020

indicatori ai conceptului. Totodată, vom aduce în discuție și riscurile,

amenințările și vulnerabilitățile pe care le regăsim astăzi la nivel
internațional în raport cu procesul de asigurare a securității energetice
de către actorii prezenți la scară globală.

Integrarea în câmpul de analiză a conceptelor și a temei

Primele aspecte legate de securitatea energetică au fost

identificate cu aproape un secol în urmă. Astfel, la începutul Primului
Război Mondial, First Lord of the Amirality, în acea vreme, Winston
Churchill lua o decizie istorică: aceea de a schimba sursa de propulsie
a navelor de luptă, renunțându-se astfel la cărbune și trecându-se la
petrol1. Decizia a avut ca principal raționament transformarea flotei
și creșterea performanței ei, astfel încât navele să fie mai rapide decât
cele ale Germaniei. Totuși, decizia impunea noi provocări legate de
aprovizionare, dat fiind faptul că se renunța la cărbunele produs în
Wales (Țara Galilor) și întreaga flotă devenea dependentă de resursele
de hidrocarburi din Persia (la acea vreme). Este pentru prima dată
în istorie când securitatea energetică devine o chestiune de strategie
națională, respectiv securitate națională. Încă de la acea vreme,
indivizii, comunitățile și statele s-au preocupat de aceste aspecte,
regăsindu-se în contemporaneitate într-o permanentă luptă legată de
resurse, acces, prelucrare, distribuție etc.
Încă de la decizia lui Churchill, de la începutul secolului XX,
conceptul a evoluat, acumulând noi dimensiuni și înțelesuri și aflân-
du-se într-o permanentă reconceptualizare. S-a ajuns la concluzia că
securitatea energetică, așa cum o regăsim la debutul veacului XXI,
nu mai poate să reprezinte în mod exhaustiv realitatea și este nevoie
ca ea să fie integrată într-un câmp conceptual lărgit. Primele studii
legate de securitatea energetică datează din perioada anilor `70,
când criza petrolului a determinat o lărgire a spectrului de analiză,
1
Erik Dahl, „Naval Innovation. From coal to oil”, în Joint Force Quarterly, National
Defense Univesity, Institute for National Strategic Studies, Washington, 2000-
2001, pp. 51-56.

• 20 •
 021
acele momente reprezentând o rafinare a studiilor deja existente2.
În următoarele decenii (anii `80-`90) interesul cercetătorilor s-a
diminuat ca urmare a stabilizării prețurilor hidrocarburilor și ca
rezultat al scăderii probabilității situațiilor de embargo3. Se constată
o revenire asupra conceptului din perspectivă științifică în anii 2000,
ca urmare a creșterii cererii de resurse în zona Asiei, a problemelor de
furnizare din Europa și a demersurilor în domeniul eliminării poluării
cu carbon4.
Totuși, avem de-a face astăzi cu o diferență notabilă între
modalitățile de abordare a securității energetice. Dacă în perioada anilor
`70-`80, elementul central era reprezentat de furnizarea constantă a
petrolului ieftin, după cum identifică Cherp și Jewll în lucrarea citată5,
în prezent securitatea energetică face referire la o multitudine de
aspecte și abordează o paletă extinsă de problematici, după cum vom
constata pe parcursul capitolului de față6. Asta întrucât, cele două
decenii de așa zisă „relaxare” au coincis cu emergența studiilor asupra
securității, care au reprezentat o dezvoltare exponențială a domeniului
de analiză și a palierelor luate în considerare.
Astfel, din perspectiva conceptului de securitate, element
central al cercetării de față, termenul a intrat în circulație după 1945
și s-a impus pe la mijlocul anilor 1970. Ionel Nicu Sava, în Studii
de Securitate, spune că cea mai mare parte a literaturii Studiilor de
Securitate apelează la două concepte principale: puterea și pacea.
2
A se vedea: Harold Lubell, „Security of supply and energy policy in Western
Europe”, în World politics, 13(3), 1961, pp. 400-422.
3
Alep Cherp, Jessica Jewell, „The concept of energy security: Beyond the four
As”, în Energy Policy, vol. 74, 2004, pp. 415-421.
4
Daniel Yergin, „Ensuring energy security”, în Foreign Affairs, 85(2), 2006, pp.
68-82; Kathleen Hancock, Vlado Vivoda, „International political economy: A
field born of the OPEC crisis returns to its energy roots”, în Energy Research &
Social Science, vol. 1, martie 2014, pp. 206-216.
5
Autorii recomandă consultarea următoarelor lucrări:
E. W. Colglazier, D. A. Deese, „Energy and security in the 1980s”, în Annual
review of energy, Vol. 8, 1983, pp. 415-449; Daniel Yergin, „Energy Security in
the 1990s”, în Foreign Affairs, 67(1), 1988, pp. 110-132.
6
Daniel Yergin, „Ensuring energy security”, în Foreign Affairs, 2006, pp. 69-82.

• 21 •
 022
Studiile asupra securității sunt o combinație între studiile strategice
și studiile de pace7. De cealaltă parte, Studiile Internaționale de
Securitate sunt o disciplină anglo-americană care s-a bazat pe o
concepție occidentală asupra statului. Barry Buzan, în Evoluția
Studiilor Internaționale de Securitate, spune că această concepție
are o limitată relevanță politică și empirică în multe părți ale lumii
non-occidentale, unde trasarea granițelor coloniale, independent
de comunitățile locale, a produs un set diferit de structuri politice,
economice și culturale8.
Perspectivele teoretice dominante în literatura de specialitate
sunt cea realistă și cea idealistă. Interpretarea realistă susține că un
actor internațional are suficientă securitate dacă deține suficientă
putere de ordin militar, politic, economic sau informațional.
Interpretarea idealistă, expusă de teoreticianul Francis Fukuyama,
susține că un actor are suficientă securitate dacă se asigură triumful
democrației și se instaurează pacea mondială9. Barry Buzan susține că
Studiile Internaționale de Securitate s-au schimbat și diversificat după
1945. Literatura s-a concentrat asupra conceptualizării securității ca
element cheie, mai degrabă decât asupra termenului de apărare sau
război.
Această schimbare conceptuală a deschis studiul unei mai
mari varietăți de problematici politice, incluzând importanța
coeziunii societale și relația dintre amenințările și vulnerabilitățile
militare și non-militare10. Barry Buzan evidențiază faptul că Studiile
Internaționale de Securitate s-au dezvoltat din dezbaterile despre
protecția statului împotriva amenințărilor interne și externe de
după cel de-Al Doilea Război Mondial11. Astfel, se conturează patru
întrebări sau problematici care structurează studiile de securitate:
7
Ionel Nicu Sava, Studii de Securitate, Centrul Român de Studii Regionale,
București, 2005, p. 11.
8
Barry Buzan, Lene Hansen, The Evolution of International Security Studies,
Cambridge University Press, New York, 2009, p. 19.
9
Cf. Ionel Nicu Sava, op. cit., p. 17.
10
Barry Buzan, Lene Hansen, op. cit., p. 1.
11
Ibidem, p. 8.

• 22 •
 023
1. Dacă statul trebuie sau nu privilegiat ca obiect de referință.
Securizarea statului a fost văzută ca cea mai bună modalitate de a
proteja alte obiecte de referință. Securitatea națională a fost privită
de mulți observatori ca securitate statală. În perioada Războiului
Rece conceptul de securitate națională a reprezentat o îmbinare
între securitatea statului și securitatea națiunii: națiunea susținea un
stat puternic care trebuia să ofere în schimb protejarea valorilor și
intereselor societale. Cu toate acestea, în prezent, se pune întrebarea
cine sau ce ar trebui să fie obiectul de referință în studierea studiilor
de securitate: relația dintre state și națiune, dintre guverne, cetățeni
sau populație?
2. Includerea amenințărilor interne, pe lângă cele externe, în
tematica Studiilor de Securitate.
3. Extinderea securității dincolo de sectorul militar și
utilizarea forței. În perioada Războiului Rece s-a evidențiat necesitatea
acordării unei priorități nevoilor umane și violenței structurale, iar
în anii 1980 s-a cerut includerea sectorului economic și de mediu în
studierea domeniului.
4. Dacă securitatea poate fi văzută intrinsec legată de
dinamica amenințărilor, pericolelor și urgenței?12
În prezent asistăm la două viziuni asupra studiilor de securitate:
cea a adepților extinderii domeniului și cea a tradiționaliștilor, care
pun accentul pe armată și pe stat. Obsesiile militare și nucleare din
timpul Războiului Rece au cauzat un sentiment de insatisfacție în
rândul multor teoreticieni ai Relațiilor Internaționale și Studiilor
de Securitate. Divizarea perspectivei asupra studiilor de securitate
s-a produs odată cu dezvoltarea agendei economice și de mediu
în anii ’70 și ’80 în cadrul Relațiilor Internaționale. De asemenea,
s-a observat o creștere a îngrijorării referitoare la problemele de
identitate și de criminalitate transnațională în anii ’90. Dezbaterea
cea mai importantă este extindere versus restrângere în literatura de
specialitate. Fenomenul a dus la apariția multor voci care doreau
păstrarea limitelor Studiilor de Securitate la problemele centrate în

12
Ibidem, pp. 10-12.

• 23 •
 024
jurul amenințărilor sau utilizării forței13. Barry Buzan împreună cu
Ole Waever și Jaap Wilde, în Securitatea. Un nou cadru de analiză,
precizează faptul că dezbaterea asupra nivelelor analizei a fost mult
timp tema centrală a teoriei Relațiilor Internaționale. Dezbaterile au
vizat obiectele analizei, care au fost clasificate, în special, în funcție de
spațiu. Astfel, s-au identificat cinci nivele de analiză:
1. Sisteme internaționale – cele mai mari conglomerate de
unități interdependente sau care interacționează și care nu au niciun
sistem deasupra lor;
2. Subsisteme internaționale – grupuri de unități din cadrul
Sistemului Internațional caracterizate prin particularitate (ex:
ASEAN, OAU);
3. Unități – actori compuși din subgrupuri variate, organizații,
comunități și indivizi, suficient de coezive și independente pentru a fi
diferențiate de altele (ex: state, companii transnaționale);
4. Subunități – grupuri organizate de indivizi în cadrul unor
unități care sunt capabile să afecteze comportamentul unei unități
(ex: grupuri de lobby);
5. Indivizi – baza analizelor din științelor sociale.14
Barry Buzan a identificat următoarele sectoare ale securității:
„În general, securitatea militară se referă la interacțiunea pe două nivele
a ofensivei armate și a capacității defensive a statelor și a percepțiilor
unui stat asupra intențiilor celuilalt și viceversa. Securitatea politică se
referă la stabilitatea organizațională a statelor, a sistemelor de guvernare
și a ideologiilor care le conferă legitimitatea. Securitatea economică se
referă la accesul la resurse, finanțe și piețe necesare să susțină nivele de
trai acceptabile, dar și puterea statului. Securitatea societală se referă la
sustenabilitatea tiparelor lingvistice tradiționale, a culturii și a religiei,
identității naționale și tradițiilor, în cadrul condițiilor acceptabile
13
Barry Buzan, Ole Weaver, Jaap de Wilde, Securitatea. Un nou cadru de analiză,
Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011, pp. 13-14.
14
Ibidem, pp. 19-20.

• 24 •
 026

Adiacent, distribuția resurselor la nivel global este neregulată,

iar cele mai ridicate nevoi de consum sunt înregistrate în zone care
nu dispun de resursele energetice cele mai semnificative (după cum
reiese din figură). Tocmai datorită acestor inegalități / dezechilibre,
apar situații care pun în pericol securitatea energetică și amenință
funcționalitatea sistemelor de producție, distribuție, stocare și
consum.

• 26 •
 028
identificăm principalele riscuri, amenințări și vulnerabilități existente
în prezent.
Definiții și alte aspecte teoretice
Dat fiind faptul că de-a lungul timpului noțiunea de securitate
energetică a evoluat fiind constrânsă de evoluțiile internaționale și
regionale, regăsim astăzi mai multe eforturi de definire. Mai mult,
fiecare actor al sistemului internațional a particularizat conceptul
și i-a conferit înțelesuri în funcție de specificitatea și interesele
proprii. Asta deoarece sistemele energetice variază în funcție de
poziționarea geografică și fiecare în parte prezintă riscuri, amenințări
și vulnerabilități specifice. Totodată, după cum menționează Cherp și
Jewell, termenul este uneori extins, pentru a putea include probleme
conexe precum sărăcia energetică17 sau schimbările climatice: „the
‘energy security’ term is sometimes extended to other energy policy issues
ranging from energy poverty to climate change”18. Tocmai de aceea,
cercetători precum Lynne Chester identifică impracticabilitatea
căutării unei definiții comune pentru conceptul studiat19.
Cu toate acestea, am identificat în rândurile următoare câteva
dintre cele mai utilizate definiții, după cum urmează:
• „Secure energy means that the risks of interruption to energy
supply, are low” - reprezintă un risc scăzut de întrerupere a

17
Conceptul reprezintă o abordare nouă şi implică lipsa accesului sau accesul
dificil la serviciile moderne de energie. Specialişti exemplifică acest fenomen
prin ipostaze aparţinând statelor în curs de dezvoltare, respectiv efectele asupra
bunăstării datorate consumului redus de energie, utilizarea combustibililor cu grad
înalt de poluare, dar chiar şi timpul excesiv de îndelungat petrecut de către indivizi
sau comunităţi pentru a obţine resursele energetice necesare satisfacerii nevoilor
de bază. A se vedea: Stephen Karekezi, Susan McDade, et. al, „Chapter 2 – Energy,
Povery and Development”, în Global Energy Assessment – toward a sustainable future,
Cambridge University Press, Cambridge, UK and NY, USA and the International
Institute for Applied Systems Analysis, Laxenburd, Austria, 2012, pp. 151-190.
18
Alep Cherp, Jessica Jewell, „The concept of energy security: Beyond the four
As”, în Energy Policy, vol. 74, 2004, pp. 415-421.
19
Lynne Chester, „Conceptualising energy security and making explicit its
polysemic nature”, în Energy Policy, 38 (2), pp. 887-895.

• 28 •
 029
fluxurilor de alimentare cu energie (Department of Energy
& Climate Change);
• „Security energy can be seen as the uninterrupted availability
of energy sources at an affordable price” – disponibilitatea
neîntreruptă a resurselor energetice la un preț accesibil
(International Energy Agency); sau o variantă mai veche a
definiției dată de aceeași entitate: „Energy security is defined
in terms of the physical availability of supplies to satisfy
demand at a given price” – disponibilitatea fizică a resurselor
pentru a satisface cererea la un preț dat;
• „Security is impaired when supplies are reduced or interrupted
in some places to an extent that causes a sudden, significant
and sustained increase in prevailing prices” – securitatea
energetică este afectată atunci când resursele sunt reduse sau
întrerupte, în anumite locuri, într-o manieră care determină
creșterea bruscă, semnificativă și durabilă a prețurilor20.
• „Energy insecurity can be defined as the loss of welfare that
may occur as a result of a change in the price or availability
of energy” – insecuritatea energetică poate fi definită ca
pierderea de bunăstare ce poate apărarea ca urmare a unei
modificări a prețului sau a disponibilității energiei21.
• „Energy security as the ability of an economy to guarantee
the availability of energy resource supply in a sustainable
and timely manner with the energy price being at a level
that will not adversely affect the economic performance
of the economy” – abilitatea unei economii de a garanta
disponibilitatea resurselor energetice într-o manieră durabilă
și oportună la un nivel de preț care nu va afecta performanțele
economice ale sistemului22.

20
Robert Mabro, „On the security of oil supplies, oil weapons, oil nationalism and
all that”, în OPEC Energy Review, 32(1), 2008, pp. 1-12.
21
Nicolas Lefevre, „Measuring the energy security implications of fossil fuel
resource concentration”, în Energy Policy, 38(4), 2010, pp. 1635-1644.
22
***, A quest for energy security in the 21stcentury – resources and constratints, Asia
Pacific Energy Research Centre, 2007, p. 6.

• 29 •
 030
• „Energy security represents minimizing vulnerability to
unique and unforeseeable events threatening the physical
integrity of energy flows or leading to discontinous energy price
rises, independent of economic fundamentals” – reprezintă
minimalizarea vulnerabilităților în fața unor evenimente
unice și greu de prevăzut care amenință integritatea fizică a
circuitului de energie sau care provoacă creșteri discontinue
ale prețurilor energiei, în mod independent de fundamentele
economice23.
• „Connection between the economic activity that occurs
in both domestic and international energy markets and the
foreign policy response of nations” – reprezintă conexiunea
dintre activitățile economice care au loc pe piețele naționale
și pe piața internațională și răspunsul statelor materializat în
politica externă24.
• „A term that involves three aspects: interconnectedness and
promoting market liberalization, regulating climate change,
and improving external governance. It entails four aspects:
1) sufficiency of supply, connected to diversification; 2)
affordable prices, reasonable for most people; 3) public
utility, so most citizens and users have access to energy
services, and 4) time, a distinction between short-term and
long-term energy security needs” – un concept care implică
trei aspecte: interconectivitate și promovarea liberalizării
pieței, regularizarea schimbărilor climatice și îmbunătățirea
guvernanței externe. Noțiunea integrează patru elemente:
1) suficienta resurselor, concomitent cu diversitatea; 2)
accesibilitatea preturilor astfel încât ele să fie rezonabile pentru
majoritatea indivizilor; 3) utilitatea publica, astfel încât mare
parte dintre cetățeni să aibă acces la serviciile energetice și

23
Nuclear Energy Agency.
24
John Deutch, „Priority Energy Security Issues”, în John Deutch, Anne
Lauvergeon, Energy Security and Climate Change, Washington, Trilateral
Commisssion, 2007, p. 12.

• 30 •
 031
4) o distincție clară între nevoile pe termen scurt și cele pe
termen lung legate de securitatea energetică25.
• „Diversification of supply sources, robust security margins
(including spare capacity, emergency stocks, redundancy
of infrastructure), flexible and competitive energy markets,
mutual interdependence among companies and governments,
mutual interdependence between suppliers and consumers,
physical security for consumers and producers, quality of
information to the public, investments in new technologies,
lowered energy imports” – securitatea energetică implică/
reprezintă diversificarea surselor de furnizare, marje de
eroare/risc robuste (aici fiind incluse capacitățile de înlocuire,
stocurile de urgență, redundanța infrastructurii), piețe
de energie flexibile și competitive, interdependența între
actorii privați și guverne, interdependența între furnizori
și consumatori, securitatea fizică pentru consumatori și
producători, calitatea informațiilor oferite publicului,
investițiile în tehnologiile noi și reducerea importurilor de
energie26.
• „Availability of usable energy supplies, at the point of
final consumption, in sufficient quantity and timeliness so
that, given due regard for encouraging energy efficiency,
the economic and social development of the country is
not materially constrained” – disponibilitatea resurselor
utilizabile de energie, resimțită de către consumator, în
cantitate suficientă și necondiționată temporal, astfel încât, în
situația promovării creșterii eficienței energetice, dezvoltarea
economică și socială a statului nu este condiționată material27.
• „Energy security represents environmental sustainability,
or carbon dioxide emissions; reliability, or having the right
infrastructure, regulatory system, and liberalized market;
competitiveness and productivity, or energy costs that do
25
Apud. Benjamin Sovacool, The Routledge Handbook of Energy Security,
Routledge, Londra, 2010, p. 4.
26
Kessels et al. Benjamin Sovacool, The Routledge Handbook of Energy Security,
Routledge, Londra, 2010, p. 4.
27
US Agency for International Development, https://www.usaid.gov/ .

• 31 •
 039
evite ipostazele conflictuale, respectiv deficitele de orice natură.
În cele ce urmează vom dezvolta câteva dimensiuni ale
securității energetice pe care le considerăm utile din perspectiva
demersului de față.
Pentru a aborda dimensiunile securității energetice este
necesar a privi acest concept ca o stare ideală ce implică perfecta
funcționalitate a tuturor mecanismelor și proceselor ce stau la baza ei.
În mod firesc, sincronizarea elementelor sistemului trebuie să se facă
atât pe orizontală cât și pe verticală. Mai mult, fiecare actor trebuie
să treacă prin procese de adaptare, concentrate atât pe transformări
interne cât și pe transformări pe plan extern.
Cel mai bun exemplu pentru a demonstra funcționalitatea
practică a elementelor teoretice exprimate anterior este Uniunea
Europeană. În cadrul acestei entități, securitatea energetică este
asigurată în urma unui efort comun care implică atât decizii naționale
cât și coordonare și integrare la nivel supranațional. Funcționalitatea
mecanismului este asigurată în primul rând de eficiența și aplicabilitatea
politicilor interne. Mai mult, dacă acestea nu sunt compatibile cu
obiectivele generale pot apărea disfuncționalități și blocaje. Cel mai
bun exemplu în acest sens este conferit de investițiile în infrastructură.
Acestea reprezintă un element central al politicii interne referitoare la
securitatea energetică și un instrument indispensabil pentru atingerea
unui nivel optim de performanță economico-financiară. La nivel
internațional, în 2005, World Energy Outlook, estima un cuantum de
17 trilioane de $ reprezentând investiții în infrastructura de energie
până în 2030. Din această valoare peste 40% revenea statelor membre
OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică)43.
Necesitatea cea mai pregnantă se regăsește la nivelul rețelelor electrice,
cu precădere la infrastructura de distribuție și producție.
De cealaltă parte, tot din perspectiva politicilor interne
referitoare la securitatea energetică, se situează planificarea de urgență44.
43
World Energy Outlook - https://www.iea.org/weo/.
44
Ibidem.

• 39 •
 049
concept multidimensional, chiar și din perspectiva securității
energetice.
Cei 5S – analiză teoretică
supply, sufficiency, surety, survivability, sustainability
(aprovizionare, suficiență, siguranță, supraviețuire, sustenabilitate)
După cum spuneam și anterior, literatura de specialitate
abundă de categorii și de indicatori utilizați în operaționalizarea
securității energetice. Un alt set este reprezentat de cei 5S, acesta fiind
conceptualizat și promovat de către armata americană în raport cu
nevoile energetice ale trupelor astfel încât să fie satisfăcute obiectivele
strategice referitoare la eficiența energetică a efectivelor.
Astfel, conform Army Energy Security Implementation
Strategy (2009), securitatea energetică reprezintă o situație în care
combustibilii și sistemele de producție și distribuție, precum și
utilizatorii finali prezintă cinci caracteristici: supply, sufficiency, surety,
survivability, sustainability.65 Acestea sunt reprezentate în diagrama de
mai jos:

Totodată, conform aceluiași document cei 5S reprezintă66:
Surety: A condition which provides access to energy and fuel
sources; siguranța – o condiție necesară pentru a asigura accesul la
energie și la sursele de combustibili.
65
Conform Energy Security and Sustainability (ES2) Strategy şi Army Energy
Security Implementation. Strategy (AESIS), disponibile on-line.
66
Ibidem.

• 49 •