Inteligenta, o expresie a materialului genetic?

http://www.ziaruldeiasi.ro/ Ce ne face sa fim inteligenti? Ce ne face sa fim mai inteligenti decit altii? Sa fie materialul genetic, mediul din care provenim sau educatia? Raspunsul la aceste intrebari nu poate fi definitiv, prin prisma faptului ca inteligenta reprezinta un concept complex si in acelasi timp greu de definit. Din acest motiv, cuantificarea inteligentei se face printr-un proces operational general, exprimat printr-un coeficient al inteligentei, IQ. Este unanim acceptat faptul ca inteligenta este legata de personalitate si de dezvoltarea acesteia pe parcursul vietii individuale. De asemenea, este cunoscut faptul ca in determinarea inteligentei intervin atat componenta genetica, cat si factorii biologici, extrem de numerosi si diversi. Ceea ce, insa, nu se poate exprima definitiv este sub ce pondere intervin acesti factori. Care factor prevaleaza asupra celuilalt si cat din inteligenta este scris in gene? Un studiu efectuat pentru a stabili diferentele de IQ si explicatia acestor diferente a cuprins doua grupuri populationale, primul alcatuit din sute de persoane selectate cu IQ in jurul valorii de 160 si al doilea grup, cel de control, din persoane cu IQ de aproximativ 102. Studiul s-a desfasurat in cinci trepte, pentru eliminarea rezultatelor fals pozitive, dar pana la a cincea treapta nu s-a identificat o singura gena legata strict de inteligenta. Acest fapt a dus la concluzia ca abilitatile cognitive, ca proces complex, sunt determinate de mai multe gene (determinism poligenic), demonstrindu-se ca peste 40% din gene pot contribui la influentarea inteligentei. O alta teorie, care pleda pentru importanta factorilor culturali, educationali, afirma ca influenta genetica asupra unor caractere, inclusiv inteligenta, tinde sa devina mai putin importanta in timp, pe masura inaintarii in virsta, odata cu acumularea experientei si a cunostintelor. In mod surprinzator, aceasta teorie a fost contrazisa de rezultatele unor studii care au demonstrat ca mostenirea ereditara isi face simtita prezenta in copilarie intr-un procent mai mare de 20%, creste la valoarea de 40% in adolescenta si atinge un procent de peste 80% la maturitate. In ciuda acestor rezultate, Plomin si colaboratorii, in studii efectuate in anii 2001 si 2003, au afirmat ca acest lucru ar putea sugera ca influenta genetica are efect asupra predispozitiei unei persoane de a invata pentru a dezvolta un anumit IQ.

http://www.scoala-de-psihologie.ro/

Terman era profesor la Stanford atunci cand a creat scalele de inteligenta Stanford-Binet, o adaptare dupa versiunea mai timpurie a lui Alfred Binet. In esenta, cunoscutul (in epoca) psiholog sustinea ca inteligenta este o aptitudine innascuta si stabila de-a lungul vietii. Altfel spus, daca traiai in acele timpuri, inteligenta ta era fixa, indiferent ce ai fi facut de-a lungul vietii. Si ce anume statea in spatele acestui caracter static al inteligentei? Nu exista un raspuns mai simplu: genele! Terman a preluat ideile lui Galton (cel care a inventat termenul de eugenie) si le-a dus mai departe, punand bazele unei miscari intelectuale a carei forta a inceput sa scada abia in anii 80, atunci cand o serii de cercetari au evidentiat posibilitatea modificarii scorurilor IQ, la o aceeasi persoana, uneori in mod spectaculos. Insa pe vremea lui Terman credinta in determinismul genetic al inteligentei mergea atat de departe incat grupuri intregi de oamenii (negrii, in primul rand, dar si evreii sau catolicii-ma refer la climatul american) erau in mod evident discriminate (si) pe aceasta baza. Psihologia acelor vremuri sprijinea superioritatea genetica a albilor protestanti. Traind in timpurile noastre mai democratice e posibil sa nu-ti vina sa crezi motiv pentru care iti reamintesc faptul ca in acele vremuri femeile nu aveau drept de vot si lucrul acesta nu deranja niciun barbat. Astazi majoritatea psihologilor crede ca inteligenta are o dubla determinare, genetica respectiv a mediului insa nimeni nu stie sa atribuie procentele exacte. Un rezultat frecvent al studiilor este acela ca oamenii din aceeasi familie tind sa aiba scoruri asemanatoare la testele de inteligenta insa lucrul acesta nu ne spune aproape nimic, deoarece copiii si parintii au in comun nu doar genele ci si mediul inconjurator. Oare tu ai o inteligenta asemanatoare cu a mamei sau tatalui tau? (si, intr-un astfel de caz, un motiv in plus pentru a-i detesta sau a le fi recunoscator) Chiar asa stand lucrurile, ai vrea sa stii ca exista posibilitatea de a-i depasi macar cu 5 puncte? Te-ai bucura sa afli ca inteligenta nu este un dat ci depinde deeforturile pe care le depui si de abilitatea de a-ti gasi un mediu stimulativ? Probabil astfel de intrebari i-au macinat si pe initiatorii faimosului studiu Minnesota realizat pe gemeni crescuti separat (rezultate publicate in revista Science, in 1990). Cu un buget care le-a permis selectia unor gemeni (identici si neidentici, adica din embrioni separati) din toata lumea si testarea lor

timp de o saptamana la Minnesota Center for Twin and Adopted Research, rezultatele au fost surprinzatoare: Gemenii identici care au trait vieti separate au obtinut scoruri foarte asemanatoare la testele de inteligenta ca si gemenii identici crescuti in acelasi mediu. Ce rezulta de aici? Ceva nelinistitor: mediul comun pare a nu influenta deloc inteligenta. La nastere primesti un set de carti (genele) identic cu cel al fratelui tau, crescut separat, si de-a lungul vietii aceste carti nu se mai schimba. Pentru a intelege aceasta asemanare, gandeste-te la un acelasi individ testat in doua zile diferite. Fiind in stari emotionale diferite (echipa favorita, in cazul testului nr.2, tocmai a suferit o infrangere umilitoare pe Anfield Road, jucand minunat in prima repriza) obtine scoruri diferite (dar nu foarte diferite, pentru ca este, totusi, acelasi individ). Cam asa sunt gemenii identici crescuti separat: ei obtin scoruri diferite cu maxim 5 puncte IQ. Chiar asa de puternica sa fie similaritatea genetica? Terman a avut, in cele din urma, dreptate? Jocurile sunt facute inca de la nastere? Intamplarea oarba a facut sa te nasti in familia potrivita (cu gene bune) sau, dimpotriva, te-a plasat pe traiectoria tragica a vietilor ratate din cauza limitelor intelectuale? Asa de cruda sa fie selectia naturala? Din fericire, exista si alte explicatii pentru concluziile studiului:
o

e posibil ca familiile in care au crescut gemenii separati sa fie destul de asemanatoare intre ele (impact puternic al mediului) nu toti gemenii au fost separati la nastere, prin urmare au trait cativa ani impreuna (iar altii se reintalnisera mai tarziu, ca adulti) in mod sigur toti au beneficiat de un mediu identic (cele 9 luni in burta mamei) Echipa de la Minnesota a studiat primele doua variabile si a conchis ca, in cazul gemenilor separati, contributia genelor la diferentele (sau asemanarile) de inteligenta este de 70%. Insa de aici nu rezulta ca inteligenta ta este determinata genetic in proportie de 70% ci ca, daca ai avea un frate sau o sora geamana, diferenta dintre voi doi in materie de abilitati mentale s-ar datora intr-un procent de 70% genelor. Mai merita stiut ca studiul Minnesotta are dimensiuni limitate si ca estimarile altor studii variaza intre 30 si 80%. Prin urmare, nu se stie exact in ce procent

diferentele in materie de capacitati mentale au o baza genetica dar nimeni nu mai are indoieli in privinta determinarii genetice. Cu alte cuvinte, genele nu joaca un rol neglijabil dar nici dominant (cum credea Terman). Insa care e natura exacta a influentei nimeni nu stie. Aceasta e motivul pentru care, in mod conventional, se considera ca influenta genetica a diferentelor de inteligenta este de aproximativ 50%. Pe de alta parte, cum spuneam, o serie de studii derulate incepand cu 1976 si 1983 au evidentiat un fapt datator de speranta, anume ca nivelul de inteligenta se poate modifica in sus. Exista o variabila cruciala? Desigur! Sa fie mediul? Nu, ar fi prea simplu. Este vorba de interactiunea gene-mediu Fiind vorba de un cadru mai larg in care poate fi inteleasa nu doar inteligenta ci si intreaga psihologie Dar vestile sunt foarte bune: noi, oamenii, nu ne nastem decat in putine cazuri profund limitati. Nu doar ca nu exista predeterminare genetica dar, in anumite conditii, potentialul in mod natural abundent poate inflori atingand cote extraordinare. Acesta e un alt fel de a spune ca geniile nu se nasc ci devin. Am crezut , intr-un timp, ca oamenii capabili de realizari extraordinare s-au nascut cu un fel de dar dar acum, in contact cu dovezile in egala masura stiintifice si empirice, cred altceva. Cred ca cei mai multi dintre noi, dar nu toti, in anumite conditii se pot dezvolta pana la niveluri impresionante.