CZU 615.811.

2
HIRUDO MEDICINALIS – MATERIAL BIOLOGIC CU EFECT CURATIV
Irina PAVLIUC, studentă, Facultatea de Științe Reale, Economice
și ale Mediului, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți
Conducător științific: Ala CUȚULAB, asist. univ.
Abstract: With the development of science, it was discovered that leeches were the
primary sources of medicine for humans since ancient times. they are living beings that will be
widely used in medicine. Leeches release their saliva into the bloodstream, which contains
more than a hundred biologically active substances that normalize the body. This therapy can
help a large number of diseases, saving surgery. Hirudotherapy has been used for healing pur-
poses since ancient times, when it was discovered by an Egyptian pharaoh, who helped Cleo-
patra get pregnant. Today, this therapy is practiced in several European countries. A hirudin
therapy company was founded in the United Kingdom in 1984, and hirudinin is used in the
United States. Therefore, without the necessary skills, the leech will not help to improve the
condition of the body.
Keywords: leeches, hirudinin, bioactive substances, hirudin therapy, application
areas, positive effects, negative effects.
Hirudineele (lipitorile) reprezintă material biologic utilizat atât în domeniul didac-
tic la elevi și studenți, cât și în medicină, deoarece au un deosebit efect în tratarea anu-
mitor maladii.
Clasa Hirudinea face parte din încrengătura Anellida și include peste 500 de specii
de lipitori marine și de apă dulce, înrudite cu oligochetele, deoarece sunt animale lipsite de
organe de locomoție - parapode și cheți, motiv pentru care sunt numite și Acheta [3, p. 44].
Unul din reprezentanții acestei încrengături este Hirudo medicinalis (fig. 1),ce
marchează o specie de lipitori din Europa, Africa de Nord și Asia Mică, trăiește în apele
dulci, fiind un parazit temporar care se hrănește cu sângele cald al mamiferelor mari.
Dimensiunile corpului sunt medii: în stare de maximă extensie 6-15 cm, iar când mus-
culatura este contractată la maximum, deține 4-6 cm. Corpul este ușor turtit dorso-ven-
tral, care prezintă în partea anterioară și posterioară două ventuze. Fața dorsală este do-
mol convexă și are o culoare brună-verzuie, cu desene finuțe ordonate în șase șiruri de
pete galbene-roșcate care se întind pe toată lungimea corpului, alcătuind un desen de tip
homocrom, care este foarte asemănător cu fundul bălților unde trăiește. Fața ventrală a
corpului este plată și de culoare brună-gălbuie. Pe suprafața corpului se evidențiază o
falsă inelație, alcătuită din 101 inele, cărora le corespund 33 de segmente interne, la
care se adaugă prostomiul, astfel, după mulți autori, sunt menționate 34 de segmente.
Ventral, pe linia mediană, între inelele 30-31 se observă orificiul genital mascul, iar
între inelele 35-36 se găsește orificiul genital femel [2, p. 49].
La exterior, corpul este acoperit cu o cuticulă destul de densă, iar epiteliul este
foarte bogat în celule glandulare. Aparatul digestiv este bine dezvoltat, iar datorită fap-
tului că gura este înarmată cu trei fălci puternice, chitinoase, cu numeroși dinți, face o
tăietură triunghiulară în forma literei Y; astfel, înțeapă pielea la adâncimea de 1,5 mm și
poate extrage sânge în cantitate de 5-15 ml. Pe lângă aceasta, se deschid glandele sali-
vare unicelulare, care secretă o substanță anticoagulantă – hirudina. Din această cauză,
locul înțepăturii sângerează un timp îndelungat [9, p. 274].
311
 Gura se continuă cu un faringe musculos, cu lumenul triunghiular, un esofag scurt,
după care urmează stomacul, care ocupă 2/3din lungimea corpului și intestinul scurt.
Ultima porțiune a tubului digestiv este intestinul posterior în formă de S și un rect
dilatat care se încheie cu anus. Din cauza lipsei a unui aparat respirator specializat,
schimburile de gaze se efectuează la nivelul tegumentului [2, p. 50].
Hirudo medicinalis sunt animale her-
mafrodite și se înmulțesc doar sexuat [10, p.
10]. Depun aproximativ 5 coconi, într-un loc
uscat, fiecare conținând 20-30 ouă. Dezvolta-
rea embrionilor durează 30 de zile, pe parcur-
sul cărora se alimentează cu vitelusul din co-
con [7, p. 13].
Pe vreme senină, lipitorile sunt active,
dar cu o scădere a presiunii vremii încearcă
să părăsească apa și să ajungă pe uscat. Fap-
Fig. 1. Hirudo medicinalis, vedere ven- tul că viermii nu tolerează frigul și odată cu
trală și dorsală (https://bdj.pensoft.net/) debutul primelor înghețuri cad într-o amorți-
re, care poate fi denumită – hibernare. O lipitoare adormită se înfășoară într-o minge și
în această formă așteaptă sezonul cald [10, pp. 10-12].
Datorită aparatului bucal bine diferențiat în ventuze și a secreției substanțelor
active, lipitorile pot fi ușor aplicate pe unele zone ale corpului, în scop curativ, această
metodă fiind numită hirudoterapie.
Hirudoterapia sau tratamentul cu lipitori este o metodă veche de tratament, care nu
dă nici un fel de complicații, dacă se respectă toate recomandările, regulile și tehnicile
folosirii [4, p. 87].
Pentru extragerea activă a sângelui, lipitorile posedă un mecanism ce blochează
sistemul de hemostază a donatorului, reprezentat de substanțe biologic active, secretate
de glandele salivare. Până în prezent au fost descoperite peste 100 de substanțe biologic
active componente ale secreției din glandele lipitorilor. Acest lucru poate fi un mijloc
eficient de detoxifiere. În tabelul 1, sunt enumerate doar unele dintre substanțele
biologic active și efectele acestora [7, p. 9].
Tabelul 1. Substanțe biologic active și efectele lor
Nr. d/o Denumirea substanței Acțiunea/Efectul
1. Substanțe histaminice – dilatarea vaselor sangvine
– catalizează reacția de descompunere hidrolitică și depoli-
2. Hialuronidoza
merizare a acidului hialuronic
– inhibitor al alfa-himotripsinei, subtilizinei și proteazelor
3. Egline neutre a granulocitelor omului, elastazei și catepsinei G
– efect antiinflamator pronunțat
4. Colagenoza – descompune țesuturile aderențiale și cicatricele
– acțiune de deschidere a capilarelor suplementare
5. Orgelaza – formarea capilarelor noi
– creșterea permeabilității capilarelor și scăderea edemelor
– descompune brandikinina
6. Chininaza
– are efect analgezic
7. Protombinaza – acțiune antitrombotică
8. Holisterinesteraza – acțiune antisclerotică
312
 Terapia cu lipitori a avut prima consemnare în anul 200 î. H, pe vremurile când
farmacologul Nicandru din Colofan, a constatat că aceste lipitori sunt benefice pentru
diverse maladii. Legenda spune că regina Egiptului, Cleopatra, care suferea de infertili-
tate, a acceptat să fie tratată prin hirudoterapie. În final, după ce ea a folosit lipitorile, a
reușit să rămână însărcinată. O cronică din 1805 a bătăliei lui Napoleon de la Austerlitz,
menționează că medicii francezi care tratau rănile soldaților, aplicau lipitori pe rănile
deschise ale membrelor, care se infectau frecvent și necesitau amputare. Doctorii aveau
cunoștințe despre influențele antibacteriene ale salivei de lipitoare și salvau astfel răniții
de la amputații [6, p. 4].
Despre tratamentul cu lipitori au scris Hipocrate (2400 de ani în urmă), Galenus
(1800 de ani în urmă), Avicenna (1000 de ani în urmă). În Rusia, lipitorile au fost
practicate de cunoscuții medici N. I. Pirogov, M. I. Mudrov, G. A. Zaharin [7, p. 7].
În Republica Moldova, hirudoterapia este practicată în Centrul medical „Neuro-
med Sf. Luca” din orașul Chișinău, Str. Florești 16, 2071.
Pentru a avea efecte mai bune, lipitorile sunt aplicate după anumite scheme. Prin
urmare, există regiuni standarde, unde sunt aplicate în funcție de patologie, puncte
biologic active ce corespund cu acupunctele din
Medicina Tradițională Chineză și centrii energe-
tici din AYURVEDA. Regiunile standarde sunt
situate în vecinătatea organelor interne sau în
zone mai îndepărtate și sunt legate prin anasto-
moze vasculare cu acestea (fig. 2) [7, p. 24].
Lipitorile sunt aplicate pe punctele biologic
active, acest proces fiind ușurat de faptul că
lipitoarea medicinală însăși reacționează la
radiația energetică a acestora [5, p. 17].
Zonele reflexogene reprezintă regiuni spe-
cifice unde, în caz de patologii ale organelor
interne, apar dureri reflexe, hiperestezii sau
schimbări ale temperaturii locale, și au impor-
tanță atât în diagnostic, cât și în tratament. Zone-
le reflexogene au fost descrise pentru prima dată
de către Zaharin G. A. (1889) și Gh. Ghed (1893-
1896). În timp, s-a sistematizat corelația dintre
un segment ce inervează un organ intern și, în
Fig. 2. Regiuni standarde de același timp, o zonă cutanată (Tab. 2).
aplicare a lipitorilor [7, p. 25] Astfel, aplicarea lipitorilor pe aceste zone
reflexogene este benefică, cu rezultate evidente.
Se poate de menționat că aplicând lipitorile pe punctele și zonele descrise, putem avea
rezultate foarte bune datorită faptului că acestea acționează: local, general și bioener-
getic sau la nivel de simptom, verigă patogenetică și factor etiologic [7, pp. 18-20].
Tehnica hirudoterapeutică nu este dificilă. Lipitorile sunt aplicate pe pielea curată,
care nu a fost prelucrată cu soluții dezinfectante, iodul și săpunul, fiindcă acestea nu to-
lerează mirosurile sintetice. Hirudo medicinalis este apucată cu degetele de lângă cap și
se aplică pe piele, așteptând până când ea se va prinde. În unele cazuri se utilizează
eprubeta, ventuze elastice, pahare de sticlă.
313
 Câteodată, lipitoarea nu vrea să muște, de exemplu, când pielea este prelucrată cu
apă sau o soluție puțin îndulcită [ 7, p. 34].
Tabelul 2. Zonele Zaharin-Ghed [7, p. 20]
Segmentele măduvei
Denumirea organului
spinării
Cordul, partea ascen-
С3-4, D1-8
dentă a aortei
Plămânii și bronhiile С3-4, D3-9
Stomacul С3-4, D5-9
Intestinul D11-12, L1-2
Intestinul rect D11-12, L1-2
Ficatul, vezicula biliară C3-4, D6-10
Pancreasul C3-4, D7-9
Splina C3-4, D8-10
Rinichii, ureterele C1, D10-12
Vezica urinară D11-L3(S1-S4)
Prostată D10-12(L5), (S1-S3)
Testiculul D10-L3
Uterul D10-L3
Ovarul D12-L3
Intestinul rect S2-S4 Fig. 3. Inervația organelor
Dacă punctele de aplicare ale lipitorii sunt situate unul sub altul pe o linie verticală,
atunci se începe cu cel mai de jos punct, ridicându-se succesiv la celelalte puncte. În caz
că este nevoie de a o îndepărta mai repede, se folosește o bucățică de vată muiată în spirt
sau în apă sărată, ce se apropie la gura lipitorii, după care aceasta se izolează singură. Este
interzisă dezlipirea vietății cu mâna forțat, pentru că se poate rupe o mandibulă a lipitorii,
care poate rămâne în rană ducând la inflamarea zonei. După ce lipitoarea s-a desprins,
pielea din jurul rănii se usucă cu vată, fiindcă în timpul alimentării elimină un lichid
apos și umezește pielea din jur. Acest fenomen se numește „transpirația lipitorii în timpul
muncii”, ce are acțiuni curative și e bine să fie aplicat pe piele ca unguent. După ce s-a
uscat tegumentul din jurul mușcăturii, se face un tampon de un centimetru cub de tifon
și se aplică pe rană, fixându-l cu un leucoplast medical. Este necesar de evidențiat faptul
că locul în care a fost aplicată lipitoarea poate sângera ușor timp de 6-24 de ore. Odată
ce a fost aplicat pansamentul, el nu se schimbă mereu, ci abia peste 24-48 ore [6, p. 16].
Nu se recomandă prelucrarea plăgilor cu soluții dezinfectante sau altele de acest
gen. Lipitorile dezinfectează excelent locul mușcat. Plăgile sunt acoperite cu tampoane
care se fixează cu leucoplast sau se face pansament cu tifon [7, p. 35].
Există o serie de maladii care pot fi tratate suplimentar prin hirudoterapie, ca de
exemplu:
Ateroscleroza este o patologie cronică a vaselor sanguine, care afectează în mod
direct arterele de tip elastic și muscular. Prin urmare, intervenția lipitorii este foarte efi-
cientă și stabilă, ba chiar având și rezultate pozitive, ușurând durerea pacientului după
prima procedură [5, p. 17].
Celulita – hirudoterapia se dovedește a fi cea mai eficace metodă de intervenție a
tratării celulitei, mai ales în cele mai avansate stadii. În saliva lipitorii medicinale se gă-
sesc o mulțime de substanțe biologic-active, sute de fermenți, însă în cazul celulitei cele
314
mai eficiente sunt hialuronidaza și lipaza. Hialuronidaza este un ferment care ajută la
descompunerea substanței esențiale a țesutului de legătură (acidul hialuronic) și pătrun-
derea altor substanțe biologic active în organism [5, p. 22].
Varicoza – substanțele anticoagulante din saliva lipitorilor dizolvă tromboze și
fluidifică sângele și dispare senzația de picioare grele [8, p. 38].
Hemoroizi – o patologie asemănătoare dilatării venelor, dar în cazul hemoroizilor
sunt afectate venele rectului, dezvoltându-se edeme în acesta. Este foarte important fap-
tul că hirudoterapia micșorează procesul intervențiilor chirurgicale în cazul hemoroizi-
lor [5, p. 19].
Migrene – cefaleea migrenoasă se înlătură ușor cu lipitori, elimină cauzele bolii,
normalizând circulația sanguină din regiunea capului și vindecă vasele afectate [11, p. 17].
Sterilitatea (infertilitatea) – reprezintă o complicație a endometriozei. Acțiunea li-
pitorilor medicinale constă în următoarele mecanisme: primul mecanism constă în faptul
că lipitoarea se plasează numai pe suprafața punctelor activ-biologice; al doilea meca-
nism îl reprezintă saliva lipitorii care conține peste 100 de substanțe activ-biologice. În
urma tratamentului, datorită fermenților din saliva lipitorilor se creează celule protec-
toare naturale – limfocitele, având ca rezultat îmbunătățirea locală a imunității [5, p. 20].
Stomatita aftoasă cronică recurentă - utilizarea hirudoterapiei arată că această
metodă ameliorează rapid simptomul durerii, accelerează semnificativ vindecarea și
prelungește perioada de remisie [11, p. 20].
Este bine cunoscut faptul că lipitoarea medicinală vindecă rănile purulente, cât și
cele care se vindecă foarte greu, chiar când alte soluții sunt ineficiente. Recente rezulta-
te clinice demonstrează că doar câteva ședințe de hirudoterapie micșorează și ușurează
considerabil durata reabilitării în caz de hepatita virală. După un tratament intensiv de
hirudoterapie, pacienții care nu au putut merge mult timp, au fost puși pe picioare. Exis-
tă date despre regenerarea ovarelor, reechilibrarea ciclului menstrual, absorbția tumori-
lor benigne la femei după tratamentul cu lipitori [5, p. 13]
Un exemplu este despre pacienta de 48 de ani care acuză dureri ale extremităților
din cauza dereglării circulației sanguine și a varicelelor. Ea a inițiat procedurile cu lipitori
de un an. S-a observat îmbunătățirea stării generale, prin mărirea capacității de muncă,
dispoziție etc. Datorită prezenței în saliva hirudinelor a anticoagulanților, se observă o
majorare a timpului de coagulare [4 pp. 87-88].
Tabelul 3. Examenul hemostazei pacientei cu varicoză [4, p. 89]
Până la La 4 săptămâni La o săptămână
Parametrii examinați
tratament de tratament de la tratament
TRA(timpul de recalcificare activă) 48 60 52
TTPA (timpul parțial de tromboplas-
39 48 38
mă activat)
TT (timpul de trombină) 26 38 29
IP (indicile protombrinic) 112 98 96
Fibrinogen 4,22 4,22 3,55
Timp de coagulare 1ꞌ45ꞌꞌ-2ꞌ30ꞌꞌ 4ꞌ45ꞌꞌ-5ꞌ30ꞌꞌ 2ꞌ -3ꞌ
Trombocite 200 286 289
Un alt caz este al unei paciente de 45 de ani diagnosticată acum 2 ani cu hiperten-
siune arterială, care face prima dată hirudoterapie. După tratament s-a observat o
scădere a tensiunii de la cea inițială 160/100 mm/Hg până la 130/80 mm/Hg la sfârșitul
tratamentului.
315
 Tabelul 3. Examenul hemostazei pacientei cu hipertensiune arterială [4, p. 88]
Până la La 4 săptămâni La o săptămână
Parametrii examinați
tratament de tratament de tratament
TRA (timpul de recalcificare activă) 64 66 63
TTRA (timpul parțial de trombo-
66 70 54
plasmă activat)
TT (timpul de trombină) 30 35 32
IP (indicele protombrinic) 94 88 95
Fibrinogen 3,1 2,44 2,44
Timp de coagulare 4ꞌ30ꞌꞌ-5ꞌ 30 ꞌꞌ 7ꞌ45ꞌꞌ-7’30ꞌꞌ 4ꞌ45ꞌꞌ-5ꞌ15ꞌꞌ
Trombocite 160 161 170
În timpul tratamentului, primii 3 indici s-au majorat, cel protrombinic s-a micșo-
rat, dar după tratament se observă nu numai revenirea la datele inițiale, dar și resta-
bilirea lor la varietățile normale [4, pp. 88-89].
Cu toată că prezintă efecte pozitive, hirudoterapia are și unele efecte negative.
Prima și cea mai importantă este hemofilia [11, p. 5].
O altă complicație pot fi alergiile care se manifestă prin prurit, hiperemie sau se
pot manifesta și prin edemul Quincke. Radu Turchin în cartea „Hirudoterapia și unele
argumentări anatomice” evidențiază că „Cea mai severă complicație poate fi șocul ana-
filactic”. De asemenea, poate avea loc anemie și hipotonie, pot apărea hematoame în
zona scrotului și pleoapei superioare, hemoragii care durează cel mult 48 de ore. Dintre
efectele negative mai fac parte și: pruritul, hiperemia locală, edemul, limfadenita regio-
nală cu manifestări ușoare, hipertermie generalizată, mialgii, disconfort total, au fost
notificate ca reacții de aplicare, care se manifestă după 3-5 ședințe [7, p. 36].
Concluzii. Medicina contemporană devine de zi cu zi mai performantă, descope-
rindu-se noi tratamente și sintetizându-se noi medicamente pentru tratarea celor mai
grave afecțiuni. Totuși, natura încă nu și-a epuizat comoara de remedii utile omului.
Aceste două nu numai că pot coexista una cu alta, dar și se completează. Astfel, un
mare rol deosebit în menținerea sănătății o are hirudoterapia, fiindcă aceasta prezintă
metoda perfectă în cazul tratamentului prelungit. Dezvoltarea hirudoterapiei deține un
rol important în medicina naturistă și reprezintă o oarecare salvare a pacienților intere-
sați de tratamentul cu lipitori. Lipitorile reprezintă un vierme inelat, ce sunt considerate
drept medicament, datorită efectului curativ asupra întregului organism. Prin substanțele
biologic active vindecătoare, pe care le elimină în organismul nostru, ele reușesc să ne
regenereze celule.
Bibliografie:
1. CHIRILĂ, Pavel. Medicina Naturistă. București:Editura Medicală, 2008. 408 p.
2. CRIȘAN, Alexandru. CUPȘA, Diana. Biologia animală I. Nevertebrate. Oradea.
Editura CONVEX SA. 1999. p. 121. ISBN 973-9268-04-8
3. MAZNIUC, Victor. Hirudoterapia: aspecte istorice și terapeutice. Medicina Alternativă:
fiziologie clinică și metode de tratament, 2013, Vol. 18, pp. 42-47. ISSN 1857-0844
4. PELIN, A., COȘCODAN, D.,COADA, V. Dinamica parametrilor sangvini la acțiunea
fermenților glandelor salivare ale lipitorii medicinale (Hirudo medicinalis). Materia-
lele Conferinței științifice internaționale „Învățământul Universitar din Republica
Moldova la 80 de ani.”. Vol. 3: Probleme actuale ale științelor biologice, chimice și
geografice, Chișinău, 2010, pp. 87-91.
316
5. ȘEMERET, Gr. Tratamentul cu lipitori. București: S.n., 2007. 32 p.
6. ȘEREMET, Gr., DANIEL IORGOIU, C.TEODORESCU, V. Sănătatea cu lipitori.
Formula AS, 2012, nr. 1035, p. 10-12. Disponibil: http://arhiva.formula-as.ro/2012/
1035/terapii-alternative-58/sanatate-cu-lipitori-dr-grigore-seremet-15504
7. TURCHIN, R.,et al. Hirudoterapia și unele argumentări anatomice. Chișinău: CEP
Medicina 2014, p. 55.
8. БАЩКИРЦЕВА, Нина. Лечимся пиявками. Санкт-Петербург: Издательство
«Крылов», 2008. с128. ISBN 978-5-9717-0706-6
9. ДОГЕЛ, В. А.; ВОЛОШЧУК, Л.Ф.; МЕЛИЯН, И.В. Зооложия невертебрателор:
Ман. пентру студ. фак. де биоложие aле инст. де ынвэц. супер. Kишинэу: Луми-
на, 1989.p. 600. ISBN 5-372-00405-3
10. ЖАРОВ, Д.Г. Секреты гирудотерапии. Ростов-на-Дону: Феникс, 2003 г. с 320.
ISBN 5-222-03133-0
11. ПАВЛОВСКАЯ, Мария. Пиявки. Лечение. Москва: Нация, 2008. с 33. ISBN 978-
591538-022-5

317