Punerea în operă a arcurilor se realizează prin două operaţii tehnologice distincte şi anume, fixarea

arcurilor pe suport si legarea arcurilorintre ele cu ajutorul sforilor, pentru formarea sistemului elastic al
obiectului de mobilă.

Fixarea arcurilor se face în mod diferit, în funcţie de suportul adoptat la obiectul de mobilă, pentru
aşezarea arcurilor. Astfel, la obiectele de mobilă de dormit se folosesc ca suport traverse din sc îndură
de lemn, iar la scaune, fotolii şi altele, se folosesc ca suport, elemente de susţinere din benzi metalice,
sarme de oţel sau din chingi textile.

Fixarea arcurilor pe suport de lemn se realizează prin baterea scoabelor pe prima spiră aşezată pe
traversa de lemn, după ce în prealabil s-a aplicat de-a lungul traversei bucăţi

de sfoară, de stofă, de panză, prinse de lemn cu ţinte, pentru amortizarea zgomotelor ce se pot produce
de arcuri, în timpul folosirii obiectului de mobilă. Fiecare arc se fixează pe traversa de lemn cu 2 — 4
scoabe, în funcţie de diametrul arcului şi de lăţimea traversei.

Fixarea arcurilor pe suport din benzi metalice se realizează prin împletirea primei spire a arcului cu
benzile peste care se aşază şi prin legarea lor cu sarmă.
Fixarea arcurilor pe suport din sarmă de oţel se realizează prin simpla legare cu sfoară sau cu sarmă
moale, a primei spire a arcului cu sarmele de oţel respective.
Fixarea arcurilor pe suportul din chingi textile se realizează prin aşezarea arcului la încrucişarea a două
chingi şi prin coaserea primei spire a arcului, de aceste chingi, cu o sfoară din fire de canepă răsucită.
Coaserea se face în 4 ; 6 şi 8 locuri, in funcţie de mărimea arcului, astfel ca pe faţa superioară a chingii
sfoara să prindă arcul, iar pe partea inferioară a chingii, sfoara să treacă de la un loc la alt loc de prindere
a arcului .

înainte de aşezarea şi fixarea arcurilor pe suport, este necesar să se procedeze la sortarea şi pregătirea
arcurilor, la verificarea atentă a integrităţii şi rezistenţei elementelor de susţinere şi apoi să se
însemneze poziţia de fixare a arcurilor.
Sortarea arcurilor constă în alegerea acelora care sunt din acelaşi tip, de aceeaşi dimensiune,
îndepărtandu-se cele cu defecte sau neconforme, iar pregătirea arcurilor constă din apropierea sau
depărtarea spirelor, pentru ca arcurile să fie aduse la aceeaşi înălţime.

Aşezarea arcurilor pe suport pentru fixarea lor, indiferent de natura şi construcţia lui, se face astfel ca
poziţia nodurilor de pe spirele arcurilor să fie întotdeauna pe diagonală, faţă de direcţia elementelor de
susţinere . De asemenea, se va avea în vedere, ca distanţa dintre randurile arcurilor din apropierea
marginilor suportului sa fie mici în comparaţie cu cele de la mijloc, deoarece eforturile sint mai mari şi
mai frecvente spre marginea suportului în timpul folosirii obiectului de mobilă.
Legarea arcurilor este o operaţie tehnologică determinantă, prin care se asigură o bună rigidizare şi o
formă uniformă şi regulată a întregului sistem elastic al obiectului de mobilă, operaţie ce se realizează cu
ajutorul unor sfori de canepă sau in, care se fixează pe spirele arcului cu diferite tipuri de noduri. Odată
cu legarea arcurilor, se asigură şi tensiunea iniţială, necesară menţinerii lor în poziţie verticală cand sunt
supuse la eforturi, precum şi stabilitatea arcurilor într-o poziţie fixă, ca urmare a legăturilor executate pe
mai multe direcţii (longitudinal, transversal, în diagonală, între arcuri etc.).

a. Tipurile de noduri pentru legarea arcurilor. înainte dea se trece la legarea arcurilor, cu diferite tipuri
de noduri de fixare, se procedează la pregătirea sforilor, respectiv la croirea lor, care constă din
măsurarea lungimilor necesare pe direcţiile în care se face legarea arcurilor, la care se mai adaugă o
jumătate din lungime, necesară pentru executarea nodurilor.

Nodurile cele mai frecvent folosite la legarea arcurilor sunt :

-Nodul simplu , care se realizează printr-o înfăşurare a sforii în jurul arcului, capătul sforii trecand
întotdeauna spre dreapta sforii întinse. Pentru aceasta, cu o mană se ţine spira arcului, iar cu cealaltă
mană se întinde sfoara în partea opusă a spirei, pentru a se executa acelaşi nod simplu. Cu acest tip de
nod se reglează poziţia arcului, după ce s-a legat întregul rand de arcuri.
-Nodul cu înfăşurare sau nodul înfăşurat , care se realizează ca la nodul simplu, cu deosebirea că, după
înfăşurare, sfoara în loc să fie dusă înainte, se trece peste sfoara întinsă şi apoi pe sub spira arcului.
-Nodul cu înfăşurare dublă care se realizează prin adăugarea unei înfăşurări simple, simetrică cu cea
precedentă.Prin nodul înfăşurat şi prin cel cu înfăşurare dublă se obţine o fixare mai rezistentă a arcului
în comparaţie cu nodul simplu.
-Nodul obişnuit, respectiv nodul complet , care se realizează ca în cazul nodului înfăşurat, cu deosebirea
că după înfăşurare capătul sforii se introduce în bucla formată în jurul sarmei arcului.
Pentru a se obţine o legătură corect stransă, cu o mană se ţine partea întinsă a sforii, iar cu celaltă se
introduce capătul liber în buclă, după care se trage tare de acest capăt al sforii.
-Nodul dublu, care se realizează în cazul cand se leagă sfoara a doua cu prima sfoară, în scopul legării
definitive a arcului şi în cazul în care se face înnădirea sforilor pentru legarea arcurilor.

b. Procedee de legarea arcurilor. Ca procedee de legarea arcurilor folosite la lucrările de tapiţerie sunt
cele cu legătura în diagonală, cunoscută sub denumirea de procedeul german şi cele cu legătura
longitudinală, cunoscută sub denumirea de procedeul francez , care se realizează astfel:

1) La legătura în diagonală , arcurile fixate pe suport sunt legate longitudinal şi transversal cu cate două
sfori, trecute peste mijlocul arcurilor, după care sunt legate în diagonală cu o singură sfoară.

2) La legătura longitudinală , arcurile fixate pe suport sunt legate longitudinal şi transversal, tot cu cate
două sfori, după care se execută o legătură între arcuri, longitudinal şi transversal, cu o singură sfoară.
Legarea arcurilor cu sfoară, indiferent de procedeul ales, se face mai întai pe lăţimea obiectului de
tapiţat, apoi în lungime şi pe diagonală.
După. pregătirea sforilor de legare şi după alegerea procedeului de legare se poate trece la legarea
propriu-zisă a arcurilor.
Legarea arcurilor se începe dintr-o parte a ramei sistemului elastic, cu prima sfoară de legare (1). Sfoara
se fixează pe marginea de lemn a ramei, cu un cui poziţionat în axul fiecărui rand de arcuri, în jurul
cuiului făcandu-se un nod înfăşurat cu capătul sforii, după care cuiul este bătut cu ciocanul, pentru
ancorarea solidă a sforii. Cu celălalt capăt al sforii, după ce ea a fost întinsă, se face primul nod complet,
prin înfăşurarea sforii pe spira a 3-a a arcului, dinspre margine, după care sfoara se trece la spira a 4-a a
aceluiaşi arc, făcandu-se un nod simplu, diametral opus celui făcut la spira a 3-a. Apoi, sfoara se trece la
cel de al doilea arc, făcandu-se un nod simplu la penultima spiră şi apoi un nod diametral opus la ultima
spiră a aceluiaşi arc. Cu aceeaşi sfoară se continuă legarea arcurilor următoare, făcandu-se cate două
diametral opuse, numai pe ultimele spire ale arcurilor, pană se ajunge la penultimul arc, dinspre
marginea ramei opusă celei de la care s-a început legarea. Se continuă operaţia de legare a penultimului
şi ultimului arc, în mod invers ca la începutul legării, sfoara coborand gradat pe spire, după care capătul
ei se fixează cu nod înfăşurat pe cui bătut în ramă cu ciocanul.

La legarea arcurilor, la prima legătură de la primul arc şi ultima legătură de la ultimul arc executate pe
spire, se folosesc noduri obişnuite (complete), iar la legăturile de la restul spirelor se folosesc noduri
simple, pentru a se da posibilitatea de aliniere şi poziţionare corectă a arcurilor.
După legarea arcurilor cu prima sfoară se trece la legarea dublei respectiv, la legarea cu cea de a doua
sfoară (2), folosindu-se în acest caz nodul dublu , pentru fixarea definitivă a poziţiei arcurilor. La primul şi
ultimul arc din acelaşi rand de arcuri, legarea celei de a doua sfori se face pe a 4-a spiră şi apoi pe ultima
spiră, diametral opus celei anterioare.
Legarea transversală a arcurilor fiind terminată, se trece în mod asemănător la legarea longitudinală şi
apoi la legarea în diagonală sau intre arcuri, în funcţie de procedeul ales.

c. Fixarea ramei elastice de cant. La anumite obiecte de mobilă, cum sunt canapelele, fotoliile, divanele
etc., se prevede prin construcţie o ramă elastică, pentru crearea unui confort la aşezare şi odihnă, prin
realizarea unei elasticităţi a cantului de la obiectul de mobilă.
Rama elastică este executată dintr-o sarmă de oţel arc, de aceeaşi grosime cu cea a arcurilor, la
dimensiunile corespunzătoare a cantului mobilierului respectiv. în lipsa sarmei de oţel arc, se poate
folosi sarma rezultată de la desfăşurarea mai multor arcuri care au rezultat de la sortarea lor.
Fixarea ramei elastice pentru formarea cantului se face prin legarea acesteia de fiecare arc în parte,
situat la marginea sistemului elastic, margine ce urmează să devină o muchie elastică, legarea făcandu-
se, fie cu ajutorul unei sfori special tăiate în acest scop, fie cu capetele sforilor rămase libere de la
legarea arcurilor (3).