;
„A fost puterea etc.

8. Părinții noștri aveau această putere,

Și putem s-o avem și noi;
Este puterea etc.

9. Este aceeași putere,

Căci o simt în suflet;
Este puterea etc.

ZIUA ÎNCUNUNĂRII.

1. Domnul nostru este acum respins,

Și de lume renegat,
De cei mulți încă neglijat,
Și de cei puțini întronat;
Dar în curând El va veni în slavă,
Se apropie ceasul,
Căci ziua încununării se apropie.

Refren.—O! vine ziua încununării,

Vine momentul, Când Domnul nostru va veni cu „putere”,
Și „slavă” de sus; Oh! priveliștea glorioasă se va bucura
Fiecare ochi care așteaptă, vigilent,
În ziua de încununare care vine și trece.

2. Cerurile vor străluci cu splendoare,

Dar mai strălucitor decât ele
Sfinții vor străluci în slavă
După cum Hristos îi va îmbrăca; .
Acea frumusețe a Mântuitorului
Va uimi fiecare ochi,
În ziua de încununare care se apropie.

3. Durerea noastră se va termina atunci,

Nu vom mai păcătui și nu vom mai suspina,
La spatele nostru toată întristarea!,
Și nimic în afară de bucurie înainte;
O bucurie în Răscumpărătorul nostru,
Când suntem aproape de El,
Pentru ziua de încununare care se apropie.

4. Lasă toate astea să caute, grăbiți

Acea zi care vine, veselă,
Prin consacrare stăruitoare
Să merg pe calea strâmtă;
Adunând pe cei pierduți
Pentru care Domnul nostru a murit,
În ziua încununării care vine în curând.

ULTIMA DIMINEAȚĂ FRUMOSĂ.

Ultima dimineață minunată,

Toate înflorite și bune,
Este rapid înainte trecător
Și în curând va apărea.

COR.

În timp ce sunete puternice, puternice, puternice

Vin de departe:— Oh! să fim gata să salutăm ziua fericită.
Și când acea dimineață strălucitoare va răsări în splendoare,
Lacrimile noastre vor înceta să curgă, durerile noastre au dispărut.

Mirele din slavă Se va pogorî pe pământ;

Zece mii de îngeri strălucitori în jurul lui asistă.
Mormintele se vor deschide, morții vor învia
Și împreună cu Răscumpărătorul,
Ridicați până la cer.
Atunci sfinții nemuritori vor domni în slavă,
Mireasa cu Mirele rămâne pentru totdeauna.

EL VINE ÎN CURÂND.
1. Cât de dulce sunt veștile care salută urechea pelerinului,
În timp ce rătăcește în exil de acasă;
În curând se va arăta Mântuitorul în slavă,
Și în curând va veni împărăția.

Cor.
El vine, vine în curând, știu,
Revenind din nou pe acest pământ,
Și pelerinul obosit va merge spre glorie,
Când Mântuitorul vine să domnească.

2. Mormintele vechi cu mușchi unde pelerinii dorm,

Se vor deschide la fel de larg ca înainte,
Și milioanele care dorm în adâncul puternic
Vor mai trăi o dată pe acest pământ.

3. Acolo ne vom întâlni pe toți cei dragi în casele noastre din Eden;
Cântece dulci ale mântuirii vom cânta;
Din nord, din sud, toți cei răscumpărați vor veni,
Și să ne închinăm Regelui nostru ceresc.
4. Aleluia, amin, Aleluia, din nou,
În puțin timp vom fi acolo,
Oh! fii credincios, fii plin de nădejde, fii bucuros până atunci,
Și o coroană de glorie strălucitoare vom purta.

REZUMAT ÎN CONCLUZIE

Această carte cuprinde un raport condensat al vieții mele până la sfârșitul întâlnirii din Dallas. După cum
cititorii își vor aminti, în prefața acestei cărți, am spus că voi închide acest ultim volum cu o relatare a
Întâlnirii de la Dallas. Au trecut cinci luni de când am venit în acest loc și am început întâlnirile aici. Noi am
ținut întâlniri în fiecare seară, și, de asemenea, în timpul zilei, de cele mai multe ori. Întâlnirea a început cu
interes și a continuat să se aprofundeze tot mai mult. Dumnezeu a înclinat cu siguranță cerurile și a coborât
și și-a întins mâna Lui și a dovedit oamenilor că El este încă Domnul Dumnezeul Atotputernic.

El și-a scos poporul cu o mână puternică din sclavia egipteană. El a condus Poporul lui peste Marea Roșie
în triumf. El a adus apă din belșug din stânca din pustie. El a hrănit pe copiii lui Israel timp de patruzeci de
ani cu mană. Nu a eșuat niciodată, era o rezervă proaspătă în fiecare zi. Îmbrăcămintea lor niciodată nu s-
a uzat sau să îmbătrânească. El a făcut stâlpul de foc noaptea și norul ziua să fie un semn vizibil și să-i
ghideze în călătoria lor.

Semnele vizibile ale Atotputernicului Hristos au fost cu noi. El a dovedit oamenilor din Dallas că El este
același Dumnezeu care lucrează minuni și că poporul Său este un popor care trebuie privit cu mirare.
Sunt un spectacol, după cum spunea Pavel, pentru oameni și îngerii.

S-ar putea spune cu adevărat, așa cum a spus Petru în ziua Cincizecimii, acest lucru pe care îl vedeți,
auziți și simțiți, este promisiunea Tatălui, Duhul Sfânt care lucrează minuni. Cu semne mari și minuni,
Domnul și-a întins mâna la lucru cu minuni puternice; vindecarea tuturor tipurilor de boli; alungarea
demonilor; străpungerea oamenilor care cad ca morți; multe dintre întâlniri arată ca un câmp de luptă;
păcătoșii cad loviți în păcatele lor; și sfinții zăceau ca morți ca și Petru și Pavel; sfinții au primit mari viziuni,
revelații și profeții din ceruri. Duhul Sfânt a fost văzut ca niște limbi despicate, ca raze de lumină și ca un
mare nor de slavă deasupra amvonului și a altarului și Domnul a fost văzut de mulți plimbându-se prin cort
și pe lângă altar.

Nu numai sfinții, ci și păcătoșii au văzut semnele minunate ale prezenței Domnului. Frica de Domnul a
căzut peste mulțime de multe ori. Vestea întâlnirii s-a răspândit, în multe feluri, până când pare că a ajuns
în aproape toate părțile lumii. Cu vestea, Dumnezeu și-a trimis Duhul. Duhul Sfânt a mers cu ea și a dus
vestea în mințile și inimile oamenilor de pretutindeni.

Mii de oameni sunt agitați și ne scriu pentru ajutor, atât spiritual, cât și fizic. Strigătul macedonean este:
„Vino, vino și ajută-ne sau trimite ajutor”. Dumnezeu i-a chemat pe sfinți, pe frații în slujire și pe evangheliști
și slujitori din toate părțile. Toți au căzut de acord și s-au bucurat de unitate și dragostea și puterea lui
Dumnezeu în mijlocul nostru și au plecat simțindu-se convinși de nevoia de mai multă putere a
Dumnezeului Viu în noi și prin noi și în mijlocul nostru.

La sfârșitul a cinci luni, când suntem pe cale să închidem munca noastră aici, interesul care a crescut de la
început, este acum mai profund și prezența lui Dumnezeu este mai evidentă ca niciodată. Deoarece ne
așteptăm să plecăm în curând, oamenii își îmbunătățesc oportunitatea și se grăbesc aici din toate părțile.
Sunt doisprezece tocmai sosiți din Canada, unul din Anglia și alții sunt porniți la drum.

Aseară am avut o manifestare minunată a puterii lui Dumnezeu. Întâlnirea a fost foarte profundă și
solemnă, puterea lui Dumnezeu odihnindu-se asupra noastră. Deodată, Duhul Sfânt a suflat peste noi,
având efectul unui vânt puternic, până ce aproape fiecare sfânt din tabernacol a căzut sub putere, ori s-au
ridicat drept cu mâinile și fețele în sus. Ei au început să cânte în Duhul, unul luând-o după altul, până când
după câteva minute aproape toată casa cânta în Duhul. Au cântat părți diferite, dar toți cântau aceeași
melodie, deși cu note diferite și în limbi diferite, dar totul în perfectă armonie. În toată slujirea mea nu am
văzut niciodată așa ceva. A fost în unanimitate, peste toată congregația şi pentru o asemenea perioadă de
timp. Părea că îngerii din cer coborâseră și luaseră stăpânire asupra adunării. Puterea lui Dumnezeu a
fost atât de mare, încât arătarea fețelor lor s-a schimbat, iar mâinile lor păreau transparente, iar unora li s-a
părut că ei erau pe cale să fie transformați. În adevăr, mi s-a părut că dacă ar fi continuat mai mult, am fi
fost răpiți.

A fost cu siguranță un cor ceresc minunat. Domnul i-a arătat un frate într-o viziune, faptul că corul îngeresc
care a cântat la nașterea lui Isus a fost cântat prin sfinți. Domnul își manifestă prezența Sa tot mai mult
copiilor Săi, încurajându-ne în toate felurile, ca să fim pregătiți și să fim înțărcați de lucrurile lumești și să
fim gata pentru venirea Sa în curând.

Am toate motivele să-L laud pe Domnul că m-a susținut minunat în aceste cinci luni, că am muncit foarte
mult, nu numai în întâlniri, dar și în pregătirea acestei cărți. Cuprinde tot, de la început până la sfârșit, de
când am început această Trezire.

Aș spune cititorului că conținutul acestei cărți este ca o picătură în ocean în comparație cu multele întâlniri
și lucrurile minunate care nu au fost niciodată menționate și nu s-a dat seama de ele. Trimit această carte
în numele Domnului. Domnul mi-a arătat că trebuie să ne grăbim să scoatem cartea, pentru că El o va
trimite peste tot în lume. Aceasta nu va fi folosită doar pentru a ajuta la adunarea împreună a sfinților și
pregătirea pentru Căsătorie și marea lucrare a viitorului, dar le va fi de mare ajutor și celor care au rămas
de la răpire, să treacă prin Necaz.

Domnul mi-a arătat clar că marea mea lucrare este să sun din trâmbiță, să se adune Aleșii, Casa Credinței,
ca să poată fi botezați cu botezul penticostal și pecetluiți cu pecetea Dumnezeului Viu. Toți trebuie să iasă
din orice discordie și ceartă și să fie controlați de puterea minunată și dragostea lui Dumnezeu, și să
vedem cu ochii când Domnul aduce Sionul din nou.

Domnul mi-a arătat că trebuie să merg din loc în loc să țin întâlniri și să adun mulțimea împreună în acest
scop. Așa că acum, dragă cititor iubit, rugăciunea mea este, și am mărturia Duhului că Duhul Sfânt va
merge cu această carte; și toți cei care citesc această carte într-un mod onest, căutând lumina într-un mod
sincer, vor simți prezența lui Dumnezeu; și cred că mulți vor fi aduși în adevărata lumină, deși nu-i voi
vedea niciodată, până nu-i voi întâlni in cer.

Copiii lui Dumnezeu vor fi aduși la mai multă seriozitate și sârguință. Încrezându-mă doar în mâna
puternică a lui Dumnezeu pentru a apăsa lupta la poartă, cer ca rugăciunile tuturor sfinților care vor citi
aceste rânduri, să fie făcute ca să fiu ținută continuu
în voia Sa, și acoperită cu dragostea și puterea Sa puternică; că Dumnezeu, prin mine, poate termina
lucrarea pe care El m-a chemat să o fac, pentru ca El să aibă toată slava.

M. B. WOODWORTH-ETTER.
12 decembrie 1912.