OBSERVAŢIA ŞI SPIRITUL DE OBSERVAŢIE

 Observația este activitatea intenționată de percepere a unor anumite obiecte în mod

 special, desfășurată pe o perioadă mai lungă de timp, cu un anumit scop, și reglată prin
intermediul limbajului. Observația are nevoie de organizare, un plan de desfășurare,
control și o finalizare concluzivă.
 Observaţia este cea mai directă formă de achiziționare a informației printr-o experiență
directă, nemediată, obținută de la o sursă primară. La ființele vii, observarea implică
folosirea organelor de simț. Observațiile pot fi calitative și/sau cantitative, atunci
când valori măsurabile sunt atașate actului observării.
 Este reglată prin intermediul limbajului, a voinței și este strâns conectată de gândire.
 Filozofic, observația (sau observarea) este activitatea a unei ființe inteligente, care
percepe, simte și asimilează cunoștințe despre un
anumit fenomen, obiect, ființă sau interacțiune în propria sa structură de cunoștințe și idei
anterioare. Observația este partea externă a procesului de cunoaștere și este necesară în
cunoașterea părții perceptibile a lucrului de cunoscut. Specificul observației este
raționalitatea și raționalizarea percepției. Altfel spus, observația este percepția externă și
internă structurată de intelect.

 Strând legat de observație este și spiritul de observație. Spiritul de observație

reprezintă aptitudinea de a sesiza cu rapiditate si precizie aspecte mai ascunse dar
importante pentru scopurile stabilite.
 Spiritul de observatie este formarea atenta unei imagini, care redea realitatea cat mai
fidel, avand ca organd de simt creierul prin retinerea detaliilor esentiale
Spiritul de observatie se antreneaza. Exersarea spiritului de observatie intareste memoria,
iar cresterea numarului de sinapse duce chiar la marirea volumului creierului. Aceasta
previne o serie de boli degenerative cum ar fi Alzheimer.