FORMELE JURIDICE DE

ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII
DE ÎNTREPRINZĂTOR
1. Întreprinzătorul individual;
2. Societatea în nume colectiv;
3. Societatea în comandită;
4. Societatea cu răspundere limitată;
5. Societatea pe acţiuni;
6. Cooperativa de producţie;
7. Cooperativele de întreprinzător;
8. Întreprinderea de stat. Întreprinderea municipală.

Legea nr. 220 din 19.10.2007, la art. 2, defineşte întreprinzătorul individual ca fiind persoana
fizică cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitatea de întreprinzător, în nume şi pe risc
propriu, fără a constitui o persoană juridică şi este înregistrată în modul stabilit de lege.
Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se depun următoarele documente:

 cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;

 documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.

La înregistrarea de stat se verifică identitatea şi capacitatea de exerciţiu ale persoanei fizice.

Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor, adoptă decizia de
înregistrare sau de a refuza înregistrarea.
Documentele depuse de către întreprinzătorul individual împreună cu decizia de înregistrare se
păstrează în dosarul de evidenţă în arhiva organului înregistrării de stat.
Orice modificare a datelor din Registrul de Stat a întreprinzătorului individual, trebuie aduse la
cunoştinţă de către întreprinzător, depunînd documentele necesare:

 cererea de înregistrare a modificărilor, conform modelului aprobat de organul înregistrării de

stat;
 documentul ce confirmă modificarea datelor anterior înscrise în Registrul de stat;
 documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare a modificărilor.

În decurs de 3 zile, registratorul ia decizia asupra înregistrării sau nu a datelor.

Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o persoană
juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod
prevăzut de lege.
Persoana care practică activitate de întreprinzător fără înregistrare de stat nu poate invoca lipsa
calităţii de întreprinzător. Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său, cu
excepţia bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.
Refuzul înregistrării întreprinzătorului individual

 persoana fizică este deja înregistrată în calitate de întreprinzător individual;

 persoana respectivă este lipsită, prin hotărîrea instanţei de judecată, de dreptul de a practica
activitate de întreprinzător.
În cazurile prevăzute mai sus, registratorul adoptă decizia de a refuza înregistrarea. Înregistrarea de
stat nu poate fi refuzată pentru motive de inoportunitate.
Refuzul înregistrării de stat nu poate împiedica depunerea repetată a documentelor în vederea
înregistrării dacă au fost înlăturate cauzele care au servit drept temei pentru refuzul înregistrării.
Decizia de a refuza înregistrarea poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai
de instanţa de judecată.
Încetarea calităţii de întreprinzător individual

 la cererea întreprinzătorului individual în cazul lipsei datoriilor faţă de bugetul public naţional;
 prin hotărîrea instanţei de judecată;
 în cazul decesului confirmat prin hotărîre judecătorească sau prin certificat de deces eliberat
de organul de stare civilă competent;
 în alte temeiuri stabilite de legislaţie.

Activitatea întreprinzătorului individual se consideră încetată din momentul radierii acestuia din
Registrul de stat.
Radierea din Registrul de stat a întreprinzătorului individual din proprie iniţiativă se efectuează pe
baza cererii de radiere, întocmite conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat.
Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor, adoptă decizia de
radiere.
2. Societatea în nume colectiv

Societate în nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică, în conformitate cu
actul de constituire, activitate de întreprinzător în numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat
pentru obligaţiile acesteia. Clauza prin care se limitează răspunderea nu este opozabilă terţilor.
Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. O
persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei societăţi în nume colectiv.
Denumirea societăţii în nume colectiv trebuie să includă sintagma în limba de stat “societate în
nume colectiv” sau abrevierea “S.N.C.”, numele sau denumirea asociaţilor. Dacă nu sînt incluse
numele sau denumirea tuturor asociaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau
denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma în limba de stat “şi compania” sau abrevierea
“şi Co”.
Pe lîngă condiţiile generale de constituire a societăţii comerciale, codul civil prevede şi faptul că în
actul de constituire al societăţii în nume colectiv trebuie să se indice:

 cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;

 mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul social;
 răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor;
 procedura de adoptare a hotărîrilor de către asociaţi;
 procedura de admitere a noilor asociaţi;
 temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.

Actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor.
Conducerea societăţii în nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. În actul de
constituire al societăţii pot fi prevăzute cazurile în care hotărîrea se adoptă cu majoritatea voturilor
membrilor.
Administrarea societăţii în nume colectiv. Fiecare membru al societăţii în nume colectiv are
dreptul de a acţiona în numele societăţii dacă actul de constituire nu prevede că toţi membrii
administrează societatea în comun sau că administrarea este delegată unor anumiţi membri sau
unor terţi.
Împuternicirile administratorului se limitează la domeniul de activitate al societăţii. Pentru săvîrşirea
de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor.
În cazul administrării în comun, deciziile trebuie luate în unanimitate. Dacă administrarea societăţii
se deleagă unei sau mai multor persoane, ceilalţi membri, pentru a încheia acte juridice în numele
societăţii, trebuie să aibă procură de la prima (primele).
Reprezentarea societăţii în nume colectiv. Dreptul şi obligaţia de a reprezenta societatea în nume
colectiv îl au toţi membrii ei.
În cazul desemnării administratorilor dintre terţi, dreptul de a reprezenta societatea în nume colectiv
poate fi stipulat în actul de constituire.
Lipsirea şi renunţarea la dreptul de administrare şi de reprezentare a societăţii în nume
colectiv.
Printr-o declaraţie adresată persoanelor cu drept de administrare şi reprezentare, fiecare membru
poate renunţa în orice moment la dreptul de a administra şi a reprezenta societatea.
Repartizarea veniturilor şi pierderilor societăţii în nume colectiv. Veniturile şi pierderile societăţii
în nume colectiv se repartizează între membrii ei proporţional participaţiunilor la capitalul social,
dacă actul de constituire sau acordul membrilor nu prevede altfel. Acordul cu privire la înlăturarea
membrului societăţii de la participarea la veniturile sau pierderile societăţii este nul.
Dacă asociatul SNC a acţionat în interesul acesteia, fără a avea împuternicire, iar societatea nu
acceptă actele juridice încheiate de acesta, acesta are dreptul să ceară recuperarea tuturor
cheltuielilor suportate în limita beneficiilor obţinute din acţiunile acestuia.
Dacă pierederile sunt mai mari decît veniturile, atunci repartizarea se va face numai atunci cînd
activele vor depăşi mărimea capitalului social.
Răspunderea membrilor societăţii în nume colectiv pentru obligaţiile ei. Membrii societăţii în
nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile societăţii.
Membrul societăţii în nume colectiv care nu este fondatorul ei, poartă răspundere în egală măsură
cu alţi membri pentru obligaţiile apărute pînă la încadrarea lui în societate. Exemplu: SNC a devenit
debitor al unei SC X, iar în perioada respectivă a devenit membru al SNC persoana X. Aceasta este
obligată solidar faţă de SC X, împreună cu toţi ceilalţi membri.
Membrul care a ieşit din societatea în nume colectiv poartă răspundere, pentru obligaţiile apărute
pînă la ieşirea lui din societate, în egală măsură cu membrii rămaşi, în termen de 2 ani din ziua
aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul în care a ieşit din societate.
Modificarea componenţei membrilor societăţii în nume colectiv. În caz de retragere a unui
membru al societăţii în nume colectiv, de deces, declarare a dispariţiei fără veste sau a incapacităţii
unui membru persoană fizică, deschidere a procedurii de reorganizare în temeiul unei hotărîri
judecătoreşti, de lichidare a membrului persoană juridică al societăţii sau de urmărire de către un
creditor a participaţiunii membrului în capitalul social, societatea poate să-şi continue activitatea
dacă este prevăzut de actul de constituire al societăţii sau dacă hotărîrea privind continuarea
activităţii se adoptă în unanimitate de către membrii rămaşi.
Membrul societăţii în nume colectiv poate fi exclus din societate dacă ceilalţi membri cer, din motive
întemeiate prin unanimitate de voturi, instanţei de judecată excluderea lui. Dacă membrul societăţii
în nume colectiv a ieşit din ea, participaţiunile la capitalul social ale membrilor rămaşi se majorează
corespunzător, dacă prin actul de constituire sau prin acordul membrilor nu este prevăzut altfel.
Membrul societăţii în nume colectiv poate transmite, cu acordul celorlalţi membri, participaţiunea sa
la capitalul social sau o parte din ea unui alt membru sau unui terţ.
Retragerea membrului din societatea în nume colectiv. Membrul societăţii în nume colectiv are
dreptul să se retragă din ea cu condiţia informării celorlalţi membri cu cel puţin 6 luni pînă la data
retragerii.
Efectele retragerii membrului din societatea în nume colectiv. Membrului care s-a retras din
societatea în nume colectiv i se achită valoarea părţii din patrimoniu proporţional participaţiunii lui în
capitalul social dacă actul de constituire nu prevede altfel, fie în natură dacă există o înţelegere.
Decesul sau reorganizarea membrului societăţii în nume colectiv. Succesorii membrului
societăţii în nume colectiv decedat sau reorganizat pot deveni, dacă actul de constituire nu interzice,
asociaţi cu acordul tuturor membrilor. Actul de constituire poate prevedea o majoritate de voturi
pentru adoptarea deciziei de acceptare a succesorului în calitate de asociat. Dacă membrii SNC nu-l
acceptă pe succesor, acestuia i se plăteşte ceea ce i-ar fi revenit asociatului decedat sau
reorganizat.
Urmărirea participaţiunii membrului din capitalul social al societăţii în nume colectiv.
Urmărirea are drept efect excluderea membrului din SNC.
Dizolvarea societăţii în nume colectiv. SNC se dizolvă în cazul:

 expirării termenului stabilit pentru durata ei;

 atingerii scopului pentru care a fost constituită sau imposibilităţii atingerii lui;
 hotărîrii organului ei competent;
 hotărîrii judecătoreşti în cazurile prevăzute la art.87;
 insolvabilităţii sau încetării procesului de insolvabilitate în legătură cu insuficienţa masei
debitoare;
 faptului că persoana juridică cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un participant;
 altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire.

În afară de cazurile prevăzute mai sus, societatea în nume colectiv se dizolvă dacă în ea rămîne un
singur membru. Ultimul membru rămas al societăţii în nume colectiv are dreptul ca, în termen de 6
luni, să reorganizeze societatea.
Reorganizarea societăţii în nume colectiv. În cazul reorganizării societăţii în nume colectiv în
societate pe acţiuni, în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, asociaţii continuă, în
termen de 3 ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pînă la reorganizare.
Asociatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care, pînă la expirarea termenului de 3 ani,
înstrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social.
3. Societatea în comandită

Societate în comandită este societatea comercială în care, de rînd cu membrii care practică în

numele societăţii activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru
obligaţiile acesteia (comanditaţi), există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu
participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă în limita aportului depus riscul
pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii.
Persoana poate fi comanditat doar într-o singură societate în comandită. Membrul societăţii în nume
colectiv nu poate fi comanditat în societatea în comandită. Comanditatul din societatea în comandită
nu poate fi membru al societăţii în nume colectiv.
Actul de constituire al societăţii în comandită. În afară de cele condiţiile generale, în actul de
constituire al societăţii în comandită trebuie să se indice:

 cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;

 mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat în capitalul social;
 răspunderea comanditaţilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aportului;
 volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi;
 procedura de adoptare a hotărîrilor de către asociaţi;
 procedura de admitere a noilor asociaţi;
 Conducerea administrativă şi reprezentarea societăţii în comandită. Conducerea
societăţii în comandită se exercită de către comanditaţi. Modul de conducere, de administrare
şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este stabilit de aceştia în conformitate cu
prevederile Codului Civil R. M. referitoare la societatea în nume colectiv.

Comanditarii (membru-finanţator) nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii

în comandită, să o reprezinte fără procură.
Drepturile şi obligaţiile comanditarului (membru-finanţator)
Comanditarul are dreptul:

 să primească partea ce i se cuvine din veniturile societăţii proporţional participaţiunii sale la

capitalul social, în modul prevăzut de actul de constituire;
 să ia cunoştinţă de dările de seamă şi de bilanţurile anuale şi să le verifice cu datele din
registre şi din alte documente justificative;
 să se retragă din societate la sfîrşitul anului financiar şi să primească o parte din activele ei
proporţional participaţiunii sale la capitalul social, în modul stabilit de actul de constituire;
 să transmită participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt comanditar ori,
dacă este stipulat de actul de constituire, unui terţ.

Regulile privind interdicţia concurenţei, nu se aplică comanditarului dacă actul de constituire nu

prevede altfel.
Răspunderea în cazul acceptării calităţii de comanditar (membru-finanţator). Persoana care
devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor în limita participaţiunii sale şi
pentru obligaţiile născute pînă la momentul dobîndirii calităţii de asociat. Clauza contrară este
inopozabilă terţilor.
Reducerea participaţiunii comanditarului. Reducerea participaţiunii unui comanditar nu este
opozabilă terţilor pînă la înscrierea reducerii în Registrul de stat. Reducerea participaţiunii nu este
opozabilă (obligatorie) creditorilor ale căror creanţe s-au născut pînă la momentul înregistrării
reducerii. Reducerea sau micşorarea cotei de participare la SC nu este obligatorie pentru creditor,
adică el poate să-şi satisfacă creanţele din partea comanditarului care s-au născut pînă la momentul
înregistrării reducerii participaţiunii.
Înstrăinarea participaţiunii comanditarului. Comanditarul îşi poate înstrăina partea succesorilor,
terţilor, fără acordul asociaţilor, drept de preemţiune avînd ceilalţi comanditari.
Dizolvarea societăţii în comandită. În afară de cazurile prevăzute la art.86 alin.(1) Cod Civil,
societatea în comandită se dizolvă dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar şi
dacă, în decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditar sau ultimului comanditat, nu s-a
reorganizat sau nu a acceptat un alt comanditat .
În cazul dizolvării societăţii în comandită, inclusiv ca urmare a insolvabilităţii, comanditarii au dreptul
preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas după
satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor.
Reorganizarea societăţii în comandită. În cazul reorganizării societăţii în comandită în societate
pe acţiuni, în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, comanditaţii continuă, în termen
de 3 ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pînă la reorganizare.
Comanditatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care înstrăinează, pînă la expirarea
termenului de 3 ani, dreptul la participaţiune la capitalul social.
4. Societatea cu răspundere limitată

Societate cu răspundere limitată este societatea comercială al cărei capital social este divizat în părţi
sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.
Societatea cu răspundere limitată poate fi constituită de una sau de mai multe persoane.
Membrii societăţii cu răspundere limitată nu poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia. Ei suportă
riscul pierderilor, ce rezultă din activitatea societăţii, în limitele participaţiunii lor la capitalul social.
Societatea cu răspundere limitată are denumire deplină şi poate avea denumire abreviată.
Denumirea deplină şi cea abreviată trebuie să includă sintagma în limba de stat “societate cu
răspundere limitată” sau abrevierea “S.R.L.”
Capitalul social al societăţii cu răspundere limitată. Mărimea capitalului social al societăţii cu
răspundere limitată se stabileşte de către fondatori în statut. Capitalul social al societăţii cu
răspundere limitată este divizat în părţi sociale.
Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitată. Societatea cu răspundere limitată este
obligată să formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social. Capitalul
de rezervă al societăţii cu răspundere limitată poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la
majorarea capitalului ei social.
Partea socială a asociatului societăţii cu răspundere limitată. Partea socială a asociatului
societăţii cu răspundere limitată reprezintă o fracţiune din capitalul ei social, stabilită în funcţie de
mărimea aportului la acest capital.
Asociatul deţine o singură parte socială. Părţile sociale pot avea mărimi diferite şi sînt indivizibile
dacă actul de constituire nu prevede altfel.
În cazul în care un asociat dobîndeşte o altă parte socială sau o fracţiune din partea socială a unui
alt asociat, partea socială a primului se majorează proporţional valorii părţii sociale dobîndite.
Partea socială a soţilor în societatea cu răspundere limitată. Asupra părţii sociale a soţilor în
societatea cu răspundere limitată dobîndite în timpul căsătoriei se aplică regimul juridic al proprietăţii
comune în devălmăşie. Soţul asociatului nu poate cere divizarea părţii sociale şi nici primirea sa în
societate dacă actul de constituire nu prevede altfel.
Dobîndirea de părţi sociale proprii de către societatea cu răspundere limitată. Societatea cu
răspundere limitată poate dobîndi, dacă au fost achitate integral, părţi sociale proprii doar:

 în baza hotărîrii adunării generale a asociaţilor, adoptate la cererea asociatului care şi-a
propus spre vînzare partea socială sau o parte din ea;
 de la succesorii asociatului decedat;
 în cazul executării silite a creanţelor creditorului asociatului;
 în cazul excluderii asociatului..

Înstrăinarea părţii sociale în societatea cu răspundere limitată. (donarea)Partea socială sau o

fracţiune a părţii sociale poate fi înstrăinată liber soţului, rudelor şi afinilor în linie dreaptă fără limită
şi în linie colaterală pînă la gradul doi inclusiv, celorlalţi asociaţi şi societăţii dacă actul de constituire
nu prevede altfel.
Asociatul nu poate înstrăina partea socială pînă la vărsarea integrală a aportului subscris, cu
excepţia cazului de succesiune. În cazul înstrăinării părţii sociale unor alte persoane decît cele
menţionate mai sus, asociaţii au dreptul de preemţiune.
Asociatul care intenţionează să înstrăineze parţial sau integral partea socială transmite o ofertă
scrisă administratorului societăţii. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor în termen de
15 zile de la data transmiterii.
Dacă, în termen de 30 de zile de la data transmiterii ofertei, asociaţii sau societatea nu a procurat
partea socială, aceasta poate fi înstrăinată unui terţ la un preţ care să nu fie mai mic decît cel indicat
în ofertă.
Urmărirea părţii sociale de către creditorii asociatului. Creditorii asociatului pot urmări partea
socială numai în temeiul unui titlu executoriu dacă creanţele nu pot fi satisfăcute din contul altor
bunuri ale asociatului.
Excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitată. Adunarea generală a asociaţilor,
administratorul, unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din societatea cu răspundere limitată
a asociatului:

 care a fost pus în întîrziere şi nu a vărsat integral aportul subscris în perioada suplimentară;
 care, fiind administrator, comite fraudă în dauna societăţii, foloseşte bunurile societăţii în scop
personal sau al unor terţi.
Excluderea asociatului se face numai prin hotărîre judecătorească. Asociatului exclus i se restituie,
în termen de 6 luni, aportul vărsat, fără dobîndă, dar numai după repararea prejudiciului cauzat.
Obligaţia de reparare a prejudiciului subzistă în partea neacoperită prin aportul vărsat.
Conducerea, administrarea şi reprezentarea societăţii cu răspundere limitată. Normele cu
privire la conducerea, administrarea şi reprezentarea societăţii cu răspundere limitată sînt stabilite
prin lege şi statutul său.
5. Societatea pe acţiuni

Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale
cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii. Societatea pe acţiuni poate fi constituită de una
sau de mai multe persoane.
Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. Ei suportă, în limitele participaţiunii lor la capitalul
social, riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. Acţionarul care nu a vărsat în termen
aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii, în limita părţii nevărsate.
Societatea pe acţiuni are denumire deplină şi poate avea denumire prescurtată. în denumirea
deplină şi prescurtată trebuie să se includă sintagma în limba de stat “societate pe acţiuni” sau
abrevierea “S.A.”.
Actul de constituire al societăţii pe acţiuni. În afară de cele menţionate la art.108 alin.(1), în actul
de constituire al societăţii pe acţiuni trebuie să se indice:

 numele sau denumirea fondatorilor;

 cuantumul capitalului social;
 numărul, tipul şi valoarea nominală a acţiunilor; clasele de acţiuni şi numărul de acţiuni de
fiecare clasă;
 mărimea aportului şi numărul de acţiuni atribuit fiecărui fondator;
 modul de ţinere a registrelor societăţii;
 ordinea de încheiere a contractelor cu conflict de interese.

Capitalul de rezervă al societăţii pe acţiuni. Societatea pe acţiuni este obligată să constituie un

capital de rezervă de cel puţin 10% din mărimea capitalului social. Capitalul de rezervă poate fi
folosit doar la acoperirea pierderilor societăţii pe acţiuni şi/sau la majorarea capitalului social al
acesteia.
Acţiunile. Acţiuni sînt părţile în care este divizat capitalul social al societăţii pe acţiuni în
conformitate cu actul de constituire. Acţiunea atestă dreptul acţionarului de a participa la conducerea
societăţii, de a primi dividende şi o parte din valoarea bunurilor societăţii în cazul lichidării acesteia,
precum şi alte drepturi prevăzute de lege sau de actul de constituire al societăţii.
Dobîndirea de acţiuni proprii (acţiunile de tezaur). Acţiunea de tezaur este acţiunea dobîndită de
societatea pe acţiuni emitentă de la acţionarul său.
Societatea pe acţiuni nu poate dobîndi acţiuni proprii, nici direct, nici prin persoane care acţionează
în nume propriu, dar pe seama acestei societăţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege şi, cu
respectarea dispoziţiilor prezentului articol.
Obligaţiunile. Societatea pe acţiuni poate emite obligaţiuni nominative. Valoarea nominală a tuturor
obligaţiunilor plasate de societate nu trebuie să depăşească mărimea capitalului social.
Obligaţiunea acordă deţinătorului său dreptul la dobînda promisă de emitent, iar la sfîrşitul perioadei
pentru care este emisă şi dreptul la valoarea nominală a acesteia. Obligaţiunile pot fi convertite în
acţiuni.
Registrul acţionarilor şi registrul deţinătorilor de obligaţiuni. Societatea emitentă de acţiuni şi
obligaţiuni nominative ţine registrul deţinătorilor de acţiuni şi registrul deţinătorilor de obligaţiuni.
Dacă societatea are mai mult de 50 deţinători de acţiuni sau obligaţiuni, registrele sînt ţinute de un
registrator independent.
Certificatul de acţiuni sau obligaţiuni. Societatea pe acţiuni este obligată să elibereze certificate
de acţiuni sau de obligaţiuni deţinătorilor de acţiuni sau de obligaţiuni materializate.
Certificatul confirmă că persoana căreia îi este eliberat deţine un anumit număr de acţiuni sau de
obligaţiuni ale societăţii emitente.
Dreptul de înstrăinare a acţiunii şi obligaţia de răscumpărare. Acţionarul este în drept să
înstrăineze liber, în condiţiile legii, acţiunile deţinute.
Societatea este obligată să răscumpere acţiunile plasate de ea în cazul:

 împlinirii termenului de răscumpărare stabilit la emiterea acţiunilor;

 introducerii în actul de constituire a unor clauze care limitează drepturile acţionarului;
 încheierii unor tranzacţii de proporţii în modul stabilit de lege;
 reorganizării societăţii dacă răscumpărarea acţiunilor se impune;
 altor situaţii prevăzute de lege.

Drepturile suplimentare ale acţionarilor care deţin 10% din acţiuni. Acţionarii care deţin 10% şi
mai mult din acţiunile cu drept de vot au dreptul:

 să ceară efectuarea unor controale extraordinare asupra societăţii;

 să ceară determinarea costului plasării acţiunilor din emisiunea suplimentară dacă cererea
este bazată pe concluzia unui auditor;
 să ceară, în numele societăţii, repararea prejudiciului cauzat acesteia de membrii organelor ei.

Conducerea, administrarea şi reprezentarea societăţii pe acţiuni. Normele cu privire la

conducere, administrare şi reprezentare a societăţii pe acţiuni sînt stabilite prin lege şi actul de
constituire.
Asigurarea accesului acţionarilor la informaţiile societăţii pe acţiuni. Societatea pe acţiuni este
obligată să publice, cu cel puţin 10 zile înainte de ţinerea adunării generale anuale a acţionarilor, în
publicaţiile sale bilanţul contabil anual, bilanţul profitului şi pierderilor, valoarea contabilă a acţiunilor
şi a obligaţiunilor, alte date, conform legii.
6. Cooperativa de producţie

Cooperativa de producţie, denumită în continuare cooperativă, este o întreprindere înfiinţată de către

5 sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei
activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea
cotelor de participare la capitalul acesteia, denumite în continuare cote de participare.
Cooperativa are patrimoniu propriu separat de patrimoniul membrilor săi.
Patrimoniul cooperativei se formează din mijloace băneşti şi din bunuri transmise în capitalul ei
propriu, din venituri, donaţii, credite şi împrumuturi, precum şi din alt patrimoniu dobîndit în
conformitate cu legea.
Membri ai cooperativei pot fi persoanele fizice care au împlinit vîrsta de 16 ani, corespund
prevederilor statutului cooperativei şi au depus aporturi în contul cotelor de participare.
Actul constitutiv al cooperativei este statutul.
Adunarea de constituire este organul creat de către fondatori pentru soluţionarea chestiunilor
legate de constituirea cooperativei. După atingerea scopului – lansarea activităţii cooperativei,
adunarea de constituire se dizolvă.
Organele de conducere ale cooperativei sînt:

 adunarea generală a membrilor cooperativei, denumită în continuare adunare generală;

 consiliul de observatori al cooperativei, denumit în continuare consiliul cooperativei;
 preşedintele cooperativei (organul unipersonal de conducere);
  comisia de revizie a cooperativei sau revizorul, denumită în continuare comisie de revizie;

Adunarea generală este organul suprem de conducere al cooperativei.

Denumirea cooperativei se va compune dintr-o denumire proprie însoţită de menţiunea „cooperativă
de producţie” sau de iniţialele „C.P.” Denumirea cooperativei poate conţine şi alte informaţii ce nu
contravin legislaţiei.
Sediul cooperativei se consideră sediul organului ei executiv. Sediu al cooperativei (al organului
executiv) poate fi domiciliul unui membru al ei. Cooperativa este în drept să-şi desfăşoare activitatea
numai după înregistrarea ei de stat în condiţiile legii.
Membrul cooperativei are dreptul:

 să participe la adunările generale, să aleagă şi să fie ales în organele cooperativei, să propună

chestiuni pentru a fi înscrise pe ordinea de zi a adunării generale şi a şedinţei consiliului
cooperativei, în modul stabilit de statutul cooperativei;
 să participe prin munca sa la activitatea cooperativei în condiţiile prevăzute de legislaţie şi
statut;
 să facă propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii cooperativei, lichidarea neajunsurilor din
activitatea organelor ei şi a persoanelor cu funcţii de răspundere, precum şi încetarea înainte
de termen a atribuţiilor lor, să solicite efectuarea unui control suplimentar al activităţii
cooperativei sau a auditului rapoartelor ei financiare; etc.

Membrul cooperativei este obligat:

 să depună taxa de intrare şi cota de participare în termenele şi mărimile stabilite de statut;

 să informeze cooperativa despre orice modificare a datelor personale, introduse în statutul
cooperativei;
 să poarte răspundere materială în conformitate cu prevederile legilo;
 să respecte prevederile legislaţiei, statutului şi regulamentelor cooperativei, precum şi să
execute hotărîrile organelor de conducere ale ei.

Membrul cooperativei nu este răspunzător pentru obligaţiile cooperativei.

Calitatea de membru al cooperativei încetează în caz de:

 retragere din cooperativă;

 înstrăinare a cotei de participare;
 excludere din cooperativă;
 deces;
 reorganizare sau lichidare a cooperativei.

7. Cooperativa de întreprinzător

Cooperativa este o organizaţie comercială (întreprindere) cu statut de persoană juridică, ai cărei

membri sînt persoane juridice şi/sau fizice care practică activitate de întreprinzător. Scopul
cooperativei este de a contribui la obţinerea profitului de către membrii săi.
Cooperativa poate fi creată pe principii primare (fără predecesori de drepturi), precum şi prin
reorganizarea altor întreprinderi ori uniuni ale acestora (cu predecesori de drepturi).
Cooperativa este alcătuită din cel puţin 5 persoane juridice şi/sau fizice. Dacă numărul membrilor
cooperativei se reduce sub limita stabilită cooperativa, în termen de 3 luni din ziua acestei reduceri,
este obligată:

 să majoreze numărul membrilor pînă la limita stabilită la alin.(5); sau

 să se reorganizeze într-o întreprindere cu altă formă juridică de organizare ori în uniune de
întreprinderi; sau
  să se lichideze în baza hotărîrii adunării generale.

Cooperativele pot activa în toate ramurile economiei naţionale şi sînt în drept să practice orice gen
de activitate, cu excepţia acelora care sînt interzise de actele legislative.
În funcţie de genul de activitate, se disting următoarele tipuri de cooperative:

 de prelucrare;
 de prestări servicii, inclusiv cele de consultanţă;
 de economii şi împrumut;
 cu alte genuri de activitate.

Cooperativa dispune de patrimoniu propriu, separat de patrimoniul membrilor săi, are conturi
bancare şi bilanţ autonom.
Patrimoniul cooperativei se formează din mijloace băneşti şi bunuri nebăneşti transmise în capitalul
ei propriu, din venituri, subvenţii, dotaţii, donaţii, sponsorizări, credite şi împrumuturi, precum şi din
alt patrimoniu  procurat în conformitate cu legislaţia.
Cooperativa este în drept:

 să stabilească preţuri şi tarife la producţia şi serviciile sale ori la producţia procurată şi

serviciile de care beneficiază, precum şi rabaturi (adaosuri) la aceste preţuri şi tarife;
 să efectueze operaţii comerciale din numele şi în interesul membrilor săi;
 să deschidă reprezentanţe, să creeze filiale, precum şi să fie participantă a societăţilor
comerciale şi membru al altor cooperative şi uniuni de întreprinderi; etc.

Cooperativa este obligată:

 să-şi onoreze obligaţiile faţă de membrii şi membrii săi asociaţi, stabilite de prezenta lege, de
statutul său şi de regulamentele sale respective, precum şi de contractele încheiate cu aceştia;
 să efectueze, după caz, instruirea membrilor cooperativei;
 să acorde membrilor şi membrilor săi asociaţi informaţii privind activitatea sa, prevăzute de
prezenta lege şi statutul său;

Denumirea deplină a cooperativei va conţine sintagma „cooperativă de întreprinzător”, iar cea

prescurtată – iniţialele „C.Î.”.
Sediu al cooperativei se consideră sediul organului ei executiv. Drept sediu al cooperativei poate
servi şi sediul (domiciliul) unui membru al cooperativei.
Organele cooperativei sînt:

 adunarea generală a membrilor cooperativei, denumită în continuare adunare generală;

 consiliul de administrare al cooperativei, denumit în continuare consiliul cooperativei, dacă
acesta este constituit în conformitate cu art.54 alin.(1) sau cu statutul cooperativei;
 preşedintele cooperativei;
 comisia de revizie sau revizorul cooperativei, în continuare comisia de revizie;
 arbitrajul şi alte organe, dacă acestea sînt constituite în conformitate cu statutul cooperativei.

Cooperativa, în raporturile ei cu autorităţile publice şi cu terţii, este reprezentată de preşedintele

acesteia.
Documentele de constituire ale cooperativei sînt contractul de constituire şi statutul. Contractul de
constituire al cooperativei stabileşte drepturile, obligaţiile şi răspunderea fondatorilor acesteia.
Membrul cooperativei are dreptul:

 să participe la adunarea generală, să aleagă şi să fie ales în organele cooperativei;

 să aibă acces la informaţiile privind activitatea cooperativei, prevăzute de prezenta lege sau de
statutul cooperativei;
  să beneficieze de rabaturi (adaosuri) cooperatiste, precum şi, după caz, de cote bonus şi de
dobîndă la împrumutul acordat de către el cooperativei.

Membrul cooperativei este obligat:

 să efectueze integral aporturile în contul cotei sale iniţiale şi al cotelor suplimentare în modul
stabilit de prezenta lege, statutul şi regulamentul respectiv al cooperativei;
 să participe la relaţiile economice cu cooperativa în modul stabilit de prezenta lege, statutul
cooperativei, regulamentul privind relaţiile economice cu cooperativa, precum şi de contractul
încheiat cu aceasta;
 să informeze cooperativa privind orice schimbare în datele sale introduse în registrul
membrilor cooperativei;

Urmărirea cotei pentru obligaţiile membrului sau ale membrului asociat al cooperativei faţă de un terţ
(creditor) se admite, în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti sau de arbitraj, în cazul în care celălalt
patrimoniu al membrului sau al membrului asociat este insuficient pentru executarea obligaţiilor
acestuia.
Membri ai cooperativei pot fi:

 întreprinderi persoane juridice cu sediul în Republica Moldova sau în străinătate; şi/sau

 persoane fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau apatrizi cu drept de
reşedinţă în Republica Moldova, cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitate de
întreprinzător în conformitate cu legislaţia.

Calitatea de membru se obţine prin participare la constituirea cooperativei sau prin intrarea în
cooperativă în baza cererii solicitantului şi a deciziei respective a consiliului cooperativei.
8. Întreprinderea de stat. Întreprinderea municipală

Întreprinderile de stat se fondează şi se dotează de către Guvern sau de alte organe abilitate prin
lege.
Întreprinderile municipale se fondează şi se dotează de către autorităţile administraţiei publice
locale.
Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale sînt persoane juridice şi răspund pentru obligaţii
cu tot patrimoniul lor.
Statul şi unităţile administrativ-teritoriale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor de
stat şi ale întreprinderilor municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile
statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale.
Particularităţile fondării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de stat şi întreprinderilor
municipale se reglementează de prezentul cod, de legislaţia cu privire la întreprinderile de stat şi la
întreprinderile municipale, cu privire la administraţia publică locală, de alte acte normative, precum şi
de statutele-model ale acestor întreprinderi.