Importanta diversitatii personalitatii umane in cercetarea psihologica

Oare personalitatea umana este diversa sau personalitatea creeaza diversitate intre
oameni? Este o intrebare ce ma macina inca de cand am stabilit primele relatii interumane cu
persoane pe care le-am cunoscut pentru prima data.

Din punct de vedere psihologic, personalitatea reprezinta totalitatea valorilor, scopurilor,

trăirilor și efectelor pe care le provoacă, în ansamblu, fizicul și intelectul. Personalitatea face
parte din conștient, alăturându-se curentului existentialism în cadrul căruia ființa umană învață și
face concluzii în urma experienței personale, adică o experiență calitativă.

In cercetarea psihologica se doreste a imparti umanitatea dupa anumite particularitati ale

omului care seamana, iar dupa acest criteriu al asemanarilor, formeaza un grup.

Atunci cand un grup de oameni care au ca punct comun psihologia si ca scop comun
divizarea altor oameni si gruparea in categorii, se “naste” termenul de “cercetare psihologica”.

Diversitatea umana creeaza in “cercetarea psihologica” intrebari multiple despre existenta

umana si “hraneste” scopul exprimat in mod continuu, pentru ca desi s-a stabilit, arhietipal o
definitie a ceea ce inseamna personalitate, nu consider ca se poate ajunge la capatul efectelor pe
care le produc anumite reactii si in ce fel pot anumite evenimente sa influenteze cursul firesc al
vietii.

Mai consider ca diversitatea personalitatii ofera cercetatorilor posibilitatea de a largi aria

existentialista in spatiul in care coexistam ca oameni fizic, dar si ca personalitati. Daca divizam
personalitatea de fiinta putem obtine o masa de oameni diferiti doar prin fizic deoarece
personalitatea ii face sa difere.

In concluzie, diversitatea creeaza unitate in scop cercetatorilor si un bun mod de a largi

lungimea de unda in care ne situam.