Modelajul incisivului central superior stâng

Pentru a realiza modelajul acestui dinte este necesară mai întâi alegerea
paralelipipedului din ghips adecvat, cu lungimea de 45mm.
Mai întâi vom proceda la împărţirea paralelipipedului de gips în coroană, rădăcină şi
soclu. Coroanei i se alocă 20 de mm din cei 45 ai paralelipipedului, rădăcinii 15 mm, iar
soclului 10 mm.

Fig.3.1 – Impărţirea paralelipipedului în coroană, rădăcină şi soclu şi orientarea

anatomică a feţelor

Dreapta ce separă porţiunea coroanei de proţiunea radiculară prefigurează viitoarea

linie de colet.
Trasarea se va face pe toate cele 4 laturi lungi ale paralelipipedului de gips,
consecutiv, cu ajutorul creionului şi a riglei. Atragem atenţia că este deosebit de importantă
păstrarea cotelor indicate, pentru a putea obţine în final o sculptură direct proporţională cu
dimensiunile anatomice reale ale dintelui.
După delimitarea celor trei zone se va proceda la notarea feţelor laterale, în ordine:
vestibulară, mezială, palatinală, distală. Laturile de 18mm vor fi cele vestibulo-palatinale. Pe
faţa vestibulară se va trasa o linie paralelă cu viitorul colet al dintelui, la 4 mm incizal de
acesta, ce indică convexitatea maximă a feţei coronare vestibulare.
Pe faţa palatinală se va trasa în mod similar o linie situată la 5 mm incizal faţă de linia
de colet, linie ce indică convexitatea maximă a feţei palatinale.
Apoi, pe faţa paralelipipedului opusă soclului, corespunzătoare viitoarei muchii
incizale, se va trasa o linie dreaptă, la 7 mm de muchia făcută cu faţa vestibulară şi încă o
linie paralelă cu aceasta, la 8 mm de muchia făcută cu faţa palatinală, astfel încât între cele
două drepte să fie o zonă lată de 2 mm.
Pe faţa mezială a paralelipipedului de gips, în porţiunea aferentă rădăcinii, se vor trasa
2 linii paralele, situate în interiorul paralelipipedului la 2 mm de marginile laturilor lungi ale
acestuia până la intâlnirea cu linia de colet.

Fig. 3.2 – Trasarea liniei ce indică convexitatea maximă a feţei coronare vestibulare

Fig. 3.3 – Trasarea liniei ce indică convexitatea maximă a feţei coronare palatinale

În continuare se vor uni vârfurile acestor două linii din urmă cu vârfurile liniilor
trasate pe feţele vestibulară şi palatinală cu ajutorul a două linii, dreaptă spre faţa vestibulară
şi convexă spre faţa palatinală.
Apoi, vârful liniei trasate pe faţa vestibulară se va uni cu vârful liniei trasate pe
muchia incizală şi situată mai aproape de faţa vestibulară cu ajutorul unei linii convexe.
Vârful liniei trasate pe faţa palatinală se va uni cu vârful liniei trasate pe muchia
incizală în apropierea feţei palatinale printr-o linie concavă. Similar se trasează cotele pa faţa
distală a paralelipipedului. În acest fel pe feţele proximale se conturează forma porţiunii
coronare dentare care va fi sculptată. Pentru a uşura modelajul, se recomandă haşurarea
suprafeţelor ce urmează să fie îndepărtate prin tăiere cu bisturiul.
Pentru a nu produce foarte mult praf de gips şi a nu-l inhala, se recomandă
scufundarea pentru câteva secunde a paralelipipedului de gips într-un bol cu apă înainte de
începerea sculpturii propriu-zise.

Fig. 3.4 – Trasarea cotelor corespunzătoare muchiei incizale şi feţelor proximale

Cu ajutorul bisturiului, prin tăiere din aproape în aproape, se îndepărtează ghipsul din
afara liniilor trasate anterior, până în vecinătatea conturului corono-radicular, urmărindu-se
realizarea unei suprafeţe plane în sens mezio-distal.
După îndepărtarea feţelor haşurate se procedează la trasarea cotelor corespunzătoare
feţei vestibulare.
Pe faţa vestibulară a paralelipipedului de gips, în porţiunea aferentă rădăcinii, se vor
trasa 2 linii paralele, situate în interiorul paralelipipedului, una la 3 mm de marginea distală şi
cealaltă la 2 mm de marginea mezială până la întâlnirea cu linia trasată la 4 mm incizal faţă
de linia de colet.

Fig. 3.5 – Aspectul paralelipipedului de ghips după sculptarea feţelor vestibulară şi palatinală
 Pe linia de colet cuprinsă între aceste două drepte va fi însemnat mijlocul, iar acesta se
va uni succesiv cu muchia vestibulo-mezială la 1 mm inferior de unghiul mezio-incizal şi cu
cea vestibulo-distală la 3mm inferior de unghil disto-incizal prin două linii concave.
Se procedează la fel pentru faţa palatinală, cu deosebirea că cele două linii paralelele
se vor trasa în porţiunea aferentă rădăcinii la 3 mm în înteriorul paralelipipedului faţă de
marginea distală şi la fel faţă de marginea mezială şi se vor prelungi până vor întâlni dreapta
trasată paralel cu coletul, la 5 mm incizal de acesta.

Fig. 3.6 – Trasarea cotelor pe faţa vestibulară

În sectorul coronar se trasează ca şi pe faţa vestibulară o linie semieliptică, care va

respecta acelaşi traseu (pleacă de la nivelul unghiului disto-incizal şi se termină la nivelul
unghiului mezio-incizal.
Apoi se trasează pe faţă vestibulară o linie descendentă în porţiunea coronară, care
porneşte de la 1 mm faţă de unghiul mezio-vestibular şi se termină la 3 mm de ungiul disto-
vestibular. Similar se trasează o linie pe faţa palatinală.

Fig. 3.6 – Trasarea cotelor pe faţa palatinală

 În sectorul coronar se trasează ca şi pe faţa vestibulară o linie semieliptică, care va
respecta acelaşi traseu (pleacă de la nivelul unghiului disto-incizal şi se termină la nivelul
unghiului mezio-incizal.
Apoi se trasează pe faţă vestibulară o linie descendentă în porţiunea coronară, care
porneşte de la 1 mm faţă de unghiul mezio-vestibular şi se termină la 3 mm de ungiul disto-
vestibular. Similar se trasează o linie pe faţa palatinală.
Se vor haşura porţiunile ce urmează să fie reduse prin tăiere cu bisturiul, se va
rescufunda paralelipipedul de gips câteva secunde în apă dacă este cazul şi se vor reduce
suprafeţele mezială, distală şi muchia incizală.

Fig. 3.7 – Aspectul cubului după reducerea vestibulară şi palatinală

Cu lama bisturiului se taie tot ce există în afara contururilor trasate. Se obţine

convergenţa spre radicular a feţelor proximale. În această etapă sunt schiţate contururile
coletelor pe vestibular şi palatinal.
În continuare se vor trasa pe feţele vestibulară şi palatinală ale paralelipipedului, în
porţiunea aferentă rădăcinii, câte două linii paralele între ele şi cu laturile lungi, situate la 3
mm în interiorul paralelipipedului, până la întâlnirea cu linia trasată la 4 mm incizal faţă de
linia de colet pentru faţa vestibulară, respectiv la 5 mm incizal faţa de linia de colet pentru
faţa palatinală.
De la aceste puncte, liniile nu vor mai fi paralele, ci uşor divergente, spre unghiurile
proximo-vestibulare şi proximo-palatinale.
Pe feţele mezială şi distală, se vor trasa similar linii la 2 mm de muchiile laterale în
porţiunea radiculară, iar în porţiunea coronară vor urmări conturul sculpturii din gips şi vor
converge în unghiul mezio-incizal, respectiv disto-incizal.
 Zonele de îndepărtat se vor haşura cu creionul şi vor fi sculptate cu bisturiul.

Fig. 3.8 – Trasarea muchiilor pe faţa palatinală în vederea reducerii

Fig. 3.9 – Trasarea muchiilor pe feţele proximale în vederea reducerii

Reducerea muchiilor laterale se execută cu bisturiul, de la marginea incizală spre

soclu, în 3 etape succesive: de la marginea incizală până la convexitatea maximă vestibulară
şi palatinală, de la aceasta până la colet şi de la colet până la soclu.
În continuare se va proceda la modelajul final, în concordanţă cu morfologia specifică
incisivului central superior.
Pentru sculptarea feţelor laterale bisturiul este ţinut în mână asemănător unui creion,
cu care se execută mişcări de translaţie în sens mezio-distal.
Este recomandabil să se acţioneze din aproape în aproape, pentru a nu reduce prea
mult una din feţele laterale.
Modelajul final va debuta cu porţiunea coronară a dintelui. Pe faţa vestibulară se
execută mişcarea de translaţie dinspre mezial spre distal, insistând ceva mai mult în 2/3
distale ale feţei deoarece trebuie să obţinem convexitatea maximă în 1/3 mezială.
 Se rotunjeşte apoi 1/3 cervicală şi se schiţează şanţurile ce delimitează lobii. Aceste
şanţuri sunt paralele, încep la marginea incizală şi se termină la baza treimii incizale a
coroanei, având forma unor “V”-uri deschise incizal.
Pentru obţinerea lor se fac uşoare crestături cu lama bisturiului, care apoi, sunt
nivelate prin mişcări de translaţie mezio-distală. Se rotunjeşte şi unghiul distal.
Pentru sculptura feţei palatinale este nevoie de un desen al crestelor marginale de
smalţ şi al cingulumului.

Fig. 3.10 – Modelajul final al feţei vestibulare Fig. 3.11 – Modelajul final al feţei

palatinale

Deasupra convexităţii maxime palatinale se schiţează un arc de cerc de la ale cărui

extremităţi pleacă câte o linie ce-l uneşte cu unghiurile incizale.
Cu lama bisturiului se realizează un şanţ în interiorul liniei trasate, atât mezial, cât şi
distal. Vârful bisturiului rămâne în contact permanent cu arcul de cerc schiţat anterior şi se
execută mişcări de translaţie mezio-distală până ce obţinem cingulum şi crestele marginale.
Volumul crestelor de smalţ descreşte de la cingulum spre incizal.
Feţele proximale nu au particularităţi de modelare, ele rezultă din modelarea feţelor
vestibulară şi palatinală.
Sculptura rădăcinii începe cu trasarea liniei de colet, care are următorul traiect:
convex vestibular şi palatinal şi concav mezial şi distal.
Convexitatea palatinală şi concavitatea distală sunt mai puţin accentuate în raport cu
cele de pe feţele corespondente. Rădăcina se obţine prin mişcări de tăiere şi răzuire, înclinată
distal, turtită uşor mezio-distal.