Many behavior genetic studies yield the largely consistent result that genetic differences account for

at least 50% of the observed variability in cognition in adults. It is also well established that the
genetic influences on cognitive functioning increase throughout development, whereas influences of
common environment decrease.
The results are consistent with sevenal previous observations, some of which remain controversial:
that sex hormones influence brain development (31), that gender differences in brain morphology
occur and may be related to cognitive function and behavior (4, 32-34), and that women as a group
may have relatively greater skills in tasks that draw on verbal fluency and retrieval, while men as a
group have relatively greater skills in the visuospatial domain.
Rezultatele sunt în concordanță cu șapte observații anterioare, dintre care unele rămân controversate:
că hormonii sexuali influențează dezvoltarea creierului (31), că apar diferențe de gen în morfologia
creierului și pot fi legate de funcția și comportamentul cognitiv (4, 32-34) și că femeile ca grup pot
avea abilități relativ mai mari în sarcini care se bazează pe fluența verbală și recuperarea, în timp ce
bărbații ca grup au abilități relativ mai mari în domeniul vizual-spațial.
Much current research now is focusing on factors that increase or decrease later IQ. A large body of
research has shown that IQ is about 50% heritable. This means that about half of the IQ variance
among people is a result of genetic influences, but also about half of that variance is a result of
environmental influences.
Multe cercetări actuale se concentrează acum pe factorii care cresc sau scad IQ-ul ulterior. O mare
parte de cercetări au arătat că IQ-ul este moștenit în proporție de 50%. Aceasta înseamnă că
aproximativ jumătate din variația IQ între oameni este rezultatul influențelor genetice, dar și
aproximativ jumătate din această variație este rezultatul influențelor mediului.
Mothers of low birth weight children who use requests or responses that are consonant with the
activity in which the child is already engaged have children with higher cognitive-language
performance, whereas mothers whose behaviors tend to stop what the child is doing have children
with lower cognitive-language performance ( showing that genetic influences on cognitive
development appear to increase with age, whereas the influences of environmental factors that are
shared by members of a family decrease with age.
Both Alarco´n et al. And Patrick point out that the environmental influences that are most important
for shaping cognitive development as children reach adolescence are those that are not shared by
family members. Perhaps influences such as different teachers, stochastic events, and different peer
groups make important contributions to individuals’ development, and these influences need to be
explored directly.
Mamele copiilor cu greutate mică la naștere care utilizează cereri sau răspunsuri care sunt în
consonanță cu activitatea în care copilul este deja angajat au copii cu performanțe cognitive-
lingvistice mai ridicate, în timp ce mamele ale căror comportamente tind să oprească ceea ce face
copilul au copii cu un nivel cognitiv mai scăzut. -performanța lingvistică
Atât Alarcon et al., cât și Patrick subliniază că influențele mediului care sunt cele mai importante
pentru modelarea dezvoltării cognitive pe măsură ce copiii ajung la adolescență sunt cele care nu sunt
împărtășite de membrii familiei. Poate că influențe precum diferiți profesori, evenimente stocastice și
diferite grupuri de colegi au contribuții importante la dezvoltarea indivizilor, iar aceste influențe
trebuie să fie explorat direct.

Writing in The Psychologist, Halla Beloff (1992) provoked a great deal of interest in sex differences
in self-estimated intelligence. She found, among her Scottish undergraduates, a six-point difference
with males estimating their score significantly higher than females. She noted: The young women
students see themselves as intellectually inferior compared with the young men. … Women see
equality with their mothers, men with their fathers. Women see themselves as inferior to their fathers
and men superior to their mothers. Mothers therefore come out as inferior to fathers. The pattern has
been results so far suggest that the perceived sex difference in estimates of the intelligence of others
occurs at all stages, even with parents estimating the intelligence of their own children. Thus people
believe their grandfathers brighter than their grandmothers, their fathers brighter than their mothers;
their brothers brighter than their sisters; and their sons brighter than their daughters.
Emotional intelligence has been found to be a predictor of life satisfaction, healthy psychological
adaptation, positive interactions with peers and family, and higher parental warmth. Lower emotional
intelligence has also been found to be associated with violent behaviour, illegal use of drugs and
alcohol, and participation in delinquent behaviour. – aquired and improved
According to Vaughan (2003), emotional intelligence refers to the precise perception of one’s
emotions and also precise interpretation of other’s emotional status. Hiein (2007) believed that
emotional intelligence evaluates individual in terms of emotional issues so that he/she has awareness
from his/her emotions and senses and know how to control and manage them. In addition, it should be
noted about emotional intelligence that emotional intelligence abilities aren’t genetic and can be
learned
Inteligența emoțională s-a dovedit a fi un predictor al satisfacției în viață, al adaptării psihologice
sănătoase, al interacțiunilor pozitive cu semenii și familia și al căldurii parentale mai ridicate. S-a
constatat, de asemenea, că inteligența emoțională scăzută este asociată cu comportamentul violent,
consumul ilegal de droguri și alcool și participarea la un comportament delincvent. – dobândit și
îmbunătățit
Potrivit lui Vaughan (2003), inteligența emoțională se referă la percepția precisă a emoțiilor cuiva și,
de asemenea, la interpretarea precisă a stării emoționale a celuilalt. Hiein (2007) credea că inteligența
emoțională evaluează individul în termeni de probleme emoționale, astfel încât el/ea să aibă
conștientizarea emoțiilor și simțurilor sale și să știe să le controleze și să le gestioneze. În plus,
abilitățile inteligenței emoționale nu sunt genetice și pot fi învățate