SOJAR

Proiect
GAURĂ DE VIERME

 Găurile de vierme sunt soluții teoretice pentru ecuații ale teoriei generale a

relativității, care descrie spațiul și timpul.
 Au fost pentru prima dată descrise în 1935 de către Albert Einstein și 
Nathan Rosen și de aceea au fost numite inițial Poduri Einstein-Rosen.
 Numele de gaură de vierme provine de la analogia cu un vierme care, în loc să
se deplaseze la suprafața mărului, se deplasează prin măr. Deci o ia pe o
scurtătură numită gaură de vierme.

BAZE TEORETICE

 Teoria generale a relativități extinde spațiul euclidian al experienței umane cu

un spațiu-timp mai general cu o curbura. Cauz acestei curburi este masa
obiectelor, sau - ceea ce este echivalentul acesteia în teoria relativități - energie.
Ecuațiile teoriei generale a relativității ne oferă soluții care pentru noi pot avea și
proprietăți neobișnuite. Găurile de vierme sunt construcții topologice, care
„leagă” zone îndepărtate ale universului printr-o „scurtătură”. Sfârșitul unei găuri
de vierme îi apare unui observator drept un glob, care îi arată mediul care
înconjoară celălalt capăt. Deși un călător care se deplasează printr-o gaură de
vierme nu poate depăși viteza luminii, totuși, relativ la punctele de plecare,
respectiv de sosire, a avut loc o călătorie la viteză superioară celei a luminii.
Deoarece călătorul s-a deplasat dintr-un loc în altul, fără a exista în punctele
intermediare dintre ele, asa călătorie satisface definiției de teleportare.
Spatiu

Timp