Alberto Manguel-Istoria Lecturii

Lui CRAIG STEPHENSON
„Ziua aceea ne-a adus laolalt\,

Soarta trebuie s\ fi fost inspirat\,
Mi-era capul numai la vremea de-afar\
}ie, la cea de din\untru.“
Dup\ ROBERT FROST

MUL}UM IRI
Pe parcursul celor [apte ani `n care am scris aceast\ carte, num\rul persoanelor
c\rora le datorez mul]umiri a crescut considerabil. Ideea `ntocmirii unei istorii a lec-
turii a `nceput odat\ cu `ncercarea de a scrie un eseu; Catherine Yolles a sugerat c\ tema
merit\ s\ fie tratat\ `ntr-o carte `ntreag\ – ì sunt recunosc\tor pentru `ncrederea ei.
Le mul]umesc editorilor mei: lui Louise Dennys, cea mai `ng\duitoare dintre ci-
titori, a c\rei prietenie mi-a fost un sprijin `nc\ de pe vremea Dic]ionarului locurilor
imaginare; lui Nan Graham, care mi-a fost al\turi `nc\ de la `nceput, sau lui Cour-
tenay Hodell, al c\rei entuziasm m-a `nso]it pân\ la sfâr[it; lui Philip Gwyn Jones,
ale c\rui `ncuraj\ri m-au ajutat s\ parcurg pasajele dificile.
Cu mult efort [i cu o `ndemânare demn\ de Sherlock Holmes, Gena Gorrell [i
Beverly Beetham Endersby au editat manuscrisul; ca de obicei, le adresez mul]umi-
rile mele. Paul Hodgson a proiectat cartea cu grij\ [i inteligen]\. Agen]ii mei, Jen-
nifer Barclay [i Bruce Westwood, au ]inut departe de u[a mea lupii, managerii bancari
[i agen]ii fiscali. Câ]iva prieteni au venit cu ni[te sugestii amabile – Marina Warner,
Giovanna Franci, Dee Fagin, Ana Becciú, Greg Gatenby, Carmen Criado, Stan
Persky, Simone Vauthier. Profesorul Amos Luzzato, profesorul Roch Lecours, M.
Hubert Meyer [i Fr. F.A. Black au acceptat cu generozitate s\ citeasc\ [i s\ corecteze
anumite capitole; gre[elile r\mase `mi apar]in numai mie. Sybel Ayse Tuzlac a dus
la bun sfâr[it o parte din cercetarea prealabil\. Le mul]umesc din inim\ biblioteca-
rilor care au dat de urma celor mai ciudate c\r]i [i au r\spuns cu r\bdare `ntreb\rilor
mele neacademice la Metro Toronto Reference Library, Robarts Library, Thomas
Fisher Rare Book Library – toate din Toronto – lui Bob Foley [i personalului
8 ALBERTO MANGUEL
bibliotecii de la Centrul Cultural din Banff, Bibliotecii Umaniste din Sélestat, Bi-
bliotecii Na]ionale din Paris, Bibliotecii Istorice a Ora[ului Paris, Bibliotecii Ame-
ricane din Paris, Bibliotecii Universitare din Strasbourg, Bibliotecii Municipale din
Colmar, Bibliotecii Huntington din Pasadena, California, Bibliotecii Ambrosiana din
Milano, Londra Library [i Bibliotecii Nazionale Marciana din Vene]ia. Doresc, de
asemenea, s\ le mul]umesc reprezentan]ilor Programului Maclean Hunter pentru Arte
[i Jurnalism, Centrului pentru Arte Baff [i Libr\riei Pages din Calgary, unde au fost
citite pentru prima oar\ fragmente din aceast\ carte.
Mi-ar fi fost imposibil s\ duc la bun sfâr[it aceast\ carte f\r\ asisten]a financiar\
din partea Consiliului de Arte din Ontario de dinainte de Milse Harris, a Consiliu-
lui Canadian, precum [i a fondului George Woodcock.
In memoriam Jonathan Warner, ale c\rui sprijin [i sfaturi `mi lipsesc tare mult.
CITITORULUI
„Cititul are o istorie.“

ROBERT DARNTON, The Kiss of Lamourette, 1990
„C\ci dorin]a de-a citi, ca [i toate celelalte dorin]e care

fr\mânt\ nefericitele noastre suflete, poate fi analizat\.“
VIRGINIA WOOLF, Sir Thomas Browne, 1923
„Dar cine va fi st\pânul? Scriitorul sau cititorul?“

DENIS DIDEROT, Jacques Fatalistul [i st\pânul s\u, 1796
ULTIM A PA GIN |
„Citi]i ca s\ tr\i]i.“
GUSTAVE FLAUBERT, Scrisoare c\tre Mlle de Chantepie, iunie 1857
Stânga sus: Musee d'Orsay, Paris. © foto R.M.N.; mijloc sus: Westfalisches Landesmuseum für Kunst
und Kulturgeschichte, Münster/R. Wakonigg. Dauerleihgabe der Gesellschaft für westfalische Kul-
turarbeit; dreapta sus: Museo S. Marco, Floren]a; foto Scala, Floren]a; stânga mijloc: Bayer.Staat-
sgemäldesammlungen – Schack-Galerie Munich; mijloc: Library of the Topkapi Sarayi Muzesi, Istanbul;
dreapta mijloc: Musée de Unterlinden, Colmar. Foto O. Zimmermann; stânga jos: Musée du Lou-
vre, Paris. © foto R.M.N; mijloc jos: reprodus prin bun\voin]a curatorilor, The National Gallery,
Londra (detaliu); dreapta jos: Öffentliche Bibliothek der Universität Basel.
ULTIM A PAGIN|
Cu o mân\ l\sat\ s\-i atârne moale pe lâng\ trup [i cu cealalt\ dus\ la

frunte, tân\rul Aristotel, a[ezat `ntr-un jil] capitonat, cu picioarele confor-
tabil `ncruci[ate, cite[te, relaxat, un sul desf\[urat `n poal\. ~ntr-un portret pic-
tat la cincisprezece secole dup\ moartea sa, poetul Virgiliu, cu turban [i barb\,
]inând cu mâna o pereche de ochelari pe nasul s\u osos, `ntoarce paginile
`nsemnate cu ro[u ale unui volum. A[ezat pe treapta lat\ a unei sc\ri, spriji-
nindu-[i u[or b\rbia cu mâna dreapt\, Sfântul Dominic e absorbit de cartea
pe care o ]ine desf\cut\ pe genunchi, nep\s\tor fa]\ de lume. Doi `ndr\gosti]i,
Paolo [i Francesca, se strâng unul `n altul sub un copac [i citesc un vers care-i
va duce `n mormânt: Paolo, ca [i Sfântul Dominic, `[i atinge b\rbia cu mâna;
Francesca ]ine cartea deschis\, marcând cu dou\ degete pagina la care nu vor
ajunge niciodat\. ~n drum spre [coala de medicin\, doi studen]i islamici din
secolul al doisprezecelea se opresc ca s\ consulte un pasaj dintr-una din c\r]ile
pe care le duc cu ei. Ar\tând cu degetul spre pagina din dreapta a unei c\r]i
deschise pe genunchiul lui, pruncul Iisus le explic\ ceea ce cite[te b\trânilor
din Templu, `n timp ce ace[tia, uimi]i [i ne`ncrez\tori, `ntorc zadarnic paginile
exemplarelor lor `n c\utarea unui contraargument.
Frumoas\ ca atunci când era vie, urm\rit\ de privirile atente ale unui câine
de salon, nobila milanez\ Valentina Balbiani frunz\re[te paginile unei c\r]i de
marmur\, pe lespedea unui mormânt pe care se afl\ sculptat\, `n basorelief,
imaginea trupului ei vl\guit. Departe de ora[ul aglomerat, `n nisip [i printre pie-
tre `ncinse, Sfântul Ieronim, precum un b\trân navetist `n a[teptarea trenului,
14 A L B E R T O M A N G U E L
De la stânga la dreapta, de sus `n jos: Un poet mogul, de Muhamad Ali; biblioteca Templului Haeinsa
din Coreea; Izaak Walton, de un artist englez anonim din secolul al optsprezecelea; Maria Magdalena,
de Emmanuel Benner; Dickens sus]inând o lectur\; un tân\r pe cheiurile Parisului.
cite[te un manuscris de dimensiunea unui tabloid `n timp ce, `ntr-un col], un

leu tol\nit `l ascult\. Marele c\rturar umanist Desiderius Erasmus ì `mp\rt\[e[te
prietenului s\u Gilbert Cousin o glum\ din cartea pe care tocmai o cite[te, des-
chis\ pe un pupitru din fa]a lui. ~ngenuncheat printre flori de leandru, un poet
indian din secolul al [aptesprezecelea `[i mângâie barba `n timp ce reflecteaz\ asu-
pra versurilor pe care tocmai le-a citit cu voce tare, ca s\ le p\trund\ `ntreaga sa-
voare, strângând cartea cu leg\tur\ pre]ioas\ `n mâna stâng\. ~n picioare, `n fa]a
unui [ir lung de rafturi grosolan cioplite, un c\lug\r coreean scoate una dintre
cele optzeci de mii de t\bli]e de lemn din care e compus\ Tripitaka Koreana, veche
ISTORIA LECTURII 15
De la stânga la dreapta: O mam\ `nv\]ându-[i copilul s\ citeasc\, de Gerard teer Boch; Jorge Luis
Borges, de Eduardo Comesaña; o scen\ `n p\dure, de Hans Toma.
de [apte secole, pe care o ]ine apoi ridicat\ `n fa]a ochilor, citind cu aten]ie, `n
t\cere. ~NVA}| S| FII T|CUT e sfatul dat de autorul anonim al vitraliului
ce `nf\]i[eaz\ portretul pescarului [i eseistului Izaac Walton citind dintr-o c\rti-
cic\, pe malul râului Itchen, lâng\ Catedrala Winchester.
Goal\-pu[c\, o Marie Magdalen\ bine coafat\, care nu pare s\ se c\iasc\,
e `ntins\ pe o pânz\ desf\[urat\ pe-o stânc\, `n s\lb\ticie, citind un mare
volum ilustrat. F\când uz de talentul s\u actoricesc, Charles Dickens ]ine `n
fa]\ un exemplar al unuia dintre romanele sale, din care urmeaz\ s\ citeasc\
`n fa]a unui public entuziast. Aplecat peste unul dintre parapetele de piatr\
de deasupra Senei, un tân\r e adâncit `n lectura unei c\r]i (ce carte e?) pe care
o ]ine deschis\ `n fa]a lui. Iritat\ sau doar plictisit\, o mam\ ì ]ine cartea fiu-
lui ei ro[covan, care `ncearc\ s\ urm\reasc\ cuvintele, cu mâna dreapt\ pe
pagin\. Jorge Luis Borges, orb, strânge din ochi ca s\ aud\ mai bine cuvin-
tele unui cititor nev\zut. ~ntr-o p\dure pestri]\, a[ezat pe un trunchi acope-
rit de mu[chi, un b\iat ]ine cu amândou\ mâinile o c\rticic\ din care cite[te
`ntr-o t\cere blând\, st\pân al timpului [i al spa]iului.
To]i ace[tia sunt cititori, iar gesturile lor, m\iestria lor, pl\cerea, respon-
sabilitatea [i puterea care decurg din citit sunt identice cu ale mele.
Nu sunt singur.
Am descoperit, pentru prima oar\, c\ pot citi la vârsta de patru ani.

V\zusem de nenum\rate ori literele despre care [tiam (pentru c\ a[a mi se spu-
sese) c\ denumeau imaginile sub care se aflau. Mi-am dat seama c\ b\iatul
desenat cu linii groase [i negre, `mbr\cat `n pantaloni scur]i, ro[ii, [i c\ma[\
verde (aceea[i pânz\ ro[ie [i verde din care erau croite toate imaginile din
carte: câini, pisici, copaci [i mame `nalte [i sub]iri), se reg\sea cumva, `n
acela[i timp, `n contururile negre [i riguroase de sub el, ca [i cum trupul lui
ar fi fost dezmembrat `n trei elemente precise: bra]ul [i torsul, b; capul t\iat,
perfect rotund, o; [i picioarele l\lâi, atârnând, y (boy – „b\iat“ `n limba en-
glez\). Am desenat doi ochi [i un zâmbet pe fa]a rotund\ [i am umplut cer-
cul gol al torsului. Dar acolo era mai mult: [tiam c\, pe lâng\ faptul c\ figurile
acelea corespundeau b\iatului de deasupra lor, ele puteau s\-mi spun\ cu pre-
cizie ce f\cea b\iatul, ale c\rui bra]e erau r\[chirate, iar picioarele, dep\rtate
unul de altul. B\iatul alearg\, sugereaz\ imaginile. Nu s\rea, cum m-a[ fi
putut gândi, nu pretindea c\ ar fi fost `nghe]at pe loc, nici nu juca un joc ale
c\rui reguli [i scop `mi erau necunoscute. B\iatul alearg\.
{i totu[i aceste revela]ii erau acte obi[nuite de invocare, mai pu]in inte-
resante, pentru c\ altcineva le `ndeplinise `n locul meu. Alt cititor – bona mea,
probabil – explicase figurile [i, acum, de fiecare dat\ când paginile se deschi-
deau la imaginea b\iatului exuberant, eu [tiam ce `nseamn\ figurile de sub el.
Aflam o pl\cere `n asta, dar din ce `n ce mai seac\. Lipsea elementul surpriz\.
Apoi, `ntr-o zi, de la geamul unei ma[ini (nu-mi amintesc acum destina]ia
respectivei c\l\torii), am z\rit un panou undeva, la marginea [oselei. Nu
aveam cum s\ m\ uit la el prea mult\ vreme; se poate ca ma[ina s\ fi oprit
pentru un moment, se poate s\ fi `ncetinit `ndeajuns cât s\ v\d, mari [i vagi,
ni[te forme asem\n\toare celor din cartea mea, dar pe care nu le mai v\zusem
niciodat\ pân\ atunci. {i totu[i, dintr-odat\, am [tiut ce reprezint\; le-am
auzit `n cap, liniile negre [i spa]iile albe s-au metamorfozat `ntr-o realitate
solid\, sonor\, purt\toare de sens. Eu `nsumi realizasem toate astea. Nimeni
altcineva nu f\cuse vr\ji `n locul meu. Eu [i aceste forme ne g\seam fa]\ `n
fa]\, `ntr-un dialog t\cut, plin de respect. Din moment ce puteam transforma
ni[te simple linii `ntr-o realitate vie, eram atotputernic. Puteam citi.
Nu mai [tiu care era cuvântul de pe panoul de odinioar\ (parc\ `mi amin-
tesc vag de un cuvânt cu mai mul]i de „A“ `n el), dar [tiu c\ atunci am reu[it
ISTORIA LECTURII 17
Un exemplu de Chia-ku-wen sau „scriitur\ pe os [i

scoic\“, pe o carapace de broasc\ ]estoas\, cca
1300–1100 `.Hr.
s\ `n]eleg ceva la care `nainte puteam doar s\ privesc, iar aceast\ impresie
r\mâne tot atât de vie ast\zi pe cât trebuie s\ fi fost atunci. Era ca [i cum a[
fi dobândit un sim] cu totul nou, astfel `ncât, acum, anumite lucruri nu mai
erau alc\tuite doar din ceea ce ochii mei puteau vedea, urechile mele puteau
auzi, limba mea putea gusta, nasul meu putea mirosi, degetele mele puteau
pip\i, ci [i din ceva ce trupul meu putea descifra, traduce, da glas, citi.
Cititorii de c\r]i, `n a c\ror familie intrasem pe ne[tiute (`ntotdeauna
avem impresia c\ suntem cei dintâi care descoper\ ceva anume [i c\ fiecare
experien]\, `ncepând cu na[terea [i sfâr[ind cu moartea, e `nsp\imânt\tor de
unic\), extind sau concentreaz\ o func]ie comun\ nou\, tuturor. Citirea li-
terelor de pe o pagin\ nu este decât una dintre multiplele `nf\]i[\ri ale aces-
teia. Astronomul care cite[te o hart\ a stelelor ce nu mai exist\ de mult\
vreme; arhitectul japonez care cite[te terenul pe care urmeaz\ s\ se constru-
iasc\ o cas\, astfel `ncât s-o fereasc\ de for]ele rele; zoologul care cite[te ur-
mele animalelor `n p\dure; juc\torul de c\r]i care cite[te gesturile partenerului,
`nainte de a pune pe mas\ cartea câ[tig\toare; dansatorul care cite[te
`nsemn\rile coregrafului [i publicul care cite[te mi[c\rile dansatorului pe
scen\; ]es\torul care cite[te desenul complicat al unui covor pe cale s\ fie
]esut; cânt\re]ul la org\ care cite[te diferite niveluri simultane ale muzicii
orchestrate pe [time; p\rintele care cite[te pe fa]a copilului semnele bucu-
riei, fricii sau uimirii; ghicitorul chinez care cite[te formele ancestrale pe ca-
rapacea unei broa[te ]estoase; `ndr\gostitul care cite[te noaptea trupul iubitei
sale pe sub cear[afuri; psihiatrul care-i ajut\ pe pacien]i s\-[i citeasc\ visele con-
fuze; pescarul din Hawaii care cite[te curen]ii oceanici prin simpla scufun-
dare a mâinii `n ap\; ]\ranul care cite[te vremea pe cer – to]i `mp\rt\[esc cu
cititorii de c\r]i abilitatea de-a descifra [i interpreta semne. Unele dintre
aceste citiri sunt mai nuan]ate, pentru c\ se [tie c\ ceea ce e citit a fost creat
tocmai `n acest scop de c\tre alte fiin]e omene[ti – notele muzicale sau sem-
nele de circula]ie, de exemplu – sau de c\tre zei – carapacea broa[tei ]estoase,
cerul nop]ii. Altele depind de noroc.
{i totu[i, `n fiecare dintre respectivele cazuri, cititorul este acela care per-
cepe sensul; cititorul atribuie sau recunoa[te obiectului, locului sau evenimen-
tului o anumit\ citire posibil\; cititorul e acela care trebuie s\ dea sens unui
sistem de semne, iar apoi s\-l descifreze. Noi to]i ne citim pe noi `n[ine [i citim
lumea din jurul nostru pentru a percepe dintr-o privire ce suntem [i unde sun-
tem. Citim ca s\ `n]elegem ori ca s\ `ncepem s\ `n]elegem. Nu avem cum s\
nu citim. Cititul, aproape `n aceea[i m\sur\ ca respira]ia, este o func]ie vital\.
N-am `nv\]at s\ scriu decât mult mai târziu, la [apte ani. A[ fi putut tr\i,
probabil, f\r\ s\ scriu. Nu cred `ns\ c\ a[ fi putut tr\i f\r\ s\ citesc. Cititul – am
descoperit – vine `naintea scrisului. O societate poate exista – multe exist\ –
f\r\ scris1, dar nicio societate nu poate exista f\r\ citit. Conform etnologu-
lui Philippe Descola2, societ\]ile care nu folosesc scrierea percep liniar tim-
pul, pe când `n societ\]ile cu [tiin]\ de carte acesta e perceput ca o acumulare;
ambele tipuri de societ\]i se mi[c\ `n astfel de scheme temporale diferite, dar
la fel de complexe, prin citirea mul]imii de semne pe care le ofer\ lumea.
Chiar [i `n societ\]ile care refuz\ s\ `nregistreze trecerea lor prin lume, citi-
tul preced\ scrierea; cel care vrea s\ fie scriitor trebuie s\ se priceap\ s\ re-
cunoasc\ [i s\ descifreze sistemul social de semne `nainte de a le a[terne pe
hârtie. Pentru cele mai multe societ\]i cu [tiin]\ de carte – pentru Islam, pen-
tru societ\]ile evreie[ti [i cre[tine, precum cea `n care tr\iesc [i eu, pentru
ISTORIA LECTURII 19
vechii maia[i, pentru vastele culturi budiste – cititul se afl\ la originea con-
tractului social; a `nv\]a s\ citesc a fost ritualul meu de trecere.
~ndat\ ce am `nv\]at s\ citesc literele, am citit totul: c\r]i, dar [i anun]uri,
reclame, `nscrisul m\runt de pe dosul biletelor de tramvai, scrisori f\cute co-
colo[ `n co[ul de gunoi, ziare sp\l\cite prinse sub banc\ `n parc, graffiti, ul-
tima copert\ a revistelor ]inute `n mân\ de al]i cititori `n autobuz. Când am
aflat c\ Cervantes, dând curs dorin]ei nebune de a citi, lectura „chiar [i
buc\]ele de hârtie rupt\ de pe strad\“3, am [tiut exact ce-l `mboldea s\ sco-
toceasc\ a[a `n gunoaie. Aceast\ adulare a c\r]ii (pe sul, pe hârtie sau pe ecran)
este una dintre dogmele unei societ\]i cu [tiin]\ de carte. Islamul duce ideea
chiar mai departe: Coranul nu este doar una dintre crea]iile lui Dumnezeu,
ci [i unul dintre atributele lui, precum omniprezen]a sau compasiunea Lui.
Primele mele experien]e au fost prin intermediul c\r]ilor. Mai târziu `n
via]\, când d\deam peste un eveniment sau o `mprejurare sau un personaj
asem\n\tor celor despre care citisem, aveam, de obicei, o senza]ie de déjà vu
u[or surprinz\toare [i deopotriv\ dezam\gitoare, pentru c\ `mi imaginam
c\ ceea ce avea loc `n acel moment mi se `ntâmplase deja `n cuvinte, fusese
deja numit. Cel mai vechi text ebraic de gândire sistematic\, speculativ\, care
s-a p\strat – Sefer Yezirah, scris cândva prin secolul al [aselea – sus]ine c\
Dumnezeu a creat lumea prin mijlocirea a treizeci [i dou\ de c\i secrete ale
`n]elepciunii, zece Sefirot-uri sau numere [i dou\zeci [i dou\ de litere4. Din
Sefirot-uri au fost create toate lucrurile abstracte; din cele dou\zeci [i dou\ de
litere au fost create toate fiin]ele reale din cele trei straturi ale cosmosului –
lumea, timpul [i trupul omenesc. ~n tradi]ia iudeo-cre[tin\, universul este
imaginat ca o Carte scris\, alc\tuit\ din numere [i litere; cheia `n]elegerii uni-
versului st\ `n iscusin]a noastr\ de a le citi corect [i de a st\pâni felul `n care
se combin\; prin asemenea ac]iuni `nv\]\m s\ d\m via]\ unei p\r]i din acest
text colosal, imitându-ne astfel Creatorul. (Conform unei legende din seco-
lul al patrulea, `n]elep]ii talmudici Hanani [i Hoshaiah studiau o dat\ pe
s\pt\mân\ Sefer Yezirah [i, prin combina]ia adecvat\ de litere, d\deau na[tere
unui vi]el de trei ani, pe care `l serveau apoi la cin\.)
Pentru mine, c\r]ile erau transcrieri sau glose ale acelei colosale C\r]i.
Miguel de Unamuno5 vorbe[te, `ntr-un sonet, despre Timp, al c\rui izvor se
afl\ `n viitor; via]a mea de cititor mi-a dat o impresie similar\ de navigare
O pagin\ din textul cabalistic Pa’amon ve-Rimmon, tip\rit `n Amsterdam `n 1708,
`nf\]i[ând cele zece Sefirot-uri.
ISTORIA LECTURII 21
`mpotriva curentului, impresia c\ tr\iam ceea ce citisem. Strada din fa]a casei
era plin\ de oameni r\ut\cio[i, care-[i vedeau de treburile lor obscure.
De[ertul, care se `ntindea nu departe de casa noastr\ din Tel Aviv, unde am
tr\it pân\ la vârsta de [ase ani, era minunat, pentru c\ [tiam c\ exista un Ora[
de Alam\ `ngropat sub nisipurile lui, chiar de cealalt\ parte a drumului as-
faltat. Jeleul era o substan]\ misterioas\ pe care n-o v\zusem niciodat\, dar
despre a c\rei existen]\ [tiam din c\r]ile lui Enid Blyton, [i care nu s-a ridi-
cat niciodat\, nici când l-am gustat, pân\ la urm\, la calitatea acelei ambro-
zii literare. I-am scris bunicii mele de departe, plângându-m\ de vreun necaz
minor [i gândindu-m\ c\ ea ar putea fi sursa aceleia[i magnifice libert\]i pe
care o gustau orfanii din c\r]i, atunci când descopereau rude de mult\ vreme
pierdute; `n loc s\ m\ scape de necazuri, ea a trimis scrisoarea p\rin]ilor mei,
care au g\sit vag amuzante lament\rile mele. Credeam `n vr\jitorie [i eram
sigur c\, `ntr-o bun\ zi, aveau s\ mi se `ndeplineasc\ trei dorin]e, pe care
nenum\rate pove[ti m\ `nv\]aser\ cum s\ nu le irosesc. M-am preg\tit pen-
tru `ntâlniri cu stafii, cu moartea, cu animale vorbitoare, cu b\t\lii; am f\cut
planuri complicate de c\l\torie c\tre aventuroasele insule unde Sinbad urma
s\ devin\ prietenul meu de suflet. Abia când am atins pentru prima oar\ tru-
pul iubitei mele, mul]i ani mai târziu, mi-am dat seama c\ s-ar putea ca,
uneori, literatura s\ nu fie la `n\l]imea faptului `n sine.
Eseistul canadian Stan Persky mi-a spus odat\ c\ „pentru cititori, trebuie
s\ existe un milion de autobiografii“, de vreme ce ni se pare c\ g\sim, `n c\r-
]ile pe care le citim, urme ale vie]ilor noastre. „S\ transcriem impresiile pe
care le dobândim citind Hamlet an de an“, remarc\ Virginia Woolf, „ar `n-
semna practic s\ ne scriem autobiografia, pentru c\, cu cât [tim mai multe
despre via]\, cu atât mai multe ne deslu[e[te Shakespeare din ceea ce [tim.“6
Pentru mine a fost oarecum diferit. Dac\ admitem despre c\r]i c\ sunt au-
tobiografii, atunci ele sunt ca atare `nainte s\ ]i se `ntâmple ceva, iar eu am
recunoscut `ntâmpl\ri despre care citisem `nainte `n opera lui H.G. Wells, `n
Alice `n }ara Minunilor, `n lacrimogenul Cuore al lui Edmondo de Amicis,
`n aventurile lui Bomba, b\iatul din jungl\. Sartre, `n memoriile sale, m\rtu-
rise[te cam aceea[i experien]\. Comparând flora [i fauna descoperite `n pa-
ginile Enciclopediei Larousse cu omoloagele lor din Jardin du Luxembourg,
el constat\ c\ „la gr\dina zoologic\, maimu]ele erau mai pu]in maimu]e, la
Jardin du Luxembourg, oamenii erau mai pu]in oameni. Platonician prin

condi]ie, mergeam de la cunoa[tere la obiectul s\u, g\seam ideilor mai mult\
realitate decât lucrurilor, fiindc\ ele mi se ofereau mai `ntâi [i fiindc\ se ofe-
reau ca lucruri. ~n c\r]i am luat contact cu universul: asimilat, clasat, etiche-
tat, gândit, `nc\ formidabil“.7
Cititul mi-a oferit o scuz\ pentru izolare sau, probabil, a dat un sens
izol\rii ce-mi fusese impus\, deoarece, pe durata copil\riei mele, dup\ ce
ne-am `ntors `n Argentina `n 1955, am tr\it departe de restul familiei, `n grija
unei bone, `ntr-o arip\ separat\ a casei. Pe atunci, locul meu favorit pentru
citit era pe podeaua camerei mele, culcat pe burt\, cu picioarele ghemuite
sub un scaun. Dup\ aceea, noaptea târziu, patul devenea cel mai sigur [i mai
retras loc de lectur\, `n acea zon\ zon\ nebuloas\ dintre trezie [i somn. Nu-mi
amintesc s\ m\ fi sim]it vreodat\ singur; de fapt, `n rarele ocazii când am
`ntâlnit al]i copii, jocurile [i discu]iile lor mi s-au p\rut mult mai pu]in in-
teresante decât aventurile [i dialogurile pe care le-am citit `n c\r]ile mele. Psi-
hologul James Hillman afirm\ c\ aceia care au citit pove[ti sau c\rora li s-au
citit pove[ti `n copil\rie „sunt `ntr-o form\ mai bun\ [i au o perspectiv\ mai
bun\ decât cei care trebuie s\ fie familiariza]i cu povestea.[…] Cunoa[terea
timpurie a vie]ii constituie deja o perspectiv\ asupra vie]ii“. Pentru Hillman,
primele lecturi devin „ceva tr\it [i ceva sim]it, un model prin care sufletul se
g\se[te pe sine `n via]\“.8 La aceste lecturi, [i din acest motiv, m-am `ntors iar
[i iar [i `nc\ m\ `ntorc.
Pentru c\ tat\l meu era `n serviciul diplomatic, am c\l\torit foarte mult;
c\r]ile mi-au oferit o cas\ permanent\, una `n care puteam locui exact cum
voiam, `n orice moment, indiferent de cât de ciudat\ era `nc\perea `n care tre-
buia s\ dorm sau de cât de ne`n]eles erau vocile de dincolo de u[a mea. Noap-
tea aprindeam deseori lampa de la capul patului, `n vreme ce bona fie `[i vedea
de lucru la ma[ina electric\ de tricotat, fie dormea sfor\ind `n patul de lâng\
al meu, [i `ncercam s\ ajung la sfâr[itul c\r]ii pe care o citeam [i, `n acela[i
timp, s\ amân cât mai mult posibil sfâr[itul, reluând câteva pagini, c\utând un
pasaj care-mi pl\cuse, verificând detalii care b\nuiam c\ `mi sc\paser\.
Nu am vorbit niciodat\ cu nimeni despre lecturile mele; nevoia de-a
`mp\rt\[i a venit dup\ aceea. Pe atunci eram un egoist de rangul `ntâi [i m\
identificam, pe de-a `ntregul, cu versurile lui Stevenson:
ISTORIA LECTURII 23
„Aceasta era lumea [i eu eram rege;

Pentru mine veneau albinele s\ cânte,
Pentru mine zburau rândunelele.“9
Fiecare carte era o lume `n sine, `n care `mi g\seam refugiul. Cu toate c\
m\ [tiam incapabil s\ n\scocesc pove[ti asemenea celor scrise de autorii mei
prefera]i, sim]eam c\, adesea, p\rerile mele coincideau cu ale lor [i (ca s\ fo-
losesc expresia lui Montaigne) „m-am obi[nuit s\ r\mân `n urm\, murmurând
«A[a e»“.10 Mai târziu am reu[it s\ m\ disociez de fic]iunea lor; dar `n pe-
rioada copil\riei [i, apoi, pân\ târziu `n adolescen]\, ceea ce `mi spunea car-
tea, oricât de fantastic ar fi fost, era adev\rat `n momentul lecturii, tot atât
de tangibil ca [i materia din care cartea `ns\[i era f\cut\. Walter Benjamin des-
crie o experien]\ similar\. „Ce au fost primele c\r]i citite pentru mine – ca
s\-mi amintesc asta, ar trebui ca mai `ntâi s\ uit toate celelalte `nv\]\turi ale
c\r]ilor. E sigur c\ tot ceea ce [tiu despre astea ast\zi se bazeaz\ pe recepti-
vitatea cu care m\ deschideam eu `nsumi c\r]ilor; dar dac\ acum con]inutul,
tema [i subiectul sunt exterioare c\r]ii, mai `nainte acestea ì apar]ineau ex-
clusiv [i `n `ntregime, nefiind cu nimic mai externe [i independente decât
sunt ast\zi num\rul de pagini sau hârtia pe care este tip\rit\ lucrarea. Lumea
care se releva ea `ns\[i `n carte [i cartea `ns\[i nu trebuia, cu niciun pre], s\
fie desp\r]ite. Astfel, fiecare carte era `nso]it\ de substan]a, de lumea pe care
le descria. La rândul lor, aceast\ substan]\ [i aceast\ lume transfigurau fiecare
parte a c\r]ii. Ardeau `n\untrul ei, r\zb\teau ca flac\ra de-acolo; nu se limi-
tau la ilustra]ii [i la coperte, se fixaser\ `n titlurile capitolelor [i `n literele mari
de la `nceputul acestora, `n paragrafe [i coloane. Nu citeai c\r]ile trecându-]i
ochii peste ele; `]i g\seai s\la[, te cantonai `ntre rândurile lor [i, deschizându-le
iar dup\ o vreme, erai surprins s\ reg\se[ti locul unde z\bovise[i cândva.“11
Mai târziu, ca adolescent, `n biblioteca `n mare parte nefolosit\ a tat\lui
meu din Buenos Aires (`[i instruise secretara s\ completeze biblioteca, iar
aceasta cump\rase c\r]i la metru [i le trimisese apoi s\ fie legate [i t\iate dup\
`n\l]imea rafturilor, astfel c\ titlurile din partea de sus a paginilor c\zuser\
deseori la t\iere [i, uneori, lipseau chiar [i primele rânduri) am f\cut alt\ des-
coperire. Am `nceput s\ caut, `n imensa enciclopedie spaniol\ Espasa-Calpe,
articolele despre care, `ntr-un fel sau altul, `mi inchipuiam c\ se refer\ la sex:
„Masturbare“, „Penis“, „Vagin“, „Sifilis“, „Prostitu]ie“. Eram `ntotdeauna

singur `n bibliotec\, de vreme ce tata o folosea doar `n rarele ocazii când tre-
buia s\ se-ntâlneasc\ cu cineva acas\ mai degrab\ decât la el la birou. Aveam
doisprezece sau treisprezece ani; [edeam ghemuit `ntr-unul din fotoliile ace-
lea mari, cufundat `n lectura unui articol despre efectele devastatoare ale go-
noreei, când a intrat tata [i s-a a[ezat la biroul lui. Pentru o clip\ am fost
`nsp\imântat c\ va observa ce anume citesc, dar apoi mi-am dat seama c\ ni-
meni – nici m\car tat\l meu, [ezând doar la câ]iva pa[i de mine – nu putea
intra `n spa]iul lecturii mele, nu-[i putea da seama cu ce lucruri obscene m\
familiariza cartea pe care o ]ineam `n mâini, sau c\ doar eu `nsumi, prin pro-
pria voin]\, pot permite cuiva s\ afle. Micul miracol a fost unul mut, [tiut doar
de mine. Am terminat articolul despre gonoree mai degrab\ triumf\tor decât
[ocat. Ceva mai târziu, `n aceea[i bibliotec\, pentru a-mi completa educa]ia
sexual\, am citit Conformistul lui Alberto Moravia, Stricata lui Guy Des
Cars, Peyton Place a lui Grace Metalious, Main Street a lui Sinclair Lewis [i
Lolita lui Vladimir Nabokov.
Numai eu am hot\rât ce am citit [i ce urma s\ citesc sau ce c\r]i s\-mi
aleg din acele libr\rii de mult disp\rute din Tel Aviv, din Cipru, din Gar-
misch-Partenkirchen, din Paris, din Buenos Aires. De multe ori am ales c\r-
]ile dup\ coperte. Au fost momente pe care mi le amintesc chiar [i acum: de
exemplu, v\zând supracopertele mate ale seriei Rainbow Classics (oferite de
World Publishing Company din Cleveland, Ohio) [i fiind `ncântat de leg\tura
imprimat\ de sub ele, am ie[it pe u[a libr\riei cu Hans Brinker sau Patinele
de argint (care nu mi-au pl\cut [i pe care nu le-am terminat niciodat\ de citit),
Little Women [i Huckleberry Finn. Toate aveau introduceri de May Lamber-
ton Becker, intitulate „Cum s-a scris aceast\ carte“, iar asemenea bârfe `nc\
mi se par a fi unul dintre cele mai atr\g\toare moduri de a vorbi despre c\r]i.
„Astfel, `ntr-o diminea]\ rece de septembrie, `n 1880, cu o ploaie sco]ian\
care izbea `n ferestre, Stevenson s-a tras mai aproape de foc [i a `nceput s\
scrie“, gl\suie[te introducerea lui Becker la Insula comorii. Acea ploaie [i acel
foc m-au `nso]it pe tot parcursul c\r]ii.
Din Cipru, unde vaporul nostru a sta]ionat timp de câteva zile, `mi amin-
tesc de o libr\rie a c\rei vitrin\ te `mbia cu copertele viu colorate ale poves-
tirilor cu Noddy sau de pl\cerea de a-]i imagina cum s\ construie[ti o cas\
ISTORIA LECTURII 25
al\turi de Noddy, folosindu-te de cuburile desenate pe pagin\. (Ceva mai târ-

ziu, f\r\ niciun fel de ru[ine, am savurat pove[tile din seriile The Wishing
Chair ale lui Enid Blyton, despre care nu [tiam atunci c\ librarii englezi le
catalogaser\ drept „sexiste [i snoabe“.) ~n Buenos Aires am descoperit seriile
de c\r]i de joc Robin Hood, cu portretul fiec\rui erou desenat cu o tu[\ nea-
gr\ [i groas\ pe fondul g\lbui; tot aici am citit aventurile cu pira]i ale lui
Emilio Salgari – Tigrii Malaysiei – [i romanele lui Jules Verne [i Misterul lui
Edwin Drood de Dickens. Nu-mi amintesc s\ fi citit vreodat\ textele de pe
coperta din spate ca s\ aflu despre ce era vorba `n carte; nu [tiu dac\ vreuna
dintre c\r]ile copil\riei mele avea a[a ceva.
Cred c\ citeam `n cel pu]in dou\ moduri. Pe de-o parte, urm\ream cu res-
pira]ia t\iat\ evenimentele [i personajele, f\r\ s\ m\ opresc ca s\ acord aten]ie
detaliilor, ritmul accelerat al lecturii proiectând povestea dincolo de ultima
pagin\ – ca atunci când am citit Rider Haggard, Odiseea, Conan Doyle [i c\r-
]ile autorului aceluia german de povestiri despre Vestul S\lbatic, Karl May.
Pe de alt\ parte, explorând cu cea mai mare aten]ie, scrutând textul pentru
a-i `n]elege sensul ascuns, g\sind pl\cere `n chiar sunetul cuvintelor sau `n co-
durile pe care cuvintele nu vor s\ le dest\inuie, sau `n ceea ce b\nuiam c\ ar
fi fost t\inuit, adânc, chiar `n povestire, ceva mult prea `ngrozitor sau prea
minunat ca s\ poat\ fi dezv\luit. Acest al doilea fel de lectur\ – care `mpru-
muta ceva din particularit\]ile lecturii romanelor poli]iste – l-am descoperit
citindu-i pe Lewis Carroll, pe Dante, pe Kipling, pe Borges. Citeam [i din per-
spectiva a ceea ce gândeam c\ se presupune a fi o carte (etichetat\ de autor, de
editor, de un alt cititor). La doisprezece ani am citit „Drama la vân\toare“ a lui
Cehov `ntr-o colec]ie de romane poli]iste [i, crezând c\ Cehov este un scriitor
rus de thrillere, am citit „Doamna cu c\]elul“ ca [i cum ar fi fost scris\ de un rival
al lui Conan Doyle – [i mi-a pl\cut, de[i i-am considerat intriga cam sub]iric\.
Cam din aceea[i perspectiv\, Samuel Butler poveste[te despre un anume Wil-
liam Sefton Moorhouse, care „`[i `nchipuia c\ se convertise la cre[tinism citind
Anatomia melancoliei de Burton, pe care, la recomandarea unui prieten, o con-
fundase, din gre[eal\, cu Analogia lui Butler. Numai c\ `l l\sase foarte nedu-
merit“.12 ~ntr-o povestire publicat\ `n 1940, Borges sugereaz\ c\ citirea Imita]iei
lui Hristos a lui Thomas à Kempis ca [i cum ar fi fost scris\ de James Joyce „ar
fi fost o `nnoire suficient\ pentru acele sub]irele exerci]ii spirituale“.13
Spinoza, `n al s\u Tractatus Theologico-Politicus din 1650 (denun]at de Bi-

serica Romano-Catolic\ drept o carte „f\urit\ `n iad de c\tre un evreu rene-
gat [i de diavol“), subliniase deja: „Adesea se `ntâmpl\ c\ `n c\r]i diferite citim
istorii similare `n ele `nsele, dar pe care le judec\m foarte diferit, `n confor-
mitate cu opiniile pe care ni le-am format despre autori. ~mi amintesc c\ am
citit odat\ `ntr-o carte c\ un personaj numit Orlando Furioso obi[nuia s\
c\l\reasc\ prin aer un fel de monstru `naripat, s\ zboare peste ce ]ar\ poftea,
ucigând de unul singur un mare num\r de oameni [i de uria[i, sau alte aseme-
nea `nchipuiri care, din punctul de vedere al cititorului, sunt evident absurde.
Am citit o istorie foarte asem\n\toare, `n Ovidiu, cea a lui Perseu, sau, `n
c\r]ile Judec\torilor [i Regilor, cea a lui Samson, care, singur [i ne`narmat,
ucide mii de oameni, sau cea a lui Ilie, care zbura pe sus [i pân\ la urm\ se
urc\ la cer `ntr-o caret\ de fl\c\ri, cu cai de foc. Toate aceste pove[ti sunt
evident asem\n\toare, doar c\ le judec\m `n mod foarte diferit. Prima caut\
s\ amuze, a doua are o miz\ politic\, a treia, una religioas\.“14 Mult\ vreme,
[i eu am atribuit scopuri c\r]ilor pe care le citeam, a[teptându-m\, de exem-
plu, ca `n C\l\toria pelerinului de Bunyan s\ mi se ]in\ o predic\, pentru c\
era, mi se spusese, o alegorie religioas\ – de parc\ a[ fi putut auzi ce se petrecea
`n mintea autorului `n momentul crea]iei, de parc\ a[ fi avut dovada c\ acesta
spunea adev\rul. Experien]a [i o anume doz\ de bun-sim] nu m-au vindecat
`nc\ pe deplin de viciul supersti]iei.
Uneori, c\r]ile `nse[i erau ni[te talismane: o anume edi]ie `n dou\ volume
din Tristram Shandy, o edi]ie Penguin din Fiara trebuie r\pus\ a lui Nicholas
Blake, un exemplar zdren]uit din Alice adnotat\ a lui Martin Gardner, pe care
o legasem (cu banii mei de buzunar pe-o lun\ `ntreag\) la un librar obscur.
Pe acestea le citeam cu o aten]ie special\ [i le p\stram pentru momente spe-
ciale. Thomas à Kempis `[i sf\tuia `nv\]\ceii astfel: ia „o carte `n mâinile tale
a[a cum Simion cel Drept l-a luat pe pruncul Iisus `n mâini ca s\-L poarte [i
s\-L s\rute. {i când ai terminat de citit, `nchide cartea [i adu mul]umire
fiec\rui cuvânt ie[it din gura Domnului; pentru c\, `n ogorul Lui, ai aflat o
comoar\ ascuns\“.15 {i Sfântul Benedict, scriind `ntr-o vreme când c\r]ile erau
destul de rare [i scumpe, porunce[te c\lug\rilor s\i s\ ]in\, „dac\ se poate“,
c\r]ile pe care le citesc „`n mâna stâng\, `nvelite `n mâneca rasei, a[eza]i `n
genunchi; dreapta s\ le fie dezvelit\ [i cu aceasta s\ prind\ [i s\ `ntoarc\ paginile“.16
ISTORIA LECTURII 27
Lecturile mele adolescentine nu beneficiau de o asemenea profund\ venera]ie

sau de astfel de ritualuri grijulii, dar aveau o anume solemnitate [i o impor-
tan]\ secret\ pe care nu le reneg nici acum.
Mi-am dorit s\ tr\iesc printre c\r]i. Când aveam [aisprezece ani, `n 1964,
mi-am g\sit o slujb\ dup\ [coal\ la Pygmalion, una dintre cele trei libr\rii
anglo-germane din Buenos Aires. Proprietar\ era Lily Lebach, o evreic\ de
origine german\ care fugise de nazi[ti [i se stabilise `n Buenos Aires la sfâr[itul
anilor treizeci, care `mi d\dea sarcina zilnic\ de a scutura de praf toate c\r]ile
din pr\v\lie – o metod\ prin care se gândea (pe bun\ dreptate) c\ aveam s\
memorez repede titlurile volumelor din libr\rie [i locul lor de pe rafturi.
Din p\cate, multe dintre c\r]i m\ ispiteau a[a cum nu ar fi putut-o face ni[te
simple obiecte ce trebuiau [terse de praf; se cereau ]inute `n mâini, deschise
[i cercetate, iar uneori nici m\car asta nu era de ajuns. De câteva ori, am furat
câte-o carte care m\ ispitea; am luat-o cu mine acas\, pitit\ `n buzunarul de
la hain\, pentru c\ nu trebuia doar s-o citesc, trebuia s-o am, s\ spun c\-i a
mea. Romanciera Jamaica Kinkaid, m\rturisind delictul similar de-a fi furat
c\r]i din libr\ria copil\riei sale din Antigua, ne l\mure[te c\ inten]ia ei nu era
s\ fure; numai c\ „odat\ ce citeam o carte, nu m\ mai puteam desp\r]i de
ea“.17 ~n scurt timp, am descoperit [i eu c\ nu ajunge s\ cite[ti Crim\ [i pedeaps\
sau Un copac cre[tea `n Brooklyn. Cite[ti o anume edi]ie, un exemplar anume,
pe care-l recuno[ti dup\ cât de aspr\ sau fin\ e hârtia, dup\ miros, dup\ fap-
tul c\-i pu]in rupt la pagina 72 [i are o urm\ de cafea `n form\ de cerc pe col]ul
din dreapta al copertei a patra. Regula epistemologic\ a lecturii, stabilit\ `n se-
colul al doilea, anume c\ textul cel mai recent le `nlocuie[te pe cele anterioare,
presupunându-se c\ le-ar con]ine, doar rareori s-a dovedit valabil\ `n ceea ce
m\ prive[te. ~n Evul Mediu timpuriu, se credea despre copi[ti c\ „`ndreptau“
erorile `ntâlnite `n textul pe care-l multiplicau, producând astfel un text „mai
bun“; pentru mine, `ns\, edi]ia `n care citisem cartea pentru `ntâia oar\ deve-
nea editio princeps, cu care toate celelalte trebuiau comparate. Tiparul ne-a
dat iluzia c\ to]i cititorii lui Don Quijote citesc aceea[i carte. Pentru mine,
chiar [i ast\zi, e ca [i cum inventarea tiparului n-ar fi avut loc, iar fiecare exem-
plar al unei c\r]i r\mâne tot atât de unic precum pas\rea Phoenix.
{i, totu[i, adev\rul este c\ anumite c\r]i `mprumut\ anumite caracteristici
unor anume cititori. O carte aduce cu sine istoria celorlal]i cititori ai ei – cu
alte cuvinte, fiecare nou cititor este afectat de faptul c\ el sau ea `[i imagineaz\
cum a fost cartea `nainte, `n alte mâini. Exemplarul meu la mâna a doua din
autobiografia autorului, Something of Myself – Ceva din mine `nsumi, pe care
l-am cump\rat din Buenos Aires, are un poem scris de mân\ pe pagina de
gard\, datat `n ziua mor]ii lui Kipling. Oare poetul ocazional care avusese acest
exemplar s\ fi fost un adept p\tima[ al imperiului? Un iubitor al prozei lui
Kipling, care l-a v\zut pe artist prin prisma unui na]ionalism extrem? Pre-
decesorul imaginar `mi afecteaz\ lectura, pentru c\ m\ v\d `n dialog cu el, ar-
gumentând cutare sau cutare punct de vedere. O carte ì transmite propria
istorie cititorului.
Domni[oara Lebach trebuie s\ fi [tiut c\ angaja]ii ei [terpeleau c\r]i, dar
b\nuiesc c\, atâta vreme cât sim]ea c\ nu dep\[eam anumite limite nedecla-
rate, permitea delictul. O dat\ sau de dou\ ori m-a v\zut cufundat `n lectura
vreunei c\r]i ce abia sosise [i mi-a spus doar s\-mi v\d de munca mea [i s\
p\strez volumul ca s\-l citesc acas\, `n timpul meu liber. ~n pr\v\lia ei `mi
c\deau `n mân\ c\r]i minunate: Iosif [i fra]ii s\i de Thomas Mann, Herzog de
Saul Bellow, Piticul de Pär Lagerkvist, Nou\ povestiri de Salinger, Moartea lui
Virgiliu de Broch, Copilul verde de Herbert Read, Confesiunile lui Zeno de Italo
Svevo, poemele lui Rilke, ale lui Dylan Thomas, Emily Dickinson, Gerald
Manley Hopkins, lirica de dragoste egiptean\ tradus\ de Ezra Pound, poemul
epic despre Ghilgame[.
~ntr-o dup\-amiaz\, Jorge Luis Borges a venit la pr\v\lie `nso]it de mama
lui de optzeci [i opt de ani. Era celebru, dar eu citisem doar câteva dintre
poeziile [i povestirile sale [i nu m\ sim]isem cople[it de opera lui. De[i era
aproape `ntru totul orb, refuza s\ se foloseasc\ de baston; `[i trecea mâna
peste rafturi de parc\ ar fi putut vedea titlurile cu degetele. C\uta c\r]i care
s\-l ajute s\ studieze anglo-saxona, care devenise ultima lui pasiune, [i co-
mandasem pentru el dic]ionarul lui Skeat [i o versiune adnotat\ a B\t\liei de
la Maldon. Mama lui Borges [i-a pierdut r\bdarea: „Oh, Georgie“, a spus ea,
„nu [tiu de ce-]i pierzi vremea cu anglo-saxona, `n loc s\ studiezi ceva folo-
sitor, ca latina sau greaca!“ La urm\, el s-a `ntors [i mi-a cerut câteva c\r]i.
Le-am g\sit pe unele [i mi-am notat titlurile celorlalte [i apoi, când era pe punc-
tul s\ plece, el m-a `ntrebat dac\ eram ocupat serile, pentru c\ avea nevoie (a
ISTORIA LECTURII 29
spus-o ca pe o scuz\) de cineva care s\-i citeasc\, mama lui obosind acum
foarte repede. Am acceptat.
~n urm\torii doi ani, i-am citit lui Borges, cum au f\cut mul]i al]i no-
roco[i sau cuno[tin]e `ntâmpl\toare, fie seara, fie diminea]a, dac\ `mi per-
mitea orarul de la [coal\. ~n mare, ritualul era `ntotdeauna acela[i. Ignorând
liftul, urcam sc\rile spre apartamentul s\u (sc\ri similare cu acelea pe care
Borges le urcase cândva, purtând `n mân\ un exemplar nou achizi]ionat din
O mie [i una de nop]i; nu observase un geam deschis [i se alesese cu o t\ietur\
urât\, care se infectase, f\cându-l s\ delireze [i s\ cread\ c\ e pe cale s\ `nne-
buneasc\); ap\sam pe butonul soneriei; camerista m\ conducea printr-un in-
trând cu draperii `ntr-un salon mic, unde Borges venea s\ m\-ntâmpine, cu
dreapta lui moale `ntins\. Nu existau discu]ii de complezen]\; se a[eza pe ca-
napea, eu luam loc `ntr-un fotoliu, iar apoi, cu vocea-i vag astmatic\, `mi su-
gera ce s\ citim `n acea sear\. „Alegem Kipling `n seara asta? Ei?“ Era evident
c\ nu a[tepta, de fapt, un r\spuns.
~n salonul acela, sub o gravur\ de Piranesi `nf\]i[ând ruine romane cir-
culare, am citit Kipling, Stevenson, Henry James, câteva articole din enci-
clopedia german\ Brockhaus, versuri de Marino, de Enrique Banchs, de
Heine (dar pe acestea din urm\ le [tia pe de rost, a[a c\ abia `ncepeam s\ ci-
tesc când vocea lui ezitant\ prelua [i recita din memorie; ezita doar la caden]\,
nu [i la cuvintele `n sine, pe care [i le amintea f\r\ gre[). Nu-i citisem, pân\
atunci, pe mul]i dintre ace[ti autori, a[a c\ ritualul era unul ciudat. Eu des-
copeream textul `n timp ce-l citeam cu voce tare, `n timp ce Borges `[i folo-
sea urechile a[a cum al]i cititori `[i folosesc ochii, ca s\ exploreze pagina `n
c\utarea unui cuvânt, a unei propozi]ii, a unui paragraf care s\-i confirme o
amintire. M\ `ntrerupea `n timp ce citeam, comentând textul ca s\-[i fac\
(cred) note `n minte asupra acestuia.
Oprindu-m\ dup\ un vers care i se p\ruse ilar din New Arabian Nights de
Stevenson („`mbr\cat\ [i fardat\ ca s\ reprezinte o persoan\ care are leg\turi
cu Presa, dar strâmtorat\“ – „Cum poate fi cineva `mbr\cat a[a, ei? Ce crezi
c-a avut Stevenson `n minte? S\ fi fost `ngrozitor de precis? Ei?“), el a trecut
la analiza figurii de stil ce presupunea definirea cuiva sau a ceva prin inter-
mediul unei imagini sau al unui termen care, dând impresia c\ este exact,
for]eaz\ cititorul s\ conceap\ propria defini]ie. El [i prietenul lui Adolfo
Bioy Casares s-au jucat cu ideea asta `ntr-o povestire scurt\ de opt cuvinte:
„Str\inul urc\ sc\rile `n `ntuneric: tic-tac, tic-tac, tic-tac.“
Ascultându-m\ cum citeam povestirea lui Kipling Beyond the Pale, Borges
m-a `ntrerupt dup\ o scen\ `n care o v\duv\ hindus\ ì trimite iubitului ei un
mesaj constând `n felurite obiecte adunate `ntr-o boccea. A remarcat opor-
tunitatea poetic\ a g\selni]ei [i s-a `ntrebat, cu voce tare, dac\ nu cumva Ki-
pling inventase acest limbaj concret [i, deopotriv\, simbolic.18 Apoi, parc\
scotocind `ntr-o bibliotec\ mental\, a f\cut o compara]ie cu „limbajul filo-
sofic“ al lui John Wilkins, `n care fiecare cuvânt e o defini]ie `n sine. De
exemplu, Borges a observat c\ somon nu ne spune nimic despre ceea ce re-
prezint\; zana, cuvântul care-i corespunde din limbajul lui Wilkins, bazat
pe categorii prestabilite, `nseamn\ „un pe[te solzos de râu cu carnea ro[i-
atic\“:19 z pentru pe[te, za pentru pe[te de râu, zan pentru pe[te de râu cu solzi
[i zana pentru pe[te solzos de râu cu carnea ro[ie. Faptul c\-i citeam lui Bor-
ges ducea, `ntotdeauna, la o reorganizare mental\ a c\r]ilor pe care le aveam;
`n seara aceea Kipling [i Wilkins au stat al\turi pe un raft imaginar.
Alt\ dat\ (nu-mi amintesc ce anume mi se ceruse s\ citesc), el a `nceput s\
compileze pe loc o antologie a versurilor proaste compuse de autori faimo[i,
referindu-se, printre altele, la versul lui Keats „Bufni]a, cu toate penele ei, este
sloi“, la „O, sufletu-mi profetic! Unchiul meu!“ al lui Shakespeare (Borges
g\sea „unchiul“ un cuvânt apoetic, nepotrivit pentru a fi rostit de Hamlet –
el ar fi preferat „Frate al tat\lui meu!“ sau „Rubedenie a mamei mele!“), la
versul lui Webster din Ducesa de Malfi („Nu suntem decât mingile de tenis ale
stelelor“) sau la ultimul vers din Paradisul reg\sit al lui Milton – „el neobser-
vat / La casa Mamei lui singur se-nturn\“ – care f\cea din Hristos (considera
Borges) un gentleman englez cu melon ce venea acas\ la mami]a s\ ia ceaiul.
Uneori se folosea de [edin]ele de lectur\ pentru ceea ce scria. Descoperi-
rea unui tigru-fantom\ `n The Guns of ’Fore and ’Aft de Kipling, pe care o ci-
tisem cu pu]in\ vreme `naintea Cr\ciunului, l-a f\cut s\ compun\ una dintre
ultimele sale povestiri, Tigrii alba[tri; Dou\ imagini din hele[teu de Giovanni
Papini l-a inspirat s\ scrie 24 august, 1982, o dat\ care atunci ]inea `nc\ de vii-
tor; iritarea pe care i-o provoca Lovecraft (ale c\rui povestiri le `ncepusem [i le
abandonasem la jum\tate de vreo dou\sprezece ori) l-a f\cut s\ conceap\ o ver-
siune „corectat\“ a uneia dintre povestirile acestuia [i s-o publice `n Raportul
ISTORIA LECTURII 31
doctorului Brodie. Adesea `mi cerea s\ notez ceva pe ultimele pagini ale c\r]ii
pe care o citeam – o trimitere la un capitol sau la un gând. Nu [tiu cum se
folosea de ele, dar obiceiul de a vorbi o carte pe la spate a devenit [i al meu.
Exist\ o povestire de Evelyn Waugh `n care un b\rbat, salvat de un altul
`n mijlocul junglei amazoniene, e obligat de salvatorul s\u s\ citeasc\ Dickens
cu voce tare pentru tot restul vie]ii sale.20 N-am avut niciodat\ senza]ia c\ `mi
f\ceam doar datoria citindu-i lui Borges; dimpotriv\, experien]a aceasta era
ca un fel de captivitate fericit\. Eram cucerit nu atât de textele pe care m\ f\cea
s\ le descop\r (multe dintre acestea au devenit, dup\ aceea, favoritele mele),
cât mai ales de comentariile sale, care erau imens, dar nu sup\r\tor, de eru-
dite, foarte hazlii, uneori crude, aproape `ntotdeauna de ne`nlocuit. Sim]eam
c\ eram unicul proprietar al unei edi]ii adnotate cu grij\, alc\tuite numai
pentru mine. Desigur, nu eram; eu (ca mul]i al]ii) eram doar carnetul lui de
noti]e, un aide-mémoire de care orbul avea nevoie ca s\-[i pun\ `n ordine ide-
ile. M-am bucurat chiar s\ pot fi folosit `n felul acesta.
~nainte de a-l `ntâlni pe Borges, fie citisem `n gând, de unul singur, fie ci-
neva `mi citise cu voce tare o carte aleas\ de mine. S\-i citesc cu voce tare
b\trânului orb era o experien]\ ciudat\, pentru c\, de[i m\ sim]eam, `n urma
unui oarecare efort, st\pân pe tonul [i ritmul lecturii, Borges, ascult\torul,
era cel care devenea st\pânul textului. Eu eram [oferul, dar peisajul, spa]iul `n
desf\[urare ì apar]ineau celuilalt din automobil, care nu mai avea nicio alt\
responsabilitate decât aceea de a recunoa[te ]ara de dincolo de ferestre. Bor-
ges alegea cartea, Borges m\ oprea sau `mi cerea s\ continui, Borges `ntreru-
pea ca s\ comenteze, Borges permitea cuvintelor s\ vin\ la el. Eu eram invizibil.
Am `nv\]at repede c\ cititul e un proces cumulativ [i-[i urmeaz\ drumul
`ntr-o progresie geometric\: fiecare nou\ lectur\ `[i are baza `n lecturile an-
terioare ale cititorului. Am `nceput prin a face presupuneri `n privin]a po-
vestirilor pe care le alegea Borges – Kipling era plictisitor, Stevenson, copil\resc,
Joyce, neinteligibil – dar, `n scurt timp, prejudec\]ile au l\sat loc experien]ei,
iar descoperirea unei povestiri m\ f\cea s\ fiu ner\bd\tor `n privin]a celei
care avea s\ urmeze, care, la rândul ei, se `mbog\]ea prin amintirea reac]iilor
lui Borges [i ale mele. Evolu]ia lecturilor mele nu a urmat niciodat\ conven-
]ionala ordine cronologic\. De exemplu, dac\-i citeam cu voce tare texte pe
care le citisem singur `nainte, asta modifica acea lectur\ solitar\, f\cea ca
amintirea ei s\ se l\rgeasc\ [i s\ se reverse, m\ determina s\ percep lucruri pe

care nu le percepusem atunci, dar asupra c\rora reac]ia sa `mi atr\gea acum
aten]ia. „Exist\ cei care, când citesc o carte, readuc `n memorie, compar\,
reactiveaz\ emo]ii din alte lecturi, anterioare“, remarca scriitorul argenti-
nian Ezequiel Martinez Estrada. „Asta este una dintre cele mai delicate forme
de adulter.“21 Borges nu avea `ncredere `n bibliografiile sistematice [i `ncuraja
astfel de lecturi adulterine.
~n afar\ de Borges, mai erau câ]iva prieteni, unii profesori [i câte-o recen-
zie g\sit\ pe ici [i colo care-mi sugerau, din când `n când, ce s\ citesc, dar, `n
general, `ntâlnirea mea cu c\r]ile a fost una de natur\ `ntâmpl\toare, ca `ntâl-
nirea cu acei str\ini afla]i `n trecere care, `n cântul al cincisprezecelea din Infer-
nul lui Dante „dau cu ochii unul de altul, pe când lumina zilei scade `n amurg
[i pe cer se afl\ luna nou\“, [i care g\sesc `ntr-o apari]ie, o privire, un cuvânt,
o atrac]ie de nest\pânit.
La `nceput, mi-am p\strat c\r]ile `ntr-o strict\ ordine alfabetic\, ordonate
dup\ numele autorilor. Apoi am `nceput s\ le `mpart pe genuri: romane, ese-
uri, piese de teatru, poezie. Mai târziu, am `nceput s\ le grupez pe limbi, iar
când am fost obligat s\ p\strez doar câteva, de-a lungul c\l\toriilor mele, le-am
`mp\r]it `n cele pe care nu prea le citeam, cele pe care le citeam permanent
[i cele pe care speram s\ le citesc. Uneori, biblioteca mea urma reguli secrete,
n\scute din asocia]ii marcate de idiosincrazii. Romancierul spaniol Jorge
Semprun p\stra Lotte la Weimar a lui Thomas Mann printre c\r]ile lui de-
spre Buchenwald, lag\rul de concentrare `n care fusese `nchis, pentru c\ ro-
manul lui Mann se deschide cu o scen\ la Hotelul Elefant din Weimar, la
care a fost dus Semprun dup\ eliberare.22 Odat\, m-am gândit c-ar fi amuzant
s\ alc\tuiesc din astfel de grup\ri o istorie a literaturii, explorând, de exem-
plu, asocierile `ntre Aristotel, Auden, Jane Austen [i Marcel Aimé (`n ordi-
nea mea alfabetic\), ori `ntre Chesterton, Sylvia Townsend Warner, Borges,
Sfântul Ioan al Crucii [i Lewis Carroll (ace[tia fiind cei care-mi pl\ceau cel
mai mult). Mi se p\rea c\ literatura `nv\]at\ la [coal\ – `n care leg\turile care
se pot face `ntre Cervantes [i Lope de Vega sunt explicate pe baza faptului
c\ au tr\it `n acela[i secol sau `n care Platero [i cu mine al lui Juan Ramón
Jiménez (o retoric\ relatare a sl\biciunii poetului pentru m\g\ru[ul s\u) era
considerat\ a fi o capodoper\ – constituia o selec]ie tot atât de arbitrar\ sau
ISTORIA LECTURII 33
de permisiv\ ca aceea pe care o puteam construi eu `nsumi, bazându-m\ pe

descoperirile f\cute de-a lungul drumurilor sinuoase ale lecturilor mele sau
pe rafturile propriei biblioteci. Istoria literaturii, a[a cum e consacrat\ de
manualele [colare [i bibliotecile oficiale, `mi p\rea a nu fi mai mult decât is-
toria unui anume mod de-a citi – poate mai matur [i mai bine informat ca al
meu, dar nu mai pu]in tributar norocului [i `ntâmpl\rii.
Cu un an `nainte de a absolvi liceul, `n 1966, când a venit la putere guvernul
militar al generalului Onganía, am descoperit `nc\ un sistem `n care un citi-
tor `[i poate rândui c\r]ile. B\nuite c\ ar fi comuniste sau obscene, anumite
titluri [i nume de autori se g\seau pe lista cenzurii, iar `n tot mai desele razii
ale poli]iei `n cafenele, baruri [i g\ri sau, pur [i simplu, pe strad\, a nu fi
v\zut cu c\r]i suspecte `n mân\ devenise la fel de important ca a avea asupra
ta actele de identitate. Autorii interzi[i – Pablo Neruda, J.D. Salinger, Maxim
Gorki, Harold Pinter – formau o alt\ istorie a literaturii, una diferit\, ale
c\rei conexiuni nu erau nici evidente [i nici ve[nice, [i ale c\rei baze comune
se revelau exclusiv prin ochiul pedant al cenzorului.
Dar nu numai guvernelor totalitare le e team\ de lectur\. Cei care citesc
sunt agresa]i `n curtea [colii sau `n vestiare tot atât de mult ca `n birourile gu-
vernamentale sau `n `nchisori. Aproape peste tot, comunitatea cititorilor are
o reputa]ie ambigu\, datorat\ autorit\]ii pe care [i-a câ[tigat-o [i a puterii pe
care o exercit\. Rela]ia dintre un cititor [i o carte are ceva ce este recunoscut
ca bun [i fructuos, dar ea e v\zut\ [i ca form\ de manifestare a unui exclusi-
vism dispre]uitor [i privilegiat, probabil pentru c\ imaginea individului ghe-
muit `ntr-un col], care pare c\ ignor\ bomb\nelile lumii, sugereaz\ o intimitate
de nep\truns, un ochi egoist [i o activitate deosebit de secretoas\. („Du-te
afar\ [i tr\ie[te!“ `mi spunea mama când m\ vedea c\ citesc, de parc\ activi-
tatea mea t\cut\ ar fi contrazis ceea ce credea ea c\ `nsemna a tr\i.) Teama
popular\ de ceea ce poate face cineva care `ntoarce paginile unei c\r]i seam\n\
cu temerea ancestral\ pe care o nutresc b\rba]ii fa]\ de ce se `ntâmpl\ `n
p\r]ile secrete ale trupului femeii sau fa]\ de ce ar putea face vr\jitoarele [i
alchimi[tii `n bezn\, `nd\r\tul u[ilor `nchise. Filde[ul, dup\ Virgiliu, este ma-
terialul din care e f\cut\ Poarta falselor vise; dup\ Saint-Beuve, este [i mate-
rialul din care e f\urit turnul celui care cite[te.
Borges mi-a spus odat\ c\, `n timpul uneia dintre demonstra]iile populiste
organizate de regimul lui Perón `n 1950 `mpotriva intelectualilor de opozi]ie,
demonstran]ii strigau „Pantofi da, c\r]i ba.“ Riposta –„Pantofi da, c\r]i da“ –
n-a convins pe nimeni. Realitatea – aspra, necesara realitate – era v\zut\ ca
fiind `n iremediabil conflict cu evaziva [i vis\toarea lume a c\r]ilor. Folo-
sindu-se de o astfel de scuz\, cei afla]i la putere continu\ s\ `ncurajeze asiduu
desp\r]irea artificial\ dintre via]\ [i citit. Regimurile populare ne cer s\ uit\m
[i, `n consecin]\, eticheteaz\ c\r]ile drept un lux inutil; regimurile totalitare
ne cer s\ nu gândim [i, drept urmare, interzic, amenin]\ [i cenzureaz\; am-
bele, la urma urmelor, ne cer s\ devenim pro[ti [i s\ ne accept\m cu umilin]\
degradarea, `ncurajând astfel consumul unei literaturi de duzin\. ~n astfel de
`mprejur\ri, cei care citesc nu pot fi decât subversivi.
{i astfel, ambi]ios, am trecut de la istoria lecturilor mele la istoria actului

lecturii. Sau, mai degrab\, la o istorie a lecturii, de vreme ce orice astfel de
istorie – constituit\ din intui]ii proprii [i am\nunte personale – trebuie s\ fie
una dintre cele multe, oricât de impersonal\ ar `ncerca s\ fie. Pân\ la urm\,
probabil, istoria lecturii este istoria fiec\ruia dintre cititori. Chiar [i punctul
ei de plecare trebuie s\ fie marcat de circumstan]e personale. Recenzând o is-
torie a matematicilor publicat\ cândva pe la mijlocul anilor treizeci, Borges
a scris c\ aceasta suferea de „un defect mutilator: ordinea cronologic\ a eve-
nimentelor nu corespunde cu ordinea logic\ [i natural\. Foarte adesea, defini]ia
elementelor constitutive vine la urm\, practica precede teoria, eforturile in-
tuitive ale precursorilor sunt mai pu]in accesibile cititorului profan decât
cele ale matematicienilor moderni“.23 ~n mare parte, se poate spune acela[i
lucru despre o istorie a lecturii. Cronologia ei nu poate fi cea a istoriei poli-
tice. Scribul sumerian, pentru care cititul era o prerogativ\ deosebit de im-
portant\, avea un sim] mai ascu]it al responsabilit\]ii decât cititorul din New
Yorkul sau din Santiago de ast\zi, de vreme ce un articol de lege ori o reglare
de conturi depindea exclusiv de interpretarea lui. Metodele de lectur\ din
Evul Mediu, care defineau când [i cum se cite[te, f\când deosebire, de exem-
plu, `ntre textul ce trebuia citit cu voce tare [i textul ce trebuia citit `n gând,
erau stabilite cu mai mare claritate decât cele predate `n Viena sfâr[itului de
secol nou\sprezece sau `n Anglia edwardian\. O istorie a lecturii nu poate s\
ISTORIA LECTURII 35
urmeze nici succesiunea coerent\ a istoriei criticii literare; temerile clar ex-
primate de mistica din secolul al nou\sprezecelea Anna Katharina Emme-
rich (c\ textul tip\rit nu a egalat niciodat\ experien]a ei nemijlocit\)24 au fost
[i mai hot\rât exprimate cu dou\ mii de ani mai devreme de c\tre Socrate (care
considera c\r]ile o piedic\ `n calea `nv\]\rii)25 [i, `n vremurile noastre, de c\tre
criticul german Hans Magnus Enzensberger (care laud\ ne[tiin]a de carte [i
propune o `ntoarcere la creativitatea original\ a literaturii orale).26 Aceast\
pozi]ie a fost respins\ de c\tre eseistul american Allan Bloom,27 printre mul]i
al]ii; printr-un splendid anacronism, Bloom a fost amendat [i corectat de
precursorul s\u, Charles Lamb, care, `n 1833, m\rturisea c\-i pl\cea s\ se
piard\ `n „min]ile altora. Când nu m\ plimb“, spunea el, „citesc; nu pot s\
stau [i s\ gândesc. C\r]ile gândesc pentru mine“.28 Istoria lecturii nu cores-
punde nici cronologiilor istoriilor literare, c\ci `n istoria lecturii un anumit
autor apare, adesea, nu odat\ cu prima lui carte, ci odat\ cu viitorii s\i citi-
tori: Marchizul de Sade a fost eliberat de pe blamatele rafturi cu literatur\ por-
nografic\, unde c\r]ile sale au stat mai mult de o sut\ cincizeci de ani, de
c\tre bibliofilul Maurice Heine [i de c\tre suprareali[tii francezi; William
Blake, ignorat mai bine de dou\ secole, revine `n timpurile noastre datorit\
entuziasmului manifestat de Sir Geoffrey Keynes [i Northrop Frye, care au
f\cut din opera sa o lectur\ obligatorie `n orice bibliografie de liceu.
De[i ni s-a spus c\ suntem amenin]a]i cu dispari]ia, noi, cititorii de ast\zi,
`nc\ nu [tim ce este lectura. Viitorul nostru – viitorul istoriei lecturilor noas-
tre – a fost explorat de c\tre Sfântul Augustin, care a `ncercat s\ fac\ deose-
bire `ntre textul v\zut `n minte [i textul rostit cu voce tare; de c\tre Dante,
care a cercetat limitele puterii de interpretare a cititorului; de c\tre Doamna
Murasaki, care a pledat pentru caracterul specific al anumitor lecturi; de c\tre
Plinius, care a analizat interpretarea lecturii [i rela]ia dintre scriitorul care
cite[te [i cititorul care scrie; de c\tre scribii sumerieni, care au conferit pu-
teri politice actului lecturii; de c\tre primii f\c\tori de c\r]i, care au considerat
metodele de citit de pe suluri (asem\n\toare metodelor pe care le folosim
acum ca s\ citim pe computerele noastre) prea limitate [i incomode, ofe-
rindu-ne, `n schimb, posibilitatea s\ frunz\rim paginile [i s\ mâzg\lim pe
marginile lor. Trecutul acelei istorii se afl\ acum `n fa]a noastr\, pe ultima
pagin\ din acel viitor – avertisment lansat de Ray Bradbury `n Fahrenheit

451, o lume `n care c\r]ile sunt p\strate nu pe hârtie, ci `n minte.
Ca [i actul lecturii `n sine, o istorie a lecturii sare `nainte `n contempora-
neitate – `n cazul meu, la experien]a mea de cititor – [i, apoi, se `ntoarce, la
o pagin\ timpurie dintr-un secol `ndep\rtat [i str\in. Sare peste capitole,
r\sfoie[te, recite[te, refuz\ s\ urmeze ordinea conven]ional\. ~n mod para-
doxal, teama care opune cititul vie]ii active, teama care o `ndemna pe mama
mea s\ m\ urneasc\ de pe scaunul meu [i din fa]a c\r]ii mele, gonindu-m\ afar\,
`n aer liber, recunoa[te un adev\r grav: „Nu te po]i `mbarca `n via]\, acea c\l\-
torie unic\ f\r\ mijloc de transport, `nc\ o dat\, când aceasta s-a terminat“,
scrie romancierul turc Orhan Pamuk `n Castelul alb, „dar dac\ ai o carte `n
mân\, indiferent cât de complex\ [i greu de `n]eles ar fi acea carte, când ai ter-
minat-o, po]i, dac\ vrei, s\ te `ntorci la `nceput, s-o cite[ti din nou [i, astfel,
s\ `n]elegi ceea ce este greu [i, odat\ cu asta, s\ `n]elegi [i via]a.“29
D OC UMENTE A L E L E C TUR II
„A citi `nseamn\ a aborda ceva ce tocmai ia fiin]\.“

ITALO CALVINO, Dac\ `ntr-o noapte de iarn\ un c\l\tor, 1979
Predând optica [i legile percep]iei `ntr-o [coal\ islamic\ din secolul al [aisprezecelea.
CITIREA UM BRELO R
~n 1984, la Tell Brak, `n Siria, au fost g\site dou\ t\bli]e de argil\ de-o
form\ vag dreptunghiular\, datând din mileniul al patrulea `.Hr. Le-am v\zut,
cu un an `nainte de R\zboiul din Golf, expuse neostentativ `ntr-o vitrin\ a
Muzeului de Arheologie din Bagdad. Pe fiecare dintre ele – sunt ni[te obiecte
simple, deloc impresionante – s-au p\strat câteva semne fine: o mic\ adânci-
tur\ la cap\tul de sus [i un fel de animal schi]at cu un be]i[or, `n mijloc. Unul
dintre aceste animale ar putea fi o capr\, caz `n care cel\lalt este, probabil, o
oaie. Adâncitura, spun arheologii, reprezint\ num\rul zece. Toat\ istoria
noastr\ `ncepe cu aceste dou\ t\bli]e modeste.1 Ele sunt – dac\ r\zboiul le va
cru]a – printre cele mai vechi exemple de scriere pe care le cunoa[tem.2
Con]inutul t\bli]elor este profund impresionant. Probabil, când ne a]intim
privirea la aceste buc\]ele de argil\ aduse de apele unui râu care nu mai exist\
de mult\ vreme, observând delicatele incizii ce reprezint\ animale devenite
Dou\ t\bli]e pictografce din Tell Brak, Siria, similare

acelora din Muzeul Arheologic din Bagdad.
]\rân\ cu mii [i mii de ani `n urm\, se treze[te `n noi o voce, un gând, un mesaj
care ne spune: „Aici au fost zece capre“, „Aici au fost zece oi“, ceva povestit
de un fermier grijuliu pe vremea când de[erturile erau verzi. Prin simplul
fapt c\ ne uit\m la aceste t\bli]e, am prelungit o amintire de la `nceputurile
timpurilor noastre, am conservat un gând, mult timp dup\ ce persoana care
l-a formulat a `ncetat s\ mai gândeasc\, [i am devenit noi `n[ine participan]i
la un act de crea]ie ce r\mâne deschis atâta vreme cât imaginile gravate sunt
v\zute, descifrate, citite.3
Asemenea nebulosului meu str\mo[ sumerian care citea cele dou\ t\bli]e,
`ntr-o dup\-amiaz\ inimaginabil de `ndep\rtat\, [i eu citesc, aici, `n `nc\perea
mea, peste secole [i m\ri. A[ezat la biroul meu, cu coatele pe pagin\, cu b\rbia
`n pumni, distras, pentru o clip\, de lumina schimb\toare de afar\ [i de zgo-
motele care se ridic\ din strad\, privesc, ascult, urm\resc (dar aceste cuvinte nu
sunt cele mai potrivite pentru ceea ce are loc `n mine) o istorie, o descriere, un
argument. Doar ochii mi se mi[c\ sau, ocazional, mâna care `ntoarce pagina [i
totu[i ceva imperfect definit de cuvântul „text“ se desf\[oar\, `nainteaz\, cre[te
[i prinde r\d\cini `n timp ce citesc. Dar cum are loc un asemenea proces?
Cititul `ncepe cu ochii. „Cel mai p\trunz\tor dintre sim]urile noastre este
sim]ul v\zului“, a scris Cicero, remarcând c\, atunci când vedem un text,
ni-l amintim mai bine decât atunci când doar `l auzim.4 Sfântul Augustin a
pre]uit ([i apoi a condamnat) ochii ca fiind aceia prin care intr\ lumea,5 iar
Sfântul Toma d’Aquino a numit v\zul „cel mai mare dintre sim]uri, prin mij-
locirea c\ruia câ[tig\m cunoa[tere“.6 Este mai mult decât evident pentru ori-
care cititor: acele litere sunt percepute prin v\z. Dar prin ce alchimie devin
aceste litere cuvinte inteligibile? Ce se petrece `n noi când ne afl\m `n fa]a unui
text? Cum devin lizibile lucrurile v\zute, „substan]ele“ care ajung, prin in-
termediul ochilor, `n laboratorul nostru interior, culorile [i formele obiec-
telor sau literelor? Ce este, de fapt, actul c\ruia noi ì spunem citire?
Empedocle, `n secolul al cincilea `.Hr., sus]inea c\ ochii au fost crea]i de
zei]a Afrodita, care „z\misle[te un foc `n membrane [i ]esuturi fine; acestea
re]in apele adânci care curg `n jur, dar las\ s\ treac\ fl\c\rile l\untrice `n
afar\“.7 La mai mult de un secol dup\ aceea, Epicur a imaginat aceste fl\c\ri
ca o ploaie fin\ de atomi, care se prelinge pe suprafa]a fiec\rui obiect [i intr\
`n ochii no[tri [i `n minte, urcând, sc\ldându-ne `n toate calit\]ile obiectului.8
ISTORIA LECTURII 41
Euclid, contemporanul lui Epicur, a propus teoria contrar\: razele sunt tri-
mise din ochii observatorului ca s\ perceap\ obiectul observat.9 Probleme
aparent insurmontabile grevau ambele teorii. De exemplu, `n cazul celei din-
tâi, a[a-zisa teorie a „p\trunderii“, cum ar putea pelicula de atomi emis\ de
un obiect de mari dimensiuni – un elefant sau Muntele Olimp – s\ intre
`ntr-un spa]iu atât de mic precum ochiul omului? ~n ceea ce-o prive[te pe a
doua, teoria „emisiunii“, ce raz\ ar putea ie[i din ochi [i, `ntr-o frac]iune de
secund\, s\ ajung\ la `ndep\rtatele stele pe care le vedem `n fiecare noapte?
Cu câteva decade mai devreme, Aristotel sugerase o alt\ teorie. Antici-
pându-l [i corectându-l pe Epicur, el argumentase c\ `nsu[irile obiectului ob-
servat – mai degrab\ decât o pelicul\ de atomi – sunt acelea care c\l\toresc
prin aer (sau un alt mediu) pân\ la ochiul privitorului, astfel c\ nu dimensiunile
reale erau percepute, ci m\rimea [i forma relative ale unui munte. Ochiul ome-
nesc, conform lui Aristotel, era asemenea unui cameleon, `ncorporând forma
[i culoarea obiectului observat [i transmi]ând informa]ia, prin umorile ocu-
lare, atotputernicelor viscere (splanchna),10 un conglomerat de organe care in-
clude inima, ficatul, pl\mânii, vezica biliar\ [i vasele sanguine [i care r\spunde
de mi[care [i sim]uri.11
{ase sute de ani mai târziu, medicul grec Galen a oferit o a patra solu]ie,
contrazicându-l pe Epicur [i urmându-l pe Euclid. Galen a sugerat c\ un „spi-
rit vizual“, n\scut `n creier, traverseaz\ ochiul prin nervul optic [i p\trunde
`n aer. Aerul `nsu[i devenea astfel capabil de percep]ie, captând calit\]ile obi-
ectelor percepute, oricât de departe s-ar fi aflat ele. Calit\]ile `n cauz\ erau
retransmise prin ochi spre creier, iar apoi prin [ira spin\rii, spre nervii sim]uri-
lor [i mi[c\rii. Pentru Aristotel, observatorul era o entitate pasiv\, care pri-
mea prin aer obiectul observat, acesta fiind apoi transmis inimii, receptaculul
tuturor senza]iilor – inclusiv al v\zului. Pentru Galen, observatorul, f\când
aerul sensibil la senza]ii, `ndeplinea un rol activ, iar r\d\cina din care cre[tea
fiecare viziune se afla undeva adânc `n creier.
~nv\]a]ii medievali, pentru care Galen [i Aristotel erau izvoarele cunoa[terii
[tiin]ifice, credeau c\ putea fi g\sit\ o rela]ie ierarhic\ `ntre cele dou\ teorii.
Problema nu era c\ o teorie ar fi surclasat-o pe cealalt\; ceea ce conta era s\
se ob]in\ din fiecare un mod de `n]elegere a felului `n care diferitele p\r]i ale
corpului percepeau lumea din afar\ – sau a felului `n care aceste p\r]i rela]ionau
O reprezentare a func]iilor creierului `ntr-un manuscris al De Anima al lui Aristotel, din secolul
al cincisprezecelea.
una cu alta. Doctorul italian din secolul al paisprezecelea Gentile da Foligno

considera c\ o asemenea `n]elegere era „un pas tot atât de esen]ial `n medi-
cin\ ca `nv\]area alfabetului pentru citire“12 [i aminte[te c\, dintre p\rin]ii tim-
purii ai Bisericii, Sfântul Augustin se ocupase deja de problem\ cu toat\
aten]ia. Pentru Sfântul Augustin, atât creierul, cât [i inima func]ionau ca
ni[te p\stori ai imaginilor pe care sim]urile le-au depozitat `n memoria noastr\,
folosind verbul colligere (`nsemnând atât „a colecta“, cât [i „a rezuma“) pen-
tru a descrie cum erau adunate impresiile din compartimentele separate ale
memoriei [i „p\storite afar\ din vechile lor staule, pentru c\ nu exist\ alt loc
`n care s\ se fi putut duce“.13
ISTORIA LECTURII 43
Desen al lui Leonardo da Vinci reprezentând creierul, ar\tând rete mirabile.
Memoria a fost doar una dintre func]iile care au beneficiat de pe urma aces-
tei des]eleniri a sim]urilor. O teorie universal acceptat\ de c\tre `nv\]a]ii me-
dievali era aceea c\ (a[a cum sugerase Galen) vederea, auzul, mirosul, gustul
[i pip\itul erau ghidate c\tre o magazie senzorial\ general\ localizat\ `n cre-
ier, o zon\ uneori cunoscut\ sub denumirea de „sim]ul comun“, din care
proveneau nu doar memoria, ci, de asemenea, cunoa[terea, imagina]ia [i vi-
sele. Zona aceasta, la rândul ei, era conectat\ cu splanchna lui Aristotel, acum
redus\ de comentatorii medievali doar la inim\, centrul `ntregii sim]iri. Ast-
fel, sim]urilor li se atribuia o rela]ie direct\ cu creierul, `n timp ce inima a fost
declarat\ conduc\torul suprem al corpului.14 Un manuscris `n limba german\
de la sfâr[itul secolului al cincisprezecelea, cuprinzând tratatul lui Aristotel
despre logic\ [i filosofia naturii, `nf\]i[eaz\ capul unui om, cu ochii [i gura
deschise, n\rile dilatate, având una din urechi grijuliu conturate. ~n perime-
trul creierului exist\ cinci mici cercuri conectate `ntre ele, care reprezint\, de
la stânga la dreapta, principala loca]ie a sim]ului comun, apoi loca]iile im-
agina]iei, fanteziei, puterii de judecat\ [i memoriei. Conform comentariului
`nso]itor, cercul sim]ului comun este legat `n acela[i timp [i la inim\, [i ea
`nf\]i[at\ `n desen. Diagrama este un bun exemplu despre cum era imaginat
procesul percep]iei la sfâr[itul Evului Mediu, cu o mic\ addenda: de[i nu este
reprezentat\ `n ilustra]ie, se presupunea (`ntorcându-ne iar la Galen) c\ la
baza creierului s-ar afla o „plas\ minunat\“ – rete mirabile – alc\tuit\ din vase
mici, func]ionând ca ni[te canale de comunicare `n momentul prelucr\rii in-
forma]iilor care ajungeau la creier. Aceast\ rete mirabile apare `ntr-o schi]\
a creierului ce-i apar]ine lui Leonardo da Vinci [i dateaz\ din jurul anului 1508,
marcând clar ventriculele separate [i atribuind diferitelor sec]iuni facult\]i
mentale distincte. Dup\ Leonardo, „senso comune[sim]ul comun] este acela
care evalueaz\ impresiile transmise de celelalte sim]uri[…] [i locul lui este `n
centrul capului, `ntre impresiva[centrul impresiei] [i memoria[centrul me-
moriei]. Obiectele din jur `[i transmit imaginile sim]urilor [i sim]urile le
conduc la impresiva. De la impresiva sunt transmise la senso comune [i, de aici,
sunt `ntip\rite `n memorie, unde r\mân mai mult sau mai pu]in fixate, dup\
importan]a [i for]a obiectelor `n chestiune“.15 Mintea omeneasc\, `n vremea
lui Leonardo, era v\zut\ ca un mic laborator `n care materialele colectate de
c\tre ochi, urechi [i alte organe ale percep]iei deveneau „impresii“ `n creier,
unde erau filtrate prin centrul sim]ului comun [i apoi transformate `ntr-una
sau mai multe facult\]i – cum ar fi memoria – sub influen]a diriguitoarei
inimi. Imaginea literelor negre devine, printr-un astfel de proces, aurul
cunoa[terii (ca s\ folosim o imagine alchimic\).
Dar o `ntrebare fundamental\ r\mâne f\r\ r\spuns: noi, cititorii, suntem
aceia care ne extindem [i capt\m literele de pe pagin\, dup\ teoriile lui Eu-
clid [i Galen? Sau literele sunt acelea care se extind spre sim]urile noastre, cum
au spus Epicur [i Aristotel? Pentru Leonardo [i contemporanii s\i, r\spunsul
(sau sugestii `n vederea unui r\spuns) putea s\l\[lui `ntr-o traducere din seco-
lul al treisprezecelea a unei c\r]i scrise cu dou\ sute de ani mai `nainte (atât de
ISTORIA LECTURII 45
Sistemul vizual al lui al-Haytham, a[a cum e reprezentat `n Kitab al-manazir `n secolul al unspreze-
celea, desenat de ginerele autorului, Ahmad ibn Jafar.
`ndelungi sunt uneori ezit\rile erudi]iei) `n Egipt de al-Hasan ibn al-Haytham,

`nv\]at din Basra, cunoscut de occidentali sub numele de Alhazen.
Egiptul a `nflorit `n secolul al unsprezecelea sub regimul fatimid, dato-
rându-[i prosperitatea v\ii Nilului [i comer]ului cu vecinii mediteraneeni,
`n timp ce nisipoasele-i frontiere erau ap\rate de o armat\ de mercenari –
berberi, sudanezi [i turci. Aceast\ combina]ie eterogen\ `ntre un comer] in-
terna]ional [i o armat\ de mercenari a dat Egiptului fatimid toate avantajele
[i aspira]iile unui stat cu adev\rat cosmopolit.16 ~n 1004, califul al-Hakim
(care devenise conduc\tor la vârsta de unsprezece ani [i care a disp\rut mis-
terios `n timpul unei plimb\ri solitare, dou\zeci [i cinci de ani mai târziu) a
fondat o mare academie la Cairo – Dar al-Ilm sau Casa {tiin]ei –, conceput\
dup\ modelul institu]iilor preislamice, a d\ruit poporului propria colec]ie im-
portant\ de manuscrise [i a decretat c\ „toat\ lumea poate veni aici s\ citeasc\,
s\ transcrie [i s\ fie instruit\“.17 Excentricele decizii ale lui al-Hakim – acesta
a interzis jocul de [ah [i vânzarea pe[telui f\r\ solzi – [i bine cunoscuta lui
sete de sânge au fost temperate `n imagina]ia popular\ de succesul pe care l-a
repurtat `n calitate de cârmuitor.18 Scopul lui a fost s\ fac\ din Cairo-ul fati-
mid nu doar centrul simbolic al puterii politice, dar [i capitala `ndeletniciri-
lor artistice [i a cercet\rii [tiin]ifice, iar `n scopul realiz\rii acestei ambi]ii a
invitat la curte mul]i astronomi [i matematicieni faimo[i, printre care [i
al-Haytam. Misiunea oficial\ a lui al-Haytam a fost s\ studieze o metod\ de
regularizare a cursului Nilului, ceea ce a [i f\cut, f\r\ succes; [i-a petrecut
`ns\ o alt\ parte a timpului preg\tind o infirmare a teoriilor astronomice ale
lui Ptolemeu (despre care du[manii lui erau de p\rere c\ a fost „mai pu]in o
infirmare decât o nou\ serie de `ndoieli“), iar nop]ile, scriind amplul studiu
despre optic\, lucrare care l-a f\cut celebru.
Potrivit lui al-Haytam, toate percep]iile din lumea din afar\ presupun
anumite deduc]ii deliberate, care provin din facultatea noastr\ de judecare.
Ca s\-[i dezvolte teza, al-Haytham a urmat argumentul de baz\ al teoriei in-
tromisiunii a lui Aristotel – acela c\ `nsu[irile lucrurilor pe care le vedem
intr\ `n ochi prin intermediul aerului – [i `[i argumenteaz\ op]iunea cu ex-
plica]ii precise din domeniile fizicii, matematicii [i fiziologiei.19 Dar, `n mod
radical, al-Haytham a f\cut o deosebire `ntre „pura senza]ie“ [i „percep]ie“,
cea dintâi fiind incon[tient\ sau involuntar\ – faptul c\ v\d lumina de din-
colo de fereastra mea [i schimbarea formelor dup\-amiaza – [i cea din urm\
presupunând un act voluntar de recunoa[tere – urm\rirea unui text pe
pagin\.20 Importan]a argumentului lui al-Haytham a constat `n aceea c\ a
identificat pentru prima oar\ `n actul percep]iei o gradare a ac]iunii con[tiente,
care trece de la „vedere“ la „descifrare“ sau „citire“.
Al-Haytam a murit la Cairo `n 1038. Dou\ secole mai târziu, savantul
englez Roger Bacon – `ncercând s\ justifice `n fa]a papei Clement al IV-lea
studierea opticii `ntr-o vreme `n care anumite fac]iuni din cadrul Bisericii
Catolice se `mpotriveau vehement cercet\rii [tiin]ifice, considerând-o contrar\
dogmei cre[tine – ofer\ un rezumat revizuit al teoriei lui al-Haytham.21
ISTORIA LECTURII 47
Urmându-l pe `nv\]atul arab ([i, `n acela[i timp, atr\gând aten]ia asupra im-
portan]ei culturii islamice), Bacon i-a explicat Sfin]iei Sale mecanismul teo-
riei intromisiunii. Potrivit lui Bacon, atunci când ne uit\m la un obiect (un
copac sau literele SOARE) se formeaz\ o piramid\ vizual\, cu baza pe obiec-
tul `nsu[i [i vârful `n centrul curburii corneei. „Vedem“ atunci când pira-
mida intr\ `n ochiul nostru [i razele sale sunt repartizate pe suprafa]a globului
ocular, refractate astfel `ncât s\ nu se intersecteze. Vederea, pentru Bacon, este
procesul activ prin care imaginea unui obiect p\trunde `n ochi [i este apoi cap-
tat\ prin „puterile vizuale“ ale acestuia.
Dar cum se transform\ o asemenea percep]ie `n lectur\? Cum se raporteaz\
actul recunoa[terii literelor la un proces care implic\ nu doar vederea [i per-
cep]ia, ci [i deduc]ia, judecata, memoria, recunoa[terea, cunoa[terea, expe-
rien]a, practica? al-Haytham [tia (la fel ca Bacon, f\r\ `ndoial\) c\ toate
elementele necesare `ndeplinirii actului lecturii ì confer\ acestuia o com-
plexitate uluitoare, transformându-l `ntr-un proces pentru a c\rui reu[it\ e ne-
voie de coordonarea a o sut\ de abilit\]i diferite. {i nu doar aceste abilit\]i
afecteaz\ lectura, ci [i timpul, locul, t\bli]a, sulul, pagina sau ecranul pe care
se desf\[oar\ textul: pentru ]\ranul sumerian anonim, satul lâng\ care are
grij\ de caprele [i oile lui sau argila rotund\; pentru al-Haytham, noua `nc\pere
alb\ a bibliotecii din Cairo sau manuscrisul lui Ptolemeu, pe care-l cite[te
dispre]uitor; pentru Bacon, celula `n care a fost condamnat s\-[i petreac\ zi-
lele pentru `nv\]\turile lui neortodoxe [i pre]ioasele lui volume [tiin]ifice; pen-
tru Leonardo, Curtea regelui Francisc I, unde [i-a petrecut ultimii ani, [i
carnetele `n care a f\cut `nsemn\ri `ntr-un cod secret, care poate fi citit doar
dac\ este a[ezat `n fa]a unei oglinzi. Toate aceste elemente ame]itor de diverse
se cumuleaz\ `n acel act unic; cam asta b\nuise [i al-Haytham. Dar cum avea
loc procesul, ce conexiuni complicate [i formidabile se stabileau `ntre elemente,
era o chestiune care, pentru al-Haytham [i cititorii s\i, r\mânea f\r\ r\spuns.
Studiul modern al neurolingvisticii, cercetarea rela]iei dintre creier [i lim-

baj, `ncepe la aproape opt secole [i jum\tate dup\ al-Haytham, `n 1865. ~n acel
an, doi oameni de [tiin]\ francezi, Michel Dax [i Paul Broca,22 au sugerat `n
studii simultane, dar independente, c\ majoritatea oamenilor, ca urmare a unui
proces genetic ce debuteaz\ `n momentul concep]iei, se nasc cu o emisfer\
cerebral\ stâng\ care, pe parcurs, cap\t\ rolul principal `n ce prive[te coda-

rea [i decodarea limbajului; o propor]ie mult mai mic\, mai ales `n rândurile
celor stângaci sau ambidextri, dezvolt\ aceast\ func]ie `n emisfera cerebral\
dreapt\. ~n câteva cazuri (la oamenii predispu[i genetic la o emisfer\ stâng\
dominant\), afec]iuni timpurii ale creierului provoac\ o „reprogramare“ ce-
rebral\ [i conduc la dezvoltarea func]iei limbajului `n emisfera dreapt\. Dar
niciuna dintre emisfere nu va func]iona ca decodor sau codificator pân\ când
individul nu este expus efectiv la limbaj.
Pe vremea când cel dintâi scrib a scrijelit [i a pronun]at primele litere,
corpul omenesc era deja capabil s\ scrie [i s\ citeasc\, acte care `nc\ ]ineau de
viitor; altfel spus, corpul era capabil s\ `nmagazineze, s\ inventarieze [i s\ des-
cifreze tot felul de senza]ii, inclusiv semnele arbitrare ale limbajului scris,
care urma s\ fie inventat.23 Aceast\ idee, cum c\ suntem capabili s\ citim
`nainte de-a putea, practic, s\ citim – de fapt, `nainte chiar de a fi v\zut o
pagin\ `n fa]a noastr\ –, ne duce cu gândul la ideile platoniciene despre
cunoa[terea care exist\ `n noi `nainte ca obiectul s\ fi fost perceput. ~ns\[i vor-
birea evolueaz\, se pare, dup\ un model similar. „Descoperim“ un cuvânt
pentru c\ obiectul sau ideea pe care o reprezint\ este deja `n mintea noastr\,
„gata s\ fie pus(\) `n leg\tur\ cu cuvântul“.24 E ca [i cum ni s-ar oferi un dar
din lumea de afar\ (de la b\trânii no[tri, de la cei care ne vorbesc mai `ntâi),
dar trebuie ca noi s\ avem dib\cia de a-l primi. De aceea, cuvintele rostite ([i,
mai târziu, cuvintele citite) nu ne apar]in nici nou\, nici p\rin]ilor no[tri, au-
torilor no[tri; ele ocup\ spa]iul `n]elesurilor `mp\rt\[ite, un prag comun,
care marcheaz\ `nceputul rela]iei noastre cu artele conversa]iei [i lecturii.
Potrivit profesorului André Roch Lecours de la Spitalul Côte-des-Neiges
din Montreal, numai expunerea la limbajul oral nu poate fi de ajuns pentru
ca una sau alta dintre emisfere s\ dezvolte pe deplin func]iunea limbajului;
s-ar putea ca, pentru a dezvolta `n creier aceast\ func]iune, s\ fie nevoie s\ re-
cunoa[tem un sistem comun al semnelor vizuale. Cu alte cuvinte, trebuie s\
`nv\]\m s\ citim.25
~n anii optzeci, pe când lucra `n Brazilia, profesorul Lecours a ajuns la
concluzia c\ programul genetic care duce la o mai frecvent\ domina]ie a
p\r]ii cerebrale stângi era mai pu]in implementat `n creierul celor care nu `nv\-
]aser\ s\ citeasc\ decât `n al celor care `nv\]aser\. Descoperirea i-a sugerat c\
ISTORIA LECTURII 49
procesul citirii poate fi explorat cu ajutorul pacien]ilor la care capacitatea de

a citi se deteriorase. (Galen, cu mult\ vreme `n urm\, argumenta c\ o boal\
nu indic\ doar o incapacitate a trupului de-a reac]iona, ci, `n acela[i timp,
arunc\ lumin\ chiar [i asupra capacit\]ii lips\.) Câ]iva ani mai târziu, studi-
ind pacien]i din Montreal care sufereau de tulbur\ri ale vorbirii sau scrierii,
profesorul Lecours a reu[it s\ fac\ o serie de observa]ii privind mecanismele
citirii. ~n cazuri de afazie, de pild\ – când pacien]ii `[i pierduser\ par]ial sau
total capacitatea de a `n]elege cuvântul rostit – el a constatat c\ anumite le-
ziuni ale creierului au dus la unele handicapuri de vorbire, specifice fiec\rui
caz: unii pacien]ii `[i pierduser\ capacitatea de-a citi sau de-a scrie doar cuvintele
din categoria p\r]ilor de vorbire neregulate (cum ar fi „aspru“ sau „dur“ `n
limba englez\); al]ii nu puteau citi cuvinte inventate („tuflov“ sau „bujam“);
iar al]ii puteau vedea, dar nu [i pronun]a, anumite cuvinte ciudat al\turate
sau unele aranjate la `ntâmplare pe pagin\. Uneori, ace[ti pacien]i puteau citi
cuvinte `ntregi, dar nu [i silabe; uneori, citeau `nlocuind unele cuvinte cu
altele. Lemuel Gulliver, descriind struldbrugii din Laputa, a notat c\, la vâr-
sta de nou\zeci de ani, ace[ti stimabili b\trâni nu se mai puteau amuza citind
„pentru c\ memoria nu le e de folos ca s\ duc\ o propozi]ie de la `nceput pân\
la sfâr[it; [i prin acest neajuns sunt priva]i de singura distrac]ie de care ar
putea fi, altminteri, capabili“.26 Câ]iva dintre pacien]ii profesorului Lecours
sufereau tocmai de-un astfel de deranjament. Pentru a complica lucrurile, `n
studii similare din China [i Japonia cercet\torii au remarcat c\ pacien]i fami-
liariza]i cu citirea ideogramelor, concepute pe alte principii decât alfabetele
fonetice, au reac]ionat diferit la investigare, de parc\ aceste func]iuni speci-
fice ale limbajului ar fi predominat `n alte zone ale creierului.
Dându-i dreptate lui al-Haytham, profesorul Lecours trage concluzia c\
procesul citirii impune cel pu]in dou\ stadii: „vederea“ cuvântului [i „evalu-
area“ lui conform informa]iei dobândite. Asemenea scribului sumerian de
acum mii de ani, am `n fa]a mea cuvintele, m\ uit la cuvinte, v\d cuvintele
[i ceea ce v\d se organizeaz\ de la sine dup\ un cod sau un sistem pe care l-am
`nv\]at [i pe care-l `mp\rt\[esc cu al]i cititori ai timpului [i locului meu – un
cod care s-a stabilit `n anumite sec]iuni ale creierului. „E ca [i cum“, argu-
menteaz\ profesorul Lecours, „informa]ia primit\ de pe pagin\ de c\tre ochi
s-ar deplasa `n creier printr-o serie de conglomerate de neuroni specializa]i,
fiecare conglomerat ocupând o anumit\ sec]iune a creierului [i `ndeplinind

o anumit\ func]ie. ~nc\ nu [tim exact care sunt aceste func]ii, dar, `n anumite
cazuri de leziuni cerebrale, unul sau câteva dintre respectivele conglomerate
ajung, s\ spunem a[a, s\ fie deconectate din lan], iar pacientul devine incapabil
s\ citeasc\ anumite cuvinte, ori un anume tip de limbaj, ori s\ citeasc\ cu
voce tare, s\ `nlocuiasc\ o serie de cuvinte cu o alta. Deconect\rile posibile
par a fi infinite.“27
Nici actul primar de cercetare am\nun]it\ a paginii cu ochii no[tri nu
este un proces continuu, sistematic. Se consider\, de obicei, c\, atunci când
citim, ochii se deplaseaz\ lin, f\r\ `ntreruperi, de-a lungul rândurilor unei
pagini, iar când citim ceva scris `ntr-o limb\ european\, de exemplu, ochii se
mi[c\ de la stânga la dreapta. Nu e a[a. Cu un secol `n urm\, oftalmologul
francez Émile Javal a descoperit c\, de fapt, ochii sar de jur `mprejurul pagi-
nii; aceste salturi sau sacad\ri au loc de trei sau patru ori pe secund\, la viteza
de aproximativ dou\ sute de grade pe secund\. Viteza mi[c\rii ochiului pe
pagin\ – dar nu mi[carea `ns\[i – se amestec\ cu percep]ia, iar noi „citim“ de
fapt doar `n timpul scurtei pauze dintre mi[c\ri. De ce ideea noastr\ asupra
cititului este legat\ de continuitatea textului pe pagin\ ori de derularea tex-
tului pe ecran, de asimilarea unor propozi]ii sau gânduri `ntregi, [i nu de
ceea ce se petrece `n realitate – mi[carea sacadat\ a ochiului – este o `ntrebare
la care oamenii de [tiin]\ n-au reu[it `nc\ s\ afle r\spunsul.28
Analizând cazurile a doi pacien]i clinici – unul, un afazic care putea ]ine
discursuri elocvente `ntr-o limb\ ininteligibil\ [i cel\lalt, un agnostic* care
putea folosi limbajul obi[nuit, dar nu era capabil s\-i dea niciun fel de in-
tona]ie – dr. Oliver Sacks ajunge la concluzia c\ „vorbirea – vorbirea natu-
ral\ – nu const\ doar `n cuvinte.[…] Const\ `n exprimare – o exprimare
deplin\ a `ntregii semnifica]ii, cu `ntreaga fiin]\ – a c\rei `n]elegere presu-
pune infinit mai mult decât simpla recunoa[tere a cuvintelor“.29
Cam acelea[i lucruri se pot spune despre citit: urm\rind textul, cititorul
exprim\ ceea ce `n]elege printr-un sistem foarte complicat, `n care se `mple-
tesc semnifica]ii dobândite, conven]ii sociale, lecturi anterioare, experien]\
personal\ [i gust propriu. ~n academia din Cairo, al-Haytham nu citea sin-
*
Aici cu sensul de persoan\ care nu poate recunoa[te fiin]ele, obiectele din jurul ei (n. red.).
ISTORIA LECTURII 51
Centrul vorbirii `mp\r]it dup\ func]iuni, cum a fost `nregistrat `n fotografii ale creierului uman f\cute
la {coala de Medicin\ a Universit\]ii din Washington.
gur; citeau peste um\rul lui, cum se spune, dându-i târcoale, umbrele `n]e-
lep]ilor din Basra, care-l `nv\]aser\ caligrafia sacr\ a Coranului, vinerea, `n
moschee, umbrele lui Aristotel [i ale lucizilor lui comentatori, ale cuno[-
tin]elor `ntâmpl\toare cu care `nv\]atul discutase despre Aristotel, ale celor-
lal]i al-Haythami care, de-a lungul anilor, au devenit, pân\ la urm\, savan]ii
pe care al-Hakim i-a invitat la Curtea lui.
Ceea ce par s\ spun\ toate astea este c\, a[ezat `n fa]a c\r]ii mele, eu, ase-
menea lui al-Haytham odinioar\, nu `nregistrez pur [i simplu literele [i spa]iile
goale dintre cuvintele care formeaz\ textul. Pentru a extrage un mesaj din sis-
temul de semne albe [i negre, mi-am `nsu[it mai `ntâi sistemul `ntr-o manier\
aparent dezordonat\, prin mi[c\rile ochiului, apoi am reconstruit codul de
semne printr-un lan] de neuroni procesori `n creierul meu – un lan] care va-
riaz\ `n func]ie de natura textului pe care-l citesc – [i am impregnat textul
acela cu ceva – emo]ie, receptivitate fizic\, intui]ie, cunoa[tere, suflet – care
depinde de cine anume sunt eu [i de felul `n care am devenit ceea ce sunt.
„Pentru a `n]elege un text“, scria dr. Merlin C. Wittrock `n anii ’80, „noi nu-l
citim doar `n sensul literal al cuvântului, ì construim acestuia un sens“. ~nre-un
asemenea proces complex, „cititorii se rela]ioneaz\ activ cu textul. Ei creeaz\
imagini [i transform\ri verbale ca s\-i ilustreze semnifica]ia. Ce este mai im-
presionant, ei genereaz\ sensul `n timp ce citesc, construind rela]ii `ntre ceea
ce cunosc, experien]ele din amintire, [i propozi]iile scrise, paragrafe [i pa-
saje“.30 Citirea, deci, nu este un proces automat de captare a unui text,
asem\n\tor modului `n care hârtia fotosensibil\ capteaz\ lumina, ci unul de
reconstruc]ie uimitor, labirintic, comun [i, `n acela[i timp, personal. Dac\ ci-
tirea este, de pild\, independent\ de auz, dac\ este un set unic [i distinct de pro-
cese psihologice sau const\ `ntr-o mare varietate de asemenea procese,
cercet\torii nu [tiu `nc\, dar mul]i consider\ c\ este vorba despre o comple-
xitate poate la fel de mare ca aceea a gândirii `nse[i.31 Citirea, sus]ine dr. Wit-
trock, „nu este un fenomen idiosincratic, anarhic. Dar nici nu este un proces
monolitic, unitar, `n care doar unul dintre `n]elesuri este corect. Dimpotriv\,
este un proces generativ care reflect\ `ncercarea disciplinat\ a cititorului de-a
construi unul sau mai multe `n]elesuri `n interiorul regulilor limbajului“.32
„Analiza complet\ a procesului care are loc atunci când citim“, a recu-
noscut cercet\torul american E.B. Huey la `nceputul secolului nostru, „ar fi
aproape culmea realiz\rilor psihologilor, pentru c\ aceast\ analiz\ ar `nsemna
descifrarea multora dintre cele mai `ncâlcite activit\]i ale min]ii omene[ti.“33
Suntem `nc\ departe de un r\spuns. ~n mod misterios, continu\m s\ citim f\r\
o defini]ie mul]umitoare a ceea ce facem. {tim c\ cititul nu este un proces care
poate fi explicat printr-un model mecanic; [tim c\ acesta are loc `n anumite
zone definite ale creierului, dar mai [tim [i c\ respectivele zone nu sunt sin-
gurele care iau parte la proces; [tim c\ procesul citirii, ca [i cel al gândirii,
depinde de capacitatea noastr\ de a descifra [i de a folosi limba, de bagajul de
cuvinte care constituie textul [i gândirea. Teama pe care par s-o exprime cer-
cet\torii este c\ aceast\ concluzie a lor va pune sub semnul `ntreb\rii chiar
limba `n care o exprim\: c\ limba poate fi, `n esen]a ei, o absurditate arbitrar\,
ISTORIA LECTURII 53
c\ poate s\ nu comunice nimic `n afara cercului ei `nchis, c\ existen]a ei s-ar

putea baza aproape `n totalitate nu pe emi]\tori, ci pe receptori, sau c\ rolul
cititorilor este s\ fac\ vizibil – a[a cum frumos ne-o spune al-Haytham –
„ceea ce scrisul sugereaz\ prin aluzii [i umbre“.34
O reprezentare din secolul al unsprezecelea a Sfântului Augustin la pupitru.
CITITORII T|CU}I
~n anul 383 d.Hr., la aproape o jum\tate de secol dup\ ce Constantin cel

Mare, primul `mp\rat al lumii cre[tine, a primit botezul pe patul de moarte,
un profesor de retoric\ latin\ de dou\zeci [i nou\ de ani, pe care secolele vii-
toare `l vor cunoa[te sub numele de Sfântul Augustin, a sosit, la Roma, din
unul dintre avanposturile imperiului din Africa de Nord. A `nchiriat o cas\,
a deschis o [coal\ [i a atras o mul]ime de `nv\]\cei care auziser\ despre calit\]ile
acestui intelectual din provincie, dar n-a trecut mult pân\ când i-a fost lim-
pede c\ nu avea cum s\-[i câ[tige traiul ca profesor, `n capitala imperiului. La
el acas\, `n Cartagina, elevii pe care-i avusese fuseser\ ni[te huligani nedisci-
plina]i, dar, cel pu]in, `[i pl\tiser\ lec]iile; la Roma, `nv\]\ceii lui ì ascultau
lini[ti]i alocu]iunile despre Aristotel [i Cicero pân\ când venea momentul
achit\rii remunera]iei, [i apoi se transferau en masse la un alt profesor, l\sându-l
pe Augustin cu mâna goal\. A[a c\, atunci când, un an mai târziu, prefectul
Romei i-a oferit ocazia s\ predea literatura [i elocin]a la Milano, incluzând
`n ofert\ spezele de c\l\torie, Augustin a acceptat bucuros.1
Poate c\ era str\in `n ora[ [i sim]ea nevoia companiei unui intelectual,
sau poate c\ mama lui ì ceruse s\ fac\ asta, `ns\, odat\ ajuns `n Milano, Au-
gustin i-a f\cut o vizit\ episcopului ora[ului, faimosul Ambrozie, prieten [i
sf\tuitor al mamei lui Augustin, Monica. Ambrozie (care, asemenea lui Au-
gustin, avea s\ fie canonizat mai târziu) era un b\rbat trecut de patruzeci de
ani, ne`nduplecat `n privin]a convingerilor sale religioase [i netem\tor `n fa]a
celor mai `nalte puteri p\mânte[ti; la câ]iva ani dup\ sosirea lui Augustin la
Un portret al Sfântului Ambrozie `n biserica care-i
poart\ numele, `n Milano.
Milano, Ambrozie l-a silit pe `mp\ratul Teodosie I s\ se c\iasc\ public pen-

tru c\ ordonase m\cel\rirea r\scula]ilor care `l uciseser\ pe guvernatorul
roman din Salonic,2 iar când `mp\r\teasa Iustina i-a cerut episcopului s\-i dea
o biseric\ din ora[ ca s\ se poat\ ruga dup\ ritul arian, Ambrozie a organi-
zat un sit-in*, ocupând locul zi [i noapte, pân\ când ea a renun]at.
*
Modalitate de a protesta care const\ `n a te a[eza pe un drum public sau `ntr-un edificiu
public [i a r\mâne cât mai mult timp posibil `n acel loc, `n scopul de a atrage aten]ia opiniei
publice [i a puterii asupra unei nedrept\]i (n. red.).
ISTORIA LECTURII 57
A[a cum ne arat\ un mozaic din secolul al cincilea, Ambrozie era un

b\rbat scund, cu `nf\]i[are inteligent\, cu urechi mari [i barb\ neagr\, `ngri-
jit\, care mai degrab\ ì mic[ora fa]a col]uroas\ decât i-o `mplinea. Era un vor-
bitor extrem de popular; simbolul lui `n iconografia cre[tin\ avea s\ fie stupul,
emblem\ a elocin]ei.3 Augustin, care l-a considerat pe Ambrozie un r\sf\]at
al sor]ii pentru c\ era atât de bine v\zut de atât de mult\ lume, nu s-a sim]it
`n stare s\-i pun\ b\trânului acele `ntreb\ri pe teme de credin]\ care-l chi-
nuiau pentru c\, atunci când nu `[i lua prânzul frugal sau nu se `ntre]inea cu
unul dintre numero[ii s\i admiratori, Ambrozie se retr\gea `n solitudinea
chiliei, ca s\ citeasc\.
Ambrozie a fost un cititor extraordinar. „Când citea“, scria Augustin,
„ochii lui parcurgeau pagina [i inima lui c\uta `n]elesul, dar vocea ì era t\cut\
[i limba nemi[cat\. Oricine se putea apropia liber de el [i oaspe]ii nu erau de
obicei anun]a]i, a[a c\ adesea, când veneam la el `n vizit\, `l g\seam citind ast-
fel `n t\cere, pentru c\ nu citea niciodat\ cu voce tare.“4
Ochii parcurg pagina, limba r\mâne nemi[cat\: exact a[a a[ descrie eu un
cititor de ast\zi, a[ezat cu o carte `ntr-o cafenea de peste drum de biserica
Sfântului Ambrozie din Milano, citind, probabil, Confesiunile Sfântului
Augustin. Asemenea episcopului, cititorul a devenit surd [i orb la lume, la
mul]imea `n trecere, la fa]adele poroase [i rozalii ale cl\dirilor. Nimeni nu
pare s\-l bage `n seam\ pe cititorul cufundat `n lectur\: retras, concentrat,
acesta devine un loc comun.
O asemenea modalitate de a citi i s-a p\rut totu[i lui Augustin `ndeajuns
de ciudat\ cât s\ o consemneze `n Confesiuni. Tâlcul este c\ o asemenea
metod\ de-a citi, o astfel de parcurgere silen]ioas\ a paginii, era la vremea
respectiv\ ceva ie[it din comun [i c\, `n mod obi[nuit, lectura se f\cea cu
voce tare. Chiar dac\ exemple de citire `n t\cere pot fi g\site [i mai devreme,
numai din secolul al zecelea aceast\ modalitate a devenit uzual\ `n Occident.5
Descrierea de c\tre Augustin a cititului `n t\cere al lui Ambrozie (inclu-
siv observa]ia c\ el niciodat\ nu citea cu voce tare) este prima m\rturie clar\
`nregistrat\ de literatura occidental\. Exemplele anterioare sunt mult mai
nesigure. ~n secolul al cincilea `.Hr., dou\ piese de teatru ne `nf\]i[eaz\
personaje care citesc ceva pe scen\: `n Hipolit al lui Euripide, Tezeu cite[te
`n gând o scrisoare apar]inând so]iei lui, care murise; `n Cavalerii lui Aristofan,
Demostene se uit\ la o t\bli]\ trimis\ de un oracol [i, f\r\ s\ spun\ cu voce

tare ce anume con]ine, pare surprins de ceea ce a citit.6 Potrivit lui Plutarh,
`n secolul al patrulea `.Hr., Alexandru cel Mare cite[te `n gând o scrisoare de
la mama lui, spre uluirea solda]ilor s\i.7 Claudiu Ptolemeu, `n veacul al doi-
lea d.Hr., remarc\ `n Despre Criterion (o carte pe care Augustin s-ar putea s\
o fi [tiut) c\, uneori, oamenii citesc `n t\cere atunci când se concentreaz\ in-
tens, pentru c\ a da glas cuvintelor te distrage de la idee.8 {i Iulius Cezar,
stând `n picioare lâng\ oponentul s\u din Senat, Cato, `n anul 63 `.Hr., cite[te
`n t\cere un bile]el de amor primit de la sora rivalui s\u.9 Aproape patru se-
cole mai târziu, Sfântul Chiril din Ierusalim, `ntr-o prelegere catehetic\ ]inut\
probabil la Lent `n anul 349, st\ruie ca femeile s\ citeasc\, `n timp ce a[teapt\
pe durata ceremoniei, „`n t\cere, totu[i, a[a `ncât, `n timp ce limbile lor vor-
besc, alte urechi s\ nu aud\ ce spun“10 – o citire `n [oapt\, probabil, `n care
buzele se agitau sco]ând sunete `n\bu[ite.
Dac\ lectura cu voce tare a constituit norma `nc\ de la `nceputurile cu-
vântului scris, ce `nsemna s\ cite[ti `n marile biblioteci ale Antichit\]ii?
~nv\]atul asirian consultând una dintre cele treizeci de mii de t\bli]e din bi-
blioteca regelui Asurbanipal `n secolul al [aptelea `.Hr., cei care desf\[urau
sulurile `n bibliotecile Alexandriei [i Pergamului, Augustin `nsu[i c\utând un
anume text `n bibliotecile din Cartagina [i Roma, to]i ace[tia trebuie s\ fi
lucrat `n mijlocul unei zarve tumultuoase. Oricum, nici m\car `n zilele noas-
tre nu se p\streaz\ `n toate bibliotecile proverbiala lini[te. ~n anii [aptezeci,
`n frumoasa Bibliotec\ Ambrosiana din Milano nu domnea nicio f\râm\ din
lini[tea maiestuoas\ care m-a impresionat la British Museum din Londra sau
la Bibliothèque Nationale din Paris. Cititorii Bibliotecii Ambrosiana `[i vor-
besc unul altuia, de la pupitru la pupitru; din când `n când cineva roste[te cu
voce tare o `ntrebare sau un nume, un tom greu se-nchide cu zgomot, un
c\rucior cu c\r]i trece z\ng\nind. ~n zilele noastre, nici `n British Library [i
nici `n Bibliothèque Nationale nu este lini[te deplin\; cititul `n t\cere este `ntre-
rupt de ]\c\nitul [i b\taia procesoarelor de cuvinte, de parc\ `n s\lile cu
pere]ii acoperi]i de c\r]i ar locui stoluri de cioc\nitori. S\ fi fost altfel atunci,
`n zilele Atenei [i Pergamului, când `ncercai s\ te concentrezi `n timp ce zeci
de cititori `[i a[ezau t\bli]ele sau `[i desf\[urau sulurile, murmurând fiecare pen-
tru sine o infinitate de istorii diferite? Probabil c\ nu auzeau zarva; probabil
ISTORIA LECTURII 59
c\ nu [tiau c\ se putea citi `n vreun alt mod. ~n orice caz, nu avem cazuri `nre-
gistrate `n care cititorii s\ se fi plâns de g\l\gie `n bibliotecile romane sau `n
cele cele grece[ti – a[a cum Seneca, scriind `n secolul `ntâi, se plângea c\ tre-
buia s\ studieze `n locuin]a lui g\l\gioas\.11
Augustin `nsu[i, `ntr-unul din pasajele-cheie din Confesiuni, descrie un
moment `n care cele dou\ moduri de-a citi – cu voce tare [i `n gând – au loc
aproape simultan. Tulburat de propria indecizie, sup\rat pentru p\catele sale
din trecut, speriat c\ pân\ la urm\ a sosit timpul socotelilor, Augustin `[i
p\r\se[te prietenul, pe Alipius, al\turi de care citise (cu voce tare) `n gr\dina
sa de var\ [i se a[az\ sub un smochin ca s\ plâng\. Brusc, dintr-o cas\ din
apropiere, aude o voce de copil – nu a putut spune dac\ era b\iat sau fat\ –
fredonând un cântec al c\rui refren era tolle, lege, „ia [i cite[te“.12 Convins c\
vocea ì vorbe[te lui, Augustin alearg\ `napoi la locul `n care `nc\ [edea Ali-
pius [i ia cartea pe care-o l\sase neterminat\, un volum din Epistolele lui Pavel.
Augustin spune: „Am luat cartea [i am deschis-o [i, `n t\cere, am citit primul
pasaj pe care mi-au c\zut ochii.“ Fragmentul pe care `l cite[te `n t\cere este
din Romani 13 – un `ndemn la a „nu-]i face provizii pentru trup“, ci la a te
„`mbr\ca[precum `ntr-o plato[\] `n Domnul Iisus Hristos“. Uluit, el ajunge
la sfâr[itul frazei. „Lumina `ncrederii“ ì inund\ inima [i „`ntunericul `ndo-
ielii“ se risipe[te.
Alipius, surprins, `l `ntreab\ pe Augustin ce l-a tulburat a[a. Augustin
(care, cu un gest atât de familiar nou\, la dep\rtare de atâtea secole, a marcat
locul `n care citea cu degetul [i a `nchis cartea) ì arat\ prietenului s\u textul.
„I l-am ar\tat [i el a citit[cu voce tare, probabil] continuarea pasajului pe care
`l citisem eu. Nu aveam idee ce a urmat, care era asta: «Primi]i bine pe cel slab
`n credin]\».“ Aceast\ admonestare, ne spune Augustin, a fost de ajuns s\-i
dea lui Alipius râvnita putere spiritual\. Acolo, `n acea gr\din\ din Milano,
`ntr-o zi de august a anului 386, Augustin [i prietenul s\u au citit Epistolele
lui Pavel cam a[a cum le-am citi noi ast\zi: unul a citit `n gând, pentru pro-
pria `nv\]\tur\; cel\lalt cu voce tare, ca s\ `mpart\ cu prietenul s\u revela]ia
unui text. ~n mod curios, `n timp ce prelungita [i atenta lectur\ t\cut\ a unei
c\r]i de Ambrozie i se p\ruse lui Augustin inexplicabil\, el nu consider\ sur-
prinz\toare propria lectur\ t\cut\, probabil pentru c\ aruncase doar o pri-
vire asupra câtorva cuvinte esen]iale.
Augustin, un profesor de retoric\ care era bine ini]iat `n poetic\ [i `n rit-

murile prozei, un `nv\]at care ura greaca, dar iubea latina, avea obiceiul –
comun multor cititori – s\ citeasc\ orice g\sea scris, pentru a se desf\ta pur
[i simplu cu sunetul cuvintelor.13 Urmând `nv\]\turile lui Aristotel, el [tia c\
literele, „inventate ca s\ putem conversa chiar [i cu cel absent“, erau „semne
ale sunetelor“ [i acestea, la rândul lor, erau „semne ale lucrurilor pe care le
gândim“.14 Textul scris era o conversa]ie, redat\ pe hârtie astfel `ncât parte-
nerul absent s\ poat\ pronun]a cuvintele destinate lui. Pentru Augustin, cu-
vântul rostit era parte integrant\ a textului `nsu[i – având `n minte
avertismentul lui Mar]ial, formulat cu trei secole mai devreme:
„Versul i-al meu; dar prietene, când `l declami,

Pare ca al t\u, `ntr-atât de cumplit `l mutilezi.“15
Cuvintele scrise, `nc\ din vremea primelor t\bli]e sumeriene, sunt me-
nite s\ fie pronun]ate cu voce tare, de vreme ce semnele poart\ cu ele, implicit,
ca [i cum ar fi vorba de sufletul lor, un anumit sunet. Clasica zical\, scripta
manent, verba volant – care a ajuns s\ `nsemne, `n timpurile noastre, „ce e scris
r\mâne, ce-i vorbit se pierde `n aer“ – este folosit\ pentru a exprima exact con-
trariul; a fost conceput\ ca un elogiu adus cuvântului rostit cu voce tare, care
are aripi [i poate s\ zboare, spre deosebire de cuvântul t\cut de pe pagin\, care
e lipsit de mi[care, mort. ~n fa]a unui text scris, cititorul avea datoria s\ dea
glas literelor t\cute, scripta, dându-le prilejul s\ devin\, dup\ cum se observ\
cu fine]e `n Biblie, verba, cuvânt rostit – spirit. Limbile primordiale ale Bi-
bliei – aramaica [i ebraica – nu fac deosebire `ntre actul citirii [i actul vorbi-
rii; le numesc pe amândou\ cu acela[i cuvânt.16
Pentru deplina `n]elegere a textelor sacre, `n care fiecare liter\, dar [i
num\rul literelor sau ordinea lor erau dictate de divinitate, era nevoie nu doar
de ochi, ci [i de restul trupului: leg\natul `n caden]a propozi]iilor [i `n\l]area
c\tre buze a sfintelor cuvinte, astfel `ncât nimic din esen]a divin\ s\ nu se
piard\ `n lectur\. Bunica mea citea Vechiul Testament `n acela[i mod, rostind
cuvintele [i mi[cându-[i trupul `nainte [i `napoi `n ritmul rug\ciunii. O pot
vedea `n fa]a ochilor `n apartamentul ei `ntunecos din Barrio del Once, car-
tierul evreiesc din Buenos Aires, intonând str\vechile cuvinte din Biblie,
ISTORIA LECTURII 61
singura carte pe care o avea `n cas\, ale c\rei coperte negre ajunseser\ s\ se-
mene cu textura pielii ei, tot mai palid\ odat\ cu `naintarea `n v`rst\. {i mu-
sulmanii, la fel, particip\ cu tot trupul la lectura sacr\. ~n Islam, `ntrebarea
dac\ un text sacru trebuie ascultat sau citit este de-o importan]\ esen]ial\.
Un `nv\]at din secolul al nou\sprezecelea, Ahmad ibn Muhammad ibn Han-
bal, a formulat-o `n modul urm\tor: din moment ce Coranul – Mama C\r]ilor,
Cuvântul lui Dumnezeu a[a cum i-a fost revelat lui Mahomed de c\tre Allah –
este necreat [i etern, devine el real doar prin pronun]area `n rug\ciune sau
`[i multiplic\ fiin]a pe pagin\, astfel `ncât s\ poat\ fi citit, transcris de dife-
rite mâini de-a lungul epocilor omenirii? Nu [tim dac\ a primit vreun r\spuns,
pentru c\ `n 833 `ntrebarea i-a atras condamnarea mihnah-ului, inchizi]ia
islamic\ instituit\ de califii abassizi.17 Trei secole mai târziu, teologul [i ju-
ristul Abu Hamid Muhammad al-Ghazali a stabilit o serie de reguli pentru
studierea Coranului, `n care citirea [i ascultarea textului citit devin parte a ace-
luia[i act sfânt. Regula num\rul cinci stabile[te c\ cititorul trebuie s\
urm\reasc\ textul pe `ndelete [i concentrat, ca s\ reflecteze la ceea ce cite[te.
Regula num\rul [ase era „pentru plâns[…] Dac\ nu plângi `n mod firesc,
atunci for]eaz\-te s\ plângi“, c\ci durerea este implicit\ `n `n]elegerea cuvin-
telor sacre. Regula num\rul nou\ cere ca textul Coranului s\ fie citit „destul
de tare pentru ca acela care cite[te s\-l aud\ `n sinea lui, pentru c\ a citi `n-
seamn\ a face deosebire `ntre sunete“, prin aceasta `ndep\rtând de noi ceea
ce ne distrage din lumea de afar\.18
A[a cum a demonstrat psihologul american Julian Jaynes `ntr-un studiu

controversat despre originile con[tiin]ei, creierul bicameral – `n care una
dintre emisfere se specializeaz\ `n citirea t\cut\ – este o dezvoltare târzie `n
evolu]ia omenirii, iar procesul prin care evolueaz\ aceast\ func]ie este `nc\
`n desf\[urare. El a sugerat c\ este posibil ca formele cele mai timpurii ale ci-
titului s\ fi fost mai degrab\ percep]ii auditive decât vizuale. „De aceea, citi-
tul `n al treilea mileniu `.e.n. se poate s\ fi fost un soi de auzire a cuneiformelor,
adic\ o transpunere a discursului `n halucina]ie prin examinarea cu privirea
a imaginilor simboluri.“19
Aceast\ „halucina]ie auditiv\“ trebuie s\ fi fost valabil\ [i `n zilele lui Au-
gustin, când cuvintele de pe pagin\ nu „deveneau“ pur [i simplu sunete de
`ndat\ ce ochiul le percepea; ele erau sunete. Copilul care a fredonat cânte-
cul revelator `n gr\dina aflat\ al\turi de cea a lui Augustin `nv\]ase, aseme-
nea filosofului, c\ ideile, descrierile, pove[tile adev\rate [i n\scocite, orice
putea fi procesat de c\tre minte poseda o realitate fizic\ datorat\ sunetelor
[i era logic ca aceste sunete, reprezentate pe t\bli]\, pe sul sau pe pagina de
manuscris, s\ fie exprimate de limb\ odat\ ce au fost recunoscute de ochi. Ci-
titul era o form\ de gândire [i de vorbire. Cicero, oferind o consolare surzi-
lor `ntr-unul din eseurile lui morale, scria: „Dac\ se `ntâmpl\ s\ se bucure de
recit\ri, trebuie `n primul rând s\ li se aduc\ aminte c\, `nainte s\ fi fost in-
ventate poemele, au tr\it ferici]i mul]i oameni `n]elep]i; [i, `n al doilea rând,
c\ o mai mare pl\cere poate fi ob]inut\ citind respectivele poeme decât au-
zindu-le.“20 Dar acesta nu este decât un premiu de consolare oferit de un
filosof care se putea el `nsu[i delecta cu sunetul cuvântului scris. Pentru
Augustin, ca [i pentru Cicero, cititul era o interpretare oral\: oratoria `n
cazul lui Cicero, predica `n cazul lui Augustin.
Pân\ târziu `n Evul Mediu, scriitorii au presupus c\ cititorii lor mai de-
grab\ auzeau decât vedeau textul, tot a[a cum ei `n[i[i pronun]au cu voce
tare cuvintele atunci când `l compuneau. Din moment ce pu]ini oameni pu-
teau s\ citeasc\, lecturile publice erau ceva obi[nuit, iar textele medievale fac
`n mod repetat apel la auditoriu s\ „`[i plece urechea“ la o poveste. Se poate
ca un ecou ancestral al unor astfel de practici ale cititului s\ persiste `n unele
dintre formul\rile noastre, ca atunci când spunem „am primit veste de la cu-
tare“ (`nsemnând „am primit o scrisoare“), sau „cutare spune“ (`nsemnând „cu-
tare a scris“), sau „textul acesta nu sun\ bine“ (`nsemnând „nu-i bine scris“).
Pentru c\, `n genere, c\r]ile erau citite cu voce tare, nu trebuia ca literele
care le compuneau s\ fie separate `n unit\]i fonetice, acestea fiind `n[irate
laolalt\ `n propozi]ii continue. Direc]ia `n care se presupunea c\ ochiul tre-
buie s\ urm\reasc\ ghemele de litere a variat de la un loc la altul [i de la epoc\
la epoc\; modul `n care citim textul ast\zi `n lumea occidental\ – de la stânga
la dreapta [i de la cap la coad\ – nu este nici pe departe unul universal. Unele
scrieri sunt citite de la dreapta la stânga (ebraic\ [i arabic\), altele `n coloane,
de sus `n jos (chinez\ [i japonez\); unele erau citite `n perechi de coloane ver-
ticale (scrierea maia[\); unele erau compuse din rânduri alternative, care se
citeau `n direc]ii opuse, `nainte [i `napoi – o metod\ numit\ boustrophedon,
ISTORIA LECTURII 63
~n secolul al cincilea `.Hr., cititoarea citea cu voce tare,

desf\[urând sulul cu o mân\, `n timp ce cu cealalt\ `l
`nf\[oar\, expunând sec]iune dup\ sec]iune.
„a[a cum `ntoarce boul plugul“, `n greaca veche. Iar altele fac meandre de-a
curmezi[ul paginii, ca `n jocul „{erpi [i sc\ri“, direc]ia fiind semnalat\ de
linii sau puncte (scrierea aztec\).21
Scrisul antic pe suluri – care nici nu separa cuvintele, nici nu f\cea distinc]ie
`ntre litere mici [i litere mari, nici nu folosea punctua]ia – servea scopurile
aceluia obi[nuit s\ citeasc\ cu voce tare, aceluia care permitea urechii s\ des-
câlceasc\ ceva ce ochiului ì p\rea a fi o `nl\n]uire continu\ de semne. Atât
de important\ era continuitatea, `ncât se pare c\ atenienii i-au ridicat o sta-
tuie unui anume Filiatius, care inventase un lipici pentru al\turarea foilor de
pergament sau de papirus.22 Dar nici m\car sulul continuu, chiar dac\ f\cea
sarcina cititorului mai u[oar\, nu era de prea mare ajutor când se punea pro-
blema descâlcirii formul\rilor cu mai multe `n]elesuri. Punctua]ia, atribuit\
dup\ tradi]ie lui Aristofan din Bizan] (circa 200 `.Hr.) [i dezvoltat\ de al]i
c\rturari ai bibliotecii din Alexandria, era, `n cel mai bun caz, dezordonat\.
Augustin, asemenea lui Cicero `naintea lui, trebuia probabil s\ repete un text
`nainte de a-l citi cu voce tare, din moment ce cititul la prima vedere era `n
zilele lui o `ndemânare neobi[nuit\ [i ducea adesea la erori de interpretare.
Gramaticianul din secolul al patrulea Servius [i-a criticat colegul, pe Donat,
pentru c\ citise, `n Eneida lui Virgiliu, collectam ex Ilio pubem („o popula]ie
adunat\ din Troia“) `n loc de collectam exilio pubem („o popula]ie adunat\ pen-
tru exilare“).23 Asemenea gre[eli erau comune când se citea un text continuu.
Epistolele lui Pavel pe care le citea Augustin nu erau un sul, ci un codex,
un manuscris din papirus legat, cu un scris continuu, compus din noile litere
unciale sau semiunciale de mân\ care ap\ruser\ `n documentele romane `n ul-
timii ani ai secolului al treilea. Codexul a fost o inven]ie p\gân\; potrivit lui
Suetoniu,24 Iulius Cezar a fost primul care a `mp\turit un sul `n pagini, pen-
tru mesajele trimise trupelor. Primii cre[tini au adoptat codexul pentru c\ l-au
g\sit extrem de practic ca s\ poarte dintr-un loc `n altul, ascunse `n ve[minte,
texte interzise de c\tre autorit\]ile romane. Paginile puteau fi numerotate, ceea
ce facilita accesul cititorului la anumite sec]iuni, iar texte separate, ca Epistolele
lui Pavel, puteau fi u[or legate `ntr-un pachet convenabil.25
Separarea literelor `n cuvinte [i propozi]ii a avut loc treptat. Majoritatea
scrierilor timpurii – hieroglifele egiptene, cuneiformele sumeriene, sanscrita –
nu avuseser\ nevoie de asemenea `mp\r]iri. Scribii anticii erau atât de fami-
liariza]i cu conven]iile meseriei lor, `ncât se pare c\ nu aveau nevoie de niciun
fel de ajutoare vizuale, iar primii c\lug\ri cre[tini [tiau adesea pe de rost tex-
tele pe care le transcriseser\.26 Pentru a-i ajuta pe aceia ale c\ror abilit\]i de
citire l\sau de dorit, c\lug\rii din scriptoriu foloseau o metod\ de scriere cu-
noscut\ sub numele de cola et commata, `n care textul era `mp\r]it `n linii de
`n]eles – o form\ primitiv\ de punctua]ie, care ajuta cititorul nesigur s\ co-
boare sau s\ ridice vocea la sfâr[itul unei unit\]i de gândire. (De asemenea,
formatul acesta putea ajuta un c\rturar s\ g\seasc\ cu mai mult\ u[urin]\ un
anumit pasaj pe care `l c\uta.)27 Sfântul Ieronim a fost cel care, la sfâr[itul
secolului al patrulea, descoperind metoda `n transcrieri ale lucr\rilor lui De-
mostene [i Cicero, a descris-o pentru prima oar\ `n introducerea la traduce-
rea sa din Cartea lui Iezechiel, explicând c\ „ceea ce-i scris per cola et commata
face sensul mai evident pentru cititori“.28
Punctua]ia a r\mas nesigur\, dar aceste prime procedee au ajutat la pro-
gresul cititului. La sfâr[itul secolului al [aselea, Sfântul Isaac din Siria a putut
s\ descrie beneficiile metodei: „Eu practic cititul `n t\cere, pentru ca verse-
tele citite [i rug\ciunile s\ m\ umple de `ncântare. {i când pl\cerea `n]elege-
rii lor face ca limba s\-mi tac\, atunci, ca `ntr-un vis, intru `ntr-o stare `n care
sim]urile [i gândurile mele se concentreaz\. Atunci, când odat\ cu prelungirea
ISTORIA LECTURII 65
acestei t\ceri vârtejul de amintiri se lini[te[te `n inima mea, valuri nesfâr[ite

de bucurie `mi sunt trimise de gândurile din\untru, sosind pe nea[teptate [i
peste a[tept\ri ca s\-mi desfete inima“.29 Pe la mijlocul secolului al [aptelea,
teologul Isidor din Sevilla era `ndeajuns de familiarizat cu citirea `n t\cere cât
s\ o poat\ l\uda drept o metod\ de „a citi f\r\ efort, reflectând la cele ce s-au
citit, f\când ca acestea s\ se scurg\ din memorie cu mai pu]in\ u[urin]\“.30 Ase-
menea lui Augustin `naintea lui, Isidor considera c\ cititul putea face posibil\
o conversa]ie aspa]ial\ [i atemporal\, de[i el marcheaz\ o deosebire important\.
„Literele au puterea de a ne aduce, `n t\cere, spusele celor care sunt absen]i“,31
scria el `n Etimologiile sale. Literele lui Isidor nu aveau nevoie de sunete.
Avatarurile punctua]iei au continuat. Dup\ secolul al [aptelea, o com-
bina]ie de puncte [i liniu]e ce indica un punct, un punct ridicat sau `nalt, a
devenit echivalentul virgulei noastre, iar punctul [i virgula au `nceput s\ fie
utilizate a[a cum le folosim [i noi azi.32 ~n secolul al nou\lea, cititul `n t\cere
era probabil suficient de uzual `n scriptoriu `ncât scribii s\ `nceap\ s\ separe
fiecare cuvânt din mrejele cuvintelor vecine, pentru a simplifica parcurgerea
unui text – cu siguran]\ [i din motive estetice. Cam `n aceea[i vreme, scribii
irlandezi, aprecia]i de toat\ cre[tin\tatea pentru competen]a lor, `ncepuser\
s\ departajeze nu numai p\r]i de vorbire, ci [i elemente gramaticale `n cadrul
propozi]iei, introducând, de asemenea, multe dintre semnele de punctua]ie
pe care le folosim ast\zi.33 ~n secolul al zecelea, pentru a u[ura [i mai mult sar-
cina cititorului t\cut, primele rânduri ale sec]iunii principale a unui text
(c\r]ile Bibliei, de exemplu) erau `n mod curent scrise cu cerneal\ ro[ie, la fel
ca [i rubricile (de la cuvântul latin pentru „ro[u“), explica]ii independente de
textul propriu-zis. Practica antic\ de a `ncepe un paragraf nou cu o linie de
desp\r]ire (paragraphos `n greac\) sau cu o pan\ (diple) a fost men]inut\; mai
târziu, prima liter\ a noului paragraf a `nceput s\ fie scris\ cu un caracter ceva
mai mare sau din categoria celor mari.
Primele reglement\ri care le cereau scribilor s\ p\streze t\cerea `n scrip-
toriile din m\n\stiri dateaz\ din secolul al nou\lea.34 Pân\ atunci, ei lucrau
fie dup\ dictare, fie citindu-[i singuri, cu voce tare, textul pe care `l copiau.
Uneori, autorul `nsu[i sau un „editor“ le dicta cartea. Un scrib anonim,
`ncheindu-[i copierea cândva `n secolul al optulea, scria: „Nimeni nu poate
[ti ce eforturi sunt necesare. Trei degete scriu, doi ochi v\d. O limb\ pronun]\,
`ntregul trup munce[te.“35 O limb\ pronun]\ `n timp ce copistul lucreaz\,

enun]ând cuvintele pe care le transcrie.
Dup\ ce cititul `n t\cere a devenit regula `n scriptoriu, comunicarea `ntre
scribi s-a f\cut prin semne: dac\ un scrib cerea o nou\ carte pentru copiere,
el mima c\ `ntorcea pagini imaginare; dac\ ì trebuia o psaltire, `[i punea mâi-
nile pe cap, sugerând o coroan\ (referire la regele David); un lec]ionar era in-
dicat prin `ndep\rtarea imaginar\ a cerii de pe lumân\ri; un misal, prin semnul
crucii; o lucrare p\gân\, prin sc\rpinarea trupului ca un câine.36
Cititul cu voce tare, cu cineva `n `nc\pere, implica `mp\rt\[irea lecturii,
inten]ionat sau nu. Pentru Ambrozie, citirea fusese un act solitar. „Probabil
se temea“, mediteaz\ Augustin, „c\ dac\ ar fi citit cu voce tare, un pasaj di-
ficil din autorul respectiv ar fi putut ridica un semn de `ntrebare `n mintea
unui ascult\tor atent [i atunci ar fi trebuit s\-i explice `n]elesul sau chiar s\
poarte o discu]ie despre câteva dintre punctele mai obscure.“37 Dar, citind `n
t\cere, cititorul putea, `n sfâr[it, s\ stabileasc\ o rela]ie f\r\ restric]ii cu cartea
[i cuvintele. Cuvintele nu mai ocup\ timpul necesar pentru a fi pronun]ate.
Ele pot exista `n spa]iul interior, precipitându-se sau abia i]indu-se, descifrate
integral sau doar pe jum\tate rostite, `n timp ce gândurile cititorului le pot in-
specta `n voie, extr\gând no]iuni noi din ele, permi]ând compara]ii din me-
morie sau din alte c\r]i, l\sate deschise pentru o parcurgere concomitent\.
Cititorul avea timp s\ cânt\reasc\ [i s\ recânt\reasc\ pre]ioasele cuvinte ale
c\ror sunete – acum [tia – puteau rezona la fel de bine `n\untru [i `n afar\. Iar
textul `nsu[i, protejat de intru[i cu ajutorul copertelor, devine posesiunea ex-
clusiv\ a cititorului, beneficiaz\ de cunoa[terea intim\ a cititorului, indife-
rent dac\ aceasta se `ntâmpl\ `n scriptoriul aglomerat, `n pia]\ sau acas\.
Câ]iva dogmatici [i-au manifestat `ngrijorarea fa]\ de noua tendin]\; `n min-
tea lor, cititul `n t\cere f\cea loc reveriei, primejdiei accidiei – p\catul lene-
viei, „molima ce bântuie `ntru amiaz\“.38 Dar cititul `n t\cere a adus cu sine
o alt\ primejdie, pe care p\rin]ii cre[tini nu o prev\zuser\. O carte care poate
fi citit\ `n intimitate, asupra c\reia se poate reflecta pe m\sur\ ce ochiul dis-
cernea sensul cuvintelor, nu mai este obiectul unei clarific\ri sau `ndrum\ri
nemijlocite, al unor condamn\ri sau cenzur\ri impuse de c\tre un ascult\tor.
Cititul `n t\cere permite comunicarea f\r\ martori `ntre carte [i cititor, precum
[i acea unic\ „`mprosp\tare a min]ii“, dup\ expresia fericit\ a lui Augustin.39
ISTORIA LECTURII 67
Pân\ când lectura `n t\cere a devenit norma `n lumea cre[tin\, ereziile fu-
seser\ restrânse la indivizi sau grupuri mici de congrega]ii disidente. Primii
cre[tini erau preocupa]i atât de condamnarea necredincio[ilor (p\gânii, evreii,
manicheenii [i, dup\ secolul al [aptelea, musulmanii), cât [i de stabilirea unei
dogme comune. Argumentele care se ab\teau de la credin]a ortodox\ erau fie
vehement respinse, fie `nsu[ite prev\z\tor de c\tre autorit\]ile Bisericii, dar
pentru c\ aceste erezii nu aveau mul]i adep]i, erau tratate cu destul\ `ng\duin]\.
Catalogul vocilor eretice include câteva pl\smuiri remarcabile: `n secolul al
doilea, montani[tii pretindeau (deja) c\ ei se `ntorseser\ la practicile [i cre-
din]ele Bisericii primitive, sau c\ fuseser\ martorii celei de-a doua veniri a lui
Hristos sub forma unei femei; `n a doua jum\tate a acelui veac, monarchiani[tii
au tras concluzia din defini]ia treimii c\ Dumnezeu-Tat\l a fost cel care a su-
ferit pe cruce; pelagienii, contemporani ai Sfântului Augustin [i ai Sfântului
Ambrozie, au respins no]iunea p\catului originar; apolinarienii au declarat,
`n ultimii ani ai secolului al patrulea, c\ nu un suflet omenesc, ci Cuvântul
s-a unit cu trupul lui Hristos la re`ncarnare; `n veacul al patrulea, arienii au
ridicat obiec]ii referitoare la descrierea pe care cuvântul homoousis (din aceea[i
substan]\) o f\cea materiei din care fusese pl\smuit Fiul [i (s\ cit\m un jeu de
mots contemporan) „au zdruncinat Biserica cu un diftong“; `n secolul al cin-
cilea, nestorienii s-au opus mai vechilor apolinarieni [i au st\ruit c\ Iisus
Hristos a fost dou\ fiin]e, un zeu [i deopotriv\ un om; eutichienii, contem-
porani ai nestorienilor, au negat c\ Mântuitorul ar fi suferit a[a cum sufer\
to]i oamenii.40
Chiar dac\ Biserica instituise pedeapsa cu moartea pentru erezie `nc\ din
382, prima ardere pe rug a unui eretic a avut loc de abia `n 1022, la Orléans.
Atunci, Biserica a condamnat un grup de canonici [i nobili mireni care, con-
siderând c\ adev\rata `nv\]\tur\ poate veni doar direct, de la lumina Sfântului
Spirit, respingeau Scripturile ca „pl\smuiri pe care oameni le-au scris pe piei
de animale“.41 Astfel de cititori independen]i erau, `n mod evident, periculo[i.
Interpretarea ereziei drept ofens\ civil\ pasibil\ de pedeapsa cu moartea nu
a primit o baz\ legal\ pân\ `n 1231, când `mp\ratul Frederic al II-lea a decre-
tat-o ca atare `n Constitu]iile de la Melfi, `ns\, `n secolul al doisprezecelea, Bi-
serica condamna deja cu râvn\ mi[c\ri eretice ample [i agresive, nu pentru c\
acestea ar fi propov\duit o ascetic\ retragere din lume (pe care o propuseser\
Un portret contemporan al lui Martin Luther, de Lucas

Cranach cel B\trân.
disiden]ii mai vechi), ci pentru c\ erau o sfidare la adresa autorit\]ilor corupte

[i a clerului abuziv [i o raportare personal\ la divinitate. Mi[c\rile eretice s-au
r\spândit pe c\i `ntortocheate [i s-au cristalizat `n secolul al [aisprezecelea.
Pe 31 octombrie 1517, un c\lug\r care, prin studiul individual al Scrip-
turilor, ajunsese la convingerea c\ divina gra]ie a lui Dumnezeu `ntrecea me-
ritele unei credin]e cump\rate, a b\tut `n cuie pe u[a Bisericii Tuturor Sfin]ilor
din Wittenberg nou\zeci [i cinci de teze `mpotriva practicii indulgen]elor –
vânzarea de absolviri de la pedepsirea lumeasc\ a p\catelor osândite – [i altor
abuzuri ecleziastice. Prin acest act, Martin Luther a devenit un proscris `n ochii
imperiului [i un apostat `n cei ai papei. ~n 1529, sfântul `mp\rat roman Carol
Quintul a abolit drepturile garantate celor care-l urmaser\ pe Luther, iar pai-
sprezece ora[e libere din Germania, al\turi de [ase prin]i luterani, au dat ci-
tire public\ unui protest `mpotriva deciziei imperiale. „~n probleme care
privesc onoarea Domnului [i salvarea, sau via]a ve[nic\ a sufletelor noastre,
fiecare trebuie s\ stea drept [i s\ dea seam\ `n fa]a lui Dumnezeu pentru sine
`nsu[i“, au afirmat protestatarii sau, dup\ cum aveau s\ devin\ cunoscu]i mai
târziu, protestan]ii. Cu zece ani `nainte, teologul roman Silvester Prierias
declarase c\ acea carte pe care fusese fondat\ Biserica trebuia s\ r\mân\ un
mister [i s\ fie interpretat\ doar prin autoritatea [i puterea papei.42 Ereticii,
ISTORIA LECTURII 69
pe de alt\ parte, au sus]inut c\ oamenii au dreptul s\ citeasc\ ei `n[i[i cuvân-

tul lui Dumnezeu, f\r\ martori sau intermediari.43
Secole mai târziu, dincolo de o mare care, pentru Augustin, ar fi fost la
marginea p\mântului, Ralph Waldo Emerson, care `[i datora credin]a tocmai
acelor vechi protestatari, profita de arta care `l surprinsese `ntr-atât pe sfânt.
~n biseric\, `n timpul lungilor [i adesea plicticoaselor predici la care parti-
cipa dintr-un sentiment de responsabilitate civic\, el citea `n t\cere Cuget\rile
lui Pascal. Iar noaptea, `n camera lui rece din Concord, „acoperit cu p\turi
pân\ la b\rbie“, citea pentru sine din Dialogurile lui Platon. („Dup\ aceea“,
a notat un istoric, „l-a asociat `ntotdeauna pe Platon cu mirosul de lân\.“)44
De[i considera c\ existau prea multe volume care se cereau citite [i era de
p\rere c\ cititorii ar trebui s\-[i `mp\rt\[easc\ unii altora esen]a sudiilor lor,
Emerson credea c\ lectura unei c\r]i era o treab\ intim\, pe care trebuia s-o
faci de unul singur. „Toate aceste c\r]i“, scria el, f\când o list\ de texte „sacre“
ce includea Upani[adele [i Cuget\rile, „sunt expresii m\re]e ale con[tiin]ei uni-
versale [i au o `nsemn\tate mai mare pentru scopurile noastre zilnice decât al-
manahul din anul acesta [i ziarul de ast\zi. Dar sunt pentru c\m\ru]\ [i trebuie
citite cu genunchiul plecat. Ce au ele de spus nu trebuie dat sau luat cu buzele
[i vârful limbii, ci cu obrajii `mpurpura]i [i cu inima b\tând“.45 ~n lini[te.
Observându-l pe Sfântul Ambrozie citind `n acea dup\-amiaz\ din anul 384,

Augustin [i-ar fi putut da cu greu seama ce ì fusese dat s\ vad\. Era convins
c\ vedea un cititor care `ncerca s\ evite oaspe]ii inoportuni, menajându-[i vocea
pentru `nv\]\cei. De fapt, v\zuse o mul]ime, o armat\ de cititori silen]io[i care,
peste multe secole, avea s\ `l includ\ [i pe Luther, avea s\ `l includ\ pe Calvin,
avea s\ `l includ\ pe Emerson, avea s\ ne includ\ pe noi, cei care `l citim ast\zi.
Socrate purtând o conversa]ie, pe partea lateral\ a unui sarcofag din secolul al doilea.
CARTEA M EM O RIEI
M\ aflu pe ruinele Cartaginei, `n Tunisia. Pietrele sunt romane, por]iuni

de ziduri construite dup\ ce ora[ul a fost distrus de Scipio Emilianus `n 146
`.Hr., când imperiul cartaginez a devenit o provincie roman\ [i a fost rebote-
zat Africa. Sfântul Augustin, tân\r pe atunci, a predat aici retorica `nainte de
a c\l\tori la Milano. ~nainte s\ `mplineasc\ patruzeci de ani, a mai traversat
Mediterana o dat\, ca s\ se stabileasc\ la Hippo, `n Algeria de ast\zi; a murit
acolo `n 430 d.Hr., `n timp ce vandalii invadatori asediau ora[ul.
Am adus cu mine edi]ia academic\ a Confesiunilor, un volum sub]ire, cu
coperte portocalii, din colec]ia Classiques Roma, pe care profesorul meu de
latin\ o prefera tuturor celorlalte serii. Stând aici, `n picioare, cu cartea `n
mân\, simt o oarecare camaraderie fa]\ de marele poet renascentist Fran-
cesco Petrarca, c\ruia cititorii anglo-saxoni i-au zis Petrarch [i care obi[nuia
s\ poarte cu sine, `ntotdeauna, o edi]ie de buzunar din Augustin. Citind Con-
fesiunile, el auzea vocea lui Augustin adresându-i-se atât de intim `ncât, spre
sfâr[itul vie]ii, a compus trei dialoguri imaginare cu sfântul, care au fost pu-
blicate, postum, ca Secretum meum. O not\ f\cut\ cu creionul pe marginea
edi]iei mele comenteaz\ asupra comentariilor lui Petrarca, de parc\ ar con-
tinua acele dialoguri imaginare.
E adev\rat c\ ceva din tonul lui Augustin sugereaz\ o intimitate confor-
tabil\, propice `mp\rt\[irii secretelor. Când deschid cartea, mâzg\lelile mele
de pe margine `mi aduc `n minte `nc\p\toarea sal\ de clas\ de la Colegio Na-
cional din Buenos Aires, unde pere]ii erau zugr\vi]i `n culoarea nisipului
O [coal\ florentin\ din secolul al doisprezecelea. Elevii pot fi v\zu]i folosind textele `mpreun\, `n
grupuri de câte trei.
cartaginez; mai constat c\ aud, iar\[i, vocea profesorului meu recitând

cuvintele lui Augustin sau pompoasele noastre dezbateri (aveam pai-
sprezece, cincisprezece, [aisprezece ani?) despre responsabilitate politic\
[i realitate metafizic\.
{i cartea conserv\ amintirea adolescen]ei `ndep\rtate, a profesorului meu
(acum mort), a lecturilor lui Petrarca din Augustin, pe care dasc\lul nostru
ni le citea aprobator, dar [i a lui Augustin [i a lec]iilor acestuia, a Cartaginei
care a fost ridicat\ peste Cartagina cea distrus\, doar pentru a fi distrus\ `nc\
o dat\. Praful vestigiilor este mult, mult mai vechi decât cartea, dar cartea `l
con]ine [i pe acesta. Augustin a luat aminte [i apoi a scris ce [i-a amintit.
}inut\ `n mâna mea, cartea are dou\ rânduri de amintiri.
Probabil c\ `ns\[i senzualitatea lui (pe care a `ncercat, din greu, s\ [i-o re-
prime) a fost cea care a f\cut din Sfântul Augustin un observator atât de
atent. El pare s\-[i fi petrecut ultima parte a vie]ii `ntr-o paradoxal\ stare de
revela]ie [i de destindere, minunându-se de ce-l `nv\]au propriile sim]uri [i
ISTORIA LECTURII 73
cerându-i totu[i lui Dumnezeu s\ `ndep\rteze de el tenta]iile pl\cerii fizice.

Obiceiul lui Ambrozie de a citi `n t\cere a fost observat pentru c\ Augustin
ceda curiozit\]ii ochilor s\i, iar cuvintele din gr\din\ au fost auzite pentru
c\ el se l\sa ademenit de mireasma ierbii [i de cântecul p\s\rilor nev\zute.
Nu doar posibilitatea de a citi pe t\cute l-a uimit pe Augustin. Scriind
despre un coleg din primii ani de [coal\, el face trimitere la extraordinara
memorie a acestui om, care ì permitea s\ compun\ [i s\ recompun\ texte pe
care le citise cândva [i le `nv\]ase pe de rost. Era capabil, a spus Augustin, s\
citeze aproape orice vers din fiecare carte a lui Virgiliu, „iute, `n ordine [i din
memorie[…] Dac\ ì ceream apoi s\ recite versul de dinaintea fiec\ruia din-
tre ele, o f\cea. {i eram convin[i c\ putea recita Virgiliu `n ordine invers\[…]
Dac\ doream chiar [i pasaje `n proz\ din oricare dintre ora]iile lui Cicero pe
care le `nv\]ase, putea face [i asta“.1 Citind fie `n gând, fie cu voce tare, omul
era capabil s\ imprime textul (`n cuvintele lui Cicero, pe care lui Augustin
ì pl\cea s\ le citeze) „pe t\bli]ele de cear\ ale memoriei“,2 pentru a [i-l
reaminti [i a recita pasajele dup\ bunul plac, `n ce ordine voia, ca [i cum ar

fi r\sfoit paginile unei c\r]i. Rememorând un text, invocând amintirea unei
c\r]i pe care o ]inuse cândva `n mâini, un astfel de cititor poate deveni el
`nsu[i cartea, din care el [i al]ii pot citi.
~n 1658, Jean Racine, `n vârst\ de optsprezece ani, studiind la aba]ia din
Port-Royal sub supravegherea atent\ a c\lug\rilor cistercieni, a descoperit,
din `ntâmplare, unul dintre primele romane grece[ti, Iubirile lui Theogenis [i
Haricleea, ale c\rui idei despre iubirea tragic\ e posibil s\ [i le fi amintit mai
târziu, pe când scria Andromaca [i Bérénice. A luat cartea cu el `n p\durea care
`mprejmuia aba]ia [i tocmai `ncepuse s\ o citeasc\ cu l\comie când a fost sur-
prins de paracliser, care a smuls volumul din mâinile b\iatului [i l-a aruncat
`ntr-un foc ce ardea `n apropiere. Pu]in dup\ aceea, Racine a reu[it s\ g\seasc\
un al doilea exemplar, care a fost [i el descoperit [i condamnat fl\c\rilor.
Asta l-a `ncurajat s\ cumpere un al treilea exemplar [i s\ `nve]e tot romanul
pe de rost. Dup\ care i l-a `nmânat aprigului paracliser, spunând: „Acum `l
pute]i arde [i pe acesta, cum a]i f\cut cu celelalte.“3
O astfel de `nsu[ire a lecturii, care ì d\ posibilitatea cititorului s\ asimi-
leze un text nu doar prin parcurgerea cuvintelor, ci prin `ncorporarea aces-
tora `n sine `nsu[i, n-a fost `ntotdeauna considerat\ o binecuvântare. ~n urm\
cu dou\zeci [i trei de secole, aproape de zidurile Atenei, la umbra unui platan
de pe malul râului, un tân\r despre care [tim doar c\ `l chema Phedrus ì
citea cu voce tare lui Socrate un discurs al unui anume Lycias, pe care Phedrus
`l admira cu `nfl\c\rare. Tân\rul ascultase discursul (una dintre `ndatoririle
unui iubit) de câteva ori [i, pân\ la urm\, ob]inuse o versiune scris\ a aces-
tuia, pe care o studiase iar [i iar, pân\ când o `nv\]ase pe de rost. Apoi, dor-
nic s\-[i `mp\rt\[easc\ descoperirea (cum fac adesea cititorii), [i-a c\utat un
auditoriu `n Socrate. Filosoful, ghicind c\ Phedrus ]inea textul discursului
ascuns sub manta, i-a cerut s\ citeasc\ originalul [i nu s\ i-l recite. „Nu-]i per-
mit s\-]i faci practica oratoric\ folosindu-m\ drept cobai“, i-a spus el entu-
ziastului tân\r, „când Lycias `nsu[i e prezent aici.“4
Dialogul antic trateaz\, `n primul rând, despre natura dragostei, dar, din
fericire, conversa]ia se `ndep\rteaz\ de acest subiect [i, spre sfâr[it, se con-
centreaz\ asupra me[te[ugului literelor. Cândva, i-a spus Socrate lui Phe-
drus, zeul egiptean Thoth, inventatorul zarului, [ahului, numerelor,
ISTORIA LECTURII 75
geometriei, astronomiei [i scrisului, l-a vizitat pe regele Egiptului [i i-a d\ruit

anumite inven]ii pe care s\ le ofere poporului. Faraomul a discutat avanta-
jele [i dezavantajele fiec\ruia dintre darurile zeului, pân\ când Thoth a ajuns
la arta scrisului. „Aceasta“, a spus Thoth, „este o ramur\ a `nv\]\turii care
le va `mbun\t\]i memoria; descoperirea mea asigur\ o re]et\ [i pentru me-
morie, [i pentru `n]elepciune.“ Dar regele n-a fost impresionat. „Dac\ oa-
menii `nva]\ asta“, i-a spus el zeului, „o s\ le s\deasc\ uitarea `n suflete; vor
`nceta s\-[i mai foloseasc\ memoria, pentru c\ se vor baza pe ceea ce este scris,
evocând amintirile nu din str\fundurile fiin]ei lor, ci cu ajutorul semnelor
externe. Ce ai descoperit tu este o re]et\ nu pentru memorie, ci pentru a-]i
aminti. {i ceea ce oferi `nv\]\ceilor nu este adev\rata `n]elepciune, ci doar
ceva ce seam\n\ cu ea, pentru c\, spunându-le despre multe lucruri f\r\ s\-i
`nve]i nimic, le vei da impresia c\ [tiu multe, `n timp ce ei nu vor [ti nimic.
{i, ca oameni c\rora le va prisosi nu `n]elepciunea, ci doar fudulia `n]elep-
ciunii, vor fi o povar\ pentru ceilal]i.“ Un cititor, `l admonesteaz\ Socrate
pe Phedrus, „trebuie s\ fie extraordinar de redus la minte ca s\-[i `nchipuie
despre cuvântul scris c\ poate face mai mult decât s\ reaminteasc\ cuiva ceea
ce acesta [tie deja“.
Phedrus, convins de ra]ionamentul b\trânului, a fost de acord. {i So-
crate a continuat: „{tii, Phedrus, \sta e cel mai ciudat lucru despre scris,
care-l face cu adev\rat analog picturii. Lucrarea pictorului st\ `n fa]a noastr\
de parc\ cele pictate ar fi vii, dar dac\ le `ntrebi ceva ele p\streaz\ cea mai
maiestuoas\ t\cere. La fel este cu cuvintele scrise; par s\-]i vorbeasc\ de
parc\ ar avea inteligen]\, dar dac\ le `ntrebi ceva despre ceea ce spun, din
dorin]a de-a afla mai multe, ele vor continua s\ `]i spun\ acela[i lucru, iar
[i iar, din nou, ve[nic.“ Pentru Socrate, textul citit nu era nimic altceva
decât suma cuvintelor sale, `n care semnul [i semnifica]ia se suprapuneau
cu o precizie derutant\. Interpretare, exegeze, glos\, comentariu, asociere,
dezmin]ire, sensuri simbolice [i alegorice, toate acestea provin nu din tex-
tul `n sine, ci din cititor. Textul, precum o imagine pictat\, spunea doar
„luna la Atena“; cititorul era cel care o `mpodobea cu o fa]\ rotund\ de
filde[, un cer profund [i `ntunecat, un peisaj cu ruine vechi, printre care
Socrate se plimbase cândva.
~n jurul anului 1250, `n prefa]a la Bestiaire d'amour, cancelarul catedralei

din Amiens, Richard de Fournival, [i-a exprimat dezacordul fa]\ de afirma]iile
lui Socrate [i a sugerat c\, atâta vreme cât `ntreaga omenire aspir\ la cunoa[tere
[i are doar pu]in timp ca s\ tr\iasc\, ea trebuie s\ se bazeze pe cuno[tin]ele
adunate de al]ii pentru a-[i `mbog\]i propriul tezaur. ~n acest scop, Dumne-
zeu a dat sufletului omenesc darul memoriei, la care c\p\t\m acces prin
sim]urile v\zului [i auzului. De Fournival a dezvoltat apoi ideea lui Socrate.
Calea spre vedere, spune el, const\ din peintures sau imagini; calea spre auz,
din paroles sau cuvinte.5 Meritul acestora consta nu doar `n simpla expunere
a unei imagini sau a unui text f\r\ niciun fel de progres sau varia]ie, ci `n re-
crearea `n timpul [i spa]iul cititorului a ceea ce fusese conceput sau repus `n
imagini sau cuvinte `n alte timpuri [i sub alte ceruri. „Când vezi ilustrat\ o
istorie, fie ea a Troiei sau o cu totul alta“, argumenteaz\ de Fournival, „vezi
acele nobile fapte care au fost s\vâr[ite `n trecut exact ca [i cum ar apar]ine
`nc\ prezentului. {i e la fel când ascul]i un text, pentru c\ atunci când ascul]i
o istorie citit\ cu voce tare, ai impresia c\ faptele acelea se petrec `n pre-
zent.[…] {i, atunci când cite[ti, scrisul acesta cu ale sale peintures [i paroles m\
va face prezent `n memoria ta, chiar [i atunci când nu m\ aflu `n carne [i
oase `n fa]a ta.“6 Cititul, pentru de Fournival, `mbog\]e[te prezentul [i ac-
tualizeaz\ trecutul; memoria prelunge[te respectivele calit\]i, aducându-le `n
viitor. Pentru de Fournival, cartea, nu cititorul, este aceea care p\streaz\ [i
transmite mai departe amintirile.
Textul scris, `n vremea lui Socrate, nu era la `ndemâna oricui. De[i `n
Atena, `n secolul al cincilea `.Hr., existau c\r]i scrise `n num\r considerabil,
iar comer]ul cu c\r]i `ncepuse s\ se dezvolte, practica lecturilor `n solitudine
nu s-a stabilit pe deplin decât o sut\ de ani mai târziu, `n vremea lui Aristo-
tel – unul dintre primii cititori care a adunat o important\ colec]ie de ma-
nuscrise pentru propria folosin]\.7 Vorbirea era mijlocul prin care oamenii
`nv\]au [i transmiteau `nv\]\tura, iar Socrate apar]ine unui [ir de mae[tri
orali `n care sunt inclu[i Moise, Buddha [i Iisus Hristos, despre care ni se
spune c\ o singur\ dat\ au scris ni[te cuvinte `n nisip [i apoi le-au [ters.8 Pen-
tru Socrate, c\r]ile erau de ajutor memoriei [i cunoa[terii, dar adev\ra]ii
c\rturari nu trebuiau s\ fac\ uz de ele. Câ]iva ani mai târziu, discipolii s\i,
Platon [i Xenofon, au `nregistrat opinia lui def\im\toare la adresa c\r]ilor
ISTORIA LECTURII 77
`ntr-o carte, iar amintirea lor despre amintirea lui a fost astfel p\strat\ pen-
tru noi, viitorii lui cititori.
~n epoca lui de Fournival, `nv\]\ceii foloseau de regul\ c\r]ile ca ajutoare
pentru memorie, ]inând paginile deschise `n fa]a lor, `n clas\, având de obi-
cei un exemplar pentru câ]iva studen]i.9 La [coal\, eu am studiat `n acela[i
mod, ]inând cartea deschis\ `n fa]a mea `n timp ce profesorul vorbea, mar-
când pasajele mai importante, pe care ulterior aveam s\ `ncerc s\ le me-
morez (de[i câtorva dasc\li – urma[i ai lui Socrate, presupun – nu le pl\cea
s\ deschidem c\r]ile `n clas\). Exista totu[i o deosebire bizar\ `ntre cole-
gii mei, elevi ai liceului din Buenos Aires, [i `nv\]\ceii `nf\]i[a]i `n ilustra]iile
de pe vremea lui de Fournival. Noi marcam pasajele din c\r]ile noastre cu
tocul (dac\ eram curajo[i) sau cu creionul (dac\ eram mofturo[i), f\când
note pe margini ca s\ ne amintim comentariile profesorului. De cele mai
multe ori, `nv\]\ceii din secolul al treisprezecelea sunt reprezenta]i `n ve-
chile ilustra]ii f\r\ niciun fel de instrument de scris;10 stau `n picioare sau
sunt a[eza]i `n fa]a codicelor deschise, memorând pozi]ia unui paragraf, dis-
punerea literelor, `ncredin]ând memoriei, mai degrab\ decât paginii, câteva
puncte esen]iale.
Spre deosebire de mine [i de contemporanii mei, care studiam pentru
un anume test folosindu-ne de pasajele subliniate [i adnotate (pentru a fi
siguri c\, dac\ ar fi fost vreodat\ nevoie, cartea putea fi consultat\) pe care,
dup\ examen, le d\deam `n mare m\sur\ uit\rii, elevii lui de Fournival se
bazau pe biblioteca depozitat\ `n cap, `n care, datorit\ laborioaselor teh-
nici de memorare pe care [i le `nsu[iser\ `nc\ de mici, erau capabili s\
g\seasc\ capitolul [i versul necesare tot a[a de u[or cum pot g\si eu o tem\
dat\ `n biblioteca de microfilme sau hârtie. Ei erau convin[i c\ memora-
rea unui text era benefic\ din punct de vedere fizic [i `l citau ca autoritate
pe doctorul roman din secolul al doilea, Antillus, care scrisese c\ aceia care
n-au `nv\]at niciodat\ versuri pe de rost [i care trebuie, prin urmare, s\ le
citeasc\ `n c\r]i au mari dureri când elimin\ prin transpira]ie abundent\
fluidele toxice pe care cei cu o bun\ memorie a textelor le elimin\ doar prin
intermediul respira]iei.11
Eu, `n schimb, m\ bazez cu `ncredere pe abilitatea serviciilor computeri-
zate care `mi permit s\ r\scolesc biblioteci mai vaste decât aceea din Alexan-
Operele complete ale lui Shakespeare pe un sin-

gur compact-disc, `n diferitele lor edi]ii [i adapt\ri,
coperta acestuia imitând forma codexului.
dria pentru a da de urma unei f\râme de informa]ie; `n plus, computerul

meu poate „accesa“ toate categoriile de c\r]i. Ini]iative cum ar fi Proiectul
Gutenberg `n Statele Unite `]i ofer\ pe dischet\ totul, de la Operele complete
ale lui Shakespeare la Anuarul mondial al CIA [i Roget’s Thesaurus, iar Oxford
Text Archive din Anglia ofer\ versiuni electronice ale marilor autori greci [i
latini, plus câ]iva clasici `n diverse alte limbi. ~nv\]\ceii medievali se bazau
pe c\r]ile pe care le citiser\, `nregistrate `n memoria lor, ale c\ror pagini le
r\s\reau `n fa]\ asemenea unor fantome vii.
Sfântul Toma d’Aquino i-a fost contemporan lui de Fournival. Urmând
recomand\rile f\cute de Cicero pentru `mbun\t\]irea capacit\]ii oratorului
de a-[i aminti, el a elaborat o serie de reguli de memorare pentru cititori: am-
plasarea celor pe care vrei s\ ]i le aminte[ti `ntr-o anumit\ ordine, dezvoltarea
unei „iubiri“ pentru acestea, transformarea lor `n „similitudini neobi[nuite“,
care le vor face u[or de vizualizat, repetarea frecvent\. ~n cele din urm\,
c\rturarii renascenti[ti, `mbun\t\]ind metoda lui d’Aquino, au sugerat con-
struc]ia `n minte a unor modele arhitecturale – palate, teatre, ora[e, t\râmu-
rile raiului [i iadului – `n care s\ amplaseze tot ceea ce doresc s\-[i aminteasc\.12
ISTORIA LECTURII 79
Un portret al lui Petrarca de pe un manus-

cris din secolul al paisprezecelea al De viris
illustribus.
Astfel de modele erau ni[te construc]ii extrem de elaborate, ridicate `n minte

pe parcursul timpului [i devenite robuste prin folosire, care s-au dovedit a fi,
secole la rând, extrem de eficiente.
Eu, cititorul de ast\zi, p\strez notele pe care mi le fac `n timp ce citesc
`n memoria calculatorului meu. Asemenea c\rturarului renascentist, care
putea hoin\ri prin `nc\perile palatului memoriei sale pentru a recupera un
citat sau un nume, intru orbe[te `n labirintul electronic care zumz\ie din-
colo de ecran. Cu ajutorul memoriei acestuia `mi pot aminti mai precis
(dac\ precizia are vreo importan]\) [i mai multe (dac\ se apreciaz\ cantitatea)
decât ilu[trii mei predecesori, dar eu `nsumi trebuie s\ fiu cel care face or-
dine `ntre note [i trage concluzii. De asemenea, tr\iesc cu teama de a nu
pierde un text „memorat“ – o team\ care, pentru str\mo[ii mei, venea doar
odat\ cu uzura vârstei, dar care la mine e permanent prezent\: teama de un
puseu de tensiune electric\, o tast\ ap\sat\ din gre[eal\, o eroare `n sistem,
un virus, un disc defect, oricare dintre acestea putând [terge orice din me-
moria mea, pentru totdeauna.
Cam la un secol dup\ ce de Fournival [i-a des\vâr[it Bestiarul, Petrarca,

care se pare c\ urmase tehnicile de memorare ale lui d’Aquino ca s\-[i con-
tinue mai bine numeroasele sale lecturi, [i-a imaginat `n Secretum meum c\
intr\ `n conversa]ie cu iubitul s\u Augustin pe tema cititului [i a memo-
riei. Petrarca dusese, ca [i Augustin, o via]\ agitat\ `n zilele tinere]ii sale.
Tat\l s\u, prieten cu Dante, fusese izgonit, ca [i poetul, din Floren]a sa
natal\ [i, la scurt\ vreme dup\ na[terea lui Petrarca, se mutase cu familia
la Curtea papei Clement al V-lea, la Avignon. Petrarca a urmat cursurile
universit\]ilor din Montpellier [i Bologna, iar la vârsta de dou\zeci [i doi
de ani, tân\rul pe care moartea tat\lui s\u `l l\sase bogat s-a stabilit din nou
la Avignon. Dar nici bog\]ia, nici tinere]ea n-au durat mult. ~n câ]iva ani
de via]\ tumultuoas\ [i-a risipit toat\ mo[tenirea [i a fost obligat s\ intre
`ntr-un ordin religios. Descoperirea c\r]ilor lui Cicero [i ale Sfântului Au-
gustin a trezit gustul pentru literatur\ `n preotul proasp\t hirotonisit, care
a continuat s\ citeasc\ cu nesa] tot restul vie]ii sale. A `nceput s\ scrie se-
rios dup\ ce trecuse de treizeci de ani, compunând dou\ opere, De viris il-
lustribus (Despre oameni faimo[i) [i poemul Africa, `n care recunoa[te ce
datoreaz\ autorilor antici greci [i latini [i pentru care a fost premiat cu o
cunun\ de lauri de Senatul [i conduc\torii Romei – cunun\ pe care, mai
târziu, a depus-o pe altarul Bazilicii Sfântul Petru. ~n ilustra]iile epocii
apare ca un b\rbat usc\]iv, irascibil, cu nasul mare [i ochi nervo[i, a[a c\
ne putem imagina c\ nelini[tea ce-l caracteriza s-a domolit pu]in odat\ cu
`naintarea `n vârst\.
~n Secretum meum, Petrarca (pe numele s\u cre[tin, Francesco) [i Augus-
tin stau [i vorbesc `ntr-o gr\din\, sub supravegherea atent\ a Doamnei Adev\r.
Francesco m\rturise[te c\ e obosit de zadarnica agita]ie a ora[ului; Augustin
r\spunde c\ via]a lui Francesco este o carte ca acelea din biblioteca poetului,
dar una pe care Francesco nu [tie `nc\ s-o citeasc\, [i ì aminte[te câteva texte
despre mul]imile nebune – inclusiv cel al lui Augustin. „Nu te ajut\ aces-
tea?“ `ntreab\ el. Da, r\spunde Francesco, `n momentul lecturii sunt foarte
de folos, „dar imediat ce cartea nu se mai afl\ `n mâinile mele, toate senti-
mentele mele pentru ea se pierd“.
ISTORIA LECTURII 81
„Augustin: Aceast\ modalitate de-a citi este acum destul de r\spândit\;

exist\ o `ntreag\ adun\tur\ de astfel de litera]i… Dar dac\ `]i faci câteva noti]e
sumare la locul potrivit, vei putea s\ te bucuri cu u[urin]\ de roadele lectu-
rii tale.
Francesco: Despre ce fel de noti]e vorbe[ti?
Augustin: De câte ori cite[ti o carte [i dai peste unele fraze minunate care
sim]i c\-]i mi[c\ ori `]i `ncânt\ sufletul, nu te `ncrede `n puterea propriei
inteligen]e, ci for]eaz\-te s\ le `nve]i pe de rost [i f\-]i-le familiare meditând
asupra lor, astfel c\, de câte ori apare pe nea[teptate un caz de `ntristare, vei
avea remediul gata ca [i cum ar fi scris `n mintea ta. Când ajungi la pasaje care
]i se par de folos, f\ un semn hot\rât `n dreptul lor, ca s\ ]i le `ntip\re[ti `n
memorie [i s\ nu le la[i s\-[i ia zborul.“13
Ce sugereaz\ Augustin (`n imagina]ia lui Petrarca) este un nou mod de-a
citi: nu folosind cartea ca o proptea pentru gândire, nici `ncrezându-te `n
ea a[a cum s-ar `ncrede cineva `n autoritatea unui `n]elept, ci `mprumutând
de la aceasta o idee, o fraz\, o imagine, asociind-o cu o alta, culeas\ dintr-un
text de mult p\strat `n memorie, legând totul laolalt\ cu reflec]ii proprii –
producând, de fapt, un text nou, al c\rui autor e cititorul. ~n introducerea
la De viris illustribus, Petrarca remarc\ faptul c\ aceast\ carte e menit\ s\
serveasc\ cititorului ca „un fel de memorie artificial\“14 a textelor „disper-
sate“ [i „rare“, pe care nu doar le-a adunat, ci, mai important, le-a aranjat,
metodic, `ntr-o anume ordine. Pentru cititorii lui din secolul al paispreze-
celea, preten]ia lui Petrarca era una uimitoare, autoritatea textului fiind
incontestabil\, sarcina cititorului fiind aceea a unui observator din afar\;
dou\ secole mai târziu, modalitatea lui Petrarca de a citi, personal\, re-crea-
toare, interpretativ\ [i asociativ\ avea s\ devin\ metoda general\ `n
`nv\]\mântul european. Petrarca a ajuns la aceast\ metod\ prin lumina a ceea
ce el nume[te „adev\rul divin“: un sim] pe care cititorul trebuie s\-l aib\,
cu care trebuie s\ fie binecuvântat, cel de a hot\r`, de a alege [i a interpreta
drumul printre tenta]iile paginii. Chiar [i inten]iile autorului, când sunt pre-
supuse, nu au nicio valoare special\ `n aprecierea textului. Aceasta, sugereaz\
Petrarca, trebuie s\ se fac\ cu ajutorul bagajului de lecturi acumulate, peste
care se revars\ amintirea pe care autorul a a[ezat-o `n pagin\. ~ntr-un ase-
menea proces dinamic `n care se d\ [i se ia, `n care se desparte [i se adun\

laolalt\, cititorul nu trebuie s\ dep\[easc\ grani]ele etice ale adev\rului –
orice ar dicta con[tiin]a (noi am spune bunul-sim]). „Cititul“, scrie Petrarca
`ntr-una dintre numeroasele sale scrisori, „rar ocole[te primejdia, pân\ când
lumina adev\rului divin se revars\ asupra cititorului, `nv\]ându-l ce s\ caute
[i ce s\ evite.“15 O asfel de lumin\ (ca s\ urm\m imaginea lui Petrarca) str\-
luce[te diferit asupra fiec\ruia dintre noi [i variaz\ `n func]ie de diversele
stadii ale vie]ilor noastre.
Nu ne `ntoarcem niciodat\ la aceea[i carte [i nici chiar la aceea[i pagin\,
pentru c\, `n lumina schimb\toare, noi ne schimb\m [i cartea se schimb\,
iar amintirile noastre p\lesc [i se aprind din nou [i nu [tim niciodat\, cu pre-
cizie, ce `nv\]\m [i ce uit\m [i ce ne amintim. Ceea ce e sigur este c\ actul
lecturii, care recupereaz\ atât de multe voci din trecut, le p\streaz\, uneori,
pân\ târziu `n viitor, când vom fi capabili s\ ne folosim de ele `n moduri
curajoase [i nea[teptate.
Când aveam zece sau unsprezece ani, unul dintre profesorii mei din
Buenos Aires m\ medita, seara, la limba german\ [i istoria Europei. Ca
s\-mi `mbun\t\]easc\ pronun]ia `n german\, el m\ `ncuraja s\ memorez
poeme de Heine, Goethe [i Schiller, precum [i balada lui Gustav Schwab
„Der Ritter und der Bodensee“, `n care un c\l\re] trece `n galop peste ghea]a
ce acoperea Lacul Constance [i, dându-[i seama ce a f\cut, moare de fric\
pe cel\lalt mal. ~mi pl\cea s\ `nv\] poemele, dar nu `n]elegeam la ce anume
mi-ar fi putut fi de folos. „~]i vor ]ine tov\r\[ie `n ziua `n care nu vei avea
c\r]i de citit“, a spus profesorul meu. Apoi mi-a relatat c\ tat\l lui, asasi-
nat la Sachsenhausen, fusese un intelectual faimos care-i [tia pe mul]i din-
tre clasici pe de rost [i care, `n timpul perioadei petrecute `n lag\rul de
concentrare, a fost biblioteca din care au citit tovar\[ii lui de deten]ie. Mi
l-am imaginat pe b\trân `n locul acela mohorât, ne`ndur\tor, lipsit de spe-
ran]\, c\ruia i se solicita un Virgiliu sau Euripide, deschizându-se la o anu-
mit\ pagin\ [i recitând cuvintele din Antichitate pentru cititorii lui lipsi]i
de c\r]i. Peste ani, mi-am dat seama c\ fusese imortalizat ca unul din mul-
]imea hoinarilor `n memoria c\rora e salvat\ câte o carte din Fahrenheit 451,
de Ray Bradbury.
ISTORIA LECTURII 83
Un text citit [i rememorat devine, prin acea izb\vitoare recitire, aseme-

nea lacului `nghe]at din poemul pe care l-am `nv\]at pe de rost cu atât de
mult\ vreme `n urm\, la fel de ferm ca solul [i capabil s\ suporte trecerea ci-
titorului, `n acela[i timp `ns\ ducându-[i existen]a numai `n amintire, precar
[i efemer, ca [i cum literele sale ar fi fost scrise pe ap\.
Vestitul cititor Beatus Rhenanus, colec]ionar de c\r]i [i editor.
UCENICIA LECTURII
Cititul cu voce tare, cititul `n t\cere, capacitatea de-a purta `n minte o bi-
bliotec\ personal\ de cuvinte pe care ]i le aminte[ti sunt aptitudini uluitoare,
pe care le dobândim prin metode nesigure. {i totu[i, `nainte ca aceste aptitu-
dini s\ poat\ fi dobândite, un cititor are nevoie s\ `nve]e lucrurile de baz\,
cum ar fi recunoa[terea semnelor obi[nuite prin care o societate a ales s\
comunice: cu alte cuvinte, un cititor trebuie s\ `nve]e s\ citeasc\. Claude
Lévi-Strauss poveste[te cum, atunci când se afla printre indienii tribului Nam-
bikwara din Brazilia, gazdele sale, v\zându-l c\ scria, i-au luat creionul [i hâr-
tia [i au trasat cu linii [erpuitoare imita]ii ale literelor sale [i i-au cerut s\
„citeasc\“ ceea ce scriseser\. Nambikwara se a[teptau ca semnele trecute pe
hârtie s\ `nsemne ceva pentru Lévi-Strauss, asemenea literelor scrise de el
`nsu[i.1 Lui Lévi-Strauss, care a `nv\]at s\ citeasc\ `ntr-o [coal\ european\,
ideea ca un sistem de comunicare s\ fie imediat `n]eles de orice persoan\ i s-a
p\rut absurd\. Metodele prin care `nv\]\m s\ citim, pe lâng\ faptul c\ `ncor-
poreaz\ conven]iile despre [tiin]a de carte ale societ\]ii din care facem parte –
canalizarea informa]iei, ierarhiile cunoa[terii [i puterii –, precizeaz\ [i limi-
teaz\ modurile `n care poate fi folosit\ aptitudinea noastr\ de a citi.
Am tr\it, timp de un an, `n Sélestat, un or\[el francez aflat la treizeci de
kilometri de Strasbourg, `n sud, `n mijlocul Câmpiei Alsaciei, `ntre Rin [i
Mun]ii Vosgi. Acolo, `n mica bibliotec\ municipal\, se afl\ dou\ caiete mari
scrise de mân\. Unul are trei sute de pagini, cel\lalt patru sute optzeci; hâr-
tia amândurora s-a `ng\lbenit de-a lungul secolelor, dar scrisul, cu cerneal\ de
diferite culori, se vede `nc\ surprinz\tor de bine. ~naintând `n vârst\, pro-

prietarii lor au legat caietele ca s\ se p\streze mai bine; `ns\ ele, când le des-
chideai, erau doar ni[te teancuri de pagini `mp\turite, probabil cump\rate de
pe taraba unui librar din vreo pia]\ din partea locului. Expuse dinaintea vi-
zitatorilor bibliotecii, acestea sunt – explic\ o cartolin\ tip\rit\ – caietele a
doi studen]i care urmaser\ cursurile [colii latine din Sélestat `n ultimii ani ai
secolului al cincisprezecelea, din 1477 pân\ `n 1501: Guillaume Gisenheim,
despre via]a c\ruia nu se [tie nimic `n afar\ de ceea ce ne spune caietul lui de
noti]e, [i Beatus Rhenanus, care a devenit o figur\ proeminent\ `n mi[carea
umanist\ [i editor al multora din lucr\rile lui Erasmus.
~n Buenos Aires, `n primii ani de [coal\, aveam [i noi caiete „de citire“,
scrise laborios cu mâna [i ilustrate `ngrijit cu creioane colorate. Pupitrele [i
b\ncile noastre erau legate unele de altele cu ajutorul unor coliere de fier [i
a[ezate, dou\ câte dou\, `n rânduri lungi, ducând (simbolul puterii nu ne
sc\pa) pân\ la catedra dasc\lului, `n\l]at\ pe o platform\ de lemn, `n spatele
c\reia se profila tabla. Fiecare pupitru era g\urit ca s\ sus]in\ c\limara din
por]elan `n care cufundam vârfurile de metal ale tocurilor; nu am avut voie
s\ folosim stiloul pân\ `n clasa a treia. Peste secole, dac\ vreun bibliotecar scru-
pulos va ]ine s\ expun\ acele caiete `n vitrine de sticl\, ce va descoperi un vi-
zitator? Din textele patriotice copiate `n paragrafe ordonate, vizitatorul ar
putea deduce c\, `n educa]ia noastr\, retorica politic\ `nlocuia fine]urile li-
teraturii; din ilustra]iile noastre, c\ am `nv\]at s\ transform\m aceste texte
`n slogane („Malvinele apar]in Argentinei“ se transformase `n dou\ mâini
`mpreunate pe dup\ o pereche de insule zim]ate; „Drapelul nostru este em-
blema patriei noastre“, trei dungi de culoare fluturând `n vânt). Din repeti]ia
textelor identice, privitorul [i-ar putea da seama c\ eram `nv\]a]i s\ citim nu
pentru pl\cere sau cunoa[tere, ci pentru a fi instrui]i. ~ntr-o ]ar\ `n care infla-
]ia a ajuns s\ ating\ lunar dou\ sute la sut\, acesta era singurul mod de a citi
fabula greierului [i furnicii.
~n Sélestat erau mai multe [coli diferite. O [coal\ latin\ existase `nc\ din
secolul al paisprezecelea, g\zduit\ pe proprietatea bisericii [i `ntre]inut\ atât
de consiliul municipal, cât [i de parohie. La `nceputurile sale, [coala, cea ale
c\rei cursuri le frecventaser\ Gisenheim [i Rhenanus, ocupase o cl\dire de pe
Marché-Vert, `n fa]a bisericii din secolul al unsprezecelea a Sfântul Foy. ~n 1530,
ISTORIA LECTURII 87
[coala `[i sporise prestigiul [i se mutase `ntr-o cl\dire mai mare, de peste drum
de biserica din secolul al treisprezecelea a Sfântului Gheorghe, o cl\dire cu
dou\ etaje, a c\rei fa]ad\ era `mpodobit\ cu o fresc\ d\t\toare de inspira]ie, ce
le `nf\]i[a pe cele nou\ muze zburdând `n fântâna sacr\ a lui Hippocrene, pe
Muntele Helicon.2 Odat\ cu mutarea [colii aici, numele str\zii s-a schimbat
din Lottengasse `n Babilgasse, cu referire la bolboroseala (`n dialectul alsacian,
bablen, „a bolborosi“) elevilor. Eu locuiam la numai dou\ str\zi mai `ncolo.
De la `nceputurile secolului al paisprezecelea exist\ consemn\ri despre
dou\ [coli germane `n Sélestat; apoi, `n 1686, s-a deschis prima [coal\ fran-
cez\, la treisprezece ani dup\ ce Ludovic al XIV-lea a pus st\pânire pe ora[.
~n aceste [coli, care erau deschise tuturor, se predau, `n limba matern\, citi-
rea, scrierea, muzica [i pu]in\ aritmetic\. Un contract de admitere la una din
[colile germane, din jurul anului 1500, stipuleaz\ c\ dasc\lul avea s\-i in-
struiasc\ pe „membrii ghildelor, dar [i pe al]ii `ncepând de la vârsta de doi-
sprezece ani, precum [i pe acei copii care nu pot s\ urmeze [coala latin\,
b\ie]i, precum [i fete“.3 Spre deosebire de cei care urmau [coala german\, la
[coala latin\ elevii erau admi[i la vârsta de [ase ani [i r\mâneau acolo pân\
când erau preg\ti]i pentru universitate, la treisprezece sau paisprezece ani.
Câ]iva deveneau asisten]i ai profesorului [i ì r\mâneau al\turi pân\ la vâr-
sta de dou\zeci de ani.
De[i latina a continuat s\ fie, pân\ târziu `n secolul al [aptesprezecelea,
limba birocra]iei, a clerului [i a erudi]ilor, `n cea mai mare parte a Europei, pe
la `nceputurile vecului al [aisprezecelea, limbile materne au `nceput s\ câ[tige
teren. ~n 1521, Martin Luther `ncepe publicarea Bibliei sale `n limba german\;
`n 1526, William Tyndale public\ traducerea sa `n limba englez\ a Bibliei, la
Köln [i Worms, fiind for]at s\ p\r\seasc\ Anglia sub amenin]area cu moartea;
`n 1530, atât `n Suedia, cât [i `n Danemarca, un decret guvernamental stipula
c\ Biblia trebuie citit\ `n biseric\ `n limba na]ional\. Totu[i, latina a continuat
s\ se bucure de prestigiu [i s\ fie folosit\ oficial, pe vremea lui Rhenanus, nu
doar `n Biserica Romano-Catolic\, unde preo]ilor li se cerea s\ oficieze servi-
ciul `n latin\, ci [i `n universit\]i precum Sorbona, ale c\rei cursuri Rhenanus
`[i dorea s\ le urmeze. {colile latine erau a[adar `nc\ la mare c\utare.
{colile latine sau de alt fel asigurau, `ntr-o anumit\ m\sur\, ordinea `n
existen]a haotic\ a studen]ilor din Evul Mediu târziu. Pentru c\ `nv\]\tura
[tiin]ific\ era v\zut\ ca l\ca[ al unei „a treia puteri“, situat\ `ntre Biseric\ [i
Stat, studen]ii au beneficiat, din secolul al doisprezecelea, de o serie de pri-
vilegii oficiale. ~n 1158, sfântul ]mp\rat german Frederick Barbarossa i-a scos
de sub jurisdic]ia autorit\]ilor laice, cu excep]ia cazurilor de `nc\lc\ri serioase
ale legii, garantându-le [i bilet de liber\ trecere pentru c\l\torii. Printr-un
privilegiu acordat de regele Philippe Auguste al Fran]ei, `n 1200, i se interzi-
cea judec\toriei din Paris s\-i `ntemni]eze, indiferent de motiv. {i, `ncepând
cu Henric al III-lea, fiecare monarh englez a garantat studen]ilor de la Oxford
imunitatea `n fa]a puterilor laice.4
Ca s\ poat\ urma [coala, studen]ii aveau de pl\tit taxe, fiind taxa]i con-
form bursei lor, care includea costurile s\pt\mânale pentru cas\ [i mas\. Dac\
nu puteau s\ pl\teasc\, ei trebuiau s\ declare sub jur\mânt c\ „sunt lipsi]i de
sprijin“ [i, uneori, li se asigurau subven]ii din partea comunit\]ii studen]e[ti.
~n secolul al cincisprezecelea, studen]ii s\raci reprezentau optsprezece pro-
cente din studen]imea din Paris, dou\zeci [i cinci de procente din cea de la
Viena [i nou\sprezece procente din cea de la Leipzig.5 Privilegia]i, dar s\raci
lipi]i, dornici s\-[i p\streze drepturile, dar nesiguri `n privin]a felului cum s\
fac\ s\ tr\iasc\, mii de studen]i r\t\ceau prin ]ar\, `ntre]inându-se din pomeni
[i furti[aguri. Câ]iva au supravie]uit dându-se drept ghicitori sau magicieni,
vânzând nimicuri miraculoase, anun]ând eclipse sau catastrofe, invocând spi-
rite, prezicând viitorul, `nv\]ându-i pe oameni rug\ciuni care s\ le scape su-
fletele din purgatoriu, oferind re]ete care s\ fereasc\ recoltele de grindin\ [i
vitele de boli. Unii pretindeau a fi descenden]i ai druizilor [i se f\leau c\ intraser\
`n Muntele lui Venus, unde fuseser\ ini]ia]i `n artele secrete, [i, ca semn dis-
tinctiv, purtau cape galbene pe umeri. Mul]i mergeau din ora[ `n ora[ `n urma
unui cleric `n vârst\, pe care `l slujeau [i la care c\utau `nv\]\tur\; dasc\lul era
cunoscut ca un bacchante (nu de la „Bacchus“, ci de la verbul bacchari, „a va-
gabonda“), iar discipolii lui erau numi]i Schützen („protectori“) `n german\ sau
bejaunes („ton]i“) `n francez\. Numai aceia care erau hot\râ]i s\ devin\ clerici
sau s\ intre cumva `n serviciul civil c\utau oportunit\]i de a renun]a la hoin\real\
[i de a intra `n institu]ii de `nv\]\mânt6 ca [coala latin\ din Sélestat.
Studen]ii care urmau cursurile [colii latine din Sélestat veneau din diferite
zone ale Alsaciei [i Lorenei, [i chiar de mai departe, din Elve]ia. Aceia care
proveneau din familii burgheze bogate sau din nobilime (cum era cazul cu
ISTORIA LECTURII 89
Beatus Rhenanus) puteau alege s\ fie g\zdui]i `n internatele conduse de rec-

tor [i so]ia sa sau s\ stea cu chirie `n casa tutorelui lor sau chiar la unul din-
tre hanurile din localitate.7 Dar cei care declaraser\ c\ erau prea s\raci ca s\-[i
pl\teasc\ taxele aveau mari dificult\]i `n a-[i g\si cas\ [i mas\. Elve]ianul Tho-
mas Platter, care a venit la [coal\ `n 1495, la vârsta de optsprezece ani, „f\r\
a [ti o iot\, incapabil s\ citeasc\ m\car Donat[bine cunoscutul manual me-
dieval pentru `ncep\tori, Ars de octo partibus orationis de Aelius Donatus]“
[i care se sim]ea, printre studen]ii ceva mai tineri, „ca g\ina printre pui“, des-
crie `n autobiografia lui cum el [i un prieten au pornit-o `n c\utarea instrui-
rii. „Când am ajuns la Strasbourg, am g\sit acolo mul]i studen]i s\raci, care
ne-au spus c\ [coala nu era bun\, dar c\ exista o [coal\ excelent\ la Sélestat.
Am pornit spre Sélestat. Pe drum, am `ntâlnit un nobil care ne-a `ntrebat:
«Unde merge]i?» Când a auzit c\ ne `ndreptam spre Sélestat, ne-a sf\tuit s\
nu facem asta, spunându-ne c\ exist\ mul]i studen]i s\raci `n acel ora[ [i c\
locuitorii sunt departe de-a fi boga]i. Auzind asta, companionul meu a izbucnit
`n lacrimi amare, strigând: «Unde ne putem duce?» L-am consolat, zicându-i:
«Stai lini[tit, dac\ unii pot g\si modul `n care s\ fac\ rost de mâncare `n Sé-
lestat, voi reu[i [i eu cu siguran]\ s\ fac asta pentru amândoi».“ Au reu[it s\
r\mân\ `n Sélestat câteva luni, dar dup\ Rusalii „noi studen]i au sosit din
toate p\r]ile, iar eu n-am mai fost `n stare prea mult\ vreme s\ g\sesc mân-
care pentru amândoi [i am plecat spre ora[ul Soleure.“8
~n fiecare societate cu [tiin]\ de carte, a `nv\]a s\ cite[ti este ceva ce ]ine
de o ini]iere, o ie[ire, printr-un ritual, din starea de dependen]\ [i comuni-
care rudimentar\. Copilul care `nva]\ s\ citeasc\ cap\t\ acces, pe calea c\r]ilor,
la memoria colectiv\ [i, astfel, se familiarizeaz\ cu un trecut comun, pe care
el sau ea `l `nnoie[te, `ntr-un grad mai mare sau mai mic, cu fiecare lectur\.
~n societatea iudaic\ medieval\, de exemplu, ritualul `nv\]\rii citirii era cele-
brat `n mod explicit. De Shavuot, când se s\rb\tore[te momentul `n care Moise
a primit Tora din mâinile lui Dumnezeu, b\iatul care urma s\ fie ini]iat era
`nf\[urat `ntr-un [al de rug\ciune [i dus de tat\l lui la `nv\]\tor. ~nv\]\torul
`l a[eza pe b\iat la el pe genunchi [i-i ar\ta o t\bli]\ pe care erau scrise alfa-
betul ebraic, un pasaj din Scripturi [i cuvintele „Tora s\ fie ocupa]ia ta.“ ~nv\-
]\torul citea cu voce tare fiecare cuvânt [i b\iatul `l repeta. Apoi t\bli]a era
acoperit\ cu miere [i copilul o lingea, prin asta asimilând la modul concret
Dou\ mame din secolul al cincisprezecelea `nv\]ându-[i copiii s\ citeasc\: stânga, Fecioara [i
Pruncul; dreapta, Sfânta Ana cu tân\ra Maria.
cuvintele sfinte. De asemenea, versete biblice se scriau pe ou\ fierte descojite

[i pe pr\jituri cu miere, pe care copilul le mânca dup\ ce citise versetele, cu
voce tare, `nv\]\torului.9
De[i este greu s\ generaliz\m dup\ trecerea câtorva secole [i când e vorba
despre atâtea ]\ri, `n societatea cre[tin\ a Evului Mediu târziu [i a Rena[terii
timpurii a `nv\]a s\ cite[ti [i s\ scrii – `n afara Bisericii – era privilegiul aproape
exclusiv al aristocra]iei [i (dup\ secolul al treisprezecelea) al `naltei burghe-
zii. Chiar dac\ existau aristocra]i [i grands bourgeois care considerau cititul
[i scrisul sarcini umile, potrivite doar clericilor s\raci,10 majoritatea b\ie]i-
lor [i destul de multe fete care se n\[teau `n astfel de familii `nv\]au buchiile
foarte devreme. Doica copilului, dac\ [tia s\ citeasc\, ini]ia educa]ia [i, din
acest motiv, trebuia aleas\ cu cea mai mare grij\, pentru c\ sarcina ei nu era
doar s\ al\pteze, ci [i s\ asigure o vorbire [i o pronun]ie corecte.11 Marele
`nv\]at umanist italian Leon Battista Alberti, `n lucrarea sa despre familie
scris\ `ntre anii 1435 [i 1444, observ\ c\ „`ngrijirea copiilor foarte tineri e
ISTORIA LECTURII 91
treaba femeilor, a doicilor ori a mamei“12 [i c\ la cea mai fraged\ vârst\ cu

putin]\ ace[tia trebuie s\-[i `nsu[easc\ alfabetul. Copiii `nva]au s\ citeasc\ fo-
netic, repetând literele ar\tate de doica lor sau de mam\ `ntr-un abecedar sau
`ntr-un tabel cu alfabetul. (Eu `nsumi am fost `nv\]at `n felul acesta, de doica
mea, care `mi citea literele tip\rite cu aldine dintr-o veche carte englez\ cu
poze; am fost pus s\ repet sunetele de nenum\rate ori.) Imaginea figurii
mamei-`nv\]\toare era tot atât de obi[nuit\ `n iconografia cre[tin\ pe cât de
rar\ era reprezentarea unei eleve `n sala de clas\. Exist\ numeroase repre-
zent\ri ale Fecioarei Maria ]inând o carte `n fa]a pruncului Iisus [i ale Sfin-
tei Ana `nv\]ând-o pe Maria, dar nici Hristos [i nici mama Lui nu au fost
`nf\]i[a]i `nv\]ând s\ scrie sau chiar scriind; no]iunea unui Hristos citind Ve-
chiul Testament a fost considerat\ esen]ial\ pentru a face explicit\ conti-
nuitatea Scripturilor.
Quintilian, un avocat roman din secolul `ntâi din nordul Spaniei, care a
devenit tutorele str\nepo]ilor `mp\ratului Domi]ian, a scris un manual pe-
dagogic `n dou\sprezece volume, Institutio oratoria, care a avut o mare influ-
en]\ pe parcursul Rena[terii. Iat\ ce recomanda: „Unii au sus]inut c\ b\ie]ii
n-ar trebui `nv\]a]i s\ citeasc\ pân\ când nu au [apte ani, aceasta fiind vârsta
cea mai fraged\ la care pot câ[tiga de pe urma instruc]iei [i suporta stresul
`nv\]\rii. Oricum, aceia care au sus]inut c\ mintea unui copil nu trebuie
l\sat\ s\ lâncezeasc\ nicio clip\ sunt mai `n]elep]i. Crisipus, de exemplu, de[i
acord\ doicilor trei ani de domnie, consider\ c\ formarea min]ii copilului dup\
cele mai bune principii face parte din `ndatoririle lor. De ce totu[i, atâta
vreme cât pot fi forma]i moral, copiii n-ar putea primi o educa]ie literar\?“13
Dup\ ce literele au fost `nv\]ate, trebuie adu[i ca meditatori particulari
dasc\li de sex masculin (dac\ familia [i-i poate permite) pentru b\ie]i, `n timp
ce de educa]ia fetelor se va ocupa chiar mama. Chiar dac\, `n secolul al cin-
cisprezecelea, majoritatea caselor bogate dispuneau de spa]iul, lini[tea [i fa-
cilit\]ile necesare pentru instruirea acas\, majoritatea `nv\]a]ilor recomandau
ca educarea b\ie]ilor s\ se desf\[oare departe de familie, `n compania altor
b\ie]i; pe de alt\ parte, morali[tii medievali au dezb\tut cu aprindere avan-
tajele educa]iei – publice sau private – pentru fete. „Nu e potrivit pentru fete
s\ `nve]e s\ scrie [i s\ citeasc\ decât dac\ vor s\ devin\ c\lug\ri]e, pentru c\
altfel ar putea, atunci când ajung mai mari, s\ scrie sau s\ primeasc\ misive
Dou\ scene de [coal\ de la sfâr[itul secolului al cincisprezecelea `nf\]i[ând rela]ia ierarhic\ dintre
profesori [i elevi: stânga, Aristotel [i discipolii s\i; dreapta, o clas\ anonim\.
de amor“,14 avertiza nobilul Philippe de Novare, dar unii din contempora-

nii s\i nu au fost de acord. „Fetele trebuie s\ `nve]e s\ citeasc\ pentru a `nv\]a
dreapta credin]\ [i a se proteja singure de primejdiile care le amenin]\ sufle-
tele“, ar\ta Cavalerul de la Tour Landry.15 Fetele n\scute `n case mai avute
erau trimise adesea la [coal\ ca s\ `nve]e s\ citeasc\ [i s\ scrie, de obicei ca s\
se preg\teasc\ pentru m\n\stire. ~n familiile aristocrate ale Europei puteai g\si
femei care erau pe deplin educate.
Pân\ la mijlocul secolului al cincisprezecelea, predarea la [coala latin\ din
Sélestat fusese una rudimentar\ [i banal\, urmând preceptele tradi]iei sco-
lastice. Dezvoltat mai ales `n secolele al doisprezecelea [i al treisprezecelea,
de filosofi pentru care „gândirea este o `ndeletnicire cu reguli stabilite meti-
culos“16, scolasticismul s-a dovedit o metod\ util\ pentru reconcilierea pre-
ceptelor credin]ei religioase cu argumentele ra]iunii umane, din care rezult\
o concordia discordantium sau „armonie `ntre opinii diferite“, care poate apoi
fi folosit\ ca punct de plecare `n argumentare. Curând `ns\ scolasticismul a
devenit mai curând o metod\ de a conserva ideile decât una de a le face rodnice.
ISTORIA LECTURII 93
O scen\ dintr-o [coal\ din Fran]a, la `nceputul seco-

lului al [aisprezecelea.
Un profesor `[i continu\ lec]iile de dincolo de mor-

mânt, arta lui fiind comemorat\ pe un mormânt bo-
lognez din secolul al paisprezecelea.
~n Islam, ea a folosit la stabilirea dogmei oficiale; `ntrucât nu au existat con-

cilii sau sinoade islamice constituite `n acest scop, concordia discordantium,
opinia care a supravie]uit tuturor obiec]iilor, a devenit dreapta credin]\.17
~n lumea cre[tin\, de[i a variat considerabil de la universitate la universitate,
scolasticismul a urmat categoric preceptele lui Aristotel, prin intermediul
primilor filosofi cre[tini, precum Boethius din secolul al [aselea, a c\rui lu-
crare De consolatione philosophiae (pe care Alfred cel Mare a tradus-o `n en-
glez\) a fost foarte popular\ pe parcursul Evului Mediu. ~n principiu, metoda
scolastic\ se reducea la instruirea studen]ilor pentru a evalua un text con-
form anumitor criterii prestabilite, aprobate oficial, care le erau predate cu
râvn\ [i cu osteneal\. ~n ceea ce prive[te `nv\]area cititului, succesul metodei
depindea mai mult de perseveren]a elevilor decât de inteligen]a lor. Pe la
mijlocul secolului al treisprezecelea, cultivatul rege spaniol Alfonso el Sabio
insista asupra acestui aspect: „~n adev\ratul sens al cuvântului trebuie s\-[i arate
dasc\lii [tiin]a `n fa]a studen]ilor, citindu-le c\r]i [i f\cându-i s\ `n]eleag\
dup\ puterile fiec\ruia; [i, dac\ elevii au `nceput s\ citeasc\, dasc\lii trebuie
s\ continue s\ ì `nve]e, pân\ când au ajuns la sfâr[itul c\r]ilor pe care le-au
`nceput; [i, dac\ stau bine cu s\n\tatea, ei nu trebuie s\-i trimit\ pe al]ii s\ ci-
teasc\ `n locul lor, decât dac\ cer respectivului s\ citeasc\ pentru a-l onora,
[i nu ca s\ evite sarcina de a citi ei `n[i[i.“18
~n a doua jum\tate a secolului al [aisprezecelea, metoda scolastic\ predo-
mina `n universit\]i [i `n parohii, `n [colile m\n\stire[ti [i `n cele ale cate-
dralelor din toat\ Europa. Aceste [coli, str\moa[ele [colii latine din Sélestat,
au `nceput s\ se dezvolte `n secolele al patrulea [i al cincilea, dup\ declinul
sistemului de educa]ie roman, `nflorind `n veacul al nou\lea, când Carol cel
Mare a ordonat ca toate catedralele [i bisericile s\ ]in\ [coli pentru a-i educa
pe clerici `n artele cititului, scrisului, psalmodierii [i calculului. ~n secolul al
zecelea, când rena[terea ora[elor a f\cut indispensabil\ existen]a centrelor
de `nv\]\mânt general, [colile s-au constituit `n jurul figurii câte unui profe-
sor deosebit de `nzestrat, de care depindea faima loca[ului.
Aspectul concret al [colilor nu s-a schimbat mult de pe vremea lui Carol
cel Mare. Orele se ]ineau `ntr-o `nc\pere spa]ioas\. Profesorul [edea de obi-
cei la un pupitru `n\l]at pe un podium sau uneori la o mas\, pe o banc\
simpl\ (`n Europa cre[tin\, scaunele au `nceput s\ fie folosite mai mult de abia
ISTORIA LECTURII 95
O pancart\ f\când reclam\ unei [coli, pictat\ `n 1516 de c\tre Ambrosius Holbein.
`n secolul al cincisprezecelea). O sculptur\ de marmur\ de pe un mormânt

bolognez de la mijlocul secolului al paisprezecelea arat\ un profesor a[ezat
pe o banc\, ]inând o carte deschis\ pe pupitrul din fa]a sa, privind la studen-
]ii lui. El ]ine, cu mâna stâng\, o pagin\, `n timp ce cu dreapta pare s\ accen-
tueze o afirma]ie, probabil explicând pasajul pe care tocmai l-a citit cu voce
tare. Majoritatea ilustra]iilor ì arat\ pe elevi a[eza]i pe b\nci, ]inând `n mâini
pagini liniate sau t\bli]e de cear\ pentru a-[i lua noti]e, sau stând `n picioare
`n jurul dasc\lului, cu c\r]i deschise. O firm\ ce f\cea reclam\ unei [coli `n
1516 `nf\]i[eaz\ doi `nv\]\cei adolescen]i lucrând pe o banc\, apleca]i asupra
textelor pe care le studiau, `n timp ce `n partea dreapt\, o femeie a[ezat\ la
un pupitru `ndrum\ un copil de vârst\ mult mai fraged\, ar\tându-i cu degetul
pe pagin\; la stânga, un `nv\]\cel, probabil abia intrat `n pubertate, st\ `n pi-
cioare `n fa]a unui pupitru, citind dintr-o carte deschis\, `n timp ce dasc\lul
din spatele lui ì ]ine la fund un m\nunchi de nuiele. Nuiaua, ca [i cartea, avea
s\ fie emblema dasc\lului pentru multe secole.
~n [coala latin\ de la Sélestat, elevii erau mai `ntâi `nv\]a]i s\ citeasc\ [i s\

scrie, iar mai târziu `nv\]au subiectele trivium-ului: gramatica `nainte de
toate, retorica [i dialectica. Pentru c\ nu to]i elevii veni]i la [coal\ cuno[teau
literele, cititul `ncepea cu un ABC sau manual pentru `ncep\tori [i culegeri
de rug\ciuni simple, cum erau Tat\l Nostru, Ave Maria [i Crezul. Dup\
O miniatur\ reprezentând un profesor gata s\-[i pedep-

seasc\ elevul, `ntr-o traducere fran]uzeasc\ din secolul
al cincisprezecelea a Politicii lui Aristotel.
aceste `nv\]\turi elementare, elevii erau trecu]i prin câteva c\r]i de citire
uzuale `n majoritatea [colilor medievale: Ars de octo partibus orationis a lui
Donatus, Doctrinale puerorum a c\lug\rului franciscan Alexandre de Ville-
dieu [i Manualul de logic\ al lui Peter Spaniolul. Doar câ]iva elevi erau des-
tul de boga]i ca s\-[i cumpere c\r]i19 [i, adesea, doar dasc\lul poseda aceste
volume scumpe. El copia complicatele reguli gramaticale pe tabl\ – de obi-
cei f\r\ s\ le explice, deoarece, conform pedagogiei scolastice, `n]elegerea nu
era indispensabil\ cunoa[terii. Elevii erau obliga]i s\ `nve]e regulile pe de
rost. A[a cum era de a[teptat, rezultatele erau adesea dezam\gitoare.20 Dup\
cum a comentat, mai târziu, unul dintre elevii care au urmat [coala latin\
din Sélestat la `nceputurile anilor 1450, Jakob Wimpfeling (care avea s\ devin\,
ca Rhenanus, unul dintre cei mai notabili umani[ti ai vremii sale), aceia care
studiaser\ conform vechiului sistem „nu puteau nici vorbi latina, nici com-
pune o scrisoare sau un poem, nici m\car explica vreuna dintre rug\ciunile
folosite la Liturghie“.21 Câ]iva factori f\ceau cititul dificil pentru un novice.
A[a cum am v\zut, punctua]ia era `nc\ dezordonat\ `n secolul al cincispre-
zecelea [i literele mari nu erau folosite consecvent. Multe cuvinte erau abre-
viate, uneori de `nv\]\celul care se gr\bea s\-[i ia noti]e, dar adesea din cauza
modalit\]ii uzuale de transcriere a cuvântului – probabil pentru a economisi
hârtie – astfel `ncât cititorul trebuia s\ fie `n stare nu doar s\ citeasc\ fone-
tic, ci [i s\-[i dea seama ce vrea s\ `nsemne prescurtarea. ~n fond, ortografie-
rea nu era uniform\; acela[i cuvânt putea s\ apar\ scris `n feluri diferite.22
ISTORIA LECTURII 97
Urmând metoda scolastic\, elevii erau `nv\]a]i s\ citeasc\ prin intermediul

comentariilor conven]ionale, echivalentul notelor noastre sintetice de lec-
tur\. Textele originale – fie c\ era vorba de cele ale p\rin]ilor Bisericii sau,
`n mult mai mic\ m\sur\, de cele ale scriitorilor antici p\gâni – nu erau me-
nite s\ fie pricepute imediat de elev, ci s\ devin\ accesibile printr-o serie de
pa[i dinainte stabili]i. Mai `ntâi venea lectio, o analiz\ gramatical\ `n care
erau identificate elementele sintactice ale fiec\rei propozi]ii; aceasta ducea la
littera sau sensul literal al textului. Prin littera, `nv\]\celul ajungea la sensus,
`n]elesul textului conform diferitelor interpret\ri stabilite. Procesul se `ncheia
cu o exegez\ – sententia – `n care erau discutate opiniile comentatorilor ac-
cepta]i.23 Meritul unei astfel de citiri consta nu `n descoperirea unei semni-
fica]ii personale `n text, ci `n a fi capabil s\ reci]i [i s\ compari interpret\rile
autorit\]ilor recunoscute, devenind astfel „un om mai bun“. Cu asemenea
no]iuni `n minte, profesorul de retoric\ din secolul al cincisprezecelea Lorenzo
Guidetti sintetiza scopul pred\rii unei citiri corecte: „C\ci atunci când un pro-
fesor bun se angajeaz\ s\ explice un pasaj, scopul este s\-[i `nve]e elevii s\
vorbeasc\ elocvent [i s\ tr\iasc\ virtuos. Dac\ se ive[te o fraz\ obscur\, care
nu serve[te niciunuia dintre aceste dou\ ]eluri, dar este u[or de explicat,
atunci sunt de acord ca el s-o explice. Dac\ sensul ei nu se `ntrevede imediat,
nu voi considera o neglijen]\ din partea lui dac\ trece peste ea [i n-o explic\.
Dar dac\ insist\ s\ scormoneasc\ banalit\]i care cer mult timp [i efort chel-
tuite pentru a fi explicate, l-a[ considera un simplu pedant.“24
~n 1441, Jean de Westhus, preot al parohiei Sélestat [i magistrat local, a
decis s\ numeasc\ un absolvent al Universit\]ii din Heidelberg – Louis Drin-
genberg – `n postul de director al [colii. Inspirat de `nv\]a]ii umani[ti con-
temporani, care puneau sub semnul `ntreb\rii metodele de instruc]ie
tradi]ionale din Italia [i }\rile de Jos [i a c\ror extraordinar\ influen]\ se
r\spândea treptat `n Fran]a [i Germania, Dringenberg a introdus schimb\ri
fundamentale. El a p\strat vechile manuale de citire ale lui Donatus [i Ale-
xandre, dar a f\cut uz numai de anumite sec]iuni ale acestor c\r]i, pe care le
expunea pentru a fi discutate `n clas\; el a explicat regulile gramaticale, mai
degrab\ decât s\-i oblige pur [i simplu pe elevi s\ le memoreze; a renun]at la
tradi]ionalele comentarii [i glose, considerând c\ „nu-i ajut\ pe elevi s\ `nve]e
un limbaj elegant“25 [i a lucrat, `n schimb, chiar cu textele clasice ale p\rin]ilor
Bisericii. Ignorând `n mare parte treptele conven]ionale impuse de comen-

tatorii scolastici [i permi]ând clasei s\ discute textele predate (`n acela[i timp,
]inând sub o strict\ `ndrumare cele transmise `n cursul discu]iilor), Drin-
genberg le-a asigurat `nv\]\ceilor un mai mare grad de libertate `n lectur\
decât avuseser\ vreodat\. Lui nu-i era team\ de ceea ce Guidetti repudiase drept
trivia–banal. La moartea sa, `n 1477, la Sélestat fuseser\ puse deja bazele du-
rabile ale unui nou mod de a preda copiilor.26
Succesorul lui Dringenberg a fost Crato Hofman, [i el absolvent al Uni-
versit\]ii din Heidelberg, un intelectual de dou\zeci [i [apte de ani ai c\rui
studen]i [i l-au amintit ca „pl\cut `n stricte]i [i strict `n pl\ceri“27, un perso-
naj mereu preg\tit s\ foloseasc\ b\]ul pe spinarea oricui nu era suficient de
dedicat studiului literelor. Dac\ Dringenberg se str\duise s\-[i familiarizeze
`nv\]\ceii cu textele p\rin]ilor Bisericii, Hofman prefera clasicii romani [i
greci.28 Unul dintre elevii lui nota c\, asemenea lui Dringenberg, „Hofman
detesta vechile comentarii [i glose“;29 `n loc s\-[i poarte clasa printr-o mla[tin\
de reguli gramaticale, el trecea foarte repede la citirea textelor propriu-zise,
ad\ugând acestora o bog\]ie de am\nunte de ordin arheologic, geografic [i is-
toric. Alt student `[i aminte[te c\, dup\ ce Hofman ì c\l\uzise prin operele
lui Ovidiu, Cicero, Suetoniu, Valerius Maximus, Antonius Sabellicus [i al]ii,
Trecându-[i mâinile peste textul `n Braille, Hellen Kel-

ler este a[ezat\ lâng\ fereastr\ [i cite[te.
ISTORIA LECTURII 99
Caietul de [coal\ al adolescentului Beatus Rhenanus, p\strat la Biblioteca Umanist\ din Sélestat.
au ajuns la universitate „perfect fluen]i `n latin\ [i cu o profund\ cunoa[tere

a gramaticii“.30 De[i caligrafia, „arta de a scrie frumos“, n-a fost niciodat\ negli-
jat\, abilitatea de a citi fluent, exact [i inteligent, `ndemânarea „de a stoarce tex-
tul de fiecare pic\tur\ de semnifica]ie“ a fost pentru Hofman cea dintâi prioritate.
Dar chiar [i `n clasa lui Hofman, textele nu era niciodat\ l\sate cu totul
deschise unei interpret\ri libere din partea studen]ilor. Dimpotriv\, acestea
erau disecate sistematic [i riguros; din cuvintele copiate era extras\ o moral\,
precum buna-cre[tere, credin]a [i pre`ntâmpinarea viciilor – orice fel de pre-
cept social, de fapt, de la manierele la mas\ la capcanele celor [apte p\cate mor-
tale. „Un dasc\l“, a scris un contemporan al lui Hofman, „trebuie s\ predea
nu doar scrisul [i cititul, ci [i virtu]ile [i morala cre[tine; el trebuie s\-[i dea os-
teneala s\ s\deasc\ virtutea `n sufletul copilului; asta e important, pentru c\, a[a
cum spune Aristotel, mai târziu `n via]\ un om se comport\ conform educa]iei
pe care a primit-o; toate obiceiurile, `n special obiceiurile bune, prinzând
r\d\cin\ `n om `n timpul tinere]ii sale, nu mai pot fi dup\ aceea smulse.“31
Caietele din Sélestat ale lui Rhenanus [i Gisenheim `ncep cu rug\ciunile

de duminic\ [i selec]ii din psalmi pe care elevii le copiau de pe tabl\ `n prima
zi de [coal\. Pe acestea, probabil, le [tiau deja pe de rost; copiindu-le `n mod
mecanic – ne[tiind `nc\ s\ citeasc\ – ei asociau seriile de cuvinte cu sunetele
rândurilor memorate, ca `n metoda „global\“ de predare a citirii, expus\ dou\
secole mai târziu de Nicolas Adam `n a sa O metod\ demn\ de `ncredere pen-
tru `nv\]area oric\rei limbi: „Când ì ar\ta]i unui copil un obiect, o hain\, de
exemplu, v-a trecut vreodat\ prin minte s\-i ar\ta]i mai `ntâi volanele, apoi
mânecile, dup\ aceea fa]a, buzunarele, nasturii etc.? Nu, evident c\ nu; i-o
ar\ta]i `ntreag\ [i-i spune]i: aceasta este o hain\. A[a `nva]\ [i copiii s\ vor-
beasc\ de la doicile lor; de ce n-ar fi la fel când ì `nv\]\m s\ citeasc\? As-
cunde]i de ei toate alfabetarele [i toate manualele de francez\ [i de latin\;
oferi]i-le spectacolul unor cuvinte `ntregi, pe care le pot `n]elege [i pe care le
vor re]ine cu mult mai mult\ u[urin]\ [i pl\cere decât toate literele [i silabele
tip\rite.“32
~n vremurile noastre, orbii `nva]\ s\ citeasc\ `ntr-o manier\ similar\,
„sim]ind“ `ntreg cuvântul – pe care deja `l cunosc – mai degrab\ decât desci-
frându-l liter\ cu liter\. Amintindu-[i cum a fost educat\, Helen Keller spune
c\ imediat ce a `nv\]at s\ silabiseasc\, profesorul i-a dat buc\]ele de carton pe
care cuvintele `ntregi erau tip\rite cu litere `n relief. „Am `nv\]at repede c\
fiecare cuvânt tip\rit desemna un obiect, o ac]iune sau o `nsu[ire. Aveam un
cadru pe care puteam aranja cuvintele `n mici propozi]ii; dar, `nainte s\ le pun
astfel la un loc, obi[nuiam s\ fac din ele obiecte. G\seam cartona[ele care re-
prezentau, spre exemplu, cuvintele «p\pu[\», «este», «pe», «pat», apoi pla-
sam fiecare cartona[ pe obiectul pe care `l reprezenta; dup\ aceea mi-am pus
„p\pu[a“ pe pat, al\turi de cuvintele «este», «pe», «pat», alc\tuind astfel o
propozi]ie [i, `n acela[i timp, concretizând ideea cu ajutorul lucrurilor.“33
Pentru copilul orb, de vreme ce cuvintele erau obiecte concrete care puteau
fi atinse, ele puteau fi `nlocuite, ca elemente verbale, de obiectele pe care le
reprezentau. Desigur, nu era cazul elevilor din Sélestat, pentru care cuvintele
de pe pagin\ r\mâneau semne abstracte.
Acela[i caiet de noti]e era folosit vreme de câ]iva ani, poate din ra]iuni eco-
nomice, din cauza pre]ului hârtiei, dar probabil [i pentru c\ Hofman a vrut
ca elevii lui s\ p\streze o `nsemnare pe etape a lec]iilor lor. ~n textele copiate
ISTORIA LECTURII 101
de-a lungul anilor nu se vede aproape nicio modificare `n scrisul de mân\ al

lui Rhenanus. Plasat `n mijlocul paginii, l\sând margini mari [i spa]ii largi `ntre
rânduri, pentru glose [i comentarii ulterioare, scrisul lui de mân\ imit\ cur-
sivele gotice al manuscriselor germane din secolul al cincisprezecelea, grafia
elegant\ pe care avea s-o copieze Gutenberg când a gravat literele pentru Bi-
blia sa. Ferm [i clar, redat cu cerneal\ de un purpuriu aprins, scrisul de mân\
i-a permis lui Rhenanus s\ urm\reasc\ textul cu o u[urin]\ din ce `n ce mai
mare. Ini]iale `mpodobite apar la fiecare câteva pagini (acestea `mi amintesc de
literele elaborate cu care obi[nuiam s\-mi ornez temele de cas\, `n speran]a
unor note mai mari). Dup\ rug\ciuni [i scurte citate din Sfin]ii P\rin]i –
toate adnotate cu noti]e gramaticale sau etimologice, scrise cu cerneal\ neagr\
pe margine sau printre rânduri, uneori `nso]ite de comentarii critice, proba-
bil ad\ugate mai târziu `n cariera elevului – caietele de noti]e merg pân\ la
studierea anumitor scriitori clasici.
Hofman ]inea la perfec]iunea gramatical\ a acestor texte, dar, din când `n
când, le amintea studen]ilor c\ ele trebuiau citite nu doar pentru a fi anali-
zate, ci [i pentru a fi sim]ite. Deoarece el `nsu[i g\sise frumuse]e [i `n]elep-
ciune `n textele vechi, ì `ncuraja pe studen]i s\ caute `n cuvintele l\sate de
suflete de mult\ vreme disp\rute ceva ce le vorbea lor personal, `n locurile
[i `n timpul lor. ~n 1498, de exemplu, când studiau c\r]ile a patra, a cincea [i
a [asea din Fastele lui Ovidiu, sau `n anul urm\tor, când au copiat pasajele in-
troductive din Bucolicele lui Virgiliu [i apoi Georgicele `n `ntregime, un cuvânt
de pre]uire ici [i colo, o glos\ entuziast\ ad\ugat\ pe margine ne permit s\
ne imagin\m c\ la acel vers anume ì oprise Hofman pe elevi ca s\ le `mp\r-
t\[easc\ admira]ia [i `ncântarea lui.
Privind notele lui Gisenheim, ad\ugate textului copiat atât `n latin\, cât
[i `n german\, putem urm\ri lectura analitic\, a[a cum a avut aceasta loc `n
clasa lui Hofman. Multe din cuvintele pe care Gisenheim le-a scris pe mar-
ginea copiei sale latine sunt sinonime sau traduceri; uneori, nota este o ex-
plica]ie distinct\. De exemplu, deasupra cuvântului prognatos, studentul
scrisese sinonimul progenitos, iar apoi a explicat, `n german\, „ceea ce e n\scut
din tine“. Alte note ofer\ etimologia unui cuvânt sau rela]ia acestuia cu echi-
valentul lui german. Un autor favorit la Sélestat a fost Isidor din Sevilla, teo-
logul din secolul al [aptelea ale c\rui Etimologii, o oper\ vast\, `n dou\zeci
de volume, explic\ [i discut\ `n]elesurile [i folosirea cuvintelor. Hofman pare

s\ fi fost intens preocupat de dorin]a de a-[i instrui elevii s\ foloseasc\ corect
cuvintele, respectându-le sensurile [i conota]iile, astfel `ncât s\ poat\ interpreta
sau traduce cu temei. La sfâr[itul caietelor, el i-a pus pe elevi s\ compileze un
Index rerum et verborum (Index al lucrurilor [i cuvintelor), s\ noteze [i s\ de-
fineasc\ materiile studiate, un pas care nu `ncape `ndoial\ c\ ì f\cea s\ simt\
progresul pe care `l realizaser\, oferindu-le [i instrumente de interpretare a
altor lecturi, pe care le-ar fi f\cut pe cont propriu. Anumite pasaje sunt
`nso]ite de comentariile lui Hofman asupra textelor. ~n niciunul dintre cazuri
cuvintele nu sunt transcrise fonetic, ceea ce ne face s\ credem c\, `nainte de
a copia un text, Gisenheim, Rhenanus [i al]i `nv\]\cei `l repetaser\ cu voce
tare pân\ când re]inuser\ pronun]ia cuvintelor. Propozi]iile din caiete nu
sunt nici accentuate, a[a c\ nu [tim dac\ Hofman pretindea o anume caden]\
la citire, sau dac\ aceasta era l\sat\ la latitudinea cititorului. ~n pasajele poe-
tice, f\r\ `ndoial\, era predat\ o caden]\ standard [i ni-l putem imagina pe Hof-
man citind cu voce tun\toare versurile antice [i vibrante.
Concluzia care se desprinde din aceste caiete este c\, la mijlocul secolului
al cincisprezecelea, cititul, cel pu]in `n [colile umaniste, `ncepea s\ devin\
responsabilitatea fiec\rui cititor `n parte. Autorit\]ile anterioare – traduc\tori,
comentatori, adnotatori, glosatori, cei care catalogau, antologi[ti, cenzori,
cei care alc\tuiser\ canoanele – stabiliser\ ierarhii oficiale [i atribuiser\ inten]ii
diferitelor cuvinte. Acum, cititorilor li se cerea s\ citeasc\ pentru ei `n[i[i [i,
uneori, s\ stabileasc\ singuri valoarea [i sensul, `n spiritul respectivelor au-
torit\]i. Schimbarea, desigur, n-a fost una brusc\, [i nici nu poate fi asociat\
cu un loc sau cu o dat\ anume. Mai devreme, prin secolul al treisprezecelea,
un scrib anonim scrisese pe marginile unei cronici de m\n\stire: „Trebuie s\
`]i faci o obi[nuin]\, când cite[ti c\r]i, din a acorda mai mult\ aten]ie sensu-
lui decât cuvintelor, a te concentra mai degrab\ asupra fructului decât asu-
pra frunzi[ului“.34 Un asemenea sentiment r\zb\tea din felul `n care preda
Hofman. La Oxford, `n Bologna, `n Bagdad, chiar [i la Paris, metodele sco-
lastice de predare erau puse sub semnul `ntreb\rii [i, treptat, schimbate. Asta
s-a datorat `n parte accesibilit\]ii nea[teptate a c\r]ilor, la scurt\ vreme dup\
inventarea presei de tip\rit, dar [i faptului c\ structura social\ mai simpl\ a
secolelor europene anterioare, a Europei lui Carol cel Mare [i a sfâr[itului
lumii medievale, fusese fracturat\ din punct de vedere economic, politic [i in-
telectual. Pentru noul elev – pentru Beatus Rhenanus, de exemplu – lumea
p\rea s\-[i fi pierdut stabilitatea [i evoluase spre o derutant\ complexitate. De
parc\ lucrurile n-ar fi fost destul de grave, `n 1543 a fost publicat controver-
satul tratat al lui Copernic, De revolutionibus orbium coelestium (Despre
mi[carea corpurilor cere[ti), care plasa Soarele `n centrul universului – `nlocuind
Almagest de Ptolemeu, care asigurase lumea c\ P\mântul [i umanitatea se
aflau `n centrul `ntregii crea]ii.35
Trecerea de la metoda scolastic\ la sisteme ceva mai liberale a atras dup\
sine alte schimb\ri. Pân\ atunci, sarcina unui `nv\]at fusese – asemenea
dasc\lului –c\utarea cunoa[terii, aceasta din urm\ fiind `nscris\ `n perimetrul
anumitor reguli, canoane [i sisteme dovedite de `nv\]are; responsabilitatea pro-
fesorului fusese perceput\ ca fiind una public\, aceea de a facilita accesul la
texte [i la diferitele lor niveluri de `n]elegere celui mai larg auditoriu posibil,
afirmând o istorie social\ comun\ a politicii, filosofiei [i credin]ei. Dup\
Dringenberg, Hofman [i al]ii, produsele acestor [coli, noii umani[ti, au aban-
donat sala de clas\ [i forumul public [i, asemenea lui Rhenanus, s-au retras
`n spa]iul `nchis al camerei de lucru sau al bibliotecii, ca s\ citeasc\ [i s\ gân-
deasc\ `n intimitate. Profesorii de la [coala latin\ din Sélestat transmiteau
precepte clasice, care presupuneau o lectur\ „corect\“ [i comun\, prestabilit\,
dar ofereau elevilor [i o mai vast\ [i mai personal\ perspectiv\ umanist\; ele-
vii au reac]ionat `n cele din urm\ prin circumscrierea actului lecturii propriei
lumi [i experien]e personale [i prin afirmarea autorit\]ii de cititori individuali
asupra fiec\rui text.
Elevul de liceu Franz Kafka, cca 1898.
PRIMA PAGIN| LIPS|
~n ultimul meu an de liceu la Colegio Nacional din Buenos Aires, un pro-

fesor al c\rui nume n-am chef s\ mi-l amintesc st\tea `n fa]a clasei [i ne citea
cele ce urmeaz\:
„Tot ceea ce alegoriile inten]ioneaz\ s\ ne spun\ este doar c\ ceea ce este de

ne`n]eles e de ne`n]eles, iar asta [tim deja. Dar problemele cu care ne lupt\m `n
fiecare zi sunt cu totul altceva. Despre acest subiect, un om a `ntrebat cândva:
«De ce atâta `nc\p\]ânare? Dac\ ai urma alegoriile, ai deveni tu `nsu]i ale-
gorie [i, astfel, ]i-ai rezolva toate problemele de fiecare zi.»
Altul a spus: «Pariez c\ [i asta este o alegorie.»
Primul a zis: «Ai câ[tigat.»
Al doilea a spus: «Dar, vai, numai la modul alegoric.»
Primul a zis: «Nu, `n via]a real\. La modul alegoric, ai pierdut.»“1
Textul scurt, pe care profesorul nostru nu a `ncercat niciodat\ s\-l ex-

plice, ne-a tulburat [i a dat na[tere multor discu]ii `n afumata cafenea La Pu-
erto Rico, aflat\ chiar dup\ col]ul [colii. Franz Kafka l-a scris `n Praga, `n 1922,
cu doi ani `nainte de moartea sa. Patruzeci [i cinci de ani mai târziu, ne-a
l\sat nou\, adolescen]i curio[i, nelini[titorul sentiment c\ orice interpretare,
orice concluzie, orice impresie c\ am fi „`n]eles“ textul [i alegoriile sale erau
gre[ite. Acele câteva rânduri sugerau nu doar c\ fiecare text poate fi citit ca
o alegorie ([i, aici, distinc]ia dintre „alegorie“ [i mai pu]in dogmaticul con-
cept de „simbol“ devine neclar\),2 care dezv\luie elemente din afara textului,
dar [i c\ fiecare lectur\ este alegoric\ `n sine, obiect al altor lecturi. F\r\ s\ fi
auzit de criticul Paul de Man, pentru care „nara]iunile alegorice spun poves-
tea rat\rii lecturii“,3 noi eram de acord cu faptul c\ nicio lectur\ nu poate fi
vreodat\ categoric\. Cu o singur\ diferen]\ important\: ceea ce de Man con-
sidera a fi o anarhic\ ratare, noi vedeam o dovad\ a libert\]ii noastre de citi-
tori. Dac\ `n lectur\ nu exist\ un „ultim cuvânt“, atunci niciun fel de autoritate
nu ne poate impune o lectur\ „corect\“. Cu timpul, ne-am dat seama c\ unele
lecturi sunt mai bune decât altele – mai informate, mai lucide, mai provoca-
toare, mai pl\cute, mai tulbur\toare. Dar proasp\t descoperitul sentiment al
libert\]ii nu ne-a p\r\sit niciodat\ [i, chiar [i acum, savurând o carte pe care un
anume recenzent a condamnat-o sau dând la o parte o alta, care a fost p\tima[
ridicat\ `n sl\vi, cred c\-mi pot aminti cu claritate acel sentiment rebel.
Socrate a afirmat c\ doar ceea ce cititorul [tie deja poate fi adus la via]\ prin
citit [i c\ nu se pot câ[tiga cuno[tin]e cu ajutorul literelor moarte. Primii
`nv\]a]i medievali c\utau `n lectur\ o mul]ime de voci, care, `n cele din urm\,
erau ecoul uneia singure, logos-ul lui Dumnezeu. Pentru dasc\lii umani[ti de
la sfâr[itul Evului Mediu, textul (inclusiv lectura pe care o face Platon argu-
ment\rii lui Socrate) [i comentariile succesive ale diverselor genera]ii de ci-
titori l\sau s\ se sub`n]eleag\ posibilitatea unei infinit\]i de lecturi, care se
alimentau una din cealalt\. Lectura noastr\ din clas\ a discursului lui Lycias
era plin\ de lecturi ale altor secole, pe care Lycias nu [i le-a imaginat nicio-
dat\ – dup\ cum e posibil s\ nu-[i fi imaginat entuziasmul lui Phaedrus sau
comentariile [irete ale lui Socrate. C\r]ile de pe rafturile mele nu m\ cunosc
pân\ când nu le deschid, dar sunt sigur c\ ele mi se adreseaz\ – mie [i oric\rui
alt cititor – pe nume; ele a[teapt\ comentariile [i opiniile noastre. Existen]a
mea este presupus\ `n Platon a[a cum este presupus\ `n fiecare carte, chiar [i
`n acelea pe care nu le voi citi niciodat\.
~n jurul anului 1316, `ntr-o scrisoare faimoas\ adresat\ vicarului imperial
Can Grande della Scala, Dante arat\ c\ un text are cel pu]in dou\ interpret\ri,
„pentru c\ dobândim un `n]eles de la litere [i un altul de la ceea ce `nseamn\
literele; [i primul se nume[te literal, pe când cel\lalt alegoric sau mistic“.
Dante merge mai departe, sugerând c\ `n]elesul alegoric presupune alte trei
Dante ]inând deschis\ Divina Comedie, fresc\ mural\ de

la mijlocul secolului al cincisprezecelea, de Domenico di
Michelino, `n Catedrala din Floren]a.
interpret\ri. Alegând ca exemplu versetul biblic „Când a ie[it Israel din Egipt,
casa lui Iacob din mijlocul unui popor de limb\ str\in\, Iuda era loca[ul s\u
cel Sfânt [i Israel st\pânirea sa“, Dante explic\: „Pentru c\, dac\ avem `n ve-
dere «doar litera», ce avem `n fa]\ este exodul Fiilor lui Israel din Egipt `n zi-
lele lui Moise; dac\ e «alegoria», atunci este vorba despre mântuirea noastr\,
durat\ de Hristos; dac\ e sensul «analogic», atunci avem trecerea sufletului
de la durere [i tic\lo[ia p\catului la starea de gra]ie; dac\ e cel «anagogic»,
atunci ni se `nf\]i[eaz\ ie[irea sacrului suflet din servitutea corup]iei sale spre
libertatea eternei glorii. {i chiar dac\ sensurile mistice sunt cunoscute sub
nume diferite, toate pot fi numite `n general alegorice, din moment ce difer\
de cele literale [i istorice.“4 Toate acestea sunt lecturi posibile. Unii cititori
pot s\ le g\seasc\, pe una sau mai multe dintre ele, drept false: se pot `ndoi
de lectura „istoric\“ dac\ le lipse[te contextul pasajului; pot obiecta la o lec-
tur\ „alegoric\“, considerând anacronic\ referin]a la Hristos; pot cataloga
interpretarea „analogic\“ (prin analogie) [i cea „anagogic\“ (prin interpret\ri
biblice) prea fanteziste ori trase de p\r. Chiar [i interpretarea „literal\“ poate
p\rea suspect\. Ce `nseamn\, exact, „a ie[it“? Sau „Casa“? Sau „st\pânirea“?
S-ar p\rea c\, pentru a putea citi, chiar [i la nivelul cel mai superficial, citi-
torul are nevoie de informa]ii despre crearea textului, de contextul istoric,
de un vocabular specializat [i chiar [i de cel mai misterios dintre lucruri, ceea
ce Sfântul Toma d’Aquino numea quem auctor intendit, inten]ia autorului.
{i totu[i, dac\ lectorul [i textul `mp\rt\[esc un limbaj comun, orice cititor
poate g\si ceva pe `n]elesul s\u `n orice fel de text: un text dadaist, un horoscop,
un text ermetic, o poezie, instruc]iuni pentru computere, chiar [i retorica
bombastic\ a politicienilor.
~n 1782, la exact patru secole [i jum\tate dup\ moartea lui Dante, `mp\ratul
Iosif al II-lea a promulgat un edict, Toleranzpatent, care abolea, teoretic, ma-
joritatea barierelor dintre evrei [i non-evrei `n Sfântul Imperiu Roman, cu
inten]ia de a-i asimila pe cei dintâi `n sânul popula]iei cre[tine. Noua lege ì
obliga pe evrei s\ adopte nume [i prenume germane, s\ foloseasc\ germana
`n toate documentele oficiale, s\ `[i satisfac\ serviciul militar (de la care pân\
atunci fuseser\ exclu[i) [i s\ urmeze [coli laice germane. Un secol mai târziu,
pe 15 septembrie 1889, Franz Kafka, `n vârst\ de [ase ani, era luat din casa
lui din Praga de buc\tarul familiei [i dus la Deutsche Volks - und Bürgerschule,
la Pia]a de carne5, o institu]ie de limb\ german\ condus\ `n mare m\sur\ de
evrei, `n mijlocul unui mediu na]ionalist ceh, ca s\-[i `nceap\ studiile conform
dorin]elor de mult r\posatului `mp\rat Habsburg.
Kafka a urât atât [coala elementar\, cât [i, mai târziu, Altstädter Gym-
nasium sau liceul. El a sim]it c\, `n ciuda succeselor sale (a trecut prin toate
clasele cu u[urin]\), reu[ise doar s\-[i dezam\geasc\ str\mo[ii [i s\ „se strecoare
din prima clas\ gimnazial\ `ntr-a doua, apoi `ntr-a treia [i tot mai departe.
Dar“, a ad\ugat el, „acum c\ le atr\sesem aten]ia, f\r\ `ndoial\ c\ aveam s\
fiu imediat azvârlit afar\, spre imensa satisfac]ie a tuturor oamenilor cinsti]i,
elibera]i de un co[mar“.6
Din cele zece luni ale anului liceal, o treime erau dedicate limbilor clasice
[i restul germanei, geografiei [i istoriei. Aritmetica era considerat\ un obiect
de mic\ importan]\, iar ceha, franceza [i educa]ia fizic\ erau op]ionale. Din
partea studen]ilor se a[tepta s\-[i `nve]e lec]iile pe de rost [i apoi s\ le repro-
duc\ la cerere. Filologul Fritz Mautner, contemporan cu Kafka, a notat c\
„din cei patruzeci de elevi din clasa mea, vreo trei sau patru au ajuns pân\ la
urm\ la stadiul `n care, str\duindu-se din r\sputeri, au putut s\ se descurce
la traducerea silab\ cu silab\ a vreunui clasic antic[…] Asta de bun\ seam\ c\
nu le inducea nici cea mai vag\ idee despre spiritul Antichit\]ii, despre in-
comparabila [i inimitabila ei stranietate[…] Cât despre restul de nou\zeci la
sut\ din clas\, ace[tia au reu[it s\ treac\ examenele finale f\r\ s\ se fi ales
vreodat\ cu cea mai mic\ pl\cere din firimiturile de greac\ sau latin\, prompt
uitate imediat dup\ absolvire“.7 Profesorii, la rândul lor, p\reau s\ arunce
vina asupra studen]ilor pentru lipsa aceasta de `n]elegere [i, `n general, ì tra-
tau cu dispre]. ~ntr-o scrisoare adresat\ logodnicei sale, peste ani, Kafka scria:
„~mi amintesc de un profesor care, citindu-ne din Iliada, obi[nuia s\ spun\
adesea: «P\cat c\ trebuie citit\ cu unii ca voi. N-ave]i cum s\ `n]elege]i [i,
chiar atunci când v\ gândi]i c\ `n]elege]i, nu `n]elege]i o iot\. Trebuie s\ fi tr\it
multe ca s\ `n]elege]i fie [i un fragment cât de mic».“ Toat\ via]a, Kafka a citit
cu sentimentul c\ ì lipseau experien]a [i cunoa[terea necesare ca s\ ating\
m\car `nceputul unei `n]elegeri.
Potrivit prietenului [i biografului lui Kafka, Max Brod, `nv\]\mântul re-
ligios la gimnaziu era lacunar. Deoarece studen]ii evrei ì dep\[eau ca num\r
pe protestan]i [i catolici, ei erau cei care r\mâneau `n sala de clas\ pentru a
parcurge un compendiu de istorie evreiasc\ predat `n german\ [i a recita
rug\ciuni `n ebraic\, o limb\ despre care majoritatea nu [tiau nimic. Abia mai
târziu a descoperit Kafka `n propriile idei despre lectur\ un teren comun cu
vechii talmudi[ti, pentru care Biblia con]inea sensuri multiple, a c\ror con-
tinu\ descifrare constituie scopul c\l\toriei noastre p\mântene. „Citim ca s\
punem `ntreb\ri“, i-a spus odat\ Kafka unui prieten.8
Conform Midrash – o colec]ie de investiga]ii savante a posibilelor sen-
suri ale textelor sacre – Tora pe care Domnul i-a dat-o lui Moise pe Muntele
Sinai era deopotriv\ un text scris [i o glos\ oral\. Pe durata celor patruzeci de
zile pe care Moise le-a petrecut `n pustie `nainte de-a se `ntoarce la poporul
s\u, a citit, `n timpul zilei, cuvântul scris, studiind, noaptea, comentariul oral.
Ideea acestui dublu text – cuvântul scris [i glosa cititorului – presupune c\ Bi-
blia a permis o revela]ie continu\, bazat\ pe, dar nu limitat\ la, Scripturi. Tal-
mudul – compus din Mi[na, o colec]ie scris\ a a[a-ziselor legi orale care se
adaug\ celor cinci c\r]i centrale ale Vechiului Testament sau Pentateuhului,
[i din Ghemara, elaborarea acestor legi sub forma unei dezbateri – a fost con-
ceput ca s\ p\streze diferitele niveluri ale interpret\rii de-a lungul multor sute
de ani, `ncepând cu veacurile al cincilea [i al [aselea (`n Palestina [i, respectiv,
Babilonia) [i pân\ `n timpurile moderne, când edi]ia academic\ standardizat\
a Talmudului a fost publicat\ la Vilna, la sfâr[itul secolului al nou\sprezecelea.
~n rândurile `nv\]a]ilor evrei din secolul al [aisprezecelea s-au dezvoltat
dou\ moduri diferite de citire a Bibliei. Unul dintre ele, practicat `n [colile se-
farde din Spania [i nordul Africii, prefera s\ rezume elementele unui pasaj [i
s\ acorde mai pu]in\ aten]ie detaliilor care `l compuneau, concentrându-se
asupra sensului literal [i gramatical. Cel\lalt, prezent `n [colile aschenazi aflate
mai ales `n Fran]a, Polonia [i `n ]\rile germanice, analiza fiecare rând [i fiecare
cuvânt, c\utând fiecare sens posibil. Kafka a apar]inut acestei din urm\ tradi]ii.
Din moment ce menirea `nv\]atului, `n concep]ia aschenazic\, era s\ ex-
ploreze [i s\ elucideze textul la fiecare nivel posibil de semnifica]ie, apoi s\
comenteze asupra comentariilor de tot felul, `ntorcându-se la textul original,
literatura talmudic\ a `nceput s\ dea na[tere la texte autoregeneratoare, care
se dezv\luie `n urma unor lecturi progresive, incluzând mai degrab\ decât `nlo-
cuind textele anterioare. Când citea, `nv\]atul aschenazic se folosea de obi-
cei de patru niveluri simultane de `n]elegere, diferite de cele propuse de Dante.
Cele patru niveluri erau codificate cu ajutorul acronimului PaRDeS: P[at sau
sens literal, Remez sau sens limitat, Dra[ sau elaborare ra]ional\ [i Sod sau sens
ocult, secret, mistic. Astfel, cititul era o activitate care nu putea fi niciodat\
complet\. Rabinul Levi Yitzhak din Berdicev, unul dintre marii mae[tri ai
hasidismului secolului al optsprezecelea, a fost `ntrebat de ce prima pagin\ a
fiec\ruia dintre tratatele asupra Talmudului babilonian lipsea, cititorul fiind
obligat, prin urmare, s\ `nceap\ de la pagina a doua. „Pentru c\ oricâte pa-
gini cite[te omul studios“, a r\spuns rabinul, „nu trebuie s\ uite niciodat\ c\
tocmai la prima pagin\ n-a ajuns `nc\“.9
Pentru c\rturarul preocupat de Talmud, lectura textului e posibil\ prin

mai multe metode. Putem s\ analiz\m un mic exemplu. Urmând un sistem
cunoscut drept gematria, `n care literele textului sacru sunt traduse `n echi-
valente numerice, unul dintre cei mai vesti]i comentatori talmudici, rabinul
din secolul al unsprezecelea Shlomo Yitzhak, cunoscut ca Rashi, explic\ lec-
tura celui de-al [aptesprezecelea verset din Genez\, când Dumnezeu ì spune
lui Avram c\ vârstnica lui so]ie, Sara, ì va purta `n pântece un fiu numit Isaac.
~n ebraic\, „Isaac“ se scrie Y.tz.h.q. Rashi echivaleaz\ fiecare liter\ cu un num\r:
„Y: 10, de zece ori Avram [i Sara au `ncercat f\r\ succes s\ aib\ un copil.
TZ: 90, vârsta lui Sara la na[terea lui Isaac.
H: 8, a opta zi, când copilul trebuie circumcis.
Q: 100, vârsta lui Avram la na[terea lui Isaac.“
Decodificat, unul dintre nivelurile la care e citit textul relev\ r\spunsul lui
Avram pentru Dumnezeu:
„S\ avem un copil dup\ zece ani de a[teptare?

Ce! Ea are nou\zeci de ani!
Un copil care trebuie s\ fie circumcis dup\ opt zile?
Eu, care am deja o sut\ de ani?“10
La secole dup\ moartea lui Ra[i, la confluen]a culturilor german\, ceh\ [i

evreiasc\, unde `nflorise cândva hasidismul, `n ajunul Holocaustului care
avea s\ `ncerce s\ [tearg\ toat\ `n]elepciunea evreiasc\ de pe fa]a p\mântului,
Kafka a dezvoltat o metod\ de lectur\ care ì permitea s\ descifreze cuvinte
[i, `n acela[i timp, punea sub semnul `ntreb\rii abilitatea sa de-a le descifra,
st\ruind s\ `n]eleag\ cartea f\r\ a confunda totu[i particularit\]ile acesteia cu
propriile particularit\]i – de parc\ ar fi r\spuns atât profesorului de limbi
clasice care rânjise v\zând c\ lipsa lui de experien]\ `l `mpiedica s\ `n]eleag\
textul, cât [i str\mo[ilor rabini, pentru care textul trebuie s\ `l ademeneasc\
permanent pe cititor cu revela]iile sale.
Care erau c\r]ile lui Kafka? Copil fiind, ni se spune,11 citea basme, poves-
tiri cu Sherlock Holmes, descrieri de c\l\torii `n ]\ri str\ine; tân\r, citea operele
lui Goethe, Thomas Mann, Herman Hesse, Dickens, Flaubert, Kierkegaard,

Dostoievski. ~n camera lui, unde forfota familiei se f\cea constant sim]it\, sau
`n biroul lui de la etajul al doilea al Institutului de asigur\ri pentru acciden-
tele de munc\, `ncerca adesea, rupându-se de la sarcinile de serviciu, s\ se
concentreze asupra c\r]ii pe care o avea la el: c\utând `n]elesuri, fiecare la fel
de valid precum un altul; construind o `ntreag\ bibliotec\ de texte, desf\[urate
ca ni[te suluri pe pagina deschis\ din fa]a lui; trecând, precum un c\rturar tal-
mudic, din comentariu `n comentariu; permi]ându-[i s\ se `ndep\rteze de
textul original [i, `n acela[i timp, s\ p\trund\ `n el.
Plimbându-se `ntr-o zi prin Praga cu fiul unui coleg, s-a oprit `n fa]a unei
libr\rii [i s-a uitat `n vitrin\. V\zându-l pe tân\rul `nso]itor aplecându-[i capul
la stânga [i la dreapta, `ncercând s\ citeasc\ titlurile de pe cotoarele c\r]ilor,
a râs. „Deci [i tu e[ti un nebun dup\ c\r]i c\ruia i se b\l\ng\ne capul din
cauz\ c\ cite[te prea mult?“ Prietenul a recunoscut: „Nu cred c\ a[ putea s\
exist f\r\ c\r]i. Pentru mine, acestea sunt lumea `ntreag\“. Kafka a devenit
serios. „Asta-i o gre[eal\“, a spus el. „O carte nu poate lua locul lumii. Asta-i
imposibil. ~n via]\, toate au propriul lor sens [i propriul lor scop, pentru
care nu poate fi niciun `nlocuitor permanent. Un om nu poate, de exemplu,
s\ dea un sens experien]ei sale prin intermediul altei personalit\]i. A[a e
lumea `n raport cu c\r]ile. Unul `ncearc\ s\ `nchid\ via]a `ntr-o carte, ca pe
o pas\re cânt\toare `n colivie, dar asta nu e bine.“12
Intui]ia lui Kafka – cum c\, dac\ lumea are logic\, ea este una pe care noi
n-o putem niciodat\ `n]elege complet [i c\, dac\ ofer\ speran]\, aceasta (cum
i-a replicat odat\ lui Max Brod) „nu e pentru noi“ – l-a f\cut s\ vad\, tocmai
`ntr-o astfel de lips\ de solu]ii, esen]a bog\]iei lumii.13 Walter Benjamin a re-
marcat `ntr-un eseu celebru c\, pentru a `n]elege viziunea lui Kafka asupra
lumii, „trebuie s\ ai `n vedere modalitatea lui Kafka de a citi“,14 pe care cri-
ticul a comparat-o cu aceea a Marelui Inchizitor al lui Dostoievski din po-
vestirea alegoric\ din Fra]ii Karamazov. „Avem `n fa]a noastr\“, spune
Inchizitorul, vorbindu-i lui Hristos `ntors pe p\mânt, „un mister pe care
mintea noastr\ nu-l poate pricepe. {i, exact pentru c\ este un mister, avem
dreptul s\-l propov\duim, s\ le spunem oamenilor c\ ceea ce conteaz\ nu
este nici libertatea, nici iubirea, ci enigma, secretul, taina c\reia ei trebuie s\
i se-nchine – orbe[te, [i chiar `mpotriva con[tiin]ei lor.“15 Un prieten care l-a
Un cititor din Dostoievski, de Emil Filla.
v\zut pe Kafka citind la biroul s\u a spus c\ i-a adus aminte de figura chinuit\
din tabloul Un cititor al lui Dostoievski al pictorului ceh expresionist Emil
Filla, care pare s\ fi c\zut `n trans\ `n timp ce citea din cartea pe care conti-
nua s\ o ]in\ `n mâna lui p\mântie.16
Kafka, dup\ cum bine se [tie, i-a cerut prietenului s\u Max Brod s\-i ard\
manuscrisele dup\ ce el avea s\ moar\; tot la fel de bine se [tie c\ Max Brod
nu a f\cut-o. Cererea lui Kafka a fost interpretat\ ca un gest de autodeza-
probare, obligatoriul „Nu merit“ al scriitorului care a[teapt\ ca Faima s\-i r\s-
pund\: „Ba da, da, meri]i.“ Poate exist\ o alt\ explica]ie. Poate c\, odat\ ce
Kafka [i-a dat seama c\, pentru un cititor, fiecare text trebuie s\ r\mân\ ne-
terminat (sau abandonat, cum sugereaz\ Paul Valéry), c\ de fapt un text poate
fi citit doar pentru c\ este neterminat, l\sând astfel loc contribu]iei cititoru-
lui, el [i-a dorit pentru scrierile sale nemurirea pe care genera]ii de cititori o
asiguraser\ volumelor arse din Biblioteca din Alexandria, celor optzeci [i
trei de piese pierdute ale lui Eschil, c\r]ilor pierdute ale lui Titus Livius, pri-
mei versiuni a Revolu]iei Franceze de Carlyle, pe care servitoarea unui prieten
a sc\pat-o `n foc din neb\gare de seam\, celui de-al doilea volum din Suflete
moarte de Gogol, pe care un preot fanatic l-a `ncredin]at fl\c\rilor. Poate din
acela[i motiv, Kafka nu [i-a `ncheiat niciodat\ multe dintre scrieri: nu exist\
ultima pagin\ a Castelului, pentru c\ eroul c\r]ii, K., nu trebuie s\ ajung\ ni-
ciodat\ acolo, astfel `ncât cititorul s\ poat\ r\t\ci o ve[nicie prin textul cu ni-
veluri multiple. Un roman de Judith Krantz sau Elinor Glyn se `nchide `ntr-o
singur\ lectur\ etan[\, unic\, iar cititorul nu poate sc\pa f\r\ s\ dep\[easc\
`n mod con[tient limitele bunului-sim] (sunt pu]ini cei care au citit Prin]esa
Daisy ca pe o alegorie a c\l\toriei sufletului sau Trei s\pt\mâni ca pe un fel
de C\l\toria pelerinului din secolul al nou\sprezecelea). De acest lucru mi-am
dat seama `nc\ din Buenos Aires, odat\ cu con[tientizarea unui timpuriu sen-
timent de libertate: autoritatea cititorului nu este niciodat\ limitat\. „Limi-
tele interpret\rii“, cum s-a exprimat Umberto Eco `ntr-o maxim\ fericit\,
„coincid cu drepturile textului.“17
Ernst Pawel, la sfâr[itul lucidei sale biografii a lui Kafka, scris\ `n 1984, a
remarcat c\ „literatura dedicat\ lui Kafka [i operei sale este estimat\ `n clipa
de fa]\ la 15 000 de titluri `n majoritatea limbilor de mare circula]ie `n lume“.18
Kafka a fost citit literal, alegoric, politic, psihologic. C\ lecturile dep\[esc
`ntotdeauna ca num\r textele care le-au generat este o observa]ie banal\ [i
totu[i ceva revelator despre natura creatoare a actului lecturii se reg\se[te `n
faptul c\, la exact aceea[i pagin\, un cititor poate fi disperat, iar pe altul s\-l
pufneasc\ râsul. Fiica mea Rachel a citit Metamorfoza la treisprezece ani [i a
g\sit-o plin\ de umor; Gustav Janouch, prietenul lui Kafka, a citit-o ca pe o
parabol\ religioas\ [i etic\;19 Bertolt Brecht a citit-o ca pe o lucrare a „singu-
rului adev\rat scriitor bol[evic“;20 criticul maghiar György Lukács a citit-o
ca pe un produs tipic al burgheziei decadente;21 Borges a citit-o ca pe o re-
povestire a paradoxurilor lui Zenon;22 criticul francez Marthe Robert a citit-o
ca pe o mostr\ de limb\ german\ la maximul ei de claritate;23 Vladimir Na-
bokov a citit-o (par]ial) ca pe o alegorie a Angst-ului adolescentin.24 Adev\rul
este c\ povestirile lui Kafka, hr\nite de experien]a lui de cititor, ofer\ [i iau,
`n acela[i timp, iluzia `n]elegerii; ele submineaz\, cum s-ar spune, arta lui
Kafka scriitorul, ca s\-l satisfac\ pe Kafka cititorul.
„De fapt“, i-a scris Kafka, `n 1904, prietenului s\u Oskar Pollak, „eu cred
c\ trebuie s\ citim numai c\r]ile care ne trec prin ciur [i prin dârmon. Dac\
o carte pe care o citim nu ne treze[te ca o lovitur\ `n ]east\, de ce dr\cia dra-
cului s-o citim pe asta `nainte de toate? Doar pentru c\ asta ne poate face fe-
rici]i, cum spui tu? Bunule Dumnezeu, am fi tot atât de ferici]i dac\ n-am avea
nicio carte; am putea, la o adic\, s\ scriem noi `n[ine c\r]ile care ne fac ferici]i.
De ce avem nevoie de c\r]i care ne lovesc precum cea mai grav\ nenorocire,
ca moartea cuiva pe care l-am iubit mai mult decât ne iubim pe noi `n[ine,
care ne fac s\ ne sim]im de parc\ am fi fost surghiuni]i `n p\dure, departe de
orice prezen]\ omeneasc\, ca o sinucidere? O carte trebuie s\ fie toporul pen-
tru marea `nghe]at\ din\untrul nostru. Asta e ceea ce cred eu.“25
O pagin\ explicativ\ din Codex Seraphinianus.
LECTURA IM AGINII
~ntr-o dup\-amiaz\ de var\ din 1978, un pachet voluminos a sosit pe

adresa birourilor editorului Franco Maria Ricci din Milano, unde lucram
ca redactor pentru limbi str\ine. Când l-am deschis, am v\zut c\, `n locul
unui manuscris, acesta con]inea o bogat\ colec]ie de pagini ilustrate
`nf\]i[ând o serie de obiecte ciudate [i ac]iuni bizare, descrise `n detaliu,
fiecare având o legend\ `ntr-o scriere pe care niciunul dintre redactori n-a
recunoscut-o. Scrisoarea `nso]itoare explica faptul c\ autorul, Luigi Sera-
fini, crease o enciclopedie a unei lumi imaginare, având ca model com-
pendiile [tiin]ifice medievale: fiecare pagin\, f\r\ excep]ie, deschidea o
serie autonom\, iar adnota]iile, `ntr-un alfabet f\r\ sens pe care tot Sera-
fini `l inventase `n r\stimpul a doi ani lungi petrecu]i `ntr-un mic aparta-
ment din Roma, erau menite s\ explice labirintul ilustra]iilor. Ricci, spre
lauda lui, a publicat lucrarea `n dou\ volume luxoase, cu o introducere
`ncânt\toare semnat\ de Italo Calvino; este unul dintre cele mai curioase
exemple de carte ilustrat\ pe care `l [tiu eu. Alc\tuit `n `ntregime din cu-
vinte [i desene inventate, Codex Seraphinianus1 trebuie citit f\r\ ajutorul
unei limbi uzuale, prin semne pentru care nu exist\ `n]elesuri `n afara
celor furnizate de un cititor dispus [i inventiv.
Este, desigur, o `ndr\znea]\ excep]ie. De cele mai multe ori, o succesiune
de semne urmeaz\ un cod stabilit [i necunoa[terea acestuia face imposibil\
citirea lui. Chiar [i a[a, hoin\resc prin Muzeul Rietbug din Zürich, urm\rind
o expozi]ie de miniaturi indiene ce `nf\]i[eaz\ scene mitologice din istorii cu

care nu sunt familiarizat, [i `ncerc s\ reconstitui pove[tile; m\ a[ez `n fa]a pic-
turilor preistorice de pe stâncile platoului Tessali din Sahara algerian\ [i m\
str\duiesc s\-mi imaginez de ce fel de amenin]are sunt urm\rite `n goana lor
creaturile acelea care aduc cu ni[te girafe; r\sfoiesc un album japonez de benzi
desenate `n aeroportul Narita [i `ncropesc o poveste coerent\, cu personaje
care comunic\ `ntr-un limbaj scris pe care nu l-am `nv\]at niciodat\. Tenta-
tiva de a citi o carte `ntr-o limb\ pe care n-o cunosc – greac\, rus\, limba cree,
sanscrit\ – nu `mi dezv\luie nimic, fire[te; dar, dac\ e o carte ilustrat\, chiar
dac\ nu pot citi legendele, le pot de obicei atribui un sens – de[i nu neap\rat
acela explicat `n text. Serafini s-a bazat tocmai pe capacitatea creatoare a ci-
titorilor s\i.
Serafini a avut un precursor ceva mai timid. La sfâr[itul secolului al
patrulea, Sfântul Nilus din Ancyra (acum Ankara, capitala Turciei) a cto-
trit o m\n\stire lâng\ ora[ul lui natal. Despre Nilus [tim foarte puìne lu-
cruri: c\ ziua lui de praznic este 12 noiembrie, c\ a murit `n jurul anului
430, c\ a fost autorul câtorva tratate de maxime [i ascez\ adresate c\lug\rilor
pe care ì avea `n subordine [i a mai bine de o mie de scrisori c\tre supe-
riori, prieteni [i congrega]ie, sau c\, `n zilele tinere]ii, a studiat cu faimo-
sul Sfânt Ioan Crisostomul la Constantinopol.2 Secole de-a rândul, pân\
când c\rturarii detectivi au redus via]a sfântului la aceste oase albe, Sfân-
tul Nilus a fost eroul unei pove[ti cu totul [i cu totul neobi[nuite.3 Conform
Septem narrationes de caede monarchorum et de Theodulo filio, o compila]ie
ce se `ntinde pe durata a [ase secole, citit\ cândva ca o cronic\ hagiogra-
fic\ [i acum a[ezat\ `n raft printre roman]uri [i c\r]i de aventuri, Nilus s-a
n\scut `n sânul unei familii nobile, la Constantinopol, [i a fost numit dem-
nitar [i prefect la Curtea `mp\ratului Teodosie cel Mare. El s-a c\s\torit [i
a avut doi copii, dar, cuprins de `nfl\c\r\ri spirituale, [i-a abandonat so]ia
[i fiica, iar `n 390 sau 404 (variantele pove[tii sale difer\ `n am\nuntele
imaginate)4 a intrat `n congrega]ia de pustnici de pe Muntele Sinai, unde
el [i fiul s\u Theodulus au dus o via]\ pioas\ [i retras\. Potrivit celor rela-
tate `n Narrationes, virtutea Sfântului Nilus [i a fiului s\u era atât de mare
c\ „provoca demonii la ur\ [i sfin]ii la invidie“. Ca un rezultat al acestor
resentimente `ngere[ti [i demonice, `n anul 410 o hoard\ de bandi]i sarazini
a atacat sih\stria, a masacrat câ]iva c\lug\ri [i pe al]ii i-a luat sclavi, prin-
tre cei din urm\ aflându-se [i tân\rul Theodulus. Prin gra]ia divin\, Nilus a
sc\pat de sabie [i de lan]uri [i a pornit `n c\utarea fiului s\u. L-a g\sit `ntr-un
ora[ undeva `ntre Palestina [i Petra arab\, unde episcopul local, mi[cat de
devo]iunea sfântului, i-a hirotonisit atât pe tat\, cât [i pe fiu. Sfântul Nilus
s-a `ntors la Muntele Sinai, unde s-a stins ca un b\trân mul]umit, leg\nat
de `ngeri sfio[i [i demoni poc\i]i.5
Nu [tim cum era m\n\stirea Sfântului Nilus sau unde era exact a[ezat\,
dar, `n una dintre numeroasele sale scrisori6, el descrie anumite tr\s\turi
ideale ale decora]iunilor ecleziastice, pe care putem presupune c\ le folo-
sea `n capela sa. Episcopul Olympidorus `l consultase `n privin]a ridic\rii
unei biserici pe care dorea s-o decoreze cu imagini de sfin]i, scene de vân\-
toare, p\s\ri [i animale. Sfântul Nilus, aprobând zugr\virea sfin]ilor, a con-
damnat scenele de vân\toare [i fauna drept „u[uratice [i nedemne de un
suflet cre[tin b\rb\tos“ [i a sugerat `nlocuirea lor cu scene din Vechiul [i
Noul Testament, „pictate de mâna unui artist d\ruit“. Acestea, a spus el,
ridicate de o parte [i de alta a Sfintei Cruci, ar servi drept „c\r]i pentru cei
analfabe]i, i-ar `nv\]a istoria Scripturilor [i le-ar `ntip\ri `n minte pildele
milosteniei Domnului“.7
Sfântul Nilus [i i-a `nchipuit pe credincio[ii analfabe]i venind `n fa]a aces-
tor scene `n biserica lui func]ional\ [i citindu-le ca [i cum ar fi fost cuvintele
unei c\r]i. {i i-a `nchipuit uitându-se la ornamentele care `ncetaser\ de mult
a mai fi „ne`nsemnate podoabe“; [i i-a `nchipuit identificând pre]ioasele
imagini, legându-le una de cealalt\ `n mintea lor, inventând pove[ti pentru
fiecare sau recunoscând `n imagini familiare asocieri cu predici pe care le as-
cultaser\ sau, dac\ se `ntâmpla s\ nu fie cu totul „ne[coli]i“, t\lm\ciri ale
Scripturilor. Dou\ secole mai târziu, papa Grigore cel Mare a devenit ecoul
punctelor de vedere ale Sfântului Nilus: „Una este s\ admiri o pictur\, alta
s\ aprofundezi, prin mijlocirea picturilor, o istorisire demn\ de venera]ie.
C\ci ceea ce scrisul aduce `n fa]a cititorului, picturile aduc `n fa]a analfabe]ilor,
acelora care percep doar vizual, pentru c\ `n imagini ne[tiutorii v\d poves-
tea pe care trebuie s-o urm\reasc\ [i cei care nu cunosc literele constat\ c\ pot,
dintr-un anumit punct de vedere, citi. Astfel, mai ales pentru oamenii de rând,
imaginile sunt echivalentul cititului.“8 ~n 1025, Sinodul de la Arras a hot\rât
c\ „ceea ce oamenii de rând nu pot prinde prin citirea Scripturilor poate fi

`nv\]at prin contemplarea imaginilor“.9
De[i a doua porunc\ dat\ de Dumnezeu lui Moise ì interzice `n mod
expres s\-[i fac\ chip cioplit „[i niciun fel de asem\nare a niciunui lucru
din câte sunt `n cer, sus, [i din câte sunt pe p\mânt, jos, [i din câte sunt `n
apele de sub p\mânt“10, arti[ti evrei au decorat loca[urile [i obiectele reli-
gioase `nc\ de pe vremea Templului lui Solomon din Ierusalim.11 Uneori
`ns\ interdic]ia a prevalat, iar arti[tii evrei au recurs la compromisuri in-
genioase, dând, de exemplu, interziselor reprezent\ri umane capete de
p\s\ri, ca s\ nu `nf\]i[eze chipul omenesc. Controversa a ren\scut `n Bizan-
]ul cre[tin, `n secolele opt [i nou\, iar `mp\ratul Leon al III-lea [i, mai târ-
ziu, `mp\ra]ii iconocla[ti Constantin al V-lea [i Teofil au interzis zugr\virea
de imagini `n `ntreg imperiul.
Pentru romanii antici, simbolul unui zeu (vulturul lui Jupiter, de exem-
plu) era un substitut al divinit\]ii `nse[i. ~n rarele cazuri `n care Jupiter este
reprezentat `mpreun\ cu vulturul s\u, aceasta nu mai este o repetare a pre-
zen]ei zeului, ci devine atributul s\u, precum tr\snetul. Pentru primii
cre[tini, simbolurile aveau o astfel de dubl\ calitate, de a ]ine loc nu doar
subiectului (mielul pentru Hristos, porumbelul pentru Sfântul Duh), ci [i
altor aspecte particulare ale subiectului (mielul pentru sacrificiul lui Hris-
tos, porumbelul pentru promisiunea mântuirii de c\tre Sfântul Duh).12
Acestea nu erau menite s\ fie citite ca sinonime ale conceptelor sau simple
duplicate ale zeit\]ilor. ~n schimb, ele au expus grafic anumite calit\]i ale
imaginii centrale, comentându-le, sco]ându-le `n eviden]\, transformându-le
`n subiecte de sine st\t\toare.
Cu timpul, simbolurile de baz\ ale vechiului cre[tinism par s\ piard\ ceva
din func]ia lor simbolic\ [i devin, de fapt, un pic mai mult decât ideograme:
coroana de spini simbolizeaz\ Patimile lui Hristos, porumbelul, Duhul Sfânt.
Aceste imagini elementare au fost completate, treptat, cu unele mai vaste [i
mai complexe, astfel c\ episoade `ntregi din Biblie au devenit simboluri ale
diferitelor aspecte ale lui Hristos, ale Sfântului Duh, ale vie]ii Fecioarei, dar
[i ilustr\ri ale anumitor lecturi ale altor episoade sacre. Probabil c\ Sfântul
Nilus avea `n minte o asemenea bog\]ie de `n]elesuri atunci când a sugerat
un contrapunct `ntre Noul [i Vechiul Testament prin reprezentarea aces-

tora de o parte [i de alta a Sfintei Cruci.
Faptul c\ imagini din Vechiul [i din Noul Testament se puteau completa
unele pe altele [i puteau alc\tui o singur\ poveste, `nv\]ându-i pe „cei f\r\
`nv\]\tur\“ Cuvântul Domnului, fusese sugerat chiar de evangheli[ti. ~n
Evanghelia sa, Matei a legat `n mod explicit Vechiul Testament de cel Nou
de cel pu]in opt ori: „Acestea toate s-au f\cut ca s\ se `mplineasc\ ceea ce s-a
zis de Domnul prin prorocul care zice.“13 {i Hristos `nsu[i spusese c\ „trebuie
s\ se `mplineasc\ toate cele scrise despre Mine `n Legea lui Moise, `n proroci
[i `n psalmi.“14 ~n Noul Testament exist\ 275 de citate preluate din Vechiul
Testament, plus 235 de referiri precise.15 Conceptul continuit\]ii spirituale
nu era nou nici m\car pe vremea aceea; un contemporan al lui Hristos, filo-
soful evreu Filon din Alexandria, dezvoltase ideea unei min]i atot[tiutoare
care `[i face cunoscut\ prezen]a de-a lungul timpului. Acest spirit unic [i om-
niscient este prezent `n cuvintele lui Hristos, care `l descrie ca pe un vânt ce
„bate unde pofte[te“ [i leag\ trecutul de prezent [i de viitor. Origen, Tertul-
lian, Sfântul Grigore din Nisa [i Sfântul Ambrozie au scris cu to]ii, cu mult\
imagina]ie, despre imaginile comune celor dou\ Testamente [i au elaborat ex-
plica]ii complexe [i poetice, `n care niciun element al Bibliei nu a r\mas ne-
remarcat sau neexplicat. „Noul Testament“, scrie Sfântul Augustin `ntr-un
distih mult citat, „zace ascuns `n cel Vechi, `n timp ce Vechiul se dezv\luie
`n cel Nou.“16 Iar Eusebiu din Cesareea, care a murit `n 340, a proclamat c\
„fiecare profet, fiecare scriitor din vechime, fiecare r\zmeri]\ `n stat, fiecare
lege, fiecare ceremonie a Vechiului Testament arat\ numai spre Hristos, `l
anun]\ numai pe El, `l reprezint\ numai pe El.[…] El a fost `n Tat\l Adam,
str\mo[ al sfin]ilor; El a fost nevinovat [i fecioresc, ca un martir, `n Abel; El
a fost un `nnoitor al lumii, `n Noe, binecuvântat, `n Avram, `naltul preot, `n
Melchisedec; El a fost cel gata de sacrificat, `n Isac; El a fost [eful celor ale[i `n
Iacob; vândut de fra]ii S\i, `n Iosif; atotputernic la truda din Egipt, un d\t\tor
de legi, `n Moise; suferind [i p\r\sit, `n Iov, urât [i persecutat `n cele mai multe
dintre profe]ii.“17
Pe vremea când Sfântul Nilus f\cea asemenea recomand\ri, iconografia Bi-
sericii cre[tine dezvoltase deja imagini conven]ionale ale ubicuit\]ii Sfântu-
lui Duh. Unul dintre cele mai vechi exemple `l constituie o u[\ alc\tuit\ din
Dintr-o Haggadah german\ din secolul al cincispreze-

celea, un cantor la un pupitru `n sinagog\, fa]a fiindu-i
`nlocuit\ de aceea a unei p\s\ri, pentru a respecta pres-
crip]ia Vechiului Testament `n privin]a reprezent\rii fi-
gurii omene[ti.
dou\ panouri, sculptat\ `n Roma secolului al patrulea [i montat\ `n Biserica

Sfintei Sabina. Panourile `nf\]i[eaz\ scene paralele din Vechiul [i Noul Tes-
tament, care pot fi citite simultan. Execu]ia e oarecum rudimentar\ [i deta-
liile au fost [terse de degetele a genera]ii de pelerini, dar scenele pot fi
identificate cu u[urin]\. ~ntr-o parte sunt trei dintre miracolele atribuite lui
Moise: `ndulcirea apelor râului Mara, aprovizionarea cu man\ `n timpul exo-
dului din Egipt (ilustrat `n dou\ secven]e) [i scoaterea apei din stânc\. ~n cea-
lalt\ parte sunt `nf\]i[ate trei dintre minunile lui Hristos: redarea vederii
orbului, `nmul]irea pâinilor [i pe[tilor [i transformarea apei `n vin pentru
nunta din Cana.
Ce ar fi citit un cre[tin, privind u[ile de la Sfânta Sabina, la mijlocul seco-
lului al cincisprezecelea? Lemnul cu care Moise `ndulce[te apele amare ale Marei
ar fi fost recunoscut drept Crucea, simbolul lui Hristos `nsu[i. Izvorul,
Hristos `nf\]i[at ca Mielul care spal\ p\catele

lumii, pe vestitul altar din Ghent, f\cut de H. [i
J. Van Eyck.
asemenea lui Hristos, era o fântân\ cu ap\ vie, dând via]\ turmei cre[tine.
Stânca din de[ert pe care o love[te Moise era [i ea citit\ ca o imagine a lui Hris-
tos, Mântuitorul din coapsa c\ruia curge atât sângele, cât [i apa.18 Mana pre-
veste[te hrana din Cana [i pe aceea a Cinei cea de Tain\.19 Cu toate acestea,
un necredincios neini]iat `n credin]a cre[tin\ ar fi citit imaginile de pe u[ile
Sfintei Sabina mai degrab\ `n modul `n care Serafini dorea s\-i fie `n]eleas\
de cititori fantastica enciclopedie: inventând, din elementele `nf\]i[ate, o po-
veste [i un vocabular proprii.
Nu asta, evident, a fost ceea ce avea `n minte Sfântul Nilus. ~n 787, al [ap-
telea Conciliu de la Niceea a l\murit c\ nu doar congrega]iei ì era interzis
s\ interpreteze picturile expuse `n biseric\, dar nici artistul nu era liber s\
dea imaginilor pictate vreo semnifica]ie sau interpretare anume. „Execu]ia pic-
turilor nu este o inven]ie a pictorului“, a declarat conciliul, „ci o proclamare
recunoscut\ a legilor [i tradi]iilor din `ntreaga Biseric\. Vechii p\rin]i au
f\cut ca acestea s\ fie executate pe pere]ii bisericilor: ceea ce vedem reprezint\
gândirea [i tradi]ia lor, nu ale pictorului. Artistului ì apar]ine me[te[ugul,
dar dispunerea elementelor apar]ine p\rin]ilor Bisericii.“20
Dou\ panele ale u[ilor Bisericii Sfânta Sabina din Roma, punând fa]\ `n fa]\, `n stânga, trei miracole
ale lui Hristos, [i, `n dreapta, pe cele ale lui Moise.
Când a `nceput s\ `nfloreasc\ arta gotic\ `n secolul al treisprezecelea, iar

pictura de pe pere]ii bisericilor a fost abandonat\ `n favoarea ferestrelor ilus-
trative [i a coloanelor sculptate, iconografia biblic\ s-a transferat de la tencuial\
la vitralii, lemn [i piatr\. Lec]iile Scripturilor au transp\rut acum `n lumin\
[i s-au ar\tat `n forme rotunjite, narând pentru cel credincios pove[ti `n care
Noul [i Vechiul Testament se oglindeau subtil unul `n cel\lalt.
Apoi, cândva la `nceputul secolului al paisprezecelea, imaginile pe care
Sfântul Nilus le-ar fi vrut citite de credincio[i pe pere]i au fost reduse `n
dimensiuni [i adunate `ntre copertele unei c\r]i. ~n regiunea Rinului In-
ferior, câ]iva mae[tri ai miniaturii [i gravori `n lemn s-au apucat s\ repre-
zinte evocatoarele imagini pe pergament [i hârtie. C\r]ile pe care le-au
Pagin\ secven]ial\ din Biblia pauperum din Heidelberg.

creat erau f\cute aproape `n `ntregime din scene al\turate, cu doar câteva
cuvinte, uneori ca note adi]ionale pe marginile paginii, alteori ie[ind din
gura personajelor `n flamuri ca ni[te cartu[e, ca bulele din benzile desenate
de ast\zi.
Pe la sfâr[itul secolului al paisprezecelea, c\r]ile cu imagini deveniser\ ex-
trem de populare [i aveau s\ r\mân\ astfel de-a lungul Evului Mediu, `n di-
versele lor forme: volume cu desene ce umpleau `ntreaga pagin\, miniaturi
meticuloase, gravuri `n lemn colorate de mân\ [i, apoi, `n secolul al cincispre-
zecelea, tomuri tip\rite. Primul astfel de volum care s-a p\strat dateaz\ din
1642.21 Cu timpul, aceste extraordinare c\r]i au ajuns s\ fie cunoscute ca Bibliae
Pauperum sau Bibliile S\racilor.
~n principal, aceste „Biblii“ erau volume mari, ilustrate, `n care fiecare
pagin\ era `mp\r]it\ `n a[a fel `ncât s\ cuprind\ dou\ sau mai multe scene.
De exemplu, `n a[a-zisa Biblia Pauperum din Heidelberg,22 datând din seco-
lul al cincisprezecelea, paginile sunt `mp\r]ite `n dou\ jum\t\]i, cea de sus
[i cea de jos. Jum\tatea de jos a primelor pagini descrie Buna Vestire [i
era ar\tat\ credincio[ilor la `ntrunirea de la liturghie. ~n jurul scenei sunt
cei patru profe]i ai Vechiului Testament, care au prorocit venirea lui Hris-
tos: David, Ieremia, Isaia [i Iezechiel. Deasupra lor, `n jum\tatea de sus,
sunt dou\ scene din Vechiul Testament: Dumnezeu blestemând [arpele
`n Gr\dina Edenului, cu Adam [i Eva stând ru[ina]i `ntr-o parte (Geneza,
3); [i `ngerul chemându-l pe Ghedeon s\ ac]ioneze, `n timp ce Ghedeon las\
blana de oaie pe jos, ca s\ afle dac\ Dumnezeu are de gând s\ salveze Israe-
lul (Judec\tori, 6).
Legat\ cu lan]ul de un pupitru, deschis\ la pagina potrivit\, Biblia Pau-
perum `nf\]i[a credincio[ilor, zi de zi [i lun\ de lun\, imaginile sale duble,
`mp\r]ite `n secven]e. Mul]i nu puteau citi cuvintele cu litere gotice care
`nconjurau personajele reprezentate; câ]iva p\trundeau cele câteva `n]ele-
suri ale fiec\rei imagini, cu semnifica]iile lor istorice, morale [i alegorice.
Dar cei mai mul]i recuno[teau majoritatea personajelor [i scenelor [i erau
capabili s\ „citeasc\“ `n respectivele imagini rela]ia dintre pove[tile Ve-
chiului [i Noului Testament, pur [i simplu datorit\ al\tur\rii lor pe pagin\.
F\r\ `ndoial\ c\ predicatorii [i preo]ii f\ceau comentarii asupra imagini-
lor [i repovesteau evenimentele `nf\]i[ate acolo, legându-le `ntr-o manier\
edificatoare, brodând pe marginea nara]iunii sacre. {i textele sacre `nsele erau

citite, zi de zi, pe parcursul `ntregului an, astfel `ncât, `n decursul vie]ii,
oamenii auzeau probabil multe pasaje din Biblie de mai multe ori. S-a su-
gerat c\ scopul principal al Bibliei Pauperum nu a fost acela de a asigura lec-
tura pentru turma analfabet\, ci de a constitui un fel de prompter sau ghid
tematic pentru preot, un punct de plecare pentru predici sau cuvânt\ri,
ajutându-l s\ demonstreze unitatea Bibliei.23 Dac\ era a[a (nu exist\ docu-
mente care s\ ateste vreunul dintre scopuri), atunci, ca majoritatea c\r]ilor,
aceasta avea o varietate de utilizatori [i `ntrebuin]\ri.
Probabil c\ Biblia Pauperum n-a fost numele sub care asemenea c\r]i au
devenit cunoscute primilor cititori. S-a descoperit c\ li se spunea `n mod ero-
nat astfel de abia la sfâr[itul secolului al optsprezecelea, de c\tre scriitorul
german Gotthold Ephraim Lessing, el `nsu[i un cititor devotat, care credea
despre c\r]i c\ „explic\ via]a“. ~n 1770, s\rac [i bolnav, Lessing a acceptat
prost pl\titul post de bibliotecar al asprului duce de Braunschweig, la Wol-
fenbüttel. Acolo a petrecut opt ani mizerabili, a scris piesa lui cea mai fai-
moas\, Emilia Galotti, [i, `ntr-o serie de eseuri critice, a discutat despre rela]ia
dintre diferitele forme de reprezentare artistic\.24 Una dintre c\r]ile din bi-
blioteca ducelui era o Biblia Pauperum. Pe marginea uneia dintre pagini,
Gotthold Ephraim Lessing.

Lessing a g\sit o `nsemnare f\cut\ de cineva dintr-o epoc\ anterioar\: Hic in-
cipitur bibelia[sic] pauperum. El a dedus de aici c\, pentru a fi catalogat\, car-
tea avusese nevoie de un nume, iar un fost bibliotecar, având `n vedere
numeroasele ilustra]ii [i zgârcenia textului, a concluzionat c\ aceasta se adresa
analfabe]ilor, adic\ s\racilor, dându-i astfel o denumire pe care genera]iile
urm\toare au considerat-o autentic\.25 A[a cum a remarcat Lessing, câteva spe-
cimene de astfel de biblii erau totu[i mult prea `mpodobite [i costisitoare ca
s\ fie destinate s\racilor. Probabil c\ nu proprietarul conta – ceea ce apar]inea
Bisericii putea fi considerat c\ apar]inea tuturor – ci accesibilitatea; deschi-
zându-[i copertele `n zilele cuvenite [i permi]ând tuturor s\-i inspecteze pa-
ginile, cartea numit\ `n mod `ntâmpl\tor Biblia Pauperum a sc\pat de soarta
de a fi rezervat\ numai celor [coli]i [i a devenit popular\ printre credincio[i,
care erau `nseta]i de pove[ti.
Lessing a mai atras aten]ia [i asupra similitudinilor dintre iconografia pa-
ralel\ a c\r]ii [i cea a vitraliilor M\n\stirii Hirschau. El a sugerat c\ ilustra]iile
din carte erau copii ale acelor vitralii; de asemenea, le-a datat ca fiind de pe
vremea abatelui Johan von Calw (`ntre 1503 [i 1524), cu aproape o jum\tate
de secol mai vechi decât copia de la Wolfenbüttel a Bibliei Pauperum. Cer-
cet\ri moderne au ar\tat c\ nu e vorba despre o copie,26 dar este imposibil de
spus dac\ nu cumva atât iconografia c\r]ii, cât [i a ferestrelor urmau o mod\
care se instaurase treptat de-a lungul câtorva secole. Oricum, Lessing avea drep-
tate s\ observe c\ „lectura“ ilustra]iilor din Biblia Pauperum, precum [i cea
a vitraliilor reprezentau, `n fond, un act similar, [i c\ ambele se deosebeau de
citirea unei descrieri `n cuvinte pe o pagin\.
Pentru cre[tinul [tiutor de carte al secolului al paisprezecelea, pagina unei
Biblii obi[nuite avea o multitudine de `n]elesuri, printre care cititorul putea
`nainta cu ajutorul glosarului `ndrum\tor al autorului sau al propriilor
cuno[tin]e. Cititorul `[i ritma lectura dup\ propria dorin]\, prelungind-o
timp de o or\ sau un an, cu `ntreruperi sau amân\ri, s\rind pasaje sau devo-
rând `ntreaga pagin\ dintr-odat\. Dar citirea unei pagini ilustrate din Biblia
Pauperum era aproape instantanee, de vreme ce „textul“ era oferit din punct
de vedere iconografic ca un `ntreg, f\r\ grada]ii semantice, iar durata poves-
tirii prin imagini coincidea `n mod necesar cu cea a lecturii individuale a ci-
titorului. „Este relevant s\ avem `n vedere“, a scris Marshall McLuhan, „c\
Reclam\ din 1994 pentru vodca Absolut.
vechile tip\rituri [i gravuri `n lemn, asemenea benzilor desenate moderne, dau

foarte pu]ine informa]ii cu privire la un anume moment `n timp sau aspect
`n spa]iu sau cu privire la un anumit obiect. Privitorul sau cititorul e constrâns
s\ participe, completând [i interpretând cele câteva sugestii asigurate de liniile
delimitatoare. Nu mult diferit\ de caracteristicile gravurii `n lemn [i ale ben-
zii desenate este imaginea TV, cu gradul ei foarte redus de informa]ii despre
obiecte [i `naltul grad de participare din partea privitorului, c\ruia i se cere
s\ completeze ceea este doar sugerat `n rasterul din puncte.“27
Pentru mine, la secole distan]\, cele dou\ moduri de citire converg
atunci când `mi arunc privirea peste ziarul de diminea]\: pe de o parte, e
vorba despre `naintarea `nceat\ printre [tiri, continuate uneori pe o pagin\
mai din urm\, legate de alte subiecte ascunse prin diferite sec]iuni, scrise
`n stiluri variate, de la aparenta lips\ de emo]ie la ironia ostentativ\; pe de
alt\ parte, aproape involuntara asimilare a reclamelor citite dintr-o sin-
gur\ privire, fiecare poveste fiind spus\ `n cadre limitate [i precise, cu aju-
torul unor personaje [i simboluri familiare – nu supliciile Sfintei Caterina
sau cina de la Emaus, ci schimb\rile f\cute ultimului tip de Peugeot sau epi-
fania votcii Absolut.
Fiecare articol al serviciului religios `nf\]i[eaz\ o sen\. Credincio[ii vor putea urm\ri chinurile Judec\]ii
de Apoi când preotul se va `ntoarce cu spatele ca s\ se roage (ca pe aceste od\jdii italiene[ti din
secolul al cincisprezecelea) sau când trec `n spatele altarului.
Panele pictate de Jorg Kandel din Biberach cca 1525.
Cine au fost, atunci, `nainta[ii mei, ace[ti `ndep\rta]i cititori de im-

agini? Cei mai mul]i, asemenea autorilor imaginilor pe care le citeau, erau
t\cu]i, anonimi, nel\uda]i, dar din mul]imile acelea `n mi[care pot fi salva]i
câ]iva indivizi.
~n octombrie 1461, dup\ ce fusese eliberat din pu[c\rie datorit\ trecerii
`ntâmpl\toare a regelui Ludovic al XI-lea prin ora[ul Meung-sur-Loire, poe-
tul François Villon a compus un potpuriu poetic pe care l-a numit Testa-
mentul lui.28 Unul dintre texte, o rug\ciune c\tre Fecioara Maria, scris\ (cum
ne spune el) la cererea mamei lui, pune `n gura Maicii aceste cuvinte:
„Femeie sunt s\rman\ [i b\trân\,

Nimic nu [tiu, scrisoare nu cetii;
La m\n\stire v\d, ce mi-e-ndemân\,
Rai zugr\vit cu ceteri [i cinghii,
{i-un iad cu p\c\to[ii-n fl\c\rii vii:
Unu-mi d\ spaim\, altul bucurie.“29
Mama lui Villon v\zuse imagini ale unui paradis senin [i muzical [i un in-
fern cuprins de fl\c\ri, clocotind, [i [tia c\, dup\ moarte, sufletul ei era menit
s\ intre `n unul sau `n cel\lalt. Evident c\ n-avea cum, v\zând imaginile – ori-
cât de abil pictate, oricât de mult ar fi poposit ochii ei asupra nenum\ratelor
detalii `nfior\toare – s\ recunoasc\ `n ele laborioasele argumente teologice
aduse de P\rin]ii Bisericii `n decursul ultimelor cincisprezece secole. Ea, pro-
babil, [tia versiunea francez\ a maximei populare latine Salvandorum pauci-
tas, damnandorum multitudo („Câ]iva sunt salva]i, mul]i sunt condamna]i“);
probabil nu [tia c\ Sfântul Toma d’Aquino stabilise c\ propor]ia celor care
aveau s\ fie salva]i era echivalent\ cu cea a lui Noe [i a familiei sale `n raport
cu restul umanit\]ii. Predicile din biseric\ glosaser\ asupra câtorva din aceste
imagini, iar imagina]ia ei trebuie s\ fi f\cut restul.
Ca [i mama lui Villon, mii de oameni [i-au ridicat privirile la imaginile
care `mpodobeau pere]ii bisericii [i, mai târziu, ferestrele, coloanele, am-
voanele, chiar [i locurile de unde preotul `[i rostea predica sau panourile
din spatele altarului, unde se st\tea `n timpul confesiunii, v\zând `n de o mul-
titudine de pove[ti ori o poveste unic\, ve[nic\. Nu exist\ motive s\ credem
c\ lucrurile ar fi stat altfel cu Biblia Pauperum. Dar câ]iva `nv\]a]i de ast\zi
nu sunt de acord. Dup\ opinia criticului german Maurus Berve, de exem-
plu, Biblia Pauperum a fost „absolut ininteligibil\ pentru oamenii f\r\
[tiin]\ de carte“. Mai mult decât atât, sugereaz\ Berve, „acestea erau probabil
destinate celor care [tiau carte sau clericilor care nu-[i puteau permite
achizi]ionarea unei Biblii complete sau c\rora, fiind «s\raci cu duhul»[arme
in Geiste], le lipsea un nivel superior de educa]ie [i se mul]umeau cu astfel
de extrase“.30 Prin urmare, denumirea „Biblia Pauperum“ n-ar fi `nsemnat
„Biblia s\racului“, ci, mai degrab\, Biblia Pauperum Praedicatorum sau Bi-
blia predicatorului s\rac cu duhul.31
Fie c\ imaginile erau destinate s\racilor sau predicatorilor lor, este sigur
c\ ele st\teau deschise pe pupitru, `n fa]a mul]imii, zi de zi, pe durata `ntre-
gului an liturgic. Analfabe]ilor, exclu[i din t\râmul cuvântului scris, vederea
textelor sacre reprezentate `ntr-o carte prin imagini pe care le puteau recu-
noa[te sau „citi“ trebuie s\ le fi indus sentimentul de apartenen]\, de
`mp\rt\[ire cu cei cul]i [i puternici a prezen]ei materiale a cuvântului lui
Dumnezeu. Vederea acestor scene `ntr-o carte – `n acel obiect aproape magic
ce apar]inea exclusiv preo]ilor intrui]i [i `nv\]a]ilor din acea vreme – era
foarte diferit\ de vederea lor `n zugr\velile obi[nuite din biserici, a[a cum se
`ntâmplase `ntotdeauna `n trecut. Era ca [i cum, deodat\, sfintele cuvinte,

care pân\ atunci p\ruser\ a fi proprietatea câtorva [i puteau fi `mp\r]ite sau
nu cu turma, ar fi fost dintr-odat\ traduse `ntr-un limbaj pe care oricine,
chiar [i o femeie lipsit\ de educa]ie, „s\rman\ [i b\trân\“ precum mama lui
Villon, le putea `n]elege.
Lectura `n public `ndeplinea o func]ie social\ `n Fran]a secolului al optsprezecelea, a[a cum se arat\
`n aceast\ gravur\ contemporan\ de Marillier.
S | }I SE CITEASC|
Ilustra]iile Europei medievale ofereau o sintax\ f\r\ cuvinte, c\reia cititorul

ì ad\uga, `n t\cere, o nara]iune. ~n vremurile noastre, descifrând imaginile
reclamelor, ale artei video, ale desenelor animate, noi `mprumut\m pove[tii
nu doar o voce, ci [i un vocabular. Trebuie s\ fi citit [i eu a[a atunci când am
`nceput s\ citesc, `nainte de-a m\ fi `ntâlnit cu literele [i sunetele acestora. Tre-
buie s\ fi construit, din acuarelele Peter Rabbits, din obraznicii Struwwel-
peters, din uria[ele, str\lucitoarele creaturi din La Hormiguita Viajera,
povestiri care s\ explice [i s\ justifice diferitele scene, legându-le `ntr-o
nara]iune verosimil\, care s\ ]in\ cont de fiecare dintre am\nuntele `nf\]i[ate
`n relatare. Nu [tiam asta pe atunci, dar `mi exercitam libertatea de a citi pân\
aproape de limita posibilit\]ilor ei: nu numai c\ spunerea pove[tii `mi reve-
nea mie `nsumi, dar nimic nu m\ obliga s\ repet, de fiecare dat\, aceea[i po-
veste pentru acelea[i ilustra]ii. ~ntr-o versiune, eroul anonim era un erou, `n
cealalt\ era un r\uf\c\tor, `n a treia el purta numele meu.
Cu alte ocazii, am renun]at de bun\voie la toate aceste drepturi. Am dat
uit\rii atât cuvintele, cât [i vocea, am renun]at la posesia – [i uneori chiar la
alegerea – c\r]ii [i, cu excep]ia suplimentarei `ntreb\ri l\muritoare, am devenit
exclusiv auz. M\ b\gam `n pat (noaptea, dar adesea [i `n timpul zilei, deoa-
rece frecvente crize de astm m\ ]ineau prizonier la pat s\pt\mâni `ntregi) [i,
sprijinit de pernele ridicate, o ascultam pe d\daca mea care-mi citea din
`nsp\imânt\toarele basme ale Fra]ilor Grimm. Uneori, vocea ei m\ f\cea s\
adorm; alteori, dimpotriv\, m\ f\cea s\ trepidez de emo]ie [i o zoream ca s\
aflu, ceva mai repede decât era inten]ia autorului, ce se `ntâmpla `n poveste.
Dar, de cele mai multe ori, nu f\ceam decât s\ savurez senza]ia voluptuoas\
de a fi purtat de cuvinte [i sim]eam, la modul fizic, c\ `ntr-adev\r c\l\toream
`ntr-un loc minunat de `ndep\rtat, la care abia dac\ `ndr\zneam s\ arunc o
privire `n tainica pagin\ din urm\ a c\r]ii. Mai târziu, când aveam nou\ sau
zece ani, directorul [colii mi-a spus c\ numai copiilor mici li se citea. L-am
crezut, am renun]at la obicei – `n parte pentru c\ `mi f\cea o enorm\ pl\cere
s\ mi se citeasc\ [i, pe vremea aceea, eram gata s\ cred c\ orice provoca pl\cere
era, cumva, nes\n\tos. De-abia mult mai târziu, când iubita mea [i cu mine
am hot\rât s\ ne citim unul altuia, pe durata unei veri, The Golden Legend*,
am rec\p\tat pl\cerea de mult pierdut\ de-a mi se citi. Pe atunci, nu [tiam c\
arta citirii cu voce tare avea o istorie lung\ [i itinerant\ [i c\, de peste un
secol, `n Cuba spaniol\, aceasta se instaurase ca o practic\, pe fondul priva]iu-
nilor extreme ale economiei cubaneze.
Produc]ia ]ig\rilor de foi fusese una din industriile principale ale Cubei
`nc\ din veacul al [aptesprezecelea, dar `n a doua jum\tate a secolului al
nou\sprezecelea climatul economic s-a schimbat. Saturarea pie]ei americane,
[omajul `n cre[tere [i epidemia de holer\ din 1855 i-au convins pe mul]i mun-
citori c\, pentru `mbun\t\]irea condi]iei lor, era necesar\ constituirea unui
sindicat. ~n 1857, s-a fondat o Societate de ajutor reciproc a muncitorilor
cinsti]i [i a lucr\torilor cu ziua, `n beneficiul exclusiv al muncitorilor albi din
bran[\; `n 1858, o Societate de ajutor reciproc similar\, pentru lucr\torii
negri liberi. Acestea au fost primele sindicate muncitore[ti cubaneze [i pre-
cursoarele mi[c\rii muncitore[ti cubaneze de la r\scrucea secolului dou\zeci.1
~n 1865, lui Saturnino Martenez, produc\tor de trabucuri [i poet, i-a venit
ideea s\ publice un ziar pentru lucr\torii din industria ]ig\rilor de foi, care
s\ con]in\ nu doar chestiuni politice, ci [i articole despre [tiin]\ [i literatur\,
poeme [i scurte povestiri. Cu sprijinul câtorva intelectuali cubanezi, Marte-
nez a scos primul num\r din La Aurora pe 22 octombrie al acelui an. „Sco-
pul s\u“, anun]a el `n editorial, „va fi s\ ilumin\m, pe orice cale posibil\,
*
Legenda de aur, poemul dramatic al lui Longfellow, ap\rut `n 1851, nu Legenda aurea sau
Legenda sanctorum, cartea despre vie]ile sfin]ilor alc\tuit\ de Jaques de Voragine `n secolul al
treisprezecelea (n. tr.).
acea clas\ a societ\]ii c\reia publica]ia ì este adresat\. Vom face totul ca s\
ne facem accepta]i de cât mai mul]i. Dac\ nu vom reu[i, va fi din vina ne-
putin]ei noastre, nu din lipsa noastr\ de voin]\.“ De-a lungul anilor, La Au-
rora a publicat lucr\ri ale unor importan]i autori cubanezi ai zilei, ca [i
traduceri din scriitori europeni precum Schiller [i Chateaubriand, recenzii
ale unor c\r]i [i piese de teatru [i relat\ri despre tirania proprietarilor de fa-
brici [i despre suferin]ele muncitorilor. „{ti]i“, erau `ntreba]i cititorii pe 27
iunie 1866, „c\ `n apropiere de La Zanja, dup\ cum spun oamenii, un pro-
prietar de fabric\ le pune lan]uri copiilor pe care-i folose[te ca ucenici?“2
Dar, dup\ cum [i-a dat seama `n scurt\ vreme Martinez, piedica din cauza
c\reia La Aurora nu era cu adev\rat popular\ era, evident, analfabetismul; la
mijlocul secolului al nou\sprezecelea, abia cincisprezece la sut\ din popula]ia
muncitoare a Cubei putea s\ citeasc\. Pentru a face ziarul accesibil tuturor mun-
citorilor, i-a venit ideea lecturii publice. L-a contactat pe directorul liceului din
Guanabacoa [i i-a sugerat ca [coala s\ organizeze lecturi la locurile de munc\.
Plin de entuziasm, directorul s-a `ntâlnit cu muncitorii de la fabrica El Figaro
[i, dup\ ce-a ob]inut permisiunea proprietarului, i-a convins de utilitatea unei
asemenea ac]iuni. Unul dintre muncitori a fost ales s\ citeasc\, lector oficial, iar
ceilal]i l-au pl\tit pentru eforturile sale din propriile buzunare. Pe 7 ianuarie
1866, La Aurora a anun]at: „Cititul `n ateliere a `nceput pentru prima oar\, la
noi, iar ini]iativa apar]ine bravilor muncitori de la El Figaro. Asta constituie un
pas enorm `n mar[ul spre progres [i prop\[irea muncitorilor, pentru c\ astfel
ei se vor familiariza treptat cu cartea, surs\ a unei prietenii eterne [i a unei mari
satisfac]ii.“3 Printre volumele citite erau compendiul de istorie B\t\lii ale seco-
lului, romane didactice ca Regele lumii, al de-acum de mult uitatului Fernández
y González, [i un manual de economie politic\ scris de Flórez y Estrada.4
Cu timpul, [i alte fabrici au urmat exemplul lui El Figaro. Un atât de
mare succes au avut lecturile publice, `ncât, `n foarte scurt\ vreme, acestea [i-au
dobândit reputa]ia de-a fi „subversive“. Pe 14 mai 1866, guvernatorul poli-
tic al Cubei a publicat urm\torul edict:
„1. Este interzis a se distrage aten]ia lucr\torilor din pr\v\liile de tutun,

ateliere [i magazine de tot felul, prin lecturi de c\r]i [i ziare sau prin discu]ii
str\ine de munca `n care ace[tia sunt angaja]i.
Prima schi]\ cunoscut\ a unui lector, `n Practical Magazine, New York, 1873.
2. Poli]ia va exercita o permanent\ supraveghere pentru a duce la `nde-

plinire prezentul decret [i va pune la dispozi]ia autorit\]ii mele pe acei pro-
prietari de magazine, reprezentan]i sau manageri care ignor\ edictul, ca s\ fie
judeca]i de lege `n conformitate cu gravitatea cazului.“5
~n ciuda prohibi]iei, lecturi clandestine au mai avut loc o vreme, sub o

form\ sau alta; oricum, pân\ `n 1870, acestea practic disp\ruser\. ~n octom-
brie 1868, odat\ cu izbucnirea R\zboiului de Zece Ani, ziarul La Aurora [i-a
`ncetat apari]ia. {i totu[i, lecturile n-au fost uitate. ~nc\ din 1869, ele au fost
readuse la via]\ pe p\mânt american, chiar de muncitori.
R\zboiul de Zece Ani a `nceput pe 10 octombrie 1868, când un mo[ier cu-
banez – Carlos Manuel de Céspedes – [i dou\ sute de oameni slab `narma]i
au cucerit ora[ul Santiago [i au proclamat independen]a ]\rii fa]\ de Spania.
„El lector“, de Mario Sánchez.
Pân\ la sfâr[itul lunii, dup\ ce Céspedes le-a oferit libertatea sclavilor care s-ar
fi al\turat revolu]iei, armata lui recrutase dou\sprezece mii de voluntari; `n
luna aprilie a anului urm\tor, Céspedes a fost ales pre[edinte al noului guvern
revolu]ionar. Dar Spania nu a cedat. Patru ani mai târziu, Céspedes a fost des-
tituit in absentia de un tribunal cubanez, iar `n martie 1874 a fost prins [i
`mpu[cat de solda]ii spanioli.6 ~n tot acest timp, dornic s\ pun\ cap\t m\su-
rilor comerciale restrictive ale spaniolilor, guvernul Statelor Unite ì spriji-
nise explicit pe revolu]ionari, iar ora[ele New York, New Orleans [i Key West
[i-au deschis porturile pentru miile de refugia]i cubanezi. Drept urmare, Key
West s-a transformat, `n doar câ]iva ani, dintr-un mic sat de pescari `ntr-o im-
portant\ comunitate produc\toare de ]ig\ri de foi, noua capital\ mondial\ a
trabucurilor de Havana.7
Muncitorii care au emigrat `n Statele Unite au luat cu ei, printre altele, in-
stitu]ia lectorului: o ilustra]ie din publica]ia american\ Practical Magazine din
1873 ne arat\ un asemenea lector, purtând ochelari [i p\l\rie cu boruri largi,
[ezând cu picioarele `ncruci[ate [i cu o carte `n mâini, `n timp ce un [ir de mun-
citori (cu to]ii b\rba]i) `n vest\ [i c\ma[\ r\sucesc ]ig\ri, p\rând a fi absorbi]i
de ceea ce fac.
Materialul pentru aceste lecturi, stabilit dinainte de muncitori (care, ca pe
vremea lui El Figaro, pl\teau lector-ul din propriul câ[tig), cuprindea atât
bro[uri politice [i de istorie, cât [i romane [i colec]ii de poezii moderne sau
clasice.8 Muncitorii `[i aveau favori]ii lor: Contele de Monte Cristo al lui Ale-
xandre Dumas, de exemplu, a devenit o op]iune atât de popular\, `ncât un
grup de muncitori i-a scris autorului pu]in `nainte de moartea acestuia, `n
1870, cerându-i s\ `mprumute numele eroului s\u unui sortiment de trabuc.
Dumas a acceptat.
Dup\ spusele lui Mario Sánchez, un pictor din Key West care `n 1991 `nc\
`[i mai putea aminti lectorii citindu-le celor care rulau ]ig\rile de foi la sfâr[itul
anilor dou\zeci, lectura avea loc `ntr-o lini[te plin\ de concentrare, iar co-
mentariile sau `ntreb\rile nu erau permise decât dup\ `ncheierea sesiunii.
„Tat\l meu“, `[i aminte[te Sánchez, „era lector `n fabrica de trabucuri Eduardo
Hidalgo Gato de la `nceputurile anilor 1900 pân\ dup\ 1920. Diminea]a, el
citea [tirile pe care le traducea din ziarele locale. Citea [tirile interna]ionale
direct din ziarele cubaneze, aduse zilnic cu vaporul de la Havana. De la prânz
pân\ la ora trei dup\-amiaza, citea dintr-un roman. Oamenii se a[teptau ca
el s\ interpreteze personajele imitându-le vocile, asemenea unui actor.“ Mun-
citorii care petrecuser\ câ]iva ani la ateliere puteau cita din memorie pasaje
lungi de poezie [i chiar de proz\. Sánchez pomenea despre un b\rbat care era
capabil s\-[i aminteasc\ `n `ntregime Medita]iile lui Marcus Aurelius.9
Un manuscris miniat din secolul al unsprezecelea,

`nf\]i[ându-l pe Sfântul Benedict oferindu-[i Legile
unui egumen.
Muncitorii c\rora li se citea cu voce tare au constatat c\ puteau alterna ac-

tivitatea mecanic\ [i monoton\ a rul\rii frunzelor puternic aromate cu
urm\rirea unor aventuri, a unor idei de luat `n considerare, reflec]ii pe care
s\ [i le `nsu[easc\. Nu [tim dac\, `n lungile ore petrecute `n ateliere, ei au re-
gretat c\ restul trupului lor era exclus de la ritualul citirii; nu [tim dac\ de-
getele acelora care [tiau s\ citeasc\ tânjeau s\ `ntoarc\ pagina, s\ urm\reasc\
rândul; nu [tim dac\ cei care nu `nv\]aser\ niciodat\ s\ citeasc\ au sim]it
`ndemnul s\ o fac\.
~ntr-o noapte, cu câteva luni `naintea mor]ii sale, survenite prin 547 –
cam cu treisprezece secole `naintea lectorilor cubanezi – Sfântul Benedict din
Nursia a avut o viziune. ~n timp ce se ruga lâng\ geamul s\u deschis, privind
afar\ `n `ntuneric, „`ntreaga lume a p\rut s\ se adune `ntr-o singur\ raz\ de
soare, adus\ astfel `n fa]a ochilor s\i“.10 B\trânul trebuie s\ fi v\zut, cu lacrimi
`n ochi, „acel obiect secret [i ipotetic al c\rui nume oamenii [i-l `nsu[iser\, dar
pe care nimeni nu-l v\zuse: universul de neconceput“.11
Benedict renun]ase la lume la vârsta de paisprezece ani [i se lipsise de be-
neficiile [i titlurile bogatei sale familii romane. ~n jurul anului 529, el ctito-
rise o m\n\stire pe Muntele Casino – o colin\ abrupt\, care se ridica la vreo
patru sute cincizeci de metri deasupra unui templu antic p\gân, la jum\tatea
drumului dintre Roma [i Neapole – [i alc\tuise o serie de reguli pentru
c\lug\rii s\i,12 prin care autoritatea unui cod de legi a `nlocuit voin]a abso-
lut\ a stare]ului m\n\stirii. Poate pentru c\ el c\utase `n Scripturi viziunea
atotcuprinz\toare de care avea s\ aib\ parte câ]iva ani mai târziu sau poate
pentru c\ era `ncredin]at, asemenea lui Sir Thomas Browne, c\ Dumnezeu
ne-a d\ruit lumea `n dou\ chipuri, ca natur\ [i carte,13 Benedict a decretat c\
lectura avea s\ constitue o parte esen]ial\ a vie]ii zilnice din m\n\stire. Pro-
cedura a fost stabilit\ prin regula 38 din codul lui:
„~n timp ce fra]ii `[i iau prânzul, se va citi `ntotdeauna; nimeni nu va

`ndr\zni s\ ia cartea la `ntâmplare [i s\ se apuce s\ citeasc\ acolo; dar cel care
urmeaz\ s\ citeasc\ pe durata `ntregii s\pt\mâni `[i va `ncepe datoria dumi-
nica. {i, `ncepându-[i `ndatorirea dup\ Slujb\ [i ~mp\rt\[anie, le va cere tuturor
s\ se roage pentru el, ca Dumnezeu s\-l ]in\ departe de spiritul exalt\rii. {i
versul acesta va fi spus `n oratoriu de trei ori de to]i, cititorul fiind cel care-l
roste[te dintâi: «O, Doamne, deschide buzele mele, iar gura mea va da grai
`ntru pre]uirea Ta.» {i astfel, fiind primit\ binecuvântarea, va purcede la `nda-
toririle sale de cititor. {i va fi cea mai mare lini[te la mas\, a[a c\ nicio [oapt\
sau vreo voce `n afar\ de cea a cititorului s\ nu se aud\. ~n ceea ce prive[te mân-
carea, fra]ii `[i vor trece unul altuia pe rând orice ar avea nevoie, a[a ca nimeni
s\ nu fie nevoit s\ cear\ nimic.“14
Ca [i `n fabricile cubaneze, cartea spre lectur\ nu era aleas\ la `ntâmplare;

dar, spre deosebire de fabrici, unde titlurile erau selectate prin consens, `n
m\n\stire alegerea era f\cut\ de autorit\]ile comunit\]ii. Pentru muncitorii
cubanezi, c\r]ile puteau deveni (de multe ori chiar au devenit) proprietatea
intim\ a fiec\rui ascult\tor; dar, pentru discipolii Sfântului Benedict, satisfac]ia,
pl\cerea personal\ [i mândria erau de evitat, de vreme ce bucuria textului
urma s\ fie comun\, nu individual\. Cel care se ruga lui Dumnezeu, cerându-I
s\ deschid\ buzele cititorului, plaseaz\ actul lecturii `n mâinile Atotputer-
nicului. Pentru Sfântul Benedict, textul – Cuvântul Domnului – era dincolo
de gustul personal, dac\ nu dincolo de `n]elegere. Textul era imuabil, iar au-
torul (ori Autorul) reprezenta autoritatea definitiv\. Pân\ la urm\, lini[tea
la mas\, lipsa de reac]ie a auditoriului erau necesare nu doar pentru a asigura
concentrarea, ci [i pentru a exclude orice ar fi adus a comentariu personal asu-
pra c\r]ilor sfinte.15
Mai târziu, `n m\n\stirile cisterciene fondate de-a lungul [i de-a latul Eu-
ropei de la `nceputul secolului al doisprezecelea, Regula Sfântului Benedict
a fost folosit\ pentru a asigura un flux ordonat al vie]ii monastice, `n care su-
ferin]ele [i dorin]ele personale erau subordonate nevoilor comune. Violarea
regulilor era pedepsit\ cu flagelarea, iar vinova]ii era separa]i de comunitate,
izola]i de fra]ii lor. Singur\tatea [i recluziunea erau considerate pedepse; se-
cretele erau [tiute de toat\ lumea; aspira]iile individuale de orice fel, inte-
lectuale sau altminteri, erau sever descurajate; disciplina era r\splata celor
care tr\iau corect `n sânul comunit\]ii. ~n via]a de zi cu zi, c\lug\rii cister-
cieni nu erau niciodat\ singuri. La masa de prânz, spiritele lor erau ab\tute
de la pl\cerile c\rnii [i se solidarizau `ntru sfântul cuvânt prin lecturile pres-
crise de Sfântul Benedict.16
A te strânge laolalt\ pentru a ]i se citi a devenit [i o practic\ necesar\ [i

obi[nuit\ `n Evul Mediu. Pân\ la inventarea tiparului, [tiin]a de carte nu era
r\spândit\ [i c\r]ile r\mâneau `n proprietatea celor boga]i, privilegiul unui
grup restrâns de cititori. Atunci când unii din ace[ti noroco[i potenta]i `[i
`mprumutau ocazional c\r]ile, o f\ceau pentru un num\r limitat de persoane
din interiorul propriei clase sau familii.17 Cei care doreau s\ ia cuno[tin]\ cu
o carte sau cu un autor aveau adesea o mai bun\ [ans\ s\ aud\ textul recitat
sau citit cu voce tare decât s\ ]in\ pre]iosul volum `n propriile mâini.
Existau mai multe moduri diferite de a asculta un text. ~ncepând cu secolul
al unsprezecelea, str\b\tând regatele Europei, bufoni nomazi recitau sau cân-
tau propriile versuri sau pe cele compuse de mae[trii lor trubaduri, pe care
bufonii le depozitau `n prodigioasa lor memorie. Bufonii erau interpre]i pu-
blici, care `[i f\ceau apari]ia la târguri, `n pie]e, sau la cur]ile nobililor. ~n ge-
neral, erau de origine modest\ [i, de obicei, li se refuzau protec]ia legii [i
`mp\rt\[ania Bisericii.18 Trubadurii, ca Guillaume de Aquitania, bunicul
Eleonorei, [i Bertran de Born, care era Lord de Hautefort, erau nobili prin
na[tere [i scriau cântece conven]ionale, `n care d\deau glas iubirii lor inac-
cesibile. Dintre cei aproximativ o sut\ de trubaduri cunoscu]i dup\ nume, de
la `nceputul secolului al doisprezecelea pân\ `n veacul al treisprezecelea, pe-
rioad\ `n care au fost la mod\, cam dou\zeci erau femei. Se pare c\, `n gene-
ral, bufonii erau mai populari decât trubadurii, a[a c\ arti[ti mai preten]io[i,
precum Peter Pictor, se plângeau c\ „unii dintre `nal]ii eclezia[ti ascult\ mai
degrab\ versurile proste[ti ale unui bufon decât stan]ele bine compuse ale
unui poet latin serios“19 – referindu-se la el `nsu[i.
S\ ]i se citeasc\ dintr-o carte era o experien]\ oarecum diferit\. Recitalul
unui bufon avea toate caracteristicile evidente ale unui spectacol, iar succesul
sau insuccesul depindeau, `n mare m\sur\, de expresivitatea acestuia, su-
biectul fiind destul de previzibil. ~n timp ce o lectur\ `n public depindea [i
de abilitatea cititorului de-a „da un spectacol“, ea punea mai degrab\ accen-
tul pe text decât pe cititor. Auditoriul unui recital `l privea pe bufon inter-
pretând cântecele unui anumit trubadur, cum era faimosul Sordello; auditoriul
unei lecturi publice putea asculta anonima Istorie a lui Renard Vulpoiul citit\
de un membru [tiutor de carte al familiei.
La cur]ile nobililor [i uneori [i `n casele mai modeste, c\r]ile erau citite

cu voce tare familiei [i prietenilor atât pentru instruire, cât [i pentru dis-
trac]ie. Lectura de la masa de prânz nu avea scopul s\ te distrag\ de la pl\ce-
rile gustative; dimpotriv\, inten]ia era s\ le sporeasc\ prin pl\cerea imagina]iei,
o practic\ p\strat\ de pe vremea Imperiului Roman. Pliniu cel Tân\r men]io-
neaz\ `ntr-una dintre scrisorile sale c\, `n timp ce lua masa cu so]ia lui sau
câ]iva prieteni, ì pl\cea s\ i se citeasc\ cu voce tare dintr-o carte amuzant\.20
La `nceputul secolului al paisprezecelea, contesa Mahaut d’Artois c\l\torea
cu toate c\r]ile din biblioteca sa `mpachetate `n geamantane mari de piele, iar
o `nso]itoare ì citea seara lucr\ri filosofice sau relat\ri amuzante despre ]\ri
str\ine, precum C\l\toriile lui Marco Polo.21 P\rin]ii [tiutori de carte le ci-
teau copiilor. ~n 1399, notarul toscan Ser Lapo Mazzei ì scria unui prieten,
negustorul Francesco di Marco Datini, cerându-i s\-i `mprumute Florile Sfân-
tului Francisc, ca s\ le citeasc\ cu voce tare fiilor lui. „B\ie]ii ar savura-o `n
serile de iarn\“, explica el, „pentru ei este, a[a cum [tii, foarte u[or s-o
`n]eleag\.“22 ~n Montaillou, la `nceputul secolului al paisprezecelea, Pierre
Clergue, preotul satului, le citea uneori cu voce tare din a[a-zisa Carte a cre-
din]ei ereticilor celor strân[i `n jurul focului `n c\minele lor; `n satul
Aix-les-Thermes, cam `n aceea[i perioad\, ]\ranul Guillaume Andorran a
fost descoperit citind o evanghelie eretic\ mamei lui [i a fost judecat de In-
chizi]ie.23
Évangiles des quenouilles (Evanghelia torsului) din secolul al cincisprezecelea
demonstreaz\ cât de fluide puteau fi aceste lecturi neoficiale. Naratorul, un
om b\trân [i `nv\]at, „`ntr-o sear\, dup\ cin\, `n vremea lungilor nop]i de iarn\
dintre Cr\ciun [i ~ntâmpinarea Domnului“, viziteaz\ casa unei femei mai `n
vârst\, unde câteva dintre femeile din vecini se adunau adesea „s\ toarc\ [i s\
vorbeasc\ despre multe lucruri vesele [i m\runte“. Femeile, remarcând c\
b\rba]ii din vremea lor „scriu continuu satire def\im\toare [i c\r]i vicioase,
`mpotriva onoarei sexului femeiesc“, cer naratorului s\ participe la `ntâlni-
rile lor – un fel de grup de lectur\ avant la lettre – [i s\ fac\ pe copistul, `n timp
ce ele citeau cu voce tare anumite pasaje privind sexele, rela]iile de dragoste,
cele maritale, supersti]iile [i obiceiurile locului, comentând asupra acestora
din punctul de vedere al femeii. „Una dintre noi va `ncepe s\ citeasc\ [i va
citi câteva capitole tuturor celorlalte prezente“, explic\ una dintre torc\toare
Vechi grup de lectur\, ilustra]ie din Les Evangiles des quenouilles, secolul al [aisprezecelea.
cu entuziasm, „ca s\ le re]inem [i s\ le fix\m pentru totdeauna `n memoria

noastr\.“24 Timp de [ase zile femeile au citit, au intervenit, comentat, obiec-
tat [i explicat, p\rând s\ se distreze singure atât de copios, `ncât naratorul
g\se[te lejeritatea lor obositoare [i, de[i le `nregistreaz\ cu fidelitate cuvintele,
apreciaz\ comentariile drept „lipsite de rim\ sau judecat\“. Naratorul este,
f\r\ `ndoial\, obi[nuit cu abord\rile mai formale [i scolastice ale b\rba]ilor.
Lecturile publice informale, ocazionate de diverse `ntruniri, erau eveni-
mente destul de obi[nuite `n secolul al [aptesprezecelea. Oprindu-se la un
han `n c\utarea r\t\citorului Don Quijote, preotul care arsese cu atâta râvn\
c\r]ile din biblioteca cavalerului le explic\ celor prezen]i cum afectase lectura
romanelor cavalere[ti min]ile eroului lui Cervantes. Hangiul obiecteaz\ la
aceast\ afirma]ie, m\rturisind c\ lui ì place foarte mult s\ asculte pove[tile
`n care eroul `nfrunt\ cu temeritate uria[ii, sugrum\ [erpi monstruo[i [i
`nfrânge de unul singur armate numeroase. „La vremea seceri[ului“, spune el,
„se adun\ aici la clac\ o gr\mad\ de secer\tori [i-ntotdeauna se `ntâmpl\ s\
se afle [i câte unul [tiutor de carte, care pune mâna pe vreuna din c\r]ile astea
[i noi facem roat\ `n jurul lui câte treizeci [i mai bine [i st\m [i-l ascult\m cu
atâta pl\cere, c\ parc\ ne-ar lua cine [tie ce greutate de pe suflet!“ Fiicei lui,
care face [i ea parte din auditoriu, ì displac `ns\ scenele de violen]\; prefer\
„v\ic\relile cavalerilor când lipsesc domni]ele lor, care, s\ spun drept, câte-
odat\ m\ fac s\ le plâng de mil\“. Un tovar\[ de drum, care se `ntâmpl\ s\
aib\ la el câteva c\r]i cavalere[ti (pe care preotul vrea s\ le ard\ de `ndat\),
poart\ la el `n desag\ [i manuscrisul unui roman. Cumva `mpotriva voin]ei
sale, clericul accept\ s\-l citeasc\ cu voce tare pentru to]i cei prezen]i. Titlul
romanului este, adecvat, Impertinentul curios,25 iar citirea lui se desf\[oar\ de-a
lungul urm\toarelor trei capitole, timp `n care fiecare se simte liber s\ `ntre-
rup\ [i s\ comenteze dup\ voie.26
Atât de relaxate erau asemenea `ntruniri, atât de libere de constrângerile
lecturilor institu]ionalizate, `ncât ascult\torii (sau cititorul) puteau transfera
mental textul `n vremea [i `n locurile lor. Dou\ secole dup\ Cervantes, edi-
torul sco]ian William Chambers a scris biografia fratelui s\u Robert, cu care
fondase `n 1832 faimoasa companie din Edinburgh care le poart\ numele,
amintindu-[i astfel de lecturi `n ora[ul copil\riei lor, Peebles. „Fratele meu
[i cu mine“, a scris el, „g\seam mult\ pl\cere, ca s\ nu spun `nv\]\minte, `n
cântarea unor balade vechi sau `n povestirea de istorii legendare de c\tre o fe-
meie mai `n vârst\, care ne era un fel de rud\, nevasta unui negustor sc\p\tat,
care locuia `ntr-una din vechile anexe ale bisericii. La focul ei modest, sub
corni[a unui [emineu enorm, unde so]ul ei pe jum\tate orb [i neputincios din
cauza b\trâne]ii [edea mo]\ind `ntr-un scaun, b\t\lia de la Corunna [i alte ase-
menea precump\nitoare nout\]i se amestecau `n mod bizar cu diserta]ii asu-
pra r\zboaielor evreie[ti. Aceste interesante conversa]ii erau generate de un
exemplar jerpelit din traducerea lui L’Estrange a operelor lui Josephus, un
manuscris datat `n 1720. Invidiatul posesor al lucr\rii era Tam Fleck, «un
copchil lunecos», cum era considerat, care, nu prea ]inându-se de slujba lui,
`[i f\cuse un fel de meserie din a ie[i seara cu acel Josephus, pe care-l citea ca
pe ceva de actualitate; singura lumin\ pe care o avea pentru lectur\ fiind, de
obicei, cea r\spândit\ de flac\ra pâlpâitoare a unei buc\]i de turb\. Tactica
lui era s\ nu citeasc\ mai mult de dou\ sau trei pagini la o [edin]\, `mp\nate
pe post de note de subsol cu agere comentarii care-i apar]ineau [i, a[a, ob]inea
un extraordinar interes din partea ascult\torului. Desf\cându-[i marfa cu
mult\ m\sur\ `n fiecare cas\, Tam ì ]inea pe to]i la acela[i nivel de infor-
mare [i-i punea pe jar insuflându-le nelini[tea ce `nso]ea vreun eveniment
emo]ionant din analele evreie[ti. De[i, astfel, el ]inea un curs Josephus `n fie-
care an, impresia de noutate p\rea, cumva, s\ nu se epuizeze niciodat\.“27
„– Ei, Tam, care-s nout\]ile `n noaptea iasta? spunea b\trânul Geordie

Murray, când intra Tam cu Josephus al s\u sub bra] [i se a[eza `n fa]a [emi-
neului familiei.
– Ve[ti proaste, ve[ti proaste, r\spundea Tam. Titus a `nceput s-asedieze
Ierusalimul, o s\ hie daraver\ mare.“28
~n timpul lecturii (sau al interpret\rii, sau al recit\rii), de]inerea unei c\r]i

c\p\ta, uneori, valoare magic\. ~n nordul Fran]ei, chiar [i ast\zi, povestito-
rii rurali folosesc c\r]ile ca pe ni[te proptele; ei memoreaz\ textul, dar auto-
ritatea [i-o câ[tig\ pretinzând c\-l citesc din carte, chiar dac\ o ]in uneori cu
susul `n jos.29 Ceva `n actul de a poseda o carte – un obiect care con]ine un
infinit num\r de fabule, vorbe de duh, cronici ale vremurilor trecute, ban-
curi [i revela]ii divine – `l `nzestreaz\ pe cititor cu puterea de a crea o poveste,
iar pe ascult\tor cu senza]ia de a fi prezent la momentul crea]iei. Ceea ce

conteaz\ la astfel de recitaluri este ca momentul lecturii cu voce tare s\ fie in-
tegral pus `n scen\ – adic\ s\ existe un cititor, un auditoriu [i o carte – f\r\
de care reprezenta]ia nu ar fi complet\.
Pe vremea Sfântului Benedict, a ]i se citi era considerat un act spiritual;
secole mai târziu, acest nobil pretext putea fi folosit pentru a masca un altul,
ce p\rea s\ „mearg\“ mai pu]in. De exemplu, la `nceputul secolului al nou\-
sprezecelea, când no]iunea de femeie cultivat\ `nc\ mai f\cea lumea s\ se
`ncrunte `n Anglia, a ]i se citi devenise unul dintre modurile acceptate de so-
cietate pentru a studia. Romanciera Harriet Martineau s-a plâns `n Memo-
riile sale, publicate dup\ moarte, `n 1876, c\ „pe vremea când era tân\r\ se
considera c\ nu se cuvine ca o tân\r\ domni[oar\ s\ studieze la vedere; se
a[tepta de la ea s\ [ad\ `n salon cu lucrul de mân\, s\ asculte citindu-i-se, cu
voce tare, dintr-un volum [i s\ fie gata s\ primeasc\ oaspe]i. Când ace[tia ve-
neau, conversa]ia se ab\tea, `n mod firesc, asupra c\r]ii care tocmai fusese
l\sat\ din mân\, care, prin urmare, trebuia s\ fie aleas\ cu mult\ grij\, ca nu
cumva vizitatorul [ocat s\ fac\ vreo relatare despre impardonabila permisi-
vitate ar\tat\ de familia de la care plecase `n urm\toarea cas\ `n care popo-
sea dând curs altei invita]ii“.30
Pe de alt\ parte, cineva putea s\ lectureze cu voce tare tocmai pentru a pro-
voca aceast\ mult regretat\ permisivitate. ~n 1871, Diderot a scris amuzat
despre cum a „lecuit-o“, supunând-o, timp de mai multe s\pt\mâni, unei
diete de literatur\ deocheat\ pe so]ia lui bigot\ Nanette, care spunea c\ n-o
s\ se ating\ de nicio carte, decât dac\ ar con]ine ceva care s-o `nal]e spiritual.
„Am devenit lectorul ei. ~i administram trei por]ii de Gil Blas `n fiecare zi:
una diminea]a, una dup\ masa de prânz [i una seara. Când vom ajunge la
sfâr[itul lui Gil Blas vom continua cu Diavolul [chiop [i Studentul din Sala-
manca [i alte lucr\ri voioase din aceea[i clas\. Câ]iva ani [i câteva sute de ase-
menea lecturi vor completa tratamentul. Dac\ a[ fi sigur de succes, nu m-a[
plânge c\ n-a meritat efortul. Ceea ce m\ amuz\ este c\ trateaz\ pe oricine-i
vine `n vizit\ repetându-i ceea ce tocmai i-am citit [i, astfel, conversa]ia du-
bleaz\ efectul medicamentului. Am vorbit `ntotdeauna despre romane ca
despre ni[te produc]ii frivole, dar am descoperit pân\ la urm\ c\ sunt bune
pentru nervi. ~i voi da doctorului Tronchin re]eta data viitoare când `l v\d.
Re]et\: opt pagini din Roman]ul comic al lui Scarron; patru capitole din Don
Quijote; un paragraf bine ales din Rabelais; infuzie cu o cantitate rezonabil\
din Jacques Fatalistul sau Manon Lescaut, iar aceste doctorii trebuie schim-
bate a[a cum cineva schimb\ ierburile, substituindu-le cu altele cu propriet\]i
similare, dac\ e necesar.“31
Citirea f\cut\ de un altul ì ofer\ ascult\torului accesul confiden]ial la
reac]ii care de obicei trebuie s\ aib\ loc neauzite, o experien]\ catarthic\ pe
care romancierul spaniol Benito Pérez Galdós o descrie `ntr-unul din ale sale
Episoade na]ionale. Doña Manuela, o cititoare din secolul al nou\sprezecelea,
se retrage `n dormitor cu scuza c\ nu vrea s\ fac\ febr\ citind complet `mbr\-
cat\ sub lumina l\mpii din salon, `n timpul unei nop]i c\lduroase de var\
din Madrid. Galantul s\u admirator, generalul Leolpoldo O’Donnell, se ofer\
s\-i citeasc\ cu voce tare pân\ când adoarme [i alege una dintre scrierile de
mântuial\ care o `ncântau pe doamn\, „una din acele intrigi complicate [i
`ncâlcite, prost traduse din francez\“. Ghidându-[i privirea cu degetul ar\t\tor,
O’Donnell ì cite[te descrierea unui duel `n care un tân\r blond `l r\ne[te pe
un anume Monsieur Massenot:
„– E minunat! exclam\ Doña Manuela, extaziat\. Tipul acela blond, nu-]i

aminte[ti, este artileristul care a venit din Bretania deghizat `n negustor am-
bulant. Dup\ cum arat\, trebuie s\ fie fiul din flori al unei ducese… Con-
tinu\… Dar dup\ cele ce tocmai ai citit, vrei s\ spui c\ i-a t\iat lui Massenot
nasul?
– A[a se pare… Aici spune limpede: «Fa]a lui Massenot era acoperit\ de
sânge, care curgea ca dou\ râule]e peste musta]a lui `nc\run]it\.»
– Sunt `ncântat\… A[a i se cuvine, iar dac\ nu-i ajunge, s\ pofteasc\ din nou.
Acum s\ vedem ce altceva ne va mai spune autorul.“32
Pentru c\ lectura cu voce tare nu este un act privat, alegerea materialului

de citit trebuie s\ fie acceptabil\ din punct de vedere social atât pentru lec-
tor, cât [i pentru auditoriu. La prezbiteriul Steventon, `n Hampshire, cei din
familia Austen `[i citeau unii altora `n toate momentele zilei [i comentau
oportunitatea fiec\rei selec]ii. „Tata ne cite[te Cowper diminea]a [i eu ascult
de câte ori pot“, scrie Jane Austen `n 1808. „Am f\cut rost de al doilea volum
din Scrisorile Espriellei[de Southey] [i l-am citit cu voce tare la lumina sfe[ni-
cului.“ „Ar trebui oare s\ fiu foarte `ncântat\ de Marmion[al lui sir Walter
Scott]? Deocamdat\ nu sunt. James[fratele mai mare] cite[te din el cu voce
tare `n toate serile – seri scurte, care `ncep pe la zece, [i sunt `ntrerupte de cin\.“
Ascultând Alphonsine de Madame de Genlis, Austen e revoltat\: „Am fost cu-
prin[i de dezgust dup\ dou\zeci de pagini, pentru c\, pe lâng\ proasta tra-
ducere, avea grosol\nii ce nu fac cinste unei pene altfel atât de pure; [i am
schimbat-o cu Un Quijote feminin[de Lennox], care acum constituie amu-
zamentul nostru de sear\, pentru mine unul foarte mare, c\ci g\sesc lucrarea
`ntru totul egal\ celei pe care mi-o amintesc.“33 (Mai târziu, `n scrierile lui Jane
Austen se vor reg\si ecouri din aceste c\r]i pe care le auzise citite cu voce tare,
`n referiri directe f\cute de personaje definite prin preferin]ele sau antipa-
tiile lor literare: Sir Edward Denham `l catalogheaz\ pe Scott drept „fad“ `n
Sanditon, iar `n M\n\stirea Northanger John Thorpe afirm\: „Nu citesc nici-
odat\ romane“ – de[i m\rturise[te imediat c\ g\se[te Tom Jones al lui Fielding
[i C\lug\rul lui Lewis „tolerabil de decente.“)
Fie c\ ]i se cite[te `n scopul purific\rii trupului, fie c\ ]i se cite[te pentru
pl\cere, fie c\ ]i se cite[te pentru educare sau pentru a instaura suprema]ia su-
netelor asupra sim]urilor, actul lecturii `mbog\]e[te [i s\r\ce[te `n acela[i
timp. A permite altcuiva s\ rosteasc\ cuvintele de pe pagin\ `n locul nostru
este o experien]\ cu mult mai pu]in personal\ decât a ]ine cartea [i a urm\ri
textul cu propriii ochi. Acceptarea autorit\]ii vocii aceluia care cite[te – cu
excep]ia situa]iei când personalitatea celui care ascult\ este una cople[itoare –
ne priveaz\ de capacitatea de a stabili un anumit ritm al c\r]ii, o tonalitate,
o intona]ie care sunt unice fiec\rei persoane. Urechea se supune limbii altcuiva
[i, printr-un asemenea act, se stabile[te o ierarhie (uneori devenit\ vizibil\ prin
pozi]ia privilegiat\ a cititorului, pe un scaun separat sau pe un podium), care
`l pune pe ascult\tor la cheremul cititorului. Chiar [i din punct de vedere fizic,
ascult\torul va urma adesea indica]iile celui care cite[te. Descriind o lectur\
`ntre prieteni, Diderot a scris `n 1759: „F\r\ s\-[i dea seama, cititorul se com-
port\ `n modul pe care-l consider\ cel mai adecvat, iar ascult\torul face a[ij-
derea.[…] Ad\uga]i scenei un al treilea personaj, [i el se va supune regulii
instaurate de primii doi: este un sistem combinat de trei interese.“34
~n acela[i timp, actul de a citi cu voce tare unui ascult\tor atent `l oblig\
adesea pe cititor s\ fie mai meticulos, s\ citeasc\ f\r\ s\ sar\ sau s\ revin\ la
unele pasaje, acordând textului o anumit\ formalitate ritual\. Fie c\ ne afl\m
`ntr-o m\n\stire benedictin\ sau `n saloanele din vreme de iarn\ de la sfâr[itul
Evului Mediu, `n hanurile [i buc\t\riile din timpul Rena[terii ori `n atelie-
rele [i fabricile de ]ig\ri de foi ale secolului al nou\sprezecelea – chiar [i ast\zi,
ascultând `nregistrarea vocii unui actor care lectureaz\ o carte `n timp ce noi
conducem pe autostrad\ – ceremonialul de a asculta pe altcineva citindu-ne
ne priveaz\ f\r\ `ndoial\ pe noi, ascult\torii, de o parte din libertatea ine-
rent\ actului lecturii – alegerea tonului, accentuarea unui element, `ntoarce-
rea la pasajul preferat – dar, `n acela[i timp, confer\ textului fluctuant o
identitate stabil\, un fel de unitate temporal\ [i o existen]\ spa]ial\, pe care
el rareori o cap\t\ `n mâinile capricioase ale cititorului solitar.
Maestrul tipograf Aldus Manutius.
FORM A C|R}II
Mâinile mele, când aleg o carte pe care s-o iau `n pat sau la pupitru, pe care
s\ o citesc `n tren sau s\ o ofer `n dar, iau `n considerare atât forma, cât [i con-
]inutul. ~n func]ie de ocazie, `n func]ie de locul unde am ales s\ citesc, pre-
fer ceva mic [i comod sau ceva amplu [i substan]ial. C\r]ile `[i impun prezen]a
prin titlu, autor, locul pe care `l ocup\ `ntr-un catalog sau pe un raft, ilustra]iile
de pe supracopert\; c\r]ile `[i impun prezen]a [i prin m\rimea lor. ~n momente
[i `n locuri diferite, m\ a[tept ca unele c\r]i s\ arate `ntr-un fel anume [i, ca
`n toate cele ce se supun modei, aceste tr\s\turi schimb\toare impun o anume
caracteristic\ `n definirea unei c\r]i. Evaluez cartea dup\ copertele sale; eva-
luez cartea dup\ forma sa.
Chiar de la `nceput, cititorii au cerut c\r]i `n formate adaptate felului `n care
inten]ionau s\ le foloseasc\. Primele t\bli]e mesopotamiene erau, de obicei,
p\trate, dar uneori [i lunguie]e, de aproximativ 7,5 centimetri pe diagonal\,
[i puteau fi ]inute bine `n mân\. O carte consta din câteva t\bli]e de acest fel,
p\strate, probabil, `ntr-o pung\ de piele sau o cutie, astfel `ncât cititorul s\
poat\ scoate t\bli]\ dup\ t\bli]\, `ntr-o ordine predeterminat\. E posibil ca me-
sopotamienii s\ fi avut [i c\r]i legate, `n mare asemenea volumelor noastre; pe
pietrele funerare neohitite sunt reprezentate obiecte asem\n\toare codexuri-
lor – poate fi vorba de o serie de t\bli]e legate laolalt\ `n interiorul unei co-
perte – dar nicio astfel de carte nu s-a p\strat pân\ `n zilele noastre.
Nu toate c\r]ile mesopotamiene erau menite s\ fie ]inute `n mân\. Exist\
texte scrise pe suprafe]e mult mai mari, precum Codul de Legi din Imperiul
Asirian de Mijloc, g\sit la Ashur [i datând din secolul al doisprezecelea `.Hr.,

care m\soar\ dou\zeci de metri p\tra]i [i al c\rui text se desf\[oar\ `n co-
loane, pe ambele fe]e ale t\bli]elor.1 ~n mod evident, o asemenea „carte“ nu
era menit\ s\ fie „mânuit\“, ci `n\l]at\ pe un suport [i consultat\ ca o lucrare
de referin]\. ~n cazul acesta, m\rimea trebuie s\ fi avut [i o semnifica]ie ie-
rarhic\; o t\bli]\ putea sugera o tranzac]ie privat\; o carte de legi `n format
atât de mare sugera, cu siguran]\, `n ochii cititorului mesopotamian, `ns\[i
autoritatea legilor.
Desigur, indiferent ce [i-ar fi dorit cititorul, alegerea formatului unei c\r]i
era limitat\. Argila era potrivit\ pentru confec]ionarea de t\bli]e, iar din pa-
pirus (tulpinile uscate [i despicate ale unei plante asem\n\toare cu trestia)
puteau fi f\cute suluri u[or de manevrat; ambele erau relativ u[or transpor-
tabile. Dar niciunul dintre aceste materiale nu era potrivit pentru confec]io-
narea c\r]ii ce avea s\ `nlocuiasc\ t\bli]a [i sulul: codexul sau teancul de pagini
legate. Un codex din t\bli]e de argil\ ar fi fost greu [i incomod; cât despre
papirus, cu toate c\ existau codexuri f\cute astfel, materialul era prea fragil
pentru a fi `mp\turit `n fascicule. Pergamentul, pe de alt\ parte, sau vellum-ul
(ambele confec]ionate din piei de animale, prin proceduri diferite), puteau fi
t\iate [i `mp\turite `n orice form\ sau dimensiune.
Potrivit lui Pliniu cel B\trân, regele Ptolemeu al Egiptului, dorind s\ p\s-
treze ca secret na]ional fabricarea papirusului, `n avantajul Bibliotecii din
Alexandria, a interzis exportul acestuia, for]ându-l astfel pe rivalul lui,
Eumenes, conduc\torul Pergamului, s\ g\seasc\ un material nou pentru c\r]ile
din biblioteca sa.2 Dac\ e s\-i d\m crezare lui Pliniu, edictul regelui Ptolemeu
a dus la inven]ia pergamentului `n Pergam, `n secolul al doilea `.Hr., de[i pri-
mele astfel de c\r]i despre care [tim ast\zi au fost realizate cu un secol mai
devreme.3 Aceste materiale nu erau folosite exclusiv pentru un singur fel de
carte: existau suluri f\cute din pergament [i, a[a cum am mai spus, codexuri
f\cute din papirus, de[i rar `ntâlnite [i deloc practice, a[a cum am men]ionat.
Din veacul al patrulea [i pân\ la apari]ia hârtiei `n Italia, opt secole mai târ-
ziu, pergamentul a fost, `n toat\ Europa, materialul preferat pentru confec-
]ionarea c\r]ilor. Era nu doar mai rezistent [i mai moale decât papirusul, ci
[i mai ieftin, de vreme ce un cititor anonim care a cerut c\r]i scrise pe papirus
(`n pofida edictului regelui Ptolemeu) a trebuit s\ importe materialul din

Egipt contra unor sume considerabile.
Codexul din pergament a devenit rapid forma uzual\ a c\r]ilor pentru
func]ionari [i pentru preo]i, c\l\tori [i studen]i – de fapt, pentru to]i cei care
aveau nevoie s\-[i transporte, `ntr-un mod convenabil, dintr-un loc `n altul,
ceea ce aveau de citit [i s\ consulte, cu u[urin]\, orice sec]iune a textului.
Mai mult decât atât, ambele fe]e ale foii puteau fi acoperite de text, iar cele
patru margini ale filei codexului f\ceau mai u[oar\ ad\ugarea de glose [i co-
mentarii, permi]ând cititorului s\ intervin\ `n text – o participare care era mult
mai dificil\ când citeai de pe sul. ~ns\[i alc\tuirea textelor, care obi[nuiau s\
fie `mp\r]ite `n conformitate cu m\rimea unui sul (`n cazul Iliadei lui Homer,
de exemplu, `mp\r]irea poemului `n dou\zeci [i patru de c\r]i a rezultat pro-
babil din faptul c\ acesta, `n mod normal, ocupa dou\zeci [i patru de suluri),
s-a schimbat. Textul putea fi acum structurat, `n func]ie de con]inut, `n c\r]i
sau capitole, sau putea deveni el `nsu[i o component\, atunci când un num\r
de lucr\ri mai scurte erau adunate, din motive de comoditate, sub o singur\
copert\. Sulul cel incomod poseda o suprafa]\ limitat\ – un dezavantaj de
care suntem cu atât mai mult con[tien]i ast\zi, când suntem nevoi]i s\ ne
`ntoarcem la aceast\ metod\ antic\ de structurare a textului pe ecranele com-
puterelor noastre, care ne arat\ doar o por]iune din text, pe m\sur\ ce `l
„rul\m“ `n sus sau `n jos. Codexul, pe de alt\ parte, permitea cititorului s\
se `ntoarc\ aproape instantaneu la alte pagini [i s\ r\mân\, astfel, cu o per-
cep]ie a `ntregului – percep]ie dat\ de faptul c\, pe parcursul lecturii, `ntre-
gul text era ]inut de obicei `n mâinile cititorului. Codexul avea [i alte
extraordinare merite: fiind ini]ial menit s\ fie transportat cu u[urin]\ [i, ast-
fel, s\ fie cât mai mic, a crescut ulterior atât ca dimensiune, cât [i ca num\r
de pagini, devenind, dac\ nu nelimitat, cel pu]in mult mai mare decât orice
carte de pân\ atunci. Mar]ial, poet ce a tr\it `n secolul `ntâi d.Hr., se minuna
de puterile magice ale unui obiect destul de mic cât s\ poat\ fi luat `n mân\,
dar care con]inea, `n acela[i timp, o infinitate de minun\]ii:
„Homer pe pagini de pergament!

Iliada [i toate aventurile
Lui Ulise, du[manul regatului lui Priam!
Toate cetluite `ntr-o bucat\ de piele

~mp\turit\ `n câteva file mici!“4
Avantajele codexului au prevalat: `n anul 400 d.Hr., clasicul sul fusese

abandonat definitiv [i majoritatea c\r]ilor erau confec]ionate din pagini adu-
nate `ntr-un format rectangular. ~ndoit o dat\, pergamentul a devenit un
folio; `ndoit de dou\ ori, un quarto; `ndoit `nc\ o dat\, un octavo. Din seco-
lul al [aisprezecelea, formatele colilor `mp\turite au devenit oficiale: `n Fran]a,
`n 1527, Francisc I a decretat dimensiunile standard ale hârtiei `n tot regatul
s\u; oricine `nc\lca legea era aruncat `n `nchisoare.5
Dintre toate formele pe care le-au c\p\tat c\r]ile de-a lungul timpului,
cele mai populare au fost acelea care i-au permis cititorului s\ ]in\ comod `n
mân\ un volum. Chiar [i `n Grecia [i Roma, unde sulurile erau folosite, `n
mod normal, pentru orice fel de text, misivele private erau scrise de obicei
pe t\bli]e mici din cear\, portabile [i reutilizabile, protejate de rame `n relief
[i de coperte `mpodobite. Cu timpul, t\bli]ele au l\sat locul câtorva file de
pergament sub]ire, uneori de culori diferite, destinate noti]elor f\cute `n
Gravur\ copiat\ dup\ un basorelief, ar\tând o metod\ de depozitare a sulurilor `n Roma antic\.
Observa]i etichetele de identificare atârnând la capetele sulurilor.
grab\ sau socotelilor. ~n Roma, pe la `nceputul secolului al treilea d.Hr.,

aceste c\rticele [i-au pierdut valoarea practic\ [i au `nceput s\ fie c\utate, `n
schimb, pentru aspectul copertelor lor. Legate `n pl\ci din filde[ frumos or-
namentate, ele erau oferite `n dar `nal]ilor oficiali cu ocazia numirii lor `n
func]ie; mai târziu, au devenit [i daruri personale, iar cet\]enii boga]i au `nce-
put s\-[i ofere unii altora c\r]i `n care scriau un poem sau o dedica]ie. Curând,
librari `ntreprinz\tori s-au apucat s\ confec]ioneze mici colec]ii de poeme
`n aceast\ manier\ – c\rticele de f\cut cadou, a c\ror valoare consta mai pu]in
`n con]inutul lor, cât `n decora]iunile complicate.6
Dimensiunea unei c\r]i, dac\ era vorba despre un sul sau un codex, de-
termina modul de a[ezare `n biblioteca unde era p\strat\. Sulurile erau puse
fie `n cutii de lemn (care sem\nau cu un fel de cutii pentru p\l\rii), cu etichete
confec]ionate din argil\, `n Egipt, [i din pergament, `n Roma, fie `n dula-
puri, cu etichetele (index sau titulus) la vedere, astfel `ncât cartea s\ fie u[or
de identificat. Codexurile erau puse pe orizontal\, pe rafturi `n\l]ate `n acest
scop. Descriind o vizit\ f\cut\ `ntr-o cas\ de ]ar\ din Galia `n jurul anului 470
d.Hr., Gaius Sollius Apollinaris Sidonius, episcop de Auvergne, a pomenit
de un num\r de dulapuri pentru c\r]i a c\ror m\rime varia `n func]ie de cea
a codexurilor pe care erau menite s\ le ad\posteasc\: „{i aici erau c\r]i din
bel[ug; ai putea s\-]i imaginezi c\ te ui]i la rafturile (plantei) `nalte pân\ la brâu
O miniatur\ personalizat\ `nf\]i[ându-l pe copilul Fran-

cesco Maria Sforza al\turi de `ngerul s\u p\zitor, `ntr-o
Carte a Orelor f\cut\ special pentru el.
ale gr\m\ticilor sau la cutiile de form\ triunghiular\ (cunei) ale Atheneum –

lui, ori la dulapurile ticsite (armaria) ale vânz\torilor de c\r]i.“7 Dup\ spu-
sele lui Sidonius, c\r]ile pe care le-a g\sit acolo erau de dou\ feluri: clasici la-
tini pentru b\rba]i [i c\r]i de rug\ciuni pentru femei.
~ntrucât europenii din Evul Mediu `[i petreceau o mare parte a vie]ii asis-
tând la ceremonii religioase, nu e deloc surprinz\tor c\ unul dintre cele mai
populare volume ale vremii era cartea de rug\ciuni personal\ sau Cartea Ore-
lor, care era, `n mod obi[nuit, reprezentat\ `n imaginile `nf\]i[ând Buna Ves-
tire. De obicei scris\ de mân\ sau tip\rit\ `n format mic, `n multe cazuri
`mpodobit\ cu ornamente excesiv de bogate de c\tre mae[tri ai picturii, ea
cuprindea o culegere de slujbe scurte, cunoscut\ drept „Ceremonia mic\ a Bi-
necuvântatei Fecioare Maria“, recitate `n diferite momente ale nop]ii [i zilei.8
Conceput\ dup\ modelul Ceremoniei divine – slujba complet\ rostit\ zilnic
de cler – Ceremonia mic\ cuprindea psalmi [i alte pasaje din Scripturi, pre-
cum [i imnuri, slujba pentru mor]i, rug\ciuni speciale adresate sfin]ilor [i un
calendar. Aceste voluma[e erau `nsemne perfecte ale devo]iunii, pe care cre-
dincio[ii le foloseau atât la slujbele publice din biseric\, cât [i `n timpul rug\ciu-
nilor de acas\. Dimensiunile le f\ceau potrivite pentru copii; `n jurul anului 1493,
ducele Gian Galeazzo Sforza de Milano a comandat o Carte a Orelor conce-
put\ pentru fiul lui de trei ani, Francesco Maria Sforza, „Il Duchetto“, `nf\]i[at
pe una dintre pagini ca fiind c\l\uzit de un `nger p\zitor, noaptea, `n s\lb\ticie.
Cartea Orelor era bogat, dar [i variat `mpodobit\, `n func]ie de identitatea
clien]ilor [i de suma pe care `[i permiteau s\ o pl\teasc\. Pe multe dintre ele era
pictat, la comand\, blazonul familiei sau un portret al cititorului. Cartea Ore-
lor a devenit darul de nunt\ conven]ional pentru nobilime [i, mai târziu, pen-
tru burghezia bogat\. Pe la sfâr[itul secolului al cincisprezecelea, arti[tii din
Flandra care f\ceau miniaturi pentru manuscrise dominau pia]a european\,
trimi]ând delega]ii comerciale prin Europa ca s\ `ntocmeasc\ echivalentul lis-
telor de cadouri de nunt\ de azi.9 Frumoasa Carte a Orelor comandat\ pentru
nunta Annei de Bretania `n 1490 a fost f\cut\ pe m\rimea mâinii ei.10 Ea era
proiectat\ pentru un singur cititor, absorbit atât de cuvintele rug\ciunilor re-
petate lun\ dup\ lun\ [i an dup\ an, cât [i de ve[nic surprinz\toarele ilustra]ii,
ale c\ror detalii nu vor fi niciodat\ pe deplin descifrate [i a c\ror urbanitate –
O reprezentare din secolul al cincisprezece-

lea a unui grup de b\ie]i de cor, citind notele
pe paginile mari ale unui antifonar.
Pupitrul mecanic pentru citit al Sfântului Grigore, ima-

ginat de un sculptor din secolul al paisprezecelea.
scenele din Vechiul [i Noul Testament au loc `n peisaje moderne – aducea cu-
vintele sacre `ntr-un context contemporan cititoarei `nse[i.
~n acela[i mod `n care c\r]ile mici au servit unor scopuri anume, volumele
mari au venit `n `ntâmpinarea altor nevoi ale cititorilor. Cam prin secolul al
cincilea, Biserica Catolic\ a `nceput s\ fac\, pentru slujbe, c\r]i uria[e – mis-
sale, cu cântece pentru coruri, antifonare – care, expuse pe un pupitru `n
mijlocul corului, permiteau cânt\re]ilor s\ urm\reasc\ notele muzicale sau
cuvintele la fel de u[or cum ar fi citit o inscrip]ie de mari dimensiuni.
Exist\, `n biblioteca M\n\stirii St Gall, un frumos antifonar care con]ine
o selec]ie de texte liturgice cu litere atât de mari, c\ pot fi citite de la o distan]\
rezonabil\, `n caden]a psalmodierii melodice, de coruri de pân\ la dou\zeci
de cânt\re]i;11 stând `n picioare, la câ]iva pa[i de el, pot distinge notele cu
toat\ claritatea [i mi-a[ dori ca propriile mele c\r]i de referin]\ s\ poat\ fi

consultate cu atâta u[urin]\ de la distan]\. Unele dintre aceste c\r]i pentru
slujbe erau atât de mari, `ncât trebuiau puse pe cilindri pentru a putea fi
mi[cate, ceea ce se `ntâmpla foarte rar. Cu ornamente din alam\ sau filde[,
protejate cu col]are din metal, `nchise cu cleme gigantice, erau c\r]i de citit
`n comun [i de la distan]\, descurajând orice examinare `n intimitate sau
orice sim] al propriet\]ii individuale.
Pentru a putea citi confortabil, cititorii au adus `mbun\t\]iri ingenioase
ale pupitrului [i catedrei. Exist\ o statuie a Sfântului Grigore cel Mare, din
piatr\ vopsit\, f\cut\ `n Verona cândva prin secolul al paisprezecelea [i aflat\
acum la Victoria and Albert Museum din Londra, `nf\]i[ându-l pe acesta la
un fel de pupitru de citit cu articula]ii, care-i permitea s\ schimbe unghiul su-
portului sau s\-l ridice ca s\ s\ se scoale de pe scaun. O gravur\ din secolul
al paisprezecelea ne `nf\]i[eaz\ un c\rturar `ntr-o bibliotec\, cu c\r]i de jur
`mprejur, scriind la o mas\ octogonal\ cu pupitru, care-i permitea s\ lucreze
pe una dintre p\r]i, apoi s-o roteasc\ [i s\ citeasc\ din volumele a[ezate unul
câte unul pe cele [apte laturi r\mase. ~n 1588, un inginer italian, Agostino
Ramelli, slujind sub regele Fran]ei, a publicat o carte care descrie o serie de
ma[in\rii utile lecturii. Una dintre ele este o „o mas\ de citit rotativ\“, pe care
Scaun de citit din mahon, cu tapi]erie din piele,

cca 1720.
Ramelli o descrie drept o „ma[in\ frumoas\ [i ingenioas\, care este foarte fo-
lositoare [i convenabil\ pentru fiecare persoan\ c\reia ì place s\ studieze, `n
special acelora care sufer\ de indispozi]ie sau sunt supu[i gutei: c\ci, cu o ast-
fel de ma[in\, un om poate vedea [i citi un mare num\r de c\r]i, f\r\ s\ se mi[te
de la locul lui: mai mult, ea are minunata calitate c\ ocup\ un spa]iu mic `n
locul `n care e a[ezat\, a[a cum orice persoan\ de `n]eles poate aprecia din
desen“.12 (Un model la scara de unu pe unu al acestei minunate ro]i pentru
citit apare `n filmul din 1974 al lui Richard Lester, Cei trei muschetari.) Scau-
nul [i masa de citit puteau fi combinate `ntr-o singur\ pies\ de mobilier. In-
geniosul scaun pentru luptele de coco[i (numit astfel pentru c\ apare `n
ilustra]ii reprezentând astfel de lupte) a fost f\cut `n Anglia la `nceputul se-
colului al optsprezecelea, special pentru biblioteci. Cititorul st\tea c\lare pe
scaun, având `n fa]\ pupitrul fixat pe sp\tar, l\sându-se pe bra]ele largi ale aces-
tuia ca s\ se sprijine confortabil.
Din când `n când, avea s\ fie inventat\ câte o instala]ie de citit care s\
r\spund\ unor nevoi deosebite. Benjamin Franklin relateaz\ c\, `n timpul
domniei reginei Mary, str\mo[ii lui protestan]i `[i ascundeau Biblia englez\,
„fixat\ deschis\ cu chingi sub [i `n tapi]eria b\ncu]ei rabatabile“. Ori de câte
ori str\-str\bunicul lui Franklin citea familiei, „el rabata je]ul peste genunchi,
`ntorcând apoi paginile pe sub chingi. Unul dintre copii st\tea la u[\, ca s\
dea semnalul dac\ vedea venind vreun slujba[, ofi]er al cur]ii ecleziastice.
Atunci je]ul era `ntors din nou `n pozi]ia normal\, iar Biblia r\mânea as-
cuns\ sub el, ca `nainte“.13
Confec]ionarea oric\rei c\r]i, a volumelor elefantine legate cu lan]ul de

pupitre sau a elegantei c\rticele f\cute pentru mâna unui copil, era un pro-
ces lung, laborios. O schimbare care a avut loc `n Europa la mijlocul secolu-
lui al cincisprezecelea nu numai c\ a redus num\rul orelor de munc\ necesare
pentru producerea unei c\r]i, dar a f\cut s\ creasc\ covâr[itor produc]ia aces-
tora, modificând pentru totdeauna rela]ia cititorului cu ceea ce nu mai era,
de-acum, obiectul unic ie[it din mâinile unui scrib. Schimbarea a fost, evident,
inventarea tiparului.
Cândva prin anii 1440, un tân\r gravor [i t\ietor de pietre pre]ioase din
arhiepiscopia Mainz, al c\rui nume `ntreg era Johannes Gensfleisch zur Laden
O ingenioas\ ma[in\ pentru citit din Diverse et Artificiose Machine, edi]ia din 1588.
zum Gutenberg (pe care spiritul practic al lumii de afaceri l-a scurtat Johann
Gutenberg), [i-a dat seama c\ rapiditatea [i eficien]a ar putea fi sporite dac\ li-
terele alfabetului ar fi t\iate `n forme refolosibile [i nu `n blocurile de lemn care
se utilizau ocazional la imprimarea ilustra]iilor. Gutenberg a experimentat
vreme de câ]iva ani, `mprumutând mari sume de bani ca s\-[i finan]eze pro-
iectul. El a reu[it s\ conceap\ toate elementele esen]iale ale tiparului, a[a cum
au fost ele folosite pân\ `n secolul dou\zeci: prisme metalice pentru a modela
fe]ele literelor, o pres\ care combina caracteristicile celor folosite la facerea
vinului [i legarea c\r]ilor, precum [i o cerneal\ pe baz\ de ulei – niciuna din
acestea nu existase pân\ atunci.14 Pân\ la urm\, `ntre anii 1450 [i 1455, Gu-
tenberg a tip\rit o Biblie cu patruzeci [i dou\ de rânduri pe fiecare pagin\ –
prima carte care a fost imprimat\ vreodat\ cu o matri]\15 – [i a luat paginile
cu el la Târgul de Meserii de la Frankfurt. Printr-un extraordinar noroc, ne-a
parvenit o scrisoare de la un anume Enea Silvio Piccolomini adresat\ cardi-
nalului de Carvajal, datat\ 12 martie 1455, `n Wiener Neustadt, prin care-i
spunea Eminen]ei Sale c\ v\zuse Biblia lui Gutenberg la târg:
„N-am v\zut nicio Biblie complet\, dar am v\zut un anume num\r de

c\rticele[fascicule] de câte cinci pagini, ale câtorva dintre c\r]ile Bibliei cu li-
tere scrise foarte clar [i corect, f\r\ niciun fel de gre[eli, pe care Eminen]a
Voastr\ ar fi putut s\ le citeasc\ u[or f\r\ ochelari. Mai mul]i martori mi-au
zis c\ 158 de exemplare ar fi fost complete, pe când al]ii spuneau c\ ar fi fost
180. Nu sunt sigur `n ce prive[te cantitatea, dar despre faptul c\ aceste c\r]i
erau complete, dac\ e s\ d\m crezare oamenilor, n-am niciun fel de `ndoieli.
Dac\ a[ fi [tiut dorin]ele dumneavoastr\, a[ fi putut cump\ra cu siguran]\ un
exemplar. Câteva dintre fasciculele de câte cinci pagini au fost trimise `nsu[i
`mp\ratului. Voi `ncerca, dup\ cât m\ vor ]ine puterile, s\ fac ca una dintre
aceste Biblii s\ fie scos\ la vânzare [i voi cump\ra un exemplar pentru dum-
neavoastr\. Dar mi-e team\ c\ asta s-ar putea s\ nu fie posibil, atât din cauza
distan]ei, cât [i pentru c\, din câte se spune, chiar `nainte ca acestea s\ fie ter-
minate, exist\ clien]i gata s\ le cumpere.“16
Efectele inven]iei lui Gutenberg au fost imediate [i au ajuns extraordinar

de departe, pentru c\ de `ndat\ mul]i cititori [i-au dat seama de marile avan-
taje ale acesteia: rapiditatea, uniformitatea textelor [i pre]ul relativ sc\zut.17
La doar câ]iva ani dup\ ce prima Biblie fusese tip\rit\, presele de tip\rit s-au
instalat peste tot `n Europa: `n 1465 `n Italia, `n 1470 `n Fran]a, `n 1472 `n
Spania, `n 1475 `n Olanda [i `n Anglia, `n 1489 `n Danemarca. (Tiparului i-a
luat ceva mai mult s\ ajung\ `n Lumea Nou\: primele prese au fost instalate
`n 1533 `n Mexico City [i `n 1638 `n Cambridge, Massachusetts.) S-a calcu-
lat c\ peste 30 000 de incunabula (un cuvânt latinesc din secolul al [apte-
sprezecelea, `nsemnând „referitor la leag\n“, folosit s\ descrie c\r]ile tip\rite
`nainte de 1500) au fost fabricate cu aceste prese.18 Având `n vedere c\ tira-
jele `n secolul al cincisprezecelea erau de obicei mai mici de dou\ sute cinci-
zeci de exemplare [i cu greu atingeau câteodat\ o mie, realizarea lui Gutenberg
trebuie s\ fi fost considerat\ uimitoare.19 Deodat\, pentru prima oar\ de la
inventarea scrisului, a devenit posibil s\ produci rapid [i `n cantit\]i apre-
ciabile material de citit.
Poate fi de folos s\ menìon\m c\ tiparul nu a eradicat, `n ciuda eviden-
telor preziceri ce aminteau de „sfâr[itul lumii“, gustul pentru textul scris de
mân\. Dimpotriv\, Gutenberg [i cei care i-au urmat au `ncercat s\ imite
me[te[ugul scribilor [i cele mai multe incunabula au un aspect de manuscris.
La sfâr[itul secolului al cincisprezecelea, chiar dac\ tiparul era de acum bine
`nr\d\cinat, interesul pentru scrisul de mân\ elegant nu disp\ruse cu totul,
iar unele dintre cele mai memorabile exemple de caligrafie erau `nc\ de do-
meniul viitorului. ~n timp ce c\r]ile deveneau tot mai u[or de procurat [i tot
mai mul]i `nv\]au s\ citeasc\, cre[tea [i num\rul celor care `nv\]au s\ [i scrie,
adesea elegant [i cu mult\ distinc]ie, iar secolul al [aisprezecelea a devenit nu
doar o epoc\ a cuvântului tip\rit, ci [i secolul marilor manuale de scris de
mân\.20 E interesant de observat cum, adeseori, o dezvoltare tehnologic\ –
precum cea datorat\ lui Gutenberg – promoveaz\ mai degrab\ decât elimin\
ceea ce `[i propunea s\ `nlocuiasc\, f\cându-ne con[tien]i de virtu]ile obiec-
tului de mod\ veche, pe care altfel le-am fi trecut cu vederea sau pe care le-am
fi dat la o parte ca fiind de o importan]\ neglijabil\. ~n zilele noastre, teh-
nologia computerelor [i proliferarea c\r]ilor pe CD-ROM n-au afectat – con-
form statisticilor – produc]ia [i vânzarea de carte sub `nvechita form\ de
codex. Cei care v\d evolu]ia computerului drept diavolul `ncarnat (cum `l por-
tretizeaz\ Sven Birkets `n ale sale dramatic intitulate Elegii ale lui Guten-
berg)21 permit ca nostalgia s\ prevaleze asupra experien]ei. De exemplu, 359
437 de c\r]i noi (f\r\ a socoti bro[urile, revistele [i periodicele) s-au ad\ugat
`n 1995 deja vastelor colec]ii ale Bibliotecii Congresului.
Un portret imaginar al lui Johann Gutenberg.
Cre[terea brusc\ a produc]iei de carte dup\ Gutenberg a accentuat rela]ia

dintre con]inutul unui volum [i forma lui concret\. De exemplu, de vreme
ce Biblia lui Gutenberg avea scopul de a imita costisitoarele exemplare scrise
de mân\ ale epocii, aceasta a fost achizi]ionat\ `n fascicule legate de c\tre
cump\r\tori `n tomuri vaste, impozante – de obicei quarto-uri care m\surau
cam treizeci de centimetri pe patruzeci,22 menite s\ fie expuse pe pupitre.
Pentru o Biblie de o asemenea m\rime pe pergament ar fi fost nevoie de
pieile a mai mult de dou\ sute de oi („o cur\ sigur\ `mpotriva insomniei“, a
comentat librarul anticar Alan G. Thomas).23 Dar produc]ia ieftin\ [i rapid\
a dus la cre[terea num\rului celor care puteau s\-[i permit\ exemplare pe
care s\ le citeasc\ acas\ [i care, din acest motiv, nu aveau nevoie de c\r]i `n
Elegant exemplu al muncii lui Aldus: frumuse]ea sobr\ a paginilor din Cicero, Episolae Familiares.
format mare, astfel `ncât, pân\ la urm\, succesorii lui Gutenberg au `nceput
s\ produc\ volume mai mici, `n format de buzunar.
~n 1453, Constantinopolul a c\zut `n mâinile turcilor otomani [i mul]i din-

tre `nv\]a]ii greci care fondaser\ [coli pe malurile Bosforului au plecat `n Ita-
lia. Vene]ia a devenit noul centru al `nv\]\mântului clasic. Cam patruzeci de
ani mai târziu, umanistul italian Aldus Manutius, care instruise `n latin\ [i
greac\ elevi str\luci]i precum Pico della Mirandola, constatând cât de dificil
era s\ predea f\r\ edi]ii critice din clasici `n formate practice, a decis s\ preia
me[te[ugul lui Gutenberg [i a fondat o tipografie pe cont propriu, `n care s\
poat\ fabrica exact genul de c\r]i de care avea nevoie pentru cursurile lui. Aldus
a ales s\-[i stabileasc\ presa la Vene]ia, ca s\ profite de prezen]a `nv\]\ceilor
r\s\riteni r\ma[i f\r\ slujbe, [i probabil c\ a angajat, pe post de corectori [i

ze]ari, [i al]i exila]i, refugia]i din Creta, care fuseser\ `nainte scribi.24 ~n 1494,
Aldus a `nceput ambi]iosul s\u program editorial, care avea s\ aib\ ca roade
câteva dintre cele mai frumoase volume din istoria tiparului: la `nceput `n
greac\ – Sofocle, Aristotel, Platon, Tucidite – [i apoi `n latin\ – Virgiliu,
Hora]iu, Ovidiu. ~n viziunea lui Aldus, ace[ti ilu[tri autori trebuiau citi]i
„f\r\ intermediari“ – `n graiul original [i, `n cea mai mare parte, f\r\ adnota]ii
sau glose; [i, pentru a permite cititorilor s\ „converseze liber cu glorio[ii
mor]i“, a publicat c\r]i de gramatic\ [i dic]ionare laolalt\ cu textele clasice.25
S-a folosit nu doar de serviciile exper]ilor locali, ci a invitat [i umani[ti emi-
nen]i din toat\ Europa – inclusiv c\rturari str\luci]i precum Erasmus din
Rotterdam – s\ stea cu el la Vene]ia. O dat\ pe zi, ace[ti `nv\]a]i se `ntâlneau
`n casa lui Aldus ca s\ discute ce titluri s\ fie tip\rite [i ce manuscrise s\ fie
folosite ca surse de `ncredere, cernând colec]iile de clasici stabilite `n secolele
anterioare. „Pe când umani[tii medievali au acumulat“, a remarcat istoricul
Anthony Grafton, „cei din Rena[tere au f\cut deosebirile.“26 Aldus a stabi-
lit diferen]ele cu un ochi f\r\ gre[. Listei de scriitori clasici i-a ad\ugat ope-
rele marilor poe]i italieni, Dante [i Petrarca printre al]ii.
Pe m\sur\ ce cre[tea num\rul bibliotecilor private, cititorii au `nceput s\
g\seasc\ marile volume nu doar greu de mânuit [i incomod de c\rat, dar [i
Pe cartea deschis\ [i pe inima ]inute de Sfânta Ecaterina,

prima folosire a italicelor lui Griffo, `ntr-o edi]ie aldin\ a scri-
sorilor sfintei.
nepotrivite pentru a fi depozitate. ~n 1501, `ncrez\tor `n succesul primelor

sale edi]ii, Aldus a r\spuns cererilor celor care citeau [i a scos o serie de c\r]i
de buzunar `n octavo – jum\tate din dimensiunea quarto-ului – elegant tip\rite
[i meticulos editate. Ca s\ p\streze sc\zute costurile de produc]ie, el a decis
s\ imprime câte o mie de exemplare o dat\ [i, pentru a folosi pagina `n mod
mai economic, a `ntrebuin]at un nou caracter de liter\, cel „italic“, creat de
gravorul matri]er bolognez Francesco Griffo, care a gravat [i primele carac-
tere de liter\ romane ale c\ror majuscule sunt mai scurte decât literele ver-
ticale din caseta de mai jos (`nalte), ca s\ asigure o mai bun\ echilibrare a
rândului. Rezultatul a fost o carte care avea un aspect mult mai simplu decât
edi]iile de manuscrise ornate, populare `n Evul Mediu, un volum de o sobri-
etate elegant\. Ceea ce conta mai presus de orice, pentru posesorul unei c\r]i
de buzunar „aldine“, era textul, tip\rit clar [i `ntr-o manier\ erudit\ – nu un
obiect decorat cu rafinament. Caracterele italice ale lui Griffo (prima oar\ fo-
losite `ntr-o gravur\ `n lemn ilustrând o colec]ie de scrisori ale Sfintei Eca-
terina din Siena, tip\rit\ `n 1500) atr\geau cu gra]ie aten]ia cititorului asupra
delicatei rela]ii dintre litere; dup\ spusele criticului modern englez Sir Francis
Meynell, italicele au domolit mi[carea ochiului cititorului, „crescând capa-
citatea acestuia de-a absorbi frumuse]ea textului.“27
~ntrucât aceste c\r]i erau mai ieftine decât manuscrisele, mai ales cele mi-
niate, [i de vreme ce puteau fi achizi]ionate exemplare identice care s\ le `nlo-
cuiasc\ pe cele pierdute sau deteriorate, ele au devenit, `n ochii noilor cititori,
mai pu]in simboluri ale bun\st\rii, cât ale aristocra]iei intelectuale, precum
[i instrumente esen]iale pentru studiu. Vânz\torii ambulan]i de c\r]i [i li-
brarii produseser\, atât pe vremea Romei antice, cât [i `n Evul Mediu tim-
puriu, c\r]i comercializate ca marf\, dar costurile [i ritmul producerii lor le
confereau cititorilor un sentiment al privilegiului de a poseda ceva unic. Dup\
Gutenberg, pentru prima oar\ `n istorie, sute de cititori posedau copii iden-
tice ale aceleia[i c\r]i, iar (pân\ când un cititor conferea volumului semne
particulare [i o istorie personal\) cartea citit\ de cineva `n Madrid era aceea[i
cu cartea citit\ de cineva `n Montpellier. Atât de `ncununat\ de succes a fost
`ntreprinderea lui Aldus, `ncât edi]iile sale au fost imitate `n toat\ Europa: `n
Fran]a de Gryphius la Lyon, precum [i de Colines [i Robert Estienne la Paris,
iar `n }\rile de Jos, de Plantin, la Antwerpen, [i de Elzevir `n Leiden, Haga,
Utrecht [i Amsterdam. Când Aldus a murit `n 1515, umani[tii care au urmat

cortegiul funerar au ridicat de jur `mprejurul sicriului s\u, ca santinele eru-
dite, c\r]ile pe care le alesese cu atâta dragoste pentru tip\rire.
Exemplul lui Aldus [i al altora ca el a stabilit standardul pentru cel pu]in
o sut\ de ani de tipar `n Europa. Dar, `n urm\toarele dou\ secole, cerin]ele
cititorilor s-au schimbat `nc\ o dat\. Numeroasele edi]ii ale c\r]ilor de toate
felurile ofereau prea multe posibilit\]i de alegere; competi]ia `ntre editori, care
pân\ atunci doar stimulase `mbun\t\]irea edi]iilor [i cre[terea interesului pu-
blicului, a `nceput s\ genereze c\r]i de o calitate considerabil diminuat\. Pe
la mijlocul secolului al [aisprezecelea, un cititor putea s\ aleag\ din cele cu
mult peste opt milioane de c\r]i tip\rite, „mai multe probabil decât produ-
seser\ to]i scribii Europei de când Constantin a pus temeliile ora[ului s\u `n
330 e.n.“.28 Evident, aceste schimb\ri n-au fost nici bru[te [i nici n-au p\truns
peste tot, dar, `n general, de la sfâr[itul secolului al [aisprezecelea, „edito-
rii-librari nu mai erau preocupa]i s\ patroneze lumea literelor, ci doar se
str\duiau s\ publice c\r]i a c\ror vânzare s\ fie garantat\. Cei mai boga]i [i-au
f\cut averea din c\r]i care aveau vânzarea asigurat\, retip\riri ale vechilor
bestselleruri, lucr\ri religioase tradi]ionale [i mai ales ale P\rin]ilor Bisericii“.29
Al]ii au acaparat vânzarea din [coli, publicând glose ale prelegerilor savante,
manuale de gramatic\ [i plan[e pentru alfabetizare.
Alfabetarul, folosit din secolul al [aisprezecelea pân\ `n al nou\sprezece-
lea, era, `n general, prima carte pus\ `n mâna unui elev. Foarte pu]ine s-au
p\strat pân\ `n vremurile noastre. Alfabetarul consta dintr-o scândur\ sub]ire
din lemn, de obicei de stejar, cam de 23 de centimetri lungime [i 12,7 sau
15,24 centimetri l\]ime; pe ea se afla o coal\ pe care era tip\rit alfabetul [i,
uneori, cele nou\ cifre [i rug\ciunea Tat\l Nostru. Avea un mâner [i era aco-
perit cu o foaie transparent\ din cheratin\ ca s\-l protejeze; scândura din
lemn [i foaia de cheratin\ erau prinse laolalt\ cu un cadru sub]ire din alam\.
Gr\dinarul peisagist [i nehot\râtul poet englez William Shenstone descrie
principiul `n ~nv\]\toarea, cu urm\toarele cuvinte:
„~n mâini ]ineau aceste c\r]i pitice,

Ce cu foaie de corn sunt protejate,
S-apere de degetul ud claritatea literei.“30
Stânga Un abecedar elisabetan, care a supravie]uit `n mod miraculos timp de patru secole `n mâi-
nile copiilor. Dreapta Replica lui nigerian\ din secolul al nou\sprezecelea.
C\r]i similare, cunoscute sub denumirea de „c\r]i de rug\ciuni“, erau fo-

losite `n Nigeria `n secolele al optsprezecelea [i al nou\sprezecelea pentru
`nv\]area Coranului. Acestea erau f\cute din lemn lustruit, cu un mâner `n par-
tea de sus; versetele erau scrise pe o coal\ de hârtie lipit\ direct pe scândur\.31
C\r]i pe care le po]i strecura `n buzunar; c\r]i cu o form\ prietenoas\; c\r]i
pe care cititorul sim]ea c\ le putea lectura `n orice loc; c\r]i care s\ nu fie con-
siderate nelalocul lor `n afara unei biblioteci sau m\n\stiri: ele ap\reau sub
tot felul de `nf\]i[\ri. De-a lungul secolului al [aptesprezecelea, negustori am-
bulan]i vindeau c\rticele [i balade (descrise `n Poveste de iarn\ ca potrivite „pen-
tru b\rbat, sau femeie, de toate m\rimile“)32 care aveau s\ devin\ cunoscute
sub numele de c\r]i populare33 `n secolul urm\tor. De preferin]\, m\rimea c\r-
]ilor populare era in octavo, `ntrucât dintr-o singur\ coal\ putea rezulta o c\rti-
cic\ de [aisprezece pagini. ~n secolul al optsprezecelea, cum cititorii cereau
Negustor ambulant de bro[uri, o libr\rie umbl\toare

din secolul al [aisprezecelea.
de-acum transcrieri complete ale `ntâmpl\rilor narate `n povestiri [i balade,

colile erau `mp\turite `n dou\sprezece p\r]i [i c\rticelele s-au mai `mplinit,
con]inând acum dou\zeci [i patru de pagini bro[ate.34 Seriile de clasici pro-
duse de olandezul Elzevir `n acest format au dobândit o asemenea populari-
tate printre cititorii cu mai pu]in\ dare de mân\, `ncât snobul conte de
Chesterfield a ajuns s\ comenteze: „Dac\ se `ntâmpl\ s\ ai un clasic Elzevir
`n buzunar, nu-l ar\ta [i nici nu-l pomeni.“35
Edi]ia bro[at\ de buzunar, a[a cum o [tim noi acum, nu a ap\rut decât mult
mai târziu. Epoca victorian\, care a asistat la formarea `n Anglia a Asocia]iei
Editorilor, a Asocia]iei Librarilor, a primelor agen]ii comerciale, a Societ\]ii
Autorilor, a sistemului drepturilor de autor [i a noului roman `ntr-un singur
volum, care costa [ase [ilingi, a fost de asemenea martor\ la na[terea seriilor
c\r]ilor de buzunar.36 Dar c\r]ile de format mare continuau s\ `mpov\reze
rafturile. ~n secolul al nou\sprezecelea, atât de multe c\r]i erau publicate `n
format uria[, `ncât o caricatur\ de Gustav Doré `nf\]i[eaz\ un biet slujba[ al
Bibliotecii Na]ionale din Paris `ncercând s\ mute din loc doar unul dintre
tomurile gigantice. Coperta de pânz\ a `nlocuit costisitoarea piele (editorul
englez Pickering a fost primul care a folosit-o, `n seria sa Clasicii Diamond
din 1822) [i, din moment ce pe pânz\ se putea tip\ri, aceasta a fost folosit\
`n scurt\ vreme ca suport pentru reclame. Obiectul pe care `l ]inea acum ci-
titorul `n mân\ – un roman popular sau un manual de [tiin]e in octavo con-
fortabil [i legat `n pânz\ albastr\, uneori protejat cu supracoperte de hârtie
pe care se puteau de asemenea tip\ri reclame – era foarte diferit de volumele
legate `n marochin ale secolului precedent. Acum cartea era un obiect mai
pu]in aristocratic, mai pu]in exclusivist, mai pu]in m\re]. ~mp\rt\[ea cu ci-
titorul o anumit\ elegan]\ a clasei mijlocii, economic\ [i totu[i agreabil\ – un
stil pe care designerul William Morris avea s\ `l transforme `ntr-o industrie
popular\, dar care pân\ la urm\ – `n cazul de fa]\ – a devenit noul lux: un stil
bazat pe frumuse]ea conven]ional\ a lucrurilor de fiecare zi. (Morris, de fapt,
a conceput ideea c\r]ii sale ideale pornind de la unul dintre volumele lui
Aldus.) ~n noile c\r]i pe care le a[tepta cititorul de la mijlocul secolului al nou\-
sprezecelea, unitatea de m\sur\ a excelen]ei era nu raritatea, ci o alian]\ `ntre
pl\cere [i spiritul practic sobru. Biblioteci personale ap\reau acum `n garsoniere
O caricatur\ de Gustave Doré, satirizând noua pasiune european\ pentru c\r]ile de format mare.
[i casele duplex, iar c\r]ile acestora se potriveau cu statutul social al celorlalte

piese de mobilier.
~n Europa secolelor al [aptesprezecelea [i al optsprezecelea, c\r]ile – era
de la sine `n]eles – erau menite s\ fie citite `n interior, `ntre zidurile protec-
toare ale unei biblioteci personale sau publice. Acum, editorii produceau
exemplare care puteau fi folosite `n aer liber sau f\cute special pentru c\l\torie.
~n Anglia secolului al nou\sprezecelea, burghezia proasp\t `mbog\]it\ [i ex-
pansiunea c\ilor ferate [i-au unit puterile pentru a crea o brusc\ dispozi]ie pen-
tru c\l\toriile lungi, iar c\l\torii cu [tiin]\ de carte au constatat c\ ele necesitau
material de citit cu con]inut [i dimensiuni adecvate. (Un secol mai târziu, tat\l
meu `nc\ mai f\cea deosebire `ntre c\r]ile legate `n piele verde din biblioteca
lui, pe care nimeni n-avea voie s\ le clinteasc\ din acel sanctuar, [i „c\r]ile
bro[ate obi[nuite“, pe care le l\sa s\ se `ng\lbeneasc\ [i s\ se usuce pe masa
de salcie de pe teras\, [i pe care uneori le salvam [i le duceam `n camera mea,
ca [i cum ar fi fost pisici f\r\ st\pân.)
~n 1792, Henry Walton Smith [i so]ia lui, Anna, au deschis un mic ma-
gazin de tip\rituri pe Little Grosvenor Street `n Londra. Cincizeci [i [ase de
ani mai târziu, firma H. Smith & Fiul a deschis primul stand de c\r]i `ntr-o
gar\, `n Euston Station din Londra. ~n scurt timp, aici aveau s\ se g\seasc\
serii precum Routledge’s Railway Library, Travellers’ Library, Run & Read
Library, precum [i Romane ilustrate [i Opere celebre. Formatul acestor c\r]i
varia u[or, dar era `n principal octavo, câteva (de exemplu Colindul de Cr\ciun
al lui Dickens) ap\rând `n mai micul demi-octavo [i cartonate. Standul de
c\r]i (judecând dup\ o fotografie a standului lui W.H. Smith de la Blackpool
North, f\cut\ `n 1896) comercializa nu doar c\r]i, ci [i reviste [i ziare, astfel
`ncât c\l\torii s\ aib\ o ofert\ bogat\ de material pentru citit.
~n 1841, Chrisitian Bernhard Tauchnitz din Leipzig a lansat una dintre cele
mai ambi]ioase serii bro[ate; `n ritm de o carte pe s\pt\mân\, au fost editate
peste cinci mii de volume `n prima sut\ de ani, punându-se `n circula]ie `ntre
cincizeci [i [aizeci de milioane de exemplare. ~n timp ce alegerea titlurilor era
excelent\, produc]ia nu era la `n\l]imea con]inutului. C\r]ile erau p\tr\]oase,
culese cu litere mici, cu coperte identice, care nu erau atr\g\toare nici pen-
tru mân\, nici pentru ochi.37
Stand al lui W.H. Smith la Blackpool North Station, Londra, 1896.
{aptesprezece ani mai târziu, Reclam Publishers din Leipzig a publicat o

edi]ie `n dou\sprezece volume a traducerilor din Shakespeare. Aceasta a avut
un succes imediat, dup\ care Reclam a continuat cu `mp\r]irea edi]iei `n
dou\zeci [i cinci de voluma[e ale pieselor, `n coperte de hârtie roz, la senza]io-
nalul pre] de un pfenig fiecare. Toate lucr\rile scriitorilor germani deceda]i
de treizeci de ani au devenit proprietate public\ `n 1867, iar acest lucru a per-
mis editurii Reclam s\ continue seria sub titlul Universal-Bibliothek. Com-
pania a `nceput cu Faust al lui Goethe, dup\ care au urmat Gogol, Pu[kin,
Bjørnson, Ibsen, Platon [i Kant. ~n Anglia, imita]iile – seriile de reeditare a
„clasicilor“ – New Century Library a lui Nelson, World’s Classics a lui Grant
Richard, Pocket Classics a lui Collins, Everyman’s Library a lui Dent – au
concurat, f\r\ s\-i umbreasc\ succesul, cu Universal-Bibliothek, care a r\mas
ani de-a rândul standardul seriilor bro[ate.
Pân\ `n 1935. Un an mai devreme, dup\ un weekend petrecut cu Agatha

Christie [i cel de-al doilea so] al ei la casa acestora din Devon, editorul en-
glez Allan Lane, a[teptând trenul ca s\ se `ntoarc\ la Londra, s-a uitat la stan-
durile g\rii dup\ ceva de citit. N-a g\sit nimic care s\-l atrag\ printre revistele
populare, scumpele edi]ii legate [i literatura de senza]ie, [i [i-a dat seama c\
ceea ce lipsea era o serie de c\r]i ieftine, dar bune, `n format de buzunar.
~ntors la Bodley Head, unde lucra `mpreun\ cu cei doi fra]i ai s\i, Lane a
conceput un plan. Aveau s\ publice o serie de reedit\ri viu colorate [i
bro[ate ale celor mai buni autori. Aveau s\ se adreseze doar cititorului de
rând; aveau s\-i atrag\ pe to]i cei care puteau citi, preten]io[i [i mai pu]in
preten]io[i deopotriv\. Aveau s\ vând\ c\r]i nu doar `n libr\rii, ci [i `n ca-
fenele, papet\rii [i tutungerii.
Proiectul a fost `ntâmpinat cu dispre], atât de colegii superiori ierarhic
lui Lane de la Bodely Head, cât [i de confra]ii s\i editori, care nu aveau in-
teresul s\-i vând\ drepturile de reeditare ale edi]iilor lor de lux de succes.
Nici librarii n-au fost prea entuziasma]i, de vreme ce urma ca profiturile lor
s\ scad\, iar ele, c\r]ile, s\ fie „buzun\rite“, `n sensul reprobabil al cuvântu-
lui. Dar Lane a perseverat [i, pân\ la urm\, a ob]inut permisiunea s\ reedi-
teze câteva titluri: dou\ fuseser\ deja editate la Bodley Head – Ariel de André
Maurois [i Misterioasa afacere de la Styles de Agatha Christie – iar altele
apar]ineau unor autori vandabili precum Ernest Hemingway [i Dorothy L.
Seyers, plus câteva ale unor scriitori care sunt ast\zi mai pu]in cunoscu]i,
precum Susan Ertz [i E.H. Young.
Ce-i trebuia acum lui Lane era un nume pentru seriile lui, „nu unul formi-
dabil precum Clasicii universali, niciunul oarecum condescendent, ca Every-
men“.39 Primele nume au fost alese din zoologie: un delfin, apoi un marsuin –
porc-de-mare (folosit deja de Faber & Faber) – [i, `n cele din urm\, un pinguin.
Pinguinul a r\mas.
Pe 30 iulie 1935, erau lansa]i primii zece Pinguini la pre]ul de [ase penny
volumul. Lane calculase c\ avea s\ `[i acopere cheltuielile dup\ ce avea s\
vând\ o mie [apte sute de exemplare din fiecare titlu, dar primele vânz\ri nu
s-au ridicat peste [apte mii. I-a f\cut o vizit\ [efului achizi]iilor pentru vas-
tul lan] de magazine Woolworth, un oarecare domn Clifford Prescott, care
a avut `ndoieli; ideea de a vinde c\r]i ca pe orice alt\ marf\, laolalt\ cu duzini
Primele zece volume din seria Penguin.
O carte de madrigale din secolul al cinci-

sprezecelea, `n form\ de inim\.
de ciorapi [i cutii de ceai, i se p\rea cumva ridicol\. Din `ntâmplare, chiar `n

acel moment, doamna Prescott a intrat `n biroul so]ului ei. ~ntrebat\ ce crede,
ea a r\spuns cu entuziasm: „De ce nu?“. „De ce n-ar fi tratate c\r]ile ca obiecte
de fiecare zi, tot atât de necesare [i disponibile precum ciorapii [i ceaiul?“
Datorit\ doamnei Prescott, s-a f\cut afacerea.
George Orwell [i-a sintetizat reac]ia, atât `n calitate de cititor, cât [i de
autor, `n privin]a acestor nou-venite. „~n calitatea mea de cititor“, a scris
el, „aplaud Penguin Books; `n calitatea mea de scriitor ì anatemizez… Re-
zultatul poate fi un potop de reedit\ri ieftine, care vor duce de râp\ bi-
bliotecile care `mprumut\ c\r]i acas\ (mama adoptiv\ a romancierului) [i
va frâna produc]ia de noi romane. Asta ar fi ceva bun pentru literatur\, dar
ceva foarte r\u pentru comer]“.40 A gre[it. Dincolo de ceea ce are ea me-
ritoriu (vasta distribu]ie, costul sc\zut, excelenta [i larga gam\ de titluri),
Femeie neoolandez\ din secolul al [aptesprezecelea, portretizat\ de Bartholomeus van der Helst,
]inând un volum miniatural `n mâna dreapt\.
Un calambur vizual: o edi]ie din 1950 a C\l\toriilor lui Gulliver.
Pagin\ supradimensionat\ din P\s\rile Americii de Audubon.
Cartea cea mai mic\ din lume, Gr\dina inte-

rioar\ de flori, din secolul al [aptesprezecela.
„Penguin de Sahara“, descoperit `n oaza Dakhleh.

cel mai mare câ[tig al c\r]ilor Penguin a fost de natur\ simbolic\. Cunoa[-
terea faptului c\ o imens\ `n[iruire de opere literare poate fi achizi]ionat\
aproape de oricine [i aproape oriunde, din Tunis la Tucumán, din Insu-
lele Cook la Reykjavik (unul dintre roadele expansionismului englez a
fost acela c\ am cump\rat [i am citit c\r]i ap\rute `n seria Penguin `n
toate locurile men]ionate) a `mprumutat cititorilor un simbol al pro-
priei lor ubicuit\]i.
Mereu vor fi inventate noi forme pentru c\r]i [i totu[i foarte pu]ine
formate ciudate au supravie]uit pân\ azi. Cartea `n form\ de inim\ con-
fec]ioant\ prin 1475 de un cleric nobil, Jean de Montchenu, un manuscris
miniat con]inând versuri de dragoste; c\rticica ]inut\ `n mâna dreapt\ de
o tân\r\ olandez\ la mijlocul secolului al [aptesprezecelea, pictat\ de Bar-
tholomeus van der Helst; cartea cea mai mic\ din lume, Bloemhofje sau
Gr\dina de flori `nchis\ `ntre ziduri, scris\ `n Olanda `n 1673 [i m\surând
8,5 pe 12,7 centimetri, mai mic\ decât un timbru po[tal obi[nuit; elegan-
tul folio P\s\rile Americii de John James Audubon, publicat `ntre 1827 [i
1838, l\sând `n urm\ un autor care a murit s\rac, singur [i nebun; volu-
mele pereche de m\rime brodbinganian\ [i liliputan\ ale C\l\toriilor lui
Gulliver, concepute de Bruce Rogers pentru Limited Editions Club din
New York `n 1950 – niciuna n-a supravie]uit decât `n calitate de curiozi-
t\]i. Dar formele esen]iale – acelea care le permit cititorilor s\ simt\ greu-
tatea fizic\ a cunoa[terii, splendoarea ilustra]iilor bogate sau pl\cerea de-a
putea lua cu ei o carte la plimbare sau `n pat – r\mân.
Pe la mijlocul anilor optzeci, un grup interna]ional de arheologi din nor-
dul Americii, s\pând `n uria[a oaz\ Dakhleh din Sahara, a g\sit, `n col]ul
unei anexe cu un singur cat al unei case din secolul al patrulea, dou\ c\r]i
`ntregi. Una era un manuscris timpuriu con]inând trei eseuri politice ale
filosofului atenian Isocrate; cealalt\ era `nregistrarea, pe durata a patru
ani, a tranzac]iilor comerciale ale unui intendent local. Acest registru este
primul exemplar complet de codex sau de volum legat pe care-l avem [i
seam\n\ destul de bine cu edi]iile noastre bro[ate, cu excep]ia faptului c\
nu-i pe hârtie, ci pe lemn. Fiecare fil\ de lemn, de cinci pe cincisprezece
]oli [i groas\ de o [aisprezecime de ]ol, are patru g\uri pe partea stâng\,
pentru a fi legate cu un [nur câte opt foi la un loc. Pentru c\ registrul era
folosit pe durata a patru ani, trebuia s\ fie „robust, portabil, u[or de folosit
[i durabil“.41 Aceste exigen]e ale cititorului anonim persist\, cu mici varia]ii
ce ]in de `mprejur\ri, [i se potrivesc cu ale mele, cu [aisprezece ame]itoare
secole mai târziu.
Colette la optsprezece ani, citind `n gr\din\ la Chatillon Coligny.
LECT URA ~N INTIM ITATE
E var\. Cufundat\ adânc `ntre pernele de puf ale patului moale, `n timp
ce prin fereastr\ r\zbate zgomotul intermitent al tr\surilor pe pavajul de pe
rue de l’Hospice din mohorâtul Saint-Sauveur-en-Puisaye, o feti]\ de opt ani
lectureaz\ `n t\cere Mizerabilii de Victor Hugo. Nu cite[te multe c\r]i; le re-
cite[te pe acelea[i, de mai multe ori. ~i place Mizerabilii, poate c\ simte pen-
tru aceast\ oper\ ceea ce va numi, mai târziu, „o pasiune ra]ional\“; simte c\
se poate cuib\ri `n paginile ei „ca un câine `n cote]“.1 ~n fiecare noapte tânje[te
s\-l urmeze pe Jean Valjean `n chinuitoarele lui r\t\ciri, s\-i `ntâlneasc\ iar\[i
pe Cosette, pe Marius, chiar [i pe temutul Javert. (De fapt, singurul perso-
naj pe care nu-l poate suporta este micul Gavroche, cel obositor de eroic.)
Afar\, `n gr\dina din spate, printre pomi[orii din ghivece [i flori, ea tre-
buie s\ concureze `n ale cititului cu tat\l ei, un militar de carier\ care-[i pier-
duse piciorul stâng `n timpul campaniilor din Italia.2 ~n drum spre bibliotec\
(fieful lui personal), tat\l `[i ia ziarul – Le Temps – [i revista – La Nature – [i,
„ochiul lui c\z\cesc lucind sub sprânceana cânepie, culege de pe mese orice
material tip\rit care, astfel, `l va urma `n bibliotec\ [i nu va mai vedea ni-
ciodat\ lumina zilei“.3 Cu timpul, fata a `nv\]at s\-[i ascund\ c\r]ile, s\ nu lase
niciuna `n calea lui.
Mama ei nu crede `n fic]iune. „Atâtea complica]ii, atât de mult\ dragoste
pasional\ `n romanele alea“, ì spune fiicei sale. „~n via]a real\, oamenii au al-
tele `n minte. Judec\ [i tu: m-ai auzit pe mine vreodat\ v\itându-m\ [i je-
luindu-m\ dup\ iubire, cum fac oamenii `n c\r]ile alea? {i totu[i mi s-ar cuveni
Citind `n eternitate: mormântul Eleonorei de Aquitania.
[i mie un capitol, a[ zice! Am avut doi so]i [i patru copii!“4 Dac\ o g\sea pe
fiica ei citind din Catehism, pentru comuniunea care se aproapia, se `nfuria
imediat: „Oh, cum mai ur\sc obiceiul \sta nesuferit de-a pune `ntreb\ri! «Ce
e Dumnezeu?» «Ce-i asta?» «Ce-i aia?» Semnele astea de `ntrebare, aceast\
scormonire obsedant\, aceast\ curiozitate, g\sesc toate astea atât de `ngrozi-
tor de indiscrete! {i toat\ d\d\ceala `n leg\tur\ cu ele, te `ntreb! Cine a tradus
cele Zece Porunci `n aceast\ groaznic\ bolboroseal\? Oh, `n niciun caz nu-mi
place s\ v\d o asemenea carte `n mâinile unui copil!“5
Concurat\ de tat\, vegheat\ cu dragoste de mam\, fata `[i g\se[te singu-
rul refugiu `n camera ei, `n pat, noaptea. Toat\ via]a ei de adult, Colette avea
s\ caute acest spa]iu retras pentru lectur\. Fie en ménage, fie singur\, `n mici
locuin]e cu curte sau mari vile la ]ar\, `n garsoniere `nchiriate sau vaste apar-
tamente pariziene, avea s\-[i creeze un refugiu (f\r\ s\ reu[easc\ `ntotdeauna),
o zon\ `n care singurii intru[i s\ fie aceia pe care-i invita chiar ea. Acum, tol\-
nit\ `n patul ei pufos, ]inând pre]ioasa carte cu ambele mâini [i sprijinind-o
de stomac, ea [i-a fixat nu doar propriul spa]iu, ci [i propria m\sur\ a tim-
pului. (Nu [tia asta, dar, la mai pu]in de trei ore distan]\ de acel loc, `n aba]ia
Fontevrault, regina Eleonora de Aquitania, care a murit `n 1204, zace sculptat\
`n piatr\ pe lespedea mormântului ei, ]inând o carte exact `n acela[i mod.)
{i eu citesc `n pat. ~n lunga succesiune de paturi `n care mi-am petrecut

nop]ile copil\riei, `n stranii camere de hotel, unde luminile ma[inilor `n tre-
cere m\turau lugubru tavanul, `n case ale c\ror mirosuri [i sunete nu `mi
erau familiare, `n c\su]e de var\ lipicioase din cauza pic\turilor de ap\ de
mare sau acolo unde aerul de munte era atât de uscat `ncât lâng\ mine era pus
un vas de ap\ cu esen]\ de eucalipt din care ie[eau aburi ca s\ m\ ajute s\ res-
pir, combina]ia dintre pat [i carte `mi asigura un fel de cas\ `n care [tiam c\
pot s\ m\-ntorc, noapte de noapte, indiferent sub care ceruri m\ aflam.
Nimeni nu avea s\-mi cear\ s\ fac una sau alta; trupul meu nu avea nevoie
de nimic, nemi[cat sub cear[afuri. Ceea ce se petrecea se petrecea `n carte, iar
eu eram cel care spunea povestea. Via]a se `ntâmpla pentru c\ eu `ntorceam
paginile. Nu cred c\ pot s\-mi amintesc o bucurie mai mare decât aceea de-a
ajunge la ultimele câteva pagini [i de-a pune cartea jos, astfel `ncât sfâr[itul
s\ nu aib\ loc, cel pu]in pân\ a doua zi, [i s\ m\ cufund la loc `n pern\, cu
senza]ia c\, practic, oprisem timpul.
{tiam c\ nu orice fel de carte era potrivit\ ca s\ fie citit\ `n pat. Povesti-
rile cu detectivi [i pove[tile despre `ntâmpl\ri supranaturale erau cele mai
potrivite ca s\-mi asigure un somn lini[tit. Pentru Colette, Mizerabilii, cu
str\zile [i p\durile de acolo, cu evad\rile prin canale `ntunecoase [i peste
baricade luate cu asalt, era cartea perfect\ pentru lini[tea unui dormitor.
W.H. Auden e de acord. El a sugerat ca o carte pe care cineva o cite[te s\ fie
cumva `n contradic]ie cu locul `n care e citit\. „Nu pot citi Jeffries pe Wiltshire
Downs“, s-a plâns el, „nici s\ r\sfoiesc poezii umoristice `ntr-o `nc\pere plin\
de fum.“6 S-ar putea s\ fie adev\rat; s-ar putea s\ fie o senza]ie de repetare `n
explorarea pe pagina c\r]ii a unei lumi cu totul asem\n\toare celei care ne
`nconjoar\ `n chiar momentul lecturii. M\ gândesc la André Gide citind
Boileau `n timp ce era transportat `n aval pe Congo,7 iar contrapunctul `ntre
vegeta]ia luxuriant\, dezordonat\, [i versurile cizelate, conven]ionale, din
secolul al [aptesprezecelea, pare a fi exact ceea ce trebuie.
Dar, a[a cum a descoperit Colette, anumite c\r]i cer nu numai un contrast
`ntre con]inutul lor [i ceea ce le `nconjoar\; unele par s\ aib\ nevoie de pozi]ii
speciale pentru a fi citite, pozi]ii ale trupului cititorului care, la rândul lui,
caut\ locuri de lectur\ potrivite acelor pozi]ii. (De exemplu, ea, una, nu putea
citi Istoria Fran]ei de Michelet pân\ când nu se instala chircit\ `n fotoliul
tat\lui ei cu Fanchette, „cea mai inteligent\ dintre pisici“.)8 Adesea, pl\cerea

generat\ de lectur\ depinde de confortul fizic al cititorului.
„Am c\utat fericirea pretutindeni“, m\rturise[te Thomas à Kempis la
`nceputul secolului al cincisprezecelea, „dar n-am g\sit-o nic\ieri, decât refugiat
`ntr-un col]i[or, cu o c\rticic\“9. Dar care col]i[or? {i care c\rticic\? Fie c\ ale-
gem mai `ntâi cartea [i apoi col]ul potrivit, sau la `nceput g\sim col]ul [i apoi
decidem care carte s-ar potrivi cu atmosfera locului, f\r\ `ndoial\ c\ actul ci-
tirii `n timp cere un act al lecturii `ntr-un spa]iu corespunz\tor, iar rela]ia din-
tre cele dou\ este de neexplicat. Sunt c\r]i pe care le-am citit `n fotoliu [i
sunt altele pe care le-am citit la mas\; sunt c\r]i pe care le-am citit `n metrou,
`n tramvai [i `n autobuz. Constat c\ volumele citite `n tren au ceva din cali-
tatea c\r]ilor citite `n fotoliu, probabil pentru c\ `n ambele cazuri m\ pot u[or
sustrage de la ceea ce m\ `nconjoar\. „De fapt, o povestire bun\ scris\ cu ele-
gan]\, cel mai bine e s-o cite[ti“, a spus romancierul englez Allan Sillitoe,
„atunci când e[ti `n tren [i c\l\tore[ti singur. Cu str\ini `n jurul nostru [i
scene care nu ne sunt familiare perindându-se prin fa]a geamului (scene la
care arunc\m câte-o privire din când `n când), via]a atr\g\toare [i contorsio-
nat\ care iese din pagini produce propriile efecte ciudate [i memorabile.“10
C\r]ile citite `n biblioteca public\ nu au niciodat\ aceea[i arom\ cu acelea ci-
tite la mansard\ sau `n buc\t\rie. ~n 1374, regele Edward al III-lea a pl\tit 66
de lire [i 4 penny pentru o carte cu roman]uri cavalere[ti „care s\ fie p\strat\
`n camera de dormit“,11 unde el, `n mod evident, se gândea c\ trebuia s\ fie
lecturat\ o astfel de literatur\. ~n Via]a Sfântului Grigore din secolul al doi-
sprezecelea, toaleta este descris\ drept „un loc retras, `n care pot fi citite
t\bli]e f\r\ a fi `ntrerupt“.12 Henry Miller e de acord: „Toate lecturile mele
bune au fost f\cute la toalet\“, s-a confesat el odat\. „Exist\ pagini din Ulise
(de James Joyce) care pot fi citite numai `n toalet\ – dac\ vrei s\ extragi toat\
savoarea con]inutului lor.“13 De fapt, c\m\ru]a „destinat\ unei `ntrebuin]\ri
mai speciale [i mai triviale“ a fost pentru Marcel Proust un loc pentru „toate
ocupa]iile mele care cer o singur\tate inviolabil\: cititul, reveria, lacrimile [i
pl\cerea senzual\“.14
Epicurianul Omar Khayyam recomanda citirea versurilor `n aer liber,
sub crengile unui copac; secole mai târziu, pedantul Sainte-Beuve sf\tuia ca
Memoriile Doamnei de Stäel s\ fie citite „sub copacii lui noiembrie“.15 „Am
obiceiul“, a scris Shelley, „s\ m\ dezbrac [i, a[ezat pe stânci, s\ citesc Hero-
dot, pân\ când se duce transpira]ia.“16 Dar nu oricine este capabil s\ citeasc\
sub cerul liber. „Eu rareori citesc pe plaje sau `n gr\dini“, m\rturise[te Mar-
guerite Duras. „Nu po]i citi cu dou\ lumini deodat\, lumina zilei [i lumina
c\r]ii. Trebuie s\ cite[ti la lumina electric\, cu `nc\perea `n umbr\ [i doar cu
pagina luminat\.“17
Citind `ntr-un loc, `l po]i transforma. ~n timpul vacan]ei de var\, Proust
se strecura `napoi `n sufragerie de `ndat\ ce restul familiei pleca s\-[i fac\
plimbarea de diminea]\, `ncredin]at c\ singurii lui tovar\[i, „foarte respectuo[i
fa]\ de actul cititului“, aveau s\ fie „farfuriile pictate atârnate pe perete, ca-
lendarul din care pagina de ieri tocmai a fost `ntoars\, ceasul [i [emineul,
care vorbesc f\r\ s\ a[tepte un r\spuns [i al c\ror murmur, spre deosebire de
cuvintele omului, nu `ncearc\ s\ `nlocuiasc\ `n]elesul cuvintelor pe care le
cite[ti cu altul, diferit“. Dou\ ore `ntregi de beatitudine sub ochii buc\t\resei
`l fac s\ remarce c\ e „mult prea devreme pentru a pune masa; [i dac\ m\car
ar pune-o f\r\ s\ vorbeasc\! Dar se simte obligat\ s\ spun\ «Nu stai deloc
comod a[a; [i dac\ ]i-a[ aduce un pupitru?» {i doar pentru c\ trebuie s\
r\spunzi «Nu, mul]umesc foarte mult», ai fost nevoit s\ te opre[ti la un punct
[i s\-]i aduci `napoi din dep\rtare vocea, care, ascuns\ `n spatele buzelor, a re-
petat f\r\ sunet, [i cu mare repeziciune, toate cuvintele citite de ochi; tre-
buie s\ pui piedic\ vocii, s-o aduci la suprafa]\ [i, ca s\ spui cum se cuvine «Nu,
mul]umesc foarte mult», trebuie s\-i dai o aparen]\ de fiecare zi, o intona]ie
corespunz\toare pe care a pierdut-o“.18 Doar mult mai târziu – noaptea, dup\
cin\ – [i când mai r\m\seser\ de citit doar câteva pagini din carte, avea s\-[i
aprind\ iar\[i lumânarea, riscând s\ fie pedepsit dac\ era descoperit, [i avea
s\ r\mân\ treaz, pentru c\, odat\ ajuns la sfâr[itul c\r]ii, din cauza pasiunii
cu care urm\rise subiectul [i pe eroii acestuia, i-ar fi fost imposibil s\ doarm\;
[i avea s\ p\[easc\ prin camer\ sau s\ zac\ cu respira]ia t\iat\, dorindu-[i ca
povestea s\ continue sau m\car s\ [tie ceva mai mult despre personajele care
ì pl\cuser\ atât de mult.
Spre sfâr[itul vie]ii, prizonier al unei `nc\peri tapetate cu plut\ care ì
u[ura `ntru câtva crizele de astm, sprijinit cu spinarea de pernele patului [i
lucrând la lumina slab\ a unei l\mpi, Proust a scris: „C\r]ile adev\rate ar tre-
bui s\ se nasc\ nu din lumina str\lucitoare a zilei [i din conversa]ii amicale,
ci din obscuritate [i t\cere.“19 ~n pat, noaptea, cu o lumin\ g\lbuie [i slab\ care

cade pe pagin\, eu, cititor al lui Proust, pun din nou `n scen\ acel moment
misterios al na[terii.
Geoffrey Chaucer – sau, mai degrab\, doamna din Cartea ducesei care nu
avea somn – considera cititul `n pat o distrac]ie mai bun\ decât un joc de table:
„Când am v\zut c\ s-ar putea s\ nu dorm,

Ca [i-n noaptea cealalt\, de-acum trecut\
Am stat drept `n patul meu,
{i cel r\u mi-a pus `n mân-o carte,
Un roman], [i m-a pus s\ m-apuc
De citit [i s-alung noaptea;
Pentru mine, gândesc, e un joc mai bun,
Decât s\ joc ori [ah ori table.“20
Dar din cititul `n pat se ob]ine [i altceva decât simpla distrac]ie: o calitate
special\ a intimit\]ii. Cititul `n pat este un act care-[i g\se[te ra]iunea `n el
`nsu[i, imobil, eliberat de conven]iile sociale obi[nuite, invizibil pentru lume
[i care, pentru c\ are loc `ntre cear[afuri, pe t\râmul dorin]ei [i al lenei
p\c\toase, are ceva din fiorul lucrurilor interzise. Probabil amintirea acestor
lecturi nocturne este cea care d\ romanelor poli]iste ale lui John Dickson
Carr, Michael Innes, Anthony Gilbert – toate citite `n timpul vacan]elor de
var\ din adolescen]a mea – o anumit\ coloratur\ erotic\. Expresia lejer\ „a lua
o carte `n pat“ mi s-a p\rut `ntotdeauna `nc\rcat\ de-o anticipare senzual\.
Romancierul Josef Skvorecky a descris ce a citit când era copil `n Ceho-
slovacia comunist\, „`ntr-o societate guvernat\ de reguli destul de severe [i
constrâng\toare, unde nesupunerea era pedepsit\ `n buna [i vechea manier\
de dinainte de Spock. Una dintre regulile de acest fel: lumina `n dormitorul
t\u trebuie stins\ la nou\ fix. B\ie]ii trebuie s\ se scoale la [apte [i au nevoie
de zece ore de somn `n fiecare noapte“. Cititul `n pat a devenit atunci ceva
interzis. Dup\ ce se stingeau luminile, spune Skvorecky, „cuib\rit `n pat, m\
acopeream, inclusiv capul, cu o p\tur\, de sub saltea pescuiam o lantern\ [i
apoi m\ dedam pl\cerii cititului, cititului, cititului. Pân\ la urm\, deseori
dup\ miezul nop]ii, adormeam datorit\ prea pl\cutei epuiz\ri“.21
Nobilul roman, portretizat pe peretele interior al sarcofagului s\u, `[i citea probabil sulurile `n
aceast\ pozi]ie culcat\.
Scriitoarea Annie Dillard `[i aminte[te cum c\r]ile copil\riei sale ameri-
cane o scoteau din ora[ul ei din Middle West, „`ncât `mi puteam imagina, prin
intermediul c\r]ilor, o via]\ `n alt\ parte.[…] A[a c\ alergam `n dormitoarele
noastre [i citeam cu fervoare [i iubeam copacii mari cu lemn tare de dincolo
de geam, [i teribilele veri din Midwest [i teribilele ierni din Midwest“.22 Ci-
titul `n pat `nchide [i, `n acela[i timp, deschide lumea din jurul nostru.
Ideea de-a citi `n pat nu este una din vechime. Patul grecesc, kline, era o
ram\ de lemn pe picioare r\sucite, rectangulare sau `n form\ de animale [i
`mpodobite cu ornamente pre]ioase, nu tocmai potrivit pentru citit. Pe du-
rata reuniunilor mondene, doar b\rba]ilor [i curtezanelor le era permis s\-l
foloseasc\. Avea un loc scund pe care s\-]i sprijini capul, dar nu avea t\blie
la picioare; era prev\zut cu o saltea [i perne [i era folosit atât pentru dormit,
cât [i pentru odihna din timpul zilei. ~n aceast\ pozi]ie se putea citi un sul,
]inându-i unul dintre capete cu mâna stâng\, desf\[urându-i cel\lalt cap\t cu
mâna dreapt\, `n timp ce trupul se sprijinea pe cotul drept. Dar procedeul,
`n cele mai bune cazuri incomod, devenea de-a dreptul insuportabil `n scurt\
vreme [i, pân\ la urm\, trebuia `ntrerupt.
Romanii aveau câte un pat (lectus) diferit pentru fiecare dintre scopurile
ce le puteau fi asociate, inclusiv paturi pentru citit [i scris. Forma acestor pa-
turi nu varia prea mult: picioarele erau r\sucite [i, `n general, erau decorate
cu incrusta]ii [i monturi de bronz.23 ~n `ntunericul dormitoarelor (`n cubi-
culum, de obicei `n cel mai dep\rtat col] al casei), patul roman destinat dor-
mitului era folosit, uneori, ca un prea pu]in prietenos pat pentru citit; la
lumina unei lumân\ri f\cute din pânz\ `nmuiat\ `n cear\, lucubrum, roma-
nii citeau [i „elucubrau“24 `ntr-o relativ\ lini[te. Trimalchio, parvenitul din
Satyriconul lui Petronius, este adus `n `nc\perea de banchet „sprijinit pe
mald\re de perne miniaturale“, pe un pat care servea mai multor scopuri.
L\udându-se c\ nu e dintre aceia care dispre]uiesc `nv\]\tura – avea dou\ bi-
blioteci, „una `n greac\ [i cealalt\ `n latin\“ – el se ofer\ s\ compun\ pe loc
câteva versuri, pe care le cite[te apoi oaspe]ilor prezen]i.25 {i când scrie, [i când
cite[te, Trimalchio st\ `ntins pe un lectus somptuos.
~n primii ani ai Europei cre[tine [i pân\ târziu `n secolul al doisprezece-

lea, paturile obi[nuite au fost obiecte simple, nepreten]ioase, adesea l\sate `n
urm\ `n timpul retragerilor determinate de r\zboi [i foamete. De vreme ce
doar boga]ii aveau paturi luxoase [i pu]ini, cu excep]ia celor boga]i, aveau c\r]i,
paturile `mpodobite [i c\r]ile au devenit simboluri ale bun\st\rii familiei.
Eustathius Boilas, un aristocrat bizantin din secolul al unsprezecelea, a l\sat
prin testament o Biblie, câteva c\r]i de hagiografie [i istorie, o Cheie a Vi-
surilor, un exemplar al popularului Roman al lui Alexandru [i un pat aurit.26
C\lug\rii aveau `n chiliile lor paturi simple, pe care puteau citi ceva mai
confortabil decât `n b\ncile [i la pupitrele lor dure. Un manuscris miniat din
secolul al treisprezecelea `nf\]i[eaz\ un c\lug\r tân\r, cu barb\, stând pe pat,
`nve[mântat `n ras\, cu o pern\ alb\ la spate [i cu picioarele `nf\[urate `ntr-o
p\tur\ gri. Perdeaua care separ\ patul de restul `nc\perii a fost ridicat\. Pe o
mas\ cu picioare `ncruci[ate se afl\ trei c\r]i deschise [i alte trei ì stau
c\lug\rului la picioare, gata s\ fie consultate, `n timp ce `n mâini ]ine o t\bli]\
dubl\ de cear\ [i un instrument de scris. Aparent, s-a refugiat `n pat din cauza
unei r\celi; cizmele ì sunt a[ezate pe-o banc\ pictat\ [i el cite[te concentrat
`ntr-o lini[te ce pare pl\cut\.
Un c\lug\r citind `n pat `ntr-o noapte rece de iarn\, `ntr-un manuscris miniat francez din seco-
lul al treisprezecelea.
~n secolul al paisprezecelea, c\r]ile, aflate pân\ atunci exclusiv `n mâinile

nobilimii [i ale clerului, au ajuns [i `n acelea ale burgheziei. Aristocra]ia a de-
venit modelul pentru nouveau riches: dac\ nobilii citeau, atunci aveau s\ ci-
teasc\ [i ei (o aptitudine pe care burghezii [i-o `nsu[iser\ ca negustori); dac\
nobilii dormeau pe lemn sculptat `ntre draperii `mpodobite, atunci aveau s\
fac\ [i ei a[a. A poseda c\r]i [i paturi lucrate `ngrijit, bogat ornamentate, era
indiciul rangului social. Dormitorul a devenit mai mult decât `nc\perea `n care
burghezul dormea [i f\cea dragoste; a devenit depozitul bunurilor adunate
– inclusiv c\r]i – care, noaptea, puteau fi p\zite din fort\rea]a `nt\rit\ a pa-
tului.27 ~n afar\ de c\r]i, pu]ine alte obiecte erau expuse; majoritatea se aflau
ascunse `n cufere [i l\zi, protejate de stric\ciunile pricinuite de molii [i rugin\.
Din secolul al cincisprezecelea pân\ `n al [aptesprezecelea, cel mai bun
pat era miza principal\ a unui domeniu `n caz de confiscare.28 C\r]ile [i pa-
turile constituiau un patrimoniu valoros (fapt notoriu, Shakespeare [i-a l\sat
prin testament „al doilea cel mai bun pat“ so]iei sale, Anne Hathaway) care,
spre deosebire de grosul averii, puteau fi proprietatea individual\ a mem-
brilor familiei. ~ntr-o vreme `n care femeilor li se permitea s\ de]in\ foarte
pu]ine bunuri personale, acestea aveau c\r]i, pe care le transmiteau fiicelor
lor mai degrab\ decât fiilor. ~nc\ `n 1432, o anume Joanna Hilton din Yor-
kshire a l\sat un Roman], cu cele 10 Porunci, un Roman] al Celor {apte ~n]elep]i
[i un Roman al Trandafirului fiicei ei prin testament.29 Erau exceptate c\r]ile
scumpe de rug\ciuni [i Bibliile miniate, acestea f\când parte, de obicei, din
patrimoniul familiei [i, astfel, din mo[tenirea fiului celui mai mare.30
Cartea Orelor din colec]ia Playfair, un volum miniat francez din ultima
parte a secolului al cincisprezecelea, `nf\]i[eaz\ pe una dintre paginile sale
Na[terea Fecioarei. Moa[a ì aduce pruncul Sfintei Ana, mama Fecioarei. Sfânta
Ana este reprezentat\ ca fiind o doamn\ nobil\, probabil nu mult diferit\ de
Ducesa lui Chaucher (`n Evul Mediu, familia Sfintei Ana dobândise reputa]ia
de-a fi fost `nst\rit\). Sfânta Ana st\ dreapt\ `ntr-un pat cu jum\tate de balda-
chin, care a fost drapat `n pânz\ ro[ie cu modele aurii. Este complet `mbr\cat\;
poart\ un ve[mânt albastru cu broderii de aur, iar capul [i gâtul ì sunt acope-
rite cuviincios cu o mantie alb\. (Numai din secolul al unsprezecelea pân\ `n
al cincisprezecelea oamenii obi[nuiau s\ doarm\ goi; un contract de c\s\torie
din veacul al treisprezecelea stipula ca „o so]ie s\ nu doarm\ `n c\ma[\ de
Detaliu din Cartea Orelor din colec]ia Playfair, din secolul al cincisprezecelea, o cronic\ a
vie]ii Fecioarei.
noapte f\r\ consim]\mântul so]ului“.)31 Un cear[af verde-azuriu – verdele fiind

culoarea na[terii, triumful prim\verii asupra iernii – atârn\ pe ambele laturi ale
patului. Deasupra cuverturii ro[ii care acoper\ patul este `mp\turit un cear[af
alb; pe acesta, `n poala Sfintei Ana, st\ o carte deschis\. {i totu[i, `n ciuda in-
timit\]ii sugerate de un asemenea obiect (probabil o carte de rug\ciuni), `n
ciuda perdelelor protectoare, camera nu arat\ ca un loc foarte intim. Moa[a apare
mergând natural; te gânde[ti la toate celelalte reprezent\ri ale na[terii [i mor]ii
Mariei, `n care patul este `nconjurat din plin deopotriv\ de ur\tori de bine sau
de bocitoare, b\rba]i, femei [i copii, uneori chiar de un câine bând, z\p\cit,
dintr-un vas a[ezat `ntr-un col]. Aceast\ camer\ de na[tere [i viitoare moarte
nu este un spa]iu pe care Sfânta Ana s\-l fi creat pentru sine.
~n Europa, `n secolele al [aisprezecelea [i al [aptesprezecelea, dormitoa-

rele – asemenea fiec\rei `nc\peri aproape – erau `n acela[i timp pasaje de tre-
cere, a[a c\ ele nu garantau `n mod necesar pacea [i lini[tea pentru activit\]i
precum cititul. Chiar dac\ tr\geai perdelele unui pat [i `l umpleai cu obiec-
tele personale, tot nu era de ajuns; un pat cere o `nc\pere proprie. (Chinezii
`nst\ri]i din secolele al paisprezecelea [i al cincisprezecelea aveau dou\ cate-
gorii de paturi, fiecare creându-[i propriul spa]iu intim: cel mobil, k’ang, care
servea triplului scop de platform\ pentru dormit, mas\ [i scaun, fiind uneori
`nc\lzit prin tuburi care treceau pe sub el; [i un altul, o construc]ie separat\
`mp\r]it\ `n compartimente, un fel de `nc\pere `ntr-o `nc\pere.)32
Prin secolul al optsprezecelea, chiar dac\ dormitoarele nu erau `nc\ spa]ii
intime, statul `n pat ca s\ cite[ti – `n Paris, cel pu]in – devenise ceva suficient
de obi[nuit pentru ca Sfântul Jean-Baptiste de La Salle, filantropul educator
francez canonizat `n 1900, s\ avertizeze `mpotriva primejdiei acestei p\c\toase
distrac]ii f\r\ rost. „Este cu totul indecent [i lipsit de maniere s\ tr\nc\ne[ti,
s\ bârfe[ti sau s\ petreci `n pat“, a scris el `n Reguli de bun\-cuviin]\ `n socie-
tatea cre[tin\, publicat\ `n 1703. „S\ nu imita]i anumite persoane care `[i pe-
trec timpul citind sau altele asemenea; nu sta]i `n pat dac\ nu o face]i ca s\
dormi]i, iar virtutea voastr\ va profita mult din asta“.33 {i Johnathan Swift,
cam `n aceea[i perioad\, a sugerat `n mod ironic s\ se aeriseasc\ volumele ci-
tite `n pat: „~n Momentul când la[i Ferestrele deschise pentru Aerisire“, o
sf\tuie[te el pe camerista care se ocup\ de cur\]enia dormitorului st\pânei,
„pune C\r]ile sau altceva pe pervazul Ferestrei, ca s\ se Aeriseasc\ [i aces-
tea.“34 ~n New England, pe la mijlocul secolului al optsprezecelea, se presu-
punea c\ lampa Argand, `mbun\t\]it\ de Jefferson, ar fi dat un imbold cititului
`n pat. „S-a observat imediat c\ petrecerile de sear\, luminate `nainte cu
lumân\ri, au `ncetat a mai fi tot atât de str\lucitoare ca acelea vechi“, pentru
c\ cei care excelau `n discu]ii mergeau acum `n dormitor ca s\ citeasc\.35
Completa intimitate `n dormitor, chiar intimitatea `n pat, nu era `nc\ u[or
de ob]inut. Chiar dac\ familia era destul de bogat\ ca s\ aib\ paturi [i dor-
mitoare individuale, conven]iile sociale cereau ca anumite ceremonii comune
s\ aib\ loc acolo. De exemplu, era obiceiul ca doamnele s\ „primeasc\“ `n dor-
mitoarele lor, complet `mbr\cate [i `ntinse pe pat, sprijinindu-se de o mul]ime
de perne; vizitatorii st\teau `n ruelle, sau „intervalul“ dintre pat [i peretele
desp\r]itor. Antoine de Curtain, `n Noul tratat de civiliza]ie a[a cum e aceasta

practicat\ `n Fran]a de oamenii de treab\,36 a recomandat cu severitate ca „per-
delele paturilor s\ fie ]inute trase“ ca s\ corespund\ regulilor decen]ei, [i no-
teaz\ c\ „este necuviincios ca `n prezen]a unei persoane c\reia nu-i e[ti un
superior s\ te arunci pe pat [i de acolo s\ conduci o conversa]ie“. La Versailles,
ritualul trezirii regelui – faimosul lever du Roi – a devenit o procedur\ extrem
de elaborat\, `n cursul c\reia nobili din [ase ranguri diferite treceau, pe rând,
prin dormitorul regal [i `ndeplineau anumite onoruri, cum ar fi fost s\-i trag\
sau s\-i scoat\ acestuia regala mânec\ stâng\ sau dreapt\, ori s\ citeasc\ pen-
tru regala ureche.
Chiar [i secolul al nou\sprezecelea a ezitat `n a recunoa[te dormitorul
drept un spa]iu intim. Cerând s\ se acorde aten]ie acestei „`nc\peri pentru dor-
mit `n care se petrece aproape jum\tate de via]\“, Doamna Haweis, `n capi-
tolul „Case pentru ferici]i“ din influenta ei carte Arta ]inerii casei, s-a plâns
c\ „holteii – de ce nu miresele? – schimb\ uneori `nf\]i[area dormitorului
[i-l `mpopo]oneaz\, acolo unde spa]iul e restrâns, cu sofale, cu lavoare Chip-
pendale sau cu unele fran]uze[ti, `nchise [i de mod\ veche, cu plante tropi-
cale [i m\su]e rotunde, ca s\ poat\ servi de loc de trecere, f\r\ a da, chipurile,
de b\nuit c\ altcineva decât canarul ar dormi vreodat\ acolo“.37 „Ne-a con-
dus“, a scris Leight Hunt `n 1891, „`ntr-un dormitor caracteristic clasei de mij-
loc, a[a cum fusese mobilat cu vreo sut\ de ani `n urm\“, `n care avea „ferestre
cu locuri unde s\ te a[ezi, cu vedere spre vreo paji[te `nverzit\“ [i „dou\ sau
trei mici rafturi cu c\r]i“.38
Pentru Edith Warthon, romanciera [i aristocrata american\, dormitorul a
devenit singurul refugiu `n fa]a ceremoniilor secolului al nou\sprezecelea, `n
acesta putând citi [i scrie `n voie. „~ncerca]i s\ v\ imagina]i cum ar\ta patul ei“,
sugereaz\ Chyntia Ozick `ntr-o discu]ie despre arta literar\ a lui Warthon. „Fo-
losea o t\blie pentru scris. Micul dejun i-l aducea Gross, menajera, era aproape
singura care avea acces `n spa]iul secret al dormitorului. (O secretar\ ridica pa-
ginile de pe podea ca s\ le dactilografieze.) Odat\ sculat\ din pat, ea trebuie
s\ fi fost, conform propriului cod, complet `mbr\cat\, ceea ce ar fi `nsemnat
c\ avea s\ r\mân\ a[a. ~n pat, trupul ei era liber, [i-i elibera pana.“39 Liber tre-
buie s\-i fi fost [i cititul; `n acest spa]iu intim, ea nu trebuia s\ explice oaspe]ilor
de ce alesese o anume carte sau ce p\rere avea despre ea. Atât de important\
Colette, s\rb\torind `mplinirea a optzeci de ani, `n 1953.
era pozi]ia orizontal\ `n care scria, c\ odat\, la Hotel Esplanade din Berlin, War-
thon a avut „un mic atac de isterie pentru c\ patul din camera ei nu avea
pozi]ia care trebuia; nu s-a lini[tit pân\ când acesta n-a fost mutat `n a[a fel `ncât
s\ fie `n dreptul ferestrei [i atunci a apreciat Berlinul ca fiind «f\r\ rival»“.40
Constrângerile sociale erau altele pentru Colette decât pentru Warthon,
dar societatea se amesteca `n mod constant [i `n via]a ei personal\. ~n vremea
ei, Warthon a fost v\zut\ ca scriind – cel pu]in par]ial – din perspectiva auto-
rit\]ii pe care i-o conferea rangul social; Colette era considerat\ a fi „mult mai
scandaloas\, `ndr\znea]\, pervers\“,41 a[a c\, atunci când a murit, `n 1954, Bise-
rica Romano-Catolic\ a refuzat s-o `nhumeze dup\ ritualul religios. ~n ulti-
mii ani ai vie]ii sale, Colette a fost nevoit\ s\ stea la pat din cauza bolii, dar [i
din dorin]a de a avea un spa]iu `n `ntregime al ei, `n care s\ mediteze. Aici, `n
apartamentul ei de la cel de-al treilea etaj din Palais Royal, `n acel radeau-lit –
„patul-plut\“, cum `l botezase ea – dormea [i mânca, `[i primea prietenii [i
cuno[tin]ele, vorbea la telefon, citea [i scria. Prin]esa de Polignac ì d\ruise
o mas\ care se potrivea perfect pus\ peste pat [i care-i servea drept birou.
Sprijinit\ de perne, ca atunci când fusese copil\ `n Saint-Sauveur-en-Puisaye,
cu gr\dinile simetrice ale Palatului Regal desf\[urându-se `n fa]a ferestrei din
stânga ei [i cu toate comorile pe care le strânsese – obiectele ei de sticl\, bi-
blioteca ei, pisicile – adunate la dreapta,42 Colette citea [i recitea, `n ceea ce
numea ea solitude en hauteur,43 c\r]ile vechi pe care le iubea cel mai mult.
Exist\ o fotografie a ei f\cut\ cu un an `naintea mor]ii, la cea de-a optze-
cea aniversare a zilei de na[tere. Colette este `n pat, iar mâinile menajerei au
pus pe masa ei – care e acoperit\ cu reviste, c\r]i de joc [i flori – un tort ani-
versar cu lumân\rile arzând; fl\c\rile se `nal]\ prea sus ca s\ par\ c\ ar pro-
veni de la ni[te simple lumân\ri, de parc\ femeia aceasta `n vârst\ ar fi fost o
b\trân\ c\l\toare `n fa]a focului ritualic, de parc\ tortul ar fi fost o carte `n
fl\c\ri, izbucnind `n acea `ntunecime c\utat\ de Proust pentru crea]ia literar\.
Patul a devenit, `n sfâr[it, atât de personal, de intim, `ncât e acum o lume `n
sine, unde totul este posibil.
Walt Whitman `n casa lui din Camden, New Jersey.
MET AFORE ALE LECTURII
Pe 26 martie 1892, Walt Whitman a murit `n casa pe care o cump\rase,

cu mai pu]in de zece ani `n urm\, `n Camden, New Jersey – ar\tând ca un
rege din Vechiul Testament sau, cum `l descrie Edmund Gosse, ca „un motan
Angora mare [i b\trân“. O fotografie f\cut\ cu câ]iva ani `naintea mor]ii sale
de artistul Thomas Eakins din Philadelphia ni-l arat\ cu coama lui alb\ [i
hirsut\, stând lâng\ fereastr\, privind gânditor lumea de afar\, care era, le spu-
sese cititorilor lui, o glos\ la ceea ce scrisese el:
„Dac\ vre]i s\ m\ `n]elege]i, duce]i-v\ pe `n\l]imi sau la marginea m\rii,

{i gâza `[i are un rost, ca [i stropul de ap\, [i valul
Cel lung [i mi[c\tor d\ o cheie.“1
Whitman `nsu[i i se ofer\ aici privirii cititorului. Doi Whitman, de fapt:

cel din Fire de iarb\, „Walt Whitman, un cosmos, al Manhattanului fiu“, dar
n\scut `n acela[i timp pretutindeni („Sunt din Adelaide… sunt din Madrid…
Moscovei apar]in“);2 [i cel n\scut `n Long Island, c\ruia ì pl\cea s\ citeasc\
romane de aventuri [i ai c\rui iubi]i erau tineri din ora[, solda]i, [oferi de au-
tobuz. Ambii au devenit acel Whitman care, la b\trâne]e, `[i l\sa u[a des-
chis\ pentru oaspe]ii care `l c\utau pe „`n]eleptul din Camden“, [i amândoi
i se oferiser\ cititorului, cam cu treizeci de ani mai devreme, `n edi]ia din
1860 a Firelor de iarb\:
„Camerado, nu-i doar o carte asta:

Cine-o atinge a atins un om.
(E noapte? Suntem aicea singuri `mpreun\?)
Sunt eu cel ce te ]ine [i cel pe care-l ]ii!
Zbucnesc din pagini `n bra]ele-]i deschise – dar iat\,
Moartea m\ tot duce mai departe.“3
Ani mai târziu, `n edi]ia „de pe patul de moarte“ a des revizuitelor [i

ad\ugitelor Fire de iarb\, lumea nu „urmeaz\“ cuvintele lui, ci devine vocea
primordial\; nici Whitman, nici versul s\u nu contau; lumea `ns\[i era de
ajuns, din moment ce aceasta nu era nici mai mult, nici mai pu]in decât o carte
deschis\ pe care noi to]i s-o citim. ~n 1774, Goethe (pe care Whitman `l citea
[i-l admira) scrisese:
„Vezi Natura-i de-acum o carte vie,

Ne`n]eleas\, dar nu dincolo de `n]elegere.“4
~n 1892, cu câteva zile `naintea mor]ii, Whitman este de aceea[i p\rere:
„~n fiecare obiect, munte, copac, [i stea – `n fiecare na[tere [i via]\,

Ca parte a fiec\rui – rezultat din fiecare – `n]eles, `n spatele a ce acestea
par a fi,
Un mistic cifru a fost `ncredin]at.“5
Am citit poemul pentru prima oar\ `n 1963, `ntr-o traducere spaniol\

cam nesigur\. ~ntr-o zi, la liceu, un prieten care voia s\ fie poet (abia dac\ `mpli-
nisem cincisprezece ani, pe-atunci) a venit fuga la mine cu o carte pe care o
descoperise, o edi]ie Austral cu coperte albastre a poemelor lui Whitman,
tip\rite pe hârtie aspr\, `ng\lbenit\, [i traduse de cineva al c\rui nume l-am
uitat. Prietenul meu era un admirator al lui Ezra Pound, c\ruia ì f\cea com-
plimentul de a-l imita [i, `ntrucât cititorii nu au respect pentru cronologiile
stabilite p\tima[ de academicieni bine pl\ti]i, era convins c\ Whitman nu
era decât o copie palid\ a lui Pound. Pound `nsu[i a `ncercat s\ ne spun\ care
e adev\rul, propunând „un pact“ cu Whitman:
„Tu e[ti cel care a rupt lemnul cel nou,

Acum e vremea sculptatului.
Avem o singur\ sev\ [i-o singur\ r\d\cin\ –
Hai, gata, s\-ncepem s\ negociem.“6
Dar prietenul meu nu se l\sa convins. I-am acceptat verdictul de dragul prie-
teniei noastre [i la numai doi ani dup\ aceea am dat peste un exemplar al Fire-
lor de iarb\ `n englez\ [i am priceput c\ Whitman `mi destinase mie volumul:
„Tu, cititorule, pulsezi de via]\, de mândrie [i de dragoste, asemeni mie,

De-aceea cântecele acestea-s pentru tine!“7
Am citit despre biografia lui Whitman mai `ntâi `ntr-o serie destinat\ ti-
nerilor, din care erau `nl\turate orice referiri la sexualitatea lui [i care-l ba-
naliza pân\ aproape de non-existen]\, [i apoi `n Walt Whitman de Geoffrey
Dutton, lucrare instructiv\, dar `ntru câtva prea sobr\. Ani mai târziu, bio-
grafia scris\ de Philip Callow mi-a dat o imagine mai clar\ despre om [i mi-a
permis s\ reconsider dou\ `ntreb\ri pe care mi le pusesem singur mai de-
vreme: dac\ Whitman `l privea pe cititor ca pe sine `nsu[i, atunci cine era acest
cititor pe care Whitman `l avea `n minte? {i cum devenise Whitman cititor,
la rândul lui?
Whitman a `nv\]at s\ citeasc\ `ntr-o [coal\ a quakerilor din Brooklyn, dup\
„metoda“ cunoscut\ ca „lancasterian\“ (de la quakerul englez Joseph Lancas-
ter). Un singur profesor, ajutat de copii monitori, avea o clas\ de câteva sute
de elevi, câte zece `ntr-o banc\. Cei mai mici `nv\]au la subsol, fetele mai mari
la parter [i b\ie]ii mai mari la etajul urm\tor. Unul dintre profesorii lui spu-
nea despre el c\ era „b\iat bun, care p\rea cam stângaci [i [leamp\t, dar care,
altfel, nu se f\cea remarcat prin nimic“. La cele câteva manuale s-au ad\ugat
c\r]ile pe care tat\l s\u, un democrat p\tima[ care [i-a botezat cei trei fii dup\
numele fondatorilor Statelor Unite, le avea acas\. Multe dintre aceste c\r]i
erau tratate politice ale lui Tom Paine, ale socialistei Frances Wright [i ale fi-
losofului din secolul al optsprezecelea Constantin-François, conte de Volney,
dar mai erau [i antologii de poezie [i câteva romane. Mama lui era analfabet\,
dar, potrivit lui Whitman, „povestea excelent“ [i „avea un mare talent de a
imita“.8 Whitman a `nv\]at primele litere `n biblioteca tat\lui s\u; sunetele

acestora le-a deprins din povestirile pe care le ascultase spuse de mama lui.
Whitman a p\r\sit [coala la unsprezece ani [i s-a angajat la birourile avo-
catului James B. Clark. Fiului lui Clark, Edward, i-a pl\cut b\iatul cel iste]
[i i-a pl\tit un abonament la o bibliotec\ volant\. Acesta, a spus Whitman mai
târziu, „a fost cel mai important eveniment din via]a mea de pân\ atunci.“
De la bibliotec\ a `mprumutat [i a citit O mie [i una de nop]i – „toate volu-
mele“ – [i romanele lui Sir Walter Scott [i ale lui James Fenimore Cooper.
Câ]iva ani mai târziu, când avea [aisprezece ani, a achizi]ionat „un volum
zdrav\n [i bine-ndesat de vreo mie de pagini in octavo[…] con]inând `ntreaga
opera poetic\ a lui Walter Scott“ [i l-a devorat cu nesa]. „Mai târziu, perio-
dic, verile [i toamnele, obi[nuiam s\ ies, uneori pentru câte-o s\pt\mân\
`ntreag\, `n afara ora[ului sau pe ]\rmurile din Long Island – acolo, `n pre-
zen]a elementelor naturii, am parcurs Vechiul [i Noul Testament [i m-am de-
lectat (probabil cu mai mare folos decât `n orice bibliotec\ sau `nc\pere
`nchis\ ) cu Shakespeare, Ossian, cele mai bune traduceri pe care le-am putut
g\si din Homer, Eschil, Sofocle sau vechii Nibelungi germani, vechile poeme
hinduse [i alte cateva capodopere, printre care [i cea a lui Dante. S-a `ntâm-
plat c\ l-am citit pe acesta din urm\ mai mult `ntr-o p\dure b\trân\.“ {i Whit-
man spune: „M-am `ntrebat de-atunci cum de n-am fost cople[it de-ace[ti
m\re]i mae[tri. Probabil pentru c\ i-am citit, cum am spus, `n prezen]a de-
plin\ a Naturii, sub soare, cu peisaje [i perspective care se-ntindeau pân\ de-
parte sau `n apropierea m\rii ce-[i fr\mânta valurile.“ Locul `n care se cite[te,
cum sugereaz\ Whitman, este important, nu numai pentru c\ asigur\ un
cadru material textului citit, ci [i pentru c\ sugereaz\, prin juxtapunere cu locul
din pagin\, c\ ambele `mp\rt\[esc aceea[i calitate hermeneutic\, ambele `l
provoac\ pe cititor la elucid\ri.
Whitman n-a r\mas mult\ vreme la biroul de avocatur\; `nainte de sfâr[itul
anului, a devenit ucenic tipograf la Long Island Patriot, `nv\]ând s\ lucreze
la o tiparni]\ manual\, `ntr-un subsol strâmt, sub supravegherea editorului
ziarului [i `n acela[i timp autor al tuturor articolelor. Acolo, Whitman a
`nv\]at despre „pl\cutul mister al diferitelor litere [i diviziunilor lor, caseta
cu litera «E», caseta cu spa]iu `ntre litere, caseta cu litera «a», caseta cu «i», [i
tot restul“, instrumentele meseriei sale.
Din 1836 pân\ `n 1838 a lucrat ca dasc\l de ]ar\ `n Norwich, New York.
Remunera]ia era mic\ [i neregulat\ [i probabil pentru c\ inspectorii [colari
nu erau de acord cu g\l\gia din clasele unde preda, a fost obligat s\ schimbe
[coala de opt ori `n doi ani. Superiorii lui nu puteau fi prea `ncânta]i de ceea
ce ì `nv\]a el pe elevi:
„S\ nu mai lua]i nimic la a doua sau a treia mân\,

Nici s\ nu mai privi]i prin ochii mor]ilor, nici s\ nu v\ mai hr\ni]i din spec-
trele din c\r]i.“10
Sau:
„M\ onoreaz\ cel mai mult stilul acela care `nva]\ sub obl\duirea lui cum
s\-l distrug\ pe `nv\]\tor.“11
Dup\ ce a `nv\]at de la al]ii s\ tip\reasc\ [i i-a `nv\]at pe al]ii s\ citeasc\,

Whitman a decis c\ le putea combina pe amândou\ devenind editorul unui
ziar: mai `ntâi Long Islander, `n Huntington, New York, [i mai târziu, Daily
O cititoare pasionat\, Margaret Fuller.

Eagle din Brooklyn. Aici a `nceput s\ dezvolte ideea sa despre democra]ie v\zut\
ca o societate a „cititorilor liberi“, neinfesta]i de fanatism [i curente politice, pe
care f\c\torul de texte – poet, tipograf, dasc\l, editor de ziar – trebuie s\-i ser-
veasc\ f\r\ ezitare. „Sim]im cu adev\rat dorin]a de-a vorbi despre multe subi-
ecte“, a explicat el `ntr-un editorial din 1 iunie 1846, „tuturor oamenilor din
Brooklyn; [i nici cei nou\ penny ai lor nu sunt ceea ce vrem atât de mult. Exist\
un fel ciudat de simpatie (nu v-a]i gândit vreodat\ la asta pân\ acum?) care apare
`n mintea unui conduc\tor de ziar pentru publicul pe care `l serve[te.[…] Co-
municarea zilnic\ creeaz\ un fel de fraternitate `ntre cele dou\ p\r]i.“
Cam `n acea vreme, Whitman a dat peste scrierile lui Margaret Fuller.
Fuller a fost o personalitate extraordinar\: prima femeie din Statele Unite care
[i-a f\cut din a recenza c\r]i o profesie, dar [i prima femeie corespondent
str\in, o feminist\ lucid\, autoare a vehementei bro[uri Femeie `n secolul al
nou\sprezecelea. Emerson credea c\ „toat\ arta, gândirea [i noble]ea din New
England[…] p\reau s\ aib\ leg\tur\ cu ea, [i reciproc“.13 Cu toate astea, Haw-
thorne a numit-o „o mare impostoare“, iar Oscar Wilde a spus c\ Venus i-a
dat „totul `n afar\ de frumuse]e“ [i Pallas „totul `n afar\ de `n]elepciune“.15
De[i credea c\ experien]a concret\ nu poate fi `nlocuit\ de c\r]i, Fuller a
v\zut `n ele „un mijloc de-a examina `ntreaga umanitate, un miez `n jurul
c\ruia s-ar putea aduna toat\ cunoa[terea, toat\ experien]a, toat\ [tiin]a, tot
ce-i ideal [i, `n acela[i timp, tot ce-i practic `n natura noastr\“. Whitman a
r\spuns cu entuziasm concep]iilor ei, scriind:
„Ne-am socotit noi mari, o, suflete, ca s\ p\trundem temele m\re]elor c\r]i,

Sorbind adânc [i deplin din gânduri, piese de teatru, specula]ii?
Dar acum, de la tine la mine, pas\re-n colivie, s\-]i simt trilurile voioase
Impregnând aerul, singuratica `nc\pere, `nainte de diminea]\,
Nu e chiar a[a de m\re], o, suflete?“16
Pentru Whitman, text, autor, cititor [i lume se oglindesc unul `n cel\lalt

`n actul lecturii, al c\rui `n]eles e extins pân\ la a defini orice activitate uman\
vital\, precum [i universul `n care toate au loc. ~n aceast\ conjugare, cititorul `l
reflect\ pe scriitor (el [i cu mine suntem unul), lumea e ecoul c\r]ii (Cartea lui
Dumnezeu, Cartea Naturii), cartea e f\cut\ din carne [i sânge (carnea [i sângele
scriitorului, care, printr-o transsubstan]iere literar\, devin ale mele), lumea

este o carte ce trebuie descifrat\ (poemele scriitorului devin felul `n care citesc
eu lumea). Toat\ via]a lui, Whitman pare s\ fi c\utat un `n]eles [i o defini]ie
ale lecturii, care este atât un act `n sine, cât [i o metafor\ a tuturor p\r]ilor ei.
„Metaforele“, scrie criticul german Hans Blumenberg azi, „nu mai sunt
considerate, de mult\ vreme, ca reprezentând, `nainte de toate, sfera care ghi-
deaz\ ezitantele noaste concep]ii teoretice, ca o anticamer\ pentru formarea
conceptelor, ca un instrument paliativ `n limbile specializate care `nc\ nu s-au
consolidat, ci, mai degrab\, ca un mijloc autentic de a `n]elege contextele.“ S\
spui c\ un autor este un cititor sau un cititor, un autor, s\ vezi o carte ca o fiin]\
uman\ sau o fiin]\ uman\ ca o carte, s\ descrii lumea ca text sau un text ca
lumea sunt tot atâtea moduri de a numi me[te[ugul cititorului.
Astfel de metafore sunt foarte vechi, cu r\d\cini `n societatea iudeo-cre[tin\
timpurie. Criticul german E.R. Curtius, `ntr-un capitol despre simbolismul
c\r]ii din monumentala lui Literatura european\ [i Evul Mediu latin, a amin-
tit c\ metaforele c\r]ii `[i fac apari]ia `n Grecia clasic\, dar c\ exist\ pu]ine
exemple, de vreme ce societatea greac\ [i, mai târziu, societatea roman\ nu
considerau cartea un obiect uzual. Societ\]ile iudaic\, cre[tin\ [i islamic\ au
dezvoltat o profund\ rela]ie simbolic\ legat\ de c\r]ile lor sfinte, care nu
erau simboluri ale Cuvântului lui Dumnezeu, ci `nsu[i Cuvântul lui Dum-
nezeu. A[a cum afirm\ Curtius, „ideea c\ lumea [i natura sunt c\r]i provine
din retorica Bisericii Catolice, preluat\ de filosofii mistici ai Evului Mediu tim-
puriu [i, pân\ la urm\, a devenit un loc comun“.
Pentru c\lug\rul mistic spaniol din secolul al [aisprezecelea Luis de Gra-
nada, dac\ lumea e o carte, atunci lumea se compune din literele alfabetului
cu care e scris\ aceasta. ~n Introduccion al símbolo de la fé (Introducere `n sim-
bolul credin]ei), el se `ntreab\: „Ce altceva s\ fie toate creaturile acestei lumi,
atât de frumoase [i atât de bine f\cute, decât litere separate [i iluminate, care
declar\ cu atâta `ndrept\]ire delicate]ea [i `n]elepciunea autorului lor?[…] {i
noi la fel[…] a[eza]i de tine `n fa]a acestei minunate c\r]i a `ntregului univers,
`n a[a fel `ncât prin creaturile lui, ca [i prin intermediul unor litere vii, s\ citim
des\vâr[irea Creatorului nostru.“18
„Degetul lui Dumnezeu“, a scris sir Thomas Browne `n Religio Medici, re-
formulând metafora c\lug\rului Luis, „a l\sat o Inscrip]ie asupra tuturor
lucr\rilor sale, nu una grafic\ ori compus\ din Litere, ci aceea a câtorva forme,
structuri, p\r]i [i opera]ii care, me[te[ugit puse laolalt\, fac un singur cuvânt
exprimând natura lor.“19 Câteva secole mai târziu, filosoful american de ori-
gine spaniol\ George Santayana a ad\ugat: „Exist\ c\r]i `n care notele de sub-
sol sau comentariile mâzg\lite de mâna vreunui cititor pe margine sunt mult
mai interesante decât textul. Lumea este una dintre aceste c\r]i.“20
Sarcina noastr\, a[a cum a subliniat Whitman, este s\ citim lumea, de vreme
ce aceast\ colosal\ carte e singura surs\ a cunoa[terii pentru muritori. (~ngerii,
a[a cum spune Sfântul Augustin, n-au nevoie s\ citeasc\ cartea lumii, pentru c\
ei `l pot vedea pe ~nsu[i Autorul [i s\ primeasc\ de la El Cuvântul `n toat\ splen-
doarea lui. Adresându-I-se lui Dumnezeu, Sfântul Augustin se gânde[te c\ `nge-
rii „n-au nevoie s\ se uite c\tre ceruri sau s\ le citeasc\ pentru a citi cuvântul T\u.
Pentru c\ ei `ntotdeauna ~]i v\d fa]a [i `n aceasta, f\r\ silabele timpului, citesc
voin]a Ta etern\. O citesc, o discern, o iubesc. Ei citesc permanent [i ceea ce ci-
tesc nu ajunge niciodat\ la un sfâr[it.[…] Cartea pe care ei o citesc nu se va `nchide,
sulul nu va fi r\sucit din nou. Pentru c\ Tu e[ti cartea lor [i Tu e[ti ve[nic“.)21
Fiin]ele umane, f\cute dup\ chipul Domnului, sunt [i c\r]i de citit. Aici, actul
citirii serve[te drept metafor\ ca s\ ne ajute s\ `n]elegem [ov\itoarea noastr\
rela]ie cu propriul trup, `ntâlnirea, atingerea [i descifrarea semnelor `n alt\ per-
soan\. Noi citim expresii pe chipul unui om, urm\rim gesturile cuiva iubit ca
`ntr-o carte deschis\. „Fa]a ta, St\pânul meu“, ì spune Lady Macbeth so]ului
ei, „este ca o carte `n care oamenii pot citi lucruri ciudate“,22 iar poetul din se-
colul al [aptesprezecelea Henry King i-a scris tinerei sale so]ii moarte:
„Draga mea pierdut\! De la moartea ta prematur\

Sarcina mea a fost s\ meditez
La Tine, la Tine: Tu e[ti Cartea,
Biblioteca `n care-mi arunc privirea
De[i aproape orb.“23
Iar Benjamin Franklin, mare iubitor de c\r]i, [i-a compus un epitaf (care,
din nefericire, nu a fost inscrip]ionat pe piatra lui de mormânt) `n care im-
aginea cititorului ca o carte `[i afl\ descrierea perfect\:
„Trupul lui
B. Franklin, Tipograf
Precum coperta unei c\r]i vechi,
Cu cuprinsul smuls,
{i jupuit\ de titlu [i ornamentele din aur
Zace aici, Hran\ pentru Viermi.
Dar Opera nu se va pierde;
C\ci, cum a crezut,
Va ap\rea `nc\ o dat\
~ntr-o nou\ [i mai elegant\ Edi]ie
Corectat\ [i `mbun\t\]it\
De Autor.“24
A spune c\ citim – lumea, o carte, trupul – nu-i de ajuns. Metafora lectu-

rii atrage, la rândul ei, o alt\ metafor\, cere s\ fie explicat\ `n imagini care se
afl\ `n afara bibliotecii cititorului [i totu[i `n trupul cititorului, astfel c\
func]ia lecturii este asociat\ cu alte func]ii corporale esen]iale. Cititul – a[a
cum am v\zut – serve[te drept un vehicul metaforic, dar, pentru a fi `n]eles,
[i el trebuie s\ fie recunoscut prin metafore. A[a cum zic scriitorii c\ ei coc
o povestire, `ntorcând un text pe toate p\r]ile, dospind idei pentru o intrig\,
condimentând o scen\ sau garnisind oasele goale ale unui argument, trans-
formând ingredientele din ceaun `ntr-o proz\ apoas\, o felie de via]\ piperat\
cu aluzii `n care cititorul `[i poate `mplânta din]ii, noi, cititorii, vorbim de-
spre savurarea unei c\r]i, despre faptul c\ ne hr\nim cu ea, c\ devor\m o carte
pe ner\suflate, c\ regurgit\m sau vomit\m un text, c\ rumeg\m un pasaj, c\
plimb\m cuvintele poetului pe limb\, c\ ne dedulcim cu poezie, c\ facem o
diet\ de romane poli]iste. ~ntr-un eseu despre arta `nv\]\rii, c\rturarul englez
din secolul al [aisprezecelea Francis Bacon a catalogat procedeul: „Unele c\r]i
trebuie gustate, altele, `nghi]ite [i câteva, mestecate [i digerate.“25
Printr-un noroc extraordinar [tim la ce dat\ a fost prima oar\ `nregistrat\
aceast\ metafor\ ciudat\.26 Pe 31 iulie 593 `.Hr., pe malul râului Chebar din
]ara caldeenilor, preotul Iezechiel a avut viziunea unui foc `n care a v\zut „chi-
pul str\lucirii Domnului“ poruncindu-i s\ vorbeasc\ gloatei de fii revolta]i
ai Israelului. „Deschide gura ta, [i m\nânc\ ce `]i dau“, l-a `nv\]at viziunea.
„{i privind eu, am v\zut o mân\ `ntins\ spre mine [i `n ea, o hârtie strâns\ sul;
{i a desf\[urat-o `naintea mea, [i am v\zut c\ era scris\ [i pe o parte, [i pe
alta: plângere, tânguire [i jale era scris `n ea.“27
Sfântul Ioan, consemnându-[i viziunea apocaliptic\ de pe Insula Patmos,

a avut aceea[i revela]ie ca [i Iezechiel. ~n timp ce privea `nsp\imântat, un
`nger s-a pogorât din ceruri cu o carte deschis\ [i o voce tun\toare i-a spus s\
nu scrie cele ce a aflat, ci s\ ia cartea din mâna `ngerului.
„{i m-am dus la `nger [i i-am zis s\-mi dea cartea. {i mi-a r\spuns: Ia-o [i
m\nânc-o [i va am\r` pântecele t\u, dar `n gura ta va fi dulce ca mierea.
Atunci am luat cartea din mâna `ngerului [i am mâncat-o; [i era `n gura
mea dulce ca mierea, dar, dup\ ce-am mâncat-o, pântecele meu s-a am\rât.
{i apoi mi-a zis: Tu trebuie s\ proroce[ti `nc\ o dat\ la popoare [i la ne-
amuri [i la limbi [i la mul]i `mp\ra]i.“28
Mai târziu, pe m\sur\ ce cititul s-a dezvoltat [i s-a extins, metafora gastro-
nomic\ a devenit un procedeu retoric obi[nuit. Pe vremea lui Shakespeare,
era des `ntâlnit\ `n discursurile literare [i `ns\[i regina Elisabeta I a folosit-o
ca s\-[i descrie lecturile religioase: „M-am plimbat de multe ori prin câmpiile
`mbietoare ale Sfintelor Scripturi, unde am cules dumnezeie[tile ierburi verzi
ale propozi]iilor, le-am mâncat citindu-le, le-am mestecat reflectând [i le-am
a[ezat pân’ la urm\ `n jil]ul memoriei[…] a[a ca s\ pot s\ simt mai pu]in din
am\reala acestei mizerabile vie]i.“29
Prin 1695, metafora devenise atât de `nr\d\cinat\ `n limbaj, `ncât William
Congreve a parodiat-o `n scena de deschidere din Iubire pentru iubire, f\cându-l
pe pedantul Valentine s\-i spun\ valetului s\u: „Cite[te, cite[te, omule, [i
rafineaz\-]i apetitul; `nva]\ s\ tr\ie[ti dup\ ce cuno[ti; hr\ne[te-]i mintea [i
nesocote[te-]i carnea; cite[te [i hr\ne[te-]i cu asta ochii; `nchide gura [i rumeg\
bolul `n]elegerii.“ „Te-ai `ngr\[a al naibii `n cura asta de hârtie“, este co-
mentariul valetului.30
La mai pu]in de un secol dup\ aceea, dr. Johnson a citit o carte `n acela[i
fel `n care [i-a luat masa. A citit, a spus Boswell, „cu l\comie, de parc\ ar fi
devorat-o, ceea ce era, dup\ toate aparen]ele, metoda lui de studiu“. Dup\
Sfântul Ioan gata s\ m\nânce cartea ~ngerului, reprezentat pe-o coal\ volant\ ruseasc\ din secolul
al [aptesprezecelea.
spusele lui Boswell, dr. Johnson ]inea o carte `nvelit\ `n fa]a de mas\, `n poal\,
`n timpul cinei, „din pofta de-a se delecta cu lectura, dup\ ce termina cu mânca-
rea; sem\na (dac\ pot folosi o atât de grosier\ compara]ie) cu un câine care ]ine
un os de rezerv\ `ntre labe, `n timp ce roade altceva decât ce i-a fost aruncat“.31
Nes\]iosul cititor Dr Johnson, de Sir Joshua Reynolds.
Indiferent de felul `n care cititorii `[i apropriaz\ o carte, pân\ la urm\ cartea
[i cititorul devin una. Lumea, care este o carte, e devorat\ de un cititor, care este
o liter\ `n textul lumii; astfel se creeaz\ o metafor\ circular\ pentru nem\rginirea
lecturii. Suntem ceea ce citim. Procesul prin care cercul devine complet nu este,
a demonstrat Whitman, doar unul de natur\ intelectual\; citim intelectual la un
nivel superficial al con[tientului, prinzând câteva sensuri [i devenind con[tien]i
de anumite lucruri, dar, `n acela[i timp, pe nev\zute, `n mod incon[tient, tex-
tul [i cititorul se `ngem\neaz\, creând noi niveluri de `n]elegere, astfel c\ ori de
câte ori extragem ceva dintr-un text pe care `l ingurgit\m, simultan, altceva se
na[te `n urma lui, ceva ce `nc\ n-am apucat s\ gust\m. De aceea – a[a cum a cre-
zut Whitman, rescriindu-[i [i reeditându-[i, iar [i iar, poemele, nicio lectur\ nu
poate fi, vreodat\, definitiv\. ~n 1876, el a scris, ca o explica]ie:
„S\ nu-mi `nchide]i por]ile, trufa[e biblioteci,

Eu v\ aduc ce lipsea din rafturile voastre
Mult ticsite [i v\ era de mare trebuin]\;
Iscat din b\t\lii am scris o carte,
Cuvintele-i nu sunt nimic, curen]ii ei sunt totul,
O carte care nu-i ca celelalte [i nici f\cut\ pentru intelect,
Dar voi, nespuse lucruri din adânc, ve]i vibra `n toate paginile ei.“32
PUTERILE C ITITO R UL UI
„Cineva, ca s\ citeasc\ bine, trebuie s\ fie un inventator.“

RALPH WALDO EMERSON,C\rturarul american, 1837
Un cititor de cinci mii de ani, scribul sumerian Dudu.
~NCEPUTURI
~n vara lui 1989, cu doi ani `nainte de R\zboiul din Golf, am c\l\torit `n
Irak ca s\ v\d ruinele Babilonului [i Turnul Babel. A fost o c\l\torie pe care,
de mult\ vreme, `mi dorisem s-o fac. Reconstruit `ntre 1899 [i 1917 de arhe-
ologul german Robert Koldewey,1 Babilonul se afl\ la aproape [aizeci [i patru
de kilometri sud de Bagdad – un labirint enorm de ziduri de culoarea untu-
lui, cândva cel mai puternic ora[ de pe p\mânt, `n vecin\tatea unui mu[uroi
de argil\ despre care ghidurile spun c\ e tot ce-a mai r\mas din turnul bles-
temat de Dumnezeu cu multiculturalismul. Taximetristul care m-a dus acolo
[tia locul doar pentru c\ se afla `n apropierea ora[ului Hillah, unde fusese o
dat\ sau de dou\ ori ca s\-[i viziteze o m\tu[\. Adusesem cu mine o antolo-
gie Penguin de nuvele [i, dup\ ce am f\cut turul ruinelor a ceea ce pentru mine,
ca un cititor occidental ce eram, a constituit punctul ini]ial al oric\rei c\r]i,
m-am a[ezat s\ citesc la umbra unui tufi[ de oleandru.
Ziduri, tufe de oleandru, str\zi pavate, por]i deschise, gr\mezi de lut, tur-
nuri pr\bu[ite: o parte a secretului Babilonului e aceea c\ vizitatorul vede
nu unul, ci mai multe ora[e, succesive `n timp, dar simultane `n spa]iu. Exist\
Babilonul erei akkadiene, un s\tuc de prin anul 2350 `.Hr. Exist\ Babilonul
`n care epopeea lui Ghilgame[, care include una dintre primele referiri la po-
topul lui Noe, a fost recitat\ pentru `ntâia oar\ `ntr-o zi a celui de al doilea
mileniu `.Hr. Exist\ Babilonul regelui Hammurabi, din secolul al optspre-
zecelea `.Hr., al c\rui sistem de legi a fost una dintre primele `ncerc\ri din lume
de a codifica via]a unei `ntregi societ\]i. Exist\ Babilonul distrus de asirieni
`n 689 `.Hr. Exist\ Babilonul reconstruit de Nabucodonosor, care `n jurul anu-

lui 586 `.Hr. a asediat Ierusalimul, a devastat Templul lui Solomon [i i-a dus
pe evrei `n robie, pricin\ din care ei au stat pe malurile râurilor [i au plâns.
Exist\ Babilonul fiului sau nepotului lui Nabucodonosor (genealogi[tii sunt
indeci[i), regele Belshazzar, primul om care a v\zut inscrip]ia pe zid, `n
`nsp\imânt\toarea caligrafie a degetului lui Dumnezeu. Exist\ Babilonul pe
care Alexandru cel Mare `l dorea capitala unui imperiu ce se `ntindea din
nordul Italiei pân\ `n Egipt [i Grecia – Babilonul `n care cuceritorul lumii a
murit la vârsta de treizeci [i trei de ani, `n 323 `.Hr., strângând `n mâini un
exemplar din Iliada, pe vremea când generalii puteau s\ citeasc\. Exist\ Ba-
bilonul cel Mare, a[a cum e evocat de Sfântul Ioan – Mama Târfelor [i Scârba
P\mântului, Babilonul care a f\cut ca toate na]iunile s\ bea din vinul mâniei
preacurviei sale. {i mai exist\ Babilonul [oferului meu de taxi, un loc lâng\
ora[ul Hillah, unde tr\ia m\tu[a lui.
Aici (sau cel pu]in undeva nu prea departe), au demonstrat arheologii, a
`nceput preistoria c\r]ilor. Spre mijlocul celui de-al patrulea mileniu `.Hr.,
când clima Orientului Apropiat a devenit mai r\coroas\ [i aerul mai uscat,
comunit\]ile de fermieri din sudul Mesopotamiei [i-au abandonat satele dis-
persate [i s-au regrupat `n interiorul [i `n jurul centrelor urbane mai mari, care,
`n scurt timp, au devenit ora[e-stat.2 Ca s\ `ntre]in\ fertilitatea s\rac\ a ogoa-
relor, au inventat noi tehnici de iriga]ie [i planuri arhitectonice extraordinare
[i, ca s\ organizeze o societate din ce `n ce mai complex\, cu legile, edictele
[i regulile ei comerciale, spre sfâr[itul celui de-al patrulea mileniu, noii locuitori
urbani au dezvoltat o art\ care avea s\ schimbe pentru totdeauna natura co-
munic\rii `ntre fiin]ele umane: arta scrisului.
Foarte probabil, scrisul a fost inventat din ra]iuni comerciale, ca s\ con-
semneze c\ un anume num\r de vite apar]ineau unei anumite familii sau c\
au fost transportate `ntr-un anume loc. Un semn scris servea drept proce-
deu de aducere aminte: imaginea unui bou `nsemna un bou, ca s\ aminteasc\
cititorului c\ tranzac]ia s-a f\cut `n boi, câ]i boi exact [i, probabil, numele
cump\r\torului [i al vânz\torului. Memoria, `n forma aceasta, este [i un docu-
ment, `nregistrarea unei astfel de tranzac]ii.
Inventatorul primelor t\bli]e scrise se poate s\-[i fi dat seama de ajuto-
rul pe care aceste buc\]i de lut ]i-l ofereau ca s\ ]ii minte: `n primul rând,
cantitatea de informa]ie `nmagazinabil\ `n t\bli]e era nesfâr[it\ – ai putea

continua s\ faci t\bli]e ad infinitum, `n timp ce capacitatea creierului de a-[i
aminti era limitat\; `n al doilea rând, t\bli]ele nu necesitau prezen]a unui ]in\-
tor-de-minte care s\ recupereze informa]ia. Brusc, ceva intangibil – un num\r,
o anume informa]ie, un gând, un ordin – putea fi ob]inut f\r\ prezen]a fizic\
a mesagerului; `n mod miraculos, putea fi imaginat, notat [i transmis `n spa]iu
[i timp. De pe vremea celor mai vechi vestigii ale civiliza]iei preistorice, so-
cietatea omeneasc\ a `ncercat s\ dep\[easc\ obstacolele geografice, finalitatea
mor]ii, eroziunea uit\rii. Printr-un singur act – inscrip]ionarea unei figuri pe
o t\bli]\ de argil\ – cel care a scris prima oar\, un anonim, a izbutit deodat\
s\ fac\ toate aceste lucruri, care p\reau imposibile.
Dar scrierea nu e singura inven]ie care a prins via]\ `n momentul primei
inscrip]ion\ri: a avut loc [i o alt\ crea]ie, `n acela[i timp. Pentru c\ scopul ac-
tului de a scrie era ca textul s\ fie salvat – citit, adic\ – inscrip]ionarea a creat
concomitent un cititor, un rol care s-a n\scut `nainte ca primul cititor s\ existe
`n carne [i oase. A[a c\ atunci când primul scriitor a visat la o art\ nou\ f\când
semne pe o bucat\ de lut, a ap\rut `n mod tacit o alt\ art\, una f\r\ de care
`nsemn\rile ar fi fost absolut de ne`n]eles. Scriitorul era un f\c\tor de mesaje,
creatorul semnelor, dar semnele [i mesajele cereau un mag care s\ le descifreze,
s\ le recunoasc\ `n]elesul, s\ le dea voce. Scrisul cere un cititor.
Rela]ia primordial\ dintre scriitor [i cititor prezint\ un minunat para-
dox: prin crearea rolului cititorului, scriitorul decreteaz\ `n aceea[i m\sur\
moartea scriitorului, de vreme ce, pentru ca un text s\ fie `ncheiat, scriito-
rul trebuie s\ se retrag\, s\ `nceteze s\ existe. Cât\ vreme scriitorul r\mâne
prezent, textul r\mâne incomplet. Doar atunci când scriitorul d\ drumul
textului el `ncepe s\ existe. ~n acel moment, existen]a textului este una t\cut\,
pân\ `n clipa `n care un cititor `l lectureaz\. Practic, textul se treze[te la via]\
abia atunci când ochiul priceput ia contact cu `nsemn\rile de pe t\bli]\. Tot
ce e scris depinde de generozitatea cititorului.
Aceast\ rela]ie tensionat\ dintre scriitor [i cititor are un `nceput; a fost sta-
bilit\ pentru totdeauna `ntr-o misterioas\ dup\-amiaz\ mesopotamian\. Este
o rela]ie fructuoas\, dar anacronic\, `ntre un creator primitiv care d\ via]\ `n
momentul mor]ii sale, [i un creator post-mortem, sau mai degrab\ genera]ii de
creatori post-mortem, care abiliteaz\ crea]ia `ns\[i s\ vorbeasc\ [i f\r\ de care

tot ce-i scris e mort. Chiar de la `nceputul s\u, cititul este apoteoza scrisului.
Scrisul a devenit repede recunoscut ca o `ndeletnicire purt\toare de au-
toritate, iar scribul a urcat `n ierarhia societ\]ii mesopotamiene. Evident, [i
priceperea de a citi era esen]ial\, dar nici numele dat ocupa]iei sale [i nici
percep]ia social\ a activit\]ilor sale nu recuno[teau actul citirii, concentrân-
du-se `n schimb aproape exclusiv asupra abilit\]ii sale de a `nregistra. Public,
era mai sigur pentru scrib s\ fie privit nu ca acela care prime[te informa]ii (pe
care ar fi fost capabil s\ le `ncarce cu sens), ci ca unul care mai degrab\ `nre-
gistreaz\ informa]ia pentru binele comun. De[i el putea fi ochii [i limba unui
general, sau chiar ale unui rege, o asemenea putere politic\ era mai bine s\
nu fie trâmbi]at\. Din acest motiv, simbolul lui Nisaba, zei]a mesopotamian\
a scribilor, era pana, nu t\bli]a ]inut\ `n fa]a ochilor.
Ar fi greu s\ exager\m importan]a rolului pe care-l avea scribul `n socie-
tatea mesopotamian\. De scribi era nevoie ca s\ trimit\ mesaje, s\ transmit\
[tiri, s\ preia ordinele regelui, s\ `nregistreze legile, s\ noteze datele astro-
nomice necesare pentru ]inerea calendarului, s\ calculeze num\rul necesar de
solda]i sau muncitori sau provizii sau capete de vite, s\ ]in\ eviden]a tran-
zac]iilor financiare [i economice, s\ `nregistreze diagnosticele medicale [i
re]etele, s\ `nso]easc\ expedi]iile militare [i s\ scrie dispozi]iile [i cronicile de
r\zboi, s\ evalueze taxele, s\ redacteze contractele, s\ p\streze textele religioase
canonizate [i s\-i amuze pe oameni cu lecturi din epopeea lui Ghilgame[.
Nimic din toate astea nu se putea face f\r\ scrib. El avea mâna [i ochiul [i vocea
prin care se stabilea comunicarea [i erau descifrate mesajele. Iat\ de ce auto-
rii mesopotamieni se adresau direct scribului, [tiind c\ el era acela care avea
s\ transmit\ mesajul: „Domnului meu spune-i urm\toarele: a[a vorbe[te
Cutare-[i-cutare, servitorul t\u“.3 „Spune-i“ se adreseaz\ unei a doua persoane,
acelui „tu“, primul str\mo[ al formul\rii „drag\ cititorule“ din fic]iunile de mai
târziu. Fiecare dintre noi, citind acel rând, devine peste epoci acest „tu“.
~n prima jum\tate a celui de-al doilea mileniu `.Hr., preo]ii templului
{ama[ din Sippar, `n sudul Mesopotamiei, au ridicat un monument acoperit
cu inscrip]ii pe toate cele dou\sprezece laturi ale sale, ce vorbesc despre reno-
varea templului [i o cre[tere a veniturilor regale. Dar `n loc s\-l dateze ca fiind
din vremea lor, ace[ti str\mo[i ai politicienilor l-au datat ca fiind din timpul
regelui Mani[tu[u din Akkad (circa 2276–2261 `.Hr.), stabilind astfel c\ pre-
ten]iile financiare ale templului erau mult mai vechi. Inscrip]iile se `ncheie
cu urm\toarea promisiune f\cut\ cititorului: „Asta nu-i o minciun\, este
adev\rul adev\rat.“4 A[a cum a descoperit, curând, scribul-cititor, arta lui i-a
dat abilitatea de-a modifica trecutul istoric.
Cu toat\ puterea pe care o aveau `n mâna lor, scribii mesopotamieni
alc\tuiau o elit\ aristocratic\. (Mul]i ani mai târziu, `n secolele al [aptelea [i
al optulea ale erei cre[tine, scribii Irlandei `nc\ beneficiau de pe urma statu-
tului lor sus-pus: pedeapsa pentru uciderea unui scrib irlandez era egal\ cu
aceea pentru uciderea unui episcop.)5 ~n Babilon, numai anumi]i cet\]eni
special instrui]i puteau deveni scribi, iar func]ia le d\dea un ascendent asu-
pra altor membri ai societ\]ii. Deoarece `n majoritatea caselor mai bogate
din Ur au fost descoperite manuale (t\bli]e de [coal\), se poate trage conclu-
zia c\ artele scrisului [i cititului erau considerate activit\]i aristocratice. Cei
care erau ale[i s\ devin\ scribi erau educa]i, de la o vârst\ foarte fraged\,
`ntr-o [coal\ particular\, o e-dubba sau „casa-t\bli]elor“. O `nc\pere m\rginit\
de b\nci din argil\ din palatul regelui Zimri-Lim din Mari,6 de[i n-a oferit
t\bli]e [colare pentru examinare arheologilor, e considerat\ a fi un model al
acestor [coli de scribi.
Proprietarul [colii, directorul sau ummia, era asistat de un adda e-dubba sau
„tat\ al casei-t\bli]elor“ [i un ugala sau con]opist. Erau oferite câteva materii
de studiu; de exemplu, `ntr-una din aceste [coli, un director pe nume Igmil-Sin7
preda scrierea, religia, istoria [i matematicile. De disciplin\ r\spundea un elev
mai `n vârst\, care `ndeplinea, mai mult sau mai pu]in, atribu]iile unui supra-
veghetor. Era important pentru un scrib s\ aib\ rezultate [colare bune [i exist\
dovezi c\ unii ta]i mituiau profesorii ca s\ ob]in\ note bune pentru fiii lor.
Dup\ `nsu[irea deprinderilor practice de confec]ionare a t\bli]elor de
argil\ [i mânuire a penei, elevul trebuia s\ `nve]e cum s\ deseneze [i s\ recu-
noasc\ semnele de baz\. Prin mileniul al doilea `.Hr., scrierea mesopota-
mian\ s-a schimbat din pictografic\ – reprezent\ri mai mult sau mai pu]in
exacte ale obiectelor pe care fiecare cuvânt le simboliza – `n ceea ce noi cu-
noa[tem ca scriere „cuneiform\“ (de la latinul cuneus, „cui“), semne `n form\
de pan\ reprezentând sunete, nu obiecte. Primele pictograme (care erau mai
mult de dou\ mii la num\r, a[a c\ era nevoie de un semn pentru fiecare obiect
reprezentat) au evoluat `n semne abstracte, ce puteau semnifica nu doar obiec-

tul pe care `l `nf\]i[au, ci [i idei asociate; cuvinte diferite [i silabe pronun]ate
la fel erau reprezentate de acela[i semn. Semne auxiliare – fonetice sau gra-
maticale – duceau spre o mai u[oar\ `n]elegere a textului [i eviden]iau nuan]e
ale sensului [i grada]ii ale `n]elesului. ~n scurt\ vreme, sistemul a permis scri-
bului s\ `nregistreze o literatur\ complex\ [i extrem de sofisticat\: nara]iuni,
c\r]i de `n]elepciune, pove[ti umoristice, poeme de dragoste.8 Scrierea cu-
neiform\, de fapt, a supravie]uit imperiilor Sumerului, Akkadiei [i Asiriei,
`nregistrând literatura a cincisprezece limbi diferite [i acoperind o suprafa]\
ocupat\ `n zilele noastre de Irak, Iranul Apusean [i Siria. Ast\zi, nu putem
citi t\bli]ele pictografice ca pe o limb\, pentru c\ nu cunoa[tem valoarea fo-
netic\ a primelor semne; putem doar recunoa[te o capr\, o oaie. Dar lingvi[tii
au `ncercat s\ reconstruiasc\ pronun]ia scrierilor cuneiforme sumeriene [i
akkadiene mai târzii, astfel `ncât putem, de[i rudimentar, pronun]a sunete
`ntip\rite cu mii de ani `n urm\.
~nv\]area me[te[ugului scrisului [i cititului `ncepea prin exerci]ii de leg\turi
`ntre semne, de obicei pentru a forma un nume. Exist\ numeroase t\bli]e
care atest\ aceste faze timpurii, stângace, cu semne crestate cu o mân\ nesi-
gur\. Elevul trebuia s\ `nve]e s\ scrie urmând conven]iile care aveau s\-i per-
mit\ [i s\ citeasc\. De exemplu, cuvântul akkadian „c\tre“, ana, trebuia scris
a-na, nu ana sau an-a, astfel ca `nv\]\celul s\ pun\ accentul corect pe silabe.9
Dup\ ce `nv\]\celul st\pânea aceste cuno[tin]e, i se d\dea o alt fel de t\bli]\
de argil\, una rotund\, pe care dasc\lul scrisese o propozi]ie scurt\, un pro-
verb sau o list\ de nume. Elevul studia inscrip]ia [i apoi `ntorcea t\bli]a [i copia
cele scrise. Ca s\ fac\ asta, trebuia s\ ]in\ minte cuvintele, devenind pentru
`ntâia oar\ un transmi]\tor de mesaje – de la cititorul celor scrise de dasc\l
la scriitorul a ceea ce citise. Din acest m\runt gest s-a n\scut mai târziu o
func]ie a cititorului-scrib: copierea unui text, adnotarea lui, glosarea lui, trans-
miterea, transformarea lui.
Vorbesc despre scribii mesopotamieni spunându-le „ei“ pentru c\ erau ]n
majoritate b\rba]i. ~n acea societate patriarhal\, cititul [i scrisul erau rezer-
vate de]in\torilor puterii. Exist\ totu[i excep]ii. Primul autor al c\rui nume
e men]ionat `n istorie este o femeie, prin]esa Enheduanna, n\scut\ `n circa
2300 `.Hr., fiica regelui Sargon I din Akkad, mare preoteas\ a zeului lunii,
T\bli]ele elevilor din Sumer. ~nv\]\torul scria pe una din p\r]i, elevul copia scrisul dasc\lului
pe cealalt\.
Nanna, [i compozitoare a o serie de cântece `n onoarea Inannei, zei]a iubi-

rii [i r\zboiului.10 Enheduanna [i-a pus numele la sfâr[itul t\bli]elor scrise
de ea. Ceva obi[nuit `n Mesopotamia [i mult din ceea ce [tim despre scribi
provine din astfel de semn\turi sau colofoane, care includ numele scribului,
data [i numele ora[ului `n care a scris. Aceast\ identificare permitea cititorului
s\ rosteasc\ textul cu o anume voce – `n cazul imnurilor dedicate Inannei,
vocea Enheduannei – identificând „eu“-ul din text cu o persoan\ anume [i
creând astfel un personaj pseudofic]ional, „autorul“, c\ruia s\ i se adreseze ci-
titorul. Procedeul, inventat la `nceputurile literaturii, este folosit [i azi, la
mai mult de patru mii de ani distan]\.
Scribii trebuie s\ fi fost con[tien]i de extraordinara putere conferit\ de
faptul c\ erau cititorii unui text [i-[i ap\rau cu zel privilegiul. Arogan]i, ma-
joritatea scribilor mesopotamieni `[i `ncheiau textele cu acest colofon: „Las\-l
pe `n]elept s\-l instruiasc\ pe `n]elept, pentru ca ignorantul s\ nu poat\
`n]elege.“11 ~n Egipt, `n timpul celei de-a nou\sprezecea dinastii, `n jurul anu-
lui 1300 `.Hr., un scrib a compus acest encomion al meseriei sale:
„Fii scrib! Cresteaz\ asta `n inima ta

Astfel ca numele t\u s\ poat\ tr\i ca ale lor!
Sulul e mai bun ca piatra cioplit\.

Un om a murit: trupul lui e ]\rân\,
{i poporul lui a disp\rut de pe p\mânt.
O carte e ceea ce face s\ fie amintit
~n gura vorbitorului care-o cite[te.“12
Un scriitor poate s\ construiasc\ un text `n oricâte feluri vrea, alegând

din stocul uzual de cuvinte pe acelea care par s\-i exprime mai bine mesajul.
Dar cititorul care prime[te textul nu este limitat la o singur\ interpretare.
Dac\, a[a cum am spus, lecturile unui text nu sunt infinite – acestea sunt cir-
cumscrise de conven]iile gramaticii [i de limitele impuse de bunul-sim] – ele
nu sunt dictate cu stricte]e de textul `n sine. Orice text scris, spune criticul
francez Jacques Derrida,13 „poate fi citit chiar dac\ momentul producerii sale
este irevocabil pierdut [i chiar dac\ eu nu [tiu ce anume a vrut presupusul lui
autor s\ spun\ cu bun\ [tiin]\ `n momentul `n care l-a scris, adic\ a abando-
nat textul derivei lui fundamentale“. Iat\ de ce, autorul (scriitorul, scribul)
care ]ine s\ p\streze [i s\ impun\ un sens trebuie s\ fie [i cititor. Acesta este
privilegiul secret pe care [i-l asigura scribul mesopotamian [i pe care eu, citind
`n ruinele a ceea ce ar fi putut fi biblioteca sa, l-am uzurpat.
~ntr-un eseu celebru, Roland Barthes propune s\ facem deosebire `ntre
écrivain [i écrivant: primul denume[te o func]ie, al doilea o activitate; pen-
tru écrivain, a scrie este un verb intranzitiv; pentru écrivant, verbul `ntotdea-
una conduce la un obiectiv – `ndoctrinare, m\rturisire, explicare, `nv\]are.14
E posibil s\ se fac\ o deosebire similar\ `ntre dou\ roluri ale cititului: cel al
cititorului pentru care textul `[i justific\ existen]a `n chiar actul lecturii, f\r\
nicio motiva]ie ulterioar\ (nici m\car amuzament, de vreme ce no]iunea de
pl\cere este presupus\ a se g\si `n `ndeplinirea actului) [i cel al cititorului cu
un motiv ulterior (`nv\]are, criticare), pentru care textul e un vehicul spre alt\
func]ie. Prima activitate are loc `ntr-o unitate de timp dictat\ de natura tex-
tului; a doua exist\ `ntr-o unitate de timp impus\ de cititor pentru scopul res-
pectivei lecturi. Ar putea fi ceea ce Sfântul Augustin credea c\ e o deosebire
pe care `nsu[i Dumnezeu o f\cuse. „Ce spun Scripturile Mele spun Eu“, `l aude
el pe Dumnezeu dezv\luindu-i. „Dar Scripturile vorbesc `n timp, pe când
timpul nu afecteaz\ Cuvântul Meu, care este ve[nic, egal eternit\]ii Mele.
Ceea ce vezi prin Spiritul Meu v\d Eu, a[a cum rostesc cuvintele pe care le
roste[ti tu prin Spiritul Meu. Dar pe când tu vezi acele lucruri `n timp, nu
`n timp le v\d Eu. {i pe când tu roste[ti acele cuvinte `n timp, nu `n timp le
spun Eu.“15
A[a cum [tia scribul, cum descoperise societatea, extraordinara inven]ie
a cuvântului scris, cu toate mesajele acestuia, legile, listele, literaturile lui,
depindea de capacitatea scribului de a reface textul, de a-l citi. Odat\ pierdut\
aceast\ capacitate, textul se transform\ din nou `n semne care tac. Mesopo-
tamienii credeau c\ p\s\rile ar fi sacre pentru c\ urmele lor las\ pe lutul
proasp\t semne care seam\n\ cu scrierea cuneiform\ [i `[i `nchipuiau c\ dac\
ei puteau descifra confuzia acelor semne puteau [ti [i ce gândeau zeii. Ge-
nera]ii de cercet\tori au `ncercat s\ devin\ cititori ai unor scrieri ale c\ror co-
duri s-au pierdut: sumerian\, akkadian\, minoic\, aztec\, maia[\…
Uneori au reu[it. Uneori au e[uat, ca `n cazul scrierii etrusce, ale c\rei
`ncâlceli nu au putut fi `nc\ descifrate. Poetul Richard Wilbur sintetizeaz\ tra-
gedia care se abate asupra unei civiliza]ii care [i-a pierdut cititorii:
POE}ILOR ETRUSCI
„Visa]i fluent, fra]i `ncremeni]i, care, tineri fiind,

A]i luat, odat\ cu laptele mamei, limba mamei
~n a c\rei matrice pur\, unind mintea cu lumea,

V-a]i luptat s\ l\sa]i un vers `n urma voastr\
Ca o urm\ proasp\t\ pe un câmp cu z\pad\,

F\r\ s\ v\ da]i seama c\ totul s-ar putea topi [i duce.“16
O hart\ fantezist\ a Alexandriei de pe un manuscris din secolul al [aisprezecelea.
ORDONATO RII UNIVERSULUI
Alexandria a fost `ntemeiat\ `n Egipt de Alexandru cel Mare, `n anul 331

`.Hr. Quintus Curtius Rufus, un istoric roman care a tr\it `n timpul dom-
niei lui Claudius [i a scris la mai mult de patru secole dup\ eveniment, noteaz\
`n Istoria lui Alexandru c\ `ntemeierea a avut loc imediat dup\ vizita `mp\ra-
tului la altarul zeului egiptean Ammon, „Cel Ascuns“, unde preotul i s-a
adresat acestuia cu apelativul „fiu al lui Jupiter“. ~n proasp\t dobândita stare
de gra]ie, Alexandru a ales pentru noul lui ora[ fâ[ia de p\mânt dintre Lacul
Mareotis [i mare [i a ordonat oamenilor s\i s\ migreze din ora[ele `nveci-
nate `n noua metropol\. „Exist\ o relatare“, scrie Rufus, „c\, dup\ ce regele
a `ndeplinit obiceiul macedonean de a trasa grani]ele circulare ale viitoarelor
ziduri ale ora[ului cu f\in\ de orz, stoluri de p\s\ri au coborât [i s-au hr\nit
cu orzul. Mul]i au considerat asta ca un semn nefavorabil, dar verdictul pre-
zic\torilor a fost c\ ora[ul avea s\ aib\ parte de o numeroas\ popula]ie de
imigran]i [i avea s\ furnizeze mijloace de trai multor ]\ri.“1
~ntr-adev\r, oameni din numeroasele na]ii s-au adunat `n noua capital\, dar
o altfel de migra]ie a fost cea care a f\cut, `n cele din urm\, Alexandria ves-
tit\. ~n momentul mor]ii lui Alexandru, `n 323, ora[ul devenise ceea ce am
numi ast\zi o „societate multicultural\“, `mp\r]it\ `n politeumata sau corpo-
ra]ii bazate pe na]ionalitate, sub sceptrul dinastiei ptolemeice. Dintre aceste
na]ionalit\]i, cea mai important\, cu excep]ia b\[tina[ilor egipteni, erau gre-
cii, pentru care cuvântul scris devenise simbolul `n]elepciunii [i al puterii. „Cei
care pot citi v\d de dou\ ori mai bine“, scria poetul Menandru din Attica `n
secolul al patrulea `.Hr.2
De[i egiptenii aveau o tradi]ie `n a-[i rezolva prin scris cea mai mare parte
a treburilor administrative, probabil c\ influen]a grecilor, `ncredin]a]i c\ so-
cietatea avea nevoie de o `nregistrare precis\ [i sistematic\ a tranzac]iilor, a
fost cea care a transformat Alexandria `ntr-un stat extrem de birocratic. Pe
la mijlocul secolului al treilea `.Hr., circula]ia documentelor devenise greoaie.
Recipise, estim\ri, declara]ii [i licen]e, toate erau emise `n scris. Exist\ exem-
ple de documente pentru tot felul de treburi, oricât de m\runte: cre[terea
porcilor, vânz\rile de bere, comer]ul cu linte pr\jit\, administrarea unei b\i
publice, antrepriza unei `ntreprinderi de zugr\vit.3 Un document datând din
258–257 `.Hr. arat\ c\ birourile de contabilitate ale ministrului de finan]e
Apollonius au primit patru sute treizeci [i patru de suluri de papirus `n trei-
zeci [i trei de zile.4 Foamea de hârtie nu implic\ o dragoste pentru c\r]i, dar
familiaritatea cu cuvântul scris i-a obi[nuit, f\r\ `ndoial\, cu actul lecturii pe
cet\]enii Alexandriei.
Urmând gusturile `ntemeietorului s\u, Alexandriei ì era sortit s\ devin\
un ora[ al c\r]ii.5 Tat\l lui Alexandru, Filip al Macedoniei, `l angajase pe Aris-
totel ca tutore privat al fiului s\u [i, prin `nv\]\tura filosofului, Alexandru a
devenit „un mare iubitor de tot felul de `nv\]\turi [i lecturi“6 – un cititor atât
de entuziast, `ncât rareori `l vedeai f\r\ o carte. Odat\, c\l\torind prin Asia
de Nord [i „fiind lipsit de orice fel de c\r]i“, i-a ordonat unuia dintre coman-
dan]ii s\i s\-i trimit\ câteva; prin urmare a primit Istoria lui Philistus, câteva
piese de Euripide, Sofocle [i Eschil [i poeme de Telestes [i Philoxenus.7
S-ar putea ca Demetrius din Phalerum – un `nv\]at din Atena, compila-
tor al fabulelor lui Esop, critic al lui Homer [i elev al vestitului Teofrast (el
`nsu[i un student [i prieten al lui Aristotel) – s\ fi fost cel care i-a sugerat suc-
cesorului lui Alexandru, Ptolemeu I, `ntemeierea bibliotecii care avea s\ fac\
Alexandria faimoas\; atât de faimoas\, `ncât la o sut\ cincizeci de ani dup\
ce biblioteca disp\ruse, Atheneus din Naucratis g\sea c\-i de prisos s-o mai
descrie cititorilor. „Cât despre num\rul de c\r]i, plasarea bibliotecilor [i
colec]ia din Sala Muzelor, de ce-a[ mai vorbi m\car, cât\ vreme acestea sunt
toate `n memoria tuturor oamenilor?“8 Ceea ce e regretabil, pentru c\ unde
anume se afla biblioteca, câte c\r]i g\zduia, cum era condus\ [i cine s-a f\cut
responsabil de distrugerea ei sunt toate `ntreb\ri pentru care nu avem r\spun-

suri mul]umitoare.
Geograful grec Strabon, scriind pe la sfâr[itul primului secol `.Hr., a des-
cris destul de am\nun]it Alexandria [i muzeele sale, dar nu a men]ionat ni-
ciodat\ biblioteca. Potrivit istoricului italian Luciano Canfora,9 „Strabon nu
men]ioneaz\ biblioteca pentru c\ aceasta nu era o `nc\pere sau o cl\dire se-
parat\“, ci mai degrab\ un spa]iu ata[at colonadelor [i `nc\perii comune a mu-
zeului. Canfora presupune c\ bibliothekai sau rafturile cu c\r]i erau dispuse `n
intrânduri de-a lungul `ntinsului pasaj acoperit sau al coridorului. „Fiecare
ni[\ sau intrând“, precizeaz\ Canfora, „trebuie s\ fi fost dedicat\ unei anume
categorii de autori, fiecare marcat\ cu o inscrip]ie potrivit\.“ Pân\ la urm\,
spa]iul s-a l\rgit `ntr-atât, `ncât s-a spus c\ biblioteca ad\postea aproape o
jum\tate de milion de suluri, plus alte patruzeci de mii depozitate `ntr-o alt\
cl\dire, legat\ de Templul lui Serapis, `n vechiul cartier egiptean Rhakotis.
Dac\ avem `n vedere c\, `nainte de inventarea tiparului, biblioteca papal\ de
la Avignon era singura din Apusul cre[tin care con]inea peste dou\ mii de
volume,10 `ncepem s\ `n]elegem importan]a colec]iei din Alexandria.
Se dorea colectarea unui num\r mare de volume, pentru c\ magnificul
scop al bibliotecii era acela de a cuprinde totalitatea cuno[tin]elor umane.
Pentru Aristotel, a colec]iona c\r]i era parte din munca `nv\]atului, nece-
sar\ „pentru a-]i face `nsemn\ri“. Biblioteca ora[ului `ntemeiat de `nv\]\celul
s\u trebuia, pur [i simplu, s\ fie o versiune extins\ a colec]iei filosofului: me-
moria lumii. Potrivit lui Strabon, colec]ia de c\r]i a lui Aristotel i-a fost l\sat\
lui Teofrast, care a dat-o mai departe rudei [i elevului s\u Neleus din Scep-
sis, iar de la Neleus (de[i generozitatea acestuia din urm\ a fost pus\ sub sem-
nul `ntreb\rii)11 a ajuns pân\ la urm\ la Ptolemeu al II-lea, care a achizi]ionat-o
pentru Alexandria. ~n timpul domniei lui Ptolemeu al III-lea, nimeni nu pu-
tuse citi `ntreaga bibliotec\. Prin decret regal, toate navele care opreau la
Alexandria trebuiau s\ predea orice fel de c\r]i ar fi avut la bord; lucr\rile erau
copiate [i originalele (uneori copiile) era `napoiate proprietarilor, `n timp ce
duplicatele (uneori originalele) se p\strau `n bibliotec\. Textele consacrate ale
dramaturgilor greci, strânse `n Atena pentru ca actorii s\ le transcrie [i stu-
dieze, au fost `mprumutate de c\tre Ptolemei prin bunele oficii ale ambasa-
dorilor [i copiate cu mare grij\. Nu toate c\r]ile care au intrat `n bibliotec\
erau autentice; falsificatorii, observând pasiunea cu care Ptolemeii colec]ionau

clasici, le-au vândut tratate aristotelice apocrife pe care secole de cercetare
savant\ le-au dovedit, mai târziu, a fi fost false. Uneori, `nv\]a]ii `n[i[i comiteau
falsuri. Sub numele unui contemporan al lui Tucidide, `nv\]atul Cratipus a
scris o carte intitulat\ Tot ce-a l\sat Tucidide nespus, `n care f\cea uz `ntr-un
mod potrivit de un stil bombastic [i de anacronisme – citând, de exemplu,
un autor care tr\ise cu patru sute de ani dup\ moartea lui Tucidide.
Acumularea de cuno[tin]e nu `nseamn\ cunoa[tere. Poetul galic Decimus
Magnus Ausonius, câteva secole mai târziu, a ironizat confuzia dintre cele
dou\ `n Opusculele sale:
„Ai cump\rat c\r]i [i ai umplut rafturi, O, Iubitor al Muzelor.

~nseamn\ asta c\ e[ti de-acum un `nv\]at?
Dac\ `]i cumperi instrumente cu corzi, pan\ [i lir\, ast\zi,
Crezi c\ pân\ mâine t\râmul muzicii va fi al t\u?“12
A fost evident c\ era necesar\ o metod\ care s\ ajute oamenii s\ se folo-

seasc\ de aceast\ bog\]ie de c\r]i – o metod\ care s\ dea oric\rui cititor po-
sibilitatea de-a g\si o anumit\ lucrare, spre care `l mâna interesul. Nu `ncape
`ndoial\ c\ Aristotel a avut un sistem personal pentru reperarea unei c\r]i de
care ar fi avut nevoie din biblioteca lui (un sistem despre care, din p\cate, nu
[tim nimic). Dar num\rul de c\r]i de pe rafturile bibliotecii din Alexandria
ar fi f\cut imposibil unui cititor individual s\ g\seasc\ un anume titlu, altfel
decât printr-un nemaipomenit [i nea[teptat noroc. Solu]ia – [i alt\ serie de
probleme – a ap\rut sub `nf\]i[area unui nou bibliotecar, epigramistul [i
`nv\]atul Calimach din Cyrene.
Calimach s-a n\scut `n Africa de Nord pe la `nceputul secolului al treilea
`.Hr. [i a tr\it `n Alexandria cea mai parte a vie]ii, predând `ntâi la o [coal\
din afara ora[ului [i apoi lucrând la bibliotec\. A fost un scriitor foarte pro-
lific, critic, poet [i enciclopedist. El a `nceput (sau a continuat) o dezbatere
care nu s-a `ncheiat nici `n zilele noastre: credea c\ literatura trebuie s\ fie con-
cis\ [i lipsit\ de podoabe [i i-a condamnat pe aceia care mai scriau epopei `n
maniera antic\, catalogându-le drept limbute [i demodate. Inamicii s\i l-au acu-
zat c\ nu ar fi capabil s\ scrie poeme lungi [i c\ ar fi uscat ca praful `n cele
Un portret imaginar, din secolul al [aispre-

zecelea, al lui Callimachus.
scurte. (Secole mai târziu, pozi]ia lui avea s\ fie reluat\ de Moderni `mpo-
triva Anticilor, de Romantici `mpotriva Clasicilor, de Marii Romancieri
Americani `mpotriva Minimali[tilor.) Principalul s\u inamic a fost [eful
lui de la bibliotec\ – bibliotecarul-[ef, Apollonios din Rhodos, a c\rui epo-
pee de [ase mii de versuri, C\l\toria argonau]ilor, era un exemplu a tot ceea
ce detesta Calimach. („Carte mare, plictiseal\ mult\“, a fost concluzia lui
laconic\.) Niciunul dintre ei nu e de prea mare interes printre cititorii mo-
derni: C\l\toria argonau]ilor mai este (chiar dac\ discret) pomenit\; exem-
ple ale artei lui Calimach au supravie]uit vag `ntr-o traducere a lui Catul
(„{uvi]a Berenicei“, folosit\ de Pope `n a sa R\pire a buclei) [i `n versiunea
lui William Cory a unei epigrame elegiace scrise la moartea prietenului lui
Calimach, Heraclit din Halicarnas, care `ncepe astfel: „Mi s-a spus, Hera-
clit, mi s-a spus c\ e[ti mort.“
Sub privirea f\r\ `ndoial\ vigilent\ a lui Apollonios, Calimach (r\mâne in-
cert dac\ acesta a ajuns vreodat\ bibliotecar-[ef) a `nceput dificila opera]iune
de catalogare a nes\]ioasei biblioteci. Catalogarea este o ocupa]ie veche; exist\
str\mo[i ai unor astfel de „ordonatori ai universului“ (cum erau numi]i de
sumerieni) printre cele mai vechi vestigii ale bibliotecilor. De exemplu,

catalogul unei „case a c\r]ilor“ egiptene datând din circa 2000 `.Hr., g\sit cu
ocazia s\p\turilor de la Edfu, `ncepe prin inventarierea altor câtorva cata-
loage: Cartea a ceea ce este de g\sit `n templu, Cartea domeniilor, Lista tuturor
scrierilor crestate `n lemn, Cartea tuturor pozi]iilor soarelui [i lunii, Cartea lo-
curilor [i ce-i `n ele [i a[a mai departe.13
Sistemul pe care Calimach l-a ales pentru Alexandria pare s\ se fi bazat mai
pu]in pe o listare `n ordine a averilor bibliotecii cât pe o formulare aprioric\
a lumii `nse[i. Toate clasific\rile sunt, `n ultim\ instan]\, arbitrare. Cea pro-
pus\ de Calimach pare mai pu]in astfel pentru c\ urmeaz\ sistemul de gân-
dire acceptat de intelectualii [i `nv\]a]ii vremurilor sale, mo[tenitori ai viziunii
grecilor despre lume. Calimach a `mp\r]it biblioteca `n rafturi sau mese
(pinakoi) clasificate `n opt categorii sau teme: dram\, oratorie, poezie liric\,
legisla]ie, medicin\, istorie, filosofie [i diverse. El a separat operele mai lungi,
punând s\ fie copiate `n câteva p\r]i mai scurte, numite „c\r]i“, astfel `ncât
s\ ob]in\ suluri mai mici, care s\ fie mai u[or de mânuit.
Calimach nu avea s\ termine uria[a `ntreprindere, care a fost dus\ la bun
sfâr[it de bibliotecarii ce i-au urmat. ~ntregul pinakoi – al c\rui titlu oficial
era Tabele cu cei de frunte din fiecare perioad\ a culturii [i scrierile lor – avea,
dup\ câte se pare, o sut\ dou\zeci de suluri.14 Lui Calimach ì mai dator\m
[i un procedeu de catalogare care avea s\ devin\ o banalitate: obiceiul de-a
aranja volumele `n ordine alfabetic\. ~nainte de asta, doar câteva inscrip]ii
grece[ti `n[irând o serie de nume (unele datând din secolul al doilea `.Hr.) au
f\cut uz de ordinea alfabetic\.15 Dup\ opinia criticului francez Christian
Jacob, biblioteca lui Calimach a fost primul exemplu de „loc utopic al criti-
cii, `n care textele pot fi comparate, deschise unul lâng\ altul“.16 Odat\ cu
Calimach, biblioteca a devenit un spa]iu de lectur\ organizat.
Toate bibliotecile pe care le [tiu eu reflect\ imaginea acelei biblioteci din
Antichitate. ~ntunecata Biblioteca del Maestro din Buenos Aires, unde m\ pu-
team uita pe fereastr\, afar\, ca s\ v\d cum strada e acoperit\ de florile albastre
ale palisandrilor; excelenta Huntington Library din Pasadena, California,
`nconjurat\, ca o vil\ italian\, de gr\dini ordonate; venerabila British Li-
brary, unde am [ezut (dup\ cum mi s-a spus) `n scaunul pe care Karl Marx
[i-l alesese când a scris Das Kapital; biblioteca de trei rafturi din Djanet, ora[
din Sahara Algerian\, unde, printre c\r]ile arabe, am v\zut un misterios

exemplar al lui Candide de Voltaire `n francez\; Bibliothèque Nationale din
Paris, unde sec]iunea rezervat\ literaturii erotice se nume[te Iadul; frumoasa
Metro Toronto Reference Library, unde, `n timp ce cite[ti, po]i vedea cum
cade z\pada pe sticla geamurilor `nclinate – toate acestea copiaz\, cu varia]iuni,
viziunea sistematic\ a lui Calimach.
Biblioteca din Alexandria [i cataloagele sale au devenit mai `ntâi modele
pentru bibliotecile Romei imperiale, apoi pentru cele ale R\s\ritului bizan-
tin [i, mai târziu, pentru cele ale Europei cre[tine. ~n De doctrina christiana,
scris\ la pu]in\ vreme dup\ convertirea sa din anul 387, Sfântul Augustin, `nc\
sub influen]a gândirii neoplatonice, afirm\ c\ unele lucr\ri ale clasicilor greci
[i romani sunt compatibile cu `nv\]\tura cre[tin\, pentru c\ autori precum
Aristotel [i Virgiliu „de]ineau pe nedrept adev\rul“ (ceea ce Plotin numea
„spirit“ [i Hristos „Cuvântul“ sau logos).17 ~n acela[i spirit eclectic, prima bi-
bliotec\ a Bisericii Romane a c\rei existen]\ este cunoscut\, `ntemeiat\ `n
anii 380 de papa Damasus I `n Biserica Sfântul Lorenzo, con]inea nu doar
c\r]ile cre[tine ale Bibliei, volume de comentarii [i o selec]ie a apologe]ilor
greci, ci [i câ]iva clasici greci [i latini. (Oricum, acceptarea anticilor era `nc\
discriminatorie; comentând despre biblioteca unui prieten pe la mijlocul se-
colului al cincilea, Apollinaris Sidonius se plângea c\ autorii p\gâni erau se-
para]i de cei cre[tini – p\gânii lâng\ locurile pentru domni, cre[tinii lâng\ cele
ale doamnelor.)18
Dar cum ar trebui s\ fie catalogate lucr\ri atât de diverse? Cei care `nde-
plineau func]ia de custozi ai primelor biblioteci cre[tine au `ntocmit liste-in-
ventar ca s\-[i `nregistreze c\r]ile. Bibliile erau primele pe list\, apoi glosele,
operele P\rin]ilor Bisericii (Sfântul Augustin `n capul listei), filosofie, drept
[i gramatic\. C\r]ile de medicin\ erau uneori `nregistrate la sfâr[it. Din mo-
ment ce mai toate c\r]ile nu aveau un titlu oficial, pentru a denumi o lucrare
erau folosite un titlu descriptiv sau primele cuvinte ale textului. Alfabetul era
uneori utilizat ca un indicator pentru reperarea volumelor. ~n secolul al
zecelea, de exemplu, marele vizir al Persiei, Abdul Kassem Ismael, care nu
voia s\ se despart\ când c\l\torea de colec]ia lui de o sut\ [aptesprezece mii
de volume, le transporta cu o caravan\ de patru sute de c\mile, dresate s\
mearg\ `n ordine alfabetic\.19
Una din rarele reprezent\ri ale lui Richard de Four-

nival conversând cu iubita lui, `ntr-un manuscris mi-
niat din secolul al treisprezecelea.
Probabil c\ exemplul cel mai vechi de catalogare tematic\ din Europa me-
dieval\ este acela al bibliotecii catedralei din Le Puy, din secolul al unspre-
zecelea, dar, pentru mult\ vreme, el nu a constituit standardul. ~n multe
cazuri, clasificarea c\r]ilor era f\cut\ `n func]ie de ra]iuni practice. La Can-
terbury, `n anii 1200, lista c\r]ilor din biblioteca arhiepiscopului a fost alc\tuit\
`n func]ie de ceea ce ì era de folos acestuia din fiecare carte. ~n 1120, Hugh
de Saint Victor a propus un sistem de catalogare prin care con]inutul fiec\rei
c\r]i era rezumat (ca `n conspectele moderne) [i plasat `ntr-una dintre cele trei
categorii rezultate din `mp\r]irea `n trei a artelor liberale: teoretic\, practic\
sau mecanic\.
~n anul 1250, Richard de Fournival, ale c\rui teorii despre citit [i me-
morie le-am descris ceva mai devreme, a imaginat un sistem de catalogare
bazat pe un model horticol. Comparând biblioteca lui cu o gr\din\ „`n
care concet\]enii lui puteau aduna fructele cunoa[terii“, el a `mp\r]it-o `n
trei brazde de flori – corespunzând filosofiei, „[tiin]elor lucrative“ [i teo-
logiei – [i fiecare brazd\ `ntr-un num\r de parcele mai mici sau areolae, fie-
care con]inând o tabl\ de materii sau tabula (ca [i pinakoi la Calimach) ce
indica natura con]inutului.20 Brazda de flori a filosofiei, de exemplu, era
`mp\r]it\ `n trei areolae:
Gramatic\
Dialectic\
Retoric\
Geometrie [i aritmetic\
I Filosofie Muzic\
Astronomie
Fizic\
Metafizic\
Etic\
Poetic\
„{tiin]ele lucrative“ din a doua brazd\ de flori con]ineau doar dou\ areo-
lae, medicin\ [i drept. A treia brazd\ de flori era rezervat\ teologiei.
Medicin\
II {tiin]e lucrative
Drept civil [i canonic
III Teologie
~n cadrul unei areolae, fiec\rei tabula ì era alocat un num\r de litere egal
cu num\rul de c\r]i pe care `l con]inea, `n a[a fel `ncât câte o liter\ s\ poat\
fi atribuit\ fiec\rei c\r]i [i `nregistrat\ pe coperta ei. Pentru a evita confuzia
provocat\ de existen]a mai multor c\r]i cu aceea[i liter\, de Fournival s-a fo-
losit de varia]iuni de caracter [i culoare: o carte de gramatic\ putea fi identi-
ficat\ dup\ un A mare, de un ro[u-trandafiriu, alta dup\ un A uncial, de un
purpuriu ca de panselu]\.
Chiar dac\ biblioteca lui de Fournival era `mp\r]it\ `n trei „brazde de
flori“, tabulae, acestea nu erau alocate subcategoriilor neap\rat `n ordinea
importan]ei, ci `n func]ie de num\rul volumelor existente `n fiecare subcate-
gorie. Dialecticii, de exemplu, i se alocase o `ntreag\ tabl\ de materii, deoa-
rece existau mai mult de o duzin\ de c\r]i pe aceast\ tem\ `n biblioteca lui;
O bibliotec\ islamic\ din secolul al treisprezecelea. Un grup de cititori consult\ unul din volumele
atent catalogate, stocate pe micile rafturi din fundal.
geometria [i aritmetica, reprezentate doar de câte [ase c\r]i fiecare, `mp\r]eau

`ntre ele o singur\ tabl\.21
Gr\dina lui de Fournival era modelat\, cel pu]in par]ial, dup\ cele [apte
arte liberale `n care era `mp\r]it sistemul de educa]ie medieval tradi]ional: gra-
matic\, retoric\, logic\, aritmetic\, geometrie, astronomie [i muzic\. Des-
pre aceste [apte materii stabilite la `nceputul secolului al cincilea de c\tre
Martianus Capella se credea c\ `ntruchipau `ntregul spectru al `n]elepciunii
omene[ti, pe lâng\ medicin\, drept [i teologie.22
Un portret din secolul al [aisprezecelea al lui Roger Bacon.
Cu aproximativ un secol `nainte ca de Fournival s\ fi propus un aseme-

nea sistem, al]i oameni `nv\]a]i, precum tat\l dreptului canonic, Gratian, [i
teologul Peter Lombard au sugerat noi catalog\ri ale cunoa[terii umane, ba-
zându-se pe reexaminarea `ncerc\rii de ierarhizare universal\ a existen]ei con-
ceput\ de Aristotel, pe care o g\seau extrem de atr\g\toare, dar sugestiile lor
n-au fost aplicate timp de mul]i ani. ~ns\, pe la mijlocul secolului al trei-
sprezecelea, num\rul lucr\rilor de Aristotel care au `nceput s\ inunde Europa
(traduse `n latin\ din arab\, acestea din urm\, la rândul lor, fiind traduse din
greac\ de oameni educa]i precum Michael Scot [i Hermannuns Alemannus)
i-au obligat pe `nv\]a]i s\ modifice `mp\r]irea, considerat\ atât de fireasc\, a
lui de Fournival. ~ncepând din 1251, Universitatea din Paris a `ncorporat
oficial lucr\rile lui Aristotel `n programa sa.23 Asemenea bibliotecarilor din
Alexandria, bibliotecarii Europei `l vânau pe Aristotel. L-au g\sit meticulos
editat [i adnotat de c\rturari musulmani ca Averroes [i Avicenna, t\lm\citorii
s\i de frunte `n Orient [i Occident.
Adoptarea lui Aristotel de c\tre arabi debuteaz\ cu un vis. ~ntr-o noapte,
la `nceputul secolului al nou\lea, califul al-Ma’mun, fiu al aproape legenda-
rului Harun al-Rashid, a visat o conversa]ie. Interlocutorul califului era un
b\rbat palid, cu ochi alba[tri [i cu fruntea larg\, cu sprâncene `ncruntate,
a[ezat rege[te pe un tron. B\rbatul (califul l-a recunoscut cu acea certitudine
pe care o avem cu to]ii `n vise) era Aristotel, iar cuvintele secrete pe care
le-au schimbat `ntre ei l-au inspirat pe calif s\ comande `nv\]a]ilor de la
Un scrib ocupat cu `ndeletnicirea lui, sculptat `n secolul

al treisprezecelea pe portalul dinspre apus al Catedra-
lei din Chartres.
Academia din Bagdad ca, din acea noapte, s\-[i dedice eforturile traducerii fi-
losofului grec.24
Bagdadul nu era singurul loc unde se colec]ionau lucr\rile lui Aristotel [i
ale celorlal]i clasici greci. ~n Cairo, biblioteca fatimid\ de]inea, `nainte de ex-
purg\rile sunite din 1175, peste 1,1 milioane de volume, catalogate tematic.25
(Crucia]ii, cu exagerarea pricinuit\ de o invidie uimit\, au raportat c\ necre-
dincio[ii deìneau mai mult de trei milioane de c\r]i.) Urmând modelul Ale-
xandriei, biblioteca fatimid\ includea [i ea un muzeu, o arhiv\ [i un laborator.
C\rturari cre[tini precum John de Gorce c\l\toreau `n sud pentru a benefi-
cia de aceste nepre]uite resurse. {i `n Spania islamic\ existau numeroase bi-
blioteci importante; doar `n Andaluzia erau peste [aptezeci, dintre care cea
a califatului din Cordoba `nregistra patru sute de mii de volume sub domnia
lui al-Hakam al II-lea (961–976).26
Roger Bacon, scriind la `nceputul secolului al treisprezecelea, a criticat
noile sisteme de catalogare, derivate din traduceri la mâna a doua din arab\,
care, `n opinia sa, contaminaser\ textele lui Aristotel cu `nv\]\turi ale Isla-
mului. Om de [tiin]\ experimentat, care studiase matematicile, astronomia
[i alchimia la Paris, Bacon a fost primul european care a descris `n detaliu fa-
bricarea prafului de pu[c\ (care nu avea s\ fie folosit pentru arme pân\ `n se-
colul urm\tor) [i care a sugerat c\, datorit\ energiei soarelui, `ntr-o zi ar putea
fi posibil s\ avem b\rci f\r\ vâsla[i, tr\suri f\r\ cai [i ma[in\rii care s\ poat\
zbura. I-a acuzat pe c\rturari precum Albert cel Mare [i Sfântul Toma d’Aquino
c\ au pretins a-l fi citit pe Aristotel `n ciuda faptului c\ nu [tiau grece[te [i,

`n timp ce recunoa[te c\ se putea `nv\]a „ceva“ de la comentatorii arabi (era
de acord, de exemplu, cu Avicenna [i, cum am v\zut, a studiat cu asiduitate
lucr\rile lui al-Haytham), el a considerat esen]ial ca lectorii s\-[i bazeze opi-
niile pe textele originale.
Pe vremea lui Bacon, cele [apte arte liberale erau plasate alegoric sub pro-
tec]ia Fecioarei Maria, a[a cum sunt reprezentate pe timpanul de deasupra por-
talului dinspre vest al catedralei din Chartres. Ca s\ poat\ ajunge la aceast\
reduc]ie teologic\, un c\rturar adev\rat – potrivit lui Bacon – are nevoie de
o exhaustiv\ familiarizare cu [tiin]a [i limba; pentru prima, studiul mate-
maticilor era indispensabil, pentru a doua, studiul gramaticii. ~n sistemul lui
Bacon de catalogare a cuno[tin]elor (pe care inten]iona s\ `l detalieze `ntr-un
Opus principale uria[, enciclopedic [i niciodat\ terminat), [tiin]ele naturale erau
o subcategorie a [tiin]ei lui Dumnezeu. Convins de asta, Bacon a luptat ani
de zile ca predarea [tiin]ei s\ poat\ fi integrat\ `n programele universitare, dar,
`n 1268, moartea papei Clement al IV-lea, care ar\tase simpatie ideilor sale,
a pus cap\t planului. Tot restul vie]ii sale, Bacon a r\mas nepopular `n rân-
durile colegilor intelectuali; câteva dintre teoriile sale [tiin]ifice au fost incluse
`n rechizitoriul de la Paris din 1277, iar el a fost `nchis pân\ `n 1292. Se crede
c\ a murit la scurt\ vreme dup\ aceea, f\r\ s\ [tie c\ viitorii istorici aveau s\
ì acorde titlul de „Doctor Mirabilis“, Profesorul Minune, un om pentru care
fiecare carte avea un loc al ei care o definea, iar fiecare aspect posibil al cunoa[-
terii umane apar]inea unei categorii academice care-l circumscria adecvat.
Categoriile pe care un cititor le aduce `ntr-o lectur\ [i categoriile `n care

lectura `n sine se plaseaz\ – academicele categorii sociale [i politice [i categoriile
conven]ionale `n care e `mp\r]it\ o bibliotec\ – se modific\ reciproc `n mo-
duri care apar, de-a lungul anilor, mai mult sau mai pu]in arbitrare sau mai
mult sau mai pu]in imaginare. Fiecare bibliotec\ este o bibliotec\ a prefe-
rin]elor [i fiecare categorie aleas\ implic\ o excludere. Dup\ ce ordinul iezuit
a fost dizolvat `n 1773, c\r]ile depozitate `n casa lor de la Bruxelles au fost tri-
mise la Biblioteca Regal\ Belgian\, care oricum nu avea spa]iul necesar s\ le
ad\posteasc\. Volumele au fost prin urmare ]inute `ntr-o biseric\ iezuit\
goal\. Cum biserica a fost infestat\ cu [oareci, bibliotecarii au trebuit s\ pun\
la punct un plan pentru protejarea c\r]ilor. Secretarul Societ\]ii Literare Bel-

giene a fost mandatat s\ aleag\ c\r]ile cele mai bune [i mai folositoare; aces-
tea au fost puse pe rafturi `n centrul navei, `n timp ce toate celelalte au fost
l\sate pe jos. S-a considerat c\ [oarecii aveau s\ road\ movila de la margini,
l\sând interiorul intact.27
Exist\ chiar [i biblioteci ale c\ror categorii nu sunt `n acord cu realitatea.
Scriitorul francez Paul Masson, care a lucrat ca magistrat `n coloniile fran-
ceze, a atras aten]ia c\ `n Bibliothèque Nationale din Paris nu g\seai c\r]i la-
tine [i italiene din secolul al cincisprezecelea [i a decis s\ remedieze o astfel de
lips\ compilând o list\ de lucr\ri corespunz\toare `ntr-o nou\ categorie, care
„ar salva prestigiul catalogului“ – o categorie care includea numai c\r]i ale
c\ror titluri le n\scocise el `nsu[i. Când Colette, o prieten\ veche, l-a `ntrebat
la ce-ar folosi ni[te c\r]i care nu exist\, r\spunsul lui Masson a fost unul in-
dignat: „Ei, nu se poate a[tepta de la mine s\ m\ gândesc chiar la toate!“28
Un spa]iu organizat dup\ categorii artificiale, cum este cel al unei biblio-
teci, sugereaz\ un univers logic, un univers-incubator `n care toate au locul
lor [i sunt definite de acesta. ~ntr-o povestire celebr\, Borges duce pân\ la
cap\t ra]ionamentul lui Bacon, imaginându-[i o bibliotec\ la fel de vast\ pre-
cum `nsu[i universul. ~n aceast\ bibliotec\ (care de fapt multiplic\ la infinit
arhitectura vechii Biblioteci Na]ionale din Buenos Aires de pe Cale Méjico,
al c\rei director orb a fost Borges) nu exist\ dou\ c\r]i identice. Din mo-
ment ce rafturile con]in toate combina]iile posibile ale alfabetului [i, astfel,
rânduri peste rânduri scrise `ntr-o p\s\reasc\ indescifrabil\, fiecare carte real\
sau imaginar\ este reprezentat\ aici: „Istoria detaliat\ a viitorului, autobio-
grafiile arhanghelilor, catalogul exact al bibliotecii, mii [i mii de false cataloage,
demonstra]ii ale falsit\]ii acestor cataloage, Evanghelia gnostic\ a lui Basili-
des, comentariile la acea Evanghelie, comentarii la comentariul acelei Evan-
ghelii, adev\rata dare de seam\ asupra mor]ii tale, o versiune a fiec\rei c\r]i
`n fiecare limb\, interpolarea fiec\rei c\r]i `n toate celelalte c\r]i, tratatul pe
care venerabilul Beda l-ar fi putut scrie ([i niciodat\ nu l-a scris) despre mito-
logia saxon\, c\r]ile pierdute ale lui Tacit.“ La sfâr[it, naratorul lui Borges (care
e [i bibliotecar), r\t\cind prin epuizantele coridoare, `[i imagineaz\ c\ biblio-
teca este ea `ns\[i parte a altei categorii cople[itoare de biblioteci [i c\ fondul
aproape infinit de c\r]i este periodic repetat `ntr-o eternitate livresc\. „Sin-
gur\tatea mea“, a tras el concluzia, „se consoleaz\ cu aceast\ speran]\ elegant\.“29
~nc\peri, coridoare, dulapuri cu c\r]i, rafturi, fi[e [i cataloage computeri-
zate, toate presupun c\ subiectele asupra c\rora z\bovesc gândurile noastre sunt
de fapt entit\]i [i, drept urmare, unei anumite c\r]i i se pot `mprumuta un
ton [i o valoare aparte. Catalogat\ `n categoria Proz\, C\l\toriile lui Gulliver
a lui Jonathan Swift este un roman comic de aventuri; `n Sociologie, un stu-
diu caustic al Angliei din secolul al optsprezecelea; `n Literatur\ pentru copii,
o fabul\ hazoas\ despre pitici, uria[i [i cai care vorbesc; `n Literatur\ fantas-
tic\, un precursor al literaturii [tiin]ifico-fantastice; `n C\l\torii, o c\l\torie
imaginar\; `n Clasici, o parte a canonului occidental. Categoriile sunt ex-
clusive, lecturile nu – sau n-ar trebui s\ fie. Oricare dintre aceste clasific\ri
ar fi fost aleas\, fiecare bibliotec\ tiranizeaz\ actul lecturii [i for]eaz\ citito-
rul – cititorul curios, cititorul alert – s\ salveze cartea de la categoria la care
a fost condamnat\.
Cap uria[ al primului `mp\rat cre[tin, Constantin cel Mare.
CITIREA VIITO RULUI
~n anul 1256, prea`nv\]atul c\rturar Vincent de Beauvais a strâns la un

loc opiniile unor autori clasici precum Lactan]iu [i Sfântul Augustin [i, pe
baza scrierilor acestora, `n vasta sa enciclopedie Speculum majus, din secolul
al treisprezecelea, a `n[iruit locurile de na[tere ale celor zece sibile din ve-
chime – Cumae, Cyme, Delphi, Eritreea, Hellespont, Libia, Persia, Frigia,
Samos [i Tibur.1 Sibilele, a explicat de Beauvais, erau fiin]e profetice care ale
c\ror vorbe erau ca ni[te cu ghicitori – cuvinte de inspira]ie divin\ pe care
fiin]ele omene[ti se presupune c\ trebuiau s\ le descifreze. ~n Islanda secolului
al zecelea, `ntr-un monolog poetic cunoscut sub numele de Voluspa2, o sibil\
e f\cut\ s\ rosteasc\ aceste cuvinte obscure ca un refren adresat cititorului is-
coditor: „Deci, `n]elegi? Ori ce?“
Sibilele erau nemuritoare [i aproape eterne: una declara c\ a `nceput s\ vor-
beasc\ cu vocea zeului ei `n cea de a [asea genera]ie dup\ Potop; alta sus]inea
c\ ar fi existat de dinaintea Potopului. Dar ele `mb\trâneau. Sibila din Cumae,
care „despletit\, cu sânul tres\ltând, cu inima umflat\ de frenezie s\lbatic\“,3
l-a condus pe Enea `n infern, a tr\it timp de secole `ntr-o sticl\ care pendula `n
aer, iar când copiii o `ntrebau ce dorin]\ avea, ea r\spundea: „Vreau s\ mor.“4
Profe]iile sibilinice – multe dintre acestea erau compuse cu acurate]e de in-
spira]i poe]i muritori, dup\ evenimentele prorocite – erau considerate a fi
adev\rate `n Grecia, Roma, Palestina [i Europa cre[tin\. Adunate `n nou\ c\r]i,
au fost oferite de `ns\[i sibila din Cumae lui Tarquiniu Superbus, al [aptelea [i
ultimul dintre regii Romei.5 Suveranul a refuzat s\ pl\teasc\, iar sibila a dat
foc la trei dintre volume. El a refuzat din nou; ea a mai ars trei. ~n cele din
urm\, regele a cump\rat cele trei c\r]i r\mase la pre]ul ini]ial al celor nou\, iar
acestea au fost p\strate `ntr-un cuf\r aflat `ntr-o grot\ din stânca de sub Tem-
plul lui Jupiter, pân\ când au fost mistuite de un incendiu, `n 83 `.Hr. Peste se-
cole, `n Bizan], dou\sprezece texte atribuite sibilelor au fost g\site [i adunate
`ntr-un singur manuscris; o versiune incomplet\ a fost publicat\ `n 1545.
Cea mai veche [i mai venerat\ dintre sibile era Herophile, cea care profe]ise
R\zboiul Troiei. Apollo s-a oferit s\-i `mplineasc\ orice dorin]\; ea i-a cerut
s\-i dea atâ]ia ani de via]\ câte fire de nisip ]inea `n mâna ei. Din p\cate, ase-
menea lui Tithonus, a uitat s\-i cear\ zeului [i tinere]ea ve[nic\. Herophile
era cunoscut\ drept sibila din Eritreea6 [i cel pu]in dou\ ora[e `[i disputau drep-
tul de a fi considerate locul ei de na[tere: Marpessos, `n ceea ce este ast\zi
provincia turc\ Canakale (erythrea `nseamn\ „]\rân\ ro[ie“, iar p\mântul din
Marpessos este ro[u), [i Eritreea, ceva mai la sud, `n Ionia,7 `n ceea ce este ast\zi,
`n linii mari, provincia Izmir. ~n anul 162, la `nceputul r\zboaielor cu Par-
tia, Lucius Aureliu Verus, care, timp de opt ani, a `mp\r]it tronul imperial
roman cu Marc Aureliu, a tran[at, din câte se pare, diferendul. Ignorând pre-
ten]iile cet\]enilor din Marpessos, el a intrat `n a[a-zisa Pe[ter\ a Sibilei din
Eritreea ionian\ [i a pus acolo dou\ statui, una a sibilei [i cealalt\ a mamei
sale, declarând `n numele ei, `n versuri cioplite `n piatr\: „Nicio alta nu-i ]ara
mea, decât Eritreea.“8 Astfel a fost statornicit prestigiul sibilei din Eritreea.
~n anul 330, Flavius Valerius Constantinus, pe care istoria avea s\-l pome-
neasc\ drept Constantin cel Mare, dup\ ce cu [ase ani `nainte `nfrânsese armata
`mp\ratului rival Licinius, [i-a afirmat pozi]ia de [ef al celui mai mare imperiu
al lumii mutându-[i capitala de pe malurile Tibrului pe cele ale Bosforului, `n
Bizan]. Ca s\ accentueze semnifica]ia str\mut\rii, a schimbat numele ora[ului
`n Noua Rom\; apoi vanitatea `mp\ratului [i lingu[irile curtenilor au dus la o
nou\ modificare a numelui, Constantinopolis – Ora[ul lui Constantin.
Pentru ca ora[ul s\ fie pe m\sura sa, Constantin a l\rgit vechiul Bizan], atât
fizic, cât [i spiritual. Limba vorbit\ aici era greaca; organizarea politic\ era
roman\; religia – mai ales prin influen]a mamei lui Constantin, Sfânta Elena –
era cre[tin\. Crescut `n Nicomedia, `n Imperiul Roman de R\s\rit, la Curtea lui
Diocle]ian, Constantin se familiarizase cu o mare parte din bogata literatur\
latin\ a Romei clasice. Cu greaca nu s-a sim]it la fel de confortabil; când a fost
obligat, mai târziu `n via]\, s\ ]in\ discursuri `n greac\, limba supu[ilor s\i, el
avea s\ le compun\ mai `ntâi `n latin\ [i avea s\ citeasc\ apoi traducerile preg\tite
de sclavi cu `nv\]\tur\. Familia lui Constantin, originar\ din Asia Minor, se `n-
chinase soarelui sub chipul lui Apollo, Zeul Ne`nfrânt, pe care `mp\ratul Aure-
lian `l decretase ca zeitatea suprem\ a Romei `n anul 274.9 Soarele a fost la originea
viziunii lui Constantin, dinaintea b\t\liei cu Licinius, când a v\zut o Cruce pe
care se afla deviza In hoc vinces („Prin aceasta vei izbândi“);10 simbolul noului
ora[ al lui Constantin devenind coroana din raze solare, confec]ionat\, cum se
credea, din cuie ale Adev\ratei Cruci, pe care mama lui o dezgropase din preajma
colinei Golgota.11 Atât de puternic\ era str\lucirea zeului solar, `ncât la numai
[aptesprezece ani dup\ moartea lui Constantin, data na[terii lui Hristos – Cr\ciu-
nul – a fost mutat\ la solsti]iul de iarn\ – ziua de na[tere a Soarelui.12
~n 313, Constantin [i Licinius (cu care Constantin a `mp\r]it guvernarea im-
periului [i pe care, mai târziu, avea s\-l tr\deze) s-au `ntâlnit la Milano ca s\ dis-
cute despre „bun\starea [i securitatea `mp\r\]iei“ [i au declarat, `ntr-un edict
faimos, c\ „dintre toate lucrurile care sunt spre profitul `ntregii omeniri, ado-
rarea lui Dumnezeu trebuie s\ fie prima [i cea mai de seam\ grij\, [i e drept ca
atât cre[tinii, cât [i to]i ceilal]i s\ aib\ libertatea de-a urma acea religie pe care
o prefer\“.13 Prin Edictul de la Milano, Constantin a pus `n mod oficial cap\t
persecut\rii cre[tinilor `n Imperiul Roman, deoarece pân\ atunci ace[tia fuse-
ser\ considera]i bandi]i [i tr\d\tori [i pedepsi]i `n consecin]\. Dar persecuta]ii
au devenit persecutori: ca s\ impun\ autoritatea noii religii de stat, câ]iva lideri
cre[tini au adoptat metodele fo[tilor lor du[mani. ~n Alexandria, de exemplu,
unde se presupunea c\ legendara Ecaterina a fost martirizat\ pe o roat\ din
lemn cu ]epi de fier de `mp\ratul Maxentius, `n 361 episcopul `nsu[i a condus
asaltul asupra Templului lui Mitra, zeul persan preferat `n rândul solda]ilor [i
care devenise singurul competitor realmente serios pentru religia lui Hristos;
`n 391, patriarhul Teofil a vandalizat Templul lui Dionisos – zeul fertilit\]ii,
al c\rui cult era celebrat prin ritualuri cunoscute doar de c\tre ini]ia]i – [i a `n-
demnat mul]imea de cre[tini s\ distrug\ marea statuie a zeului egiptean Sera-
pis; `n 415, patriarhul Chiril a poruncit unei mul]imi formate din tineri cre[tini
s\ intre `n casa Hypatiei, filosoaf\ p\gân\ [i matematician\, s-o târasc\ afar\ `n
strad\, s-o sfâ[ie `n buc\]i [i s\-i ard\ r\m\[i]ele `n pia]a public\.14 Trebuie spus
c\ Chiril `nsu[i nu era prea iubit. Dup\ moartea sa `n 444, unul dintre episco-
pii din Alexandria a rostit urm\torul elogiu funerar: „~n sfâr[it, omul \sta odios
este mort. Plecarea lui e prilej de bucurie pentru cei care i-au supravie]uit, dar
e menit\ s\-i tulbure pe mor]i. Nu va trece mult [i se vor s\tura de el [i ni-l vor
trimite `nd\r\t. A[a c\ pune]i o piatr\ foarte grea pe mormântul lui, ca s\ nu
existe riscul de a-l vedea din nou, nici m\car ca fantom\.“15
Cre[tinismul a devenit, asemenea religiei puternicei zei]e egiptene Isis sau celei
a lui Mitra al persanilor, o religie la mod\, iar `n biserica cre[tin\ din Constan-
tinopol, mai mic\ doar decât Sfântul Petru din Roma, credincio[ii boga]i intrau
[i ie[eau laolalt\ cu cei s\raci, `mpodobi]i ca la parad\ `n ve[minte de m\tase [i
bijuterii (pe care pove[ti cre[tine, sm\l]uite sau brodate, `nlocuiser\ miturile zei-
lor p\gâni), f\cându-l pe Sfântul Ioan Crisostomul, patriarhul Bisericii, s\ stea
pe trepte [i s\-i urm\reasc\ cu priviri pline de repro[. Boga]ii s-au plâns f\r\ rezul-
tat; Sfântul Ioan Crisostomul a trecut de la a-i fixa cu privirea la a-i [fichiui cu
limba, `nfierând de la amvon excesele lor. Era o sfidare, tuna el cu elocven]\ (nu-
mele „Crisostom“ `nseamn\ „Gur\-de-Aur“), ca un singur nobil s\ posede zece
sau dou\zeci de case [i pân\ la dou\ sute de sclavi, s\ aib\ u[ile incrustate `n
filde[, podele din mozaicuri str\lucitoare [i mobil\ garnisit\ cu pietre pre]ioase.16
Dar cre[tinismul era `nc\ departe de a fi o for]\ politic\ sigur\. Exista pe-
ricolul Persiei sasanide, care dintr-o na]iune de par]i s\raci devenise un aprig
stat expansionist [i care, trei secole mai târziu, avea s\ cucereasc\ aproape
`ntregul R\s\rit roman.17 Exista pericolul ereziilor: manihei[tii, de exemplu,
care credeau c\ universul era controlat nu de un zeu atotputernic, ci de dou\
puteri antagoniste, [i care, asemenea cre[tinilor, aveau misionari [i texte sfinte
[i câ[tigau adep]i pân\ departe `n Turkestan [i China. Exista pericolul disen-
siunilor politice: tat\l lui Constantin, Constantius, controlase doar partea
r\s\ritean\ a Imperiului Roman, iar `n col]urile cele mai dep\rtate ale aces-
tuia administratorii erau mai degrab\ loiali propriilor interese decât Romei.
Exista problema unei infla]ii galopante, pe care Constantin a amplificat-o
saturând pia]a cu aurul confiscat din templele p\gâne. Mai erau evreii, cu
c\r]ile [i argumentele lor religioase. {i erau p\gânii. Constantin avea nevoie
nu de toleran]a declarat\ `n Edictul de la Milano, ci de un cre[tinism strict,
riguros, profund [i autoritar, cu r\d\cini adânci `n trecut [i o perspectiv\
clar\ pentru viitor, instaurat prin puteri p\mânte[ti, legi [i cutume, pentru
o mai mare glorie atât a `mp\ratului, cât [i a lui Dumnezeu.
~n mai 325, `n Niceea, Constantin s-a prezentat episcopilor s\i ca „epis-
cop de externe“ [i a declarat c\ recentele sale campanii militare `mpotriva
lui Licinius fuseser\ „un r\zboi `mpotriva p\gânismului corupt“.18 Ca r\splat\
pentru eforturile sale, Constantin avea s\ fie considerat `ncepând de atunci
ca un lider ratificat de puterea divin\, un emisar al divinit\]ii `nse[i. (Când a
murit, `n 337, a fost `ngropat la Constantinopol al\turi de cenotafele a doi-
sprezece apostoli, tâlcul fiind c\ devenise, postum, al treisprezecelea. Dup\
moarte, el a fost `nf\]i[at `n iconografia ecleziastic\ primind de obicei coroana
imperial\ din mâinile lui Dumnezeu `nsu[i.)
Constantin a `n]eles c\ era necesar s\ consolideze exclusivitatea religiei pe care
o alesese pentru statul lui. Astfel `ncât el a hot\rât s\-i foloseasc\ `mpotriva p\gâ-
nilor pe chiar eroii acestora. ~n Vinerea Patimilor a anului, 325, `n Antiohia, `m-
p\ratul s-a adresat unei congrega]ii de adep]i ai cre[tinismului, inclusiv episcopi
[i teologi, c\rora le-a vorbit despre ceea ce el numea „eternul adev\r al Cre[ti-
nismului“. „Dorin]a mea“, a spus el adun\rii – pe care a numit-o „Adunarea
Sfin]ilor“ – „este s\ ob]inem chiar din surse str\ine o m\rturie a naturii divine
a lui Hristos. C\ci o asemenea m\rturie dovede[te clar c\ `n[i[i aceia care ~i iau
numele `n de[ert trebuie s\ admit\ c\ El e Dumnezeu [i Fiul lui Dumnezeu, dac\
dau cu adev\rat crezare cuvintelor acelora ale c\ror sentimente coincid cu cele
ale lor.“19 ~n sprijinul vorbelor sale, Constantin a invocat-o pe sibila din Eritreea.
Constantin le-a relatat celor prezen]i cum sibila, `n vremuri de mult apuse,
fusese dat\ „de nebunia p\rin]ilor ei“ `n slujba lui Apollo [i c\, „`n sanctuarul
de[artei sale supersti]ii“, ea r\spunsese `ntreb\rilor adep]ilor lui Apollo. „~ntr-o
`mprejurare totu[i“, a explicat el, sibila „a fost realmente cople[it\ de-o inspira]ie
de sus [i a declarat `n versuri profetice viitoarele inten]ii ale lui Dumnezeu, in-
dicând limpede na[terea lui Iisus prin literele ini]iale a o serie de versuri, care
formau urm\torul acrostih: IISUS HRISTOS, FIU AL LUI DUMNEZEU, MÂN-
TUITOR, CRUCE“. Apoi, Constantin a trecut la recitarea poemului sibilei.
~n mod magic, poemul (care, `n traducere `ncepe cu „Judecat\! Porii umezi
ai p\mântului vor `nsemna ziua“) con]ine, `ntr-adev\r, divinul acrostih. Pentru
a le `nchide gura posibililor sceptici, Constantin a recunoscut prompt cea mai
plauzibil\ dintre explica]ii: „Cineva de-o credin]\ cu noi [i nu chiar str\in artei
O gravur\ `n lemn a sibilei din Eritreea, `ntr-o edi]ie din

1473 a c\r]ii lui Boccaccio, De claris mulieribus.
poetice a fost cel care a compus versurile.“ Dar a respins o asemenea posibili-
tate: „~n cazul acesta totu[i adev\rul este evident, pentru c\ str\daniile con-
cet\]enilor no[tri au scos la iveal\ o cronologie exact\ a vremurilor, a[a c\ nu
putem s\ suspect\m c\ poemul ar fi fost scris dup\ na[terea [i condamnarea lui
Hristos.“ ~n plus, „Cicero avea cuno[tin]\ despre acest poem, pe care l-a tradus
`n graiul latin [i l-a `ncorporat `n propria oper\“. Din p\cate, pasajul `n care Ci-
cero o men]ioneaz\ pe sibil\ – din Cumae, [i nu din Eritreea – nu con]ine nicio
referire la aceste versuri sau la acrostih [i este, de fapt, o respingere a preziceri-
lor profetice.20 Atât de convenabil\ a fost `ns\ minunata revela]ie, `ncât, timp
de multe secole dup\ aceea, lumea cre[tin\ a acceptat sibila printre precursorii
ei. Sfântul Augustin o g\zduie[te printre cei binecuvânta]i `n Cetatea lui Dum-
nezeu.21 La sfâr[itul secolului al doisprezecelea, arhitec]ii catedralei din Laon
au sculptat, pe fa]ad\, sibila din Eritreea (decapitat\ `n timpul Revolu]iei Fran-
ceze) ]inându-[i tablele oraculare, croite dup\ forma celor ale lui Moise, iar la
picioarele ei au incrustat al doilea vers al poemului apocrif.22 Patru sute de ani
mai târziu, Michelangelo a pictat-o pe plafonul Capelei Sixtine, una dintre cele
patru sibile care sunt o completare a celor patru profe]i ai Vechiului Testament.
Sibila a fost oracolul p\gân, iar Constantin a f\cut-o s\ vorbeasc\ `n numele

lui Iisus Hristos. ~mp\ratul [i-a `ndreptat acum aten]ia spre poezia p\gân\ [i
a anun]at c\ [i „prin]ul poe]ilor latini“ a fost inspirat de un Mântuitor pe care
n-avea cum s\-l fi cunoscut. Virgiliu scrisese o eglog\ `n onoarea patronului
s\u, Gaius Asinius Pollio, fondator al primei biblioteci publice din Roma;
egloga anun]a sosirea unui nou veac de aur, n\scut sub chipul unui copila[:
„~ncepe, dulce b\iat, prin a-]i recunoa[te, cu-n surâs, mama,

Cea care, timp de zece luni lungi, povara ]i-a purtat.
P\rin]i muritori n-au zâmbit la na[terea-]i:
Nici bucurie nup]ial\ nu cuno[ti, nici s\rb\toare pe p\mânt.“23
~n mod tradi]ional, profe]iile erau considerate infailibile, a[a c\ era mai u[or
s\ schimbi circumstan]ele istorice decât s\ alterezi cuvintele unei przicerii.
Un secol mai devreme, Arda[ir, primul rege sasanid, rearanjase cronologia
istoric\ pentru a face `n a[a fel ca o profe]ie a lui Zoroastru s\ fie benefic\ im-
periului s\u. Zoroastru profe]ise c\ imperiul [i religia persan\ aveau s\ fie dis-
truse dup\ o mie de ani. El tr\ise cam cu dou\ sute cincizeci de ani `naintea
lui Alexandru cel Mare, care murise cu cinci sute patruzeci [i nou\ de ani `nain-
tea domniei lui Arda[ir. Ca s\ adauge dou\ secole dinastiei sale, Arda[ir a
proclamat c\ domnia sa a `nceput la doar dou\ sute [aizeci de ani dup\ Ale-
xandru. Constantin a preferat s\ nu modifice nici istoria [i nici cuvintele
profe]iilor; `n schimb, l-a tradus pe Virgiliu `n greac\ f\când uz de o libertate
poetic\ flexibil\, ca s\-[i `ndeplineasc\ scopurile politice.
~mp\ratul a citit cu voce tare auditoriului s\u pasaje din poemul tradus [i
tot ceea ce istorisea Cartea lui Dumnezeu se reg\sea acum acolo, `n anticele cu-
vinte ale lui Virgiliu: Fecioara, mult-a[teptatul rege Mesia, drept-alesul, Sfân-
tul Duh. ~n mod discret, Constantin a preferat s\ treac\ peste pasajele `n care
Virgiliu ì men]ioneaz\ pe zeii p\gâni Apollo, Pan [i Saturn. Personaje vechi
care nu aveau cum s\ fie omise au devenit metafore ale venirii lui Hristos.
„Alt\ Elen\ alte r\zboaie va crea / {i marele Ahile soarta troienilor gr\be[te“,
scrisese Virgiliu. Acesta, a spus Constantin, a fost Hristos „pornind r\zboi
`mpotriva Troiei, `n]elegând prin Troia `ns\[i lumea“. ~n alte cazuri, a gr\it `m-
p\ratul c\tre auditoriu, referin]ele p\gâne sunt stratageme prin care Virgiliu a
`n[elat vigilen]a autorit\]ilor romane. „Presupun“, a spus el ([i ni-l putem im-
agina coborând vocea dup\ declamarea sonor\ a versurilor), „c\ s-a re]inut
pentru c\ a sim]it pericolul care `l amenin]a pe acela care aducea atingere cre-
dibilit\]ii practic\rii vechii religii. Precaut, a[adar, [i punându-se la ad\post pe
cât posibil, el prezint\ adev\rul celor care au `nzestrarea s\-l `n]eleag\.“
„Celor care au `nzestrarea s\-l `n]eleag\“: textul devine un mesaj cifrat, care
poate fi citit doar de câ]iva ale[i care au `nzestrarea „necesar\“. Nu era deschis
mai multor interpret\ri; pentru Constantin, o singur\ lectur\ era cea adev\rat\
[i doar el [i ceilal]i cre[tini de]ineau cheia. Edictul de la Milano oferise libertate
de credin]\ tuturor cet\]enilor romani; Conciliul de la Niceea o limiteaz\, acor-
dând-o numai acelora de credin]a lui Constantin. Dup\ doar doisprezece ani,
unor oameni c\rora, la Milano, li se garantase dreptul public de a citi cum le
pl\cea [i ce le pl\cea li se spunea, sub amenin]area pedepsei legiferate, `n Anti-
ohia [i din nou `n Niceea, c\ doar o singur\ lectur\ era adev\rat\. ~n imperiul
unanimit\]ii, potrivit lui Constantin era necesar s\ se stipuleze o singur\ inter-
pretare a textului religios; mai original\ [i mai greu de `n]eles este no]iunea unei
unice interpret\ri ortodoxe a unui text lumesc, cum sunt poemele lui Virgiliu.
Fiecare cititor asociaz\ anumitor c\r]i o anumit\ interpretare, de[i ea nu

este atât de exagerat\ sau atât de `nc\rcat\ de consecin]e precum aceea propus\
de Constantin. S\ vezi `n Vr\jitorul din Oz o parabol\ a exilului, a[a cum o face
Salman Rushdie,24 e ceva foarte deosebit de a citi `n Virgiliu o prevestire a ve-
nirii lui Hristos. {i totu[i, aproximativ aceea[i viclenie sau aceea[i `ncredere
`[i g\se[te locul `n ambele lecturi, ceva ce le permite cititorilor, dac\ nu s\ fie
conving\tori, cel pu]in s\ se arate convin[i. De la vârsta de treisprezece sau pai-
sprezece ani, `n mine a crescut un dor literar pentru Londra [i am citit poves-
tirile cu Sherlock Holmes cu certitudinea absolut\ c\ `nc\perea plin\ de fum
din Baker Street, cu punga turceasc\ pentru tutun [i masa p\tat\ de chimicale
puturoase, era imaginea fidel\ a locuin]ei pe care aveam s-o am `ntr-o zi, când
aveam s\ fiu [i eu `n Arcadia. Toate acele dezgust\toare fiin]e pe care le `ntâlne[te
Alice de cealalt\ parte a oglinzii, ar]\goase, ciorov\indu-se constant [i ne`ndu-
plecat, au prefigurat atâ]ia din adul]ii vie]ii mele de adolescent. {i când Robin-
son Crusoe a `nceput s\-[i ridice coliba, „un cort sub buza unei stânci, `nconjurat
cu o `ngr\ditur\ zdrav\n\ din pari [i frânghii“, am [tiut c\ o descria pe aceea pe
care eu `nsumi aveam s-o construiesc `ntr-o var\, pe plaja din Punta del Este.
Romanciera Anita Desai, care, copil\ fiind `n India, era cunoscut\ `n familie
drept Lese Ratte sau „[obolanul cititor“, un [oarece de bibliotec\, `[i aminte[te
cum, atunci când a descoperit La r\scruce de vânturi la vârsta de nou\ ani, pro-
pria lume, aceea a „unui bungalow din Vechiul Delhi, verandele acestuia, pere]ii
tapeta]i [i ventilatoarele din plafon, gr\dinile de arbori de papaia [i guava plini
de papagali mici cu coada lung\ ]ipând strident, colbul care se a[ternea peste
pagina unei c\r]i `nainte de a trece la urm\toarea, toate au p\lit. Ce a devenit
real, orbitor de real, prin puterea [i magia penei lui Emily Brontë, au fost
mla[tinile din Yorkshire, câmpul b\tut de furtuni, suferin]ele chinui]ilor care
s\l\[luiau acolo [i care h\l\duiau prin ploaie [i zloat\, ]ipând din str\fundul ini-
milor frânte [i auzind r\spunsuri doar de la fantome“.25 Cuvintele pe care
Emily Brontë le-a a[ternut pe hârtie pentru a descrie o tân\r\ din Anglia, `n
1847, au folosit pentru a lumina mintea unei tinere din India, `n 1946.
Folosirea unor pasaje alese la `ntâmplare din c\r]i pentru a prezice viito-
rul este o activitate care are o lung\ tradi]ie `n Apus [i, cu mult `nainte de Con-
stantin, Virgiliu a fost sursa preferat\ a divina]iei p\gâne `n imperiu; copii ale
poemelor sale erau p\strate pentru a fi consultate `n câteva din templele
`nchinate zei]ei Fortuna.26 Prima referire27 la un asemenea obicei, cunoscut
ca sortes Vergilianae, apare `n scrierea lui Aelius Spartianus despre via]a lui
Hadrian: conform acesteia, tân\rul Hadrian, dorind s\ [tie ce credea `mp\ratul
Traian despre el, a consultat Eneida lui Virgiliu la `ntâmplare [i a g\sit ver-
surile `n care Enea `l vede pe „`mp\ratul romanilor, ale c\rui legi vor fonda
Roma din nou“. Hadrian a fost satisf\cut; `ntr-adev\r, a venit momentul `n
care Traian l-a adoptat ca fiu [i el devine astfel noul `mp\rat al Romei.28
~ncurajând o nou\ versiune a sortes Vergilianae, Constantin a urmat ten-
din]a vremii sale. Pe la sfâr[itul secolului al patrulea, prestigiul acordat oraco-
lelor [i profe]iilor orale se transferase asupra cuvântului scris, al lui Virgiliu, dar
[i asupra Bibliei, [i se dezvoltase o form\ de divina]ie cunoscut\ drept „clero-
man]ia evangheliilor“.29 Patru sute de ani mai târziu, arta divina]iei, care, pe vre-
mea profe]ilor, fusese proscris\ ca „o urâciune `naintea Domnului“30, devenise
atât de popular\, `ncât, `n 829, Conciliul de la Paris a condamnat-o oficial. F\r\
efect `ns\ – scriindu-[i `n latin\ amintirile ce aveau s\ fie publicate `n 1434 `ntr-o
traducere `n francez\, c\rturarul Gaspar Peucer m\rturise[te cum, copil fiind,
`[i f\cuse „o carte cu pagini goale [i `n ea scrisesem principalele versuri divinatorii

ale lui Virgiliu, cu care f\ceam presupuneri – `n joac\ sau ca simpl\ distrac-
]ie – `n privin]a a ceea ce-mi trecea prin cap, cum ar fi via]a [i moartea prin]ilor,
aventurile mele [i altor asemenea lucruri, ca s\-mi `ntip\resc mai bine [i mai
viu acele versuri `n minte“.31 Peucer insist\ c\ rostul jocului era unul mnemo-
nic [i nu unul divinatoriu, dar contextul ne determin\ s\ nu-i prea d\m crezare.
~n secolul al [aisprezecelea, jocul divinatoriu era `nc\ atât de bine intrat `n
tradi]ie c\ Rabelais l-a putut parodia `n sfatul pe care Pantagruel i-l d\ lui Par-
nuge `n privin]a c\s\toriei. Parnuge, spune Pantagruel, trebuie s\ apeleze la
sortes Vergilianae. Metoda corect\, explic\ el, este aceasta: se alege o pagin\ des-
chizând cartea la `ntâmplare, apoi se arunc\ trei zaruri, iar suma acestora
indic\ un rând pe pagin\.32 Când metoda e pus\ `n practic\, Pantagruel [i Par-
nuge vin cu interpret\ri opuse, dar la fel de posibile.
Bomarzo, vastul roman despre Rena[terea italian\ scris de argentinianul Ma-
nuel Mujica Láinez, se refer\ [i la cât de `ncet\]enit\ era, `n societatea secolului
al [aptesprezecelea, divina]ia prin versurile lui Virgiliu: „~mi voi `ncredin]a
soarta deciziei altor zei, mai puternici decât Orsini, prin sortes Vergilianae. La
Bomarzo obi[nuiam s\ practic\m aceast\ form\ popular\ de divina]ie, care
`ncredin]a rezolvarea unor probleme dificile sau m\runte oracolului fortuit al
unei c\r]i. Nu curgea sângele magicienilor prin venele lui Virgiliu? Nu-l consi-
deram oare, mul]umit\ farmecului lui Dante, a fi un vr\jitor, un prevestitor? Eu
a[ da ascultare hot\rârilor Eneidei.“33
Probabil cel mai faimos exemplu de sortes este acela al regelui Carol I al
Angliei, care a vizitat o bibliotec\ din Oxford `n timpul r\zboiului civil, la
sfâr[itul anului 1642 sau la `nceputul anului 1643. Ca s\-l amuze, Lordul Fal-
kland a sugerat ca regele s\ „fac\ o `ncercare a sor]ii sale prin sortes Vergilianae,
despre care to]i [tiu c-a fost un mod obi[nuit de prezicere `n acele vremuri tre-
cute“. Suveranul a deschis cartea la un pasaj din Cartea a V-a a Eneidei [i a citit:
„S\ fie târât `n r\zboi de triburi cutez\toare [i exilat din propria ]ar\.“34 Mar]i,
30 ianuarie 1649, condamnat ca tr\d\tor de propriul s\u popor, Carol I a fost
decapitat la Whitehall.
Cam [aptezeci de ani mai târziu, Robinson Crusoe apela la aceea[i metod\
pe inospitaliera lui insul\: „~ntr-o diminea]\“, scria el, „fiind foarte trist, am
deschis Biblia la urm\toarele cuvinte: «Nu te voi p\r\si niciodat\ [i niciodat\
nu te voi uita»; imediat mi-am dat seama c\ ele mi se adresau, de ce altceva s-ar
fi orânduit ele astfel, chiar `n momentul `n care `mi deplângeam condi]ia, ca
unul uitat de Dumnezeu [i de om?“35 {i la peste o sut\ cincizeci de de ani dup\
aceea, Bathsheba `nc\ se mai apleac\ aupra Bibliei, ca s\ decid\ dac\ s\ se
c\s\toreasc\ sau nu cu domnul Boldwood, `n Departe de lumea dezl\n]uit\.36
Robert Louis Stevenson a notat, cu perspicacitate, c\ `n privin]a darurilor
oraculare ale unui scriitor ca Virgiliu ai mai pu]in de-a face cu `nzestr\ri su-
pranaturale, cât mai ales cu calit\]ile mimetice ale poeziei, care permit unui vers
s\ se adreseze, subiectiv [i cu putere, cititorului de peste epoci. ~n Refluxul,
unul dintre personajele lui Stevenson, pierdut pe-o insul\ `ndep\rtat\, caut\ s\-[i
afle soarta `ntr-un exemplar ferfeni]it din Virgiliu, iar poetul, r\spunzând din
pagini „cu voce nu prea ferm\ [i nici `ncurajatoare“, ì stârne[te naufragiatului
viziuni despre ]inutul lui natal. „C\ci este destinul acelor gravi [i re]inu]i scrii-
tori clasici“, scrie Stevenson, „cu care am f\cut for]at [i adesea `n mod dureros
cuno[tin]\ la [coal\, s\ ne intre `n sânge [i s\ ne s\l\[luiasc\ `n memorie; a[a c\
o fraz\ din Virgiliu nu vorbe[te neap\rat despre Mantua sau August, ci despre
locuri din Anglia [i propria tinere]e irevocabil\ a elevului.“37
Constantin a fost primul care a g\sit sensuri profetice cre[tine `n Virgi-
liu [i, prin lectura f\cut\, poetul a devenit cel mai prestigios dintre scriitorii
oraculari. De la poet imperial la vizionar cre[tin, Virgiliu [i-a asumat un rol
important `n mitologia cre[tin\, ceea ce i-a dat posibilitatea, la zece secole dup\
elogiul lui Constantin, s\-l c\l\uzeasc\ pe Dante prin infern [i purgatoriu. Pres-
tigiul lui s-a extins chiar [i `n sens invers `n timp; o istorisire p\strat\ `n ver-
suri `n liturghia medieval\ latin\ spune c\ Sfântul Pavel `nsu[i a c\l\torit la
Neapole ca s\ plâng\ la mormântul poetului antic.
Ceea ce a descoperit Constantin `n acea `ndep\rtat\ Vinere Mare, o dez-
v\luire ce r\mâne valabil\ pentru toate timpurile, a fost c\ `n]elesul unui text
e amplificat de capacit\]ile [i dorin]ele cititorului. Având `n fa]\ un text, citi-
torul poate transforma cuvintele `n mesaje care-i descifreaz\, lui sau ei, o `ntre-
bare f\r\ leg\tur\ din punct de vedere istoric cu textul `nsu[i sau cu autorul
acestuia. Transmigra]ia `n]elesului poate `mbog\]i sau s\r\ci textul `n sine; in-
variabil, impregnându-l cu particularit\]ile celui care `l cite[te. Prin interme-
diul ignoran]ei, credin]ei, inteligen]ei, prin viclenie [i iste]ime, prin vizionarism,
cititorul rescrie textul folosindu-se de cuvintele originalului, dar dându-i un
alt `n]eles, recreându-l, cum se spune, prin chiar actul aducerii lui la via]\.
„Azilul din Beaune“, de André Kertész.
CITIT ORUL SIM BOLIC
~n 1929, `n azilul de la Beaune, `n Fran]a, fotograful maghiar André Ker-

tész, care `nv\]ase meseria `n timpul serviciului militar `n armata austro-un-
gar\, a fotografiat o femeie b\trân\ ridicat\ `n capul oaselor `n pat, citind.1
E o compozi]ie perfect `ncadrat\. ~n centru se afl\ femeia m\run]ic\, `nf\[urat\
`ntr-un [al negru [i purtând o scufie de noapte neagr\ care, `n mod nea[tep-
tat, las\ s\ i se vad\ p\rul adunat la ceaf\; st\ sprijinit\ pe perne albe [i o cu-
vertur\ alb\ ì acoper\ picioarele. ~n jurul [i `n spatele ei, draperii albe, strânse,
atârn\ printre coloanele de lemn negru `n stil gotic ale patului. Examinând
`n continuare imaginea, descoperim, pe rama superioar\ a patului, o pl\cu]\
cu num\rul 19, un cordon cu noduri atârnând din plafonul acestuia (pentru
a chema asistenta? pentru a trage draperia din fa]\?) [i o m\su]\ de noapte pe
care se afl\ o cutie, o can\ [i o cea[c\. Pe podea, sub mas\, se g\se[te un vas
din tabl\. Am v\zut totul? Nu. Femeia cite[te, ]inând cartea deschis\ la o
distan]\ rezonabil\ de ochii ei, evident `nc\ buni. Dar ce anume cite[te? Pen-
tru c\ e o femeie b\trân\, pentru c\ se afl\ `n pat, pentru c\ patul este `ntr-o
cas\ de b\trâni din Beaune, `n inima Burgundiei catolice, credem c\ putem
ghici ce fel de carte lectureaz\: un volum religios, o culegere de predici? Dac\
ar fi a[a – o examinare atent\, cu o lup\, nu ne spune nimic – imaginea ar fi
oarecum coerent\, complet\, cartea definindu-[i cititorul [i identificând patul
drept un loc spiritual [i lini[tit.
Dar dac\ am descoperi c\, de fapt, cartea este altceva? Dac\, de exemplu, ea
ar citi Racine, Corneille – un cititor sofisticat, cultivat – sau, [i mai surprinz\tor,
Voltaire? Sau dac\ s-ar dovedi a fi cartea Les Enfants terribles a lui Cocteau,
acel roman scandalos al vie]ii burgheze publicat `n acela[i an `n care Kertész
a f\cut fotografia? Brusc, b\trâna banal\ nu mai este banal\; ea devine, prin
m\runtul fapt c\ ]ine `n mâini o anumit\ carte [i nu alta, cineva care pune
`ntreb\ri, o minte `n care `nc\ arde curiozitatea, o rebel\.
A[ezat\ paralel cu mine, pe rândul opus, `n metroul din Toronto, o fe-
meie cite[te o edi]ie Penguin a Labirinturilor lui Borges. Vreau s\-i atrag
aten]ia, s\-i fac semn cu mâna [i s\-i semnalez c\ [i eu, la rândul meu, apar]in
aceleia[i secte. Ea, a c\rei fa]\ am uitat-o, ale c\rei ve[minte abia dac\ le-am b\gat
`n seam\, tân\r\ sau b\trân\, `mi este mai apropiat\ prin simplul fapt c\ ]ine
`n mân\ acea carte, decât mul]i al]ii cu care m\ v\d `n fiecare zi. O var\ a mea
din Buenos Aires era profund convins\, `n ce prive[te c\r]ile, c\ ele pot
func]iona ca o insign\, un semn de `nrudire, [i `ntotdeauna alegea cartea pe
care o lua cu ea `n c\l\torii cu aceea[i grij\ cu care `[i alegea po[eta. Nu c\l\torea
cu Romain Rolland, considerând c\ o f\cea s\ par\ preten]ioas\, `n timp ce
Agatha Christie o f\cea s\ par\ prea de rând. Camus era potrivit pentru vo-
iajuri scurte, Cronin pentru cele lungi; o poveste cu detectivi de Vera Caspary
sau Ellery Queen era acceptabil\ pentru un weekend la ]ar\; un roman de
Graham Greene se potrivea pentru a c\l\tori cu vaporul sau cu avionul.
Asocierea `ntre c\r]i [i cititorii lor nu seam\n\ cu nicio alta dintre obiecte
[i cei ce le folosesc. Instrumente, mobil\, haine – toate au o func]ie simbo-
lic\, dar c\r]ile le dau cititorilor lor un simbolism cu mult mai complex decât
cel al unei simple ustensile. Simpla posesiune a acestora implic\ un anumit
statut social [i o anume bog\]ie intelectual\; `n Rusia secolului al optspreze-
celea, `n timpul domniei Ecaterinei cea Mare, un anume domn Klostermann
a f\cut avere vânzând lungi [iruri de cotoare ce nu ascundeau altceva decât
banal\ hârtie, dar care permiteau curtenilor s\ creeze iluzia unei biblioteci,
iar prin asta s\ atrag\ favorurile savantei lor `mp\r\tese.2 ~n zilele noastre, de-
coratorii de interioare garnisesc pere]ii cu metri `ntregi de c\r]i, pentru a da
`nc\perilor o atmosfer\ „sofisticat\“, sau ofer\ tapet care creeaz\ iluzia unei
biblioteci,3 iar produc\torii de talk-show-uri de televiziune cred c\ un fundal
de rafturi cu c\r]i adaug\ o not\ de inteligen]\ unui decor. ~n aceste cazuri, ideea
general\ de c\r]i ajunge s\ indice activit\]i elevate, a[a cum un mobilier tapi-
]at `n catifea ro[ie a ajuns s\ sugereze pl\ceri senzuale. Atât de important
Buna Vestire, de Simone Martini, `n Galeria degli Uffizi, Floren]a.
este simbolul c\r]ii, `ncât prezen]a sau absen]a sa poate, `n ochii privitoru-
lui, s\ `nzestreze sau s\ lipseasc\ un personaj de putere intelectual\.
~n anul 1333, pictorul Simone Martini a terminat lucrarea Buna Vestire pen-
tru panoul central al unui altar pictat pentru Domul din Siena – primul altar
occidental dedicat acestui subiect.4 Scena este cuprins\ sub trei arce gotice: `n
centru, un arc `nalt, ce ad\poste[te un grup de `ngeri de un auriu-`nchis,
aduna]i `n jurul porumbelului ce `ntruchipeaz\ Sfântul Duh, [i câte un arc
mai mic de fiecare parte. Sub arcul din stânga privitorului, un `nger `ngenun-
cheat, `n ve[minte brodate, ]ine o ramur\ de m\slin `n mâna stâng\; acesta
ridic\ degetul ar\t\tor al mâinii drepte, cerând astfel lini[te printr-un gest
retoric des `ntâlnit `n arta statuar\ a Greciei [i Romei antice. Sub arcul din
dreapta, pe un tron aurit incrustat cu filde[, st\ Fecioara, `nf\[urat\ `ntr-o man-
tie purpurie, tivit\ cu aur. Lâng\ ea, `n mijlocul panoului, este o vaz\ cu crini.
Imaculata floare alb\, cu bobocii ei asexua]i [i lipsi]i de stamine, serve[te ca
emblem\ perfect\ a Mariei, a c\rei puritate Sfântul Bernard a comparat-o cu
„inviolabila castitate a crinului“.5 Crinul, fleur-de-lis, era [i simbolul ora[ului
Floren]a [i, spre sfâr[itul Evului Mediu, a `nlocuit toiagul vestitorului, pur-
tat de `nger `n Bunele Vestiri florentine.6 Pictorii sienezi, du[mani de moarte
ai florentinilor, n-au putut `ndep\rta `n totalitate tradi]ionala fleur-de-lis din
reprezent\rile Fecioarei, dar ei n-aveau s\ onoreze Floren]a permi]ându-i
`ngerului s\ poarte floarea-simbol a ora[ului. Prin urmare, `ngerul lui Martini
poart\ o ramur\ de m\slin, simbolul botanic al Sienei.7
Pentru cineva care se uita la pictur\ pe vremea lui Martini, fiecare obiect
[i fiecare culoare aveau o anumit\ semnifica]ie. De[i albastrul avea s\ devin\,
mai târziu, culoarea Fecioarei (culoarea iubirii cere[ti, culoarea adev\rului
v\zut dup\ ce norii se `mpr\[tie),8 pe vremea lui Martini, purpuriul, culoa-
rea autorit\]ii, [i pe lâng\ asta, a durerii [i peniten]ei, atr\gea aten]ia asupra
necazurilor ce aveau s\ se abat\ asupra Fecioarei. ~ntr-o descriere popular\ a
vie]ii ei de la `nceputuri, `n apocriful Protoevangelion al lui Ioan din secolul
al doilea9 (remarcabil bestseller pe durata Evului Mediu, cu care publicul lui
Martini era familiarizat), se spune c\ sfatul preo]ilor a cerut un nou voal pen-
tru templu. {apte fecioare ne`ntinate din tribul lui David au fost alese [i s-a
tras la sor]i ca s\ fie aleas\ cea care avea s\ toarc\ lâna pentru fiecare dintre
cele [apte culori necesare; purpuriul i-a revenit Mariei. ~nainte de-a `ncepe s\
toarc\, ea s-a dus la fântân\ s\ scoat\ ap\ [i acolo a auzit o voce care i-a spus:
„Salut ]ie care e[ti plin\ de gra]ie, Dumnezeu e cu tine; tu e[ti binecuvântat\
`ntre femei.“ Maria s-a uitat `n dreapta [i `n stânga (protoevanghelistul noteaz\
ca un romancier), n-a v\zut pe nimeni [i, tremurând toat\, a intrat `n cas\ [i
s-a a[ezat s\ lucreze la lâna ei purpurie. „{i iat\, `ngerul lui Dumnezeu ap\ru
lâng\ ea [i spuse: Nu-]i fie team\, Maria, pentru c\ de partea ta este bun\voin]a
lui Dumnezeu.“10 Astfel, `naintea lui Martini, `ngerul vestitor, ]es\tura pur-
purie [i crinul – reprezentând, pe rând, acceptarea cuvântului lui Dumnezeu,
a suferin]ei [i a preacur\]eniei fecioarei – eviden]iau calit\]ile pentru care Bi-
serica Cre[tin\ dorea ca Maria s\ fie onorat\.11 Apoi, `n 1333, Martini i-a pus
`n mâini o carte.
Conform tradi]iei, `n iconografia cre[tin\ cartea sau sulul apar]inea zeit\]ii
masculine, fie lui Dumnezeu Tat\l, fie victoriosului Hristos, noul Adam, `n
care cuvântul lui Dumnezeu se `ntrupase.12 Cartea era depozitarul legii lui
Dumnezeu; când guvernatorul Africii romane a `ntrebat un grup de prizo-
nieri cre[tini ce au adus cu ei ca s\ se apere la tribunal, ace[tia au r\spuns:
„Texte al lui Pavel, un om drept.“13 Cartea confer\ [i autoritate moral\ [i, `nc\
de la primele reprezent\ri, Hristos a fost adesea `nf\]i[at exercitând func]ia
rabinic\ de `nv\]\tor, interpret, c\rturar, cititor. Femeii ì apar]inea Pruncul,
confirmând rolul ei de mam\.
Nu toat\ lumea a fost de acord. Cu dou\ secole `nainte de Martini, Pierre
Abélard, canonicul de la Notre-Dame din Paris ce fusese castrat ca pedeaps\
pentru seducerea elevei sale Héloïse, a `nceput o coresponden]\ cu vechea sa
iubit\, acum stare]\ la Paraclete, coresponden]\ care avea s\ devin\ faimoas\.
~n aceste scrisori, Abélard, care fusese condamnat de conciliile din Sens [i
Soissons [i c\ruia i se interzisese, de c\tre papa Inocen]iu al II-lea, atât s\ pre-
dea, cât [i s\ scrie, a sugerat c\, de fapt, femeile sunt mai aproape de Dum-
nezeu decât orice b\rbat. Obsesiei masculine pentru r\zboi, violen]\, onoare
[i putere, Abélard ì contrapune rafinamentul sufletesc [i inteligen]a femeii,
„capabil\ de-a conversa cu Dumnezeu Sfântul Duh `n regatul interior al sufle-
tului, `n termeni de intim\ prietenie“.14 O contemporan\ a lui Abélard, stare]a
Hildegard din Bingen, una dintre cele mai mari figuri intelectuale ale seco-
lului ei, sus]inea c\ sl\biciunea Bisericii a fost una masculin\ [i c\ trebuia ca
femeile s\ fac\ uz de puterea sexului lor `n aceste tempus muliebre sau aceast\
Epoc\ a Femeii.15
Dar puternica ostilitate `mpotriva femeii nu avea cum s\ fie `nvins\ u[or.
Repro[ul pe care Dumnezeu i-l face Evei `n Geneza 3:16 a fost folosit `n re-
petate rânduri pentru a predica virtu]ile umilin]ei [i blânde]ii feminine:
„Dorin]a ta s\ fie pentru so]ul t\u [i acesta va fi domnul t\u.“ „Femeia a fost
f\cut\ pentru a fi reazemul b\rbatului“, a parafrazat Sfântul Toma d’Aquino.16
~n vremea lui Martini, Sfântul Bernardino din Siena, probabil cel mai popu-
lar predicator al vremurilor sale, a v\zut-o pe Maria lui Martini nu dialo-
gând cu Dumnezeu Sfântul Duh, ci ca un exemplu de femeie supus\,
`ndatoritoare. „Mie mi se pare“, a scris el, comentând pictura, „de departe cea
mai frumoas\, cea mai reveren]ioas\, cea mai modest\ atitudine pe care a]i
v\zut-o `ntr-o Bun\ Vestire. Ea nu se uit\ ]int\ la `nger, ci st\ a[ezat\ `n ati-
tudinea aceea aproape tem\toare. {tia bine c\ era un `nger, a[a c\ de ce-ar fi
fost tulburat\? Ce-ar fi f\cut dac\ ar fi fost b\rbat? Lua]i-o ca un exemplu, fe-
telor, a ceea ce trebuie s\ face]i. Nu vorbi]i niciodat\ cu un b\rbat decât dac\
tat\l vostru sau mama voastr\ este prezent\“.17
~ntr-un asemenea context, a o asocia pe Maria cu puterea intelectual\ era
un act curajos. ~n introducerea la o carte de [coal\ scris\ pentru `nv\]\ceii lui
din Paris, Abélard l\mure[te valoarea curiozit\]ii intelectuale: „~ndoindu-ne,
ajungem s\ ne `ntreb\m, [i `ntrebându-ne `nv\]\m adev\rul.“18 Puterea inte-
lectual\ vine din curiozitate, dar pentru detractorii lui Abélard – Sfântul Ber-
nardino era ecoul vocilor misogine ale acestora – curiozitatea, `n special la
femei, era un p\cat, cel care a `mpins-o pe Eva s\ guste din fructul interzis al
cunoa[terii. Inocen]a virginal\ a femeilor trebuia p\strat\ cu orice pre].19
~n opinia Sfântului Bernardino, educa]ia era primejdiosul rezultat al cu-

riozit\]ii [i cauza cre[terii acesteia. A[a cum am v\zut, majoritatea femeilor
`n decursul secolului al paisprezecelea – de fapt, `n decursul celei mai mari p\r]i
din Evul Mediu – erau educate numai atât cât s\ poat\ face menajul unui
b\rbat. Depinzând de pozi]ia lor `n societate, educa]ia intelectual\ a tinere-
lor fete cunoscute de Martini era restrâns\ sau inexistent\. Dac\ ele crescu-
ser\ `ntr-o familie de aristocra]i, erau educate ca doamne de onoare sau erau
`nv\]ate s\ administreze o proprietate, lucruri pentru care aveau nevoie doar
de o instruc]ie sumar\, constând `n scris [i citit, de[i multe deveneau destul de

cultivate. Dac\ apar]ineau clasei negustore[ti, urmau s\-[i dezvolte unele ap-
titudini pentru afaceri, pentru care erau de baz\ un pic de citit, de scris [i ma-
tematici. Negustorii [i artizanii `[i instruiau uneori `n meseria lor fiicele, de
la care se a[teptau apoi s\ devin\ ajutoare f\r\ plat\. Copiii de ]\rani, atât
b\ie]i, cât [i fete, nu primeau de obicei niciun fel de educa]ie.20 ~n cadrul or-
dinelor religioase, femeile `[i urmau câteodat\ n\zuin]ele intelectuale, dar o
f\ceau sub permanenta cenzur\ exercitat\ de superiorii lor religio[i de sex
masculin. Cum [colile [i universit\]ile erau, `n cea mai mare parte, `nchise
pentru femei, `nflorirea artistic\ [i c\rtur\reasc\ de la sfâr[itul veacului al doi-
sprezecelea [i pân\ `n secolul al paisprezecelea s-a centrat `n jurul b\rba]ilor.21
Femeile a c\ror remarcabil\ oper\ a ie[it la iveal\ `n acea perioad\ – de felul
lui Hildegard din Bingen, Julian de Norwich, Christine de Pisan [i Marie de
France – au reu[it `n pofida aparentei imposibilit\]i a izbânzii.
~n acest context, Maria lui Martini cere o a doua examinare, mai pu]in
gr\bit\. Ea st\ `ntr-o pozi]ie incomod\, ]inând cu mâna dreapt\ pelerina, pe
care o strânge sub b\rbie, cu trupul `ntors din fa]a straniei prezen]e, cu ochii
fixa]i nu spre angelica privire, ci (contrar descrierii p\rtinitoare a Sfântului
Bernardino) la buzele `ngerului. Cuvintele pe care `ngerul le pronun]\ curg
de pe buzele sale spre ochii Mariei, scrise cu litere mari de aur; Maria nu
Detaliu din Buna Vestire de Giotto `n Arena din Padua.

doar aude, ci [i vede Buna Vestire. ~n mâna stâng\ ]ine deschis\ cu degetul
cartea pe care o citea. E un volum de dimensiuni normale, probabil un in oc-
tavo, legat `n ro[u.
Dar ce carte e?
Cu dou\zeci de ani `nainte ca pictura lui Martini s\ fi fost terminat\,
`ntr-una din frescele Capelei Arena din Padua, Giotto d\duse Mariei din a sa
Bun\ Vestire o Carte a Orelor mic\ [i albastr\. Din secolul al treisprezece-
lea, Cartea Orelor (des\vâr[it\, se pare, `n veacul al optulea de c\tre Benedict
de Anania, ca anex\ a slujbei canonice) a fost cea mai obi[nuit\ carte perso-
nal\ de rug\ciuni a celor boga]i, iar popularitatea ei s-a men]inut pân\ târziu
`n secolele al cincisprezecelea [i al [aisprezecelea – a[a cum se vede `n multe
reprezent\ri ale Bunei Vestiri, `n care Fecioara e `nf\]i[at\ citind Cartea Ore-
lor, cum ar fi f\cut mare parte din doamnele de sorginte regal\ sau nobil\.
~n multe dintre casele mai bogate, Cartea Orelor era singura carte, iar ma-
mele [i doicile o foloseau pentru a-[i `nv\]a copiii s\ citeasc\.22
E posibil ca Maria lui Martini s\ citeasc\, pur [i simplu, o Carte a Orelor.
Dar s-ar putea [i s\ fie o alt\ carte. Conform tradi]iei care vedea `n Noul Tes-
tament `mplinirea profe]iilor f\cute `n cel Vechi – o credin]\ r\spândit\ `n
vremea lui Martini – Maria [i-ar fi dat seama, dup\ Buna Vestire, c\ `ntâm-
pl\rile din via]a ei [i a Fiului ei fuseser\ prevestite `n Isaia [i `n a[a-zisele C\r]i
ale ~n]elepciunii din Biblie: Pilde, Cartea lui Iov [i Ecleziastul, precum [i cele
dou\ c\r]i ale Apocrifelor: ~n]elepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah [i ~n]elepciunea
lui Solomon.23 ~ntr-una din acele paralele literare care `ncântau auditoriul me-
dieval, Maria lui Martini ar fi putut citi, chiar `nainte de sosirea `ngerului, chiar
capitolul din Isaia care ì anun]\ soarta: „Iat\, Fecioara va lua `n pântece [i va
na[te fiu [i vor chema numele lui Emanuel.“24
Dar e [i mai relevant s\ presupunem c\ Maria lui Martini cite[te C\r-
]ile ~n]elepciunii.25
~n capitolul al nou\lea al Pildelor, ~n]elepciunea este prezentat\ ca o fe-
meie care „[i-a zidit cas\ rezemat\ pe [apte stâlpi[…]. Ea a trimis slujnicele
sale s\ strige pe vârfurile dealurilor cet\]ii: «Cine este ne`n]elept s\ intre la
mine!» {i celor lipsi]i de bun\-chibzuial\ le zice: «Veni]i [i mânca]i din pâi-
nea mea [i be]i din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii!»“26 {i `n alte
dou\ sec]iuni ale Pildelor, Doamna ~n]elepciune e descris\ ca tr\gându-se din
Fecioara `nf\]i[at\ cu `nsemnele ~n]elepciunii `n-

tr-un manuscris miniat din L’Orologe de Sapience de
Henri Suso.
Dumnezeu. Prin ea, El a „`ntemeiat p\mântul“ (3:19) la `nceputul tuturor lu-

crurilor: „Eu am fost din veac `ntemeiat\ de la `nceput, `nainte de a se fi f\cut
p\mântul“ (8:23). Secole mai târziu, rabinul din Lublin a explicat c\ ~n]elep-
ciunii i se spunea „Mam\“ pentru c\ „atunci când un om se spovede[te [i se
c\ie[te, când inima lui prime[te ~n]elegerea [i este schimbat de aceasta, el de-
vine asemenea unui prunc nou-n\scut [i `ntoarcerea lui la Dumnezeu este ca
`ntoarcerea la mama lui“.27
Doamna ~n]elepciune este protagonista uneia dintre cele mai populare
c\r]i din secolul al cincisprezecelea, L’Orloge de Sapience (Clepsidra ~n]elep-
ciunii), scris\ `n (sau tradus\ `n) francez\ `n 1389 de un preot franciscan din
Lorraine, Henri Suso.28 Cândva `ntre 1455 [i 1460, un artist cunoscut nou\
drept Maestrul lui Jean Rolin, a f\cut pentru volumul amintit o serie de mi-
niaturi superbe. Una dintre ele `nf\]i[eaz\ ~n]elepciunea a[ezat\ pe tron,
`nconjurat\ de o ghirland\ de `ngeri purpurii, ]inând `n mâna stâng\ globul
p\mântesc [i `n cea dreapt\ o carte deschis\. Deasupra ei, de-o parte [i de alta,
`ngeri mai mari `ngenuncheaz\ pe cerul `nstelat; dedesubtul ei, `n partea
dreapt\, cinci c\lug\ri comenteaz\ cu dou\ tomuri docte `n fa]\; `n stânga lor,
un donator `ncoronat, cu o carte deschis\ pe un pupitru drapat, i se roag\.
Pozi]ia ei este identic\ aceleia a lui Dumnezeu Tat\l, care st\ tocmai pe un
astfel de tron de aur `n nenum\rate alte manuscrise miniate, de obicei ca un
pandant pentru Crucificare, ]inând o sfer\ `n mâna stâng\ [i o carte `n dreapta,
`ncercuit de `ngeri la fel de `nfl\c\ra]i.
Carl Jung, asociind-o pe Maria conceptului cre[tin r\s\ritean al Sofiei sau

~n]elepciunii, a sugerat c\ Sofia-Maria „se arat\ singur\ b\rba]ilor ca un aju-
tor prietenesc [i un sprijin `mpotriva lui Yahweh, [i le arat\ partea lumi-
noas\, dimensiunea blând\, dreapt\ [i `n]eleg\toare a Dumnezeului lor“.29
Sofia, Doamna ~n]elepciune a Pildelor [i a Clepsidrei lui Suso, se trage din ve-
chea tradi]ie a Zei]ei Mam\, ale c\rei imagini sculptate, a[a-zisele figurine
Venus, s-au descoperit `n toat\ Europa [i `n Africa de Nord, datând din pe-
rioada cuprins\ `ntre 25000 [i 15000 `.Hr., sau din perioade mai recente, `n
alte col]uri ale lumii.30 Când hispanicii [i portughezii au sosit `n Lumea Nou\
purtându-[i s\biile [i crucile, aztecii [i inca[ii ([i alte popoare b\[tina[e) [i-au
transpus credin]ele `n diferite zeit\]i mame ale p\mântului, cum ar fi To-
nantzin [i Pacha Mama, `n `ntruchiparea unui Hristos androgin, `nc\ prezent
`n arta religioas\ de ast\zi a Americii Latine.31
~n jurul anului 500, `mp\ratul francilor, Clovis, dup\ convertirea la cre[ti-
nism [i `nt\rirea rolului Bisericii, a interzis venerarea Zei]ei ~n]elepciunii `n
diversele sale ipostaze – Diana, Isis, Atena – [i a `nchis ultimele temple de-
dicate ei.32 Decizia lui Clovis a urmat cuvânt cu cuvânt declara]ia Sfântului
Pavel (I Corinteni 1:24), care sus]inea c\ doar Hristos este „`n]elepciunea lui
Dumnezeu“. Atributul `n]elepciunii, acum uzurpat de la zeit\]ile feminine,
`ncepe s\ fie exemplificat prin vasta [i vechea iconografie care `l `nf\]i[eaz\ pe
Hristos purtând `n mân\ cartea. Cam la dou\zeci [i cinci de ani dup\ moar-
tea lui Clovis, `mp\ratul Iustinian particip\ la sfin]irea recent terminatei ca-
tedrale din Constantinopol, Biserica Sfânta Sofia (Sfânta ~n]elepciune) – unul
dintre cele mai mari edificii ridicate de mâna omului `n Antichitate. Aici,
spune tradi]ia, a exclamat `mp\ratul: „Solomon, te-am dep\[it!“33 Niciunul
dintre faimoasele mozaicuri ale Bisericii Sfânta Sofia – nici m\car maiestuoasa
~ntronare a Fecioarei din 867 – nu permite Mariei s\ ]in\ o carte `n mân\.
Chiar `n propriul templu, ~n]elepciunea r\mâne aservit\.
Pe un asemenea fundal istoric, faptul c\ Martini o `nf\]i[eaz\ pe Maria ca
mo[tenitoarea – probabil `ncarnarea – Sfintei ~n]elepciuni trebuie privit ca
un efort de restaurare a puterii intelectuale refuzate divinit\]ii femeie[ti. Car-
tea pe care o ]ine Maria `n pictura lui Martini, al c\rei text ne este ascuns
privirii [i al c\rei titlu `l putem doar ghici, poate reprezenta ultima expresie
a zei]ei detronate, o zei]\ mai veche decât istoria, redus\ la t\cere de o societate
care a ales s\-[i f\ureasc\ zeul sub chip de b\rbat. Brusc, `n aceast\ lumin\,
Buna Vestire a lui Martini devine subversiv\.34
Nu se [tiu prea multe despre via]a lui Simone Martini. Aproape sigur a fost
un discipol al lui Duccio di Buoninsegna, tat\l picturii sieneze; prima oper\
datat\ a lui Martini, Maestá din 1315, se bazeaz\ pe modelul lui Duccio. El a
lucrat la Pisa, Assisi [i, desigur, la Siena, iar `n 1340 s-a mutat la Avignon, la
Curtea papal\, unde dou\ fresce ruinate de pe portalul catedralei sunt tot
ce-a r\mas din opera sa.35 Nu [tim nimic despre educa]ia lui, despre influen]ele
intelectuale care l-au modelat, despre discu]iile pe care trebuie s\ le fi purtat
despre femei [i putere, despre Maica Domnului [i Doamna Noastr\ cea
~n]eleapt\, dar `n cartea cu coperte ro[ii pe care a pictat-o cândva `n anul
Iisus copil, rupând paginile Vechiului Testament,

ar\tând prin asta c\ unul Nou e pe cale s\ apar\, `n
Fecioara cu pruncul a lui Rogier van Weyden, cca 1450.
Fundamentali[ti islamici arzând un exemplar din Versetele satanice de Salman Rushdie.
1333 pentru catedrala din Siena a l\sat probabil un indiciu pentru rezolvarea
acestor probleme, posibil chiar o afirma]ie.
Buna Vestire a lui Martini a fost copiat\ de cel pu]in [apte ori.36 Din punct
de vedere tehnic, le-a livrat pictorilor alternativa la realismul sobru promo-
vat de Giotto `n Buna Vestire din Padua; din punct de vedere filosofic, pare
s\ fi l\rgit spectrul lecturilor Mariei, de la micu]a Carte a Orelor a lui Giotto
la un `ntreg compendiu teologic, cu r\d\cini `n primele credin]e `n `n]elep-
ciunea zei]ei. ~n imagini mai târzii ale Mariei,37 pruncul Iisus bo]e[te sau rupe
o pagin\ a c\r]ii pe care ea o cite[te, afirmându-[i superioritatea intelectual\.
Gestul Pruncului reprezint\ Noul Testament adus de Hristos pentru a-l `nlo-
cui pe cel Vechi, dar pentru observatorii de la sfâr[itul Evului Mediu, c\rora
rela]ia Mariei cu Cartea ~n]elepciunii trebuie s\ le fi fost mai bine cunoscut\,
imaginea servea [i ca o aducere aminte a maximei misogine a Sfântului Pavel.
Atunci când v\d pe cineva citind, `n mintea mea se produce o curioas\ me-
tonimie, identitatea cititorului conturându-se `n func]ie de carte [i de locul
`n care aceasta este lecturat\. Pare firesc c\ Alexandru cel Mare, care apar]ine
`n imagina]ia popular\ peisajului mitic al eroilor lui Homer, purta `ntotdea-
una cu el un exemplar din Odiseea.38 Mi-ar pl\cea s\ [tiu ce carte ]inea Hamlet
`n mân\ când a dat r\spuns `ntreb\rii lui Polonius – „Ce citi]i acolo, prin]e?“ –
[i a zis: „Vorbe, vorbe, vorbe“; titlul acela evaziv mi-ar putea spune mai
multe despre caracterul `nnegurat al prin]ului.39 Preotul care a salvat Tirant
lo Blanc a lui Joan Martorell de rugul c\ruia el [i b\rbierul ì sortiser\ biblio-
teca `nnebunitoare a lui Don Quijote40 a salvat pentru genera]iile viitoare
un extraordinar roman cavaleresc; [tiind exact ce anume citea Don Quijote,
putem `n]elege o p\rticic\ din lumea care-l fascinase pe `ntristatul cavaler –
o lectur\ prin care putem deveni, pentru o clip\, Don Quijote.
Uneori, procesul se desf\[oar\ invers [i cititorul determin\ opinia noastr\
despre o carte: „Obi[nuiam s\-l citesc la lumina lumân\rii sau la lumina lunii,
cu ajutorul unei lupe uria[e“, spunea Adolf Hitler despre autorul Karl May,41
condamnându-l astfel pe autorul unor romane despre Vestul S\lbatic, pre-
cum Comoara din Lacul de Argint, la soarta lui Richard Wagner, a c\rui muzic\
n-a fost interpretat\ `n public `n Israel ani la rândul, pentru c\ Hitler o pre]uise.
~n timpul primelor luni când a fost dat\ fatwa `mpotriva lui Salman Rus-
hdie, când a devenit cunoscut faptul c\ un autor fusese amenin]at cu moartea
pentru c\ scrisese un roman, reporterul american de televiziune John Innes
]inea un exemplar din Versetele satanice pe birou ori de câte ori comenta `n
direct asupra vreunui subiect. Nu f\cea niciun fel de referire la carte sau la
Rushdie sau la ayatollah, dar prezen]a romanului de lâng\ cotul lui indica so-
lidaritatea unui cititor cu soarta c\r]ii [i a autorului ei.
Pagina opus\ Curtezane din vremuri medievale, `ntr-o gravur\ pe lemn de Hishikawa Moronobu,
`ntr-o edi]ie din 1681 a Ukiyo Hyakunin Onna.
LECTURA DE ALCOV
La papet\ria de dup\ col] de casa `n care st\team la Buenos Aires aveau o

colec]ie atr\g\toare de c\r]i pentru copii. Aveam ([i am `nc\) o patim\ nes\]ioas\
pentru carnete de noti]e (care `n Argentina aveau, de regul\, pus pe copert\,
profilul unuia dintre eroii no[tri na]ionali [i, uneori, o pagin\ deta[abil\ cu
ab]ibilduri `nf\]i[ând animale preistorice [i scene de b\t\lie) [i adesea popo-
seam vreme `ndelungat\ `n pr\v\lie. Articolele de papet\rie erau `n fa]\,
rândurile de c\r]i aflându-se `n spate. Erau c\r]i mari, ilustrate, de la Editorial
Abril, cu litere mari [i desene `n culori vii, c\r]i scrise pentru copii mici de
Constancio C. Vigil (dup\ moartea lui, s-a descoperit c\ avea una dintre cele
mai mari colec]ii de c\r]i pornografice din toat\ America Latin\). Erau acolo
(a[a cum am men]ionat) c\r]ile cu coperte galbene din seria Robin Hood. {i
mai erau rânduri duble de c\r]i `n format de buzunar, cu coperte cartonate, unele
legate `n verde [i altele `n roz. Din seriile verzi erau aventurile Regelui Arthur,
groaznice traduceri `n spaniol\ ale c\r]ilor lui Just Williams, Cei trei musche-
tari, povestirile cu animale ale lui Horacio Quiroga. Din seria roz erau romane
de Louisa May Alcott, Coliba unchiului Tom, povestirile contesei de Ségur,
`ntreaga saga Heidi. Uneia dintre veri[oarele mele ì pl\cea s\ citeasc\ (mai târ-
ziu, `ntr-o var\, am `mprumutat de la ea Ochelarii negri de John Dickson Carr
[i am fost prins `n mrejele literaturii poli]iste pentru tot restul vie]ii mele) [i
amândoi citeam romanele de aventuri cu pira]i ale lui Salgari, cele legate cu gal-
ben. Uneori `mprumuta ea câte-o carte de Just Williams de la mine, din seriile
legate `n verde. Dar seriile legate `n roz, pe care ea le citea nepedepsit\, mie (la
zece ani, [tiu cu precizie) `mi erau interzise. Copertele acestora erau un aver-
tisment, mai viu decât orice semnal luminos, c\ erau c\r]i pe care niciun b\iat
cuminte nu trebuia s\ le citeasc\. Erau c\r]i pentru fete.
Ideea c\ unele c\r]i au `n vedere anumite grupuri este aproape tot atât de
veche ca literatura `ns\[i. Unii c\rturari au sugerat c\, a[a cum epopeile gre-
ce[ti [i teatrul erau destinate `n primul rând b\rba]ilor, romanele timpurii
grece[ti erau mai degrab\ menite cititoarelor.1
De[i Platon a scris c\ `n republica lui ideal\ `nv\]\mântul ar fi fost obligato-
riu atât pentru b\ie]i, cât [i pentru fete,2 unul dintre discipolii s\i, Teofrast, sus-
]inea c\ femeilor trebuia s\ li se predea doar atât cât era necesar s\ [tie pentru
]inerea casei, deoarece educa]ia avansat\ „transform\ o femeie `ntr-o bârfitoare
cert\rea]\ [i lene[\“. Pentru c\ [tiin]a de carte era rar\ printre femeile din Gre-
cia (de[i – s-a sugerat – curtezanele au fost „deosebit de culte“),3 sclavii cu educa]ie
le citeau, cu voce tare, romane. Din cauza limbajului sofisticat al autorilor [i
num\rului relativ mic de fragmente care s-au p\strat, istoricul William V. Har-
ris a afirmat c\ aceste romane nu erau extrem de populare, ci mai degrab\ lec-
turi u[oare pentru un public feminin limitat [i cu un anumit grad de educa]ie.4
Subiectul era dragostea [i aventura; eroul [i eroina erau `ntotdeauna tineri,
frumo[i [i de origine aleas\; c\deau prad\ nenorocirilor, dar sfâr[itul era mereu
unul fericit; se a[tepta de la ei s\ aib\ `ncredere `n zei, precum [i s\ fie virgini
sau ca[ti (cel pu]in eroina).5 De la `nceputul romanelor, con]inutul ì era adus
clar la cuno[tin]\ cititorului. Autorul primelor romane grece[ti care au s-au
p\strat integral, care a tr\it pe la `nceputul erei cre[tine,6 se prezint\ pe sine [i
subiectul `n primele dou\ rânduri: „Numele meu este Chariton, din Aphro-
disiasis[un ora[ `n Asia Minor], [i sunt func]ionar la avocatul Athenagoras. O
s\ v\ spun o poveste de dragoste care a avut loc `n Siracuza.“ „Poveste de dra-
goste“ – pathos erotikon: chiar de la primele rânduri, c\r]ile menite femeilor
erau legate de ceea ce mai târziu avea s\ se numeasc\ dragoste romantic\. Citind
aceast\ fic]iune permis\, din societatea patriarhal\ a Greciei secolului `ntâi pân\
`n Bizan]ul veacului al doisprezecelea (când au fost scrise ultimele astfel de ro-
man]uri), femeile trebuie s\ fi g\sit `n terciul acesta o anumit\ form\ de stimu-
lare intelectual\: `n chinurile, necazurile [i suferin]ele perechilor de `ndr\gosti]i,
femeile au descoperit uneori o neb\nuit\ hran\ pentru minte. Secole mai târ-
ziu, copil\ fiind [i citind romane cavalere[ti (uneori inspirate de roman]urile
Fructul interzis, o gravur\ din 1865 dup\ o pictur\ de Auguste Toulmouche.
grece[ti), Sfânta Tereza a g\sit bun\ parte dintre imaginile pe care avea s\ le dez-
volte `n scrierile sale religioase. „M-am obi[nuit s\ le citesc [i acest mic p\cat mi-a
domolit dorin]a [i m-a f\cut s\ vreau s\-mi `ndeplinesc celelalte `ndatoriri. {i nu
m\ gândeam deloc c\ petrec multe dintre orele zilei [i ale nop]ii cu o asemenea
de[art\ `ndeletnicire, ascunzându-m\ de tat\l meu. Eram atât de sedus\ de ea `ncât
mi se p\rea c\ a[ fi nefericit\ f\r\ o carte nou\ de citit.“7 ~ndeletnicirea o fi fost

de[art\, dar povestirile Margaretei de Navarra, La Princesse de Clèves de Doamna
de La Fayette, precum [i romanele surorilor Brontë [i ale lui Jane Austen da-
toreaz\ mult lecturii roman]urilor. A[a cum subliniaz\ criticul englez Kate
Flint, lectura acestor romane d\ femeii cititoare nu doar ocazia ca uneori s\ se
„retrag\ `n pasivitatea indus\ de opiul fic]iunii. Mult mai palpitant, i-a permis
s\-[i afirme sim]ul de disimulare [i s\ [tie c\ nu e singura care face asta“.8 ~nc\
de la `nceputuri, femeile cititoare au g\sit moduri de abordare subversiv\ a ma-
terialului pe care societatea `l punea pe rafturile lor.
Rezervarea unei categorii de c\r]i sau a unui gen pentru un anume grup de
cititori (c\ e vorba despre romane grece[ti sau seriile cu coperte roz din copil\ria
mea) nu doar creeaz\ un spa]iu literar `nchis pe care respectivii cititori sunt `ncu-
raja]i s\-l exploreze; ci, de asemenea [i adesea, ì situeaz\ pe al]ii `n afara lui. Mi
s-a spus c\ acele c\r]i legate `n roz erau pentru fete [i c\ dac\ a[ fi fost v\zut cu
una dintre ele `n mân\, a[ fi fost etichetat drept un efeminat; `mi amintesc ex-
presia de repro[ mirat de pe fa]a comerciantului din Buenos Aires când am
cump\rat odat\ una dintre c\r]ile roz [i cum a trebuit repede s\-i explic c\ era
un cadou pentru o fat\. (Mai târziu, m-am confruntat cu o prejudecat\ asem\-
n\toare când, dup\ ce-am fost coeditor la o antologie de povestiri pentru ho-
mosexuali, prietenii „normali“ mi-au spus c\ ar fi fost jena]i s\-i vad\ cineva cu
o astfel de carte `n public, de team\ s\ nu fie considera]i ei `n[i[i homosexuali.)
Aventurându-te s\ gu[ti din literatura pe care societatea a rezervat-o, cu con-
descenden]\, grupurilor „mai pu]in privilegiate“ sau „mai pu]in acceptate“,
ri[ti s\ fii maculat prin asociere, cât\ vreme avertismentul nu i se aplica [i veri-
[oarei mele, ea putând da iama `n seriile verzi f\r\ s\ provoace alt comentariu
decât o remarc\ acid\ din partea mamei sale despre gusturile ei „eclectice“.
Dar, uneori, materialul desemnat unui anume grup este creat, deliberat,
chiar de cititorii acelui grup. Un astfel de fenomen s-a petrecut `n colectivi-
tatea femeilor de la Curtea japonez\, cândva prin secolul al unsprezecelea.
~n 894 – la o sut\ de ani dup\ `ntemeierea unei noi capitale, Heian-Kyo, ceea
ce este ast\zi Kyoto – guvernul japonez a decis s\ sisteze trimiterea delega]iilor
oficiale `n China. Vreme de trei secole, ambasadorii japonezi aduseser\ acas\
arta [i `nv\]\turile uria[ului vecin milenar, iar moda `n Japonia era dictat\ de
Femei spionate `n `nc\perile lor, dup\ o ilustra]ie de Tosa Mitsuyoshi pentru Povestea lui Genji.
obiceiurile din China; acum, rupându-se de influen]a chinez\, Japonia a `nce-

put s\-[i dezvolte un stil de via]\ imaginat chiar de ea, care [i-a atins apogeul
`n secolul al zecelea, sub domnia regentului Fujiwara no Michinaga.9
Ca `n orice societate aristocratic\, cei care s-au bucurat de beneficiile acestei
rena[teri au fost foarte pu]ini. Femeile de la Curtea japonez\, chiar dac\ erau
foarte protejate `n compara]ie cu suratele lor din clasele de jos,10 erau supuse unui
num\r considerabil de reguli [i `ngr\diri. Departe de cea mai mare parte a lumii
de afar\, obligate s\ se supun\ unei rutine monotone, limitate chiar [i prin
limbaj (de vreme ce erau, cu foarte pu]ine excep]ii, neinstruite `n limbajul istoriei,
dreptului, filosofiei „[i oric\rei alte forme de erudi]ie“,11 [i interac]ionau `ntre
ele mai degrab\ prin scrisori decât prin conversa]ie), femeile au fost obligate s\
g\seasc\ pe cont propriu – `n ciuda multitudinii de restric]ii – metode inge-
nioase de a explora [i de a citi despre lumea `n care tr\iau, ca [i despre lumea de
dincolo de pere]ii de hârtie. Referindu-se la o tân\r\ prin]es\, Genji, eroina
Doamnei Murasaki din Povestea lui Genji, observ\ urm\toarele: „Nu cred c\ tre-
buie s\ ne `ngrijor\m `n privin]a educa]iei sale. Femeile trebuie s\ aib\ o cu-
noa[tere general\ a câtorva domenii, dar face o proast\ impresie dac\ se arat\
preocupate de un anume domeniu. N-o voi face cu totul ignorant\ `n niciun do-
meniu. Important este c\ ea s\ apar\ având o abordare blând\ [i lejer\ chiar [i
`n privin]a acelor subiecte pe care le consider\ deosebit de serioase.“12
Aparen]ele erau de cea mai mare `nsemn\tate [i, atâta vreme cât se afi[au
o aparent\ indiferen]\ fa]\ de cunoa[tere [i o ignoran]\ lipsit\ de agresivi-
tate, femeile de la Curte puteau s\ g\seasc\ c\i de a-[i dep\[i condi]ia. ~n ase-
menea circumstan]e, este totu[i uimitor c\ au reu[it s\ creeze literatura cea
mai evoluat\ a acestei perioade, inventând ele `nsele unele genuri. S\ fii de-
opotriv\ creator [i cel care se bucur\ de literatur\ – formând, cum ar fi, un
cerc `nchis, care produce [i consum\ ceea ce produce, totul petrecându-se
sub constrângerea unei societ\]i care dore[te ca acest cerc s\ r\mân\ aservit –
este un lucru care trebuie privit ca un extraordinar act de curaj.
La Curte, femeile `[i petreceau zilele mai ales „privind `n gol“, `ntr-o agonie
a lipsei de ocupa]ie („suferind de lips\ de ocupa]ie“ e una dintre frazele repetate),
ceva ce aducea cu melancolia european\. ~nc\perile, `n cea mai mare parte goale,
cu paravanele [i draperiile lor de m\tase, erau aproape permanent `n `ntuneric.
Dar asta nu asigura intimitatea. Pere]ii sub]iri [i panourile cu grilaj l\sau s\ se
aud\ totul [i sute de picturi `nf\]i[eaz\ voyeuri spionând activit\]ile femeilor.
Lungile ore de inactivitate pe care acestea erau obligate s\ le `ndure [i care erau
rareori `ntrerupte de festivit\]ile anuale sau de vizite ocazionale `n templele la
mod\, le-au f\cut s\ practice muzica [i caligrafia, dar, `nainte de toate, s\ citeasc\
cu voce tare sau s\ li se citeasc\. Nu toate c\r]ile erau permise. ~n Japonia peri-
oadei Heian, ca `n Grecia antic\, `n lumea islamic\, `n India postvedic\ [i `n atâ-
tea alte societ\]i, femeile nu aveau voie s\ citeasc\ ceea ce se numea literatur\
„serioas\“: se a[tepta din partea lor s\ se rezume la t\râmul distrac]iei banale [i
frivole, dezaprobate de `nv\]a]ii confuciani[ti, astfel `ncât s-a f\cut o deosebire

clar\ `ntre literatura [i limba „masculine“ (temele fiind eroice [i filosofice, iar ma-
nifestarea fiind public\) [i cele „feminine“ (m\runte, domestice [i intime). De-
osebirea se f\cea `n diferite domenii: de exemplu, pentru c\ deprinderile chineze[ti
au continuat s\ fie `nc\ admirate, pictura chinez\ era numit\ „masculin\“, `n timp
ce aceea japonez\, mai deschis\ la culoare, era numit\ „feminin\“.
Chiar dac\ toate bibliotecile de literatur\ chinez\ [i japonez\ le-ar fi fost des-
chise, femeile din perioada Heian nu ar fi reg\sit `n cele mai multe dintre c\r]ile
acelei perioade sunetul particular al vocii lor. Prin urmare, pe de-o parte pen-
tru a `mbog\]i stocul literar, [i pe de alta pentru a ob]ine acces la o colec]ie care
s\ corespund\ preocup\rilor lor specifice, femeile [i-au creat propria literatur\.
Ca s-o pun\ pe hârtie, ele au elaborat o transcrip]ie fonetic\ a limbii pe care o
puteau vorbi, kanabungaku, o japonez\ din care fuseser\ excluse aproape toate
cuvintele chineze[ti. Limba scris\ a ajuns s\ fie cunoscut\ drept „scrisul fe-
meilor“ [i, fiind compus\ numai de femei, a c\p\tat `n ochii b\rba]ilor care le
conduceau o component\ erotic\. Ca s\ fie atr\g\toare, o femeie din epoca
Heian trebuia s\ fie nu doar frumoas\, ci [i s\ scrie `ntr-o caligrafie elegant\ [i,
de asemenea, s\ aib\ o educa]ie muzical\ [i s\ fie capabil\ s\ citeasc\, s\ inter-
preteze [i s\ compun\ poezii. Asemenea realiz\ri totu[i nu au fost considerate
niciodat\ comparabile cu acelea ale arti[tilor [i erudi]ilor b\rba]i.
„Dintre toate modalit\]ile de-a face rost de c\r]i“, a comentat Walter Ben-
jamin, „cea de a le scrie singur e considerat\ ca metoda cea mai demn\ de
pre]uire.“13 ~n unele cazuri, cum au descoperit femeile din perioada Heian, e sin-
gura metod\. ~n noua lor limb\, femeile Heian au scris unele dintre cele mai im-
portante lucr\ri ale literaturii japoneze [i, probabil, ale tuturor timpurilor. Cea
mai faimoas\ dintre acestea este monumentala Poveste a lui Genji de Doamna
Murasaki, pe care c\rturarul [i traduc\torul englez Arthur Waley a conside-
rat-o ca fiind primul roman adev\rat al lumii, `nceput probabil `n 1001 [i `nche-
iat nu `nainte de 1010; sau ~nsemn\rile de c\p\tâi ale lui Sei Shonagon, numite
a[a pentru c\ fuseser\ concepute, cam `n aceea[i perioad\ ca [i Povestea lui Genji,
`n camera de dormit a autoarei [i ]inut\, probabil, `n sertarele pernei ei de lemn.14
~n c\r]i precum Povestea lui Genji [i ~nsemn\ri de c\p\tâi, via]a cultural\
a femeilor [i a b\rba]ilor este explorat\ `n detaliu, dar nu se acord\ prea mult\
aten]ie manevrelor politice care ocupau atât de mult din timpul oficialit\]ilor
masculine de la Curte. Waley a g\sit c\, `n aceste c\r]i, e deconcertant\ „ex-

traordinar de vaga pricepere a femeilor `n privin]a activit\]ilor pur mascu-
line“15; fiind ]inute departe atât de limbajul, cât [i de exerci]iul politicii, nu
`ncape `ndoial\ c\ femei precum Doamna Murasaki [i Sei Shonagon n-ar fi
putut face mai mult decât o descriere din auzite a unor astfel de activit\]i. ~n
orice caz, aceste femei scriau, `n primul rând, pentru ele `nsele – ]inând `n fa]a
lor oglinzi `n care s\-[i vad\ via]a. Ele doreau de la literatur\ nu imaginile pe
care le cultivau omologii lor masculini [i de care erau ei interesa]i, ci o reflec]ie
a celeilalte lumi, `n care timpul se scurgea lent [i conversa]ia era s\r\c\cioas\
[i peisajul se modifica doar odat\ cu schimbarea anotimpurilor. Povestea lui
Genji, desf\[urând o panoram\ a vie]ii contemporane, era menit\ s\ fie citit\
mai ales de femei asemenea autoarei `nse[i, care-i `mp\rt\[eau inteligen]a [i
perspicacitatea din punct de vedere psihologic.
~nsemn\ri de c\p\tâi de Sei Shonagon este, aparent, o `nregistrare `ntâm-
pl\toare de impresii, descrieri, bârfe, liste de lucruri pl\cute [i nepl\cute – plin\
de opinii capricioase, prejudec\]i [i vanit\]i, profund dominat\ de ideea ierar-
hiz\rii. Comentariile ei au o not\ r\spicat\, despre care se spune (s-o credem
oare?) c\ se trage de la faptul c\ „niciodat\ nu m-am gândit c\ notele acestea
ar fi citite de altcineva, a[a c\ am scris tot ce mi-a venit `n minte, oricât de
ciudat sau nepl\cut ar fi fost“. O asemenea candoare explic\ o mare parte
din farmecul ei. Iat\ aici dou\ exemple de „lucruri care sunt `ncânt\toare“:
„S\ g\se[ti un mare num\r de povestiri pe care nu le-ai citit pân\ atunci.
Sau s\ faci rost de al doilea volum al unei istorii care ]i-a pl\cut `n primul
volum. Dar, adesea, e o dezam\gire.“
„Scrisorile sunt ceva destul de banal, dar totu[i ce splendide sunt! Când ci-
neva e `ntr-o provincie de departe [i e[ti `ngrijorat `n privin]a lui, [i sose[te,
deodat\, o scrisoare, te sim]i ca [i cum te-ai vedea cu el fa]\-n fa]\. {i e o mare
u[urare c\ ]i-ai exprimat sim]\mintele `ntr-o scrisoare – chiar dac\ [tii c\ `nc\
nu se poate s\-i fi ajuns.“16
Ca [i Povestea lui Genji, ~nsemn\ri de c\p\tâi, cu paradoxala sa adorare a

puterii imperiale [i dispre]ul pentru firea b\rba]ilor, d\ valoare petrecerii
silnice a timpului ve[nic liber [i plaseaz\ via]a domestic\ a femeii pe acela[i

plan literar cu vie]ile „epice“ ale b\rba]ilor. Doamna Murasaki `ns\, pentru
care nara]iunile femeilor trebuia s\ fie aduse la lumin\ `n cadrul nara]iuni-
lor „eroice“ ale b\rba]ilor [i nu, cu frivolitate, `n spa]iul `nchis al pere]ilor
de hârtie, a considerat c\ scrisul lui Sei Shonagon e „plin de imperfec]iuni“:
„Este o femeie talentat\, e lucru cert. Totu[i, dac\ dai frâu liber emo]iilor chiar
`n circumstan]ele cele mai nepotrivite, dac\ exemplifici fiecare lucru intere-
sant care-]i vine `n minte, oamenii din jur tind s\ te considere frivol\. {i cum
se pot sfâr[i lucrurile cu bine pentru o astfel de femeie?“17
~ntr-un grup separat de lume par s\ aib\ loc cel pu]in dou\ moduri dife-
rite de citire. ~n primul, cititorii, ca ni[te arheologi cu imagina]ie, trebuie
s\-[i croiasc\ drum prin literatura oficial\, pentru a salva de undeva, dintre
rânduri, prezen]a tovar\[ilor lor urgisi]i, pentru a g\si reflect\ri ale proprii-
lor vie]i `n pove[tile Clitemnestrei, ale Gertrudei, ale curtezanelor lui Balzac.
~n cel de-al doilea, cititorii devin scriitori, inventând pentru ei `n[i[i noi mo-
dalit\]i de a spune pove[ti, astfel `ncât s\ `nregistreze pe pagin\ cronicile de
fiecare zi ale vie]ilor lor exilate `n laboratorul buc\t\riei, `n studioul `nc\perii
de cusut, `n jungla camerei copiilor.
Exist\ probabil o a treia categorie, undeva `ntre acestea dou\. Multe se-
cole dup\ Sei Shonagon [i Doamna Murasaki, peste m\ri, scriitoarea englez\
George Eliot, scriind despre literatura din zilele ei, a descris ceea ce a numit
ea „romanele stupide ale Doamnelor Romanciere[…] un gen cu multe specii,
determinat de calitatea specific\ a stupizeniei care predomin\ `n ele – cea spu-
moas\, cea prozaic\, cea pioas\ ori cea pedant\. Dar exist\ un amestec din
toate acestea – o clas\ compozit\ a imbecilit\]ii feminine, care produce cea mai
larg\ categorie de astfel de romane, pe care am putea-o caracteriza ca specia
«mintea-[i-basmaua».[…] Scuza obi[nuit\ a femeilor care au devenit scriitoare
f\r\ nicio d\ruire deosebit\ este aceea c\ societatea le-a refuzat alte sfere de preo-
cupare. Societatea este o entitate foarte culpabil\ [i va trebui s\ r\spund\ pen-
tru fabricarea a multor produse d\un\toare, de la mur\turi proaste la poezie
proast\. Dar societatea, ca «problem\», asemenea domniei Maiest\]ii Sale [i
altor `nalte abstrac]iuni, are partea ei de blam excesiv [i de laud\ excesiv\“. Ea
`ncheie: „«Din orice munc\ e ceva de câ[tigat»; dar stupidele romane feminine,
ne imagin\m, sunt mai pu]in un rezultat al muncii cât al lenei harnice.“18 Ceea
ce descria George Eliot era o fic]iune care, de[i scris\ `n interiorul grupului,
nu era altceva decât ecoul stereotipurilor [i al prejudec\]ilor oficiale – cele
care, `n primul rând, duseser\ la crearea grupului.
Neghiobia a fost [i defectul pe care Doamna Murasaki, `n calitate de citi-
toare, l-a sesizat `n proza lui Sei Shonagon. Deosebirea evident\ era totu[i aceea
c\ Sei Shonagon nu le oferea cititorilor ei o versiune ridiculizat\ a propriei lor
imagini, a[a cum fusese consacrat\ de c\tre b\rba]i. Ceea ce Doamna Murasaki
a g\sit frivol a fost chiar con]inutul c\r]ii lui Sei Shonagon: lumea de zi cu zi,
`n perimetrul c\reia se mi[ca ea `ns\[i, despre a c\rei trivialitate scriitoarea adu-
cea dovezi cu tot atât de mult\ aten]ie de parc\ ar fi fost lumea str\lucitoare a
lui Genji `ns\[i. ~n ciuda criticilor Doamnei Murasaki, stilul intim, aparent
banal al literaturii scrise de Sei Shonagon a `nflorit printre cititoarele vremii
ei. Primul exemplu cunoscut din aceast\ perioad\ este jurnalul unei doamne
de la Curte din perioada Heian, cunoscut\ numai ca „Mama lui Michitsuna“,
Jurnal al sfâr[itului de var\ sau Jurnal efemer, `n care autoarea a `ncercat s\ con-
semneze, cât mai fidel cu putin]\, realitatea existen]ei ei. Vorbe[te despre ea `ns\[i
la persoana a treia: „~n timp ce ziua se scurgea monoton, ea citea din romane
vechi [i le g\sea pe majoritatea dintre ele o adun\tur\ de inven]ii gogonate.
Probabil, `[i spunea ea, povestea monotonei sale existen]e, scris\ sub form\ de
jurnal, ar putea stârni ceva interes. Probabil c-ar putea chiar s\ r\spund\ la `n-
trebarea: este aceasta o via]\ potrivit\ pentru o doamn\ de origine nobil\?“19
~n ciuda criticilor Doamnei Murasaki, e u[or s\ `n]elegi de ce forma con-
fesiv\, textul `n care femeia `[i putea da „frâu liber propriilor emo]ii“, a de-
venit lectura preferat\ printre doamnele acelei vremi. Genji a prezentat ceva
din via]a femeilor prin personajele care-l `nconjurau pe prin], dar ~nsemn\ri
de c\p\tâi le-a permis femeilor care citeau s\ devin\ propriii istorici.
„Exist\ patru feluri de a scrie despre via]a unei femei“, a afirmat criticul ame-
rican Carolyn G. Heilbrun. „Chiar femeia o poate spune, `n ceea ce ea a ales
s\ numeasc\ autobiografie; o poate spune `n ceea ce ea a ales s\ numeasc\
fic]iune; un biograf, femeie sau b\rbat, poate descrie via]a femeii `n ceea ce se
nume[te o biografie; sau femeia poate scrie despre via]a ei `nainte de a o fi tr\it, f\r\ s\-[i
dea seama [i f\r\ s\ con[tientizeze sau s\ numeasc\ procedeul.“20
Etichetarea prudent\ f\cut\ de Carolyn G. Heilbrun acestor forme cores-
punde vag [i literaturii `n mi[care a scriitoarelor perioadei Heian – monogatari
(„romane“), „c\r]i de c\p\tâi“ [i altele. ~n textele respective, cititoarele [i-au

reg\sit propriile vie]i tr\ite sau netr\ite, idealizate sau imaginate, ori istorisite
cu prolixitate documentar\ [i onestitate. Aceasta este de obicei situa]ia cititori-
lor izola]i: literatura de care au nevoie este una confesiv\, autobiografic\, chiar
didactic\, pentru c\ lectorii c\rora le este refuzat\ o identitate nu-[i pot g\si po-
vestea decât `n literatura pe care ei `n[i[i o produc. ~ntr-o discu]ie privind lec-
turile homosexualilor – care poate fi destul de bine aplicat\ lecturilor femeilor
sau oric\rui alt grup exclus din t\râmul puterii – scriitorul american Edmund
Wilson noteaz\ c\, imediat ce observ\ cineva c\ el (putem ad\uga „sau ea“) este
altfel, respectiva persoan\ trebuie s\ dea seam\ de asta, iar genul acesta de a da
seama e un fel de fic]iune primitiv\, „nara]iunile orale povestite [i repovestite
ca povestiri de alcov, de cafenea sau de pe canapeaua psihanalistului“. Spunând
„unul altuia – sau lumii ostile din jurul lor – pove[ti ale vie]ii lor, nu relateaz\
doar trecutul, ci prefigureaz\ [i viitorul, f\urindu-[i o identitate tot `ntr-atât pe
cât o relev\“.21 ~n opera lui Sei Shonagon, ca [i `n cea a Doamnei Murasaki, se
g\sesc prefigur\rile literaturii feminine pe care o citim ast\zi.
La o genera]ie dup\ George Eliot, `n Anglia victorian\, Gwendolen a lui
Oscar Wilde din Ce `nseamn\ s\ fii onest a declarat c\ nu c\l\tore[te niciodat\
f\r\ jurnalul ei, pentru c\ „trebuie s\ ai `ntotdeauna ceva senza]ional de citit `n
tren“; nu a exagerat. Perechea ei, Cecily, a definit un jurnal ca fiind „numai
`nregistrarea gândurilor [i impresiilor unei fete foarte tinere [i, prin urmare,
destinat public\rii“.22 Publicarea – adic\ reproducerea unui text `n scopul de-a
l\rgi num\rul cititorilor prin realizarea unor copii ale manuscriselor, prin citire
cu voce tare sau prin tipar – a permis femeilor s\ g\seasc\ voci similare cu ale
lor, s\ descopere c\ situa]ia lor nu era singular\, s\ afle `n confirmarea expe-
rien]ei o baz\ solid\, pe care s\-[i construiasc\ o imagine autentic\ a lor `nsele.
Lucru la fel de adev\rat pentru femeile perioadei Heian, ca [i pentru George Eliot.
Spre deosebire de papet\ria din copil\ria mea, o libr\rie g\zduie[te, ast\zi,
nu doar c\r]ile destinate femeilor din ra]iuni explicit comerciale, determinând
[i limitând aria lecturilor unei cititoare, dar [i pe cele care `[i au originea `n in-
teriorul grupului, `n care femeile scriu pentru ele `nsele ceea ce lipse[te din tex-
tele oficiale. Asta clarific\ sarcina cititorului, pe care scriitoarele epocii Heian
par s\ o fi anticipat: s\ se ca]ere peste pere]i, s\ ia orice carte i se pare c\-l atrage,
s-o dezbrace de supracopertele colorate care-i marcheaz\ destina]ia [i s-o pla-
seze printre volumele pe care [ansa [i experien]a le-au adus pe noptiera lor.
Un cititor p\tima[, contele Guglielmo Libri.
C|R}ILE FURATE
Sunt, `nc\ o dat\, pe cale s\ m\ mut din cas\. ~n jurul meu, acoperite de
praful secret ie[it din neb\nuite col]uri, scos la iveal\ de mobilierul clintit din
loc, se ridic\ stive nesigure de c\r]i, asemenea stâncilor modelate de vânt
dintr-un peisaj de[ertic. Pe m\sur\ ce stivuiesc volumele cunoscute (recu-
nosc câteva dup\ culoarea lor, altele dup\ forma lor, multe dup\ un detaliu
de pe copertele ale c\ror titluri `ncerc s\ le citesc cu susul `n jos sau dintr-un
unghi incomod), m\ `ntreb, a[a cum m-am `ntrebat de fiecare dat\, de ce
p\strez atât de multe c\r]i pe care [tiu c\ nu le voi mai citi `nc\ o dat\. ~mi
spun c\, ori de câte ori m\ descotorosesc de o carte, constat, câteva zile mai
târziu, c\ era exact cartea pe care o c\utam. ~mi spun c\ nu exist\ c\r]i (sau
foarte, foarte pu]ine) `n care n-am g\sit absolut nimic care s\ m\ intereseze.
~mi spun c\ le-am adus `n casa mea `n primul rând pentru un motiv [i c\ s-ar
putea ca motivul acela s\ redevin\ valabil `n viitor. Invoc ca scuze perfec]iunea,
raritatea, o neclar\ erudi]ie. Dar [tiu c\ principalul motiv pentru care m\
ag\] de acest stoc `n permanent\ cre[tere este un fel de l\comie voluptuoas\.
M\ bucur\ vederea rafturilor mele ticsite de c\r]i, pline de nume mai mult
sau mai pu]in familiare. Sunt `ncântat s\ m\ [tiu `nconjurat de un soi de in-
ventar al vie]ii mele, cu aluzii la viitorul meu. ~mi place s\ descop\r, `n vo-
lume aproape uitate, urme ale cititorului care am fost odat\ – mâzg\lituri,
bilete de autobuz, buc\]ele de hârtie cu numere [i nume misterioase, data [i
locul fiind `nscrise ocazional pe pagina alb\ de la `nceput [i ducându-m\
`napoi `n timp la o anume cafenea, o camer\ de hotel de h\t departe, o var\
`ndep\rtat\. Puteam, la nevoie, s\ abandonez aceste c\r]i ale mele [i s-o iau
de la `nceput, `n alt\ parte; am mai f\cut a[a, de câteva ori, neavând `ncotro.
Dar atunci trebuie [i s\ recunosc o grav\, ireparabil\ pierdere. {tiu c\ moare
ceva când renun] la c\r]ile mele [i c\ memoria mea continu\ s\ se `ntoarc\
la ele cu nostalgie `ndoliat\. Iar acum, odat\ cu trecerea anilor, `mi amintesc
din ce `n ce mai pu]in de ele [i memoria `mi pare o bibliotec\ jefuit\: multe
dintre `nc\peri au fost `nchise, iar `n cele `nc\ deschise pentru lectur\ sunt
uria[e goluri pe rafturi. Scot la nimereal\ una dintre c\r]ile r\mase [i observ
c\ ni[te pagini i-au fost smulse de vandali. Cu cât mi se se deterioreaz\ mai
mult memoria, cu atât mai mult vreau s\ protejez acest tezaur a ceea ce-am
citit, aceast\ colec]ie de ]es\turi, voci [i miresme. S\ posed aceste c\r]i a devenit
tot ce e mai important pentru mine, pentru c\ am devenit gelos pe trecut.
Revolu]ia Francez\ a `ncercat s\ aboleasc\ ideea c\ trecutul a fost propri-

etatea unei singure clase. A reu[it `n cel pu]in o privin]\: dintr-un amuzament
aristocratic, colec]ionarea de lucruri vechi a devenit un hobby burghez, mai
`ntâi sub Napoleon, care avea o pasiune pentru podoabele din Roma antic\,
[i apoi `n timpul republicii. La r\scrucea secolului al nou\sprezecelea, expu-
nerea unei vechituri muceg\ite, a picturilor vechilor mae[tri, a celor dintâi
c\r]i, devenise un mod de petrecere a timpului la mod\ `n Europa. Magazi-
nele de curiozit\]i au prosperat. Negustorii de antichit\]i au adunat gr\mezi
de comori prerevolu]ionare, care erau cump\rate [i apoi expuse `n muzeele
particulare ale a[a-numi]ilor nouveaux riches. „Colec]ionarul“, scria Walter
Benjamin, „viseaz\ c\ se afl\ nu doar `ntr-o lume `ndep\rtat\ sau a trecutu-
lui, dar, `n acela[i timp, [i `ntr-una mai bun\, `n care, de[i oamenii sunt lipsi]i
de ce au nevoie, ca [i `n lumea de fiecare zi, obiectele sunt eliberate de cor-
voada de-a fi folositoare.“1
~n 1792, Palatul Luvru a fost transformat `ntr-un muzeu pentru popor. Ex-
primându-[i protestul vehement `mpotriva ideii de trecut comun, roman-
cierul viconte François-René de Chateaubriand a protestat c\ lucr\rile de
art\ adunate astfel „nu mai au nimic de spus, nici imagina]iei, nici inimii“.
Atunci când, câ]iva ani mai târziu, artistul [i anticarul Alexandre Lenoir a fon-
dat Muzeul Monumentelor Franceze pentru a conserva statuile [i zid\ria
conacelor [i m\n\stirilor, palatelor [i bisericilor jefuite `n timpul revolu]iei,
Chateaubriand l-a descris batjocoritor ca pe „o colec]ie de ruine [i morminte

din fiecare secol, adunate f\r\ nicio noim\ sau ra]iune `n m\n\stirile de la Pe-
tits-Augustins“.2 Criticile lui Chateaubriand au fost ignorate `n cercurile ofi-
ciale sau private ale colec]ionarilor de ruine ale trecutului.
~n urma revolu]iei au r\mas foarte multe c\r]i. Bibliotecile particulare ale
Fran]ei secolului al optsprezecelea erau comori de familie, p\strate [i `mbog\]ite
din genera]ie `n genera]ie `n rândul nobilimii, iar c\r]ile pe care ele le con]ineau
erau simboluri ale pozi]iei sociale `n aceea[i m\sur\ ca podoabele [i manierele.
S\ ni-l `nchipuim pe contele d’Hoym,3 unul dintre cei mai vesti]i bibliofili ai
timpurilor sale (a murit la vârsta de patruzeci de ani, `n 1736), sco]ând
dintr-unul din rafturile sale burdu[ite un volum din Discursurile lui Cicero,
pe care nu-l privea ca pe unul dintre sutele sau miile de exemplare identice dis-
persate `n numeroase biblioteci, ci ca pe un obiect unic, legat dup\ propriile
instruc]iuni, adnotat de mâna lui [i purtând blazonul familiei gravat `n aur.
De la sfâr[itul secolului al doisprezecelea, c\r]ile au `nceput s\ fie recu-
noscute drept articole de comer], iar `n Europa valoarea comercial\ a c\r]ilor
a crescut `ndeajuns pentru ca zarafii s\ le accepte ca garan]ie; note care `nre-
gistreaz\ asemenea puneri `n gaj pot fi g\site `n numeroase c\r]i medievale,
`n special `n cele care au apar]inut studen]ilor.4 ~n secolul al cincisprezecelea,
comer]ul acesta devenise destul de important pentru ca manuscrisele s\ fie tre-
cute pe anexele bunurilor vândute la târgurile din Frankfurt [i Nördlingen.5
Desigur, unele c\r]i, care erau unice datorit\ rarit\]ii lor, au fost evaluate
la pre]uri exorbitante (rarele Epistolae ale lui Petrus Delphinus, din 1524, au
fost vândute cu 1 000 de livre `n 1719 – `n jur de 30 000 de dolari americani,
la cursul de ast\zi),6 dar majoritatea aveau valoare de obiecte personale –
mo[teniri de familie, obiecte pe care doar mâinile membrilor familiei [i ale
copiilor acestora aveau s\ le ating\ vreodat\. De aceea, bibliotecile au deve-
nit unele dintre ]intele cele mai vânate ale revolu]iei.
Bibliotecile vandalizate ale clerului [i ale aristocra]iei, simboluri ale „du[ma-
nilor republicii“, au sfâr[it `n depozitele uria[e din câteva ora[e franceze –
Paris, Lyon, Dijon [i altele – unde au a[teptat, prad\ umezelii, prafului [i
parazi]ilor, ca autorit\]ile revolu]ionare s\ le hot\rasc\ soarta. Problema de-
pozit\rii unei asemenea cantit\]i de c\r]i a devenit atât de serioas\, `ncât au-
torit\]ile au `nceput s\ organizeze vânz\ri ca s\ se descotoroseasc\ de o parte
din prad\. Oricum, cel pu]in pân\ la crearea B\ncii Fran]ei ca institu]ie pri-
vat\ `n 1800, majoritatea bibliofililor francezi (cei care nu muriserer\ sau nu
erau `n exil) s\r\ciser\ prea mult ca s\ devin\ cump\r\tori [i numai str\inii,
mai ales englezi [i germani, au putut s\ profite de situa]ie. Pentru a satisface
aceast\ clientel\ str\in\, librarii locali au `nceput s\ ac]ioneze ca iscoade [i
agen]i. ~n timpul uneia dintre ultimele vânz\ri de epurare, `n Parisul anului
1816, librarul [i editorul Jaques-Simon Merlin a cump\rat destule c\r]i cât s\
umple din pivni]\ pân\ la mansard\ dou\ case de câte cinci etaje, pe care le
achizi]ionase `n acest scop.7 Asemenea volume, multe dintre ele pre]ioase [i
rare, au fost vândute la kilogram, ca hârtie, iar asta `n vremuri `n care c\r]ile
noi erau `nc\ foarte scumpe. De exemplu, `n timpul primei decade a secolu-
lui al nou\sprezecelea, un roman nou publicat costa o treime din salariul pe
o lun\ al unui lucr\tor din agricultur\, `n timp ce o prim\ edi]ie din Le
Roman comique de Paul Scarron (1651) putea fi achizi]ionat\ pentru o zecime
din aceast\ sum\.8
C\r]ile pe care revolu]ia le-a rechizi]ionat [i care n-au fost nici distruse [i
nici vândute `n str\in\tate au fost, pân\ la urm\, distribuite pentru fondul do-
cumentar al bibliotecilor publice, dar pu]ini cititori s-au folosit de ele. Pe
parcursul primei jum\t\]i a secolului al nou\sprezecelea, orele de acces `n
aceste bibliothéques publiques erau restric]ionate [i a fost impus chiar un cod
vestimentar, iar pre]ioasele c\r]i au `nceput s\ se umple iar\[i de praf pe raf-
turi,9 uitate [i necitite.
Dar nu pentru mult\ vreme.
Guglielmo Bruto Icilio Timoleone, conte Libri-Carruci della Sommaia,

s-a n\scut `n Floren]a `n 1803, `ntr-o veche [i nobil\ familie toscan\. A stu-
diat atât dreptul, cât [i matematica, iar `n acest din urm\ domeniu a avut
parte de succese atât de mari, `ncât la vârsta de dou\zeci de ani i s-a oferit ca-
tedra de matematic\ de la Universitatea din Pisa. ~n 1830, sus]inând c\ se afla
sub amenin]area unei organiza]ii na]ionaliste, carbonarii, el a emigrat la Paris
[i, la scurt\ vreme dup\ aceea, a devenit cet\]ean francez. R\sun\torul s\u
nume a fost redus la conte Libri, iar el a fost bine primit de lumea academic\
francez\, ales membru al reputatului Institut de France, numit profesor de [ti-
in]e la Universitatea din Paris [i premiat cu Legiunea de Onoare pentru
meritele sale academice. Dar Libri era interesat nu doar de [tiin]e; dezvoltase
[i o pasiune pentru c\r]i, iar prin 1840 adunase deja o colec]ie impresionant\
[i comercializa manuscrise [i volume rare. De dou\ ori a `ncercat s\ ob]in\
un post la Biblioteca Regal\, dar n-a reu[it. Apoi, `n 1841, a fost numit secretar
al unei comisii `ns\rcinate cu supravegherea oficialului „catalog general [i
detaliat al tuturor manuscriselor, `n limbile atât vechi, cât [i moderne, exis-
tente ast\zi `n toate bibliotecile publice departamentale“.10
Iat\ cum descrie Sir Frederic Madden, custode al Departamentului de ma-
nuscrise de la British Museum, prima lui `ntâlnire cu Libri, pe 6 mai 1846,
la Paris: „~n ce prive[te `nf\]i[area lui exterioar\,[el] p\rea ca [i cum n-ar fi
folosit niciodat\ apa [i s\punul sau peria. Camera `n care am fost condu[i
avea cu pu]in mai mult de cinci metri `n l\]ime, dar era plin\ de manuscrise
pe rafturi pân\ sus `n tavan. Geamurile aveau cercevele duble [i `n [emineu
ardea un foc de cocs [i c\rbune, a c\rui c\ldur\, ad\ugându-se mirosului sti-
vei de pergamente de-aici, era `ntr-atât de greu de suportat, c\ mi-am pierdut
respira]ia. Domnul Libri a sesizat nepl\cerea de care sufeream [i a deschis
una dintre ferestre, dar era u[or de v\zut c\ pân\ [i s\ respire aer ì era deza-
greabil, iar urechile ì erau `nfundate cu vat\, ca s\ previn\ orice sensibilitate
fa]\ de acesta! Domnul Libri este o persoan\ destul de corpolent\, cu umor,
dar cu tr\s\turi grosolane.“11 Ceea ce nu [tia Sir Frederic – atunci – era c\ Libri
era unul dintre cei mai versa]i ho]i de c\r]i ai tuturor timpurilor.
Potrivit unui bârfitor vestit din secolul al [aptesprezecelea, Tallemant des
Réaux, furtul de c\r]i nu este un delict decât dac\ acestea sunt vândute.12
Pl\cerea de a ]ine `n mâini o carte rar\, de-a `ntoarce pagini pe care nimeni
nu le va mai `ntoarce f\r\ permisiunea ta, f\r\ `ndoial\ c\ l-a `ndemnat pe Libri,
`ntr-o oarecare m\sur\, la furt. Dar dac\ vederea atâtor volume frumoase l-a
dus pe nea[teptate `n ispit\ pe `nv\]atul bibliofil sau dac\ `n primul rând pa-
tima pentru c\r]i l-a `mboldit spre aceast\ activitate, nu vom [ti niciodat\. ~nar-
mat cu `mputerniciri oficiale, `nve[mântat `ntr-o pelerin\ uria[\, sub care `[i
dosea comorile, Libri a ajuns s\ aib\ acces `n bibliotecile din toat\ Fran]a, unde
cuno[tin]ele lui de specialitate l-au ajutat s\ culeag\ perlele ascunse. ~n Car-
pentras, Dijon, Grenoble, Lyon, Montpellier, Orléans, Poitiers [i Tours, el
nu numai c\ a furat volume `ntregi, dar a [i t\iat [i sustras pagini separate, pe
care apoi le-a expus [i, uneori, le-a vândut.13 Doar `n Auxerre nu i-a mers s\
prade. Slugarnicul bibliotecar, dornic s\-l serveasc\ pe oficialul ale c\rui do-
cumente `l acreditau ca Monsieur le Secrétaire [i Monsieur l’Inspecteur Général,
l-a autorizat din proprie voin]\ pe Libri s\ lucreze `n bibliotec\ pe timpul
nop]ii, dar a insistat ca un paznic s\-i stea la `ndemân\ ca s\-l serveasc\ cu tot
ce acesta poftea.14
Primele acuza]ii `mpotriva lui Libri dateaz\ din 1846, dar – probabil pen-
tru c\ sunau atât de neverosimil – acestea au fost ignorate, iar contele a con-
tinuat s\ prade bibliotecile. El a `nceput, de asemenea, s\ organizeze vânz\ri
importante pentru unele dintre c\r]ile furate, vânz\ri pentru care a preg\tit
cataloage excelente [i detaliate.15 De ce vindea acest pasionat bibliofil c\r]ile
pe care le furase asumându-[i un risc atât de mare? Poate a crezut, ca Proust, c\
„dorin]a face ca toate s\ `nfloreasc\, posesiunea ofile[te toate astea“.16 Poate
c\ a p\strat doar câteva manuscrise pre]ioase, pe care le-a selectat ca pe ni[te
perle rare. Poate c\ le-a vândut din pur\ l\comie – dar aceasta este o supozi]ie
mult mai pu]in interesant\. Indiferent de motive, vânzarea c\r]ilor furate n-a
mai putut fi ignorat\. Acuza]iile s-au `nmul]it [i, un an mai târziu, procuro-
rul public a ini]iat cercet\ri discrete – care au fost mu[amalizate de pre[edin-
tele Consiliului Ministerial, M. Guizot, un prieten al lui Libri [i martor la
nunta acestuia. Probabil c\ afacerea n-ar fi avut niciun fel de urm\ri dac\ Re-
volu]ia din 1848, care a pus cap\t Monarhiei din Iulie [i a proclamat A Doua
Republic\, n-ar fi descoperit dosarul lui Libri ascuns `n biroul lui Guizot. Libri
a fost avertizat [i atât el, cât [i so]ia lui au fugit `n Anglia, dar nu f\r\ a lua
cu ei optsprezece cufere cu c\r]i, evaluate la 25 000 de franci.17 ~n vremea
aceea, un lucr\tor calificat câ[tiga aproximativ patru franci pe zi.18
O armat\ de politicieni, arti[ti [i scriitori s-a ridicat (`n zadar) `n ap\rarea
lui Libri. Unii profitaser\ de pe urma matrapazlâcurilor lui [i nu voiau s\ fie
implica]i `n scandal; al]ii `l priviser\ ca pe un c\rturar onorabil [i nu voiau
s\ par\ ni[te oameni `n[ela]i. Mai ales scriitorul Prosper Mérimée l-a ap\rat
cu `nfl\c\rare pe Libri.19 Contele ì ar\tase lui Mérimée, `n apartamentul
unui prieten, celebrul Pentateuh de la Tours, un volum cu miniaturi din se-
colul al [aptesprezecelea; Mérimée, care c\l\torise mult prin Fran]a [i vizi-
tase numeroase biblioteci, [i-a amintit c\ v\zuse acest Pentateuh chiar `n
Tours; Libri, iute de picior, i-a explicat lui Mérimée c\ ceea ce v\zuse era o
copie fran]uzeasc\ a originalului, achizi]ionat de Libri `nsu[i `n Italia. Mérimée
l-a crezut. Scriindu-i lui Edouard Delessert pe 5 iunie 1848, Mérimée insista:
„Pentru mine, care `ntotdeauna am spus c\ patima de-a colec]iona ì `mpinge
pe oameni la delicte, Libri este cel mai onest dintre colec]ionari [i nu cunosc
pe nimeni altcineva `n afar\ de el care s\ `napoieze bibliotecilor c\r]ile pe care
al]ii le-au furat.“20 Pân\ la urm\, la doi ani dup\ ce Libri a fost g\sit vinovat,
Mérimée a publicat `n Revue des Deux Mondes21 o ap\rare atât de zgomotoas\
a prietenului s\u, `ncât a fost chemat `n judecat\ sub acuza]ia de sfidare.
Sub povara dovezilor, Libri a fost condamnat in absentia la zece ani de
`nchisoare [i pierderea func]iilor publice. Lordul Ashburnham, care cump\rase
de la Libri, prin intermediul librarului Joseph Barrois, un alt Pentateuh rar,
decorat cu miniaturi (pe acesta `l furase din biblioteca public\ din Lyon), a
acceptat dovada vinov\]iei contelui [i a `napoiat cartea ambasadorului fran-
cez din Londra. Pentateuhul a fost singura carte pe care lordul Ashburnham
a returnat-o. „Felicit\rile adresate de pretutindeni autorului unui asemenea
gest generos nu l-au f\cut totu[i s\ repete gestul cu alte manuscrise din bi-
blioteca sa“, a comentat Léopold Delisle,22 care `n 1888 a `ntocmit catalogul
jafurilor lui Libri.
Dar pe-atunci Libri `ntorsese de mult pagina final\ a ultimei lui c\r]i fu-
rate. Din Anglia a plecat `n Italia [i s-a stabilit la Fiesole, unde a murit pe 28
septembrie 1869, f\r\ s\ fi fost reabilitat, `n s\r\cie. {i totu[i, pân\ la urm\,
a avut ocazia s\ se r\zbune pe cei care l-au acuzat. ~n anul mor]ii lui Libri,
matematicianul Michel Chasles, care fusese ales s\ ocupe catedra lui Libri la
institut, a achizi]ionat o fabuloas\ colec]ie de autografe, despre care era sigur
c\ avea s\-i aduc\ invidia multora [i faim\. Aceasta includea scrisori ale lui
Iulius Cezar, Pitagora, Nero, ale Cleopatrei, ale evazivei Maria Magdalena –
toate s-au dovedit mai târziu a fi falsuri, opera faimosului falsificator Vrain-Lu-
cas, c\ruia Libri ì ceruse s\-i fac\ succesorului s\u o vizit\.23
Furtul de c\r]i nu era un delict nou pe vremea lui Libri. „Istoria biblio-clep-
tomaniei“, a scris Lawrence S. Thompson, „merge `napoi `n timp pân\ la
`nceputurile bibliotecilor din Europa Occidental\ [i f\r\ `ndoial\ poate fi
urm\rit\ chiar mai departe, `n istoria bibliotecilor grece[ti [i orientale“.24
Primele biblioteci romane erau compuse mai ales din volume grece[ti, pentru
c\ romanii scotociser\ am\nun]it Grecia. Biblioteca regal\ din Macedonia,
biblioteca lui Mitridate din Pont, biblioteca lui Apellicon din Teos (mai târ-
ziu folosit\ de Cicero) au fost toate pr\date de romani [i transferate pe p\mânt
roman. Nici primele secole ale cre[tinismului nu au fost cru]ate: c\lug\rul copt
Pachomius, care alc\tuise o bibliotec\ `n m\n\stirea egiptean\ din Taben-
nisi `n primele câteva decade ale secolului al treilea, f\cea inventarul `n fie-
care sear\ pentru a fi sigur c\ toate c\r]ile fuseser\ `napoiate.25 ~n raidurile lor
`n Anglia anglo-saxon\, vikingii au furat manuscrisele miniate ale c\lug\rilor,
probabil pentru aurul din leg\turi. Unul dintre aceste bogate manuscrise, Codex
Aureus, a fost furat cândva prin secolul al unsprezecelea, dar a trebuit s\ fie
`napoiat prin r\scump\rare primilor proprietari, `ntrucât ho]ii n-au g\sit
cump\r\tor `n alt\ parte. Ho]ii de c\r]i au reprezentat un flagel al Evului
Mediu [i Rena[terii; `n 1752, papa Benedict al XIV-lea a decretat printr-o
bul\ c\ ho]ii de c\r]i aveau s\ fie pedepsi]i cu excomunicarea.
Alte amenin]\ri au fost ceva mai lume[ti, cum dovede[te aceast\ admo-
nestare inscrip]ionat\ pe un valoros tom al Rena[terii:
„Numele st\pânului mai sus `l vezi,

A[adar ia aminte, nu m\ fura;
C\ci dac-o faci, f\r\-ntârziere
Gâtul t\u… pentru mine o s\ pl\teasc\.
Uit\-te mai jos [i-o s\ vezi
Imaginea ‘n\l]at\ a spânzur\torii;
A[adar ia aminte de asta la vreme,
Altminteri `n copacul acela sus vei atârna!“26
Sau o inscrip]ie din biblioteca M\n\stirii San Pedro din Barcelona:
„Pentru cel care fur\ sau `mprumut\ [i nu `napoiaz\ o carte de la proprie-

tarul ei, fie ca aceasta s\ se preschimbe-n [arpe `n mâna lui [i s\-l sfâ[ie. Lovit
fie de paralizie [i to]i ai lui s\ fie v\t\ma]i. S\ zac\ `n dureri ]ipând dup\ mil\,
[i chinul lui s\ nu g\seasc\ ostoi pân\ când `n moarte se va stinge. Viermii c\r-
]ilor s\ mu[te `n viscerele lui sub semnul Viermelui ce n-are moarte. {i când
va ajunge la Judecata de Apoi, fl\c\rile Iadului s\-l distrug\ pentru totdeauna.“27
{i totu[i, niciun blestem nu pare s\-i descurajeze pe acei cititori care, ase-
menea `ndr\gosti]ilor ce-[i pierd firea, sunt hot\râ]i ca o anumit\ carte s\
devin\ a lor. Nevoia de-a poseda o carte, de-a fi unicul ei proprietar, este un
soi de poft\ nes\]ioas\, ca nicio alta. „Cartea care se cite[te cel mai bine“, a
m\rturisit Charles Lamb, contemporanul lui Libri, „e cea care ne apar]ine [i
ne e cunoscut\ de atât de mult\ vreme, `ncât [tim topografia oric\rei pete de
cerneal\ [i col]urile `ndoite [i putem g\si urma murd\riei r\mase de când am
citit-o la ceai cu brio[e unse cu unt“.28
Actul lecturii stabile[te o rela]ie intim\, fizic\, `n care toate sim]urile au un
rol: ochii disting cuvintele de pe pagin\, urechile se fac ecoul sunetelor citite,
nasul inhaleaz\ mirosul familiar de hârtie, lipici, cerneal\, carton sau piele, de-
getele mângâie pagina aspr\ sau fin\, leg\tura moale sau tare; chiar [i gustul,
uneori, când degetele cititorului se ridic\ la limb\ (acesta fiind modul `n care
asasinul `[i otr\ve[te victimele `n Numele trandafirului de Umberto Eco). Mul]i
cititori nu doresc s\ `mpart\ toate acestea – [i dac\ tocmai cartea pe care do-
resc s-o citeasc\ e `n posesia altcuiva, legile propriet\]ii sunt tot atât de greu de
respectat ca [i cele ale statorniciei `n dragoste. La fel, proprietatea material\
devine câteodat\ sinonim\ cu un sim] al `n]elegerii intelectuale. Ajungem s\
sim]im c\ volumele pe care le avem sunt cele pe care le cunoa[tem, de parc\
posesia ar fi, `n biblioteci, ca [i la tribunal, nou\ zecimi din con]inutul legii; c\,
aruncând o privire la cotoarele c\r]ilor pe care le numim ale noastre [i care se
aliniaz\ ascult\toare de-a lungul pere]ilor `nc\perii, dorim s\ ne vorbeasc\ nou\
[i numai nou\ la simpla `ntoarcere a paginii [i ne permitem s\ spunem: „Toate
astea sunt ale mele“, de parc\ simpla lor prezen]p ne umple cu `n]elepciunea
ce-o con]in, f\r\ s\ mai trebuiasc\ neap\rat s\ ne lupt\m cu con]inutul lor.
~n aceast\ privin]\ am fost tot atât de vinovat precum contele Libri. Chiar
[i ast\zi, când suntem invada]i de zeci de edi]ii [i mii de exemplare identice
ale unui titlu, [tiu c\ volumul pe care `l ]in `n mân\, volumul \sta [i nu altul,
devine Cartea. Adnot\ri, pete, semne de un fel sau altul, un anume moment
[i loc caracterizeaz\ acel volum `n aceea[i m\sur\ ca un manuscris nepre]uit.
Putem avea rezerve `n a justifica furturile lui Libri, dar impulsul subcon[tient
de-a fi, chiar [i pentru o clip\, singurii `ndrept\]i]i de a numi o carte „a noastr\“
este comun mai multor oameni cinsti]i decât suntem dispu[i s\ recunoa[tem.
Pliniu cel Tân\r, sculptur\ de pe fa]ada Catedralei din Como.
AUTO RUL-CITITOR
~ntr-o sear\ de la sfâr[itul secolului `ntâi d.Hr., Gaius Plinius Cecilius

Secundus (cunoscut viitorilor cititori ca Pliniu cel Tân\r, pentru a-l deosebi
de eruditul s\u unchi, Pliniu cel B\trân, care a murit la erup]ia Vezuviului
`n 79 d.Hr.) ie[ea din casa unui prieten din Roma `ntr-o stare de furie justi-
ficat\. Imediat ce-a ajuns `n camera lui de lucru, Pliniu s-a a[ezat [i, ca s\-[i
adune gândurile ([i, probabil, cu un ochi la volumul de scrisori pe care, `ntr-o
zi, avea s\ le adune [i s\ le publice), i-a scris despre `ntâmpl\rile din acea
noapte avocatului Claudius Restitutus. „Tocmai am plecat indignat de la o
lectur\ care avea loc la un prieten al meu [i, pentru c\ nu pot s\ ]i-o spun prin
viu grai, simt c\ trebuie s\-]i scriu imediat. Textul care s-a citit era foarte ci-
zelat din toate punctele de vedere posibile, dar doi sau trei oameni de spirit –
sau a[a credeau ei [i alte câteva persoane c\ sunt – ascultau de parc\ ar fi fost
ni[te surdomu]i. Ei niciodat\ nu [i-au deschis buzele, nu [i-au mi[cat mâinile,
nici m\car nu [i-au `ntins picioarele pentru a-[i schimba pozi]ia `n care [edeau.
Care-i rostul acestei sobriet\]i [i acestui savantlâc ori, mai degrab\, al lenei [i
`ngâmf\rii, acestei lipse de tact [i de bun-sim], care te fac s\-]i petreci toat\
ziua nef\când altceva decât s\ provoci sup\rare [i s\-l transformi `ntr-un
du[man pe omul pe care ai venit s\-l ascul]i ca pe cel mai drag prieten?“1
E oarecum greu pentru noi, la o distan]\ de dou\zeci de secole, s\ `n]ele-
gem consternarea lui Pliniu. ~n vremea lui, lecturile ]inute de autor deveni-
ser\ o ceremonie social\ la mod\2 [i, ca `n cazul altor ceremonii, exista o anume
etichet\ stabilit\ atât pentru ascult\tori, cât [i pentru autori. Din partea
ascult\torilor se a[tepta o reac]ie critic\, pe baza c\reia autorul s\ `mbun\t\-

]easc\ textul – acesta fiind motivul pentru care iner]ia auditoriului l-a `nfu-
riat atât de tare pe Pliniu; el `nsu[i `ncerca, uneori, s\ citeasc\ o prim\ variant\
a unui discurs unui grup de prieteni [i apoi f\cea schimb\ri `n conformitate
cu reac]ia lor.3 Ba mai mult, din partea ascult\torilor se a[tepta s\ participe
la toate lecturile din ciclu, indiferent cât ar fi durat, ca s\ nu le scape nicio
parte a lucr\rii citite, iar Pliniu a sim]it c\ aceia care se foloseau de asemenea
lecturi ca de simple distrac]ii de societate nu erau altceva decât ni[te huli-
gani. „Majoritatea erau a[eza]i de jur `mprejur `n camera de a[teptare“, [i-a
exprimat el mânia unui alt prieten, „pierzându-[i timpul `n loc s\ fie aten]i
[i poruncindu-le servitorilor s\ le spun\ cât mai des dac\ lectorul sosise cumva
[i terminase introducerea sau dac\ a ajuns la sfâr[it. Doar atunci, [i cu multe
rezerve, intrau unul câte unul. Dar nu st\teau mult [i plecau `nainte de `nche-
iere, unii `ncercând s\ se strecoare neobserva]i, al]ii ie[ind f\r\ ru[ine.[…] {i
mai mult\ pre]uire [i onoare merit\ aceia a c\ror dragoste pentru scris [i citit
nu este afectat\ de proastele maniere [i de arogan]a auditoriului.“ 4
{i autorul era obligat s\ respecte anumite reguli pentru ca lectura lui s\ fie
un succes, scop pentru care trebuiau dep\[ite tot felul de obstacole. ~nainte
de toate, trebuia g\sit un spa]iu adecvat. Oamenilor boga]i le pl\cea s\ se
cread\ poe]i [i `[i recitau lucr\rile `n fa]a unui mare num\r de cuno[tin]e la
vilele lor opulente, `n auditorium – o `nc\pere special construit\ `n acest
scop. O parte dintre poe]ii `nst\ri]i, precum Titinius Capito,5 erau genero[i
[i `[i `mprumutau auditoria pentru presta]iile celorlal]i, dar `n general astfel
de spa]ii pentru recitaluri erau destinate uzului exclusiv al proprietarilor.
Odat\ aduna]i prietenii `n locul stabilit, autorul trebuia s\ li se `nf\]i[eze pe
un scaun pus pe-o estrad\, purtând o tog\ nou\ [i ar\tându-[i toate inelele.6
Dup\ spusele sale, respectivul obicei `l deranja pe Pliniu din dou\ motive: „El
este puternic dezavantajat prin simplul fapt c\ e a[ezat, chiar dac\ s-ar putea
s\ fie tot atât de `nzestrat ca vorbitorii care stau `n picioare“7 [i are „ochii [i
mâinile, cele dou\ principale ajutoare ale sale atunci când cite[te“, ocupate cu
a privi [i a ]ine textul. Talentul oratoric era, prin urmare, esen]ial. L\udând
un cititor pentru interpretarea lui, Pliniu a notat c\ acesta „a ar\tat c\ [i-a `nsu-
[it dib\cia de a-[i ridica [i cobor` tonul vocii [i o dexteritate similar\ `n a trece
de la subiecte elevate la cele de rând, de la simplu la complex, de la subiecte
mai u[oare la cele mai serioase. Vocea lui remarcabil de pl\cut\ era alt avan-
taj [i era poten]at\ de modestie, `mbujorare [i nervozitate, care `ntotdeauna
adaug\ farmec unei lecturi. Nu [tiu de ce, dar sfiala i se potrive[te mai bine
unui autor decât `ncrederea `n sine“.8
Cei care se `ndoiau de talentul lor de lectori puteau apela la anumite stra-
tegii. Pliniu `nsu[i, `ncrez\tor `n el când `[i citea discursurile, dar nesigur `n
privin]a priceperii lui de a citi versuri, a venit cu urm\toarea idee pentru o
sear\ de lectur\ a unor poezii de-ale sale. „Pl\nuiesc o lectur\ `ntr-un cadru
intim pentru câ]iva prieteni“, i-a scris el lui Suetoniu, autorul Vie]ilor celor
doisprezece Cezari, „[i m\ gândesc s\-l folosesc pe unul dintre sclavii mei. Nu
m\ voi ar\ta prea politicos cu prietenii mei, de vreme ce omul pe care l-am
ales nu e cu adev\rat un bun cititor, dar m\ gândesc c\ se va descurca mai bine
decât mine, cât\ vreme nu va fi prea nervos.[…] ~ntrebarea este: ce voi face
eu `n timp ce el cite[te? S\ stau nemi[cat [i t\cut ca un spectator sau s\ fac cum
fac unii oameni, s\-i urm\resc vorbele [i s\ i le repet cu buzele, ochii [i ges-
turile mele?“ Nu [tim dac\ nu cumva Pliniu, prin mi[carea buzelor, a dat `n
noaptea aceea prima reprezenta]ie de sincron din istorie.
Multe dintre asemenea lecturi trebuie s\ fi p\rut interminabile; Pliniu a
participat la una care a durat trei zile. (Aceast\ lectur\ deosebit\ nu pare s\-l
fi deranjat, probabil pentru c\ auditoriul fusese `n[tiin]at: „Dar ce-mi pas\ mie
de poe]ii trecutului, cât\ vreme `l cunosc pe Pliniu?“)9 ~ntinzându-se de la
câteva ore la o jum\tate de s\pt\mân\, lecturile publice au devenit practic de
neevitat pentru oricine dorea s\ fie cunoscut ca autor. Hora]iu s-a plâns c\
lectorii educa]i nu mai p\reau interesa]i de esen]a operei unui poet, ci „[i-au
transferat toat\ pl\cerea de la ureche la mi[carea [i goala delectare a ochiu-
lui“.10 Mar]ial se s\turase atât de tare s\ fie b\tut la cap de poeta[trii ner\bd\tori
s\-[i citeasc\ operele cu voce tare `ncât s-a plâns:
„Te-ntreb, cine poate suporta aceste eforturi?

~mi cite[ti când stau `n picioare,
~mi cite[ti când stau jos,
~mi cite[ti `n timp ce alerg,
~mi cite[ti `n timp ce m\ c…c.“11
Pliniu totu[i era de acord cu lecturile f\cute de autori [i vedea `n ele sem-
nele unei noi epoci de aur pentru literatur\. „Aproape c\ n-a fost zi `n toat\
luna aprilie `n care s\ nu fi ]inut cineva o lectur\ public\“, a remarcat el,
foarte mul]umit. „Sunt `ncântat s\ v\d literatura `nflorind [i talentul `mbo-
bocind“.12 Genera]iile viitoare vor fi `n dezacord cu verdictul lui Pliniu [i
vor prefera s\ uite numele celor mai mul]i dintre ace[ti poe]i-interpre]i.
{i totu[i, dac\ ì era sortit s\ devin\ faimos, datorit\ unor asemenea lec-
turi cu public un autor nu mai trebuia s\ a[tepte pân\ dup\ moarte consa-
crarea. „Opiniile difer\“, i-a scris Pliniu prietenului s\u Valerius Paulinus, „dar
ideea mea este c\ un om pe deplin fericit este acela care se bucur\ anticipat
de o bun\ [i durabil\ reputa]ie [i, `ncrez\tor `n verdictul posterit\]ii, tr\ie[te
con[tient de faima ce va s\ vin\.“13 Faima din prezent a fost important\ pen-
tru el. A fost `ncântat când, la curse, cineva a crezut c\ scriitorul Tacit (pe
care `l admira mult) ar putea fi Pliniu. „Dac\ Demostene a avut dreptul s\ se
arate `ncântat când b\trâna aceea din Attica l-a recunoscut spunând: «|sta-i
Demostene!», cu siguran]\ pot fi mândru atunci când numele meu este bine-cu-
noscut. De fapt, sunt mândru [i recunosc asta.“14 Opera lui a fost publicat\
[i citit\ chiar [i `n s\lb\ticia din Lugdunum (Lyon). El i-a scris altui prieten:
„Nu credeam s\ existe librari `n Lugdunum, a[a c\ am fost cu atât mai `ncân-
tat s\ aflu din scrisoarea ta c\ eforturile mele se vând. Sunt bucuros c\ ele `[i
p\streaz\ [i peste grani]\ popularitatea pe care au cucerit-o la Roma [i `ncep
s\ cred c\ opera mea trebuie s\ fie destul de bun\, dac\ opinia public\ din lo-
curi atât de diferite e de acord `n privin]a asta.“15 Totu[i, el a preferat mai mult
ceremonialul lecturii `n fa]a unui auditoriu atent decât aprobarea silen]ioas\
a cititorilor anonimi.
Pliniu a sugerat un num\r de motive pentru care citirea `n public era un
exerci]iu benefic. Celebritatea era, f\r\ `ndoial\, un factor foarte important,
dar mai era [i `ncântarea de a-]i auzi propria voce. El a justificat aceast\
`ng\duin]\ fa]\ de sine prin observa]ia c\ ascultarea unui text citit duce au-
ditoriul la cump\rarea buc\]ii dup\ publicare, provocând astfel o cerere care
satisface atât pe autor, cât [i pe librarii-editori.16 Lectura public\ era, `n opi-
nia lui, pentru un autor, cea mai bun\ metod\ de a ob]ine audien]\. De fapt,
citirea `n public era `n sine o form\ rudimentar\ de publicare.
Dup\ cum corect a remarcat Pliniu, cititul `n public era o interpretare, un

act `ntreprins cu tot corpul, ca s\ fie perceput de ceilal]i. Autorul care cite[te
`n public –atunci, ca [i acum – accentueaz\ cuvintele cu anumite sunete [i le
joac\ cu anumite gesturi; o astfel de interpretare d\ textului un ton care (se
presupune) este acela pe care autorul l-a avut `n minte `n momentul concepe-
rii lui [i care, astfel, d\ ascult\torului sentimentul de a fi aproape de inten]iile
creatorului; de asemenea, confer\ textului pecetea autenticit\]ii. Dar, `n acela[i
timp, lectura autorului distorsioneaz\ textul, `mbog\]indu-l (sau s\r\cindu-l)
prin interpretare. Romancierul canadian Robertson Davies insera noi [i noi
nuan]e artei exprim\rii `n lecturile sale, jucându-[i mai degrab\ decât reci-
tându-[i proza. Romanciera Nathalie Sarraute, `n schimb, cite[te cu o mono-
tonie care prejudiciaz\ lirismul textelor sale. Dylan Thomas `[i cânta poezia,
b\tând accentele ca ni[te clopote f\r\ limb\ [i l\sând pauze enorme.17 T.S. Eliot
[i-o murmura pe a sa, de parc\ ar fi fost un vicar posac care-[i afurisea turma.
Citit cu voce tare unui auditoriu, un text nu este `n exclusivitate determinat
de rela]ia dintre caracteristicile sale intrinseci [i cele ale publicului capricios,
ve[nic altul, din moment ce ascult\torii nu mai au de mult\ vreme liberta-
tea (pe care ar avea-o cititorii obi[nui]i) s\ se `ntoarc\, s\ reciteasc\, s\ amâne
[i s\ ì dea textului intona]ia conotativ\ specific\. ~n schimb, devine depen-
dent de autorul-interpret, care `[i asum\ rolul de cititor al cititorilor, o pre-
zumtiv\ `ncarnare a fiec\ruia dintre membrii auditoriului captiv pentru care
se ]ine lectura, `nv\]ându-i cum anume s\ citeasc\. Lecturile cu public ale au-
torilor pot deveni `ntru totul dogmatice.
Lecturi publice nu erau numai la Roma. {i grecii citeau astfel. Cinci se-
cole `naintea lui Pliniu, de exemplu, Herodot, ca s\ nu mai c\l\toreasc\ din
ora[ `n ora[, a citit din propria oper\ la festivit\]ile olimpice, unde se aduna
un auditoriu mare [i entuziast de pe tot cuprinsul Greciei. Dar, `n secolul al
[aselea, lecturile publice au `ncetat, deoarece impresia era c\ nu mai exista un
„public educat“. Ultima descriere cunoscut\ nou\ a unui auditoriu roman la
o lectur\ public\ se afl\ `n epistolele poetului cre[tin Apollinaris Sidonius,
scrise `n a doua jum\tate a secolului al cincilea. Deja, a[a cum se lamenteaz\
Sidonius `nsu[i `n scrisorile sale, latina devenise o limb\ specializat\, str\in\,
„limba liturghiei, a cancelariilor [i a câtorva c\rturari“.18 ~n mod ironic, Bise-
rica cre[tin\, care adoptase latina pentru r\spândirea evangheliilor „la to]i
oamenii din toate locurile“, a constatat c\ limba era de ne`n]eles pentru ma-
joritatea enoria[ilor. Latina a devenit parte a „misterului“ Bisericii, iar `n se-
colul al unsprezecelea au ap\rut primele dic]ionare latine, ca s\-i ajute pe
studen]ii [i pe novicii pentru care latina nu mai era de mult limba matern\.
Dar autorii au avut nevoie `n continuare de stimulul unui public nemijlo-
cit. Pe la sfâr[itul secolului al treisprezecelea, Dante a sugerat c\ „limba popu-
lar\“ – adic\ cea vernacular\ – era chiar mai nobil\ decât latina, din trei motive:
pentru c\ a fost prima limb\ vorbit\ de Adam `n Rai; pentru c\ era „natural\“,
`n timp ce latina era „artificial\“, fiind `nv\]at\ doar `n [coli; [i pentru c\ era uni-
versal\, din moment ce to]i oamenii vorbeau un grai popular [i numai câ]iva
cuno[teau latina.19 De[i aceast\ ap\rare a limbii populare a fost scris\, parado-
xal, `n latin\, este probabil ca pe la sfâr[itul vie]ii, la Curtea lui Guido Novello
da Polenta `n Ravena, Dante `nsu[i s\ fi citit cu voce tare pasaje din Commedia
lui `n „limba popular\“ pe care o ap\rase cu atâta elocven]\. Ce e sigur este c\,
`n secolele al paisprezecelea [i al cincisprezecelea, lecturile f\cute de autori erau
din nou ceva obi[nuit; exist\ multe dovezi, atât `n literatura profan\, cât [i `n
cea religioas\. ~n 1309, Jean de Joinville a dedicat Via]a Sfântului Louis „]ie [i
fra]ilor t\i [i altora care o vor asculta citit\“.20 La sfâr[itul secolului al paispre-
zecelea, Froissart, istoricul francez, a `nfruntat furtuna `n miez de noapte timp
de [ase s\pt\mâni lungi de iarn\ pentru a-i citi romanul Méliador insomniacu-
lui conte du Blois.21 Prin]ul [i poetul Charles d’Orléans, luat prizonier de en-
glezi la Agincourt `n 1415, a scris numeroase poezii `n lunga sa captivitate, iar
dup\ eliberare, `n 1440, [i-a citit versurile curtenilor de la Blois, `n timpul seri-
lor literare la care erau invita]i [i al]i poe]i, precum François Villon. ~n roma-
nul La Celestina, Fernando de Rojas l\mure[te `n introducerea din 1499 c\ piesa
excesiv de lung\ (sau romanul `n forma unei piese) este menit\ s\ fie citit\ cu
voce tare „când vreo zece oameni se-adun\ ca s-asculte aceast\ comedie“;22 pro-
babil c\ autorul (despre care [tim foarte pu]ine, exceptând faptul c\ era un evreu
convertit [i deloc ner\bd\tor s\ atrag\ aten]ia Inchizi]iei asupra operei lui) `ncer-
case „comedia“ pe prietenii lui.23 ~n ianuarie 1507, Ariosto a citit al s\u `nc\ ne-
terminat Orlando Furioso convalescentei Isabella Gonzaga, „f\când s\ treac\
dou\ zile nu numai f\r\ plictiseal\, ci [i cu cea mai mare pl\cere“.24 {i Geoffrey
Chaucer, ale c\rui c\r]i sunt pline de referiri la lectura cu voce tare, mai mult
ca sigur c\ [i-a citit opera `n fa]a unui public de ascult\tori.25
Fiu al unui prosper negustor de vinuri, Chaucer a fost probabil educat la

Londra, unde a descoperit operele lui Ovidiu, Virgiliu [i ale poe]ilor francezi.
Dup\ cum se obi[nuia cu copiii familiilor `nst\rite, a intrat `n serviciul unei
case nobile – cea a Elisabetei, contes\ de Ulster, c\s\torit\ cu cel de-al doilea
fiu al regelui Eduard al III-lea. Conform tradi]iei, unul dintre primele lui
poeme a fost un imn `nchinat Fecioarei, scris la cererea unei nobile doamne,
Blanche de Lancaster (pentru care mai târziu a scris Cartea Ducesei) [i citit cu
voce tare `n fa]a ei [i a suitei sale. Ni-l putem imagina pe tân\r, emo]ionat la
`nceput, apoi `nc\lzindu-se pentru sarcina lui, bâlbâindu-se pu]in, citindu-[i
cu voce tare poemul, a[a cum un elev de ast\zi [i-ar citi lucrarea `n fa]a cla-
sei. Chaucer trebuie s\ fi perseverat; lecturile din poezia sa au continuat. Un
manuscris al lui Troilus [i Cresida, aflat acum la Colegiul Corpus Christi, la
Cambridge, `nf\]i[eaz\ un b\rbat stând la un amvon, cu o carte deschis\ `n
fa]\, [i adresându-se unui auditoriu format din domni [i doamne. B\rbatul este
Chaucer; lâng\ el se afl\ familia regal\, regele Richard al II-lea [i regina Ana.
Stilul lui Chaucer combin\ mijloace `mprumutate de la retorii clasici cu
expresii colocviale [i „cârlige“ din tradi]ia menestrelilor, astfel c\ un cititor
de peste secole care-i urm\re[te cuvintele aude textul la fel de bine cum `l
vede. ~ntrucât auditoriul lui Chaucer urma s\ „citeasc\“ poemele lui prin
urechile lor, mijloace precum rima, caden]a, repeti]ia [i vocile diferitelor
personaje erau elemente esen]iale ale compozi]iei poetice; citind cu voce tare,
el putea alterna aceste mijloace `n func]ie de reac]iile auditoriului. Când tex-
tul a fost a[ternut `n form\ scris\, fie pentru ca altcineva s\-l citeasc\ cu voce
tare, fie ca s\ fie citit `n gând, era, evident, important s\ se re]in\ efectele
unor asemenea stratageme pentru urechi. Din acest motiv, exact a[a cum
anumite semne de punctua]ie fuseser\ create pentru cititul `n gând, semne la
fel de practice au `nceput s\ fie `ntrebuin]ate pentru cititul cu voce tare. De
exemplu, cel cunoscut sub numele de diple – un semn f\cut de scrib, `n form\
de vârf de s\geat\ pe orizontal\, plasat pe margine, ca s\ atrag\ aten]ia asupra
unui element din text – a devenit semnul pe care `l recunoa[tem ast\zi drept
ghilimele, `ncadrând la `nceput citatul, apoi pasajele de vorbire direct\. La fel,
scribul care a copiat Povestirile din Canterbury `n manuscrisul Ellesmere de
la sfâr[itul secolului al paisprezecelea a recurs la liniu]e oblice (solidus) ca s\
marcheze ritmul versului spus cu voce tare:
„~n Southwerk / la Tabard / unde zac

Gata / s\ m\ pornesc la drum.“26
Prin 1387 `ns\ contemporanul lui Chaucer, John de Trevisia, care traducea
din latin\ un poem epic extrem de popular, Polychronicon, a ales s\-l redea `n
englez\ `n proz\ [i nu `n versuri – o modalitate mai pu]in adaptat\ lecturilor pu-
blice – pentru c\ [tia c\ auditoriul lui nu a[tepta mult\ vreme s\ aud\ un reci-
tal, alegând, dup\ toate probabilit\]ile, s\ citeasc\ manuscrisul. Moartea autorului,
se considera, d\dea cititorului posibilitatea interac]iunii directe cu textul.
{i totu[i, autorul, magicul creator al textului, [i-a p\strat prestigiul incan-
tatoriu. Ceea ce i-a intrigat pe noii cititori a fost `ntâlnirea cu me[terul, cu
trupul ce g\zduia mintea care i-a imaginat pe Dr. Faust, pe Tom Jones, pe Can-
dide. {i pentru autori a existat un act paralel de magie: s\ `ntâlneasc\ acea
inven]ie literar\, publicul, „iubitul cititor“, pe cei care pentru Pliniu erau
oameni bine-crescu]i sau neciopli]i, cu ochi [i urechi, care acum, câteva se-
cole mai târziu, deveniser\ o simpl\ speran]\ de dincolo de pagin\. „S-au vân-
dut [apte exemplare“, reflecteaz\ protagonistul romanului lui Thomas Love
Peacock, Nightmare Abbey, de la `nceputul secolului al nou\sprezecelea.
„{apte este un num\r mistic [i e un semn bun. S\-i g\sesc pe cei [apte
cump\r\tori ai celor [apte exemplare ale mele [i ace[tia vor fi cele [apte
sfe[nice cu care voi lumina lumea.“27 Ca s\-i `ntâlneasc\ pe cei [apte cititori
ai lor ([i de [apte ori [apte, dac\ stelele erau norocoase), autorii au `nceput,
`nc\ o dat\, s\-[i citeasc\ opera `n public.
A[a cum explicase Pliniu, lecturile publice f\cute de autor sunt menite s\
aduc\ textul nu doar publicului, ci, `n acela[i timp, s\-l readuc\ autorului. Nu
`ncape `ndoial\ c\ Chaucer a f\cut `ndrept\ri Povestirilor din Canterbury
dup\ lecturile publice (punând probabil, `n gura pelerinilor s\i, unele dintre
observa]iile pe care le auzise – precum `n cazul Notarului, care consider\
preten]ioase rimele lui Chaucer). Molière, trei secole mai târziu, obi[nuia s\
`[i citeasc\ piesele cu voce tare menajerei. „Dac\ Molière i-a citit vreodat\“,
a comentat romancierul englez Samuel Butler `n Carnetele sale, „a f\cut asta
pentru c\ simplul act al lecturii cu voce tare ì aducea `n fa]\ opera `ntr-o
nou\ lumin\ [i concentrarea aten]iei asupra fiec\rui vers `n parte ì d\dea
posibilitatea s\-l judece cu mai mult\ rigoare. Simt `ntotdeauna pornirea s\
Chaucer citind `n fa]a regelui Richard al II-lea, `ntr-un manuscris de la `nceputul secolului al cinci-
sprezecelea (Troilus [i Cresida).
citesc, iar `n general citesc cu voce tare ceea ce-am scris, cuiva; m\ mul]umesc
aproape cu oricine, numai c\ nu trebuie s\ fie `ntr-atât de de[tept `ncât s\-mi
fie team\ de el. Simt punctele slabe imediat ce citesc cu voce tare pasajul pe
care `l considerasem bun atunci când `l citisem `n gând.“28
Uneori, nu dorin]a de a se `mbun\t\]i, ci cenzura este aceea care a adus au-
torul `napoi la lecturile `n public. Fiindu-i interzis de autorit\]ile franceze s\-[i
publice Confesiunile, Jean-Jacques Rousseau le-a citit pe durata lungii ierni a lui
1768 `n diferite case de aristocra]i din Paris. Una dintre aceste lecturi a durat
de la nou\ diminea]a pân\ la trei dup\-amiaza. Dup\ cum m\rturisea unul din-
tre ascult\tori, când Rousseau ajungea la pasajul `n care descria cum `[i aban-
donase copiii, auditoriul, la `nceput stânjenit, `ncepea s\ verse lacrimi de durere.29
~n Europa, secolul al nou\sprezecelea a fost epoca de aur a lecturilor de
autor. ~n Anglia, starul a fost Charles Dickens. ~ntotdeauna interesat de tea-
trul de amatori, Dickens (care, de fapt, a jucat de câteva ori pe scen\, `n mod
remarcabil `n piesa pe care o scrisese `n colaborare cu Wilkie Collins, Adân-
curile `nghe]ate, din 1857) f\cea uz de talentul s\u histrionic atunci când `[i
citea `n public lucr\rile. Aceste lecturi cu auditoriu, ca ale lui Pliniu, erau de
dou\ feluri: lecturi `n fa]a prietenilor, ca s\ stilizeze variantele finale [i s\ ca-
libreze efectul fic]iunii pe modelul ascult\torilor; [i lecturi publice, inter-
pret\ri pentru care a devenit faimos spre sfâr[itul vie]ii. Scriindu-i so]iei lui,
Catherine, despre cum mergeau lecturile cu cea de-a doua povestire de
Cr\ciun, Clopotele, el jubila: „Dac\ l-ai fi v\zut pe Macready[unul din prie-
tenii lui Dickens] noaptea trecut\ – suspinând `n v\zul tuturor [i plângând
pe sofa `n timp ce citeam – ai fi sim]it (a[a cum am sim]it eu) ce `nseamn\ s\
ai Putere.“ „Putere asupra celorlal]i“, adaug\ unul dintre biografii s\i. „Pu-
tere s\ emo]ioneze [i s\ domine. Puterea scrisului s\u. Puterea vocii sale.“ Cu
privire la lectura lui din Clopotele, Dickens i-a scris doamnei Blessington:
„Am mari speran]e c\ v\ voi face s\ plânge]i amarnic.“30
Cam `n acela[i timp, Lordul Alfred Tennyson a `nceput s\ bântuie saloanele
Londraeze, citind din cel mai faimos ([i cel mai lung) poem al s\u, Maud. Prin
lecturile sale, Tennyson nu c\uta puterea, cum o f\cea Dickens, ci mai degrab\
aplauzele continue, confirmarea c\ opera sa g\sea, cu adev\rat, o audien]\. „Al-
lingham, ai fi dezgustat dac\ ]i-a[ citi Maud? Te-ar l\sa nervii?“ [i-a `ntrebat un
prieten `n 1865.31 Jane Carlyle [i l-a amintit `ntrebându-i pe to]i la o petrecere
Dickens citind „Clopotele“ unui grup de prieteni.
dac\ le pl\cuse Maud, citind Maud cu voce tare, „vorbind despre Maud, Maud,
Maud“ [i „atât de sensibil la critici, de parc\ acestea ar fi fost repro[uri care i-ar
fi vizat onoarea“.32 Ea a fost un ascult\tor r\bd\tor; `n casa lui Carlyle din Chel-
sea, Tennyson o for]ase s\ ì laude poemul, citindu-i-l cu voce tare de trei ori la
rând.33 Potrivit altui martor, Dante Gabriel Rosetti, Tennyson `[i citea opera cu
emo]ia pe care o c\uta la auditoriul s\u, v\rsând lacrimi [i „cu o asemenea in-
tensitate a sentimentului `ncât, f\r\ s\-[i dea seama, prinsese [i r\sucea `n mâinile
lui puternice o pern\ mare de brocart“.34 Emerson n-a `ncercat nici pe departe
aceea[i intensitate a sentimentului atunci când a citit el `nsu[i cu voce tare poe-
mele lui Tennyson. „Este un test destul de bun pentru o balad\, ca de altfel pen-
tru toat\ poezia“, a m\rturisit el `n carnetele sale, „u[urin]a de-a o putea citi cu
voce tare. Chiar `n cazul celei a lui Tennyson, vocea devine solemn\ [i letargic\.“35
Dickens a fost un interpret mult mai bun. Textul `n versiunea lui – tonul,
sublinierea, chiar elimin\rile [i `mbun\t\]irile menite s\ [lefuiasc\ `n a[a fel po-
vestea `ncât s\ fie mai potrivit\ unei expuneri orale – f\cea s\-i fie clar oricui c\
exista doar o interpretare [i numai una. Asta a devenit evident `n faimoasele lui
turnee de citit. Primul turneu lung, care a `nceput la Clifton [i s-a `ncheiat la Bri-
ghton, a inclus cam optzeci de lecturi `n mai mult de patruzeci de ora[e. El
„citea `n antrepozite, `n s\li de conferin]e, `n libr\rii, `n birouri, `n holuri, `n ho-
teluri [i `n b\i publice“. A[ezat la un pupitru `nalt [i, mai târziu, la unul mai jos,
care s\ permit\ publicului s\-i vad\ mai bine gesturile, st\ruia ca membrii aces-
tuia s\ dea impresia c-ar fi un „mic grup de prieteni adunat s\ asculte o poveste“.
Publicul reac]iona a[a cum `[i dorea Dickens. Un om plângea `n hohote [i apoi
„`[i acoperea fa]a cu ambele mâini [i se apleca peste sp\tarul fotoliului din fa]\,
zguduindu-se de emo]ii“. Altul, de câte ori sim]ea c\ era pe cale s\ apar\ un
anume personaj, „râdea [i se [tergea la ochi, iar când acesta ap\rea, scotea un ]ip\t,
de parc\ nu i-ar fi venit s\ cread\“. Pliniu ar fi fost `ncântat.
Efectul fusese ob]inut cu mult\ grij\: Dickens a petrecut cel pu]in dou\
luni lucrând la expunere [i gesturi, regizându-[i propriile reac]ii. Pe margi-
nile „c\r]ilor sale de lectur\“ – exemplare ale manuscriselor pe care le editase
special pentru aceste turnee – `[i f\cuse `nsemn\ri ca s\-[i aminteasc\ tonul
pe care s\-l foloseasc\, precum „Vesel… Sobru… Cu patos… Mister… Gr\bit“,
sau gesturile potrivite: „Semn cu mâna `n jos… Punctez… M\ cutremur…
Privesc speriat `n jur…“36 Pasajele erau revizuite `n func]ie de efectul produs
asupra ascult\torilor. Dar, dup\ cum noteaz\ unul dintre biografii s\i, „nu
juca scenele, ci le sugera, le evoca, le l\sa s\ se `n]eleag\. El r\mânea un citi-
tor, cu alte cuvinte, [i nu un actor. F\r\ manierism. F\r\ artificii. F\r\ afec-
tare. Cumva `[i crease uluitoarele efecte printr-o economie de mijloace care-i
era unic\, `ncât chiar era de parc\ `nse[i romanele lui vorbeau prin el“.37
Dup\ lectur\, niciodat\ nu primea aplauzele. F\cea o plec\ciune, p\r\sea
scena [i `[i schimba hainele, care erau leoarc\ de transpira]ie.
Iat\, `n parte, de ce venea auditoriul lui Dickens [i ceea ce aduce publicul
de ast\zi la lecturile publice: s\ vad\ scriitorul interpretând, nu ca un actor,
ci ca un scriitor; s\ aud\ vocea pe care scriitorul a avut-o `n minte când a fost
creat un personaj; s\ suprapun\ vocea scriitorului peste text. Unii cititori vin
din supersti]ie. Ei vor s\ vad\ cum arat\ un scriitor, deoarece cred c\ scrisul
ar fi un act de magie; vor s\ vad\ fa]a cuiva care poate crea un roman sau un
poem, tot a[a cum ar dori s\ vad\ fa]a unui zeu mai mic, creator al unui mic
univers. Vâneaz\ autografe, vârând c\r]ile sub nasul autorului `n speran]a c\
se vor alege cu binecuvântata inscrip]ie: „Lui Polonius, cele mai bune ur\ri,
Autorul.“ Entuziasmul lor l-a f\cut pe William Golding s\ spun\ (`n timpul
festivalului literar de la Toronto, din 1989) c\ „`ntr-o zi, cineva va da peste un
exemplar nesemnat al unui roman de William Golding [i acesta o s\ valoreze
o avere“. Sunt mâna]i de aceea[i curiozitate care ì face pe copii s\ arunce o
privire `n spatele scenei la teatrul de p\pu[i sau s\ demonteze un ceasornic. Ei
vor s\ s\rute mâna care a scris Ulise, chiar dac\, a[a cum a remarcat Joyce,
„aceasta a f\cut [i o mul]ime de alte chestii“.38 Scriitorul spaniol Dámaso
Alonso nu a fost impresionat. El considera lecturile publice „o expresie a ipo-
criziei snoabe [i a superficialit\]ii incurabile a vremurilor noastre“. F\când
deosebire `ntre descoperirea treptat\ a unei c\r]i citite `n gând, `n singur\tate,
[i o rapid\ familiarizare cu scriitorul `ntr-un amfiteatru plin-ochi, el o descrie
pe aceasta din urm\ ca fiind „adev\ratul fruct al grabei noastre subcon[tiente.
Adic\, altfel spus, al barbariei noastre. C\ci cultura este `ncetineal\“.39
La lecturile publice, la festivalurile scriitorilor din Toronto, Edinburgh,
Melbourne sau Salamanca, cititorii se a[teapt\ s\ devin\ parte a procesului ar-
tistic. Ceva nea[teptat, ceva nerepetat, `ntâmplarea care se va dovedi cumva
de neuitat, s-ar putea, sper\ ei, petrece `n fa]a ochilor lor, f\cându-i martorii
unui proces de crea]ie – o bucurie refuzat\ pân\ [i lui Adam – a[a c\, atunci
când cineva ì va `ntreba, la vârsta clevetitoare a b\trâne]ii, a[a cum Robert
Browning a `ntrebat cu ironie cândva: „{i l-ai v\zut cândva pe Shelley, nu?“,
r\spunsul s\ fie da.
~ntr-un eseu despre situa]ia grea a ursului panda, biologul Stephen Jay
Gould a scris c\ „gr\dinile zoologice se schimb\ din institu]ii ale captur\rii
[i expunerii `n paradisuri ale conserv\rii [i `nmul]irii“.40 La cele mai bune
festivaluri literare, la cele mai de succes lecturi publice, scriitorii sunt atât
conserva]i, cât [i `nmul]i]i. Sunt conserva]i pentru c\ ajung s\ simt\ (cum a
m\rturisit Pliniu) c\ au un auditoriu care certific\ importan]a muncii lor;
sunt conserva]i, `n cel mai dur sens al cuvântului, pentru c\ sunt pl\ti]i (cum
Pliniu nu a fost) pentru munca lor; [i sunt `nmul]i]i pentru c\ scriitorii nasc
scriitori, care, la rândul lor, nasc scriitori. Ascult\torii care cump\r\ c\r]i
dup\ o lectur\ multiplic\ acea lectur\; autorii care `[i dau seama c\, dac\ scriu
pe-o pagin\ goal\, cel pu]in nu vorbesc `n fa]a unui zid gol, ar putea fi `ncu-
raja]i de o astfel de experien]\ [i ar putea scrie mai mult.
Rilke la fereastr\, `n hotelul Biron din Paris.
TRADUC|TO RUL-CITITOR
~ntr-o cafenea aflat\ nu departe de Muzeul Rodin din Paris, `naintez cu greu
printre rândurile textului unei mici edi]ii de buzunar a sonetelor Louisei
Labé, o poet\ din secolul al [aisprezecelea, din Lyon, traduse `n german\ de
Rainer Maria Rilke. Poetul a lucrat ca secretar al lui Rodin vreme de câ]iva
ani [i, mai târziu, a devenit prietenul sculptorului, scriind un admirabil eseu
despre m\iestria b\trânului. A tr\it, o vreme, `n cl\direa care avea s\ devin\
Muzeul Rodin, `ntr-o camer\ `nsorit\, decorat\ cu ornamente modelate `n
ipsos, cu vedere spre gr\dina francez\ n\p\dit\ de b\l\rii, s\lb\ticit\, deplân-
gând lipsa a ceva ce-[i imagina c\ avea s\ se afle `ntotdeauna dincolo de atin-
gerea sa – un anumit adev\r poetic, pe care genera]ii de cititori de-atunci `ncoace
au crezut c\ ar putea fi g\sit `n scrierile originale ale lui Rilke. ~nc\perea era
una dintre multele locuin]e temporare pe care le-a avut, r\t\cind din hotel
`n hotel [i din castel `n alt somptuos castel. „S\ nu ui]i niciodat\ c\ singur\tatea
este cea care mi-e sortit\“, ì scrie din casa lui Rodin uneia din iubitele lui, tot
atât de efemer\ ca `nc\perile `n care a stat. „~i implor pe aceia ce m\ iubesc s\-mi
iubeasc\ singur\tatea.“1 De la masa mea de cafenea pot s\ v\d singuratica fe-
reastr\ de la fosta camer\ a lui Rilke; dac\ ar fi acolo ast\zi, m-ar putea vedea
`n dep\rtare, jos, citind cartea pe care urma s-o scrie `ntr-o zi. Sub ochiul vigi-
lent al fantomei sale, repet sfâr[itul Sonetului al XIII-lea.
Er küßte mich, es mundete mein Geist

auf seine Lippen; und der Tod war sicher
moch süßer als das dasein, seliglicher.

[„M-a s\rutat, sufletul mi s-a metamorfozat
Pe buzele lui; [i moartea a fost cu siguran]\
Mai dulce ca via]a, chiar mai binecuvântat\.“]
Z\bovesc mult\ vreme asupra ultimului cuvânt, seliglicher. Seele este „suflet“;
selig `nseamn\ binecuvântat, dar [i „bucuros“, „fericit“. Augmentativul icher per-
mite `nsufle]itului cuvânt s\ treac\ u[or peste limb\ de patru ori `nainte de-a
se sfâr[i. Pare s\ extind\ acea binecuvântat\ bucurie dat\ de s\rutul iubitului;
r\mâne, asemenea s\rutului, `n gur\, pân\ când -er `l expir\ `napoi pe buze.
Toate celelalte cuvinte din aceste trei versuri sun\ monocord, unul câte unul;
doar seliglicher se aga]\ de voce vreme mai `ndelungat\, ezitând s\ plece.
Caut sonetul original `n alt\ carte, de data asta Oeuvres poétiques de Louise
Labé,2 care, prin miracolul edit\rii, a devenit contemporana lui Rilke pe
masa mea de cafenea. Ea scrisese:
Lors que souef plus il me baiserait,

Et mon esprit sur ses lèvres fuirait,
Bien je mourrais, plus que vivante, heureuse.
[„Când blând m\ s\rut\ mai departe,
{i sufletul meu scap\ `ntre buzele lui,
Voi muri cu siguran]\, mai fericit\ decât am tr\it.“]
L\sând la o parte conota]ia modern\ a cuvântului baiserait (care, `n vremea

Louisei Labé, nu `nsemna nimic altceva decât s\rut, dar a c\p\tat, de-atunci,
sensul de act sexual complet), originalul francez mi se pare conven]ional,
de[i pl\cut de direct. A fi mai fericit `n spasmele mortale ale iubirii decât `n
suferin]ele vie]ii este una dintre cele mai vechi aser]iuni poetice; sufletul ex-
pirat `ntr-un s\rut e ceva tot atât de vechi pe cât este de banal. Ce a descope-
rit Rilke `n poemul lui Labé care s\-i permit\ s\ converteasc\ banalul heureuse
`n memorabilul seliglicher? Ce anume i-a dat posibilitatea s\-mi d\ruiasc\ mie,
care altfel a[ fi frunz\rit distrat poemele lui Labé, aceast\ complex\ [i tulbu-
r\toare lectur\? ~n ce m\sur\ ne `ngr\de[te lectura unui traduc\tor atât de d\ruit
precum Rilke accesul la original? {i ce s-a `ntâmplat `n acest caz cu `ncrederea
cititorului `n autoritatea autorului? Eu cred c\ un r\spuns a `nceput s\ capete

contur de la sine, `n mintea lui Rilke, `ntr-o iarn\ la Paris.
Carl Jacob Burckhardt – nu celebrul autor al Civiliza]iei Rena[terii `n
Italia, ci un domn mai tân\r, un elve]ian mult mai pu]in faimos, istoric [i
acesta – l\sase Baselul s\u natal ca s\ studieze `n Fran]a, iar la `nceputul ani-
lor dou\zeci [i-a g\sit de lucru la Biblioteca Na]ional\ din Paris. ~ntr-o dimi-
nea]\, a intrat `ntr-o frizerie de lâng\ Madeleine [i a cerut s\ i se spele p\rul.3
Cum st\tea cu ochii `nchi[i `n fa]a oglinzii, a auzit `n spatele lui izbucnind
o ceart\. Cu voce de bas, cineva a strigat:
„– Domnule, asta ar putea fi scuza oricui!

O voce de femeie a piuit:
– De necrezut! {i a cerut chiar lo]iune Houbigant!
– Domnule, nu v\ cunoa[tem. Sunte]i complet str\in pentru noi. Nou\
nu ne plac lucrurile astea aici!
O a treia voce, slab\ [i plâng\cioas\, care p\rea s\ vin\ dintr-o alt\ di-
mensiune – rustic\ [i cu accent slav –, `ncerca s\ explice:
– Dar v\ rog s\ m\ ierta]i, mi-am uitat portofelul, trebuie doar s\ m\ duc
s\-l iau de la hotel…
Cu riscul de-a-i intra s\pun `n ochi, Burckhardt s-a uitat `n jur. Trei fri-
zeri gesticulau cu aprindere. ~n spatele m\su]ei lui, casierul se uita, cu buzele
ro[ii strânse pung\, cu o `ndrept\]it\ indignare. ~n fa]a lor, un b\rbat m\run]el,
timid, cu fruntea larg\ [i musta]a lung\ `ncerca s\-i conving\:
– V\ asigur, pute]i da telefon la hotel ca s\ verifica]i. Sunt… sunt… poetul
Rainer Maria Rilke.
– Evident. A[a spune toat\ lumea, a mârâit b\rbierul. Evident, nu e[ti ci-
neva cunoscut nou\.
Burckhardt, cu p\rul [iroind de ap\, a s\rit de pe scaun [i, ducându-[i
mâna la buzunar, a rostit cu voce tare:
– O s\ pl\tesc eu!“
Burckhardt se mai `ntâlnise cu Rilke [i cu ceva timp `nainte, dar nu aflase

c\ poetul se `ntorsese la Paris. Pentru un moment lung, Rilke nu [i-a recunoscut
salvatorul; când a f\cut-o, a izbucnit `n râs [i s-a oferit s\ a[tepte pân\ când
Louise Labé, portret f\cut de un contemporan.
Burckhardt era gata, apoi s\-l ia la o plimbare pe cel\lalt mal al fluviului.

Burckhard a fost de acord. Dup\ o vreme, Rilke a spus c\ e obosit [i, pentru
c\ era prea devreme pentru masa de prânz, a sugerat s\ viziteze amândoi o
libr\rie de mâna a doua aflat\ nu departe de Place de l’Odéon. Când cei doi
b\rba]i au intrat, b\trânul librar i-a `ntâmpinat ridicându-se de pe scaun [i flu-
turând spre ei voluma[ul legat `n piele din care citise. „Acesta, domnilor“, le-a
spus el, tare, „este edi]ia lui Blanchemin din 1867 a lui Ronsard.“ Rilke a r\spuns
cu `ncântare c\ el iube[te poemele lui Ronsard. Cum pomenirea unui autor duce
la altul, pân\ la urm\, librarul a citat câteva versuri din Racine, despre care
credea c\ erau traducerea cuvânt cu cuvânt a Psalmului 36.4 „Da“, a fost de
acord Rilke. „Sunt acelea[i cuvinte omene[ti, acelea[i concepte, aceea[i expe-
rien]\ [i acelea[i intui]ii.“ {i apoi, de parc\ ar fi f\cut brusc o descoperire: „Tra-
ducerea este cel mai pur procedeu prin care poate fi recunoscut talentul poetic.“
Acesta avea s\ fie ultimul sejur la Paris al lui Rilke. Avea s\ moar\ doi ani
mai târziu, la vârsta de cincizeci [i unu de ani, pe 29 decembrie 1926, de o
form\ rar\ de leucemie, despre care nu s-a `ncumetat s\ pomeneasc\ niciodat\,
nici m\car celor care ì erau foarte apropia]i. (Cu libertatea specific\ poetului,
`n ultimele zile [i-a `ncurajat prietenii s\ cread\ c\ murea pentru c\ se `n]epase
`n spinul unui trandafir.) Prima oar\ când venise s\ se stabileasc\ la Paris, `n
1902, era s\rac, tân\r [i aproape necunoscut; acum era cel mai cunoscut poet
al Europei, pre]uit [i faimos (de[i, evident, nu [i pentru frizeri). ~ntre timp,

se `ntorsese la Paris de câteva ori, cu fiecare ocazie `ncercând s\ „porneasc\
din nou“ `n c\utarea „inefabilului adev\r“. „~nceputul aici este `ntotdeauna
o osând\“,5 i-a scris despre Paris unui prieten, la scurt\ vreme dup\ ce `[i fi-
nalizase ~nsemn\rile lui Malte Laurids Brigge, sarcin\ care, sim]ea el, `l golise
de seva creatoare. ~ntr-o tentativ\ de a-[i relua scrisul, a decis s\-[i `ncerce
puterile cu câteva traduceri: o nuvela romantic\ de Maurice de Guérin, o
predic\ anonim\ despre iubirea Mariei Magdalena [i sonetele lui Louise Labé,
a c\rei carte o descoperise `n hoin\relile lui prin ora[.
Sonetele fuseser\ scrise `n Lyon, un ora[ care `n secolul al [aisprezecelea ri-
valiza, `n calitate de centru al culturii franceze, cu Parisul. Louise Labé – Rilke
a preferat pronun]ia de mod\ veche, „Louize“ – „era cunoscut\ `n tot Lyonul
[i mai departe nu doar pentru frumuse]e, ci [i pentru calit\]ile ei. Era tot atât
de priceput\ la exerci]iile [i jocurile militare pe cât erau [i fra]ii ei, [i c\l\rea cu
atâta `ndr\zneal\, `ncât prietenii, `n glum\ [i din admira]ie, i-au spus Capitaine
Loys. Era renumit\ pentru felul cum cânta la acel instrument dificil, l\uta, [i
cu vocea. Era o femeie cultivat\, care a l\sat `n urma ei un volum publicat de
Jean de Tournes `n 1555, care con]inea o Epistol\ dedica]ie, o pies\ de teatru,
trei elegii, dou\zeci [i patru de sonete [i poeme scrise `n onoarea ei de câ]iva
dintre cei mai distin[i b\rba]i ai vremurilor sale. ~n biblioteca ei, pe lâng\
c\r]ile fran]uze[ti, se puteau g\si c\r]i `n spaniol\, italian\ [i latin\“.6
La vârsta de [aisprezece ani, ea s-a `ndr\gostit de un militar [i a plecat c\lare
s\ lupte al\turi de el `n armata Delfinului, `n timpul asediului Perpignanului.
Legenda spune c\ din acea iubire (de[i se [tie c\ a atribui surse de inspira]ie
unui poet este o `ndeletnicire riscant\) au ]â[nit cele dou\zeci [i patru de sonete
pentru care e cunoscut\. Culegerea, `nchinat\ altei femei de litere din Lyon,
domni[oara Clémence de Bourges, poart\ o inspirat\ dedica]ie: „Trecutul“, a
scris Labé, „ne d\ pl\cere [i ne e mai de folos decât prezentul; dar pl\cerea pe
care am sim]it-o cândva s-a pierdut `n mod misterios, ca s\ nu se mai `ntoarc\
niciodat\, iar amintirea ei este tot atât de tulbur\toare pe cât au fost de pl\cute
evenimentele `nsele cândva. Celelalte voluptuoase sim]iri sunt atât de puternice,
`ncât, indiferent ce ne `napoiaz\ amintirea, ea nu poate recupera dispozi]ia
de-atunci [i, indiferent de cât de puternice sunt imaginile pe care ni le `ntip\rim
`n minte, [tim totu[i c\ nu sunt altceva decât umbre ale trecutului, care ne
chinuie [i ne `n[al\. Dar când ni se `ntâmpl\ s\ ne punem gândurile pe hârtie,

cât de u[or, mai târziu, alearg\ mintea noastr\ printr-o infinitate de `ntâmpl\ri,
dintr-odat\ vii, a[a c\ atunci când, la mult\ vreme dup\ aceea, lu\m acele pa-
gini scrise, ne putem `ntoarce `n acela[i loc [i la aceea[i stare `n care ne-am aflat
cândva.“7 Pentru Louise Labé, cititorul are capacitatea de a recrea trecutul.
Dar al cui trecut? Rilke a fost unul dintre acei poe]i care [i-a reg\sit per-
manent `n lecturile sale propria biografie: copil\ria lui nefericit\, tat\l lui
dominator, care l-a for]at s\ intre la [coala militar\, mama lui snoab\, care
regreta c\ nu avea o fiic\ [i-l `mbr\ca `n haine femeie[ti, incapacitatea lui de-a
[i p\stra rela]iile amoroase, faptul c\ era sfâ[iat `ntre seduc]iile societ\]ii mon-
dene [i via]a de pustnic. A `nceput s-o citeasc\ pe Labé cu trei ani `nainte de
izbucnirea Primului R\zboi Mondial, `ntr-un moment de cump\n\ al pro-
priei crea]ii, când i s-a p\rut c\ recunoa[te ruina [i groaza ce aveau s\ vin\.
„C\ci de privesc pân\ când dispar

~n propria-mi privire, par a purta moartea.“8
~ntr-o epistol\ a scris: „Nu m\ gândesc la munc\, ci doar s\-mi recâ[tig trep-
tat s\n\tatea prin lectur\, lectur\ repetat\, reflectând.“9 A fost o activitate vast\.
Reconstituind sonetele lui Labé `n limba german\, Rilke s-a angajat `n
mai multe lecturi deodat\. El recupera – a[a cum sugerase Labé – trecutul,
de[i nu pe acela al lui Labé, despre care el nu [tia nimic, ci trecutul lui. ~n „ace-
lea[i cuvinte omene[ti, acelea[i concepte, acelea[i experien]e [i intui]ii“, el a
putut citi ceea ce Labé niciodat\ nu evocase.
Citea pentru a da sens, descifrând textul `ntr-o limb\ care nu era a lui, dar
`n care devenise suficient de fluent pentru a-[i scrie propria poezie. Sensul este
adesea dictat de limba folosit\. Ceva este spus nu neap\rat pentru c\ autorul
alege s-o spun\ `ntr-un anumit mod, ci pentru c\ `n acea limb\, o anumit\ sec-
ven]\ de cuvinte este potrivit\ s\ dea form\ unui sens, o anumit\ muzic\ este
considerat\ agreabil\, anumite construc]ii sunt evitate pentru c\ sunt cacofo-
nice sau au un dublu `n]eles sau par s\ fie ie[ite din uz. Toate g\telile la mod\
ale limbii conspir\ pentru a favoriza un set de cuvinte `naintea altuia.
Citea pentru a `n]elege. Traducerea este actul suprem al `n]elegerii. Pen-
tru Rilke, cititorul care cite[te pentru a traduce e prins `ntr-o „procedur\ curat
judiciar\“ de `ntreb\ri [i r\spunsuri, prin care este cernut\ cea mai evaziv\
dintre no]iuni, sensul literar. Cernut\, dar niciodat\ f\cut\ explicit\, pentru
c\, prin alchimia particular\ a acestui fel de lectur\, `n]elesul e transformat ime-
diat `ntr-un altul, `ntr-un text echivalent. Iar `n]elegerea poetului `nainteaz\
de la cuvânt la cuvânt, acestea fiind metamorfozate dintr-o limb\ `n cealalt\.
Urm\rea lunga ascenden]\ a c\r]ii pe care o citea, `ntrucât c\r]ile pe care le
citim sunt [i c\r]ile pe care le-au citit [i al]ii. Nu m\ gândesc la pl\cerea inter-
mediat\ de-a ]ine `n mâinile noastre un volum care a apar]inut odat\ altui ci-
titor, invocat ca o fantom\ prin [optirea unor cuvinte notate pe margine,
printr-o semn\tur\ pe prima pagin\, printr-o frunz\ uscat\ l\sat\ ca semn,
printr-o pat\ de vin tr\d\toare. Vreau s\ spun c\ fiecare carte atrage dup\ sine
o lung\ succesiune de alte c\r]i, ale c\ror coperte s-ar putea s\ nu le vezi niciodat\
[i ai c\ror autori s-ar putea s\ nu-i [tii, dar al c\ror ecou se afl\ `n aceea pe care
o ai acum `n mân\. Ce c\r]i se aflau la loc de cinste `n impun\toarea bibliotec\
a lui Labé? Nu [tim exact, dar putem ghici. De exemplu, nu `ncape `ndoial\ c\
ì erau cunoscute edi]iile `n spaniol\ ale unor c\r]i de Garcilaso de la Vega,
poetul care a f\cut cunoscut sonetul italian `n Europa, de vreme ce opera lui
fusese tradus\ `n Lyon. Iar editorul ei, Jean de Tournes, scosese edi]ii franceze
din Hesiod [i Esop [i publicase edi]ii din Dante [i Petrarca `n italian\, precum
[i lucr\ri ale altor câtorva poe]i lyonezi,10 iar ea probabil c\ primise exemplare
din aceste c\r]i. ~n sonetele lui Labé, Rilke citea [i lecturile ei din Petrarca,
Garcilaso, din contemporanul lui Labé, marele Ronsard, despre care Rilke
avea s\ discute cu anticarul de la Odéon `ntr-o dup\-amiaz\ de iarn\ la Paris.
Ca fiecare cititor, Rilke citea [i prin prisma propriei experien]e. Dincolo de
sensul literal [i semnifica]ia literar\, textul pe care-l citim cap\t\ proiec]ia pro-
priei noastre experien]e, umbra, cum ar veni, a ceea ce suntem. Soldatul Louisei
Labé, care i-ar fi putut inspira versurile arz\toare, este, ca poeta `ns\[i, un perso-
naj fic]ional pentru Rilke, care o cite[te `n `nc\perea lui, patru secole mai târziu.
Despre pasiunea ei nu putea [ti nimic: despre nop]ile agitate, despre zadarnicele
a[tept\ri de lâng\ u[\ [i despre iluzia fericirii, despre cum `[i ]inea respira]ia
când auzea numele soldatului rostit la `ntâmplare, despre teama care o `ncerca
când `l vedea trecând prin dreptul geamului [i despre povara care i se lua de pe
suflet când `[i d\dea seama aproape imediat c\ nu era el, ci altcineva, care amin-
tea de figura-i unic\ – toate astea lipseau din cartea pe care Rilke o ]inea pe masa
de lâng\ pat. Tot ceea ce Rilke putea `n]elege din cuvintele tip\rite pe care Labé
le scrisese la câ]iva ani dup\ povestea ei de iubire – când avea deja o c\snicie fe-
ricit\ al\turi de produc\torul de frânghii `ntre dou\ vârste Ennemond Perrin, iar
soldatul ei devenise un pic mai mult decât o amintire oarecum stânjenitoare –
era propria lui dezolare. A fost suficient, desigur, pentru c\ nou\, cititorilor, ca
[i lui Narcis, ne place s\ credem c\ textul `n care privim ne oglinde[te [i pe noi.
Chiar `nainte de a se gândi la a-[i `nsu[i textul prin traducere, Rilke trebuie s\
fi citit poemele lui Labé ca [i cum persoana `ntâi singular a ei ar fi fost [i a lui.
Recenzând traducerile lui Rilke din Labé, George Steiner `l dojene[te pen-
tru perfec]iunea lor, aliindu-se aici cu dr. Johnson. „Un traduc\tor trebuie s\
fie ca autorul“, a scris Johnson; „nu-i treaba lui s\-l dep\[easc\.“ Iar Steiner a
ad\ugat: „Când face a[a, originalul este `n mod subtil prejudiciat. {i cititorul
e jefuit de o imagine corect\.“11 Cheia criticii lui Steiner st\ `n epitetul „corect\“.
Citirea de ast\zi a lui Labé – citirea ei `n franceza original\, `n afara timpului
[i a locului ei –, `n mod necesar, `mprumut\ textului punctul de vedere al ci-
titorului. Etimologia, sociologia, studiile despre mod\ [i istoria artei – toate
acestea `mbog\]esc `n]elegerea unui text de c\tre cititor, dar, pân\ la urm\, o
mare parte din asta e simpl\ arheologie. Al doisprezecelea sonet al Louisei
Labé, cel care `ncepe cu Luth, compagnon de ma calamité („L\ut\, tovar\[\ a
nefericirii mele“), se adreseaz\ l\utei, `n al doilea catren, `n ace[ti termeni:
Et tant le pleur piteux t’a molesté

Que, commençant quelque son délectable,
Tu le rendais tout soudain lamentable,
Feignant le ton que plein avais chanté.
O traducere literal\ ar putea suna astfel:
„{i plânsul jalnic te tulbur\ atât de mult

C\, atunci când `ncep (s\ cânt) vreun sunet pl\cut,
Brusc tu-l `ntorni `ntr-unul de jale,
Simulând (c\ ar cânta ca minor\) cheia pe care eu o cântasem ca major\.“
Aici Labé face uz de un limbaj muzical ascuns pe care ea, ca interpret\ la

l\ut\, trebuie s\-l fi cunoscut bine, dar care este de ne`n]eles pentru noi, f\r\
un dic]ionar istoric al termenilor muzicali. Plein ton `nsemna, `n secolul al [ai-

sprezecelea, cheia major\, opusul lui ton feint – cheia minor\. Feint `nseamn\,
literal, „fals, pretins“. Versul sugereaz\ c\ l\uta cânt\ `ntr-o cheie minor\ ceea
ce poetul cântase `ntr-o cheie „deplin\“ (adic\ major\). Pentru a `n]elege asta,
cititorul contemporan trebuie s\ acumuleze cuno[tin]e care-i erau familiare
lui Labé, trebuie s\ devin\ (`n termeni echivalen]i) mult mai instruit decât
Labé, doar pentru a r\mâne cu ea, `n vremea ei. Exerci]iul este, desigur, za-
darnic, dac\ scopul este acela de a-]i asuma rolul auditoriului lui Labé: noi nu
putem deveni cititorii c\rora le era destinat poemul. Rilke totu[i cite[te:
[…] Ich riß

dich so hinein in diesen Gang der Klagen,
drin ich befangen bin, daß, wo ich je
seligen Ton versuchend angeschlagen,
da unterschlugst du ihn und tontest weg.
[…] „Te-am dus
Atât de departe pe poteca triste]ii
~n care-s prins, c\ oriunde
Am `ncercat s\ scot un ton fericit,
L-ai ascuns [i l-ai stins pân-a murit.“
Nu se cere aici o cunoa[tere specializat\ a limbii germane [i totu[i fiecare me-

tafor\ muzical\ din sonetul Louisei Labé este fidel p\strat\. Dar limba german\
permite explor\ri aprofundate, iar Rilke `ncarc\ acest catren cu o lectur\ mai
complex\ decât ar fi putut percepe Labé, scriind `n francez\. Omofonia care se
realizeaz\ `ntre anschlagen („a atinge“ – coarda) [i unterschlagen („a sfeterisi, a
buzun\ri, a pune deoparte“) ì serve[te pentru a compara cele dou\ atitudini
amoroase: cea a lui Labé, `ndr\gostita `ntristat\, `ncercând s\ „scoat\ un ton fe-
ricit“, [i cea a l\utei ei, tovar\[ul credincios, martora adev\ratelor ei sentimente,
care n-o va l\sa s\ scoat\ un ton „necinstit“, „fals“ [i care, `n mod paradoxal, `l
va „sfeterisi“, „ascunde“, ca s-o fac\, pân\ la urm\, s\ tac\. Rilke ([i aici intervine
`n text experien]a cititorului) cite[te, `n sonetul lui Labé, imagini de c\l\torie,
triste]e claustrat\, t\cere preferat\ falsei exprim\ri a sentimentelor, suprema]ia
ferm\ a instrumentului poetic asupra oric\ror dr\g\l\[enii sociale, precum
preten]ia de a fi fericit\, acestea fiind tr\s\turi ale propriei vie]i. Decorul poe-
ziei lui Labé este un spa]iu `nchis, precum acela al `ndep\rtatelor ei surori din
Japonia perioadei Heian; este o femeie singur\, jelindu-[i iubirea; `n vremea lui
Rilke, imaginea, loc comun `n Rena[tere, nu mai are de mult rezonan]\ [i cere
o explica]ie despre cum a ajuns ea s\ fie „prins\“ `n acest loc al triste]ii. Ceva din
simplitatea pe care o g\sim la Labé (s\ `ndr\znim s\-i spunem banalitate?) se
pierde, dar se câ[tig\ mult `n profunzime, `n sentiment tragic. Nu este vorba des-
pre faptul c\ lectura lui Rilke ar distorsiona poemul lui Labé mai mult decât ori-
care alt\ lectur\ ulterioar\ secolului ei; e o lectur\ mai bun\ decât aceea de care
suntem capabili cei mai mul]i dintre noi, una care face lectura noastr\ posibil\,
pentru c\ orice alt\ lectur\ a poeziei lui Labé trebuie s\ r\mân\, pentru noi, de
aceast\ parte a timpului, la nivelul s\r\citelor noastre capacit\]i intelectuale.
~ntrebându-se de ce, din opera tuturor poe]ilor secolului dou\zeci, poezia
dificil\ a lui Rainer Maria Rilke a c\p\tat o asemenea popularitate `n Occident,
criticul Paul de Man a sugerat c\ aceasta s-ar putea datora faptului c\ „mul]i
l-au citit de parc\ s-ar fi adresat p\r]ii celei mai ascunse a propriului lor sine,
relevând profunzimi pe care greu le-ar fi b\nuit sau permi]ându-le s\ `mp\r-
t\[easc\ un calvar pe care i-a ajutat s\-l `n]eleag\ [i s\-l lase `n urm\“.12 Lectura
lui Rilke din Labé nu „rezolv\“ nimic, `n sensul de-a face mai explicit\ sim-
plitatea ei; mai mult, sarcina lui pare s\ fi fost aceea de-a face mai profund\ gân-
direa ei poetic\, ducând-o mai departe decât era preg\tit originalul s\ mearg\,
v\zând, adic\, mai mult `n cuvintele lui Labé decât a v\zut ea `ns\[i.
~nc\ de pe timpul lui Labé, respectul acordat autorit\]ii unui text era de
mult\ vreme [ubred. ~n secolul al doisprezecelea, Abélard denun]ase obiceiul
atribuirii propriilor opinii altor persoane, lui Aristotel sau arabilor, cu scopul
de-a evita criticile directe;13 acesta – „argumentul autorit\]ii“, pe care Abélard
`l compara cu lan]ul de care animalele sunt legate [i duse orbe[te – a devenit
posibil pentru c\, `n mintea cititorului, textul clasic [i autorul lui recunos-
cut erau considerate infailibile. {i, dac\ lectura acceptat\ era infailibil\, ce
spa]iu mai r\mânea pentru interpret\ri?
Chiar [i textul socotit a fi cel mai infailibil dintre toate – Cuvântul Dom-
nului `nsu[i, Biblia – a trecut printr-o serie lung\ de transform\ri `n mâinile
cititorilor ei succesivi. De la canonul Vechiului Testament, stabilit `n secolul
al doilea d.Hr. de rabinul Akiba ben Joseph, pân\ la traducerea `n englez\ a

lui John Wycliffe din secolul al paisprezecelea, cartea numit\ Biblie a fost, pe
rând, Septuaginta greceasc\ `n secolul al treilea `.Hr. ([i baz\ pentru urm\toa-
rele traduceri `n latin\), a[a-zisa Vulgata (versiunea `n latin\ a Sfântului Iero-
nim, de la sfâr[itul secolului al patrulea) [i toate Bibliile de mai târziu din Evul
Mediu: gotic\, slav\, armean\, cea scris\ `n englez\ veche, `n saxon\ occiden-
tal\, anglo-normand\, francez\, frigian\, german\, irlandez\, olandez\, italian\,
provensal\, spaniol\, catalan\, polonez\, galez\, ceh\, maghiar\. Fiecare din-
tre acestea a fost, pentru cititorii ei, Biblia, dar fiecare permitea o lectur\ di-
ferit\. ~n aceast\ mul]ime de Biblii unii vedeau `mplinirea visului umani[tilor.
Erasmus scria: „~mi doresc ca pân\ [i cea mai umil\ dintre femei s\ poat\ citi
Evanghelia – s\ citeasc\ Epistolele lui Pavel. {i `mi doresc ca acestea s\ fie tra-
duse `n toate limbile, ca s\ poat\ fi citite [i `n]elese nu doar de sco]ieni [i ir-
landezi, ci [i de turci [i sarazini.[…] ~mi doresc ca gospodarul s\ `ngâne
fragmente din Epistole `n urma plugului, ca ]es\torul s\ le murmure `n rit-
mul suveicii.“14 Acum se ivise [ansa.
~n fa]a unei asemenea explozii de multiple lecturi posibile, autorit\]ile au
c\utat un mod `n care s\ p\streze controlul asupra textului – o singur\ carte
autorizat\, `n care cuvântul lui Dumnezeu s\ poat\ fi citit a[a cum a vrut El.
Pe 15 ianuarie 1604, la Hampton Court, `n prezen]a regelui Iacob I, purita-
nul dr. John Rainolds „a `ndemnat-o pe Maiestatea Sa s\ fie din nou tradus\
Biblia, `ntrucât cele permise sub domnia regilor Henric al VIII-lea [i Edward
al VI-lea erau corupte [i nu corespundeau adev\rului celei originale“ – la care
episcopul de Londra a r\spuns c\ „dac\ ne-am lua dup\ toanele fiec\ruia, tra-
ducerile ar fi nenum\rate“.15
~n pofida avertismentului `n]elept al episcopului, regele a fost de acord [i le-a
poruncit vicarului de Westminster [i profesorilor emeri]i de ebraic\ de la Cam-
bridge s\ `ntocmeasc\ o list\ de c\rturari capabili s\ se angajeze `ntr-o aseme-
nea teribil\ `ntreprindere. Pe Iacob l-a am\rât prima list\ prezentat\, deoarece
câ]iva dintre cei afla]i pe ea nu aveau „niciun fel de demnitate ecleziastic\, fie
una cât de mic\“, [i i-a cerut episcopului de Canterbury s\ solicite alte sugestii
din partea colegilor episcopi. Un nume nu ap\rea pe nicio list\: cel al lui Hugh
Broughton, un foarte bun cunosc\tor de ebraic\, care deja finalizase o nou\ tra-
ducere a Bibliei, dar care din pricina temperamentului irascibil nu-[i f\cuse
prea mul]i prieteni. Broughton totu[i nu a a[teptat s\ fie invitat, ci a trimis el

`nsu[i regelui o list\ de recomand\ri pentru `ns\rcinarea dorit\.
Pentru Broughton, fidelitatea fa]\ de text putea fi garantat\ de un vocabu-
lar con]inând acei termeni specifici – actualiza]i – folosi]i de cei care transcri-
seser\ Cuvântul Domnului pe vremea ciobanilor din pustie. Broughton a sugerat
c\, pentru a reda exact termenii de factur\ tehnic\ din text, era nevoie s\ fie so-
licitat ajutorul unor artizani „asemenea acelora care au brodat efodul lui Aaron,
geometri, tâmplari, zidari de la Templul lui Solomon [i Iezechiel; [i gr\dinari
pentru toate crengile [i ramurile din copacul lui Iezechiel“.16 (Un secol [i jum\tate
mai târziu, Diderot [i d’Alembert aveau s\ procedeze `ntr-o manier\ similar\
ca s\ pun\ la punct detaliile tehnice din extraordinara lor Éncyclopédie.)
Broughton (care, a[a cum am men]ionat, tradusese deja Biblia pe cont
propriu) a afirmat c\ era nevoie de o mul]ime de `nv\]a]i pentru a rezolva
nenum\ratele probleme de sens [i semnifica]ie, p\strând, `n acela[i timp, co-
eren]a `ntregului. A[a c\, el a propus ca regele „s\ aib\ mai mul]i c\rturari
care s\ traduc\ o parte, iar când ei au ajuns la un stil bun `n englez\ [i la sen-
sul adev\rat, al]ii s\ fac\ o uniformizare, `n a[a fel `ncât s\ nu fie folosite
cuvinte diferite atunci când cuvântul original este acela[i“.17 Aici a `nceput pro-
babil tradi]ia anglo-saxon\ a redact\rii, obiceiul de a avea un supracititor care
s\ revizuiasc\ textul `nainte de publicare.
Unul dintre episcopii din erudita comisie, episcopul Bancroft, a `ntocmit o
list\ de cincisprezece reguli pentru traduc\tori. Ace[tia aveau s\ urmeze, cât de
fidel cu putin]\, versiunea mai veche a Bibliei Episcopilor din 1568 (o edi]ie re-
vizuit\ a a[a-numitei Biblii Mari, care era la rândul ei o revizuire a Bibliei lui Mat-
thew, aceasta fiind o mixtur\ din Biblia incomplet\ a lui William Tyndale [i
prima edi]ie tip\rit\ complet a Bibliei `n englez\, scoas\ de Miles Coverdale).
Traduc\torii, lucrând cu Biblia Episcopilor `n fa]\, apelând când [i când
la alte traduceri `n englez\ [i la o mul]ime de Biblii `n alte limbi, au `ncor-
porat toate lecturile anterioare `n a lor.
Biblia lui Tyndale, din ale c\rei edi]ii succesive s-au `nfruptat, le-a oferit mult
material pe care l-au introdus f\r\ prea multe revizuiri. William Tyndale,
c\rturar [i tipograf, fusese condamnat de Henric al VIII-lea pentru erezie (cu
ceva timp `n urm\ `l ofensase pe rege criticându-l pentru divor]ul s\u de
Catherine de Aragon) [i `n 1536 a fost mai `ntâi strangulat [i apoi ars pe rug
pentru traducerea Bibliei din greac\ [i ebraic\. ~nainte de a-[i `ncepe tradu-
cerea, Tyndale scrisese: „Pentru c\ mi-am dat seama din proprie experien]\
cât a fost de dificil s\-i convingi pe laici de vreun adev\r [i asta doar dac\ le
sunt puse `n fa]a ochilor scripturile traduse `n limba lor matern\, ca ei s\
poat\ vedea evolu]ia, ordinea [i semnifica]ia textului.“ Astfel `ncât el a trans-
pus cuvintele vechi `ntr-un limbaj deopotriv\ simplu [i artistic. El a introdus
`n limba englez\ cuvintele „Pa[tele Evreiesc“, „`mp\ciuitorul“, „`ndelung-sufe-
rindul“ [i (pe acesta `l g\sesc inexplicabil de mi[c\tor) adjectivul „frumos“. A fost
primul care a folosit numele Iehova `ntr-o Biblie englez\.
Miles Coverdale `ntregise [i completase munca lui Tyndale, publicând `n
1535 prima Biblie englez\ integral\. C\rturar la Cambridge [i c\lug\r augus-
tin care, spun unii, l-a ajutat pe Tyndale la unele p\r]i ale traducerii lui, Cover-
dale a `ntreprins o versiune englez\ sponsorizat\ de Thomas Cromwell, Lord
Cancelar al Angliei, extras\ nu din originalele ebraice [i grece[ti, ci din alte
traduceri. Biblia lui este cunoscut\ [i ca „Biblia dulceag\“, pentru c\ `n Ieremia
8:22 spune „Afl\-se `ndulcire `n Galaad“ `n loc de „mângâiere“, sau „Biblia cu
Gândaci“ pentru c\ al cincilea vers din Psalmul 90 a devenit „Nu trebuie s\ te
temi de niciun gândac al nop]ii“ `n loc de „spaima nop]ii“. Lui Coverdale ì da-
toreaz\ noii traduc\tori expresia „valea umbrei mor]ii“ (Psalmul 22).
Dar traduc\torii regelui Iacob au f\cut mai mult decât s\ copieze vechi lec-
turi. Episcopul Bancroft indicase s\ fie p\strate formele populare ale nume-
lor [i cuvintelor ecleziastice; chiar dac\ originalul sugera o traducere mult mai
precis\, folosirea cuvintelor conform tradi]iei a prevalat asupra exactit\]ii. Cu
alte cuvinte, Bancroft a recunoscut c\ o lectur\ cu autoritate prevaleaz\ asu-
pra celei a autorului. ~n]elept, a sesizat c\ a restaura forma original\ a unui
nume ar fi `nsemnat s\ se introduc\ o noutate izbitoare, care lipsea `n origi-
nal. Din acela[i motiv, a eliminat notele marginale, recomandând ca ele s\ fie
„scurt [i potrivit“ incluse chiar `n text.
Traduc\torii regelui Iacob au lucrat `n [ase grupuri: dou\ la Westminster,
dou\ la Cambridge [i dou\ la Oxford. Ace[ti patruzeci [i nou\ de oameni au
ob]inut, prin interpret\rile lor personale [i solu]ii asupra c\rora s-au pus de
acord, un extraordinar echilibru `ntre acurate]e, respect pentru exprimarea
tradi]ional\ [i un stil general care permitea lectura nu a unei opere noi, ci a ceva
ce exista de mult\ vreme. Atât de des\vâr[it a fost rezultatul, `ncât câteva secole
mai târziu, când Biblia Regelui Iacob era recunoscut\ de toat\ lumea ca una din-
tre capodoperele prozei engleze, Rudyard Kipling [i-a imaginat o poveste `n care
Shakespeare [i Ben Johnson colaboreaz\ la traducerea câtorva versete din Isaia
pentru m\re]ul proiect.18 Cu siguran]\, Biblia Regelui Iacob are o profunzime
poetic\ ce extinde textul dincolo de orice simpl\ t\lm\cire a sensului. Dife-
ren]a dintre o lectur\ corect\, dar seac\, [i una precis\ [i sonor\, poate fi jude-
cat\ comparând, de exemplu, faimosul Psalm 22 din Biblia Episcopilor cu
versiunea din Biblia Regelui Iacob. ~n Biblia Episcopilor se cite[te:
„Dumnezeu e p\storul meu, prin urmare nu-mi poate lipsi nimic;

el m\ va face s\ ad\st `n p\[uni pline de iarb\,
[i m\ va c\l\uzi spre ape lini[tite.“
Traduc\torii Bibliei Regelui Iacob l-au transformat `n:
„Domnul e p\storul meu; nimic nu-mi va lipsi,

El m\ s\l\[luie[te pe p\[uni verzi:
[i m\ duce lâng\ apa odihnei.“
Oficial, traducerea regelui Iacob trebuia s\ clarifice [i s\ restaureze semni-

fica]ia. Cu toate astea, orice traducere bun\ este, `n mod necesar, diferit\ de
original, de vreme ce `[i asum\ textul original ca pe ceva deja digerat, dezbr\cat
de fragila lui ambiguitate, interpretat. ~n traducere, inocen]a pierdut\ dup\
prima lectur\ este restaurat\ sub alt\ `nf\]i[are, `ntrucât cititorul este `nc\ o
dat\ pus `n fa]a unui text nou [i a misterului care `l `nso]e[te. Acesta este pa-
radoxul inevitabil al traducerii [i, de asemenea, ceea ce o `mbog\]e[te.
Pentru regele Iacob [i traduc\torii lui, scopul colosalei `ntreprinderi era
unul recunoscut `n mod f\]i[ politic: de a edita o Biblie pe care oamenii s-o poat\
citi singuri [i totu[i, pentru c\ era un text popular, `mpreun\. Tiparul le-a dat
iluzia c\ puteau face aceea[i carte ad infinitum; actul traducerii a poten]at o
asemenea iluzie, dar a `nlocuit diferitele versiuni ale textului cu una singur\, ofi-
cial recunoscut\, `nsu[it\ de na]iune, acceptabil\ din punct de vedere religios.
Biblia Regelui Iacob, publicat\ `n 1611, dup\ patru ani de munc\ grea, a deve-
nit versiunea „autorizat\“, „Biblia Tuturor“ `n englez\, aceea[i pe care, c\l\to-
rind ast\zi `ntr-o ]ar\ `n care se vorbe[te limba englez\, o g\sim pe m\su]a de
Pagina de titlu a primei edi]ii din Biblia Regelui Iacob.
lâng\ pat `n camerele de hotel, `ntr-un istoric efort de a crea un commonwealth

al cititorilor printr-un text unificat.
~n „Prefa]a pentru cititor“, traduc\torii Bibliei Regelui Iacob au scris: „Tra-
ducerea este aceea care deschide fereastra, ca s\ lase s\ intre lumina; care sparge
coaja, ca s\ putem mânca miezul; care trage cortina, ca s\ putem privi `n cel mai
sfânt loc; care scoate capacul fântânii, ca s\ putem ajunge la ap\.“ Asta `nseamn\
c\ nu trebuie s\ ne temem de „lumina Scripturilor“ [i s\-i `ncredin]\m cititorului
posibilitatea ilumin\rii; nu apucându-ne, `n manier\ arheologic\, s\ ì red\m
un iluzoriu stadiu originar, ci eliberându-l din constrângerile date de timp [i
spa]iu; nu simplificând de dragul explicit\rii superficiale, ci permi]ând profun-
zimilor de `n]eles s\ r\zbat\ la suprafa]\; nu glosând textul `n maniera scolas-
tic\, ci construind un text nou [i echivalent. „De ce `mp\r\]ia Domnului devine
cuvinte sau silabe?“ se `ntreab\ traduc\torii. „De ce s\ fim `n lan]urile acestora
dac\ putem fi liberi…?“ Câteva secole mai târziu, `ntrebarea `nc\ mai era pus\.
Pe m\sur\ ce Rilke, `n prezen]a t\cut\ a lui Burckhardt, se angaja `ntr-o

discu]ie literar\ tot mai aprins\ cu librarul de la Odéon, un b\trân, pesemne
un client fidel, a intrat `n pr\v\lie [i, a[a cum se [tie c\ fac cititorii când su-
biectul este cartea, a intrat neinvitat `n vorb\. Discu]ia lor s-a orientat curând
spre meritele poetice ale lui Jean de la Fontaine, ale c\rui Fabule Rilke le ad-
mira, [i spre scriitorul alsacian Johann Peter Hebel, pe care anticarul `l con-
sidera „un fel de frate mai tân\r“ al lui La Fontaine. „Poate fi citit Hebel `n
traducere francez\?“ a `ntrebat Rilke, cu [iretenie. B\trânul a smuls cartea din
mâinile poetului. „O traducere a lui Hebel!“ a strigat el. „O traducere fran-
cez\! Ai citit vreodat\ o traducere francez\ a unor texte germane care s\ fie
m\car suportabil\? Cele dou\ limbi sunt diametral opuse. Singurul francez
care l-ar fi putut traduce pe Hebel, presupunând c\ ar fi [tiut germana, iar
atunci n-ar mai fi fost acela[i om, a fost La Fontaine.“
„~n paradis“, i-a `ntrerupt anticarul, care pân\ atunci st\tuse t\cut, „ei f\r\
`ndoial\ discut\ unul cu cel\lalt `ntr-o limb\ pe care noi am uitat-o.“
La care b\trânul a morm\it furios: „Oh, `n iad, cu paradisul!“
Dar Rilke a fost de acord cu librarul. ~n capitolul al unsprezecelea al Gene-
zei, traduc\torii edi]iei regelui Iacob au scris c\, `nainte ca Dumnezeu s\ fi
amestecat limbile oamenilor ca s\ `mpiedice construirea turnului Babel, „`ntregul
p\mânt a fost de-o singur\ limb\ [i o singur\ vorbire“. Aceast\ limb\ primordial\,
despre care cabali[tii au crezut c\ era [i limba paradisului, a fost st\ruitor c\utat\
de multe ori de-a lungul istoriei noastre – `ntotdeauna f\r\ succes.
~n 1836, c\rturarul german Alexander von Humboldt19 a sugerat c\ fiecare
limb\ are o „form\ lingvistic\ intern\“ care exprim\ universul specific al po-
porului care o vorbe[te. Acest lucru presupune c\ niciun cuvânt din nicio
limb\ dat\ nu este identic cu un alt cuvânt din alt\ limb\, transformând tra-
ducerea `ntr-un obiectiv imposibil, ca imprimarea pe o moned\ a vântului sau
`mpletirea unei frânghii din nisip. Traducerea poate s\ existe doar ca `n]ele-
gere dezordonat\ [i lipsit\ de ceremonie, prin intermediul graiului tra-
duc\torului, a ceea ce se ascunde, irecuperabil de fapt, `n original.
Când citim un text `n propria limb\, el `nsu[i devine o barier\. Putem
p\trunde `n acesta doar `n m\sura `n care ne permit cuvintele, `mbr\]i[ând
toate defini]iile lor posibile; putem aduce alte texte de care s\ se lege [i care
s\-l reflecte, ca `ntr-o sal\ a oglinzilor; putem construi un alt text, critic, care
`l va extinde [i-l va ilumina pe cel pe care l-am citit; dar nu putem evita fap-
tul c\ limba `n care este scris devine limita universului nostru. Traducerea pro-
pune un fel de univers paralel, un alt spa]iu [i un alt timp, `n care textul
relev\ alte, extraordinar de posibile, sensuri. Pentru aceste sensuri totu[i nu
exist\ cuvinte, de vreme ce ele exist\ `ntr-un ]inut al nim\nui, pe care `l in-
tuim, `ntre limba originalului [i limba traduc\torului.
Confom lui Paul de Man, poezia lui Rilke promite un adev\r despre care,
pân\ la urm\, poetul trebuie s\ m\rturiseasc\ faptul c\-i doar o minciun\.
„Rilke“, spunea de Man, „poate fi `n]eles doar dac\ `]i dai seama de urgen]a
acestei promisiuni [i de urgen]a la fel de mare [i la fel de poetic\ a retract\rii
ei, chiar `n clipa `n care pare s\ fie pe punctul de a ne-o oferi.“20 ~n acel loc
ambiguu `n care Rilke aduce versurile lui Labé, cuvintele (ale lui Labé sau ale
lui Rilke – autorul de drept nu mai conteaz\) devin atât de exorbitant de bo-
gate, `ncât nicio traducere nu mai e posibil\. Cititorul (eu sunt acel cititor,
[ezând la masa mea din cafenea, cu poemele `n francez\ [i german\ deschise
`n fa]\) trebuie s\ perceap\ respectivele cuvinte `n mod intim, de data aceasta
nu printr-un limbaj explicativ, ci ca pe o experien]\ cople[itoare, nemijlocit\,
f\r\ cuvinte, care recreeaz\ [i, deopotriv\, redefine[te lumea, prin pagin\ [i
dincolo de ea – ceea ce Nietzsche a numit „mi[carea stilului“ `ntr-un text. Tra-
ducerea poate fi o imposibilitate, o tr\dare, o fraud\, o inven]ie, o minciun\
optimist\ – dar, `n desf\[urarea ei, face din cititor un ascult\tor mai `n]elept,
mai bun: mai pu]in sigur, mult mai sensibil, seliglicher.
Una din rarele fotografii care `nf\]i[eaz\ o sclav\ citind, f\cut\ cca 1856 `n Aiken, Carolina de Sud.
LECTURA INTERZIS|
~n 1660, Carol al II-lea al Angliei, fiul regelui care consultase, cu atâta

lips\ de noroc, oracolul lui Virgiliu, cunoscut supu[ilor s\i drept Monarhul
Vesel pentru c\-i pl\ceau petrecerile [i ì era sil\ de orice munc\, a emis un
decret conform c\ruia Consiliul Planta]iilor Str\ine trebuia s\-i educe dup\
preceptele cre[tine pe b\[tina[ii, servitorii [i sclavii din coloniile britanice. Dr.
Johnson, care, din perspectiva avantajoas\ a secolului ce avea s\ vin\, l-a ad-
mirat pe rege, a spus c\ „acesta are meritul de a se fi str\duit s\ fac\ ceea ce a
crezut c\ e pentru salvarea sufletelor supu[ilor s\i, pân\ când a pierdut un mare
imperiu“.1 Istoricul Macaulay,2 care, de la o distan]\ de dou\ secole, nu-l ad-
mira, sus]inea c\ pentru Carol „iubirea pentru Dumnezeu, iubirea pentru
]ar\, iubirea pentru familie, iubirea pentru prieteni erau cuvinte de acela[i soi,
sinonime delicate [i convenabile ale iubirii de sine“.3
Nu e clar de ce a emis Carol acest decret `n primul an al domniei sale,
numai dac\ nu cumva [i l-a imaginat ca o modalitate de-a pune noi baze pen-
tru toleran]a religioas\, c\reia Parlamentul i s-a opus. Carol, care `n pofida
tendin]elor sale pro-catolice s-a declarat loial credin]ei protestante, a crezut
(`n m\sura `n care putea crede ceva) c\, dup\ cum gândise Luther, salvarea
sufletului depindea de capacitatea fiec\rui individ de-a citi singur cuvântul lui
Dumnezeu.4 Dar proprietarii de sclavi britanici nu erau convin[i. Le era team\
chiar [i de ideea „unei popula]ii negre [tiutoare de carte“, care ar fi putut g\si
`n c\r]i periculoase idei revolu]ionare. Ei nu d\deau crezare acelora care ar\-
tau c\ doar cunoa[terea limitat\ la Biblie ar `nt\ri leg\turile din societate; `[i
d\deau seama c\ dac\ sclavii puteau citi Biblia, puteau la fel de bine citi
bro[uri aboli]ioniste [i c\ pân\ [i `n Scripturi sclavii pot g\si idei a]â]\toare
despre revolt\ [i libertate.5 Opozi]ia fa]\ de decretul lui Carol a fost mai pu-
ternic\ `n coloniile americane, [i mai puternic\ decât oriunde `n Carolina de
Sud, unde, un secol mai târziu, au fost promulgate legi stricte, interzicând tu-
turor negrilor, sclavi sau oameni liberi, s\ `nve]e s\ citeasc\. Aceste legi au
r\mas `n vigoare pân\ târziu, pe la mijlocul secolului al nou\sprezecelea.
Timp de secole, sclavii afro-americani au `nv\]at s\ citeasc\ `n pofida unor
bariere extraordinare, riscându-[i via]a pentru a duce la bun sfâr[it un pro-
ces care, din cauza greut\]ilor `ntâlnite `n cale, dura uneori ani buni. Relat\rile
despre instruirea lor sunt multe [i eroice. Belle Myers Carothers, la vârsta de
nou\zeci de ani – intervievat\ `n cadrul Proiectului Federal al Scriitorilor, o
comisie constituit\ `n 1930 ca s\ `nregistreze, printre altele, m\rturiile per-
sonale ale fo[tilor sclavi – `[i aminte[te c\ a `nv\]at s\ citeasc\ `n timp ce avea
grij\ de copilul mic al proprietarului planta]iei, care se juca cu litere. Propri-
etarul, v\zând ceea ce f\cea, a lovit-o cu cizmele. Myers a perseverat, studiind
`n secret literele copilului, precum [i câteva cuvinte pe care le g\sise `ntr-un
alfabetar. ~ntr-o zi, a spus ea, „am g\sit o carte de imnuri[…] [i am silabisit
«Când `mi pot citi limpede numele». Am fost atât de fericit\ când am v\zut
c\ puteam cu adev\rat s\ citesc, `ncât am dat fuga s\ le spun tuturor celorlal]i
sclavi“.6 St\pânul lui Leonard Black l-a g\sit odat\ pe acesta cu o carte [i l-a
biciuit cu atâta severitate, „c\ a biruit setea mea de cunoa[tere [i am abandonat
`mplinirea ei pân\ dup\ ce am fugit“.7 Doc Daniel Dowdy [i-a amintit c\ „prima
oar\ când erai prins `ncercând s\ cite[ti sau s\ scrii erai biciuit cu un bici pen-
tru vite, data urm\toare se folosea un bici cu nou\ noduri [i a treia oar\ ]i se
t\ia prima falang\ a ar\t\torului“.8 ~n Sud era ceva obi[nuit pentru to]i pro-
prietarii de planta]ii s\ spânzure orice sclav care `ncerca s\-i `nve]e pe ceilal]i
cum s\ scrie [i s\ citeasc\ pe litere.9
~n aceste `mprejur\ri, sclavii care voiau s\ [tie carte erau obliga]i s\ g\seasc\
metode ingenioase ca s\ `nve]e, fie de la ceilal]i sclavi, fie de la dasc\li albi mai
`n]eleg\tori, fie inventând stratageme care le permiteau s\ studieze neobser-
va]i. Scriitorul american Frederick Douglas, care s-a n\scut `n sclavie [i a de-
venit unul dintre aboli]ioni[tii cei mai conving\tori ai zilelor sale, precum
[i fondator al câtorva ziare politice, `[i aminte[te `n autobiografia sa: „Auzind-o
des pe st\pâna mea citind Biblia cu voce tare[…] mi-a trezit curiozitatea, im-
presionat fiind de misterul cititului, [i `n mine a crescut dorin]a de-a `nv\]a.
Pân\ `n clipa aceea nu [tiusem absolut nimic `n privin]a acestei minunate
arte, iar ignoran]a [i necunoa[terea mea despre ce-ar fi putut face ea pentru
mine, precum [i `ncrederea `n st\pâna mea, m-au `mboldit s\-i cer s\ m\
`nve]e s\ citesc.[…] ~ntr-un interval incredibil de scurt, sub blânda ei `ndru-
mare, am st\pânit alfabetul [i am putut citi cuvinte din trei sau patru li-
tere.[…] [St\pânul meu] i-a interzis s\-mi mai dea alte lec]ii[…][dar] hot\rârea
pe care a dovedit-o `n a m\ ]ine `n ignoran]\ n-a f\cut decât s\ m\ `mping\
c\tre [i mai mult\ cunoa[tere. Nu sunt sigur dac\ nu cumva datorez faptul
c\ am `nv\]at s\ citesc `n aceea[i m\sur\ `mpotrivirii st\pânului meu, cât [i
blândei `ndrum\ri din partea binevoitoarei st\pâne.“10 Thomas Johnson, un
sclav care mai târziu a devenit un bine-cunoscut preot misionar `n Anglia, a
explicat c\ el a `nv\]at s\ citeasc\ studiind literele dintr-o Biblie pe care o fu-
rase. Pentru c\ st\pânul lui citea cu voce tare câte un capitol din Noul Tes-
tament `n fiecare sear\, Johnson l-a convins s\ citeasc\ acela[i capitol de mai
multe ori, pân\ când l-a `nv\]at pe de rost [i a fost capabil s\ g\seasc\ acelea[i
cuvinte pe pagina tip\rit\. De asemenea, când studia fiul st\pânului, Johnson
ì sugera b\iatului s\ citeasc\ o parte din lec]ie cu voce tare. „Domnu’ e st\-
pânul meu“, spunea Johnson ca s\-l `ncurajeze, „mai cite[te asta o dat\“, ceea
ce b\iatul a f\cut adesea, crezând c\ Johnson nu f\cea decât s\-i admire per-
forman]a. Prin repeti]ii, a `nv\]at destul `ncât s\ poat\ citi ziarele când a iz-
bucnit R\zboiul Civil [i, mai târziu, a deschis o [coal\ pe cont propriu, ca s\-i
`nve]e pe al]ii s\ citeasc\.11
{tiin]a cititului nu a fost, pentru sclavi, un pa[aport imediat spre libertate,
ci mai degrab\ o cale de-a ob]ine acces la unul dintre puternicele instrumente
ale opresorilor lor: cartea. Proprietarii de sclavi (asemenea dictatorilor, tira-
nilor, monarhilor absoluti[ti [i altor ilici]i de]in\tori ai puterii) credeau cu
fermitate `n puterea cuvântului scris. Ei [tiau, mult mai bine decât unii citi-
tori, c\ cititul este o putere care nu necesit\ mai mult de câteva cuvinte ca s\
devin\ irezistibil\. Cine e capabil s\ citeasc\ o propozi]ie e capabil s\ le ci-
teasc\ pe toate; mai important decât atât, cititorul are astfel posibilitatea de
a reflecta asupra propozi]iei, de a ac]iona conform ei, de a-i da o semnifica]ie.
„Po]i face pe prostul cu o propozi]ie“, a spus dramaturgul austriac Peter
Gravur\ chinezeasc\ din secolul al [aisprezecelea `nf\]i[ând arderea c\r]ilor de c\tre primul `mp\rat
Shih Huang-ti.
Nazi[ti arzând c\r]i `n Berlin, 10 mai 1933.
Handke. „Po]i sus]ine aceast\ propozi]ie `mpotriva altor propozi]ii. S\

nume[ti ce-]i st\ `n cale [i s\-l mu]i din calea ta. S\ te familiarizezi cu toate
obiectele. S\ transformi toate obiectele `ntr-o propozi]ie, cu ajutorul pro-
pozi]iei. Po]i transforma toate obiectele `n propozi]ia ta. Cu aceast\ propo-
zi]ie, toate obiectele `]i apar]in. Cu aceast\ propozi]ie, toate obiectele sunt
ale tale.“12 Din asemenea motive, cititul a trebuit s\ fie interzis.
A[a cum au [tiut sutele de dictatori, o mul]ime analfabet\ e mai u[or de
st\pânit; din moment ce, odat\ dobândit, me[te[ugul citirii nu poate fi
dezv\]at, o a doua solu]ie la `ndemân\ este s\-i limitezi `ntinderea. De aceea,
ca nicio alt\ crea]ie a omului, c\r]ile au `nsemnat moartea dictaturilor. Pu-
terea absolut\ pretinde ca toate lecturile s\ fie lecturi oficiale. ~n locul tutu-
ror bibliotecilor pline cu opinii, cuvântul dictatorului trebuie s\ fie de ajuns.
„C\r]ile“, a scris Voltaire `ntr-un pamflet satiric intitulat Privind oribila pri-
mejdie a lecturii, „risipesc ignoran]a – custodele [i paznicul statelor poli]ie-
ne[ti.“13 Prin urmare, cenzura, `ntr-o form\ sau alta, este corolarul puterii,
iar istoria lecturii este luminat\ de fl\c\rile unui [ir aparent nesfâr[it de ru-
guri alimentate de cenzori, de la primele suluri de papirus la c\r]ile zilelor
noastre. Scrierile lui Protagoras au fost arse `n 411 `.Hr., `n Atena. ~n anul
213 `.Hr., `mp\ratul chinez Shih Huang-ti a `ncercat s\ pun\ cap\t cititului,
dând foc tuturor c\r]ilor din regatul s\u. ~n 168 `.Hr., Biblioteca Evreiasc\
din Ierusalim a fost distrus\ inten]ionat `n timpul revoltei macabeilor. ~n
primul secol dup\ Hristos, Cezar August i-a exilat pe poe]ii Cornelius Gal-
lus [i Ovidiu [i le-a interzis operele. ~mp\ratul Caligula a ordonat ca toate
c\r]ile lui Homer, Virgiliu [i Titus Livius s\ fie arse (dar edictul s\u n-a fost
pus `n prcatic\). ~n anul 303, Diocle]ian a condamnat la ardere toate c\r]ile
cre[tine. {i era doar `nceputul. Tân\rul Goethe, v\zând cum este ars\ o carte
`n Frankfurt, s-a sim]it martor la o execu]ie. „S\ vezi c\ este pedepsit un
obiect ne`nsufle]it“, a scris el, „este `n [i prin sine ceva cu adev\rat `ngrozi-
tor.“14 Iluzia nutrit\ de cei care ard c\r]i este c\, f\când asta, ei pot s\ anuleze
istoria [i s\ aboleasc\ trecutul. Pe 10 mai 1933, la Berlin, cu aparatele de fil-
mat `nregistrând, `n timp ce erau arse peste dou\zeci de mii de c\r]i `n fa]a
unei mul]imi entuziaste de mai bine de o sut\ de mii de oameni, ministrul
propagandei, Paul Joseph Goebbels, a spus: „A]i procedat bine c-a]i `ncredin]at
`n noaptea asta focului toate aceste obscenit\]i ale trecutului. Este o `ntre-
prindere de for]\, uria[\ [i simbolic\ deopotriv\, care va comunica lumii
`ntregi c\ vechiul spirit a murit. Din aceast\ cenu[\ se va `n\l]a pas\rea Phoe-
nix a noului spirit.“ Un b\ie]a[ de doisprezece ani, Hans Pauker, care mai târ-
ziu avea s\ conduc\ Institutul Leo Baeck de Studii Evreie[ti din Londra, a
asistat la ardere, [i-[i aminte[te cum, `n timp ce c\r]ile erau aruncate `n fl\c\ri,
se ]ineau discursuri care s\ sporeasc\ solemnitatea evenimentului.15 „Ac]io-
nând `mpotriva supraevalu\rii nevoilor subcon[tiente care se bazeaz\ pe dis-
tructive analize ale psihicului [i pentru noble]ea sufletului omenesc,
`ncredin]ez fl\c\rilor scrierile lui Sigmund Freud“, avea s\ declame unul din-
tre cenzori `nainte de-a arde c\r]ile lui Freud. Steinbeck, Marx, Zola, He-
mingway, Einstein, Proust, H.G. Wells, Heinrich [i Thomas Mann, Jack
Londra, Bertolt Brecht [i al]i câteva sute au primit omagiul unor epitafuri si-
milare.
Caricatur\ contemporan\, `nf\]i[ându-l pe cenzorul

autointitulat Anthony Comstock.
~n 1872, la mai pu]in de dou\ secole dup\ optimistul decret al lui Carol
al II-lea, Anthony Comstock – un descendent al vechilor coloniali[ti care
obiectaser\ `mpotriva pornirilor educative ale conduc\torului lor – a fondat,
`n New York, Societatea pentru suprimarea viciului, prima comisie efectiv\
de cenzur\ din Statele Unite. Una peste alta, Comstock ar fi preferat s\ nu fi
fost niciodat\ inventat cititul („P\rintele nostru Adam nu putea citi `n Para-
dis“, a afirmat el la un moment dat), dar, dac\ tot fusese inventat, era hot\rât
s\ reglementeze folosirea lui. Comstock s-a v\zut pe sine ca pe un cititor al
cititorului, care [tia s\ deosebeasc\ literatura bun\ de cea rea, astfel c\ f\cea tot
ce-i st\tea `n puteri s\ le impun\ celorlal]i principiile lui. „~n ce m\ prive[te“,
a scris `n jurnalul s\u, cu un an `nainte de `nfiin]area Societ\]ii, „sunt hot\rât,
cu ajutorul Domnului, s\ nu cedez `n fa]a opiniei altora, ci s\ r\mân ferm, dac\
simt [i cred c\ am dreptate. Iisus nu a fost niciodat\ clintit de pe calea dato-
riei sale, oricât de grea a fost ea, de opinia public\. Eu de ce a[ fi?“16
Anthony Comstock s-a n\scut `n New Canaan, Connecticut, pe 7 mar-
tie 1844. Era un b\rbat masiv, iar `n timpul carierei lui de cenzor s-a folosit
O justificare a cenzurii `n ni[te benzi desenate americane din secolul al nou\sprezecelea, intitulate
„Influen]a presei“.
nu de pu]ine ori de superioritatea fizic\ pentru a-[i `nfrânge oponen]ii. Unul

dintre contemporanii s\i l-a descris astfel: „~nalt cam de un metru [aptezeci,
`[i poart\ cele o sut\ zece kilograme de mu[chi [i oase atât de bine, `ncât ai
zice c\ nu cânt\re[te mai mult de nou\zeci. Umerii lui de Atlas, enormi `n
circumferin]\, deasupra c\rora se ridic\ un gât de taur, se potrivesc cu bicep[ii
[i pulpele de-o excep]ional\ dimensiune [i tari ca fierul. Picioarele-i sunt scurte
[i-]i amintesc cumva de trunchiurile de copac.“17
Comstock avea dou\zeci [i ceva de ani când a venit la New York, cu trei
dolari [i patruzeci [i cinci de cen]i `n buzunar. A g\sit o slujb\ ca vânz\tor
`ntr-o b\c\nie [i `n scurt timp a putut s\ strâng\ cinci sute de dolari, cu care
s\-[i cumpere o c\su]\ `n Brooklyn. Câ]iva ani mai târziu, a `ntâlnit-o pe
fiica unui pastor prezbiterian [i s-a c\s\torit cu ea. ~n New York, Comstock
a descoperit multe lucruri pe care le considera discutabile. ~n 1868, dup\ ce
un prieten i-a spus cum fusese „dus `n ispit\, corupt [i `mboln\vit“ de-o anu-
mit\ carte (titlul acestei puternice lucr\ri nu ne-a parvenit), Comstock a cum-
p\rat un exemplar de la magazin [i, apoi, `nso]it de un poli]ist, a pus ca
vânz\torul s\ fie arestat [i stocul confiscat. Succesul primului s\u raid a fost
de natur\ s\-l determine s\ continue, determinând `n mod regulat arestarea
unor mici editori [i tip\ritori de material „stimulator“.
Cu ajutorul prietenilor din YMCA (Young Men's Christian Association),
care i-au dat opt mii cinci sute de dolari, Comstock a putut pune bazele So-
ciet\]ii pentru care a devenit faimos. Cu doi ani `nainte de moarte, a decla-
rat unui intervievator `n New York: „~n cei patruzeci [i unu de ani cât am
fost aici, am condamnat destule persoane cât s\ fie umplut un tren de [aizeci
[i unu de vagoane, [aizeci de vagoane con]inând câte [aizeci de pasageri fie-
care [i al [aizeci [i unulea aproape plin. Am distrus o sut\ [aizeci de tone de
literatur\ obscen\.“18
Zelul lui Comstock a fost, de asemenea, responsabil pentru cel pu]in cin-
cisprezece sinucideri. Dup\ ce l-a aruncat `n pu[c\rie pentru „publicarea a o
sut\ [aizeci [i cinci de feluri diferite de literatur\ licen]ioas\“ pe un fost chi-
rurg irlandez, William Haynes, acesta din urm\ s-a sinucis. Pu]in dup\ aceea,
Comstock era pe cale s\ prind\ feribotul din Brooklyn ([i-a amintit el mai
târziu) când o „Voce“ i-a spus s\ se duc\ la casa lui Haynes. A sosit tocmai
când v\duva desc\rca pl\cile de zinc ale c\r]ilor interzise dintr-un furgon de
transport. Cu mare agilitate, Comstock a s\rit pe locul vizitiului [i a dus `n
goan\ furgonul la YMCA, unde pl\cile au fost distruse.19
Ce c\r]i a citit Comstock? El a fost un adept f\r\ voie al sfatului spiritual
dat de Oscar Wilde: „Nu citesc niciodat\ o carte pe care trebuie s\ o recen-
zez; asta ca s\ nu-mi influen]eze opinia.“ Uneori totu[i frunz\rea c\r]ile `na-
inte de a le distruge [i era [ocat de cele ce citea. Considera literaturile Fran]ei
[i Italiei „pu]in mai bune decât istoriile cu bordeluri [i prostituate ale aces-
tor na]iuni libidinoase. Deseori, `n asemenea infame istorii po]i g\si eroine
frumoase, excelente, cultivate, bogate [i atr\g\toare din toate punctele de ve-
dere, care `[i aleg iubi]i din rândurile b\rba]ilor c\s\tori]i; or, dup\ c\s\torie,
iubi]ii se `ngr\m\desc `n jurul `ncânt\toarei [i tinerei so]ii, bucurându-se de
privilegii menite doar so]ului!“ Nici m\car clasicii nu erau scuti]i de repro[uri.
„S\ lu\m, de exemplu, o foarte cunoscut\ carte a lui Boccaccio“, scria el `n
cartea lui, Capcane pentru tineret. Cartea era atât de trivial\, c\ ar fi f\cut orice
„s\ previn\ ca aceasta s\ scape, asemenea unei fiare s\lbatice, [i s\ distrug\ ti-
neretul ]\rii“.20 Balzac, Rabelais, Walt Whitman, Bernard Shaw [i Tolstoi s-au
Pagina de titlu a Indexului Catolic, revizuit ultima oar\

`n 1948 [i tip\rit pentru ultima oar\ `n 1966.
num\rat printre victimele sale. Lectura de zi cu zi a lui Comstock era, a spus

el, Biblia.
Metodele lui Comstock erau dure, dar superficiale. ~i lipseau percep]ia [i
r\bdarea cenzorilor mai sofistica]i, care ar fi s\pat pe sub un text cu extra-
ordinar\ aten]ie `n c\utarea mesajelor ascunse. ~n 1981, de exemplu, junta mi-
litar\ condus\ de generalul Pinochet a interzis Don Quijote `n Chile, pentru
c\ generalul era convins (pe bun\ dreptate) c\ aceasta ascundea o pledoarie
pentru libertatea individual\ [i un atac la adresa autorit\]ii oficiale.
Cenzura lui Comstock se limita la a trece lucr\rile suspecte, st\pânit de
furia de a ponegri, `ntr-un catalog al ororilor. Accesul s\u la c\r]i era [i el li-
mitat; le putea vâna doar dup\ ce ap\reau pe rafturile libr\riilor, timp `n care
multe ajunseser\ `n mâinile cititorilor curio[i. Biserica Romano-Catolic\ a fost
cu mult `naintea lui. ~n 1559, Sacra Congrega]ie a Inchizi]iei Romane pu-
blicase primul Index al c\r]ilor interzise – o list\ de c\r]i pe care Biserica le con-
sidera primejdioase pentru credin]a [i morala romano-catolicilor. Indexul,
care includea c\r]i cenzurate `nainte de publicare, precum [i c\r]i imorale
deja publicate, n-a inten]ionat niciodat\ s\ fie un catalog complet al tuturor
lucr\rilor interzise de Biseric\. Când a fost abandonat, `n iunie 1966, acesta

con]inea – printre sute de lucr\ri teologice – alte sute de c\r]i scrise de autori
profani, de la Voltaire [i Diderot la Colette [i Graham Greene. F\r\ `ndoial\,
Comstock ar fi g\sit o astfel de list\ de folos.
„Arta nu este deasupra moralei. Morala e pe primul loc“, a scris Com-
stock. „Legea este urm\toarea, ca ap\r\toare a moralit\]ii publice. Arta intr\
`n conflict cu legea doar când are tendin]a de a fi obscen\, desfrânat\ sau in-
decent\.“ Asta a f\cut ca New York World s\ `ntrebe, `ntr-un editorial: „S-a
stabilit cu adev\rat c\ nu exist\ nimic s\n\tos `n art\ decât dac\ aceasta are
hainele pe ea?“21 Defini]ia pe care Comstock [i al]i cenzori o dau artei imorale
evit\ `ntrebarea. Comstock a murit `n 1915. Doi ani mai târziu, eseistul ame-
rican H.L. Mencken a definit cruciada lui Comstock drept „un nou purita-
nism[…] nu ascetic, ci militant. Scopul acestuia nu e s\ `nal]e sfin]i, ci s\-i
doboare la p\mânt pe p\c\to[i“.22
Convingerea lui Comstock a fost c\ a[a-numita „literatur\ imoral\“ per-
vertea min]ile celor tineri, care ar fi trebuit s\ se ocupe de probleme spirituale
mai `nalte. Aceast\ preocupare este veche [i nu apar]ine exclusiv Occidentului.
~n China secolului al cincisprezecelea, o colec]ie de povestiri de pe vremea
dinastiei Ming, cunoscut\ sub numele de Povestiri vechi [i noi, s-a bucurat de
atâta succes, `ncât a trebuit s\ fie trecut\ `n indexul chinezesc pentru a nu-i
distrage pe tinerii `nv\]\cei de la studierea lui Confucius.23 ~n lumea occi-
dental\, o form\ ceva mai blând\ a acestei obsesii [i-a g\sit expresia `ntr-o
fric\ general\ fa]\ de fic]iune – cel pu]in de pe vremea lui Platon, care a inter-
zis accesul poe]ilor `n republica ideal\. Soacra doamnei Bovary a afirmat c\
romanele erau acelea care ì otr\viser\ Emmei sufletul [i [i-a convins fiul s\
suspende abonamentul so]iei sale la un bibliotecar, aruncând-o pe femeie [i
mai adânc `n mla[tina plictiselii.24 Mama scriitorului englez Edmund Gosse
nu permitea s\ fie aduse `n cas\ niciun fel de romane, religioase sau profane.
Copil\ fiind, la `nceputul anilor 1800, ea se amuzase al\turi de fra]ii s\i citind
[i improvizând povestiri, pân\ când guvernanta ei calvin\ a aflat [i a mu[tru-
luit-o zdrav\n, spunându-i c\ pl\cerile ei erau vinovate. „De atunci“, scrie
doamna Gosse `n jurnalul s\u, „am considerat c\ a inventa o povestire de orice
fel este un p\cat.“ Dar „dorin]a de-a n\scoci povestiri a devenit imperioas\;
tot ce auzeam sau citeam devenea hrana tulbur\rii mele. Simplitatea adev\rului
nu-mi era de ajuns; trebuia neap\rat s\ aplic peste acesta broderia imagina]iei,
iar nes\buin]a, vanitatea [i viciul care `mi umileau inima sunt peste puterile
mele de-a relata. Chiar [i acum, de[i m\ st\pânesc, m\ rog [i m\ `mpotrivesc,
p\catul tot nu-mi d\ pace. Mi-a nesocotit rug\ciunile [i mi-a `mpiedicat pro-
gresele, umilindu-m\ astfel foarte mult“.25 E ceea ce a scris la vârsta de dou\zeci
[i nou\ de ani.
~n aceast\ credin]\ [i-a crescut fiul. „Cât am fost copil nu mi s-a adresat
nimeni, niciodat\, cu afectuosul preambul «A fost odat\ ca niciodat\!» Mi s-a
vorbit despre misionari, dar niciodat\ despre pira]i; [tiam ce sunt p\s\rile
colibri, dar n-auzisem de zâne“, [i-a amintit Gosse. „Ei au vrut s\ m\ fac\ s\
fiu exact; tendin]a a fost s\ m\ fac\ realist [i sceptic. Dac\ m-ar fi `nv\luit `n
faldurile moi ale pl\smuirilor supranaturale, mintea mea s-ar fi putut s\ fie
mul]umit\ mai mult\ vreme s\ le urmez tradi]iile f\r\ s\ murmur.“26 P\rin]ii
care, `n 1980, au dat `n judecat\, la tribunalul din Tennessee, {colile Publice
din ]inutul Hawkins, nu citiser\ opinia lui Gosse. Ei au afirmat c\ o `ntreag\
serie destinat\ [colilor generale, care includea Cenu[\reasa, Cosi]e-Aurii [i
Vr\jitorul din Oz, violase credin]ele lor religioase fundamentaliste.27
Cititorii autoritari[ti care ì `mpiedic\ pe al]ii s\ `nve]e s\ citeasc\, citito-
rii fanatici care decid ce se poate [i ce nu se poate citi, cititorii stoici care
refuz\ s\ citeasc\ de pl\cere [i cer doar relatarea a ceea ce ei consider\ a fi
adev\rul: to]i ace[tia `ncearc\ s\ limiteze puterile vaste [i diverse ale citito-
rului. Dar cenzorii pot ac]iona [i `ntr-un alt mod, f\r\ s\ aib\ nevoie de foc
sau de tribunale. Ei pot reinterpreta c\r]ile `n a[a fel `ncât acestea s\ le folo-
seasc\ numai lor, ca s\-[i justifice drepturile autocratice.
~n 1967, când eram `n al cincilea an de liceu, `n Argentina a avut loc o lo-
vitur\ de stat militar\, condus\ de generalul Jorge Rafael Videla. Ceea ce a
urmat a fost un val de abuzuri `mpotriva drepturilor omului a[a cum ]ara nu
v\zuse niciodat\ pân\ atunci. Justificarea armatei a fost c\ lupta `ntr-un r\zboi
`mpotriva terori[tilor, a[a cum l-a definit generalul Videla: „Un terorist nu-i
doar cineva cu o arm\ sau o bomb\, ci [i cineva care r\spânde[te idei contrare
civiliza]iei occidentale [i cre[tine.“28 Printre miile de oameni r\pi]i [i tortu-
ra]i s-a aflat un preot, p\rintele Orlando Virgilio Yorio. ~ntr-o zi, cel care-l
interoga i-a spus c\ modul `n care cite[te el Evangheliile este gre[it. „Interpre-
tezi doctrina lui Hristos `ntr-un mod prea literal“, i-a spus b\rbatul. „Hristos
s-a adresat s\rmanilor, dar când pomenea despre s\rmani, el se referea la cei
s\rmani cu duhul [i tu interpretezi asta `ntr-un mod mult prea textual [i te
duci, literalmente, s\ tr\ie[ti al\turi de s\raci. ~n Argentina, cei s\raci cu
duhul sunt boga]ii [i pe viitor trebuie s\-]i petreci timpul ajutându-i pe boga]i,
care sunt cei care au cu adev\rat nevoie de ajutor spiritual.“29
Astfel, nu toate puterile cititorului sunt binef\c\toare. Acela[i act care
poate s\ dea via]\ unui text, s\-i pun\ `n valoare revela]iile, s\-i multiplice sen-
surile, s\ oglindeasc\ `n el trecutul, prezentul [i posibilit\]ile viitorului, poate
la fel de bine s\ distrug\ sau s\ `ncerce s\ distrug\ via]a paginii. Fiecare citi-
tor inventeaz\ `n urma lecturilor, ceea ce nu-i acela[i lucru cu minciuna; dar
fiecare cititor poate [i s\ mint\, subordonând cu bun\ [tiin]\ textul unei doc-
trine, unei legi arbitrare, unui avantaj personal, intereselor proprietarilor de
sclavi sau autorit\]ii tiranilor.
Sebastian Brant, autorul Corabiei nebunilor.
NEBUNUL CU CARTEA
Toate sunt gesturi obi[nuite: scoaterea ochelarilor din tocul lor, [tergerea
lor cu o cârp\, cu poala bluzei sau vârful cravatei, punerea lor pe nas [i fixa-
rea dup\ urechi, `nainte de-a privi pagina de-acum distinct\ pe care o avem
`n fa]\. Apoi, ridicarea sau coborârea lor pe [aua lucioas\ a nasului ca s\ fo-
caliz\m asupra literelor [i, dup\ un timp, scoaterea lor [i masarea pielii din-
tre sprâncene, `nso]it\ de strângerea pleoapelor ca s\ `ndep\rt\m textul
am\gitor ca o siren\. {i actul final: luarea lor de la ochi, plierea [i introdu-
cerea lor `ntre paginile c\r]ii, pentru a marca locul unde am `ntrerupt lectura
ca s\ ne culc\m. ~n iconografia cre[tin\, Sfânta Lucia este reprezentat\ pur-
tând doi ochi pe o tav\; ochelarii sunt, de fapt, ochii pe care cei cu vederea
slab\ ì pot scoate sau pune dup\ dorin]\. Ei sunt o func]ie deta[abil\ a tru-
pului, o masc\ prin care putem observa lumea, o creatur\ ca o insect\, pe care
o purt\m cu noi ca pe o mantis religiosa `ndr\git\. Discre]i, [ezând picior
peste picior pe-o stiv\ de c\r]i sau stând `n a[teptare `ntr-un col] r\v\[it al bi-
roului, ei au devenit emblema cititorului, un semn al prezen]ei cititorului,
un simbol al m\iestriei cititorului.
E z\p\citor s\-]i `nchipui acele multe secole de dinainte de inventarea
ochelarilor, când cititorii bâjbâiau printre rândurile nebuloase ale unui text, [i
e mi[c\tor s\-]i `nchipui extraordinara lor u[urare când ochelarii au devenit dis-
ponibili, când au reu[it s\ vad\ brusc, aproape f\r\ efort, scrisul de pe pagin\.
O [esime din omenire e mioap\;1 printre cititori propor]ia este mult mai
mare, aproape de dou\zeci [i patru la sut\. Aristotel, Luther, Samuel Pepys,
Schopenhauer, Goethe, Schiller, Keats, Tennyson, Dr. Johnson, Alexander

Pope, Quevedo, Wordsworth, Dante Gabriel Rosetti, Elisabeth Barett Brow-
ning, Kipling, Edward Lear, Dorothy L. Sayers, Yeats, Unamuno, Rabindra-
nath Tagore, James Joyce – to]i aveau vederea deficitar\. La multe persoane
starea se agraveaz\ [i un num\r remarcabil de cititori faimo[i au orbit la b\-
trâne]e, de la Homer la Milton [i pân\ la James Thurber [i Jorge Louis Borges.
Borges, care a `nceput s\-[i piard\ vederea dup\ treizeci de ani [i a fost numit
directorul Bibliotecii Na]ionale din Buenos Aires `n 1955, la mult\ vreme de
când nu mai putea vedea, a comentat soarta ciudat\ a cititorului care-[i pierde
vederea [i c\ruia, `ntr-o bun\ zi, i se deschide t\râmul c\r]ilor.
„S\ nu l\s\m pe nimeni s\ `njoseasc\ cu lacrimi sau repro[uri

Aceast\ dovad\ a puterii lui Dumnezeu
Care, cu asemenea magnific\ ironie
Mi-a dat `n acela[i timp `ntunericul [i c\r]ile.“2
Borges a comparat soarta acestui cititor `n lumea `nce]o[at\ a „cenu[ii

vagi [i palide ce se-aseam\n\ cu uitarea [i somnul“ cu soarta regelui Midas,
condamnat s\ moar\ de foame [i sete, `nconjurat de mâncare [i b\utur\. Un
episod al serialului de televiziune Zona crepuscular\ `nf\]i[eaz\ un asemenea
Midas, cititor vorace, singurul p\mântean care supravie]uie[te unui dezas-
tru nuclear. Toate c\r]ile din lume sunt acum la dispozi]ia lui; apoi, din gre-
[eal\, acesta `[i sparge ochelarii.
~nainte de inventarea ochelarilor, cel pu]in un sfert din to]i cititorii lumii
ar fi avut nevoie de litere supradimensionate ca s\ descifreze un text. Efortul
la care cititorii medievali `[i supuneau ochii era mare: `nc\perile `n care ei `ncer-
cau s\ citeasc\ erau umbrite vara pentru a-i ap\ra de ar[i]\; iarna, `nc\perile
erau `n mod natural `ntunecoase, pentru c\ ferestrele, inevitabil mici, ca s\
nu permit\ viscolului s\ p\trund\ `n `nc\pere, l\sau s\ intre doar o gean\ de
lumin\. Scribii medievali se plângeau permanent de condi]iile `n care trebu-
iau s\ lucreze [i adesea au f\cut `nsemn\ri despre problemele lor pe margi-
nea c\r]ilor, precum comentariul scris pe la mijlocul secolului al treisprezecelea
de un anume Florencio, despre care nu [tim practic nimic `n afar\ de primul
nume [i aceast\ neagr\ descriere a `ndeletnicirii sale: „E o treab\ chinuitoare.
Stinge lumina ochilor, cocârjeaz\ spinarea, strive[te viscerele [i coastele, pro-

voac\ durere la rinichi [i oboseala `ntregului trup“.3 Pentru cititorii cu vederea
slab\, munca trebuie s\ fi fost chiar mai grea; Patrick Trevor-Roper suge-
reaz\ c\ e probabil ca ei s\ se fi sim]it ceva mai confortabil `n timpul nop]ii,
„pentru c\ `ntunericul este un mare egalizator“.4
~n Babilon, Roma [i Grecia, cititorii a c\ror vedere era slab\ nu aveau
alt\ solu]ie decât s\ pun\ s\ li se citeasc\, de obicei fiind folosi]i sclavii. Unii
au constatat c\ ajuta un pic dac\ priveai printr-un disc str\veziu de piatr\. Scri-
ind despre propriet\]ile smaraldelor,5 Pliniu cel B\trân a notat `n trecere c\
`mp\ratul Nero, care nu vedea la distan]\, obi[nuia s\ priveasc\ luptele de gla-
diatori printr-un smarald. Dac\ acesta m\rea sângeroasele detalii sau doar le
colora `n verde nu avem de unde [ti, dar ideea a persistat pe parcursul Evului
Mediu [i c\rturari precum Roger Bacon [i profesorul lui, Robert Grosse-
teste, au comentat remarcabilele calit\]i ale pietrei pre]ioase.
Dar pu]ini cititori aveau acces la pietre pre]ioase. Mul]i erau condamna]i
s\-[i petreac\ orele de citind depinzând de lectura f\cut\ de al]ii sau de o evo-
lu]ie lent\ [i chinuitoare, pe m\sur\ ce mu[chii lor oculari `ncercau s\ com-
penseze defectul. Apoi, cândva pe la sfâr[itul secolului al treisprezecelea, soarta
cititorului cu vederea slab\ s-a schimbat.
Nu [tim exact când s-a petrecut schimbarea, dar pe 23 februarie 1306, de
la amvonul Bisericii Santa Maria Novella din Floren]a, Giordano da Rivalto
din Pisa a ]inut o predic\ `n care a reamintit turmei sale c\ inventarea oche-
larilor, „unul dintre cele mai folositoare instrumente din lume“, avusese loc
cu dou\zeci de ani `n urm\. El a ad\ugat: „L-am v\zut pe omul care, `naintea
oricui altcuiva, a descoperit [i f\cut o pereche de ochelari [i i-am vorbit.“6
Nu se [tie nimic despre acest remarcabil inventator. Probabil a fost un con-
temporan al lui Giordano, un c\lug\r pe nume Spina, despre care s-a spus c\
„a f\cut ochelari [i i-a `nv\]at pe gratis me[te[ugul [i pe al]ii“.7 Poate a fost
un membru al Ghildei lucr\torilor `n cristal vene]ieni, printre care me[te[ugul
facerii ochelarilor era cunoscut `nc\ din 1301, de vreme ce unul dintre lideri
explica, `n anul acela, procedura care trebuia urmat\ de oricine „voia s\ fac\
ochelari pentru citit“.8 Sau poate c\ inventatorul a fost un anume Salvino
degli Armati, c\ruia o plac\ funerar\ `nc\ vizibil\ `n Biserica Santa Maria
Magiore din Floren]a ì d\ titulatura de „inventator al ochelarilor“ [i adaug\
Prima reprezentare `ntr-o pictur\ a ochelarilor, pe nasul

cardinalului Hugo de Saint Cher, `ntr-o pictur\ de
Tommaso da Modena din 1352.
„Dumnezeu s\-i ierte p\catele. 1317“. Alt candidat este Roger Bacon, pe care
deja l-am `ntâlnit ca maestru catalogator [i pe care Kipling, `ntr-o povestire
de b\trâne]e, l-a f\cut martor al folosirii unui microscop arab rudimentar, adus
prin contraband\ `n Anglia de un artist care f\cea ilustra]ii pentru manuscrise.9
~n anul 1268, Bacon scrisese: „Dac\ examineaz\ cineva litere sau mici obiecte
printr-un cristal sau o sticl\ c\reia i s-a dat forma p\r]ii inferioare a unei sfere,
cu partea convex\ spre ochi, va vedea literele mult mai bine [i mai mari. Un
astfel de instrument este folositor tuturor persoanelor.“10 Patru secole mai târ-
ziu, Descartes `nc\ mai aducea laude inven]iei ochelarilor: „~ntreaga gos-
pod\rire a vie]ilor noastre depinde de sim]urile noastre [i, pentru c\ acela al
v\zului e cel mai cuprinz\tor [i mai nobil dintre acestea, nu `ncape `ndoial\
c\ inven]iile care servesc ca s\-i sporeasc\ puterea sunt printre cele mai folo-
sitoare ce pot exista.“11
Prima reprezentare cunoscut\ a ochelarilor se afl\ `ntr-un portret din
1352 al cardinalului Hugo de St Cher, din Provence, de Tommaso da Mo-
dena.12 Acesta `l `nf\]i[eaz\ pe cardinal `n straie preo]e[ti, a[ezat la masa lui,
copiind dintr-o carte ce st\ deschis\ pe un raft aflat `n dreapta, pu]in deasu-
pra lui. Ochelarii, cunoscu]i sub numele de „oglinde ]intuite“, constau din
dou\ lentile rotunde, fixate `n rame groase [i pozi]ionate pe r\d\cina nasu-
lui, `n a[a fel `ncât modul lor de prindere s\ poat\ fi reglat.
Pân\ târziu `n secolul al cincisprezecelea, ochelarii de citit au fost un ar-
ticol de lux; au fost scumpi [i relativ pu]in\ lume avea nevoie de ei, de vreme
ce c\r]ile `nsele se aflau `n posesia câtorva ale[i. Dup\ inventarea presei de
tip\rit [i relativa popularizare a c\r]ilor, cererea pentru ochelari a crescut; `n
Anglia, de exemplu, negustori ambulan]i care c\l\toreau din ora[ `n ora[ vin-
deau „oglinde ieftine de pe continent“. Cei care f\ceau „oglinde“ [i rame pen-
tru ele au devenit cunoscu]i `n Strasbourg `n 1466, la doar unsprezece ani
dup\ publicarea primei Biblii a lui Gutenberg; `n Nürnberg, `n 1478; [i `n
Frankfurt, `n 1540.13 E posibil ca ochelarii `n num\r mai mare [i mai buni
s\ fi permis mai multor cititori s\ devin\ mai dibaci, s\ cumpere mai multe
c\r]i [i, astfel, acest obiect a `nceput s\ fie asociat cu figura intelectualului, bi-
bliotecarului, c\rturarului.
~ncepând din secolul al paisprezecelea, `n numeroase tablouri au fost
ad\uga]i ochelari, pentru a eviden]ia natura studioas\ [i `n]eleapt\ a perso-
najului. ~n multe reprezent\ri ale Adormirii sau Mor]ii Fecioarei, câ]iva doc-
tori [i `n]elep]i care o `nconjoar\ pe patul de moarte se trezesc c\ poart\
ochelari de diferite tipuri; `n Adormirea pictat\ de un maestru anonim `n
secolul al unsprezecelea [i care se afl\ acum la M\n\stirea Neuberg din Viena,
o pereche de ochelari a fost ad\ugat\ câteva secole mai târziu unui `n]elept
cu barb\ alb\ c\ruia i se arat\ un tom voluminos de c\tre un b\rbat mai tân\r
[i `ndurerat. Tâlcul pare a fi acela c\ nici cel mai `n]elept dintre c\rturari nu
are destul\ `nv\]\tur\ cât s-o vindece pe Fecioar\ [i s\-i schimbe destinul.
~n Grecia, Roma [i Bizan], c\rturarul-poet – doctus poeta, reprezentat cu
o t\bli]\ sau un sul `n mân\ – fusese considerat o pild\, dar acest rol s-a limitat
la muritori. Zeii `n[i[i nu s-au ocupat niciodat\ cu literatura; divinit\]ile
O Adormire a Sfintei Fecioare din secolul al unsprezecelea din M\n\stirea Neuberg, Viena. Unul din
doctorii care o consult\, al doilea din dreapta, poart\ o pereche de ochelari academici, ad\uga]i
cu mai bine de trei sute de ani mai târziu, ca s\-i dea autoritate.
grece[ti [i latine n-au fost niciodat\ `nf\]i[ate ]inând `n mân\ o carte.14 Cre[ti-
nismul a fost prima religie care a plasat cartea `n mâinile zeului ei [i, cu `nce-
pere de la mijlocul secolului al paisprezecelea, emblematicul tom cre[tin a fost
acompaniat de-o alt\ imagine, aceea a ochelarilor. Perfec]iunea lui Hristos [i
a lui Dumnezeu nu `ndrept\]ea reprezentarea lor ca suferind de miopie, dar

P\rin]ii Bisericii – Sfântul Toma d’Aquino, Sfântul Augustin – [i autorii an-
tici admi[i `n canonul catolic – Cicero, Aristotel – au fost uneori `nf\]i[a]i
]inând `n mâini un tom doct [i purtând `n]eleptele „oglinde“ ale cunoa[terii.
La sfâr[itul secolului al cincisprezecelea, ochelarii erau suficient de fami-
liari ca s\ simbolizeze nu doar prestigiul lecturii, ci [i abuzurile acesteia. Cei
mai mul]i dintre cititori, atunci ca [i acum, au fost, la un moment dat, umili]i
de acuza]ia c\ ocupa]ia lor e condamnabil\. ~mi amintesc c\ s-a râs de mine,
`n timpul unei recrea]ii din clasa a [asea sau a [aptea, pentru c\ am r\mas
`n\untru s\ citesc, [i cum s-a sfâr[it zeflemeaua cu mine r\[chirat pe podea
cu fa]a `n jos, ochelarii mei trimi[i cu piciorul `ntr-un col], iar cartea `n cel\-
lalt. „Nu ]i-ar pl\cea asta!“ a fost verdictul verilor mei, care `mi v\zuser\ dor-
mitorul drapat cu c\r]i, presupunând c\ n-aveam s\-i `nso]esc la unul din
filmele cu cowboy la care se duceau. Bunica mea, v\zându-m\ citind dumi-
nic\ dup\-amiaza, oftase: „Visezi cu ochii deschi[i“, pentru c\ inactivitatea mea
i se p\rea o lenevie risipitoare [i un p\cat `mpotriva bucuriei de a tr\i. Indo-
lent, sl\b\nog, preten]ios, pedant, elitist – acestea sunt câteva dintre epitetele
care pân\ la urm\ ajung s\ fie asociate cu intelectualul distrat, cititorul miop,
[oarecele de bibliotec\, tocilarul. ~ngropat `n c\r]i, izolat de lumea realit\]ilor,
faptelor [i trupului, sim]indu-se superior acelora nefamiliariza]i cu cuvintele
p\strate `ntre coperte pr\fuite, cititorul cu ochelari care avea preten]ia de a
[ti ceea ce Dumnezeu, `n `n]elepciunea Lui, a ascuns, a fost v\zut ca un nebun,
iar ochelarii au devenit emblematici pentru arogan]a intelectual\.
~n februarie 1494, `n timpul faimosului carnaval din Basel, tân\rul doctor
`n [tiin]e juridice Sebastian Brant a publicat un mic volum de versuri alego-
rice `n limba german\, intitulat Das Narrenschiff sau Corabia nebunilor. A avut
imediat succes: `n primul an, cartea a fost retip\rit\ de trei ori, iar la Stras-
bourg, locul unde s-a n\scut Brant, un editor `ntreprinz\tor, interesat de pro-
fit, a angajat un poet necunoscut s\ mai adauge c\r]ii `nc\ patru mii de versuri.
Brant s-a plâns de forma aceasta de plagiat, dar `n zadar. Doi ani mai târziu,
Brant i-a cerut prietenului s\u Jacques Kocher, profesor de poezie la Uni-
versitatea din Freiburg, s\ traduc\ textul `n latin\.15 Locher a f\cut-o, dar a
schimbat ordinea capitolelor [i a inclus varia]iuni proprii. ~n pofida schim-
b\rilor aduse textului original al lui Brant, num\rul cititorilor a tot sporit pân\
târziu `n secolul al [aptesprezecelea. Succesul s\u s-a datorat `n parte gravuri-

lor `n lemn care `nso]eau textul, multe f\cute de Albrecht Dürer, `n vârst\ de
dou\zeci [i cinci de ani la acea dat\. Dar, `n general, meritul era al lui Brant.
El trecuse `n revist\ cu meticulozitate nebuniile [i p\catele societ\]ii sale, de
la adulter [i jocul de c\r]i la lipsa de credin]\ [i la ingratitudine, `n termeni
preci[i, adu[i la zi: de exemplu, descoperirea Lumii Noi, care avusese loc cu
mai pu]in de doi ani mai devreme, este men]ionat\ pe la jum\tatea c\r]ii pen-
tru a exemplifica nebunia curiozit\]ii nes\buite. Dürer [i al]i arti[ti le-au ofe-
rit cititorilor lui Brant imagini standard ale acestor noi p\c\to[i, care puteau
fi imediat recunoscu]i printre semenii lor din via]a de fiecare zi, dar scriito-
rul `nsu[i a fost cel care a conceput ilustra]iile menite s\ `nso]easc\ textul.
Una dintre imagini, prima de dup\ frontispiciu, ilustreaz\ nebunia c\rtu-
rarului. Cititorul care deschidea cartea lui Brant era confruntat cu propria im-
agine: un om aflat `n biroul s\u, `nconjurat de c\r]i. C\r]ile sunt peste tot:
pe etajerele din spatele lui, pe ambele p\r]i ale pupitrului [i `n compartimen-
tele acestuia. Omul poart\ o scufie de noapte (ca s\-i ascund\ urechile de
m\gar), `n timp ce o tichie de m\sc\rici cu clopo]ei ì atârn\ `n spate, iar `n
mâna dreapt\ ]ine un p\m\tuf de [ters praful cu care love[te mu[tele care ve-
neau s\ se a[eze pe paginile c\r]ilor. El este Büchernarr, „nebunul cu cartea“,
omul a c\rui nebunie const\ `n faptul c\ se-ngroap\ `n c\r]i. Pe nasul lui st\
o pereche de ochelari.
Ochelarii `l acuz\: iat\ omul care nu va vedea lumea direct, care se mul-
]ume[te s\ se uite la cuvintele moarte de pe o pagin\ tip\rit\. „Am motive
`ntemeiate“, spune smintitul cititor al lui Brant, „s\ fiu primul care urc\ `n
aceast\ corabie. Pentru mine cartea este totul, mai pre]ioas\ chiar decât
aurul. / Am aici mari comori, din care nu `n]eleg o iot\.“ El m\rturise[te c\,
`n compania oamenilor `nv\]a]i care citeaz\ din c\r]i `n]elepte, ì place s\
poat\ spune: „Am acas\ toate aceste volume“; se compar\ pe sine cu Ptole-
meu al II-lea din Alexandria, care a acumulat c\r]i, dar nu cunoa[tere.16 Da-
torit\ c\r]ii lui Brant, imaginea c\rturarului ochelarist [i ]icnit a devenit
repede o imagine comun\; `n 1505, `n De fide concubinarum de Olearius, un
m\gar st\ a[ezat la acela[i pupitru, cu ochelari pe nas [i paleta de mu[te ]inut\
cu copita, citind dintr-o carte mare unei clase de animale-studen]i.
Atât de popular\ era cartea lui Brant `ncât, `n 1509, c\rturarul umanist Gei-
ler von Kayserberg a `nceput s\ ]in\ o serie de predici bazate pe tipurile de
nebunii ale lui Brant, câte una `n fiecare duminic\.17 Prima predic\, cores-
punzând primului capitol din cartea lui Brant, a fost, desigur, despre Nebu-
nul cu cartea. Brant folosise cuvintele nebunului pentru a se descrie pe sine;
Geiler a folosit descrierea pentru a `mp\r]i nebunia livresc\ `n [apte catego-
rii, fiecare din acestea recognoscibil\ dup\ clinchetul unuia dintre clopo]eii
Nebunului. Dup\ Geiler, primul clopo]el `l anun]\ pe nebunul care colec]io-
neaz\ c\r]i de dragul gloriei, de parc\ ar fi un mobilier costisitor. ~n secolul
`ntâi d.Hr., filosoful latin Seneca (pe care lui Geiler ì pl\cea s\-l citeze)
denun]ase deja acumularea ostentativ\ de c\r]i: „Mul]i oameni f\r\ educa]ie
folosesc c\r]ile nu ca pe ni[te instrumente de studiu, ci ca podoabe pentru sa-
loanele lor.“18 Geiler insist\: „Cel care `[i dore[te c\r]i pentru ca s\-i aduc\
celebritatea trebuie s\ `nve]e ceva din ele; nu trebuie s\ le depoziteze `n bi-
blioteca sa, ci `n capul s\u. Dar acest prim Nebun [i-a pus c\r]ile `n lan]uri
[i le-a f\cut prizonierele sale; dac\ s-ar putea elibera [i vorbi, l-ar târ` `n fa]a
magistra]ilor, cerând ca el, nu ele, s\ fie azvârlit `n lan]uri.“ Al doilea clopo]el
sun\ pentru Nebunul care vrea s\ devin\ `n]elept prin ingerarea a prea mul-
tor c\r]i. Geiler `l compar\ cu un stomac deranjat de prea mult\ mâncare
sau cu un general incomodat la asediu de num\rul mare de solda]i pe care-i
poate folosi. „Ce a[ putea face?“ te `ntrebi. „S\-mi arunc prin urmare toate
c\r]ile?“ – [i ni-l putem imagina pe Geiler fixând cu degetul un anume cre-
dincios din auditoriul lui duminical. „Nu, s\ nu le-arunci. Dar le vei alege pe
acelea care-]i sunt folositoare [i te vei folosi de ele la momentul potrivit.“ Al
treilea clopo]el sun\ pentru Nebunul care colec]ioneaz\ c\r]i pe care nu le
cite[te, ci doar le frunz\re[te ca s\-[i satisfac\ lene[a curiozitate. Geiler `l
compar\ pe acesta cu un nebun care alearg\ prin ora[, `ncercând s\ observe
`n detaliu, din fug\, stemele [i emblemele de pe frontispiciile caselor. Aceasta,
spune el, este imposibil, [i-i o regretabil\ pierdere de timp.
Al patrulea clopo]el `l introduce pe Nebunul c\ruia ì plac c\r]ile somptuos
`mpodobite cu gravuri. „Nu-i oare o nebunie p\c\toas\“, `ntreab\ Geiler,
„s\-]i osp\tezi privirea cu aur [i argint când atâ]ia dintre copiii Domnului
sufer\ de foame? N-au ochii t\i soarele, luna, stelele, multe flori [i alte lucruri
care s\ te `ncânte?“ Ce nevoie avem de chipuri omene[ti sau flori `ntr-o carte?
Frontispiciul lui Albrecht Dürer la a doua edi]ie a Corabiei nebunilor de Sebastian Brant.
Nu sunt cele l\sate de Dumnezeu de ajuns? {i Geiler concluzioneaz\ c\

aceast\ iubire de imagini zugr\vite „este o insult\ adus\ `n]elepciunii“. Al
cincilea clopo]el `l anun]\ pe Nebunul care `[i leag\ c\r]ile `n coperte bo-
gate. (Aici Geiler `mprumut\ iar\[i, tacit, din Seneca, filosoful care se re-
volta `mpotriva colec]ionarului „care `[i ob]ine pl\cerea din leg\turi [i
etichete“ [i `n a c\rui cas\ plin\ de c\r]i „po]i vedea operele complete ale
oratorilor [i istoricilor pe rafturi ce se `nal]\ pân\ la tavan, pentru c\, ase-
menea b\ii, biblioteca a devenit un ornament esen]ial al caselor bogate“.)19
Al [aselea clopo]el `l cheam\ pe Nebunul care scrie [i produce c\r]i proaste
f\r\ s\-i fi citit pe clasici [i f\r\ niciun fel de cuno[tin]e de scriere corect\,
gramatic\ sau oratorie. El este cititorul devenit scriitor, tentat s\ adauge no-
tele sale operelor celor mari. ~n final – printr-o paradoxal\ `ntors\tur\, pe
care viitorii antiintelectuali aveau s\ o ignore – al [aptelea [i ultimul Nebun
cu cartea este acela c\ruia ì repugn\ c\r]ile cu totul [i dispre]uie[te `n]elep-
ciunea care poate fi dobândit\ din ele.
Prin imagistica intelectual\ a lui Brant Geiler, intelectualul furnizeaz\ ar-
gumente antiintelectualilor vremii sale, nesiguri `ntr-o perioad\ `n care struc-
turile religioase [i civile ale Europei fuseser\ sfâ[iate `n r\zboaiele dinastice
ce alteraser\ ideea pe care o aveau despre istorie, explor\rile geografice clin-
tiser\ conceptele de spa]iu [i comer], schismele religioase ì f\cuser\ s\ se
`ntrebe cine, de ce [i ce erau ei pe p\mânt. Geiler i-a `narmat cu un `ntreg ca-
talog de acuza]ii, care le-a permis, ca societate, s\ vad\ gre[eala nu `n pro-
priile ac]iuni, ci `n gândurile despre ac]iunile lor, `n imagina]ia lor, `n ideile
[i lecturile lor.
Mul]i dintre aceia care se aflau `n catedrala din Strasbourg `n fiecare du-
minic\ [i ascultau anatemele lui Geiler `mpotriva nebuniilor cititorului de-
zorientat credeau, probabil, c\ el d\dea glas resentimentului popular
`mpotriva omului cu carte. ~mi pot imagina sentimentul inconfortabil al
celor care, asemenea mie, purtau ochelari [i care probabil c\ au ajuns s\ [i-i
scoat\ pe furi[, pe m\sur\ ce aceste umile instrumente au devenit brusc
`nsemnul dezonoarei. Dar nu pe cititor [i ochelarii s\i ì ataca Geiler. De-
parte de o asemenea inten]ie; argumentele sale erau ale unui cleric umanist,
critic la adresa competi]iei intelectuale neinstruite [i g\unoase, dar vajnic
ap\r\tor al necesit\]ii cunoa[terii prin studiu [i al valorii c\r]ilor. El nu
~narmat cu un pupitru, o carte, un m\nunchi de

nuiele [i o pereche de ochelari, un m\gar pred\ unei
clase de dobitoace `n satira De fide concubinarum din
1505 a lui Olearius.
`mp\rt\[ea resentimentul crescând `n rândurile popula]iei generale, care-i con-

sidera pe c\rturari ni[te privilegia]i lipsi]i de merite, suferind de ceea ce John
Donne descrisese drept „defectele singur\t\]ii“,20 ascunzându-se de proble-
mele reale ale lumii `n ceea ce, câteva secole mai târziu, Sainte-Beuve avea
s\ numeas\ „turnul de filde[“, paradisul „`n care poate sui cititorul intelec-
tual ca s\ se izoleze de gloat\“,21 departe de ocupa]iile gregare ale oameni-
lor de rând. La trei secole dup\ Geiler, Thomas Carlyle, vorbind `n ap\rarea
c\rturarului-cititor, i-a `mprumutat acestuia tr\s\turi eroice: „El, cu drepturile
[i nazurile lui de autor, `n mansarda lui mizer\, `n haina lui demodat\; dom-
nind (pentru c\ asta face) din mormântul lui, dup\ moarte, peste na]iuni [i
genera]ii care i-au dat sau nu i-au dat o pâine cât a tr\it.“22 {i `n ce-l prive[te
pe cititor, s-a p\strat prejudecata unui „intelectual“ distrat, unul care se as-
cunde de lume, un vis\tor cu ochii deschi[i, purtând ochelari [i amu[inând
`ntr-o carte, izolat `ntr-un col].
Scriitorul spaniol Jorge Manrique, un contemporan al lui Geiler, a `mp\r]it
oamenii `n dou\ categorii, „cei care tr\iesc din mâinile lor [i cei boga]i“.23 ~n
scurt timp, diviziunea avea s\ fie perceput\ drept una „`ntre cei care tr\iesc
din munca mâinilor“ [i „Nebunul cu cartea“, cititorul ochelarist. Este cu-
rios cum ochelarii nu [i-au pierdut niciodat\ conota]ia de superioritate. Chiar
[i aceia care vor s\ par\ de[tep]i (ori cel pu]in pedan]i), `n vremurile noastre,
folosesc, `n avantajul lor, simbolul; o pereche de ochelari, cu re]et\ sau
f\r\, submineaz\ senzualitate unei fe]e [i sugereaz\, `n schimb, preocup\ri
intelectuale. Tony Curtis poart\ o pereche de ochelari fura]i `n timp ce

`ncearc\ s-o conving\ pe Marilyn Monroe c\ nu este altceva decât un milio-
nar naiv, `n Unora le place jazzul. Iar faimoasele cuvinte ale lui Dorothy Par-
ker sun\ astfel: „B\rba]ii rar `ncearc\ s\ aghe]e / Fetele cu ochelari pe fe]e.“
Punerea `n opozi]ie a for]ei trupului [i a puterii min]ii, separarea l’homme
moyen sensuel de intelectual, cere o argumenta]ie elaborat\. De o parte se
afl\ muncitorii, sclavii care n-au acces la carte, fiin]ele cu oase [i tendoane,
majoritatea oamenilor; de cealalt\, minoritatea, gânditorii, elita scribilor, in-
telectualii presupu[i a fi alia]i cu autoritatea. Dezb\tând semnifica]iile feri-
cirii, Seneca acorda minorit\]ii beneficiul `n]elepciunii [i dispre]uia opinia
majorit\]ii. „Ceea ce e cel mai bun“, spunea el, „ar trebui s\ fie preferat de
majoritate [i, `n loc de asta, popula]ia alege ce-i mai r\u… Nimic nu-i mai
v\t\m\tor decât s\ ascul]i ce spun oamenii, considerând just ceea ce-i apro-
bat de cei mai mul]i [i luând drept model comportamentul maselor, care nu
se las\ conduse de ra]iune, ci de conformism.“24 C\rturarul englez John
Carey, analizând rela]ia dintre intelectuali [i mase, la sfâr[itul secolului nos-
tru, a g\sit ecouri ale opiniei lui Seneca la cei mai vesti]i scriitori englezi de
la sfâr[itul perioadelor victorian\ [i edwardian\. „Dat\ fiind mul]imea de oa-
meni de care este `nconjurat un individ“, concluzioneaz\ Carey, „este aproape
imposibil s\ consideri c\ to]i ace[ti oameni ar avea o individualitate echiva-
lent\ cu a ta. Masele, ca un concept reductiv [i eliminator, sunt inventate
pentru a diminua o asemenea dificultate“.25
Argumentul care-i opune pe cei cu dreptul de a citi, pentru c\ pot citi
„bine“ (dup\ cum par s\ indice temu]ii ochelari), celor c\rora cititul trebuie
s\ li se refuze, pentru c\ ace[tia „n-ar `n]elege“, este unul vechi [i specios.
„Odat\ ce un lucru este pus `n scris“, argumenta Socrate, „textul, indiferent
de natura acestuia, poate fi dus din loc `n loc [i cade nu doar `n mâinile ace-
lora care l-ar `n]elege, dar [i `n ale acelora care n-au de-a face cu el[italicele `mi
apar]in]. Textul nu [tie cum s\ se adreseze celor c\rora le este menit [i celor
c\rora nu le este menit. {i atunci când este molestat [i incorect tratat, are
`ntotdeauna nevoie de ajutorul p\rintelui s\u, fiind incapabil s\ se apere ori
s\ se ajute singur.“ Cititori aveni]i [i cititori neaveni]i: Socrate pare s\ sus]in\
existen]a unei interpret\ri „corecte“ a unui text, la care pot ajunge doar pu]inii
speciali[ti informa]i. ~n Anglia victorian\, Matthew Arnold avea s\ preia
Cititori scotocind prin biblioteca grav afectat\ din Holland House, `n vestul Londrei, distrus\ de un
incendiu `n bombardamentul din 22 octombrie 1940.
aceast\ opinie `n toat\ splendoarea arogan]ei ei: „Noi[…] nu suntem pentru

`ncredin]area mo[tenirii Barbarilor sau Filistinilor, dar nici Popula]iei.“26
~ncercând s\ `n]eleag\ exact despre ce mo[tenire era vorba, Aldous Huxley
o define[te drept cuno[tin]ele special acumulate ale oric\rei familii unite,
proprietatea comun\ a tuturor membrilor ei. „Când noi, cei din Marea Cul-
tur\, ne `ntâlnim“, scria Huxley, „schimb\m amintiri despre Bunicul Homer,
despre b\trânul acela `ngrozitor Dr. Johnson, despre M\tu[a Sapho [i despre
s\rmanul Johnny Keats. «{i `]i aminte[ti ce splendid\ vorb\ de duh ne-a spus
Unchiul Virgiliu? {tii despre ce-i vorba, Timeo Danaos… Splendid\; eu unul
n-o voi uita-o niciodat\.» Nu, n-o vom uita niciodat\: ba mai mult, vom avea
grij\ ca tipii aceia oribili care au avut impertinen]a s\ vin\ la noi `n vizit\, acei
nenoroci]i care nu-s de-ai no[tri [i care nu l-au cunoscut niciodat\ pe b\trâ-
nul [i blândul unchi V, s\ nu-l uite nici ei niciodat\. Nu-i vom l\sa s\ uite nicio
clip\ c\ ei nu-s de-ai no[tri.“27
Ce-a existat mai `ntâi? Masele, pe care Thomas Hardy le descrie drept „o
gr\mad\ de oameni[…] dintre care câ]iva care au sufletele sensibile; ace[tia
[i aspectele legate de ei fiind ceea ce merit\ avut `n vedere“,28 ori Nebunul cu
cartea, cel care poart\ ochelari [i se crede superior `ntregii lumi [i c\ruia
lumea-i d\ cu tifla, `n derâdere?
Cronologia nu are aici prea mare importan]\. Ambele stereotipuri sunt
fictive [i ambele sunt periculoase, pentru c\, sub pretextul criticii morale [i
sociale, acestea sunt angajate `ntr-o `ncercare de-a limita un domeniu care,
`n esen]a sa, nu este nici limitat [i nici limitator. Realitatea lecturii trebuie
c\utat\ altundeva. ~ncercând s\ descopere la muritorii de rând o activitate
sinonim\ scrisului creator, Sigmund Freud sugereaz\ c\ o compara]ie poate
fi f\cut\ `ntre operele fictive [i reverii, pentru c\, `n citirea fic]iunii, „pl\cerea
pe care o ob]inem provine din eliberarea tensiunilor din mintea noastr\[…]
dându-ne ocazia s\ avem reverii f\r\ a trebui s\ ne facem repro[uri sau s\ ne
ru[in\m“.29 Dar mai mult ca sigur c\ asta nu se aplic\ majorit\]ii cititorilor.
Depinzând de timp [i de loc, de starea de spirit [i de memoria noastr\, de
experien]\ [i de dorin]\, pl\cerea noastr\ de a citi, `n cazurile cel mai feri-
cite, mai degrab\ acumuleaz\ decât ne elibereaz\ tensiunile din minte, acor-
dându-le `ntr-atât `ncât s\ le fac\ s\ cânte, determinându-ne s\ fim mai mult,
nici pe departe mai pu]in, con[tien]i de prezen]a lor. E adev\rat c\, `n
anumite momente, lumea paginii trece `n imaginarul nostru con[tient – vo-

cabularul nostru zilnic de imagini – [i atunci, vagabond\m, f\r\ ]int\, `n
aceste peisaje fic]ionale, pierdu]i `n reverie, asemenea lui Don Quijote.30
Dar `n majoritatea cazurilor, c\lc\m cu pas sigur. {tim c\ citim, chiar dac\
suspend\m [i ultima r\m\[i]\ de ne`ncredere; [tim de ce citim, chiar [i atunci
când nu [tim cum, având `n minte, `n acela[i timp, cum s-ar spune, textul
iluzoriu [i faptul c\ citim. Citim ca s\ afl\m sfâr[itul, de dragul pove[tii.
Citim ca s\ nu ajungem la acesta, de dragul lecturii `n sine. Citim prev\z\tori,
ca ni[te copoi, uitând de tot ce ne `nconjoar\. Citim nebune[te, s\rind peste
pagini. Citim cu condescenden]\, cu admira]ie, cu neglijen]\, cu pasiune,
cu invidie, cu melancolie. Citim `n r\bufniri de brusc\ pl\cere, f\r\ s\ [tim
ce anume ne-a provocat pl\cerea. „Ce-i cu aceast\ emo]ie?“ se `ntreab\ Re-
becca West dup\ ce citise Regele Lear. „Care s\ fie influen]a marilor capo-
dopere asupra vie]ii mele, `ncât mi-aduc atâta bucurie?“31 Nu [tim: citim cu
ignoran]\. Citim cu mi[c\ri `ncete, lungi, parc\ am r\t\ci `n spa]iu, im-
ponderabili. Citim plini de prejudec\]i, r\uvoitori. Citim cu generozitate,
luând ap\rarea textului, umplând golurile, reparând gre[elile. {i, uneori,
când stelele sunt generoase, citim pe ner\suflate, cutremurându-ne, `nfiora]i,
de parc\ ceva pe cale de-a fi uitat a fost recuperat de undeva, dintr-un col]
profund al memoriei noastre – recunoa[terea a ceva despre care nu [tiam c\
se afl\ acolo sau a ceva pe care-l sim]eam ca pe-o pâlpâire sau ca pe-o umbr\,
a c\rei form\ fantomatic\ se ridic\ [i intr\ `napoi `n noi `nainte de-a apuca
s\ vedem ce este, l\sându-ne mai b\trâni [i mai `n]elep]i.
Pentru aceast\ lectur\ avem o ilustra]ie. O fotografie f\cut\ `n 1940, `n
timpul bombardamentelor din Londra, din cel de-al Doilea R\zboi Mon-
dial, `nf\]i[eaz\ r\m\[i]ele unei biblioteci pr\bu[ite. Prin acoperi[ul spart
putem vedea afar\ cl\diri fantomatice, iar `n centrul `nc\perii se `nal]\, `n
stiv\, grinzi [i mobilier distrus. Dar rafturile de pe pere]i au rezistat la
locul lor, iar c\r]ile aliniate pe ele par s\ nu fi avut de suferit. Trei b\rba]i
stau `n picioare `n mijlocul d\râm\turilor: unul, parc\ ezitând ce carte s\
aleag\, pare a citi titlurile de pe cotoare; altul, purtând ochelari, tocmai se
`ntinde dup\ un volum; al treilea cite[te, ]inând `n mâini o carte deschis\.
Nu `ntorc spatele r\zboiului, nu ignor\ distrugerile. Nu se preocup\ de c\r]i
ca s\ se sustrag\ vie]ii de afar\. Ei `ncearc\ s\ dep\[easc\ `mprejur\rile
v\dit potrivnice; `[i afirm\ dreptul firesc de-a pune `ntreb\ri; `ncearc\ s\
reg\seasc\ – printre ruine, `n uimita recunoa[tere pe care ne-o aduce,
uneori, lectura – un `n]eles.
PA GINILE ALB E D E L A S F Â R { IT
„R\bd\tor ca unul dintre alchimi[ti, mi-am imaginat [i-am `ncercat `ntot-

deauna altceva, [i a[ fi fost dispus s\-mi sacrific toat\ satisfac]ia [i vanitatea de
dragul acestui altceva, a[a cum, `n vremurile de alt\dat\, alchimi[tii `[i ardeau
mobila [i grinzile acoperi[ului pentru a `ntre]ine focul marelui magnus opus.
Despre ce-i vorba? Greu de spus: nu mai mult decât o carte, `n câteva vo-
lume, o carte care s\ fie cu adev\rat o carte, corect\ din punct de vedere ar-
hitectural [i premeditat\, nu o colec]ie de inspira]ii `ntâmpl\toare, indiferent
cât de minunat ar fi.[…] A[a c\, drag\ prietene, iat\ recunoa[terea pe [leau a
acestui viciu pe care l-am respins de-o mie de ori.[…] Dar m\ ]ine `n mrejele
lui [i `nc\ s-ar putea s\ reu[esc, dac\ nu `n finalizarea acestei opere ca `ntreg
(ar trebui s\ fii Dumnezeu [tie cine pentru asta!), m\car `n producerea unui
fragment reu[it[…] dovedind prin por]iuni finalizate c\ aceast\ carte exist\ [i
c\ mi-am dat seama ce n-am fost `n stare s\ realizez.“
STÉPHANE MALLARMÉ, Scrisoare c\tre Paul Verlaine, 16 noiembrie, 1869
PAGINILE ALBE DE LA SFÂR{IT
~n celebra povestire a lui Hemingway „Z\pezile de pe Kilimanjaro“, pro-

tagonistul, care moare, `[i aduce aminte de toate povestirile pe care, de acum,
n-are s\ le mai scrie niciodat\ „{tia cel pu]in dou\zeci de povestiri bune de
prin locurile acelea [i nu scrisese niciuna. De ce?“1 El men]ioneaz\ câteva, dar
lista, evident, trebuie s\ fie nesfâr[it\. Rafturile cu c\r]ile pe care nu le-am scris,
asemenea celor pe care nu le-am citit, se `ntind pân\ `n `ntunecimile cele mai
`ndep\rtate ale bibliotecii universale. Suntem `ntotdeauna la `nceputul `nce-
putului literei A.
Printre c\r]ile pe care nu le-am scris – printre c\r]ile pe care nu le-am
citit, dar mi-ar fi pl\cut s\ le citesc – este Istoria lecturii. Pot s-o v\d, chiar acolo,
exact `n locul `n care lumina acestei sec]iuni a bibliotecii se sfâr[e[te [i `ncepe
`ntunericul sec]iunii urm\toare. {tiu exact cum arat\. Pot s\ descriu coperta
ei [i s\-mi `nchipui c\-i pip\i paginile de o str\lucitoare culoare crem. Pot
ghici, cu o precizie ce ]ine de o curiozitate boln\vicioas\, senzuala leg\tur\
din pânz\ neagr\ de sub supracopert\ [i literele aurii, `n relief. ~mi sunt cu-
noscute pagina ei sobr\ de titlu [i mottoul sarcastic, [i dedica]ia mi[c\toare.
{tiu c\ are un indice copios [i vrednic de luat `n seam\, care `mi va prilejui
multe satisfac]ii, cu titluri precum (deschid din `ntâmplare la litera T): Tan-
talus pentru cititori, Tarzan – biblioteca lui, Tabla de materii, Tenta]iile lectu-
rii, Terfeloage, Tigru (vezi Feline [i animale cu blan\), Tipar [i memorie, Tolstoi –
canonul lui, Transmigra]ia sufletelor cititorilor (vezi ~mprumutarea c\r]ilor). {tiu
despre carte c\ are ilustra]ii, ca vini[oarele din marmur\, pe care nu le-am mai
v\zut niciodat\ pân\ acum: o fresc\ din secolul al [aptelea `nf\]i[ând Biblio-
teca din Alexandria, a[a cum a v\zut-o unul dintre arti[tii contemporani; o
fotografie a poetei Sylvia Plath citind cu voce tare `ntr-o gr\din\, `n ploaie;
o schi]\ a camerei lui Pascal de la Port Royal, ar\tând c\r]ile pe care le ]inea
pe pupitrul lui; o fotografie a c\r]ilor `mbibate de apa m\rii, salvate de o pa-
sager\ de pe Titanic, care refuzase s\ p\r\seasc\ nava f\r\ ele; lista cump\r\tu-
rilor de Cr\ciun ale Gretei Garbo, pentru 1933, scris\ cu mâna ei, care arat\
c\ printre c\r]ile pe care urma s\ le achizi]ioneze era Miss Lonelyhearts a lui
Nathanael West; Emily Dickinson `n pat, cu o bonet\ cu vol\na[e legat\
confortabil sub b\rbie [i cinci sau [ase c\r]i z\când `n jurul ei, ale c\ror titluri
abia dac\ le pot distinge.
Am cartea deschis\ `n fa]\, pe mas\. E scris\ prietenos (ì simt cu precizie
tonul), accesibil\ [i totu[i erudit\, informativ\ [i totu[i reflexiv\. Autorul, al
c\rui chip l-am v\zut pe frontispiciul ar\tos, zâmbe[te agreabil (nu pot spune
dac\ e un b\rbat sau o femeie, fa]a ras\ proasp\t ar putea fi a ambelor sexe,
la fel [i ini]ialele numelui) [i simt c\ sunt pe mâini bune. {tiu c\, pe m\sur\
ce trec de la un capitol la altul, voi fi introdus `n acea familie de cititori, unii
faimo[i, mul]i obscuri, c\reia ì apar]in. Voi afla despre deprinderile lor [i de-
spre schimb\rile acestor deprinderi [i transformarea prin care au trecut
purtând `n ei, ca magii din vechime, puterea de-a face din semnele moarte me-
morie vie. Voi citi despre triumfurile, despre persecu]iile pe care le-au `ndu-
rat [i despre descoperirile lor aproape secrete. {i, la urm\, voi `n]elege mai
bine cine sunt eu, cititorul.
C\ o astfel de carte nu exist\ (sau nu exist\ `nc\) nu-i un motiv s-o ignori
mai mult decât am ignora o carte despre un subiect imaginar. Exist\ volume
care s-au scris despre unicorn, despre Atlantida, despre egalitatea dintre sexe,
despre Doamna Neagr\ din Sonete [i la fel de brunetul Tân\r de-acolo. Dar is-
toria pe care o consemneaz\ aceast\ carte a fost una deosebit de dificil de sur-
prins; e f\cut\, s\ spunem a[a, din digresiuni pe aceast\ tem\. Un subiect cheam\
un altul, o anecdot\ aduce `n minte o poveste aparent f\r\ leg\tur\, iar auto-
rul continu\ ca [i cum ar ignora cauzalitatea logic\ sau continuitatea istoric\,
ca [i cum ar defini libertatea cititorului prin chiar actul scrierii ca me[te[ug.
{i totu[i, `n aceast\ aparent\ dezordine, se afl\ o metod\: cartea pe care o
v\d `n fa]a mea nu este doar istoria lecturii, ci [i a cititorilor obi[nui]i, a
indivizilor care, de-a lungul timpului, au ales anumite c\r]i [i nu altele, au ac-
ceptat `n câteva cazuri verdictul str\bunilor lor, dar, alteori, au salvat de la
uitare titluri din trecut sau i-au pus pe rafturile bibliotecilor pe cei ale[i din-
tre contemporanii lor. Este povestea micilor lor triumfuri [i a suferin]elor
secrete [i a felului `n care ele s-au `ntâmplat. Cum anume s-a petrecut totul
este consemnat minu]ios `n aceast\ carte, `n via]a de zi cu zi a unor oameni
de rând, pu]ini, descoperi]i ici [i colo `n memorii de familie, istorii rurale, so-
coteli ale vie]ii din locuri `ndep\rtate, de demult. Dar `ntotdeauna se vorbe[te
despre indivizi, niciodat\ despre mari na]ionalit\]i sau genera]ii ale c\ror
op]iuni apar]in nu istoriei lecturii, ci a statisticii. Rilke a `ntrebat cândva: „E
posibil ca `ntreaga istorie a lumii s\ fi fost gre[it `n]eleas\? E posibil ca tre-
cutul s\ fie fals, pentru c\ noi am vorbit `ntotdeauna despre masele ei, ca [i
cum am fi vorbit despre masive adun\ri de oameni, `n loc s\ vorbim despre
persoana anume `n jurul c\reia st\teau `n picioare, pentru c\ a fost un str\in
[i a murit? Da, este posibil.“2 Autorul Istoriei lecturii [i-a dat seama, cu sigu-
ran]\, de aceast\ ne`n]elegere.
Aici a[adar, `n Capitolul al paisprezecelea, este Richard de Bury, episcop
de Durham, trezorier [i cancelar al regelui Edward al II-lea, care s-a n\scut
pe 24 ianuarie 1287, `ntr-un s\tuc de lâng\ Bury St Edmund, `n Suffolk, [i care,
la cea de a [aptezeci [i opta aniversare a sa, a `ncheiat o carte al c\rei titlu l-a
explicat astfel: „Deoarece `n principal trateaz\ despre dragostea de c\r]i, am
ales ca, dup\ modelul vechilor romani, s-o numim cu dragoste dup\ cuvân-
tul grecesc Philobiblon.“ Patru luni mai târziu, s-a stins din via]\. De Bury
colec]ionase c\r]i cu pasiune; avea, s-a spus, mai multe c\r]i decât to]i ceilal]i
episcopi ai Angliei lua]i la un loc [i atâtea z\ceau stivuite `n jurul patului s\u,
`ncât cu greu se putea mi[ca prin `nc\pere f\r\ s\ se `mpiedice de ele. De
Bury, mul]umim stelelor, nu era un c\rturar, ci pur [i simplu citea ce-i pl\cea.
El a considerat Hermes Trismegistus (un volum neoplatonician de alchimie
egiptean\, datând de prin secolul al treilea d.Hr.) o excelent\ carte [tiin]ific\
„de dinainte de Potop“, a atribuit gre[it lucr\ri lui Aristotel [i a citat ni[te ver-
suri groaznice ca [i cum ar fi fost de Ovidiu. N-a contat. „~n c\r]i“, scria el,
„i-am g\sit pe mor]i ca [i cum ar fi fost vii; `n c\r]i, pot prevedea lucrurile
care or s\ vin\; `n c\r]i, afacerile belicoase sunt puse pe tapet; din c\r]i pro-
vin legile p\cii. Toate lucrurile se stric\ [i se deterioreaz\ `n timp; Saturn nu
`nceteaz\ s\-[i devoreze copiii pe care i-a z\mislit: toat\ gloria lumii ar fi
`ngropat\ `n uitare, dac\ Dumnezeu nu i-ar fi `nzestrat pe muritori cu reme-
diul c\r]ilor.“3 (Autorul nostru n-a pomenit asta, dar Virginia Woolf, `ntr-o
lucrare citit\ la [coal\, a reluat campania dus\ de Bury: „Am visat uneori“,
scria ea, „c\ atunci când r\sar zorii Zilei Judec\]ii de Apoi [i marii cuceritori,
legislatori [i oameni de stat vin s\-[i primeasc\ r\splata – coroanele, laurii, nu-
mele gravate pentru vecie `n marmur\ nepieritoare – Atotputernicul se va
`ntoarce spre Petru [i va spune, nu f\r\ o oarecare invidie când ne va vedea
venind cu c\r]ile noastre sub bra]: «Uite, ace[tia n-au nevoie de nicio recom-
pens\. Nu avem ce s\ le d\m. Lor le-a pl\cut s\ citeasc\.»“)4
Capitolul opt este dedicat unui cititor aproape uitat pe care Sfântul
Augustin, `ntr-una dintre scrisorile sale, l-a l\udat ca e un scrib formidabil [i
c\ruia i-a dedicat una dintre c\r]ile sale. Se numea Melania cea Tân\r\ (pen-
tru a o deosebi de bunica ei, Melania cea B\trân\) [i a tr\it `n Roma, `n Egipt
[i `n Africa de Nord. S-a n\scut `n jurul anului 385 [i a murit `n Betleem `n
439. A fost o pasionat\ iubitoare de c\r]i [i a copiat pentru ea `ns\[i cât de
multe a putut g\si, strângând astfel o important\ bibliotec\. C\rturarul
Gerontius, `n secolul al cincilea, a descris-o ca „d\ruit\ de la natur\“ [i atât
de iubitoare de lectur\, `ncât „trecea prin Vie]ile P\rin]ilor de parc\ ar fi
mâncat desertul“. „Ea citea c\r]i care fuseser\ cump\rate, precum [i c\r]i
peste care d\duse din `ntâmplare, cu atâta aten]ie c\ niciun cuvânt [i niciun
gând nu-i r\mâneau necunoscute. Atât de cople[itoare era dragostea ei de-a
`nv\]a, `ncât atunci când citea `n latin\, li se p\rea tuturor c\ n-ar fi [tiut
greac\ [i, pe de alt\ parte, când citea `n greac\, se credea c\ n-ar fi [tiut latin\.“5
Str\lucitoare [i trec\toare, Melania cea Tân\r\ bântuie prin Istoria lecturii
ca una dintre cei mul]i care [i-au c\utat alinarea `n c\r]i.
Dintr-un secol mai apropiat de noi (dar autorului Istoriei lecturii nu-i pas\
de asemenea conven]ii arbitrare [i-l invit\ `n Capitolul [ase), alt cititor eclec-
tic, genialul Oscar Wilde, `[i face apari]ia. Urm\rim mersul lecturilor sale,
de la basmele celtice pe care i le-a dat mama lui, la tomurile docte pe care le-a
citit la Colegiul Magdalena din Oxford. Aici, la Oxford, s-a `ntâmplat c\,
pentru unul din examenele pe care le avea de dat, s\ i se cear\ s\ traduc\ din
versiunea `n greac\ a Patimilor din Noul Testament, [i pentru c\ a f\cut-o cu
mult\ u[urin]\ [i acurate]e, examinatorii i-au spus c\ era de ajuns. Wilde a con-
tinuat [i `nc\ o dat\ examinatorii i-au spus s\ se opreasc\.
„Oh, l\sa]i-m\ s\ continui“, a spus Wilde, „vreau s\ v\d cum se sfâr[e[te.“
Pentru Wilde a fost la fel de important s\ [tie ce anume-i pl\cea [i ce anume
voia s\ evite. ~n beneficiul abona]ilor la Pall Mall Gazette el a publicat, pe 8
februarie 1886, aceste sfaturi despre ce trebuie „a (se) citi sau a nu (se) citi“:
„C\r]i care nu trebuie citite deloc, precum Anotimpurile lui Thompson,

Italia lui Rogers, Eviden]ele lui Paley, to]i P\rin]ii, cu excep]ia Sfântului Au-
gustin, tot John Stuart Mill, cu excep]ia eseului despre libertate, toate piesele
lui Voltaire, f\r\ nicio excep]ie, Analogia lui Butler, Aristotel al lui Grant,
Anglia lui Hume, Istoria filosofiei a lui Lewes, toate c\r]ile argumentative [i
toate cele care `ncearc\ s\ demonstreze ceva.[…] S\ le spui oamenilor ce s\ ci-
teasc\ se poate dovedi inutil sau v\t\m\tor, pentru c\ adev\rata apreciere a li-
teraturii este o chestiune de temperament, nu de studiu, spre Parnas nu exist\
abecedar [i nimic din ceea ce poate fi `nv\]at nu merit\ `nv\]at. Dar s\ le spui
oamenilor ce s\ nu citeasc\ este cu totul altceva [i `ndr\znesc s\ o recomand
ca pe o misiune `n prelungirea programei universitare.“
Lecturile private [i publice sunt discutate pe la `nceputul c\r]ii, `n Capi-

tolul patru. E luat `n considerare rolul cititorului ca antologist, colec]ionar
de materiale, fie pentru sine (caietul de note al lui Jean-Jacques Rousseau este
exemplul dat), fie pentru al]ii (Tezaurul de aur al lui Palgrave), iar autorul nos-
tru arat\, `ntr-un mod foarte amuzant, cum ideile despre audien]\ modific\
alegerea unui antologist de texte. ~n sprijinul acestei „microistorii a antolo-
giilor“, autorul nostru `l citeaz\ pe Profesorul Johnathan Rose, cu cele „cinci
erori obi[nuite cu privire la reac]ia cititorului“:
• prima, toat\ literatura este politic\, `n sensul c\ influen]eaz\ `ntotdeauna

con[tiin]a politic\ a cititorului;
•a doua, influen]a unui text dat este direct propor]ional\ cu circula-
]ia acestuia;
•a treia, cultura „popular\“ este mult mai influent\ decât cultura „`nalt\“
reflectând astfel cu mai mare acurate]e atitudinile maselor;
•a patra, cultura „`nalt\“ tinde s\ `nt\reasc\ acceptarea ordinii sociale [i

politice existente (o prezum]ie larg `mp\rt\[it\ atât de stânga, cât [i de
dreapta); [i
•a cincea, canonul „marilor c\r]i“ este definit `n exclusivitate de elitele so-
ciale. Cititorul obi[nuit nu recunoa[te acest canon sau `l accept\ doar din
respect pentru opinia elitelor.6
Dup\ cum limpede stabile[te autorul nostru, noi, cititorii, suntem de obi-
cei vinova]i de faptul c\ subscriem la cel pu]in una, dac\ nu la toate, dintre
erorile enumerate. De asemenea, capitolul men]ioneaz\ antologiile „de-a
gata“, colec]ionate sau g\site din `ntâmplare, cum ar fi cele zece mii de texte
adunate `ntr-o bizar\ arhiv\ evreiasc\ din Vechiul Cairo, numit\ Geniza [i
descoperit\ `n 1890 `n depozitul sigilat al unei sinagogi medievale. Datorit\
respectului evreilor pentru numele lui Dumnezeu, nicio buc\]ic\ de hârtie nu
fusese aruncat\, de team\ ca nu cumva s\ aib\ pe ea numele Lui astfel `ncât
totul a fost adunat aici pentru un viitor cititor, de la contracte de c\s\torie la
liste de cump\r\turi, de la poeme de dragoste la cataloage ale librarilor (unul
dintre acestea incluzând prima referin]\ cunoscut\ la O mie una de nop]i).7
Nu unul, ci trei capitole (treizeci [i unu, treizeci [i doi [i treizeci [i trei)
se preocup\ de ceea ce autorul nume[te „Inventarea cititorului“. Fiecare text
presupune un cititor. Când Cervantes `[i `ncepe introducerea la prima parte
a lui Don Quijote cu invoca]ia „Cititorule lipsit de alte treburi“,8 eu sunt
acela care, de la primele cuvinte, devin un personaj `n fic]iune, o persoan\ dis-
punând de suficient timp cât s\ se r\sfe]e cu istoria care-i pe cale s\ `nceap\.
Mie `mi adreseaz\ Cervantes cartea, mie `mi explic\ elementele de compo-
zi]ie, mie mi se confeseaz\ `n privin]a neajunsurilor ei. Urmând sfatul unui
prieten, a scris el `nsu[i câteva poeme de laud\, recomandând cartea (ast\zi,
solu]ia mai pu]in inspirat\ este s\ solici]i rânduri de pre]uire de la persona-
lit\]i bine-cunoscute [i s\ lipe[ti panegiricele lor pe supracopert\). Cervantes
`[i submineaz\ propria autoritate, acordându-mi `ncrederea lui. Eu, cititorul,
sunt pus `n gard\ [i tocmai prin asta dezarmat. Cum a[ putea protesta când mi
s-a explicat atât de limpede? Accept jocul. Accept fic]iunea. Nu `nchid cartea.
Decep]ia mea public\ continu\. Dup\ opt capitole din prima parte a lui
Don Quijote, mi se spune c\ pân\ aici se `ntind cele spuse de Cervantes [i c\
restul c\r]ii este o traducere din arab\ f\cut\ de istoricul Cide Hamete Be-
nengeli. De ce acest artificiu? Pentru c\ eu, cititorul, nu sunt u[or de convins
[i, dac\ nu m\ las p\c\lit de majoritatea momelilor prin care autorul m\ asi-
gur\ de sinceritatea lui, `mi face pl\cere s\ fiu atras `ntr-un joc `n care nive-
lurile de lectur\ se schimb\ permanent. Citesc un roman, citesc o aventur\
adev\rat\, citesc traducerea unei aventuri adev\rate, citesc o versiune corec-
tat\ a faptelor.
Istoria lecturii este eclectic\. „Inventarea cititorului“ este urmat de un ca-
pitol despre inventarea scriitorului, alt personaj fictiv. „Am avut nenorocul
s\ `ncep o carte cu pronumele Eu“, a scris Proust, „[i imediat s-a crezut c\,
`n loc s\ `ncerc s\ descop\r legi generale, m\ analizam pe mine `nsumi, `n sen-
sul particular [i detestabil al cuvântului.“9 Asta `l face pe autor s\ discute fo-
losirea persoanei `ntâi singular [i felul `n care acel „Eu“ fic]ional for]eaz\
cititorul la un simulacru de dialog din care totu[i cititorul este desprins de rea-
litatea fizic\ a paginii. „Doar când lectorul cite[te dincolo de autoritatea scrii-
torului, are loc dialogul“, spune autorul nostru, dând exemple din le nouveau
roman, `n special din Renun]area lui Michel Butor,10 scris\ `n `ntregime la per-
soana a doua. „Aici“, spune autorul nostru, „c\r]ile sunt pe mas\, iar scriitorul
nici nu se a[teapt\ s\ credem `n «eu», nici nu ne cere s\ ne asum\m rolul umil
al «iubitului cititor».“
~ntr-o fascinant\ digresiune (Capitolul patruzeci din Istoria lecturii) au-
torul nostru avanseaz\ originala sugestie cum c\ forma `n care se adreseaz\
cititorului duce la crearea principalelor genuri literare – sau, cel pu]in, la `m-
p\r]irea lor pe categorii. ~n 1948, `n Das Sprachliche Kunstwerk, criticul ger-
man Wolfgang Kayser, referindu-se la conceptul de gen, sugereaz\ c\ acesta
deriv\ din cele trei persoane care exist\ `n toate limbile cunoscute: „eu“, „tu“
[i „el/ea“, plus formele pentru neutru. ~n literatura liric\, „eul“ se exprim\
emo]ional; `n teatru, „eu“ trece la persoana a doua, „tu“, [i se angajeaz\ cu
un alt „tu“ `ntr-un dialog pasional. ~n sfâr[it, `n operele epice, protagonistul
este cea de-a treia persoan\, „el sau ea“, care relateaz\ `n mod obiectiv. ~n
plus, fiecare gen cere din partea cititorului trei atitudini distincte: o atitu-
dine liric\ (aceea a cântecului), o atitudine dramatic\ (c\reia Kayser ì spune
„apostrof“) [i o atitudine epic\ sau enun]are.11 Autorul nostru `mbr\]i[eaz\
cu entuziasm acest argument [i trece la ilustrarea lui prin trei cititori: o elev\
francez\ din secolul al nou\sprezecelea, Éloise Bertrand, al c\rei jurnal a su-

pravie]uit R\zboiului Franco–Prusac din 1870 [i care [i-a `nregistrat con[ti-
incioas\ lecturile din Nerval; Douglas Hyde, care a fost sufleor la reprezenta]ia
cu Vicarul din Wakefield de la Court Theatre din Londra (cu Ellen Terry `n
rolul Oliviei); [i menajera lui Proust, Céleste, care a citit (par]ial) lungul ro-
man al st\pânului ei.
~n Capitolul [aizeci [i opt (aceast\ Istorie a lecturii este un tom conforta-
bil de voluminos) autorul nostru pune `ntrebarea cum ([i de ce) anumi]i ci-
titori re]in o lectur\, mult\ vreme dup\ ce al]ii au l\sat-o `n urm\. Exemplul
dat este dintr-un num\r al unei gazete Londraeze ap\rut prin 1855, când ma-
joritatea ziarelor engleze erau pline de [tiri despre R\zboiul din Crimeea:
„John Challis, un b\trân `n vârst\ de aproape [aizeci de ani, `n costuma]ia

câmpeneasc\ a unei p\stori]e din epoca de aur, [i George Campbell, de treizeci
[i cinci de ani, care sus]ine c-ar fi avocat, costumat femeie[te dup\ moda de
ast\zi, au fost adu[i la bar\ `n fa]a lui Sir R.W. Carden, acuza]i c-au fost g\si]i
deghiza]i `n femei `n Casa Druid\, pe Turnagain Lane, o sal\ de dans neauto-
rizat\, cu scopul de a-i `mboldi pe al]ii s\ comit\ un delict contra naturii.“12
„O p\stori]\ din epoca de aur“: prin 1855, idealul literar pastoral era deja
de domeniul trecutului. Definit\ `n Idilele lui Teocrit `n secolul al treilea `.Hr.,
atr\g\toare pentru scriitori `ntr-o form\ sau alta, pân\ târziu `n secolul al
[aptesprezecelea, o tenta]ie pentru scriitori atât de diferi]i precum Milton, Gar-
cilaso de la Vega, Giambattista Marino, Cervantes, Sidney [i Fletcher, pas-
torala se reflect\ `n mod foarte diferit la romancieri precum George Eliot [i
Elisabeth Gaskell, Émile Zola [i Ramón del Valle Inclán, care ofereau citi-
torilor alte viziuni, mai pu]in `nsorite, ale vie]ii de la ]ar\ `n c\r]ile lor: Adam
Bede (1859), Cranford (1853), La Terre (1887), Tirano Banderas (1926). Aceste
schimb\ri de atitudine nu erau noi. ~nc\ din secolul al paisprezecelea, scrii-
torul spaniol Juan Ruiz, arhiepiscop de Hita, `n cartea sa Libro de buen amor
(Cartea bunei iubiri), r\sturnase conven]ia poetului sau cavalerului singura-
tic care d\ nas `n nas cu o p\stori]\ frumoas\ pe care o seduce cu blânde]e,
f\cându-l pe narator s\ `ntâlneasc\ pe colinele Guadarramei patru p\stori]e
dezl\n]uite, zdravene [i hot\râte. Primele dou\ `l violeaz\, dar de a treia scap\
promi]ându-i c\ se va c\s\tori cu ea, iar a patra se ofer\ s\-l ad\posteasc\ dac\

prime[te de la el haine, bijuterii, un drum la altar sau bani pe[in. Dou\ sute
de ani mai târziu, pu]ini mai erau cei care credeau, asemenea domnului Chal-
lis, `n simbolica implorare pe care iubitoarea p\stori]\ o adreseaz\ p\storu-
lui ei sau `n domnul `ndr\gostit [i inocenta fat\ de la ]ar\. Conform autorului
Istoriei lecturii, acesta este unul dintre modurile (unul extrem, f\r\ `ndoial\)
`n care cititorii p\streaz\ [i repovestesc trecutul.
Câteva capitole, `n diferite p\r]i ale c\r]ii, sunt consacrate `ndatoririlor
fic]iunii `n contrast cu ceea ce cititorul accept\ drept fapte. Capitolele dedi-
cate lecturii faptelor sunt pu]in cam seci, desf\[urându-se de la teoriile lui
Platon la criticismul lui Hegel [i Bergson; chiar dac\ aceste capitole ni-l aduc
`n fa]\ pe presupusul autor englez de scrieri de c\l\torie Sir John Mandeville,
ele sunt prea dense ca s\ se preteze la rezumare. Capitolele despre lectura
fic]iunii sunt totu[i ceva mai concise. Sunt avansate dou\ opinii, la fel de
impun\toare [i absolut opuse. Conform uneia, cititorul este dispus s\ cread\
`n [i s\ ac]ioneze asemenea personajelor dintr-un roman. Conform celeilalte,
cititorul trebuie s\ resping\ asemenea personaje ca pe ni[te simple fabrica]ii,
care nu au niciun fel de leg\tur\ cu „lumea real\“. Henry Tilney, `n M\n\sti-
rea Northanger de Jane Austen, opteaz\ pentru prima dintre aceste opinii
când o interogheaz\ pe Catherine, dup\ ce se desp\r]ise de prietena sa Isabella;
el se a[teapt\ ca sentimentele ei s\ urmeze conven]iile fic]iunii:
„– Sim]i, presupun, c\, pierzând-o pe Isabella, ai pierdut jum\tate din tine

`ns\]i: sim]i un gol `n inim\, pe care nimic altceva nu-l poate `nlocui. Societa-
tea a devenit plicticoas\; cât despre distrac]iile la care doreai s\ participi la Bath,
numai gândul la acestea `n lipsa ei `]i repugn\. De exemplu, n-ai merge la un bal
pentru nimic `n lume. Sim]i c\ de acum nu mai ai niciun prieten c\ruia s\-i
po]i vorbi f\r\ rezerve; `n a c\rui p\rere s\ te `ncrezi cu totul; sau pe al c\rui
sfat, `ntr-o situa]ie oricât de dificil\, s\ te po]i baza. Sim]i toate acestea?
– Nu, spuse Catherine, dup\ câteva momente de reflec]ie, nu simt. Ar tre-
bui s\ simt?“13
Tonul cititorului [i felul `n care afecteaz\ el textul sunt dezb\tute `n Ca-

pitolul cincizeci [i unu, prin evocarea lui Robert Louis Stevenson citind
pove[ti vecinilor s\i din Samoa. Stevenson a pus sim]ul s\u dramatic [i mu-
zica prozei sale pe seama pove[tilor pe care i le citea la culcare d\daca lui din
copil\rie, Alison Cunningham, „Cummie“. Ea ì citea pove[ti cu fantome, im-
nuri religioase, versete calviniste [i roman]uri sco]iene, care [i-au g\sit, cu
timpul, locul `n fic]iunile sale. „Tu e[ti cea care mi-a dat pasiunea pentru
dram\, Cummie“, i-a m\rturisit el, la maturitate, bonei. „Eu, st\pâne Lou?
N-am pus `n via]a mea piciorul `ntr-o sal\ de teatru.“ „Vai, femeie!“ a r\spuns
el. „Dar e vorba despre avântul dramatic cu care-mi citeai imnurile.“14 Ste-
venson `nsu[i n-a `nv\]at s\ citeasc\ decât dup\ ce-a trecut de vârsta de [apte
ani, nu din lene, ci pentru c\ voia s\ prelungeasc\ pl\cerea de a auzi pove[tile
prinzând via]\. Autorul nostru nume[te acest fapt „sindromul {eherezada“.15
Citirea fic]iunii nu e singura preocupare a autorului nostru. Citirea tex-
telor [tiin]ifice, a dic]ionarelor, a unor p\r]i dintr-o carte, cum ar fi indicii,
notele de subsol [i dedica]iile, a h\r]ilor, a ziarelor – fiecare `[i merit\ ([i pri-
me[te) propriul capitol. Exist\ un portret sumar, dar elocvent, al romancie-
rului Gabriel García Márquez, care `n fiecare diminea]\ cite[te dou\ pagini
de dic]ionar (orice dic]ionar, cu excep]ia pomposului Diccionario de la Real
Academia Española) – un obicei pe care autorul nostru `l compar\ cu acela al
lui Stendhal, care parcurgea Codul lui Napoleon ca s\ `nve]e s\ scrie `ntr-un
stil concis [i exact.
Citirea c\r]ilor `mprumutate este subiectul de care se ocup\ Capitolul
cincisprezece. Jane Carlyle (so]ia lui Thomas Carlyle, o faimoas\ scriitoare
de coresponden]\) ne conduce prin labirintul citirii c\r]ilor care nu ne apar]in,
„de parc\ am avea o rela]ie ilicit\“, sau al `mprumutului de la bibliotec\ al unor
volume care ne-ar putea afecta reputa]ia. ~ntr-o dup\-amiaz\ de ianuarie a
anului 1843, dup\ ce alesese dintr-o respectabil\ bibliotec\ Londraez\ câteva
romane mai deocheate ale scriitorului francez Paul de Kock, ea s-a `nregis-
trat curajoas\ `n registru cu numele de Erasmus Darwin, bunicul mort [i in-
valid al mult mai faimosului Carol – spre uluirea bibliotecarilor.16
{i iat\ c\ urmeaz\ ceremoniile de lectur\ din propria noastr\ er\ [i din cea
de dinainte (Capitolele patruzeci [i trei [i patruzeci [i cinci). Aici sunt lectu-
rile-maraton din Ulise la Bloomsday, nostalgicele lecturi radiofonice ale unei
c\r]i `nainte de culcare, lecturile `n bibliotec\, `n marile s\li aglomerate [i `n
locuri dep\rtate, pustii, `nz\pezite, lecturile la paturile bolnavilor, citirea de
pove[ti cu fantome la focul sobei, iarna. Iat\ curioasa [tiin]\ a biblioterapiei

(Capitolul dou\zeci [i unu), definit\ `n Webster’s drept „folosirea unui ma-
terial de lectur\ selectat ca adjuvant terapeutic `n medicin\ [i psihiatrie“, prin
care anumi]i doctori sus]in c\ pot vindeca boli ale trupului [i spiritului cu
Vântul `n s\lcii sau Bouvard [i Pécuchet.17
Iat\ [i gen]ile speciale pentru c\r]i, un sine qua non al oric\rui voiaj victorian.
Niciun c\l\tor nu pleca de-acas\ f\r\ o valiz\ plin\ cu c\r]i adecvate, fie c\ por-
nea spre Coasta de Azur ori spre Antarctica. (Bietul Amundsen: autorul nos-
tru ne spune c\, `n drumul s\u spre Polul Sud, geanta cu c\r]i a exploratorului
s-a scufundat sub ghea]\, iar Amundsen a fost obligat s\-[i petreac\ multe luni
de zile `n compania singurului volum pe care l-a putut salva: Portretizarea Sfin-
tei Sale Maiest\]i `n Singur\t\]ile [i Suferin]ele Sale de Dr. John Gauden.)
Unul dintre capitolele finale (nu ultimul) se ocup\ de recunoa[terea ex-
plicit\ a puterii cititorului. Aici se afl\ c\r]ile l\sate deschise pentru a fi con-
struite de cititor, ca o cutie de Lego: Tristram Shandy a lui Laurence Sterne,
evident, care ne permite s-o citim `n orice orice fel, [i {otron al lui Julio Cor-
tázar, un roman construit din capitole interschimbabile, c\rora cititorul
`nsu[i le stabile[te ordinea, dup\ propria voin]\. Sterne [i Cortázar au dus,
inevitabil, la romanele New Age, la hipertexte. Termenul (ne spune autorul
nostru) a fost inventat `n anii [aptezeci de specialistul `n computere Ted Nel-
son, pentru a descrie spa]iul narativ nonsecven]ial care a luat na[tere odat\
cu computerele. „Nu exist\ ierarhii `n aceste re]ele f\r\ `nceput ([i f\r\ sfâr[it)“,
`l citeaz\ autorul nostru pe Robert Coover, care descrie hipertextul `ntr-un
articol din New York Times, „paragrafele, capitolele [i alte diviziuni textuale
conven]ionale fiind `nlocuite de blocuri textuale [i grafice care se deschid ca
ni[te ferestre, la fel de poten]ate [i de efemere“.18 Cititorul unui hipertext
poate intra `n text aproape `n orice loc; poate schimba cursul narativ, poate
cere inser]ii, poate corecta, expanda sau [terge. Aceste texte nu au sfâr[it, cât\
vreme cititorul (sau scriitorul) poate oricând continua sau relua un text: „Dac\
totul este mijloc, cum s\ [tii când anume ai terminat, fie c\ e[ti cititor, fie scrii-
tor?“ `ntreab\ Coover. „Dac\ autorul este liber s\ duc\ povestea oriunde,
oricând [i `ntr-atâtea direc]ii câte dore[te el sau ea, nu devine aceasta o obliga]ie
ca s\ procedeze astfel?“ ~ntre paranteze, autorul nostru pune sub semnul `n-
treb\rii libertatea implicat\ de o asemenea obliga]ie.
Istoria lecturii, din fericire, nu are sfâr[it. Dup\ capitolul final [i `nainte
de indicele copios, deja men]ionat, autorul nostru a l\sat un num\r de pagini
albe, astfel `ncât cititorul s\ adauge alte idei despre lectur\, subiecte care, evi-
dent, lipsesc, citate potrivite, evenimente [i personaje din viitor. E o oarecare
consolare `n asta. ~mi imaginez c\ las cartea la marginea patului, `mi imagi-
nez c-o deschid `n seara asta sau mâine noapte, sau `n noaptea care urmeaz\,
[i-mi spun `n sinea mea: „Nu s-a terminat.“
NO TE
Nu am `ntocmit o bibliografie separat\, de vreme ce majoritatea c\r]ilor

de care m-am folosit sunt men]ionate `n notele ce urmeaz\. ~n orice caz, am-
plitudinea temei abordate [i limit\rile autorului ar face ca o asemenea list\,
adunat\ laolalt\ sub prestigiosul titlu „Bibliografie“, s\ par\ atât misterios de
inconsecvent\, cât [i dezn\d\jduitor de m\rginit\.
ULTIMA PAGIN|
1. Claude Lévi-Strauss, Tropice triste, trad. de Eugen Schileru [i Irina Pâslaru-Lukacsik,

Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1968. Lévi-Strauss nume[te societ\]ile care nu cunosc scrierea „so-
ciet\]i reci“, pentru c\, `n cosmologia lor, acestea `ncearc\ s\ anuleze secven]ialitatea eveni-
mentelor, care constituie ideea noastr\ despre istorie (n. tr.).
2. Philippe Descola, Les Lances du crepuscule, Paris, 1994.
3. Miguel de Cervantes Saavedra, Iscusitul Hidalgo Don Quijote de la Mancha, trad. de
Ion Frunzetti [i Edgar Papu, Cuvânt `nainte de Maria Teresa Leon, postfa]\ de Ovidiu Drâmba,
Ed. pentru Literatur\ Universal\, Bucure[ti, 1965.
4. Gershom Scholem, Kabbalah, Ierusalim, 1974.
5. Miguel de Unamuno, sonet f\r\ titlu, `n Poesia completa, Madrid, 1979.
6. Virginia Woolf, „Charlotte Bronte“, `n The Essays of Virginia Woolf, vol. 2: 1912–1918,
ed. Andrew McNeillie, Londra, 1987.
7. Jean-Paul Sartre, Cuvintele, trad. T. Dumitru, prefa]\ de Georgeta Horodinc\, Editura
pentru Literatur\ Universal\, Bucure[ti, 1965.
8. James Hillman, „A Note on Story“, `n Children’s Literature: The Great Excluded, vol.
3, ed. Francelia Butler & Bennett Brockman, Philadelphia, 1974.
9. Robert Louis Stevenson, „My Kingdom“, A Child’s Garden of Verses, Londra, 1885.
10. Michel de Montaigne, „Despre cre[terea copiilor“, `n Eseuri, vol. I, trad. de Mariela
Seulescu, studiu introductiv de Dan B\d\r\u, Editura {tiin]ific\, Bucure[ti, 1966.
11 „A Berlin Chronicle“, `n Reflections, ed. Peter Demetz, trad. de Edmund Jephcott,
New York, 1978. (Walter Benjamin, Copil\ria berlinez\: la 1900, trad. [i note de A. Anastasescu,
Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2010)
12. Samuel Butler, The Notebooks of Samuel Butler, Londra, 1912.
13. Jorge Luis Borges, „Pierre Ménard, autor al lui Don Quijote“, trad. de Andrei Ionescu,
`n Proz\ complet\, vol. 1, Editura Polirom, Bucure[ti, 2006.
14. Spinoza, „Tratatul teologico-politic“, trad. [i note de I. Firu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1960.
15. Citat `n John Willis Clark, Libraries in the Medieval and Renaissance Periods, Cam-
bridge, 1894.
16. Traditio Generalis Capituli of the English Benedictines, Philadelphia, 1866.

17. Jamaica Kincaid, A Small Place, New York, 1988.
18. La acel moment, nici Borges [i nici eu nu [tiam c\ mesajul la pachet al lui Kipling nu
era nici pe departe o inven]ie. Dup\ Ignace J. Gelb (The History of Writing[Chicago, 1952]),
`n Turkestanul de R\s\rit, o tân\r\ femeie i-a trimis iubitului s\u un mesaj constând dintr-o
gr\m\joar\ de ceai, un fir de iarb\, un fruct ro[u, o cais\ uscat\, o bucat\ de c\rbune, o floare,
o bucat\ de zah\r, o pietricic\, o pan\ de [oim [i o nuc\. Mesajul semnifica „Nu mai pot bea
ceai, sunt palid\ ca iarba f\r\ tine, ro[esc când m\ gândesc la tine, inima mea arde precum c\rbu-
nele, e[ti frumos ca o floare [i dulce ca zah\rul, dar nu cumva `]i este inima de piatr\? A[
zbura la tine dac\ a[ avea aripi, sunt a ta ca o nuc\ `n palm\.“
19. Borges a analizat limbajul lui Wilkins `n eseul „Idiomul analitic al lui John Wilkins“,
din Otras Inquisiciones, Buenos Aires, 1952.
20. Evelyn Waugh, „Omul c\ruia ì pl\cea Dickens“, un capitol din Un pumn de ]\rân\,
trad. [i note de Viorica Boitor, Editura Leda, Bucure[ti, 2005.
21. Ezequiel Martínez Estrada, Leer y escribir, Mexico, D.F., 1969.
22. Jorge Semprun, Scrisul sau via]a, trad. de Nicolae Balt\, Editura Paralela 45, Bucure[ti, 2008.
23. Jorge Luis Borges, recenzie la Men of Mathematics de E.T. Bell, `n El Hogar, Buenos Aires,
8 iulie, 1938.
24. P.K.E. Schmoger, Das Leben der Gottseligen Anna Katharina Emmerich, Freiburg, 1867.
25. Platon, Phaidros, trad. de Gabriel Liiceanu, interpretare de Andrei Cornea, `n Platon,
Opere, vol. IV, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983.
26. Hans Magnus Enzensberger, „In Praise of Illiteracy“, `n Die Zeit, Hamburg, 29 no-
iembrie, 1985.
27. Allan Bloom, Criza spiritului american, trad. de Mona Antohi, Ed. Humanitas, Bu-
cure[ti, 2006.
28. Charles Lamb, „Gânduri r\zle]e despre c\r]i [i lectur\“, `n Eseurile lui Elia, trad. de
{tefan Popescu [i Lumini]a Petru, prefa]\ de {tefan Popescu, Ed. Univers, Bucure[ti, 1973.
29. Orhan Pamuk, Fort\rea]a alb\, trad. de Lumini]a Munteanu, Ed. Curtea Veche, Bu-
cure[ti, 2009.
CITIREA UMBRELOR
1. Nu putem spune c\ toate scrierile `[i au originea `n aceste t\bli]e sumeriene. Se ac-
cept\ `n general c\ scrierile chineze[ti [i cele din America Central\, de exemplu, s-au dezvol-
tat independent. Vezi Albertine Gaur, A History of Writing, Londra, 1984.
2. „Early Writing Systems“, `n World Archeology 17/3, Henley-on-Thames, februarie
1986. Inventarea scrisului `n Mesopotamia a influen]at probabil alte sisteme de scriere: cel
egiptean, pu]in dup\ 3000 `.Hr., sau cel indian, `n jurul perioadei 2500 `.Hr.
3. William Wordsworth, `n 1819, descrie un sentiment similar: „O, tu, cel ce cu r\bdare
explorezi / R\m\[i]ele `nv\]\turilor din Herculaneum, / Ce minun\]ie! Po]i pune mâna /
Pe-un fragment Theban sau s\ desf\[ori / Un sul pre]ios, cu m\duva moale / din poemele
lui Simonides.“
4. Cicero, De oratore, trad. de S.D. Ne[tian, Ed. Casei {coalelor, Bucure[ti, 1925.
5. Sfântul Augustin, Confesiuni, traducere [i note de G.I. {erban, Editura Humanitas, Bu-
cure[ti, 1998.
6. M.D. Chenu, Grammaire et théologie au XIIe et XIIIe siècles, Paris, 1935–1936.
7. Empedocle, fragment 84DK, citat `n Ruth Padel, In and Out of the Mind: Greek Ima-
ges of the Tragic Self, Princeton, 1992.
8. Epicur, „Scrisoare c\tre Herodot“, 10, `n Diogenes Laertios citat `n David C. Lin-
dberg, Studies in the History of Medieval Optics, Londra, 1983. (Diogenes Laertios, Despre vie]ile
[i doctrinele filosofilor, trad. de C.I. Balmu[, studiu introductiv [i comentarii de Aram M.
Frenkian, Ed. Polirom, Ia[i, 1997).
9. Ibid.
10. Pentru o explica]ie conving\toare a acestui termen complex, vezi Padel, In and Out
of the Mind.
11. Aristotel, Despre suflet, trad. [i note de N.I. {tef\nescu, studiu introductiv de Al. Boboc,
Editura {tiin]ific\, Bucure[ti, 1969.
12. Citat `n Nancy G. Siraisi, Medieval & Early Renaissance Medicine, Chicago & Londra, 1990.
13. Sf. Augustin, Confesiuni, op. cit., X.
14. Siraisi, Medieval & Early Renaissance Medicine.
15. Kenneth D. Keele & Carlo Pedretti, editori, Leonardo da Vinci: Corpus of the Anatomi-
cal Studies in the Collection of Her Majesty the Queen at Windsor Castle, 3 vol., Londra, 1978–1980.
16. Albert Hourani, A History of the Arab Peoples, Cambridge, Mass., 1991.
17. Johannes Pedersen, The Arabic Book, trad. Geoffrey French, Princeton, 1984.
18. Sadik A. Assaad, The Reign of al-Hakim bi Amr Allah, Londra, 1974.
19. Aceste explica]ii destul de elaborate pot fi g\site `n cartea lui Saleh Beshara Omar, Ibn
al-Haytham’s Optics: A Study of the Origins of Experimental Science, Minneapolis & Chicago, 1977.
20. David C. Lindberg, Theories of Vision from al-Kindi to Kepler, Oxford, 1976.
21. Emile Charles, Roger Bacon, sa vie, ses ouvrages, ses doctrines d’après des textes inédits,
Paris, 1861.
22. M. Dax, „Lésions de la moitié gauche de l’encéphale coincidant avec 1’oubli des sig-
nes de la pensée“, Gazette hebdomadaire de médicine et de chirurgie, 2 (1865) [i P. Broca, „Sur
le siège de la faculté du langage articulé“, Bulletin de la Société d’anthropologie , 6 337–393 (1865),
`n Andre Roch Lecours et al., „Illiteracy and Brain Damage (3): A Contribution to the Study
of Speech and Language Disorders in Illiterates with Unilateral Brain Damage (Initial Testing)“,
Neuropsychologia 26/4, Londra, 1988.
23. Andre Roch Lecours, „The Origins and Evolution of Writing“, `n Origins of the
Human Brain, Cambridge, 1993.
24. Daniel N. Stern, The Interpersonal World of the Infant: A View from Psychoanalysis and
Developmental Psychology, New York, 1985.
25. Roch Lecours et al., „Illiteracy and Brain Damage (3)“.
26. Jonathan Swift, C\l\toriile lui Gulliver, trad. de Leon Levi]chi, Editura Minerva (BPT),
Bucure[ti, 1971.
27. Interviu personal cu Andre Roch Lecours, Montreal, noiembrie 1992.
28. Émile Javal, opt articole `n Annales d’oculistique, 1878–1879, discutate `n Paul A. Kolers,
„Reading“, conferin]\ ]inut\ la `ntâlnirea Asocia]iei Canadiene de Psihologie, Toronto, 1971.
29. Oliver Sacks, „The President’s Speech“, `n The Man Who Mistook His Wife for a Hat,
New York, 1987.
30. Merlin C. Wittrock, „Reading Comprehension“, `n Neuropsychological and Cognitive
Processes in Reading, Oxford, 1981.
31. Cf. D. LaBerge & S.J. Samuels, „Toward a Theory of Automatic Information Processing
in Reading“, `n Cognitive Psychology 6, Londra, 1974.
32. Wittrock, „Reading Comprehension“, op. cit.
33. E.B. Huey, The Psychology and Pedagogy of Reading, New York, 1908, citat `n Kolers,
„Reading“, op. cit.
34. Citat `n Lindberg, Theories of Vision from al-Kindi to Kepler, op. cit.
CITITORII T|CU}I
1. Sfântul Augustin, Confesiuni, op. cit., V.

2. Donald Attwater, „Ambrose“, `n A Dictionary of Saints, Londra, 1965.
3. W. Ellwood Post, Saints, Signs and Symbols, Harrisburg, Penn., 1962.
4. Sfântul Augustin, Confesiuni, op. cit., VI.
5. ~n 1927, `ntr-un articol intitulat „Voces Paginarum“ (Philologus 82), savantul maghiar
Josef Balogh a `ncercat s\ demonstreze c\ lectura `n gând era aproape necunoscut\ `n lumea
antic\. Patruzeci de ani mai târziu, Bernard M.W. Knox („Silent Reading in Antiquity“, `n
Greek, Roman and Byzantine Studies 9/4[Iarna 1968]) `l contrazice pe Balogh, spunând „c\r]ile
antice se citeau `n mod normal cu voce tare, dar nu avem nic\ieri consemnat faptul c\ lectura
`n gând ar fi fost ceva neobi[nuit“. {i totu[i, exemplele pe care le d\ Knox (câteva dintre aces-
tea citate de mine) mi se par prea pu]in conving\toare pentru a-i sprijini teza [i apar mai de-
grab\ ca o excep]ie de la cititul cu voce tare, decât ca regul\.
6. Knox, „Silent Reading in Antiquity“, op. cit.
7. Plutarh, „On the Fortune of Alexander“, fragmentul 340a, `n Moralia, vol. IV, ed.
Frank Cole Babbitt, Cambridge, Mass. & Londra, 1972: „De fapt se men]ioneaz\ c\ o dat\,
când a rupt sigiliul unei scrisori confiden]iale primite de la mama lui [i citea `n t\cere pentru
sine, Hephaestion [i-a apropiat capul de acela al lui Alexandru [i a citit cu el scrisoarea; Ale-
xandru nu l-a oprit, dar [i-a scos inelul [i a pus o pecete pe buzele lui Hephaestion.“
8. Claudiu Ptolemeu, On the Criterion, discutat `n The Criterion of Truth, ed. Pamela
Huby & Gordon Neal, Oxford, 1952.
9. Plutarh, „Brutus“, V, `n Vie]i paralele, studiu introductiv, trad. [i note de N.I. Barbu,
Editura {tiin]ific\, Bucure[ti, 1960–1969. Nu pare ciudat c\ Cezar a citit aceast\ not\ `n gând.
~n primul rând, probabil nu dorea ca al]ii s\ trag\ cu urechea la con]inutul scrisorii de dra-
goste; `n al doilea rând, putea s\ fac\ parte din inten]iile sale de a-[i irita inamicul, pe Cato,
f\cându-l s\ b\nuiasc\ o conspira]ie – exact ceea ce s-a `ntâmplat, dup\ Plutarh. Cezar a fost
obligat s\-i arate scrisoarea [i Cato s-a f\cut de râs.
10. Sfântul Chiril al Ierusalimului, The Works of Saint Cyril of Ierusalim, vol. I, trad. L.P.
McCauley & A.A. Stephenson, Washington, 1968.
11. Seneca, Epistulae Morales, ed. R.M. Gummere, Cambridge, Mass. & Londra, 1968,
Scrisoarea 56. (Seneca, Epistole c\tre Lucilius, vol. 1, trad. de Ioana Costa, Ed. Polirom, Bu-
cure[ti, 2007)
12. Refrenul tolle, lege nu apare `n niciunul din jocurile antice pentru copii despre care [tim
ast\zi. Pierre Courcelle sugereaz\ c\ formula este folosit\ `n divina]ii [i citeaz\ Via]a lui Por-
phyrus de Marc le Diacre, `n care aceasta este rostit\ de un personaj `ntr-un vis, ca s\ sugereze
consultarea Bibliei `n scopuri divinatorii. Vezi Pierre Courcelle, „L’Enfant et les sortes bi-
bliques“, `n Vigiliae Christianae, vol. 7, N`mes, 1953.
13. Sfântul Augustin, Confesiuni, op. cit., IV.
14. Sfântul Augustin, „Concerning the Trinity“, XV, 10: 19, `n Basic Writings of Saint
Augustine, ed. Whitney J. Oates, Londra, 1948.
15. Mar]ial, Epigrams, trad. J.A. Pott & F.A. Wright, Londra, 1924, I. 38 (Mar]ial, Epigrame,
trad. de Tudor M\inescu, Ed. pentru Literatur\ Universal\, Bucure[ti, 1961).
16. Dup\ Henri Jean Martin, „Pour une histoire de la lecture“, Revue française d’histoire
du livre 46, Paris, 1977. Dup\ opinia lui Martin, sumeriana (nu aramaica) [i ebraica nu au un
verb specific care s\ `nsemne „a citi“.
17. Ilse Lichtenstadter, Introduction to Classical Arabic Literature, New York, 1974.
18. Citat `n Gerald L. Bruns, Hermeneutics Ancient and Modern, New Haven & Londra, 1992.
19. Julian Jaynes, The Origin of Consciousness in the Breakdown of the Bicameral Mind,
Princeton, 1976.
20. Cicero, Tusculan Disputations, ed. J.E. King, Cambridge, Mass. & Londra, 1952, Dis-
puta V.
21. Albertine Gaur, A History of Writing, Londra, 1984.
22. William Shepard Walsh, A Handy-Book of Literary Curiosities, Philadelphia, 1892.
23. Citat `n M.B. Parkes, Pause and Effect: An Introduction to the History of Punctuation
in the West, Berkeley & Los Angeles, 1993.
24. Suetoniu, Vie]ile celor doisprezece Cezari, Ed. Politic\, Bucure[ti 1998.
25. T. Birt, Aus dem Leben der Antike, Leipzig, 1922.
26. Gaur, A History of Writing, op. cit.
27. Pierre Riché, Les Écoles et 1’enseignement dans l’Occident chrétien de la fin du Ve siècle
au milieu du XIe siècle, Paris, 1979.
28. Parkes, Pause and Effect, op. cit.
29. Sfântul Isaac din Siria, „Directions of Spiritual Training“, `n Early Fathers from the
Philokalia, ed. & trad. E. Kadloubovsky & G.E.H. Palmer, Londra & Boston, 1954.
30. Isidor de Sevilla, Libri sententiae, III, 13: 9, citat `n Etimologias, ed. Manuel C. Diaz y
Diaz, Madrid, 1982–1983.
31. Isidor din Sevilla, Etimologias, I, 3: 1, op. cit.
32. David Diringer, The Hand-Produced Book, Londra, 1953.
33. Parkes, Pause and Effect, op. cit.
34. Carlo M. Cipolla, Literacy and Development in the West, Londra, 1969.
35. Citat `n Wilhelm Wattenbach, Das Schriftwesen im Mittelalter, Leipzig, 1896.
36. Alan G. Thomas, Great Books and Book Collectors, Londra, 1975.
37. Sfântul Augustin, Confesiuni, op. cit., VI, 3.
38. Psalmii 90: 6 (Citatele biblice apar]in edi]iei ap\rute la Ed. Institutului Biblic [i de Mi-
siune Ortodox\, Bucure[ti, 2008).
39. Sfântul Augustin, Confesiuni, op. cit., VI, 3.
40. David Christie-Murray, A History of Heresy, Oxford & New York, 1976.
41. Robert I. Moore, The Birth of Popular Heresy, Londra, 1975.
42. Heiko A. Oberman, Luther: Mensch zwischen Gott und Teufel, Berlin, 1982.
43. E.G. Léonard, Histoire générale du protestantisme, vol. I, Paris, 1961–64.
44. Van Wyck Brooks, The Flowering of New England, 1815–1865, New York, 1936.
45. Ralph Waldo Emerson, Society and Solitude, Cambridge, Mass., 1870.
CARTEA MEMORIEI
1. Sfântul Augustin, „Of the Origin and Nature of the Soul“, IV, 7: 9, `n Basic Writings
of Saint Augustine, ed. Whitney J. Oates, Londra, 1948.
2. Cicero, De oratore, op. cit.
3. Louis Racine, Mémoires contenant quelques particularités sur la vie et les ouvrages de
Jean Racine, `n Jean Racine, Oeuvres complètes, vol. I, ed. Raymond Picard, Paris, 1950.
4. Platon, Phaidros, op. cit.
5. Mary J. Carruthers, The Book of Memory, Cambridge, 1990.
6. Ibid.
7. Eric G. Turner, „I Libri nell’Atene del V e IV secolo A.C.“, `n Guglielmo Cavallo,
Libri, editori e pubblico nel mondo antico, Roma & Bari, 1992.
8. Ioan, 8:8.
9. Carruthers, The Book of Memory, op. cit.
10. Ibid.
11. Aline Rousselle, Porneia, Paris, 1983.
12. Frances A. Yates, The Art of Memory, Londra, 1966.
13. Petrarca, Secretum meum, II, `n Prose, ed. Guido Martellotti et al., Milano, 1951.
14. Victoria Kahn, „The Figure of the Reader in Petrarch’s Secretum“, `n Petrarch: Modern
Critical Views, ed. Harold Bloom, New York & Philadelphia, 1989.
15. Petrarca, Familiares, 2.8.822, citat `n ibid.
UCENICIA LECTURII
1. Claude Lévi-Strauss, Tropice triste, op. cit.

2. A. Dorlan, „Casier descriptif et historique des rues & maisons de Sélestat“ (1926), `n
Annuaire de la Société des Amis de la Bibliothèque de Sélestat, Selestat, 1951.
3. Citat `n Paul Adam, Histoire de l’enseignement secondaire à Sélestat, Sélestat, 1969.
4. Herbert Grundmann, Vom Ursprung der Universität im Mittelalter, Frankfurt-am-Main,
1957.
5. Ibid.
6. Edouard Fick, Introducere la La Vie de Thomas Platter écrite par lui-même, Geneva, 1862.
7. Paul Adam, L’Humanisme à Sélestat: L’École, les humanistes, la bibliothèque, Sélestat, 1962.
8. Thomas Platter, La Vie de Thomas Platter écrite par lui-même, trad. de Edouard Fick,
Geneva, 1862.
9. Israel Abrahams, Jewish Life in the Middle Ages, Londra, 1896.
10. ~i sunt recunosc\tor profesorului Roy Porter pentru aceast\ ad\ugire.
11. Mateo Palmieri, Della vita civile, Bologna, 1944.
12. Leon Battista Alberti, I Libri della famiglia, ed. R. Romano & A. Tenenti, Torino, 1969.
13. Quintilian, The Institutio Oratoria of Quintilian, trad. de H.E. Butler, Oxford, 1920–1922.
14. Citat `n Pierre Riche & Daniele Alexandre-Bidon, L’Enfance au Moyen Age. Catalogul
expozi]iei de la Bibliothèque Nationale, Paris, 26 oct. 1994–15 ian. 1995, Paris, 1995.
15. Ibid.
16. M.D. Chenu, La Théologie comme science au XIIIe siècle, ed. a treia, Paris, 1969.
17. Dominique Sourdel & Janine Sourdel-Thomine, editori, Medieval Education in Islam
and the West, Cambridge, Mass., 1977.
18. Alfonso el Sabio, Las Siete Partidas, ed. Ramón Menéndez Pidal, Madrid, 1955, 2 31 IV.
19. Cam din aceea[i perioad\, de]inem o scrisoare de la un student care-i cere mamei lui
s\-i fac\ rost de câteva c\r]i, indiferent cât cost\: „Mai vreau ca Paul s\ cumpere Orationes De-
mosthenis Olynthiacae, s-o dea la legat [i s\ mi-o trimit\.“ Steven Ozment, Three Behaim Boys:
Growing Up in Early Modern Germania, New Haven & Londra, 1990.
20. Adam, Histoire de l’enseignement secondaire à Sélestat, op. cit.
21. Jakob Wimpfeling, Isidoneus, XXI, `n J. Freudgen, Jakob Wimphelings pädagogische
Schriften, Paderborn, 1892.
22.Isabel Suzeau, „Un Écolier de la fin du xve siècle: À propos d’un cahier inédit de l’école
latine de Sélestat sous Crato Hofman“, `n Annuaire de la Société des Amis de la Bibliothèque de
Sélestat, Sélestat, 1991.
23. Jacques Le Goff, Intelectualii `n Evul Mediu, trad. de Nicolae Ghimpe]eanu, Ed. Me-
ridiane, Bucure[ti, 1994.
24. Scrisoare expediat\ de L. Guidetti lui B. Massari, datat\ 25 octombrie, 1465, `n La cri-
tica del Landino, ed. R. Cardini, Floren]a, 1973. Citat\ `n Anthony Grafton, Defenders of the
Tent: The Traditions of Scholarship in an Age of Science, 1450–1800, Cambridge, Mass., 1991.
25. Wimpfeling, Isidoneus, XXI, op. cit.
26. Adam, L’Humanisme à Sélestat, op. cit.
27. Ibid.
28. Pân\ la urm\, preferin]a lui Dringenberg are câ[tig de cauz\: `n primii ani ai secolu-
lui al [aisprezecelea, ca reac]ie la Reform\, profesorii de la [colile latine i-au eliminat din pro-
gram\ pe to]i scriitorii p\gâni eticheta]i ca „suspec]i“, adic\ pe aceia care nu fuseser\ „canoniza]i“
de autorit\]i asemenea Sfântului Augustin, [i au insistat asupra unei stricte educa]ii catolice.
29. Jakob Spiegel, „Scholia in Reuchlin Scaenica progymnasmata“, `n G. Knod, Jakob
Spiegel aus Schlettstadt: Ein Beitrag zur Geschichte des deutschen Humanismus, Strasbourg, 1884.
30. Jakob Wimpfeling, „Diatriba“ IV, `n G. Knod, Aus der Bibliothek des Beatus Rhenanus:
Ein Beitrag zur Geschichte des Humanismus, Sélestat, 1889.
31. Jerôme Gebwiler, citat `n Schlettstadter Chronik des Schulmeisters Hieronymus Gebwi-
ler, ed. J. Geny, Sélestat, 1890.
32. Nicolas Adam, „Vraie manière d’apprendre une langue quelconque“, `n Dictionnaire
pédagogique, Paris, 1787.
33. Keller, Helen, The Story of My Life, edi]ia a treia, Londra, 1903.
34. Citat `n E.P. Goldschmidt, Medieval Texts and Their First Appearance in Print, supli-
ment la Biographical Society Transactions 16, Oxford, 1943.
35. Biserica Romano-Catolic\ nu a ridicat interdic]ia asupra scrierilor lui Copernic pân\ `n 1758.
PRIMA PAGIN| LIPS|
1. Franz Kafka, Erzählungen, Frankfurt-am-Main, 1967. (Franz Kafka, Opere complete,

2 vol., Ed. Univers, Bucure[ti, 1996)
2. Cf. Goethe (citat `n Umberto Eco, Limitele interpret\rii, trad. de {tefania Mincu [i Da-
niela Cr\ciun, Ed. Polirom, Bucure[ti, 2007): „Simbolismul transform\ experien]a `ntr-o idee
[i o idee `ntr-o imagine, a[a `ncât ideea exprimat\ prin imagine r\mâne `ntotdeauna activ\ [i
imposibil de atins [i, de[i exprimat\ `n toate limbile, r\mâne inefabil\. Alegoria transform\
experien]a `ntr-un concept [i conceptul `ntr-o imagine, dar `n a[a fel `ncât conceptul r\mâne
definit [i exprimabil prin acea imagine.“
3. Paul de Man, Allegories of Reading: Figural Language in Rousseau, Nietzsche, Rilke and
Proust, New Haven, 1979.
4. Dante, Le Opere di Dante. Testo critico della Società Dantesca Italiana, ed. M. Barbi et
al., Milano, 1921–1922.
5. Ernst Pawel, The Nightmare of Reason: A Life of Franz Kafka, New York, 1984.
6. Franz Kafka, Brief an den Vater, New York, 1953. (Franz Kafka, Coresponden]\, vol.
1, 2, 3, trad. de Radu Gabriel Pârvu, Ed. RAO, Bucure[ti, 2005, 2006, 2008)
7. Citat `n Pawel, The Nightmare of Reason, op. cit.
8. Gustav Janouch, Conversations with Kafka, trad. Goronwy Rees, a doua edi]ie, revi-
zuit\ [i ad\ugit\, New York, 1971.
9. Martin Buber, Povestiri hasidice, trad. de Amelia Pavel, Ed. Univers, Bucure[ti, 1998.
10. Marc-Alain Ouaknin, Le Livre brûlé: Philosophie du Talmud, Paris, 1986.
11. Pawel, The Nightmare of Reason, op. cit.

12. Janouch, Conversations with Kafka, op. cit.
13. Walter Benjamin, Ilumin\ri, trad. de Catrinel Ple[u, Ed. Univers, Bucure[ti, 2002.
14. Ibid.
15. Feodor Dostoievski, Fra]ii Karamazov, trad. de Ovidiu Constantinescu [i Isabella
Dumbrav\, Editura pentru Literatur\ Universal\, Bucure[ti, 1965.
17. Umberto Eco, Limitele interpret\rii, trad. de {tefania Mincu [i Daniela Cr\ciun, Ed.
Polirom, Bucure[ti, 2007.
20. Citat `n Gershom Sholem, Walter Benjamin: The Story of a Friendship, trad. de Harry
Zohn, New York, 1981.
21. Marthe Robert, La Tyrannie de l’imprimé, Paris, 1984.
22. Jorge Luis Borges, „Kafka y sus precursores“, `n Otras Inquisiciones, Buenos Aires, 1952.
23. Robert, La Tyrannie de l’imprimé, op. cit.
24. Vladimir Nabokov, „Metamorphosis“, `n Lectures on Literature, New York, 1980.
LECTURA IMAGINII
1. Luigi Serafini, Codex Seraphinianus, intr. de Italo Calvino, Milano, 1981.

2. John Atwatter, The Penguin Book of Saints, Londra, 1965.
3. K. Heussi, „Untersuchungen zu Nilus dem Asketem“, `n Texte und Untersuchun-gen,
Vol. XLII, fasc. 2, Leipzig, 1917.
4. Louis-Sébastien Le Nain de Tillemont, Mémoires pour servir à l’histoire ecclésiastique des
six premiers siècles, vol. XIV, Paris, 1693–1712.
5. Dictionnaire de théologie catholique, Paris, 1903–1950.
6. Sfântul Nil, Epistula LX1: „Ad Olympidoro Eparcho“, `n Patrologia Graeca, LXXIX,
1857–1866.
7. Citat `n F. Piper, Über den christlichen Biderkreis, Berlin, 1852
8. Citat `n Claude Dagens, Saint Gregoire le Grand: Culture et experience chrétienne, Paris, 1977.
9. Sinodul din Arras, Capitolul 14, `n Sacrorum Nova et Amplissima Collectio, ed. J.D.
Mansi, Paris & Leipzig, 1901–1927, citat `n Umberto Eco, Il problema estetico di Tommaso
d’Aquino, Milan, 1970.
10. Exodul 20: 4; Deuteronomul 5: 8.
11. Regii 6-7.
12. André Grabar, Christian Iconography: A Study of Its Origins, Princeton, 1968.
13. Matei 1: 22; de asemenea, Matei 2: 5; 2: 15; 4: 14; 8: 17; 13: 35; 21: 4; 27: 35.
14. Luca 24: 44.
15. A Cyclopedic Bible Concordance, Oxford, 1952.

16. Sfântul Augustin, „In Exodum“ 73, `n Quaestiones in Heptateuchum, II, Patrologia La-
tina, XXXIV, capitolul 625, 1844–1855.
17. Eusebiu din Cesareea, Demostratio evangelium, IV, 15, Patrologia Graeca, XXII, capi-
tolul 296, 1857–1866.
18. Cf. „{i to]i, aceea[i b\utur\ duhovniceasc\ au b\ut, pentru c\ beau din piatra duhov-
niceasc\ ce ì urma. Iar piatra era Hristos.“, I Corinteni 10: 4.
19. Grabar, Christian Iconography, op. cit.
20. Citat `n Piper, Über den christlichen Bilderkreis.
21. Allan Stevenson, The Problem of the Missale Speciale, Londra, 1967.
22. Cf. Maurus Berve, Die Armenbibel, Beuron, 1989. Biblia Pauperum este catalogat\ cu
indicele Ms. 148 la Biblioteca Universit\]ii din Heidelberg.
23. Gerhard Schmidt, Die Armenbibeln des XIV Jahrhunderts, Frankfurt-am-Main, 1959.
24. Karl Gotthelf Lessing, G.E. Lessings Leben, Frankfurt-am-Main, 1793–1795.
25. G.E. Lessing, „Ehemalige Fenstergemälde im Kloster Hirschau“, `n Zur Geschichte
und Literatur aus der Herzoglichen Bibliothek zu Wolfenbüttel, Braunschweig, 1773.
26. G. Heider, „Beitrage zur christlichen Typologie“, `n Jahrbuch der K.K. Central-Co-
mission zur Erforschung der Baudenkmale, vol. V, Viena, 1861.
27. Marshall McLuhan, Understanding Media: The Extensions of Man, New York, 1964.
28. François Villon, Oeuvres completes, ed. P.L. Jacob, Paris, 1854.
29. Ibid., „Ballade que Villon fit à la requeste de sa mère pour prier Nostre-Dame“, `n Le
Grand Testament:
Femme je suis povrette et ancienne,
Ne rien ne scay; oncques lettre ne leuz;
Au monstier voy, dont suis parroissienne,
Paradis painct, ou sont harpes et luz,
Et ung enfer ou damnez sont boulluz:
L’ung mefaict paour; l’autre, joye et liesse.
(Balade [i alte poeme, trad. de Dan Botta, Ed. de Stat pentru Literatur\ [i Art\, Bucure[ti, 1956).
30. Berve, Die Armenbibel, op. cit.
31. Schmidt, Die Armenbibeln des XIV Jahrhunderts, op. cit.; de asemenea, Elizabeth L.
Einsenstein, The Printing Revolution in Early Modern Europe, Cambridge, 1983.
S| }I SE CITEASC|
1. Philip S. Foner, A History of Cuba and Its Relations with the United States, vol. II, New
York, 1963.
2. José Antonio Portuondo, „La Aurora“ y los comienzos de la prensa y de la organización
en Cuba, Havana, 1961.
3. Ibid.
4. Foner, A History of Cuba, op. cit.

5. Ibid.
6. Hugh Thomas, Cuba; the Pursuit of Freedom, Londra, 1971.
7. L. Glenn Westfall, Key West: Cigar City U.S.A, Key West, 1984.
8. Manuel Deulofeu y Lleonart, Martí, Cayo Hueso y Tampa: La emigración, Cienfue-
gos, 1905.
9. Kathryn Hall Proby, Mario Sánchez: Painter of Key West Memories, Key West, 1981.
De asemenea, interviu personal, 20 noiembrie 1991.
10. T.F. Lindsay, St Benedict, His Life and Work, Londra, 1949.
11. Povestirea lui Borges „Aleph“, trad. A. Ionescu, `n Aleph, Proz\ complet\, vol. 1, Edi-
tura Polirom, Bucure[ti, 2006, din care este luat\ aceast\ descriere, se centreaz\ `n jurul unei
asemenea viziuni universale.
12. García Colombas & Inaki Aranguren, La regla de San Benito, Madrid, 1979.
13. „Exist\ dou\ C\r]i care `mi ofer\ Divinitatea; pe lâng\ aceea scris\ de Dumnezeu, alta
scris\ de supusa lui Natur\, acel Manuscris universal [i public, care se se a[terne sub Ochii no[tri
ai tuturor.“ Sir Thomas Browne, Religio Medici, Londra, 1642, I: 16.
14. „The Rule of S. Benedict“, `n Documents of the Christian Church, ed. Henry Betten-
son, Oxford, 1963.
15. John de Ford, `n a sa Life of Wulfric of Haselbury, compar\ aceast\ „dragoste pentru
t\cere“ cu rug\min]ile Miresei pentru t\cere `n Cântarea Cânt\rilor 2: 7. ~n Pauline Matarasso,
ed., The Cistercian World: Monastic Writings of the Twelfth Century, Londra, 1993.
16. „Asta v\ spun fra]ilor, nicio nenorocire nu ne poate atinge, nicio situa]ie `ntr-atât de
incomod\ sau sup\r\toare nu poate ap\rea care, imediat ce Sfânta Slov\ ne are-n paza ei, s\
nu dispar\ cu totul sau s\ devin\ suportabil\.“ Aelred de Rievaulx, „The Mirror of Charity“,
`n Matarasso, ibid.
17. Cedric E. Pickford, „Fiction and the Reading Public in the Fifteenth Century“, `n
Bulletin of the John Rylands University Library of Manchester, vol. 45 II, Manchester, martie 1963.
18. Gaston Paris, La Littérature française au Moyen Age, Paris, 1890.
19. Citat `n Urban Tigner Holmes, Jr., Daily Living in the Twelfth Century, Madison,
Wise, 1952.
20. Pliniu cel Tân\r, Lettres I-IX, ed. A.M. Guillemin, 3 vol., Paris, 1927–28, IX: 36.
21. J.M. Richard, Mahaut, comtesse d’Artois et de Bourgogne, Paris, 1887.
22. Iris Cutting Origo, The Merchant of Prato: Francesco di Marco Datini, New York, 1957.
23. Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillou: Village occitan de 1294 à 1324, Paris, 1978.
24. Madeleine Jeay, ed., Les Évangiles des quenouilles, Montreal, 1985. Furca de tors, cea
care ]ine caierul de lân\ sau de in, simbolizeaz\ sexul feminin. ~n englez\, „partea care toarce
a familiei“ `nseamn\ „partea femeiasc\“.
25. Miguel de Cervantes Saavedra, op. cit.
26. Cu paisprezece capitole mai `nainte, Don Quijote `nsu[i `l mu[truluise pe Sancho pen-
tru c\ spusese o poveste „plin\ de `ntreruperi [i digresiuni“, `n locul nara]iunii liniare la care
instruitul cavaler se a[tepta. Sancho se dezvinov\]e[te, r\spunzând c\ „a[a se spun pove[tile
prin acele p\r]i ale ]\rii din care sunt eu; nu cunosc nicio alt\ cale [i nu-i cinstit din partea
~n\l]imii Voastre s\-mi cear\ s\-nv\] c\i noi“. Ibid.
27. William Chambers, Memoir of Robert Chambers with Autobiographic Reminiscences, a
zecea edi]ie, Edinburgh, 1880. Aceast\ minunat\ anecdot\ mi-a fost relatat\ de Larry Pfaff, bi-
bliotecar referent la Art Gallery of Ontario.
28. Ibid.
29. Jean Pierre Pinies, „Du choc culturel à l’ethnocide: La Pénétration du livre dans les
campagnes languedociennes du XVIe au XIXe siècles“, `n Folklore 44/3 (1981), citat `n Martyn
Lyons, Le Triomphe du livre, Paris, 1987.
30. Citat `n Amy Cruse, The Englishman and His Books in the Early Nineteenth Century,
Londra, 1930.
31. Denis Diderot, „Lettre à sa fille Angélique“, 28 iulie 1781, `n Correspondance littéraire, phi-
losophique et critique, ed. Maurice Tourneux; trad. de P.N. Furbank, Paris, 1877–82, XV: 253-254.
32. Benito Perez Galdos, „O’Donnell“, `n Episodios Nacionales, Obras Completas, Ma-
drid, 1952.
33. Jane Austen, Letters, ed. R.W. Chapman, Londra, 1952.
34. Denis Diderot, Essais sur la peinture, ed. Gita May, Paris, 1984.
FORMA C|R}II
1. David Diringer, The Hand-Produced Book, Londra, 1953.

2. Pliniu cel B\trân, Naturalis Historia, ed. W.H.S. Jones, Cambridge, Mass., & Londra,
1968, XIII, 11.
3. Cel mai vechi codex grecesc pe velin este un exemplar din Iliada, datând din secolul
al treilea d.Hr. (Biblioteca Ambrosiana, Milano).
4. Mar]ial, Epigrammata, XIV: 184, `n Works, 2 vol., ed. W.C.A. Ker, Cambridge, Mass.,
& Londra, 1919–20.
5. François I, Lettres de François Ier au Pape, Paris, 1527.
6. John Power, A Handy-Book about Books, Londra, 1870.
7. Citat `n Geo. Haven Putnam, Books and Their Makers during the Middle Ages, vol. I,
New York, 1896–1897.
8. Janet Backhouse, Books of Hours, Londra, 1985.
9. John Harthan, Books of Hours and Their Owners, Londra, 1977.
10. Acum `n biblioteca municipal\ din Sémur-en-Auxois, Fran]a.
11. Johannes Duft, Stiftsbibliothek Sankt Gallen: Geschichte, Barocksaal, Manuskripte (St Gall,
1990). Antifonarul este catalogat Codex 541, Antiphonanium officii (pergament, 618 pp.), Biblio-
teca M\n\stirii St Gall, Elve]ia.
12. D.J. Gillies, „Engineering Manuals of Coffee-Table Books: The Machine Books of
the Renaissance“, `n Descant 13, Toronto, iarna 1975.
13. Benjamin Franklin, The Autobiography of B.F., New York, 1818.
14. Elizabeth L. Eisenstein, The Printing Revolution in Early Modern Europe, Cambridge, 1983.
15. Victor Scholderer, Johann Gutenberg, Frankfurt-am-Main, 1963.
16. Citat `n Guy Bechtel, Gutenberg et l’invention de l’imprimerie, Paris, 1992.
17. Paul Needham, director al Departamentului de C\r]i [i Manuscrise la Sotheby’s, New
York, a sugerat alte dou\ posibile reac]ii din partea publicului lui Gutenberg: surpriza c\ noua
metod\ folosea tehnologia metalurgic\ pentru confec]ionarea literelor, `n loc de pan\ sau tre-
stie, [i de asemenea c\ aceast\ „sfânt\ art\“ venea din str\fundurile barbarei Germanii [i nu
din `nv\]ata Italie. Paul Needham, „Haec sancta ars: Gutenberg’s Invention As a Divine Gift“,
`n Gazette of the Grolier Club, num\rul 42, 1990, New York, 1991.
18. Svend Dahl, Historia del libro, trad. de Albert Adell; Fernando Huarte Morton, Ma-
drid, 1972.
19. Konrad Haebler, The Study of Incunabula, Londra, 1953.
20. Warren Chappell, A Short History of the Printed Word, New York, 1970.
21. Sven Birkerts, The Gutenberg Elegies: The Fate of Reading in an Electronic Age, Bos-
ton & Londra, 1994.
22. Catalog: Il Libro della Bibbia, Esposizione di manoscritti e di edizioni a stampa della Bi-
blioteca Apostolica Vaticana dal Secolo III al Secolo XVI, Vatican City, 1972.
23. Alan G. Thomas, Great Books and Book Collectors, Londra, 1975.
24. Lucien Febvre & Henri-Jean Martin, L’Apparition du livre, Paris, 1958.
25. Marino Zorzi, introducere la Aldo Manuzio e l’ambiente veneziano 1494–1515, ed. Susy
Marcon & Marino Zorzi, Vene]ia, 1994. De asemenea: Martin Lowry, The orld of Aldus Ma-
nutius, Oxford, 1979.
26. Anthony Grafton, „The Strange Deaths of Hermes and the Sibyls“, `n Defenders of the
Text: The Traditions of Scholarship in an Age of Science, 1450–1800, Cambridge, Mass., & Lon-
dra, 1991.
27. Citat `n Alan G. Thomas, Fine Books, Londra, 1967.
28. Citat `n Eisenstein, The Printing Revolution in Early Modern Europe, op. cit. (Nu este
indicat\ sursa.)
29. Febvre & Martin, L’Apparition du livre, op. cit.
30. William Shenstone, The Schoolmistress, Londra, 1742.
31. ~n expozi]ia „Into the Heart of Africa“, Royal Ontario Museum, Toronto, 1992.
32. Shakespeare, Poveste de iarn\, Actul IV, Scena 4, trad. de Dan Grigorescu, Ed. Ade-
v\rul, 2010.
33. Cuvântul pare s\ provin\ de la calfele sau „ambulan]ii“ (chopmen) care vindeau aceste
c\r]i, „ambulant“ fiind denumirea colectiv\ pentru vânz\torii itineran]i care erau `n serviciul
unei anume tipografii. Vezi John Feather, ed., A Dictionary of Book History, New York, 1986.
34. John Ashton, Chap-books of the Eighteenth Century, Londra, 1882.
35. Philip Dormer Stanhope, al IV-lea conte de Chesterfield, „Letter of Feb. 22 1748“, Letters
to His Son, Philip Stanhope, Together with Several Other Pieces on Various Subjects, Londra, 1774.
36. John Sutherland, „Modes of Production“, `n The Times Literary Supplement, Londra,
19 nov. 1993.
37. Hans Schmoller, „The Paperback Revolution“, `n Essays in the History of Publishing in Ce-
lebration of the 250th Anniversary of the House of Longman 1724–1974, ed. Asa Briggs, Londra, 1974.
38. Ibid.
39. J.E. Morpurgo, Allen Lane, King Penguin, Londra, 1979.
40. Citat `n Schmoller, „The Paperback Revolution“, op. cit.
41. Anthony J. Mills, „A Penguin in the Sahara“, `n Archeological Newsletter of the Royal
Ontario Museum, II: 37, Toronto, martie 1990.
LECTURA ~N INTIMITATE
1. Colette, La Maison de Claudine, Paris, 1922.

2. Claude & Vincenette Pichois (cu Alain Brunet), Album Colette, Paris, 1984.
3. Colette, La Maison de Claudine, op. cit.
4. Ibid.
5. Ibid.
6. W.H. Auden, „Letter to Lord Byron“, `n Collected Longer Poems, Londra, 1968.
7. André Gide, C\l\torie `n Congo, trad. de Iulia Soare, Editura Univers, Bucure[ti, 1971.
8. Colette, Claudine à l’École, Paris, 1900.
9. Citat `n Gerald Donaldson, Books: Their History, Art, Power, Glory, Infamy and Suf-
fering According to Their Creators, Friends and Enemies, New York, 1981.
10. Bookmarks, editate [i cu introducere de Frederic Raphael, Londra, 1975.
11. Maurice Keen, English Society in the Later Middle Ages, 1348–1500, Londra, 1990.
12. Citat `n Urban Tigner Holmes, Jr., Daily Living in the Twelfth Century, Madison,
Wisc, 1952.
13. Henry Miller, The Books in My Life, New York, 1952.
14. Marcel Proust, Du côté de chez Swann, Paris, 1913. (Marcel Proust, Swan, trad. de
Radu Cioculescu, Ed. Leda, Bucure[ti, 2008)
15. Charles-Augustin Sainte-Beuve, Critiques et portraits littéraires, Paris, 1836–1839.
16. Citat `n N.I. White, Life of Percy Bysshe Shelley, 2 vol., Londra, 1947.
17. Marguerite Duras, interviu `n Le Magazine littéraire 158, Paris, martie 1980.
18. Marcel Proust, Journées de lecture, ed. Alain Coelho, Paris, 1993.
19. Marcel Proust, Timpul reg\sit, trad. de Eugenia Cioculescu, Editura Leda, Bucure[ti, 2007.
20. Geoffrey Chaucer, „The Proem“, The Book of the Duchesse, 44–51, `n Chaucer: Com-
plete Works, ed. Walter W. Skeat, Oxford, 1973.
21. Josef Skvorecky, „The Pleasures of the Freedom to Read“, `n Anteus, nr. 59, Tangier,
Londra & New York, toamna 1987.
22. Annie Dillard, An American Childhood, New York, 1987.
23. Hollis S. Barker, Furniture in the Ancient World, Londra, 1966.
24. Jerôme Barker, La Vie quotidienne à Rome à l’apogée de l’empire, Paris, 1939.
25. Petroniu, Satyricon, trad., postfa]\ [i note de Eugen Cizek, Editura Paideia, Bucure[ti, 2003.
26. Byzantine Books and Bookmen, Washington, 1975.

27. Pascal Dibie, Ethnologie de la chambre à coucher, Paris, 1987.
28. C. Gray & M. Gray, The Bed, Philadelphia, 1946.
29. Keen, English Society in the Later Middle Ages, op. cit.
30. Margaret Wade Labarge, A Small Sound of the Trumpet: Women in Medieval Life, Lon-
dra, 1986.
31. Eileen Harris, Going to Bed, Londra, 1981.
32. G. Ecke, Chinese Domestic Furniture, Londra, 1963.
33. Jean-Baptiste De la Salle, Les Régles de la bienséance de la civilité chrétienne, Paris, 1703.
34. Jonathan Swift, Directions to Servants, Dublin, 1746.
35. Van Wyck Brooks, The Flowering of New England, 1815-1865, New York, 1936.
36. Antoine de Courtin, Nouveau Traité de la civilité qui se pratique en France parmi les hon-
nestes gens, Paris, 1672.
37. Doamna Haweis, The Art of Housekeeping, Londra, 1889, citat `n Asa Briggs, Victorian
Things, Chicago, 1988.
38. Leigh Hunt, Men, Women and Books: A Selection of Sketches, Essays, and Critical Memoirs,
Londra, 1891.
39. Cynthia Ozick, „Justice (Again) to Edith Wharton“, `n Art & Ardor, New York, 1983.
40. R.W.B. Lewis, Edith Wharton: A Biography, New York, 1975, citat ibid.
41. Colette, Lettres à Marguerite Moreno, Paris, 1995.
42. Pichois & Vincenette, Album Colette.
43. Germaine Beaumont & André Parinaud, Colette par elle-même, Paris, 1960.
METAFORE ALE LECTURII
1. Walt Whitman, „Cântec despre mine `nsumi“, `n Walt Whitman, Opere alese, trad. de
Mihnea Gheorghiu, ESPLA, Bucure[ti, 1956.
2. Ibid.
3. Walt Whitman, „Cântec despre mine `nsumi“, op. cit.
4. Goethe, „Sendscreiben“, citat `n E.R.Curtius, Europäische Literatur und lateinisches
Mittelalter, Berna, 1948.
5. Walt Whitman, „Shakespeare-Bacon’s Cipher“, `n Leaves of Grass, 1892, `n The Com-
plete Poems.
6. Ezra Pound, Personae, New York, 1926.
7. Walt Whitman, „Inscriptions“, `n Leaves of Grass, 1881, `n The Complete Poems.
8. Citat `n Philip Callow, Walt Whitman: From Noon to Starry Night, Londra, 1992.
9. Walt Whitman, „A Backward Glance O’er Travel’d Roads“, introducere la Novem-
ber Boughs, 1888, `n The Complete Poems.
10. Walt Whitman, „Cântece despre mine `nsumi“, op. cit.
11. Ibid.
12. Citat `n Thomas L. Brasher, Whitman As Editor of the Brooklyn „Daily Eagle“, Detroit, 1970.
13. Citat `n William Harlan Hale, Horace Greeley, Voice of the People, Boston, 1942.
14. Citat `n Randall Stewart, Nathaniel Hawthorne, New York, 1948.
15. Citat `n Arthur W. Brown, Margaret Fuller, New York, 1951.
16. Walt Whitman, „My Canary Bird“, `n November Boughs, 1888, `n The Complete Poems.
17. Hans Blumenberg, Schiffbruch mit Zuschauer, Frankfurt-am-Main, 1979.
18. Fray Luis de Granada, Introducción al símbolo de la fe, Salamanca, 1583.
19. Sir Thomas Browne, Religio Medici, ed. Sir Geoffrey Keynes, Londra, 1928–1931, I: 16.
20. George Santayana, Realms of Being, vol. II, New York, 1940.
21. Citat `n Henri de Lubac, Augustinisme et théologie moderne, Paris, 1965. Pierre Bersuire,
`n Repertorium morale, extinde imaginea Fiului: „C\ci Hristos este un fel de carte scris\ pe o
piele de fecioar\.[…] Acea carte a fost rostit\ la porunca Tat\lui, scris\ `n concep]ia mamei,
ie[it\ la lumin\ `n na[tere, corectat\ `n patimi, [ters\turile fiind f\cute `n flagelare, semnele
de punctua]ie `n tiparul r\nilor, `mpodobit\ `n crucifix deasupra altarului, iluminat\ `n sân-
gerare, legat\ la `nviere [i examinat\ la `n\l]are.“ Citat `n Jesse M. Gellrich, The Idea of the Book
in the Middle Ages: Language Theory, Mythology, and Fiction, Ithaca & Londra, 1985.
22. Shakespeare, Macbeth, Actul I, Scena 5, trad. de Ion Vinea, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 2010.
23. Henry King, „An Exequy to His Matchlesse Never to Be Forgotten Friend“, `n Baro-
que Poetry, ed. J.P. Hill & E. Caracciolo-Trejo, Londra, 1975.
24. Benjamin Franklin, The Papers of Benjamin Franklin, ed. Leonard W. Labaree, New
Haven, 1959.
25. Francis Bacon, „Of Studies“, `n The Essayes or Counsels, Londra, 1625.
26. Joel Rosenberg, „Jeremiah and Ezekiel“, `n The Literary Guide to the Bible, ed. Robert
Alter & Frank Kermode, Cambridge, Mass., 1987.
27. Iezechiel 2: 9-10.
28. Apocalipsa, 10: 9-11.
29. Elizabeth I, A Book of Devotions: Composed by Her Majesty Elizabeth R., ed. Adam Fox,
Londra, 1970.
30. William Congreve, Love for Love, Actul I, Scena I, `n The Complete Works, 4 vol.,
ed. Montague Summers, Oxford, 1923.
31. James Boswell, The Life of Samuel Johnson, ed. John Wain, Londra, 1973.
32. Walt Whitman, „Shut Not Your Doors“, `n Leaves of Grass, 1867, `n The Complete Poems.
~NCEPUTURI
1. Joan Oates, Babylon, Londra, 1986.

2. Georges Roux, Ancient Iraq, Londra, 1964.
3. Ibid.
4. Mark Jones, ed., Fake? The Art of Deception, Berkeley & Los Angeles, 1990.
5. Alan G. Thomas, Great Books and Book Collectors, op. cit.
6. A. Parrot, Mission archéologique à Mari, Paris, 1958–1959.

7. C.J. Gadd, Teachers and Students in the Oldest Schools, Londra, 1956.
8. C.B.F. Walker, Cuneiform, Londra, 1987.
9. Ibid.
10. William W. Hallo & J.J.A. van Dijk, The Exaltation of Inanna, New Haven, 1968.
11. Catalog al expozi]iei Naissance de l’écriture, Bibliothèque Nationale, Paris, 1982.
12. M. Lichtheim, Ancient Egyptian Literature, vol. 1, Berkeley, 1973–1976.
13. Jacques Derrida, Despre gramatologie, trad., comentarii [i note de Bogdan Ghiu, Edi-
tura Tact, Bucure[ti, 2009.
14. Roland Barthes, „Écrivains et écrivants“, `n Essais critiques, Paris, 1971.
15. Sfântul Augustin, Confesiuni, op. cit., XIII.
16. Richard Wilbur, „To the Etruscan Poets“, `n The Mind Reader, New York, 1988, [i New
and Collected Poems, Londra, 1975.
ORDONATORII UNIVERSULUI
1. Quintus Curtius Rufus, Via]a [i faptele lui Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, trad. de
Constantin Gerota, edi]ie revizuit\ de Paul Popescu G\l\[anu, Editura Minerva, Bucure[ti, 1970.
2. Menandru, Sententiae 657, `n Works, ed. W.G. Arnott, Cambridge, Mass., & Londra, 1969.
3. M.I. Rostovtzeff, A Large Estate in Egypt in the Third Century B.C., Madison, 1922, citat
`n William V. Harris, Ancient Literacy, Cambridge, Mass., 1989.
4. P.Col.Zen. 3.4, plus P.Cair.Zen. 4.59687, `n Harris, ibid.
5. Sunt `ntru câtva mândru c\ `n vremurile noastre singurul ora[ din lume `nzestrat cu
o bibliotec\ `nc\ de la fondare a fost Buenos Aires. ~n 1580, dup\ o `ncercare e[uat\ de a `nte-
meia ora[ul pe malurile fluviului Rio de la Plata, un al doilea ora[ a fost `n\l]at. C\r]ile lui Ade-
lantado Pedro de Mendoza au devenit prima bibliotec\ a noului ora[, iar acei membri ai
echipajului care [tiau carte (incluzându-l pe fratele mai tân\r al Sfintei Tereza, Rodrigo de
Ahumada) au putut citi Erasmus [i Virgiliu sub crucea sudului. Vezi Introducerea lui Enri-
que de Gandia la La Argentina de Ruy Díaz de Guzmán, Buenos Aires, 1990.
6. Plutarh, „Life of Alexander“, `n The Parallel Lives, ed. B. Perrin, Cambridge, Mass., & Lon-
dra, 1970. (Plutarh, Vie]i paralele, trad. [i note de N.I. Barbu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1963).
7. Ibid.
8. Athenaeus, Deipnosophistai, vol. 1, citat `n Luciano Canfora, La biblioteca scomparsa,
Palermo, 1987.
9. Canfora, ibid.
10. Anthony Hobson, Great Libraries, Londra, 1970. Hobson noteaz\ c\, `n 1968, achizi]ia
anual\ pentru British Museum Library a fost de 128 706 volume.
11. Howard A. Parsons, The Alexandrian Library: Glory of the Hellenic World, New
York, 1967.
12. Ausonius, Opuscules, 113, citat `n Guglielmo Cavallo, „Libro e pubblico alla fine del
mondo antico“, `n Libri, editori e pubblico nel mondo antico, Roma & Ban, 1992.
13. James W. Thompson, Ancient Libraries, Hamden, Conn., 1940.
14. P.M. Fraser, Ptolemaic Alexandria, Oxford, 1972.
15. David Diringer, The Alphabet: A Key to the History of Mankind, 2 vol., Londra, 1968.
16. Christian Jacob, „La Leçon d’Alexandrie“, `n Autrement, nr. 121, Paris, aprilie 1993.
17. Prosper Alfaric, L’Évolution intellectuelle de Saint Augustin, Tours, 1918.
18. Sidoniu, Epistolae, II: 9.4, citat `n Cavallo, „Libro e pubblico alla fine del mondo antico“.
19. Edward G. Browne, A Literary History of Persia, 4 vol., Londra, 1902–1924.
20. Alain Besson, Medieval Classification and Cataloguing: Classification Practices and Ca-
taloguing Methods in France from the 12th to 15th Centuries, Biggleswade, Beds., 1980.
21. Ibid.
22. Aproape cincisprezece secole mai târziu, bibliotecarul american Melvil Dewey a
ad\ugat la num\rul categoriilor `nc\ trei, `mp\r]ind `ntreaga cunoa[tere `n zece grupe [i alo-
când fiec\rei grupe o sut\ de numere, `n care orice carte se putea `ncadra.
23. Titus Burckhardt, Die maurische Kultur in Spanien, München, 1970.
24. Johannes Pedersen, The Arabic Book, trad. de Geoffrey French, Princeton, 1984. Pe-
dersen noteaz\ c\ al-Ma’mun nu a fost primul care s\ alc\tuiasc\ o bibliotec\ din traduceri;
se spune c\ fiul unui calif umeiad, Khalid ibn Yazid ibn Mu’awiya, i-ar fi luat-o `nainte.
25. Jonathan Berkey, The Transmission of Knowledge in Medieval Cairo: A Social History
of Islamic Education, Princeton, 1992.
26. Burckhardt, Die maurische Kultur in Spanien, op. cit.
27. Hobson, Great Libraries, op. cit.
28. Colette, Mes apprentissages, Paris, 1936.
29. Jorge Luis Borges, „Biblioteca Babel“, trad. de Cristina H\ulic\, `n Proz\ complet\,
vol. 1, Ed. Polirom, Bucure[ti, 2006.
CITIREA VIITORULUI
1. Michel Lemoine, „L’Oeuvre encyclopédique de Vincent de Beauvais“, `n Maurice de

Gandillac et al., La Pensée encyclopédique au Moyen Age, Paris, 1966.
2. Voluspa, ed. Sigurdur Nordal, trad. de Ommo Wilts, Oxford, 1980.
3. Virgiliu, Eneida, trad. de D. Mur\ra[u, Editura de Stat pentru Literatur\ [i Art\, Bu-
cure[ti, 1956.
4. Petroniu, Satyricon, op. cit.
5. Aulus Gellius, Nop]i attice, trad. de D. Popescu, Ed. Academiei, Bucure[ti, 1965.
6. Pausanias, Description of Greece, ed. W.H.S. Jones, Cambridge, Mass., & Londra, 1948,
X. 12–1; Euripide, prolog la Lamia, ed. A.S. Way, Cambridge, Mass., & Londra, 1965.
7. ~n The Greek Myths, Londra, 1955, II. 132.5, Robert Graves noteaz\ c\ „originea Eryt-
heiei, numit\ de asemenea Erythrea sau Erythria, este disputat\“. Dup\ Graves, aceasta ar
putea fi o insul\ dincolo de ocean sau `n largul coastelor Lusitaniei, sau ar putea fi numele dat
insulei lui Leon, pe care a fost construit vechiul ora[ al lui Gades.
8. Pausanias, Description of Greece, op. cit., X. 12.4-8.
9. Aurelian, Scriptores Historiae Augustas, 25, 4-6, citat `n John Ferguson, Utopias of the
Classical World, Londra, 1975.
10. Eusebius Pamphilis, Ecclesiastical History: The Life of the Blessed Emperor Constantine,
in Four Books, Londra, 1845, cap. XVIII.
11. Ferguson, Utopias of the Classical World, op. cit.
12. Bernard Botte, Les Origines de la Noël et de l’Épiphanie, Paris, 1932. De[i o men]iune
`n Liber pontificalis spune c\ papa Telesphorus a ini]iat s\rb\torirea Cr\ciunului `n Roma
cândva `ntre anii 127 [i 136, prima men]iune cert\ a zilei de 25 decembrie ca dat\ a na[terii
lui Hristos se afl\ `n Deposito martyrum al calendarului filocalian din 354.
13. Edictul de la Milano, `n Henry Bettenson, ed., Documents of the Christian Church,
Oxford, 1943.
14. Romancierul englez Charles Kingsley a f\cut din filosoafa neoplatonician\ eroina sa
din acum uitatul roman Hypatia, or New Foes with an Old Face, Londra, 1853.
15. Jacques Lacarrière, Les Hommes ivres de Dieu, Paris, 1975.
16. C. Baur, Der heilige Johannes Chrysostomus und seine Zeit, 2 vol., Frankfurt, 1929–1930.
17. Garth Fowden, Empire to Commonwealth: Consequences of Monotheism in Late Antiquity,
Princeton, 1993. De asemenea, vezi remarcabilul Jacques Gies & Monique Cohen, Sérinde,
Terre de Bouddha. Dix siècles d’art sur la Route de la Soie. Catalog al expozi]iei de la Grand Pa-
lais, Paris, 1996.
18. J. Daniélou & H.I. Marrou, The Christian Centuries, vol. I, Londra, 1964.
19. Eusebiu, Ecclesiastical History, op. cit.
20. Cicero, Despre divina]ie, trad. de Gabriela Haja [i Mihaela Paraschiv, studiu intro-
ductiv [i note de Mihaela Paraschiv, Ed. Polirom, Ia[i, 1998, II.54.
21. Sfântul Augustin, The City of God, vol. VI, ed. W.C. Greene, Londra & Cambridge,
Mass., 1963.
22. Lucien Broche, La Cathédrale de Laon, Paris, 1926.
23. Virgiliu, „Eclogue IV“, dup\ cum e citat `n Eusebiu, Ecclesiastical History, op. cit.
24. Salman Rushdie, The Wizard of Oz, British Film Institute Film Classics, Londra, 1992.
25. Anita Desai, „A Reading Rat on the Moors“, `n Soho Square III, ed. Alberto Manguel,
Londra, 1990.
26. Aelius Lampridius, Vita Severi Alexandri, 4.6, 14.5, citat `n L.P. Wilkinson, The Roman
Experience, Londra, 1975.
27. Cf. Helen A. Loane, „The Sortes Vergilianae“, `n The Classical Weekly 21/24, New
York, 30 aprilie 1928. Loane `l citeaz\ pe De Quincey, conform c\ruia tradi]ia spune c\ nu-
mele bunicului dup\ mam\ al lui Virgiliu era Magus. Oamenii din Neapole, spune De Quin-
cey, au confundat numele cu o profesiune [i au `n]eles c\ Virgiliu „a ajuns pe cale succesoral\
[i ca drept de mo[tenire la depravatele puteri [i cuno[tin]e infernale ale b\trânului s\u bunic,
exercitându-le pe ambele vreme de secole f\r\ prihan\ [i spre beneficiul celor credincio[i“.
Thomas De Quincey, Collected Writings, Londra, 1896, III. 251–269.
28. Aelius Spartianus, Vita Hadriani, 2.8, `n Scriptores Historiae Augustae, citat `n Loane,
„The Sortes Vergilianae“, op. cit. Nu doar Virgiliu era consultat `n aceast\ manier\. Cicero,
`n primul secol `.Hr., scria (De Natura Deorum, II. 2) despre augurul Tiberius Sempronius
Gracchus, care `n 162 `.Hr. „a provocat demisia consulilor la a c\ror alegere prezidase cu un
an `nainte, bazându-[i decizia pe o gre[eal\ `n auspicii, de care a devenit con[tient «când a
consultat c\r]ile»“.
29. William V. Harris, Ancient Literacy, Cambridge, 1989.
30. „S\ nu se g\seasc\ la tine de aceia care trec pe fiul sau pe fiica lor prin foc, nici prezic\tor,
sau ghicitor, sau vr\jitor, sau fermec\tor, nici decânt\tor, nici chem\tor de duhuri, nici mag,
nici de cei ce gr\iesc cu mor]ii.C\ci urâciune este `naintea Domnului tot cel ce face acestea,
[i pentru aceast\ urâciune `l izgone[te Domnul Dumnezeu t\u de la fa]a ta.“ Deuteronomul
18: 10-12.
31. Gaspar Peucer, Les Devins ou Commentaire des principales sortes de devinations, trad.
de Simon Goulard (?) (Sens[?], 1434).
32. Rabelais, Le Tiers Livre de Pantagruel, 10–12 (Rablais, Gargantua [i Pantagruel, trad.
de Alexandru Hodo[, Ed. Art, Bucure[ti, 2009)
33. Manuel Mujica Láinez, Bomarzo, cap. II, trad. de Romeo Maghirescu, Ed. Univers, Bu-
cure[ti, 1990.
34. William Dunn Macray, Annals of the Bodleian Library, A.D. 1598 to A.D. 1867, Lon-
dra, 1868.
35. Daniel Defoe, Robinson Crusoe, trad. de Aretia Dicu, Ed. Corint, Bucure[ti, 2002.
36. Thomas Hardy, Departe de lumea dezl\n]uit\, trad. de Cristina Jinga, Ed. Leda, Bucu-
re[ti, 2007.
37. Robert Louis Stevenson (cu Lloyd Osbourne), The Ebb Tide, Londra, 1894.
CITITORUL SIMBOLIC
1. André Kertész, On Reading, New York, 1971.

2. Michael Olmert, The Smithsonian Book of Books, Washington, 1992.
3. Beverley Smith, „Homes of the 1990s to stress substance“, The Globe and Mail, Toronto,
13 ianuarie, 1990.
4. Andrew Martindale, Gothic Art from the Twelfth to Fifteenth Centuries, Londra, 1967.
5. Citat `n Réau, Louis, Iconographie de l’art chrétien, vol. II, Paris, 1957.
6. Marienbild in Rheinland und Westfalen, catalog al unei expozi]ii la Villa Hugel, Essen, 1968.
7. George Ferguson, Signs and Symbols in Christian Art, Oxford, 1954.
8. De Madonna in de Kunst, catalog al unei expozi]ii, Antwerpen, 1954.
9. The Lost Books of the Bible and the Forgotten Books of Eden, intr. de Frank Crane, New
York, 1974.
10. Protoevangelion, ibid., IX, 1–9.

11. Maria la fântân\ [i Maria la roata de tors sunt imaginile cele mai comune ale Bunei Ves-
tiri `n arta cre[tin\ timpurie, mai ales `n reprezent\rile bizantine cu `ncepere din secolul al cin-
cilea. ~nainte de aceast\ perioad\, reprezent\rile Bunei Vestiri sunt rare [i schematice. Cea
mai veche reprezentare a Mariei [i `ngerilor precede Buna Vestire a lui Martini cu zece secole.
Pictat\ `n culori murdare pe un perete al catacombei Sfintei Priscilla, la periferia Romei,
`nf\]i[eaz\ o fecioar\ f\r\ chip, a[ezat\, ascultând ce-i spune un b\rbat `n picioare – un `nger
f\r\ aripi [i f\r\ coroan\.
12. Ioan 1: 14.
13. Robin Lane Fox, Pagans and Christian, New York, 1986.
14. The Letters of Peter Abelard, ed. Betty Radice, Londra, 1974.
15. Hildegard de Bingen, Opera omnia, `n Patrologia Latina, Vol. LXXII, Paris, 1844–1855.
16. Citat `n Carol Ochs, Behind the Sex of God: Toward a New Consciousness – Transcen-
ding Matriarchy and Patriarchy, Boston, 1977.
17. San Bernardino, Prediche volgari, `n Creighton E. Gilbert, Italian Art, 1400–1500:
Sources and Documents, Evanston, 1980.
18. Victor Cousin, ed., Petri Abaelardi Opera, 2 vol., Londra, 1849–1859.
19. Cinci secole mai târziu, nu multe p\reau s\ se fi schimbat, dup\ cum dovede[te pre-
dica ]inut\ de `nv\]atul J.W. Burgon `n 1884, cu ocazia unei propuneri f\cute la Oxford ca fe-
meile s\ fie admise la universitate: „Nu are niciunul din voi generozitatea sau sinceritatea s\-i
spun\[Femeii] ce dezagreabil\ fiin]\, din perspectiva B\rbatului, va deveni? Dac\ va concura
b\rba]ii pentru «lauri», atunci trebuie m\car s\-i pune]i `n mân\ scriitorii clasici ai Antichit\]ii
– cu alte cuvinte, trebuie s\-i aduce]i la cuno[tin]\ obscenit\]ile literaturii grece[ti [i romane.
Pute]i face oare asta? […] Voi p\r\si acum subiectul cu o scurt\ Alocu]iune adresat\ celuilalt
sex. […] Inferioar\ nou\ te-a f\cut Dumnezeu: [i ne ve]i r\mâne inferioare pân\ la sfâr[itul
lumii.“ Citat `n Jan Morris, ed., The Oxford Book of Oxford, Oxford, 1978.
20. S. Harksen, Women in the Middle Ages, New York, 1976.
21. Margaret Wade Labarge, A Small Sound of the Trumpet: Women in Medieval Life, Lon-
dra, 1986.
22. Janet Backhouse, Books of Hours, Londra, 1985.
23. Paul J. Achtemeier, ed., Harper’s Bible Dictionary, San Francisco, 1985.
24. Isaia 7: 14.
25. Anna Jameson, Legends of the Madonna, Boston & New York, 1898.
26. Proverbele 9: 1,9: 3-5.
27. Martin Buber, Povestiri hasidice, trad. de Amelia Pavel, Ed. Univers, Bucure[ti, 1998
28. E.P. Spencer, „L’Horloge de Sapience“, Bruselles, Bibliothèque Royale, Ms. IV 111,
`n Scriptorium, 1963, XVII.
29. C.G. Jung, „Answer to Job“, `n Psychology and Religion, West and East, New York, 1960.
(C.G. Jung, Opere, vol. 11, Psihologia religiei vestice [i estice, trad. de Veronica Niscov, Ed. Trei,
Bucure[ti, 2010).
30. Merlin Stone, The Paradise Papers: The Suppression of Women’s Rites, New York, 1976.
31. Carolyne Walker Bynum, Jesus As Mother: Studies in the Spirituality of the High Mid-
dle Ages, Berkeley & Londra, 1982.
32. Sf. Grigorie de Tours, L’Histoire des Rois Francs, ed. J.J.E. Roy, pref. de Erich Aure-
bach, Paris, 1990.
33. Heinz Kahlen & Cyril Mango, Hagia Sophia, Berlin, 1967.
34. ~n „The Fourteenth-Century Common Reader“, o foaie volant\ distribuit\ la Kala-
mazoo Conference din 1992, referindu-se la imaginea Mariei citind `n Cartea Orelor din secolul
al cincisprezecelea, Daniel Williman sugereaz\ c\ „f\r\ justificare, Cartea Orelor concreti-
zeaz\ `nsu[irea de c\tre femei a unui opus Dei [i a [tiin]ei de carte“.
35. Ferdinando Bologna, Gli affreschi di Simone Martini ad Assisi, Milano, 1965.
36. Giovanni Paccagnini, Simone Martini, Milano, 1957.
37. Colyn de Coter, Virgin and Child Crowned by Angels, 1490–1510, `n Chicago Art In-
stitute; anonima Madonna auf der Rasenbank, Upper Rhine, circa 1470–80, `n Augustiner-
museum, Freiburg; [i multe altele.
38. Plutarh, „On the Fortune of Alexander“, 327: 4, `n Moralia, vol. IV, ed. Frank Cole
Babbitt, Cambridge, Mass., & Londra, 1972. De asemenea, Plutarh, „Life of Alexander“, VIII
[i XXVI, `n The Parallel Lives, ed. B. Perrin, Cambridge, Mass., & Londra, 1970. (Plutarh, Vie]i
paralele, trad. [i note de N.I. Barbu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1963).
39. Actul II, Scena II. George Steiner a sugerat `n privin]a c\r]ii c\ ar fi vorba de tradu-
cerea lui Florio din Essais de Montaigne „Le trope du livre-monde dans Shakespeare“, confe-
rin]\ ]inut\ la Bibliothèque Nationale, Paris, 23 martie 1995.
40. Miguel de Cervantes, Don Quijote, op. cit., I:6.
41. Martin Bormann, Hitler’s Table Talk, intr. de Hugh Trevor-Roper, Londra, 1953.
LECTURA DE ALCOV
1. Thoas Hägg, The Novel in Antiquity, edi]ia englez\, Berkeley & Los Angeles, 1983.
2. Platon, Legile, trad. de E. Bezedechi, Ed. Iri, Bucure[ti, 1996, VII.
3. William V. Harris, Ancient Literacy, Cambridge, Mass., 1989.
4. Ibid.
5. Reardon, Collected Ancient Greek Novels.
6. C. Ruiz Montero, „Una observación para la cronología de Caritón de Afrodisias“, `n
Estudios Clásicos 24, Madrid, 1980.
7. Santa Teresa de Jesús, Libro de la Vida, II: 1, `n Obras Completas, Biblioteca de Autores
Cristianos, Madrid, 1967. (Sfânta Tereza de Avila, Cartea vie]ii mele, trad de Christian Tama[,
Institutul European, Bucure[ti, 1994).
8. Kate Flint, The Woman Reader, 1837-1914, Oxford, 1993.
9. Ivan Morris, The World of the Shining Prince: Court Life in Ancient Japan, Oxford, 1964.
10. „Vasta majoritate a femeilor, pe vremea doamnei Murasaki, munceau din greu la câmp,
erau tratate cu toat\ asprimea de b\rba]ii lor, n\[teau devreme [i de multe ori [i mureau devreme,
f\r\ s\ le fi dat prin minte s\-[i doreasc\ independen]a material\ sau pl\cerile culturii mai
mult decât un zbor pe lun\.“ Ibid.
11. Ibid.
12. Citat ibid.
13. Walter Benjamin, Ilumin\ri, op. cit.
14. Ivan Morris, introducere la Sei Shonagon, The Pillow Book of Sei Shonagon, Oxford [i
Londra, 1967.
15. Citat `n Morris, The World of the Shining Prince, op. cit.
16. Sei Shonagon, ~nsemn\ri de c\p\tâi, trad. de Stanca-Scholz Cionca, Ed. RAO, Bu-
cure[ti, 2004.
17. Citat `n Morris, The World of the Shining Prince, op. cit.
18. George Eliot, „Silly Novels by Lady Novelists“, `n Selected Critical Writings, ed. Ro-
semary Ashton, Oxford, 1992.
19. Rose Hempel, Japan zur Heian-Zeit: Kunst und Kultur, Freiburg, 1983.
20. Carolyn G. Heilbrun, Writing a Woman’s Life, New York, 1989.
21. Edmund White, Prefa]\ la The Faber Book of Gay Short Stories, Londra, 1991.
22. Oscar Wilde, „The Importance of Being Earnest“, Actul II, `n The Works of Oscar
Wilde, ed. G.F. Mayne, Londra & Glasgow, 1948.
C|R}ILE FURATE
1. Walter Benjamin, „Paris, Capital of the Nineteenth Century“, `n Reflections, ed. Peter
Demetz; trad. Edmund Jephcott, New York, 1978.
2. François-René Chateaubriand, Memoires d’outre-tombe, Paris, 1849–1950.
3. Jean Viardot, „Livres rares et pratiques bibliophiliques“, `n Histoire de 1’édition fran-
çaise, vol. II, Paris, 1984.
4. Michael Olmert, The Smithsonian Book of Books, Washington, 1992.
5. Geo. Haven Putnam, Books and Their Makers during the Middle Ages, vol. I, New York,
1896–1897.
6. Ibid.
7. P. Riberette, Les Bibliothèques françaises pendant la Révolution, Paris, 1970.
8. Bibliothèque Nationale, Le Livre dans la vie quotidienne, Paris, 1975.
9. Simoné Balaye, La Bibliothèque Nationale des origines à 1800, Geneva, 1988.
10. Madeleine B. Stern & Leona Rostenberg, „A Study in «Bibliokleptomania»“, `n Book-
man’s Weekly, nr. 67, New York, 22 iunie, 1981.
11. Citat `n A.N.L. Munby, „The Earl and the Thief: Lord Ashburnham and Count
Libri“, `n Harvard Literary Bulletin, vol. XVII, Cambridge, Mass., 1969.
12. Gédéon Tallemant des Réaux, Historiettes, Paris, 1834.
13. Albert Cim, Amateurs et Voleurs de Livres, Paris, 1903.
14. Ibid.
15. Léopold Delisle, Les Manuscrits des Fonds Libri et Barrois, Paris, 1888.
16. Marcel Proust, Les Plaisirs et les jours, Paris, 1896.
17. Munby, „The Earl and the Thief“, op. cit.
18. Philippe Vigier, „Paris pendant la monarchie de juillet 1830–1848“, `n Nouvelle His-
toire de Paris, Paris, 1991.
19. Jean Freustié, Prosper Mérimée, 1803–1810, Paris, 1982.
20. Prosper Mérimée, Correspondance, etablie et annotée par Maurice Parturier, vol. V:
1847–1849 , Paris, 1946.
21. Prosper Mérimée, „Le Procès de M. Libri“, `n Revue des Deux Mondes, Paris, 15 apri-
lie, 1852.
22. Delisle, Les Manuscrits des Fonds Libri et Barrois, op. cit.
23. Cim, Amateurs et voleurs de livres.
24. Lawrence S. Thompson, „Notes on Bibliokleptomania“, `n The Bulletin of the New York
Public Library, New York, septembrie 1944.
25. Rudolf Buchner, Bücher und Menschen, Berlin, 1976.
26. Thompson, „Notes on Bibliokleptomania“, op. cit.
27. Cim, Amateurs et voleurs de livres.
28. Charles Lamb, Essays of Elia, edi]ia a doua, Londra, 1833.
AUTORUL-CITITOR
1. Pliniu cel Tân\r, Lettres I-IX, ed. A.M. Guillemin, 3 vol., Paris, 1927–28, VI: 17.
2. Chiar [i `mp\ratul Augustus a participat la aceste lecturi, „atât cu bun\voin]\, cât [i
cu r\bdare“: Suetoniu, „Augustus“, 89: 3, `n Vie]ile celor doisprezece Cezari, op. cit.
3. Pliniu cel Tân\r. Lettres I-IX, V: 12, VII: 17.
4. Ibid., I: 13.
5. Ibid., VIII: 12.
6. Juvenal, VII: 39–47, `n Juvenal and Persius: Works, ed. G.G. Ramsay, Cambridge,
Mass., & Londra, 1952.
7. Pliniu cel Tân\r, Lettres I-IX, II: 19.
8. Ibid., V: 17.
9. Ibid., IV: 27.
10. Hora]iu, „A Letter to Augustus“, `n Classical Literary Criticism, ed. D.A. Russell &
M. Winterbottom, Oxford, 1989.
11. Martial, Epigrammata, III: 44, `n Works, ed. W.C.A. Ker, Cambridge, Mass., & Lon-
dra, 1919–1920.
12. Pliniu cel Tân\r, Lettres I–IX, I: 13.
13. Ibid., IX: 3.
14. Ibid., IX: 23.
15. Ibid., IX: 11.
16. Ibid., VI: 21.

17. Dup\ cum relateaz\ poetul Louis MacNeice, dup\ una din lecturile lui Thomas, „un
actor care st\tuse siderat mai la margine i-a spus, uluit: «Domnule Thomas, una din pauzele dum-
neavoastr\ a ]inut cincizeci de secunde!» Dylan s-a ridicat, jignit (se pricepea la asta): «Am citit
cât de repede-am putut», a spus el dispre]uitor.“ John Berryman, „After Many A Summer:
Memories of Dylan Thomas“, `n The Times Literary Supplement, Londra, 3 septembrie, 1993.
18. Erich Auerbach, Literatursprache und Publikum in der lateinischen Spätantike und im
Mittelalter, Berna, 1958.
19. Dante, De vulgare eloquentia, trad. & ed. Vittorio Coletti, Milano, 1991.
20. Jean de Joinville, Histoire de saint Louis, ed. Noël Corbett, Paris, 1977.
21. William Nelson, „From «Listen Lordings» to «Dear Reader»“, `n University of To-
ronto Quarterly 47/2, Iarna 1976–1977.
22. Fernando de Rojas, La Celestina: Tragicomedia de Calisto y Melibea, ed. Dorothy S.
Severin, Madrid, 1969.
23. María Rosa Lida de Malkiel, La originalidad artistica de La Celestina, Buenos Aires, 1967.
24. Ludovico Ariosto, Tutte le opere, ed. Cesare Segre, Milano, 1964, I: XXXVIII, citat `n
Nelson, „From «Listen Lordings» to «Dear Reader»“, op. cit.
25. Ruth Crosby, „Chaucer and the Custom of Oral Delivery“, `n Speculum: A Journal
of Medieval Studies 13, Cambridge, Mass., 1938.
26. Citat `n M.B. Parkes, Pause and Effect: An Introduction to the History of Punctuation
in the West, Berkeley & Los Angeles, 1993.
27. Thomas Love Peacock, Nightmare Abbey, Londra, 1818.
28. Samuel Butler, The Notebooks of Samuel Butler, ed. Henry Festing Jones, Londra, 1921.
29. P.N. Furbank, Diderot, Londra, 1992.
30. Peter Ackroyd, Dickens, Londra, 1991.
31. Paul Turner, Tennyson, Londra, 1976.
32. Charles R. Saunders, „Carlyle and Tennyson“, PMLA 76, martie 1961, Londra.
33. Ralph Wilson Rader, Tennyson’s Maud: The Biographical Genesis, Berkeley & Los An-
geles, 1963.
34. Charles Tennyson, Alfred Tennyson, Londra, 1950.
35. Ralph Waldo Emerson, The Topical Notebooks, ed. Ronald A. Bosco, New York & Lon-
dra, 1993.
36. Kevin Jackson, recenzie la conferin]a lui Peter Ackroyd, „Londra Luminaries and
Cockney Visionaries“ la Victoria and Albert Museum, `n The Independent, Londra, 9 decem-
brie, 1993.
37. Ackroyd, Dickens, op. cit.
38. Richard Ellman, James Joyce, edi]ie revizuit\, Londra, 1982.
39. Dámaso Alonso, „Las conferencias“, `n Insula 75, 15 martie 1952, Madrid.
40. Stephen Jay Gould, The Panda’s Thumb, New York, 1989.
TRADUC|TORUL-CITITOR
1. Rainer Maria Rilke, scrisoare c\tre Mimi Romanelli, 11 mai 1911, `n Briefe 1907–1914,
Frankfurt-am-Main, 1933.
2. Louise Labé, Oeuvres poétiques, ed. Françoise Charpentier, Paris, 1983.
3. Carl Jacob Burckhardt, Ein Vormittag beim Buchhandler, Basel, 1944.
4. Poemul lui Racine, traducerea unei singure jum\t\]i a Psalmului 36, `ncepe: Grand Dieu,
qui vis les cieux se former sans matière.
5. Citat `n Donald Prater, A Ringing Glass: The Life of Rainer Maria Rilke, Oxford, 1986.
6. Alta Lind Cook, Sonnets of Louise Labé, Toronto, 1950.
7. Labé, Oeuvres poétiques, op. cit.
8. Rainer Maria Rilke, „Narcissus“, `n Sämtliche Werke, ed. Rilke-Archiv, Frankfurt-am-Main,
1955–57.
9. Citat `n Prater, A Ringing Glass, op. cit.
10. Natalie Zemon Davis, „Le Monde de l’imprimerie humaniste: Lyon“, `n Histoire de
1’édition française, I, Paris, 1982.
11. George Steiner, Dup\ Babel. Aspecte ale limbii [i traducerii, trad. de Valentin Negoi]\,
{tefan Av\danei, Editura Univers, Bucure[ti, 1983.
12. Paul de Man, Allegories of Reading: Figural Language in Rousseau, Nietzsche, Rilke, and
Proust, New Haven & Londra, 1979.
13. D.E. Luscombe, The School of Peter Abelard: The Influence of Abelard’s Thought in the
Early Scholastic Period, Cambridge, 1969.
14. Citat `n Olga S. Opfell, The King James Bible Translators, Jefferson, N.C., 1982.
15. Ibid.
16. Citat ibid.
17. Ibid.
18. Rudyard Kipling, „Proofs of Holy Writ“, `n The Complete Works of Rudyard Kipling,
„Uncollected Items“, vol. XXX, Sussex Edition, Londra, 1939.
19. Alexander von Humboldt, Über die Verschiedenheit des menschlischen Sprachbaues und
ihren Einfluß auf die geistige Entwicklung des Menschengeschlechts, citat `n Umberto Eco, ~n
c\utarea limbii perfecte, trad. de Drago[ Cojocaru, Editura Polirom, Ia[i, 2002.
20. De Man, Allegories of Reading, op. cit.
LECTURA INTERZIS|
1. James Boswell, The Life of Samuel Johnson, ed. John Wain, Londra, 1973.
2. T.B. Macaulay, The History of England, 5 vol., Londra, 1849–1861.
3. Charles a fost, cu toate acestea, un rege pre]uit de majoritatea supu[ilor s\i, care erau
`ncredin]a]i c\ viciile mici i le corectau pe celelalte, mai mari. John Aubrey poveste[te despre
un anume Arise Evans, care „avea un nas cât o ciuperc\ [i se spunea c\ i s-ar fi ar\tat cum c\
Mâna Regelui `l va Vindeca: [i la prima venire a regelui Carol al II-lea `n St James’s Park, [i-a
frecat Nasul de Mâna Regelui; ceea ce l-a tulburat pe Rege, dar l-a Vindecat pe el“: John Aubrey,
Miscellanies, `n Three Prose Works, ed. John Buchanan-Brown, Oxford, 1972.
4. Antonia Fraser, Royal Charles: Charles II and the Restoration, Londra, 1979.
5. Janet Duitsman Cornelius, When 1 Can Read My Title Clear: Literacy, Slavery, and Re-
ligion in the Antebellum South, Columbia, S.C., 1991.
6. Citat ibid.
7. Ibid.
8. Ibid.
9. Ibid.
10. Frederick Douglass, The Life and Times of Frederick Douglass, Hartford, Conn., 1881.
11. Citat `n Duitsman Cornelius, When I Can Read My Title Clear, op. cit.
12. Peter Handke, Kaspar, Frankfurt-am-Main, 1967.
13. Voltaire, „De l’Horrible Danger de la Lecture“, `n Memoires, Suivis de Mélanges divers
et precédés de „Voltaire Démiurge“ par Paul Souday, Paris, 1927.
14. Johann Wolfgang von Goethe, Dichtung und Wahrheit, Stuttgart, 1986, IV: I. (Johann
Wolfgang von Goethe, Poezie [i adev\r, trad. de Tudor Vianu, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1967).
15. Margaret Horsfield, „The Burning Books“ `n „Ideas“, CBC Radio Toronto, emisiune
din 23 aprilie 1990.
16. Citat `n Heywood Broun & Margaret Leech, Anthony Comstock: Roundsman of the
Lord, New York, 1927.
17. Charles Gallaudet Trumbull, Anthony Comstock, Fighter, New York, 1913.
18. Citat `n Broun & Leech, Anthony Comstock, op. cit.
19. Ibid.
20. Ibid.
21. Ibid.
22. H.L. Mencken, „Puritanism as a Literary Force“, `n A Book of Prefaces, New York, 1917.
23. Jacques Dars, Introducere la En Mouchant la chandelle, Paris, 1986.
24. Gustave Flaubert, Doamna Bovary, trad. [i note de D.T. Sarafoff, edi]ie `ngrijit\ [i
prefa]\ de Ioan Pânzaru, Ed. Polirom, Bucure[ti, 2000.
25. Edmund Gosse, Father and Son, Londra, 1907.
26. Ibid.
27. Joan DelFattore, What Johnny Shouldn’t Read: Textbook Censorship in America, New
Haven & Londra, 1992.
28. Citat din The Times, Londra, 4 ianuarie 1978, retip\rit `n Prefa]a lui Nick Caistor la
Nunca Más: A Report by Argentina’s National Commission on Disappeared People, Londra, 1986.
29. ~n Nunca Más, op. cit.
NEBUNUL CU CARTEA
1. Patrick Trevor-Roper, The World through Blunted Sight, Londra, 1988.

2. Jorge Luis Borges, „Poema de los dones“, `n El Hacedor, Buenos Aires, 1960.
3. Royal Ontario Museum, Books of the Middle Ages, Toronto, 1950.
4. Trevor-Roper, The World through Blunted Sight, op. cit.

5. Pliniu cel B\trân, Natural History, ed. D.E. Eichholz, Cambridge, Mass., & Londra,
1972, Cartea XXXVII: 16.
6. A. Bourgeois, Les Bésicles de nos ancêtres, Paris, 1923 (Bourgeois nu d\ ziua sau luna [i
gre[e[te anul). Vezi de asemenea Edward Rosen, „The Invention of Eyeglasses“, `n The Jour-
nal of the History of Medicine and Allied Sciences 11 (1956).
7. Redi, Lettera sopra l’invenzione degli occhiali di nazo, Floren]a, 1648.
8. Rosen, „The Invention of Eyeglasses“, op. cit.
9. Rudyard Kipling, „The Eye of Allah“, `n Debits and Credits, Londra, 1926.
10. Roger Bacon, Opus maius, ed. S. Jebb, Londra, 1750.
11. René Descartes, Traité des passions, Paris, 1649.
12. W. Poulet, Atlas on the History of Spectacles, vol. II, Godesberg, 1980.
13. Hugh Orr, An Illustrated History of Early Antique Spectacles, Kent, 1985.
14. E.R. Curtius, citând din F. Messerschmidt, Archiv fur Religionswissenschaft, Berlin, 1931,
noteaz\ c\ etruscii i-au reprezentat totu[i pe câ]iva din zeii lor `n postura de scribi sau citind.
15. Charles Schmidt, Histoire littéraire de l’Alsace, Strasbourg, 1879.
16. Sebastian Brant, Das Narrenschiff, ed. Friedrich Zarncke, Leipzig, 1854.
17. Geiler von Kaysersberg, Nauicula siue speculum fatuorum, Strasburg, 1510.
18. Seneca, „De tranquillitate“, `n Moral Essays, ed. R.M. Gummere, Cambridge, Mass.,
& Londra, 1955.
19. Ibid.
20. John Donne, „The Extasie“, `n The Complete English Poems, ed. C.A. Patrides, New
York, 1985.
21. Gérard de Nerval, „Angélique“, `n Fiicele focului, trad. [i note de Irina B\descu, Ed.
Univers, Bucure[ti, 1974.
22. Thomas Carlyle, „The Hero As Man of Letters“, `n Selected Writings, ed. Alan Shelston,
Londra, 1971.
23. Jorge Manrique, „Coplas a la muerte de su padre“, `n Poesias, ed. F. Benelcarría, Ma-
drid, 1952.
24. Seneca, „De vita beata“, `n Moral Essays, op. cit.
25. John Carey, The Intellectuals and the Masses: Pride and Prejudice among the Literary In-
telligentsia, 1880–1939, Londra, 1992.
26. Matthew Arnold, Culture and Anarchy, Londra, 1932. Ca s\ fim cinsti]i fa]\ de Arnold,
argumenta]ia lui continu\: „Dar suntem pentru transformarea fiec\reia dintre acestea dup\ le-
gea perfec]iunii.“
27. Aldous Huxley, „On the Charms of History“, `n Music at Night, Londra, 1931.
28. Thomas Hardy, scriind `n 1887, citat `n Carey, The Intellectuals and the Masses, op. cit.
29. Sigmund Freud, „Writers and Day-Dreaming“, `n Art and Literature, vol. 14 din Peli-
can Freud Library, trad. James Strachey, Londra, 1985.
30. {i nici m\car Don Quijote nu se pierde cu totul `n fic]iune. Când el [i Sancho se urc\
pe calul de lemn, convin[i c\ acesta e arm\sarul zbur\tor Clavileño, iar ne`ncrez\torul Sancho
vrea s\-[i scoat\ n\frama care-i acoperea ochii ca s\ vad\ dac\ sunt cu adev\rat `n aer [i aproape
de soare, Don Quijote ì porunce[te s\ nu fac\ asta. Fic]iunea ar fi distrus\ de prozaica dovad\
(Don Quijote, II, 41.) Suspendarea ne`ncrederii, dup\ cum corect subliniaz\ Coleridge, tre-
buie s\ fie premeditat\; dincolo de aceast\ premeditare se afl\ nebunia.
31. Rebecca West, „The Strange Necessity“, `n Rebecca West – A Celebration, New York, 1978.
PAGINILE ALBE DE LA SFÂR{IT
1. Ernest Hemingway, „Z\pezile de pe Kilimanjaro“ `n Z\pezile de pe Kilimanjaro, Po-

vestiri I, edi]ie complet\, trad. de Radu Lupan, Editura Univers, Bucure[ti, 1994.
2. Rainer Maria Rilke, Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge, ed. Erich Heller,
Frankfurt-am-Main, 1986 (Rainer Maria Rilke, ~nsemn\rile lui Malte Laurids Brigge, trad. de
Bogdan Mihai Dasc\lu, Crisu Dasc\lu, Ed. Ideea European\, Ia[i, 2008).
3. Richard de Bury, The Philobiblon, ed. & trad. Ernest C. Thomas, Londra, 1888.
4. Virginia Woolf, „How Should One Read a Book?“, `n The Common Reader, edi]ia a
doua, Londra, 1932.
5. Gerontius, Vita Melaniae Janioris, trad. & ed. Elizabeth A. Clark, New York & To-
ronto, 1984.
6. Jonathan Rose, „Rereading the English Common Reader: A preface to a History of
Audiences“, `n Journal of the History of Ideas, 1992.
7. Robert Irwin, The Arabian Nights: A Companion, Londra, 1994.
8. Miguel de Cervantes Saavedra, op. cit.
9. Marcel Proust, Journées de lecture, ed. Alain Coelho, Paris, 1993.
10. Michel Butor, La Modification, Paris, 1957.
11. Wolfgang Kayser, Das Sprachliche Kunstwerk, Leipzig, 1948.
12. Citat `n Thomas Boyle, Black Swine in the Sewers of Hampstead: Beneath the Surface of
Victorian Sensationalism, New York, 1989.
13. Jane Austen, M\n\stirea Northanger, trad. de Emilia Oan]\, Ed. Aldo Press, Bucure[ti,
2004, XXV.
14. Graham Balfour, The Life of Robert Louis Stevenson, 2 vol., Londra, 1901.
15. „Probabil la modul impropriu“, comenteaz\ profesorul Simone Vauthier, de la Uni-
versitatea din Strasbourg, `ntr-o recenzie la carte. „Te-ai fi a[teptat mai degrab\ la un «sindrom
al regelui Ciar-{ah» sau dac\, urmându-l pe romancierul american John Barth, lu\m `n con-
siderare [i pe cel\lalt ascult\tor al {eherezadei, sora ei mai tân\r\, la «sindromul Doniazada».“
16. John Wells, Rude Words: A Discursive History of the Londra Library, Londra, 1991.
17. Marc-Alain Ouaknin, Bibliothérapie: Lire, c’est guérir, Paris, 1994.
18. Robert Coover, „The End of Books“, `n The New York Times, 21 iunie 1992.
CREDIT FOTO
Pag. 14, stânga sus: Francis Bartlett Donation of 1912 [i Picture Fund. Prin bun\-
voin]a Museum of Fine Arts, Boston, (detaliu); mijloc sus: cu permisiunea Korea Natio-
nal Tourism Corporation, Londra Office; dreapta sus: Winchester Cathedral, © fotografie
color de Judges Postcards Ltd, Hastings; stânga jos: Musée de la Ville de Strasbourg;
mijloc jos: Dickens House Museum, Londra; dreapta jos: Colec]ia autorului. pag. 15,
stânga: Musée du Louvre, Paris. © foto R.M.N; mijloc: Foto de Eduardo Comesaña;
dreapta: Staatliche Kunsthalle, Karlsruhe (detaliu). pag. 17 Prin bun\voin]a Institute
of History and Philology, Academia Sinica, Taiwan. pag. 20 Jewish National &
University Library, Ierusalim. pag. 38 Bibliothèque Universitaire d'Istanbul; foto ©
Roland Michaud de la John Hillelson Agency. pag. 39 British Museum. Fotograf
J. Oates. pag. 42 Wellcome Institute Library, Londra. pag. 43 The Royal Collec-
tion, Windsor © 1995 Maiestatea Sa Regina Elisabeta II. pag. 45 Suleymaniye Library,
Istanbul. pag. 51 Marcus E. Raichle MD, Washington University School of Medi-
cine. pag. 54 © Bibliothèque Royale Albert ler, Bruselles. Ms 10791 fol.2r. pag. 56
S. Ambrogio, Milano. Foto Scala, Floren]a. pag. 63 National Archaeological Museum,
Athens. No. 1260 (detaliu). pag. 68 Mary Evans Picture Library. pag. 70 Louvre,
Paris. © foto R.M.N. pp. 72–73 mormântul lui Cino de Pistoia, Duomo, Pistoia.
Foto Scala, Floren]a. pag. 78 Chadwyck-Healey Ltd, Cambridge. pag. 79 © cliché Bi-
bliothèque Nationale de France, Paris. pag. 84 Humanist Library, Sélestat. pag. 93,
stânga: Eglise de Luat, Fresnay le Luat (Oise) © Colec]ia Viollet; dreapta: Musée Lor-
rain, Nancy, cliché Mangin. pag. 92, stânga [i dreapta: Humanist Library, Sélestat.
pag. 93, sus: Musée de Cluny, Paris. © foto R.M.N; jos: Musée de Cluny, Paris, © foto
R.M.N. pag. 95 Oeffentliche Kunstsammlung Basel, Kunstmuseum. Foto: Oeffen-

tliche Kunstsammlung Basel, Martin Bühler, (detaliu). pag. 96 © cliché Bibliothèque
Nationale de France, Paris. pag. 98 Library of Congress LC-USZ 62-78985. pag. 99
Humanist Library, Sélestat. pag. 104 Bildarchiv Preussischer Kulturbesitz, Berlin.
pag. 107 Foto Scala, Floren]a. pag. 113 National Gallery of Prague. pag. 116 Franco
Maria Ricci. pag. 122 Israel Museum, Ierusalim. pag. 123 St Bavon, Ghent, foto Copy-
right IRPA-KIK, Bruselles, (detaliu). pag. 124 S. Sabina, Roma. Fotograf Alinari-Gi-
raudon. pag. 125 Universitätsbibliothiek Heidelberg. pag. 127 Das Gleimhaus,
Halberstadt, Germania. pag. 129 TBWA/V & S Vin & Sprit AB. pag. 130 Swiss Na-
tional Museum, Zürich. Inv.Nr.LM7211, Neg Nr.11308. pag. 131 Schnütgen-Mu-
seum, Cologne/Rheinisches Bildarchiv, Cologne. pag. 134 © Bibliothèque Nationale,
Paris/Archives Seuil. pag. 138 Library of Congress LC-USZ 65011. pag. 139 Key West
Art & Historical Society. pag. 140 Archives of the Abbey of Monte-Cassino, Italia/G.
Dagli Orti, Paris. pag. 145 Musée Condé, Chantilly/Lauros-Giraudon. pag. 152 Bi-
blioteca Nazionale Marciana, Vene]ia. Foto Toso. pag. 156 Colec]ia autorului.
pag. 157 Cu permisiunea British Library Add Ms. 63493, f. 112v. pag. 159, stânga:
Stiftsbibliothek St Gallen, Elve]ia; dreapta: cu bun\voin]a Comitetului Director al
Victoria & Albert Museum. pag. 160 cu bun\voin]a Board of Trustees of the Vic-
toria & Albert Museum. pag. 163 Mary Evans Picture Library/Institution of Civil
Engineers. pag. 165 Colec]ia autorului. pag. 166 Cu permisiunea The British Li-
brary G.9260. pag. 167 Cu permisiunea British Library IB24504. pag. 170, stânga: cu
permisiunea Folger Shakespeare Library; dreapta: prin bun\voin]a Royal Ontario Mu-
seum. pag. 171 © cliché Bibliothèque Nationale de France, Paris. pag. 172 Mary
Evans Picture Library. pag. 174 WH Smith Ltd. pag. 176, stânga: Penguin Books;
dreapta: © cliché Bibliothèque Nationale de France, Paris. pag. 177 Prin bun\voin]a
Fogg Art Museum. Harvard University Art Museums, legatar James P. Warburg. pag.
178 Beinecke Rare Book and Manuscript Library, Yale University. pag. 179, sus: cu
permisiunea British Library, NL.Tab.2; stânga jos: Associated Press; dreapta jos: ©
The Dakhleh Oasis Project. Foto Alan Hollet. pag. 182 Foto Jean-Loup Charmet.
pag. 184 Fonterrault, Fran]a. Foto AKG, Londra/Erich Lessing. pag. 189 National
Museum of Antiquities, Leiden. pag. 191 Bibliothèque Mazarine, Paris. Foto Jean-Loup
Charmet. pag. 193 Prin bun\voin]a Comitetul Director al Victoria & Albert Museum.
pag. 196 Paris-Match/Walter Carone. pag. 198 Yale Collection of American Lite-
rature, Beinecke Rare Book and Manuscript Library, Yale University. pag. 203 Library
of Congress LC-USZ62-709S6. pag. 209 Cu permisiunea British Library LR413G1

798(31). pag. 210 Mary Evans Picture Library. pag. 212 © Iraq Museum, Bagdad;
prin bun\voin]a dlui J. Oates. pag. 219 (ambele): copyright British Museum. pag. 222
Bibliothèque Nationale/ foto © Collection Viollet. pag. 227 Mary Evans Picture Li-
brary. pag. 230 Colec]ia autorului. pag. 232 © cliché Bibliotlithèque Nationale de
France, Paris. pag. 233 Mary Evans Picture Library. pag. 234 Chartres. Foto Girau-
don. pag. 238 AKG, Londra. pag. 244 Cu permisiunea British Library IB9110. pag. 250
© Proprietatea lui André Kertész. pag. 253 Galleria degli Uffizi, Floren]a Foto Scala,
Floren]a. pag. 257 Arena de Padua. Foto Scala, Floren]a. pag. 259 ©Bibliothèque
Royale Albert Ier, Bruselles. Ms IV.111 fol.l3r. pag. 261 Museo del Prado, Madrid.
pag. 262 Sygma. pag. 264 Copyright British Museum. pag. 267 Bibliothèque des Arts
Decoratifs, Paris/Jean-Loup Charmet. pag. 269 Kyoto National Museum. pag. 276
Éditions Tallandier Photothèque, Paris. pag. 286 Como. Foto AKG, Londra. pag. 295
Mastrul [i membrii Corpus Christi College, Cambridge. pag. 297 The Dickens House
Museum, Londra. pag. 300 Rilke Archive, Gemsbach, Germania. pag. 304 © cliché
Bibliothèque Nationale de France, Paris. pag. 315 Cu permisiunea British Library
C 35 L 13(1). pag. 318 Detaliu din „Coliba m\tu[ii Betsy din Aiken, Carolina de
Sud“, fotografie atribuit\ lui J.A. Palmer, 1876. Colec]ia The New York Historical
Society. pag. 322 cu permisiunea British Library Or 74 D.45. Vol 5. pag. 323. © Hul-
ton. pag. 325 cu permisiunea British Library 010884 h.23. pag. 326 Corbis-Bettmann.
pag. 328 Colec]ia autorului. pag. 332 Humanist Library, Sélestat. pag. 336 S. Niccolò,
Treviso; foto AKG, Londra. pag. 338 Museum of the Abbey of Klosterneuburg,
Austria. pag. 342 Humanist Library, Sélestat. pag. 344 Humanist Library, Sélestat.
pp. 346–347 Curatorii War Museum, Londra.
TAB EL CRONOLO GIC AL CITITORULUI
„C\r]ile risipesc ignoran]a,

custodele [i gardianul statelor totalitare“.
VOLTAIRE
„Citi]i ca s\ tr\i]i“.
GUSTAVE FLAUBERT
cca 4000 `.Hr.: O inscrip]ie din semne, reprezentând zece capre [i oi pe o t\bli]\ de
argil\, d\ na[tere primului cititor.
593. `.Hr.: Profetul Iezechiel are o viziune `n care i se porunce[te s\ deschid\ gura
[i s\ citeasc\ o carte mâncând-o, adic\ ingerându-i semnifica]ia.
cca 330 `.Hr.: Stând `n fa]a trupelor sale, Alexandru
cel Mare cite[te `n gând o scrisoare de la mama
lui, spre uimirea solda]ilor, care au asistat pân\
atunci doar la lecturi cu voce tare.
cca 200 `.Hr.: Aristofan din Bizan] inventeaz\ punc-
tua]ia. ~nainte de asta, cuvintele scrise erau legate
`ntre ele `ntr-un [ir continuu.
cca 230: Printr-un edict regal, fiecare corabie care
trecea prin Alexandria trebuia s\ predea orice
c\r]i pe care se `ntâmpla s\ le aib\ la bord, pen-
tru ca ele s\ fie copiate [i p\strate `n biblioteca
ora[ului. Când aceasta e distrus\ de incendiu, o

jum\tate de milion de titluri – cea mai mare colec]ie
de c\r]i din lume – sunt iremediabil pierdute.
cca 1000: Ca s\ nu se despart\, atunci când c\l\torea,
de cele 117 000 de c\r]i ale sale, avidul cititor [i ma-
rele vizir al Persiei Abdul Kassem Ismael punea s\
fie c\rate de o caravan\ format\ din patru sute de
c\mile dresate s\ se deplaseze `n ordine alfabetic\.
cca 1100: Teologul islamic Muhammad al-Ghazali
stabile[te o serie de reguli pentru citirea Coranului.
Regula a [asea prevede plânsul, anumite sec]iuni ale
Sfintei C\r]i trebuind citite cu triste]e `n inim\.
1333: Pictorul Simone Martini plaseaz\ o carte `n mâinile Fecioarei, `n pictura Buna
Vestire. Biserica Romano-Catolic\, nesigur\ `n privin]a capacit\]ilor intelectuale
ale femeilor, dezbate dac\ Mama Domnului poate fi recunoscut\ drept cititoare.
1536: Umanistul William Tyndale, `ncredin]at c\ englezii trebuie s\ citeasc\ Biblia
`n propria limb\, traduce pentru prima oar\, `n englez\, Noul Testament [i cea
mai mare parte din cel Vechi. Ca r\splat\ pentru eforturile sale, este strangulat
[i apoi ars pe rug.
1703: Sfântul Jean Baptiste de la Salle, `n Reguli de conduit\ `n societatea cre[tin\,
tun\ [i fulger\ `mpotriva lene[ilor care citesc `n pat.
1752: Papa Benedict al XIV-lea, con[tient de aviditatea cititorilor, proclam\ o bul\
`n care ho]ii de c\r]i sunt pedepsi]i cu excomunicarea.
1872: Activistul moral Anthony Comstock fondeaz\ Societatea pentru Suprima-
rea Viciului `n New York [i proclam\ c\ nu e ne-
voie ca o carte s\ fie citit\ `nainte de-a fi interzis\.
La sfâr[itul vie]ii, se laud\ c\ distrusese 160 de tone
de literatur\ „obscen\“.
1935. Penguin public\ primele zece titluri din cea
mai popular\ serie de buzunar a tuturor timpurilor,
destinat\ cititorilor care doresc s\-[i poarte materia-
lul de citit `ndesat `n buzunar.
1970: Un american pasionat de computere, Ted Nel-
son, creeaz\ termenul „hipertext“ ca s\ defineasc\
nara]iunea devenit\ posibil\ cu ajutorul compu-

terelor, `n care cititorul poate intra [i se poate
mi[ca dup\ voin]\.
1996: Colec]ia Bibliotecii Congresului num\r\ peste
100 de milioane de titluri; 357 437 de c\r]i intr\
doar `n 1995. ~n 1800, fondurile acesteia erau de
5 000 de dolari.
cca 2300 `.Hr.: Primul autor `nregistrat, marea preo-
teas\ prin]esa Enheduanna, folose[te pentru `ntâia
oar\ formula „iubite cititorule“ `n cântecele sale.
cca420 `.Hr.: Socrate argumenteaz\ `mpotriva lec-
turii. Pentru el, c\r]ile sunt instrumente nefolositoare, din moment ce acestea nu
pot deslu[i ceea ce spun, ci doar repet\ la nesfâr[it acelea[i cuvinte.
213 `.Hr.: ~mp\ratul chinez Shih Huang-ti decreteaz\ c\ istoria trebuie s\ `nceap\ cu
domnia lui; toate c\r]ile ap\rute `nainte de aceasta trebuie arse.
cca 55 `.Hr.: Pentru mesajele sale, Iulius Caesar inventeaz\ unul din primele codice –
pagini `mp\turite `ntr-o c\rticic\ – prevestind astfel sfâr[itul epocii sulului [i apa-
ri]ia c\r]ii a[a cum o cunoa[tem ast\zi.
cca 540: Sfântul Benedict de Nursia stabile[te regulile pentru m\n\stirea sa. Printre
acestea se num\r\ citirea cu voce tare pe timpul mesei, pentru ca spiritul s\ se hr\-
neasc\ `n acela[i timp cu trupul.
cca 1010: ~ntr-o vreme când lectura „serioas\“ era `n Japonia apanajul b\rba]ilor,
Doamna Murasaki scrie primul roman cunoscut din literatura universal\, Poves-
tea lui Genji, pentru ca ea [i celelalte femei de la
Curtea Heian s\ aib\ ce citi.
cca 1284: Ochelarii sunt inventa]i `n Vene]ia sau
Floren]a, salvând destinul de cititori al celor cu ve-
derea slab\.
1455: Gutenberg inventeaz\ presa de tip\rit, oferind
cititorilor c\r]i mai multe [i mai ieftine. Pentru `ntâia
oar\, cititorii pot fi siguri c\ beneficiaz\ de exem-
plare identice ale aceluia[i text.
1559: Sfânta Congrega]ie a Inchizi]iei Romane pu-
blic\ primul Index al C\r]ilor Interzise. Revizuit
pentru ultima oar\ `n 1948, ultima edi]ie apare `n

1966, printre autorii interzi[i g\sindu-se Graham
Greene [i Colette.
1740: ~n Carolina de Sud este emis\ o lege care in-
terzice ca sclavii s\ fie `nv\]a]i s\ citeasc\, iar alte câ-
teva state procedeaz\ la fel. Un sclav prins `nv\]ând
s\ citeasc\ era flagelat; dup\ a treia recidiv\, i se t\ia
prima falang\ a degetului ar\t\tor. Legea a r\mas `n
vigoare pân\ `n 1865.
1781: Denis Diderot pretinde c\ [i-a tratat so]ia, care
suferea de depresie, citindu-i literatur\ deocheat\.
„M-am exprimat `ntotdeauna despre romane ca despre ni[te produc]ii frivole“, ob-
serva el, „dar am descoperit c\, pân\ la urm\, sunt bune pentru ipohondrie.“
Noua [tiin]\ avea s\ se numeasc\ biblioterapie.
1933: Pe 10 mai, ministrul nazist al propagandei, Joseph Goebbels, ì `ncurajeaz\ pe
locuitorii Berlinului s\-[i manifeste discriminarea de cititori [i s\ ard\ c\r]ile unor
autori „degenera]i“: Sigmund Freud, Thomas Mann, Ernest Hemingway, Karl
Marx, Emile Zola, H.G. Wells, Marcel Proust.
1953: Ray Bradbury public\ Fahrenheit 451, un roman plasat `n viitor `n care c\r]ile
sunt arse [i cititorii trebuie s\ memoreze textele ca s\ le salveze, devenind biblio-
teci merg\toare.
1985: Conform UNESCO, 28% din popula]ia lumii nu [tie s\ citeasc\.
„Camerado, nu-i doar o carte asta

Cine-o atinge, a atins un om,
(E noapte? Suntem aicea singuri `mpreun\?)
Sunt cu cel ce te ]ine [i cel pe care-l ]ii!
Izbucnesc din pagini `n bra]ele-]i deschise…“
WALT WHITMAN
„Eu cred c\ trebuie s\ citim numai c\r]ile care ne

trec prin ciur [i prin dârmon. Dac\ o carte pe care o
citim nu ne treze[te ca o lovitur\ `ncasat\ `n ]east\, de
ce s\ ne obosim s-o mai citim?“
FRANZ KAFKA
INDICE DE NUM E
CUPRINS
Mul]umiri.......................................................................................................... 7
ULTIMA PAGIN| ......................................................................................... 11

Ultima pagin\ ................................................................................................ 13
DOCUMENTE ALE LECTURII ................................................................... 37

Citirea umbrelor ........................................................................................... 39
Cititorii t\cu]i ............................................................................................... 55
Cartea memoriei............................................................................................ 71
Ucenicia lecturii ............................................................................................ 85
Prima pagin\ lips\ ......................................................................................... 105
Lectura imaginii ............................................................................................ 117
S\ ]i se citeasc\ ............................................................................................... 135
Forma c\r]ii................................................................................................... 153
Lectura `n intimitate...................................................................................... 183
Metafore ale lecturii ...................................................................................... 199
PUTERILE CITITORULUI ........................................................................... 211

~nceputuri...................................................................................................... 213
Ordonatorii universului ................................................................................ 223
Citirea viitorului ........................................................................................... 239
Cititorul simbolic.......................................................................................... 251
Lectura de alcov............................................................................................. 265
C\r]ile furate ................................................................................................. 277
Autorul-cititor............................................................................................... 287
Traduc\torul-cititor....................................................................................... 301
Lectura interzis\ ............................................................................................ 319
Nebunul cu cartea ......................................................................................... 333
PAGINILE ALBE DE LA SFÂR{IT............................................................... 351
Paginile albe de la sfâr[it................................................................................ 353
Note................................................................................................................... 365
Credit foto ................................................................................................................. 396
Tabel cronologic al cititorului .................................................................................. 399
Indice de nume .......................................................................................................... 403

Alberto Manguel-Istoria Lecturii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alberto Manguel-Istoria Lecturii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lui CRAIG STEPHENSON

„Ziua aceea ne-a adus laolalt\,

Dup\ ROBERT FROST

„Cititul are o istorie.“

„C\ci dorin]a de-a citi, ca [i toate celelalte dorin]e care

„Dar cine va fi st\pânul? Scriitorul sau cititorul?“

Cu o mân\ l\sat\ s\-i atârne moale pe lâng\ trup [i cu cealalt\ dus\ la

cite[te un manuscris de dimensiunea unui tabloid `n timp ce, `ntr-un col], un

Am descoperit, pentru prima oar\, c\ pot citi la vârsta de patru ani.

Un exemplu de Chia-ku-wen sau „scriitur\ pe os [i

Jardin du Luxembourg, oamenii erau mai pu]in oameni. Platonician prin

„Aceasta era lumea [i eu eram rege;

„Masturbare“, „Penis“, „Vagin“, „Sifilis“, „Prostitu]ie“. Eram `ntotdeauna

al\turi de Noddy, folosindu-te de cuburile desenate pe pagin\. (Ceva mai târ-

Spinoza, `n al s\u Tractatus Theologico-Politicus din 1650 (denun]at de Bi-

Lecturile mele adolescentine nu beneficiau de o asemenea profund\ venera]ie

amintirea ei s\ se l\rgeasc\ [i s\ se reverse, m\ determina s\ percep lucruri pe

de permisiv\ ca aceea pe care o puteam construi eu `nsumi, bazându-m\ pe

{i astfel, ambi]ios, am trecut de la istoria lecturilor mele la istoria actului

pagin\ din acel viitor – avertisment lansat de Ray Bradbury `n Fahrenheit

„A citi `nseamn\ a aborda ceva ce tocmai ia fiin]\.“

Dou\ t\bli]e pictografce din Tell Brak, Siria, similare

una cu alta. Doctorul italian din secolul al paisprezecelea Gentile da Foligno

Desen al lui Leonardo da Vinci reprezentând creierul, ar\tând rete mirabile.

`ndelungi sunt uneori ezit\rile erudi]iei) `n Egipt de al-Hasan ibn al-Haytham,

Studiul modern al neurolingvisticii, cercetarea rela]iei dintre creier [i lim-

cerebral\ stâng\ care, pe parcurs, cap\t\ rolul principal `n ce prive[te coda-

procesul citirii poate fi explorat cu ajutorul pacien]ilor la care capacitatea de

fiecare conglomerat ocupând o anumit\ sec]iune a creierului [i `ndeplinind

c\ poate s\ nu comunice nimic `n afara cercului ei `nchis, c\ existen]a ei s-ar

~n anul 383 d.Hr., la aproape o jum\tate de secol dup\ ce Constantin cel

Milano, Ambrozie l-a silit pe `mp\ratul Teodosie I s\ se c\iasc\ public pen-

A[a cum ne arat\ un mozaic din secolul al cincilea, Ambrozie era un

Demostene se uit\ la o t\bli]\ trimis\ de un oracol [i, f\r\ s\ spun\ cu voce

Augustin, un profesor de retoric\ care era bine ini]iat `n poetic\ [i `n rit-

„Versul i-al meu; dar prietene, când `l declami,

A[a cum a demonstrat psihologul american Julian Jaynes `ntr-un studiu

~n secolul al cincilea `.Hr., cititoarea citea cu voce tare,

acestei t\ceri vârtejul de amintiri se lini[te[te `n inima mea, valuri nesfâr[ite

`ntregul trup munce[te.“35 O limb\ pronun]\ `n timp ce copistul lucreaz\,

Un portret contemporan al lui Martin Luther, de Lucas

disiden]ii mai vechi), ci pentru c\ erau o sfidare la adresa autorit\]ilor corupte

pe de alt\ parte, au sus]inut c\ oamenii au dreptul s\ citeasc\ ei `n[i[i cuvân-

Observându-l pe Sfântul Ambrozie citind `n acea dup\-amiaz\ din anul 384,

M\ aflu pe ruinele Cartaginei, `n Tunisia. Pietrele sunt romane, por]iuni

cartaginez; mai constat c\ aud, iar\[i, vocea profesorului meu recitând

cerându-i totu[i lui Dumnezeu s\ `ndep\rteze de el tenta]iile pl\cerii fizice.

reaminti [i a recita pasajele dup\ bunul plac, `n ce ordine voia, ca [i cum ar

geometriei, astronomiei [i scrisului, l-a vizitat pe regele Egiptului [i i-a d\ruit

~n jurul anului 1250, `n prefa]a la Bestiaire d'amour, cancelarul catedralei

Operele complete ale lui Shakespeare pe un sin-

dria pentru a da de urma unei f\râme de informa]ie; `n plus, computerul

Un portret al lui Petrarca de pe un manus-

Astfel de modele erau ni[te construc]ii extrem de elaborate, ridicate `n minte

Cam la un secol dup\ ce de Fournival [i-a des\vâr[it Bestiarul, Petrarca,

„Augustin: Aceast\ modalitate de-a citi este acum destul de r\spândit\;

menea proces dinamic `n care se d\ [i se ia, `n care se desparte [i se adun\

Un text citit [i rememorat devine, prin acea izb\vitoare recitire, aseme-

diferite culori, se vede `nc\ surprinz\tor de bine. ~naintând `n vârst\, pro-

Beatus Rhenanus) puteau alege s\ fie g\zdui]i `n internatele conduse de rec-

cuvintele sfinte. De asemenea, versete biblice se scriau pe ou\ fierte descojite

treaba femeilor, a doicilor ori a mamei“12 [i c\ la cea mai fraged\ vârst\ cu

de amor“,14 avertiza nobilul Philippe de Novare, dar unii din contempora-

O scen\ dintr-o [coal\ din Fran]a, la `nceputul seco-