Proiect la Fizică

Tema:Unități de măsură(pe care le folosim)

1)Rigla Gradată: Se utilizeaza la masurarea lungimilor in timpul prelucrarii pieselor sau la verificarea finala
a acestora, precum si la operatii de trasare.Rigla te ajută atunci când ai nevoie de ea.
In functie de lungime, riglele pot fi: normale, cu lungimea L= 500 … 5 000 mm; scurte, cu lungimea L=
200 … 400 mm.
Rigla este un instrument folosit in geometrie sau inginerie pentru a masura distante sau pentru a trasa linii
drepte.Are forma dreptunghiulara.Poate fi facuta din lemn sau plastic.
Constă într-o bucată subțire de lemn dreptunghiulară, uneori gradată
pentru mai multă precizie.În trecut riglele au fost făcute din lemn într-o
largă varietate de mărimi. În geometrie, termenul de riglă de obicei se
referă la o riglă negradată, folosită la desenarea dreptelor între două
puncte.Un prieten foarte bun ne este și ruletacareeste un instrument
pentru măsurarea lungimilor și distanțelor, ce constă dintr-o panglică
lungă de pânză, plastic sau de oțel, gradată, care are capacitatea de a se
strânge prin rulare într-o casetă cilindrică, dotată cu un mecanism pentru
retractarea panglicii.
O ruletă bună de măsurat nu trebuie să lipsească din
trusa niciunui meșter care se respectă. De-a lungul
istoriei, oamenii de obicei își utilizau părțile corpului
pentru a măsura lungimi și distanțe. Astfel de unități
folosite erau cotul, palma,picior.
Prima ruletă de măsurat atestată oficial datează din 2650 înaintea erei noastre și era din cupru. Această tijă
de măsurare a fost găsită de germanul Eckhard Unger. În 1500 î. Hr. au existat rulete de fildeș folosite de
civilizații din Valea Indului.

Cântarul sau balanța este un instrument pentru determinarea masei unui corp constând dintr-o pârghie cu
brațe egale și două talere, care echilibrează cu greutăți etalonate. Asemănător oricărei invenţii cu tradiţie,
rădăcinile cântarului se trag din antichitate. Nevoia omului de a cunoaşte lucruri exacte a constituit motivul
evoluţiei de la balanţe primitive la cântare de mare precizie. Ulterior, acest tip de măsurătoare a greutăţii a
fost îmbunătăţit în mod semnificativ de romani, de la care a rămas moştenire "cântarul roman", încă din
perioada primului mileniu.
Romanii au fost aceia care au confecţionat balanţa astfel încât
porţiunea punct de sprijin să fie sprjinită pe un pivot ascuţit la
capătul de sprijin, pentru a oferi o balansare cât mai exactă în
momentul cântăririi.

Acest mecanism oferea rezultate de o acurateţe sporită în momentul

în care, cu ajutorul balanţei, erau cântărite mase mici. Pârghia de
sprijin a balanţelor a fost confecţionată timp îndelungat din agat,
însă acest material a fost înlocuit, în cele din urmă, de corindon
(piatră preţioasă, formată dintr-un oxid natural de aluminiu,
cristalizat.