MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

MINISTERUL AGRICULTURII ȘI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL REPUBLICII MOLDOVA

Instituția Publică Colegiul Agroindustrial din Rîșcani

RAPORT
PRIVIND PRACTICA DE INIȚIERE ÎN SPECIALITATE

a elevei/ului Țîbuleac Vitalie

specialitatea 41630 Merceologie
anul de studii 2022-2023

Conducătorul practicii: Gladchi Tamara

Conducătorul stagiului de practică __________________

Rîșcani, 2023
1
 Cuprins

PAGINA
Moldulul I . Baza legislativă a activității comerciale din Republica Moldova
Studierea Legii cu privire la comerțul interior, nr. 231 din 23 septembrie, 2010 ........................................ 3

Identificarea cerințelor ocupaționale ale tehnicianului merceolog în comerţ ........................................... 15

Studierea Legii privind securitatea şi sănătatea în muncă, nr. 186 din 10 iulie 2008 ................................. 16

Studierea Legii privind activitatea de reglementare tehnică, nr. 420 din 22 decembrie 2006 ................... 19

Descrierea organizării comerțului cu amănuntul ....................................................................................... 24

Modulul II. Organizarea și tehnologia comerțului

Determinarea amplasării unităților de comerț cu amănuntul …………………………………………………………………. 27

Determinarea designului unităților comerciale ………………………………………………………………………………………. 31

Identificarea formelor de vânzare .............................................................................................................. 33

Descrierea procesului de aprovizionare a unităților comerciale ……………………………………………………………… 35

Studierea proceselor comercial-tehnologice în unitățile comerciale ………………………………………………………. 37

Modulul III. Calitatea, clasificarea, marcarea, codificarea și ambalarea mărfurilor comerciale

Cunoașterea calității mărfurilor ……………………………………………………………………………………………………………… 42

Studierea proprietăților mărfurilor ……………………………………………………………………………………………………….. 47

Studierea clasificării, sortimentului și codificării mărfurilor ……………………………………………………………………. 52

Studierea și analiza marcării și etichetării mărfurilor ……………………………………………………………………………… 54

Ambalarea mărfurilor ……………………………………………………………………………………………………………………………. 56

Concluzii ................................................................................................................................................... 60

Bibliografie ............................................................................................................................................... 61

Anexe …………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 62

2
Modulul I. Baza legislativă a activității comerciale din Republica Moldova

Studierea Legii cu privire la comerțul interior, nr. 231 din 23 septembrie, 2010

 Glosar pe noțiunile generale din Legea cu privire la comerțul interior, nr. 231 din 23
septembrie, 2010;

Articolul 3. Noţiuni
În sensul prezentei legi, termenii utilizaţi semnifică următoarele:
 activitate de comerţ – activitate de întreprinzător iniţiată în baza raporturilor stabilite în domeniul
comercializării mărfurilor produse, prelucrate sau procurate, precum şi în domeniul executării
diverselor lucrări şi prestării serviciilor, avînd ca scop satisfacerea intereselor economice private şi
asigurarea unei surse de venit;
 serviciu comercial – activitate oferită cu prilejul actului de vînzare (prestare), care asigură avantaje
şi satisfacţii consumatorului, fără a antrena un schimb fizic sub formă de bunuri materiale;
 comerciant  – persoană fizică sau persoană juridică care desfăşoară activităţi în domeniul
comerţului;
 ghişeu unic” – procedură prin care autoritatea administrației publice locale verifică autenticitatea
datelor indicate de comerciant în notificarea privind iniţierea activităţii de comerţ şi/sau remite
notificarea și actele depuse de acesta autorităţilor de specialitate pentru aprobare sau pentru
obținerea actelor permisive emise de acestea în regim on-line, fără implicarea comerciantului;
 comerţ cu ridicata – activitate desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în scopul
revînzării acestora către alţi comercianţi sau utilizatori profesionali (producători agricoli,
industriaşi, prestatori de servicii, meşteşugari);
 comerţ cu amănuntul – activitate desfăşurată de comercianţii care vînd produse direct
consumatorilor pentru uzul personal al acestora (consumul final);
 comerţ cash and carry – formă de comerţ cu autoservire pe baza legitimaţiei de acces; activitate
desfăşurată de comercianţii care vînd mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane juridice,
către întreprinzători individuali, inclusiv gospodării ţărăneşti, deţinători de patentă, persoane care
practică servicii profesionale conform legii şi către persoane fizice, înregistrate în baza de date a
vînzătorului, în scop de revînzare şi/sau prelucrare, precum şi de utilizare a acestora ca produse
consumabile, păstrînd regimul diferenţiat de preţ cu ridicata/cu amănuntul;

3
 comerţ ambulant – activitate de comercializare cu amănuntul realizată prin trecere dintr-un loc în
altul, prin intermediul unităţilor mobile;
 unitate comercială – unitate (spaţiu) în care au loc procesele operative de circulaţie a
mărfurilor/serviciilor (primirea, depozitarea şi vînzarea). Unitatea comercială poate fi identificată
prin adresă poştală individuală;
 unitate de alimentaţie publică – unitate comercială sau loc de vînzare unde se prestează servicii de
pregătire, preparare, prezentare, comercializare şi servire a produselor alimentare, de deservire a
ceremoniilor şi festivităţilor, precum şi se desfășoară activitate de agrement aferentă acestor
servicii. Serviciile menţionate pot fi prestate în cadrul unităţii de alimentaţie publică sau în afara
acesteia;
 loc de vînzare – suprafaţă de teren sau suprafaţă în cadrul unei încăperi unde are loc vînzarea
bunurilor şi serviciilor prin intermediul:
a) unităţilor mobile;
b) construcţiilor şi elementelor de construcţie amplasate provizoriu în cadrul tîrgurilor,
iarmaroacelor, manifestărilor culturale, turistice, sportive și al altor evenimente similare;
c) perimetrului în cadrul căruia are loc comerţul ambulant fără unitate mobilă.
Locul de vînzare nu poate fi identificat prin adresă poştală individuală;
 unităţi mobile – standuri mobile, tonete, tarabe, tejghele, cărucioare, aparate-automat pentru
vînzări, autoremorci, rulote mobile, vehicule/automagazine special amenajate sau alte utilaje
mobile pentru comerț;
 resursă informaţională în domeniul comerțului – resursă informaţională de stat, creată și
administrată de Guvern, care conţine date privind unităţile comerciale şi locurile de vînzare şi
permite interacţiunea autorităţilor administraţiei publice locale cu alte resurse informaţionale de
stat şi autorităţi publice în privinţa relaţiilor ce ţin de comerţul interior;
 suprafaţă de vînzare (suprafaţă comercială) – suprafaţă destinată accesului consumatorilor pentru
cumpărarea produsului/serviciului, pentru expunerea produselor oferite, pentru plata acestora şi
pentru circulaţia personalului angajat în vederea desfăşurării activităţii. Nu constituie suprafeţe de
vînzare suprafeţele destinate recepţiei, depozitării, prelucrării şi păstrării mărfurilor sau producţiei,
precum şi cele destinate birourilor şi anexelor;
 indicator de preţ – purtător de informaţie (hîrtie, carton, material plastic etc.) privind costul,
cantitatea şi calitatea produsului şi care reflectă diverse caracteristici ale acestuia;

4
 preţ de vînzare – preţul final al unei unităţi de produs sau al unei cantităţi din produs, incluzînd
TVA şi toate celelalte taxe;
 preţ unitar – preţul final, incluzînd TVA şi toate celelalte taxe, pe unitatea de măsură din produs
sau unitatea cantitativă unică din produs care se foloseşte la comercializarea unor produse
specifice;
 produse vîndute în vrac – produse ce nu sînt preambalate şi sînt măsurate în prezenţa
cumpărătorilor;
 cumpărătură de control – acţiune în cadrul unui control, efectuat de către inspectorul Agenţiei
pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţe, care constă în efectuarea unei cumpărături
de produse/servicii cu achitarea integrală a preţurilor/tarifelor în scopul verificării normelor şi
regulilor de comercializare a produselor şi serviciilor. După legitimarea inspectorului, produsele
procurate se restituie contra valorii acestora.

5
 Fișă de lucru cu privire la desfășurarea activității de comerț, în baza Legii cu
privire la comerțul interior, nr. 231 din 23 septembrie, 2010;

Fisa de post Tehnician merceolog

Nr.
Organizatia: SC ……………. SRL
Denumirea postului: Tehnician merceolog
Titularul postului:

Competenţe fundamentale:
Comunicarea la locul de muncă
Desfăşurarea activităţii în echipă
Dezvoltarea profesională

Competenţe generale la locul de muncă:

Asigurarea procedurilor de calitate
Planificarea activităţii

Competenţe specifice:
Alegerea furnizorului
Asigurarea transportului produselor
Gestionarea băncii de date de aprovizionare
Menţinerea relaţiilor cu potenţialii furnizori
Negocierea condiţiilor contractual
Predarea produselor
Recepţia produselor
Redactarea documentelor

Cerinţele locului de muncă:

promovare de produse noi;
lărgirea gamei sortimentale a unităţii;
6
 revizuirea unor standarde de produs, etc.

Surse de informare:
 cursuri de perfecţionare
 prospecte, cataloage, publicaţii de specialitate;
 standarde generale, standarde de încercări, standarde de produs;
 instrucţiuni şi norme interne;
 legea protecţiei consumatorului.
Probleme specifice:
 date complete despre furnizori / pe produse comercializate;
 caracteristicile produselor şi standardele de produs aferente;
 grafice de livrare, etc.

Cunoştinţele necesare:
 Merceologie;
 Terminologie de specialitate;
 Instrucţiuni şi norme interne;
 Materiale documentare din domeniu.

Planificarea activităţii

1. Eşalonarea activităţilor

1.1. Activitatile sunt eşalonate prin luarea în considerare a tuturor surselor autorizate
1.2. Ordinea de desfaşurare a activitatilor este stabilita în functie de importanta şi de urgenta lor
1.3. Activităţile sunt stabilite în colaborare cu persoanele implicate

2. Stabilirea şi alocarea resurselor

2.1. Resursele sunt stabilite corect în conformitate cu volumul şi tipul activităţii
2.2. Activitatile şi resursele sunt planificate prin verificarea tuturor elementelor pentru încadrarea
lucrării în termenele finale
2.3. Situaţiile neprevăzute sunt rezolvate prin alocarea unui timp suplimentar

7
3.Evaluarea şi modificarea planificării
3.1. Planificarea iniţială este evaluată prin verificarea în timp a iniţiale a activităţii concordantei
între termenele propuse şi momentele concrete de realizare a activităţilor
3.2. Programul este modificat în funcţie de situaţiile neprevăzute apărute

Activităţi planificate:
stocuri şi intrări de mărfuri la firmele cu desfacere cu amănuntul;
acoperirea cu mărfuri la firmele cu desfacere cu ridicata;
aprovizionare cu mărfuri la firmele de alimentaţie publică;
aprovizionare cu mărfuri la firmele de producţie
Surse autorizate: atribuţiuni de serviciu, dispoziţii de la şefii ierarhici, etc
Situaţii neprevăzute:
primirea de sarcini noi;
dificultăţi în îndeplinirea sarcinii primite;
imposibilitatea îndeplinirii sarcinii din motive obiective sau subiective
Alegerea furnizorului
1. Analizarea ofertelor
1.1. Ofertele primite sunt analizate cu atenţie pentru identificarea corecta a principalelor informatii
solicitate în oferta şi transmise potenţialilor furnizori
1.2. Caracteristicile produsului oferit de furnizor sunt comparate cu altele similare, oferite de
ceilalţi furnizori
1.3. Documentele însoţitoare ofertei sunt analizate în scopul încadrării produsului în atributele de
calitate impuse de firmă
2. Selectarea ofertei optime
2.1. Oferta optimă este selectată operativ prin compararea tuturor elementelor analizate
2.2. Furnizorul este stabilit cu promptitudine, în vederea perfectării contractului
2.3. Alegerea ofertei optime şi a furnizorului este argumentata prin întocmirea raportului final
Asigurarea transportului produselor

1. Verificarea condiţiilor de transport

8
1.1. Condiţiile de transport sunt verificate conform condiţiilor contractual
1.2. Condiţiile de preţ impuse la transport sunt verificate pentru încadrare în limita de preţ
disponibilă
1.3. Verificarea condiţiilor de transport este efectuată pentru obţinerea

2. Asigurarea condiţiilor de transport

2.1. Condiţiile de transport sunt asigurate pentru încadrarea produselor în conditiile de calitate şi
pret, impuse
2.2. Asigurarea conditiilor de ambalare şi transport optime este efectuata pentru evitarea
deteriorării produselor
2.3. Produsele transportate sunt asigurate prin marcaje de identificare

Recepţia produselor:

1. Stabilirea setului de verificări

1.1. Setul de verificări este stabilit cu operativitate în scopul întocmirii unui program de încercări
1.2. Verificările sunt selectate prin consultarea surselor de informare
1.3. Setul de verificări stabilit este aplicat ori de cate ori se achiziţionează un produs similar

2. Verificarea cantitativă a produselor

2.1. Lotul de produse este verificat pentru conformitatea cu documentaţia însoţitoare
2.2. Verificarea documentelor este efectuată la fiecare livrare conform contractului stability
2.3. Orice neconformitate din punct de vedere cantitativ constatată este semnalată furnizorului, cu
promptitudine

3. Verificarea calitativă a produselor

3.1. Verificarea produselor este efectuata, cu conştiinciozitate, conform conditiilor stipulate în
contract şi a programului de încercari, standarde şi norme interne
3.2. Produsele sunt verificate pentru stabilirea conformităţii cu certificatul de calitate al
producătorului
3.3 Verificarile sunt efectuate ritmic pentru desfaşurarea activitatii în condiţii de calitate

9
3.3. Orice deficienţă de calitate este semnalată furnizorului pentru remediere

Redactarea documentelor
1. Identificarea datelor necesare
1.1. Datele sunt identificate rapid şi corect în conformitate cu redactării documentelor
instructiunile şi normele interne
1.2. Studierea documentelor primite este efectuată în scopul identificării datelor esenţiale activităţii
la care se referă
1.3. Apelarea unor surse alternative pentru identificarea datelor este efectuată în scopul obţinerii de
date reale
1.4. Gradul de complexitate al redactării documentelor este apreciat pe baza datelor identificate

2. Întocmirea / completarea
2.1. Întocmirea / completarea documentelor este efectuată conform documentelor instructiunilor şi
normelor interne şi a activitatii la care se refera
2.2. Datele consemnate în documente sunt relevante scopului, reale, necesare şi opportune
2.3. Documentele sunt întocmite / completate lizibil, concis cu includerea tuturor elementelor
necesare

3.Transmiterea documentelor
3.1. Documentele sunt transmise tuturor factorilor relevanţi scopului
3.2. Circulaţia documentelor este asigurată prin utilizarea formelor de comunicare adecvate
conform graficului de circulaţie a documentelor

4. Arhivarea documentelor
4.1. Documentele sunt arhivate permanent cu conştiinciozitate conform normelor interne
4.2 Documentele sunt arhivate cu asigurarea condiţiilor optime de pastrare şi siguranta
4.3. Arhivarea documentelor este făcută prin mijloace specifice locului de munca astfel încât sa se
asigure o accesare rapida şi uşoara
4.4. Documentelor arhivate sunt consultate şi actualizate ori de câte ori este necesar

10
 Rezumat referitor la regulile generale de comercializare a mărfurilor şi serviciilor;

Agenții economici trebuie să respecte câteva reguli generale de comercializare a produselor si

serviciilor, dar și privind obligațiunile față de consumatori. Potrivit legii 231 din 2010, care
reprezintă crearea cadrului juridic corespunzător desfăşurării  activităţilor de comerţ prin
dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor comerciale în condiţiile respectării
liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale
consumatorilor.. Se interzice plasarea pe piaţă a produselor în lipsa actelor de însoţire referitoare la
calitatea, cantitatea şi securitatea lor, emise conform reglementărilor tehnice, sanitare şi contabile
în vigoare. Informaţiile furnizate prin etichetare, marcare, ambalare, precum şi modul de aplicare a
etichetelor sunt stabilite de legislaţia în vigoare. Etichetarea şi normele în conformitate cu care
aceasta se realizează nu trebuie să fie de natură să inducă consumatorul în eroare. În funcţie de
tipul şi caracteristicile produsului, pe ambalajul acestuia se vor indica vizibil şi fără echivoc masa
şi volumul nominale, lungimea, aria sau alte mărimi prin care se caracterizează cantitatea
(conţinutul) produsului, exprimate în unităţi de măsură recunoscute de Sistemul naţional de
metrologie. Aceasta nu se aplică produselor comercializate în vrac. Comerciantul care oferă un
produs/serviciu spre vânzare în reţeaua cu amănuntul trebuie să indice pe indicatorul de preţ preţul
de vânzare, preţul pe unitatea de măsură şi tariful practicat, conform prevederilor legale în vigoare.
Nu este necesar să se indice preţul unitar dacă acesta este identic cu preţul de vânzare. Preţurile de
vânzare, preţurile pe unitatea de măsură şi tarifele se indică în mod vizibil şi fără echivoc prin
marcare, etichetare, prin meniul propus şi/sau afişare şi se exprimă exclusiv în monedă naţională.
Produsele și serviciile se comercializează pe teritoriul Republicii Moldova la prețuri libere de
vânzare, cu excepția prețurilor/tarifelor reglementate de către stat. Prețul la comercializarea
produselor/serviciilor social importante de primă necesitate, a căror listă reflectă coșul alimentar al
minimului de existență, se aprobă de către Guvern și se reglementează prin limitarea rentabilității
la producere și/sau a adaosului comercial la vânzarea acestora. Se interzice
utilizarea/comercializarea pungilor de transport fabricate din plastic, cu sau fără mâner, cu
grosimea peretelui egală sau mai mare de 50 de microni, furnizate consumatorilor la punctele de
vânzare de bunuri, începând cu 1 ianuarie 2019. Se interzice utilizarea/comercializarea pungilor
din plastic subțire, cu grosimea peretelui mai mică de 50 de microni, cu excepția celor care sunt
utilizate ca ambalaj, începând cu 1 ianuarie 2020. Se interzice utilizarea/comercializarea pungilor
11
din plastic foarte subțire, cu grosimea peretelui mai mică de 15 microni, cu excepția celor care sunt
utilizate ca ambalaj, începând cu 1 ianuarie 2021. Tot de atunci se interzice
utilizarea/comercializarea farfuriilor, paharelor, altor accesorii ale serviciilor de masă și
bețișoarelor, de unică folosință, fabricate din plastic, cu excepția celor biodegradabile.
Comerciantul este obligat să desfăşoare activităţi de comerţ conform cerinţelor privind regimul de
lucru (orarul de funcţionare), stabilite de autoritatea administraţiei publice locale în regulamentul
de desfăşurare a activităţilor de comerţ în localitatea respectivă.

12
Listă a activităților în comerțul cu amănuntul și cu ridicata cu produse alimentare,
nealimentare și prestări de servicii în baza CAEM.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN COMERŢ

Articolul 9. Comerţul cu amănuntul

(1) Comerţul cu amănuntul se desfăşoară prin intermediul unităţilor comerciale staţionare
(magazine), staţionare provizorii (pavilioane, gherete (chioşcuri)), unităţilor mobile sau prin alte
modalităţi prevăzute de legislaţie.
(2) Regulile specifice de desfăşurare a comerţului cu amănuntul se aprobă de Guvern, fiind
respectate următoarele principii generale:
a) asigurarea unui sortiment de mărfuri în funcţie de tipul unităţii comerciale;
b) gestionarea stocurilor de mărfuri – soluţionarea problemelor tehnice specifice profilului de
comerţ (metode de stocaj, dispuneri spaţiale, expunerea mărfurilor);
c) cunoaşterea formelor şi metodelor de comercializare a mărfurilor;
d) asigurarea condiţiilor specifice de păstrare şi comercializare a unor mărfuri;
e)  prestarea serviciilor aferente comerţului cu amănuntul.

Articolul 8. Comerţul cu ridicata

(1) Comercianţii care desfăşoară comerţul cu ridicata dispun, după caz, de depozite,
organizează păstrarea şi prelucrarea produselor, completează stocurile de marfă, asigură suportul
informaţional, prestează servicii de transport, oferă şi alte servicii aferente comerţului.
(2) La desfăşurarea comerţului cu ridicata, comercianţii sînt obligaţi să respecte următoarele
cerinţe:
a) existenţa unor încăperi de depozitare dimensionate şi dotate tehnic, corespunzătoare
volumului şi naturii produselor stocate. În cazul comercializării produselor alimentare, unitatea
comercială dispune, după caz, de utilaj frigorific, iar în cazul activităţii de prelucrare (ambalare) a
produselor – de utilajul corespunzător acestor activităţi;
b) dotarea unităţii comerciale cu un sistem de evidenţă computerizată;
c) utilizarea mijloacelor de măsurare şi control verificate metrologic;
13
 d) respectarea cerinţelor tehnice privind vecinătatea locurilor de depozitare şi expunere a
mărfurilor;
e) – abrogată.
(3) – abrogat.
(4) Condiţiile şi cerinţele generale de desfăşurare a comerţului cash and carry sînt:
a) comerţul de produse alimentare şi nealimentare se desfăşoară pe bază de autoservire,
permiţînd clientului alegerea mărfii şi punerea ei în cărucior în vederea cumpărării;
b) clienţii sînt persoane fizice şi persoane juridice;
c) toţi clienţii sînt înregistraţi în baza de date electronică, ţinută de comerciantul vînzător, în
care se înregistrează în mod corect şi complet toate operaţiunile încheiate cu fiecare client. După
înregistrarea în baza de date, clientului i se eliberează o legitimaţie de acces cu fotografie ce nu va
fi transmisibilă;
d) accesul în cadrul suprafeţelor de vînzare este permis numai persoanelor care deţin
legitimaţie de acces;
e) – abrogată;
f) scopul achiziţionării produselor este utilizarea acestora pentru uzul personal (consum final)
sau pentru prelucrarea, revînzarea lor către alţi comercianţi/utilizatori profesionali ori colectivi;
g) – abrogată;
h) – abrogată;
i) – abrogată;
 j) licenţele necesare pentru comerţul cash and carry corespund cu licenţele pentru comerţul
cu ridicata.
(5) În cazul comerţului cash and carry, plata pentru mărfurile achiziţionate se face în numerar
sau prin virament, la alegerea clientului, iar emiterea facturii fiscale este precedată de trecerea
legitimaţiei de acces a clientului printr-un dispozitiv special ce permite identificarea acestuia.
Emiterea facturii şi plata acesteia se admit doar cu condiţia că sistemul informatic gestionat de
comerciantul vînzător recunoaşte legitimaţia de acces a clientului înregistrat în baza de date.

14
Identificarea cerințelor ocupaționale ale tehnicianului merceolog în comerţ

Eseu cu referință la atribuțiile tehnicianului merceolog, în conformitate cu Standardul

Ocupațional

Tehnicianul merceolog realizează aprovizionarea cu mărfuri a firmei/instituţiei în care lucrează şi

desfacerea acestora către beneficiari, ei asigură efectuarea în cele mai bune condiţii a transportului,
recepţiei, depozitării şi desfacerii produselor contractate, realizează documentaţia necesară şi
întreţine relaţiile cu furnizorii şi clienţii. Sarcinile principale cuprind: inventarizarea produselor
deja existente în depozit şi stabilirea necesarul de achiziţii în raport cu nevoile firmei şi cerinţelor
pieţei; analizarea ofertelor primite de la furnizori şi alegerea ofertei optime în raport cu atribuțiile
de calitate impuse de instituţia în care lucrează; asigurarea condiţiilor optime de ambalare,
transport şi depozitare a produselor pentru a se evita deteriorarea acestora; crearea iar apoi
reactualizarea permanentă a bazei de date referitoare la produse, clienţi, furnizori; menţinerea unui
contact permanent cu actualii şi potenţialii furnizori pentru a obţine cele mai bune oferte de
produse şi materiale; negocierea clauzelor contractuale cu furnizorii şi stabilirea celor mai bune
preţuri şi termene de livrare pentru produsele solicitate; realizarea recepţiei produselor comandate
şi asigurarea de respectarea cantităţii şi a standardelor de calitate; depozitarea mărfurilor în
conformitate cu normele specifice fiecărui produs şi ţine evidenţa lor primară;
întocmirea documentaţiei necesare (contracte, facturi, avize etc.) pentru toate intrările şi ieşirile de
produse asigurând circulaţia acestora la toate părţile implicate iar apoi se ocuparea de arhivarea lor
în condiţii optime; asigurarea desfacerii mărfurilor către beneficiari; și menţinerea relaţiilor de
bună colaborare cu celelalte departamente ale firmei (judiciar, contabilitate, transport, vânzări).
Contextul muncii reprezintă reprezinta activitatile enumerate mai sus care se desfășoară in spații
protejate cum ar fi birouri sau hale. Munca este în mare măsură foarte bine structurată și implică
multe sarcini repetitive și interacțiuni interpersonale frecvente.

15
Studierea Legii privind securitatea şi sănătatea în muncă, nr. 186 din 10 iulie 2008

 Tabel referitor la tipuri de instructaje și modul de desfășurare

Angajatii sunt repartizati pe locurile de munca in functie de pregatirea lor profesionala,

aptitudinile, competentele si capacitatea lor de munca. Legislatia muncii pretinde ca unele categorii
de angajati sa posede cunostinte generale de protectia muncii, precum si cunostinte de protectia
muncii specifice activitatilor pe care le desfasoara. Pentru insusirea acestor cunostinte se
organizeaza diferite tipuri de instructaje de protectia muncii, avand caracteristicile indicate in
tabelul de mai jos:

Denumirea instructajului si Participanți Finalitate

durata lui
Instructaj introductiv
general/minimum 8 ore
Instructaj la locul de
munca/minimum 8 ore
Instructaj periodic/la intervale
intre 1 si 6 luni, cu durata
variabila
1.Nou angajati
2.Transferati sau detasati
3.Ucenici, elevi, studenti
1.Nou angajati
2.Transferati sau detasati
1.Toti angajatii
2.Angajatii care au absentat
mai mult de 30 zile si noii
angajati
3.Angajatii care au suferit un
accident de munca
1.Insusirea principalelor
masuri generale de protectia
muncii 2.Verificarea insusirii
cunostintelor
3.Consemnarea in fisa de
instructaj
1.Insusirea masurilor de
protectia muncii specifice
locului de activitate
2.Consemnarea in fisa
individuala de instructaj
1.Insusirea masurilor de
protectie specifice activitatii
2.Consemnarea in fisa
individuala de instructaj

16
 Rezumat referitor la cerințele sanitaro-igienice pentru unitățile comerciale.

Încă din faza elaborării proiectului de construcție, trebuie să se asigure respectarea unor cerințe
igienico-sanitare minime privind caracteristicile constructive ale unităților de comerț:
- să fie amplasate în zone aflate la distanță de:
 sursele de poluare (cu pulberi, gaze, mirosuri);
 sursele de impurificare (abatoare, gropi de gunoi, grupuri sanitare publice);
- să fie racordate la sursele de apă, de canalizare;
- să fie prevăzute cu surse suficiente de apă potabilă, rece și caldă, astfel încât procesul
tehnologic să se desfășoare în condiții optime;
- spațiile acestora să fie astfel proiectate și amplasate încât să permită desfășurarea fluxului
tehnologic într-un singur sens, evitându-se încrucișarea:
 materiilor prime cu semipreparatele și preparatele culinare;
 alimentelor tratate termic cu cele crude;
 produselor alimentare sau preparatele culinare cu deșeurile;
 vaselor și veselei folosite cu cele curate;
 ambalajelor curate cu cele murdare;
- să existe spații distincte pentru prelucrarea primară, organizate separat, pe următoarele
categorii de materii prime:
 legume și fructe;
 carne;
 ouă;
 pește;
 vânat;
 spații destinate decongelării;
- să se asigure legături funcționale directe și rapide între diferitele compartimente;
- să se asigure o dimensionare corectă a spațiilor, în funcție de volumul activității și de
necesarul de utilaje și dotări, astfel încât să se evite aglomerația;
- să se asigure un microclimat optim care să favorizeze desfășurarea proceselor de producție;

17
 În ceea ce privește dotarea diferitelor spații, este necesară respectarea următoarelor cerințe
igienico-sanitare minime:
- să se doteze unitatea numai cu instalații, utilaje și ustensile confecționate din materiale:
 nontoxice, inerte din punct de vedere chimic și rezistente microbiologic față de
alimente;
 care nu modifică caracteristicile organoleptice și fizico-chimice ale ale produselor
cu care vin în contact;
 rezistente la coroziune, căldură și acțiune acidă;
 durabile;
 care se pot demonta și curăța ușor, fără crăpături, fisuri sau alte discontinuități;
- să se asigure dimensionarea corespunzătoare a meselor și spațiilor de lucru;
- să se asigure marcarea ustensilelor destinate prelucrării primare (de ex. Tocător, cuțite, etc.)
folosind un cod de culoare;
- să se asigure dotarea unității cu spații frigorifice adecvate, ca volum și ca destinație,
păstrării materiilor prime și produselor ușor alterabile;
- să se aleagă instalațiile fixe (cuptoare, cazane) astfel încât să fie accesibile atât operațiilor
tehnologice, cât și celor de de întreținere și de curățire;

18
Studierea Legii privind activitatea de reglementare tehnică, nr. 420 din 22
decembrie 2006

 Glosar al principalelor noțiuni din Legea privind activitatea de reglementare

tehnică, nr. 420 din 22 decembrie 2006;

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se folosesc următoarele noţiuni principale:

 activitate de reglementare tehnică – ansamblu de activităţi privind stabilirea cerinţelor faţă de

produse în ceea ce priveşte securitatea acestora, condiţiile de comercializare şi utilizare a acestora,
de asemenea privind stabilirea regulilor de supraveghere a pieţei şi de evaluare a conformităţii;
 autoritate de reglementare – organ central de specialitate al administraţiei publice responsabil, în
limitele competenţelor sale, de elaborarea reglementărilor tehnice;
 bariere tehnice în calea comerţului – diferenţa dintre cerinţele reglementărilor tehnice
naţionale, standardelor moldoveneşti şi procedurilor naţionale de evaluare a conformităţii şi ale
celor utilizate în practica internaţională sau nerecunoaşterea lor, fapt ce implică, în comparaţie cu
practica comercială obişnuită, cheltuieli suplimentare de mijloace şi/sau de timp pentru
comercializarea produselor pe piaţa internă şi cea externă;
 cerinţe esenţiale – cerințe stipulate în reglementările tehnice naționale ce transpun legislaţia de
armonizare a Uniunii Europene şi care asigură securitatea națională și inofensivitatea produselor
pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, pentru regnul animal şi cel vegetal, pentru mediul ambiant şi
bunurile materiale în vederea protecţiei intereselor consumatorului, inclusiv în vederea prevenirii
practicilor ce induc în eroare consumatorul în ceea ce priveşte compoziţia, destinaţia, originea,
calitatea şi inofensivitatea produselor;
 documentaţie tehnică – documentaţia întocmită de către producător, care permite evaluarea
conformităţii produsului şi are rolul de a furniza informaţii cu privire la proiectarea, fabricarea şi
funcţionarea produsului;
 domeniu reglementat – ansamblu de activităţi economice şi produsele aferente acestora, pentru
care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere pe piaţă şi/sau de
punere la dispoziţie pe piaţă;

19
 modul - ansamblu de reguli şi proceduri aplicate pentru evaluarea conformităţii produsului potrivit
practicilor europene;
 parte interesată – autoritate, agent economic sau altă entitate care aplică ori intenţionează să aplice
o reglementare tehnică;
 prezumţie de conformitate – presupunere, în vigoare pînă la demonstrarea contrariului, că un
produs corespunde cerinţelor specificate în reglementarea tehnică aplicabilă;
 procedură de evaluare a conformităţii – orice procedură utilizată, direct sau indirect, pentru a
determina dacă produsul corespunde cerințelor reglementărilor tehnice sau standardelor. Termenul
„procedură de evaluare a conformităţii” cuprinde, după caz, procedurile de eşantionare, de
încercare şi de inspecţie, evaluarea, verificarea şi asigurarea conformităţii, înregistrarea,
omologarea, precum şi combinaţiile lor;
 produs – orice bun material, inclusiv din cadrul unei prestări de servicii, destinat distribuţiei,
consumului sau utilizării pe piaţă în cadrul unei activităţi comerciale, în schimbul unei plăţi sau
gratuit;
 reglementare tehnică – act normativ care prevede caracteristicile unui produs sau procedeele şi
metodele de producţie ale acestuia, inclusiv prevederile administrative care se aplică, a căror
respectare este obligatorie. Acesta poate include sau se poate referi exclusiv la terminologie,
simboluri, prescripţii în materie de ambalare, marcare sau etichetare pentru un produs, un procedeu
sau o metodă de producţie. Orice act normativ care descrie cerințele obligatorii de etichetare intră
sub incidența definiției de reglementare tehnică și trebuie elaborat și aplicat în conformitate cu
prevederile prezentei legi;
 standard armonizat – standard european, adoptat pe baza unei solicitări din partea Comisiei
Europene pentru aplicarea legislaţiei de armonizare a Uniunii Europene.

20
 Listă cu elementele reglementărilor tehnice, în baza Legii privind activitatea de
reglementare tehnică, nr. 420 din 22 decembrie 2006.

Articolul 4.  Cerinţe privind conţinutul și aplicarea reglementărilor tehnice

(1) Reglementările tehnice naţionale, procedurile naţionale de evaluare a conformităţii şi
standardele moldoveneşti acordă produselor importate din teritoriul statelor membre ale
Organizației Mondiale a Comerțului un tratament nu mai puțin favorabil decât produselor similare
de origine naţională şi produselor similare originare din alte state.
(2) Reglementările tehnice nu vor avea asupra comerţului un caracter mai restrictiv decât este
necesar pentru realizarea următoarelor obiective, nelimitându-se la acestea:
a) asigurarea securităţii naţionale;
b) protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii oamenilor;
c) protecţia bunurilor materiale;
d) protecţia regnului animal şi a celui vegetal;
e) protecţia mediului;
f) folosirea raţională a resurselor naturale şi a celor energetice;
g) prevenirea practicilor care induc în eroare consumatorii în ceea ce priveşte compoziţia,
destinaţia, originea, calitatea şi inofensivitatea produselor.
(3) În cazul în care autoritatea de reglementare este atenţionată de către o parte interesată
asupra faptului că o reglementare tehnică elaborată de către aceasta este folosită sau ar putea fi
folosită în calitate de barieră tehnică în calea comerţului, autoritatea trebuie să întreprindă măsuri
pentru soluționarea problemei în cauză. La asemenea măsuri se referă:
a) prezentarea sau publicarea unui comentariu, cu argumentarea modului şi a condiţiilor de
aplicare a restricţiilor stabilite prin reglementarea tehnică respectivă, în scopul înlăturării barierelor
tehnice din calea comerţului;
b) modificarea conținutului reglementării tehnice adoptate, amânarea intrării în vigoare sau
retragerea  acesteia.
(4) Dacă un produs cade sub incidenţa mai multor reglementări tehnice, introducerea şi
punerea la dispoziţie pe piaţă a acestuia are loc doar în cazul în care produsul este conform cu
prevederile tuturor reglementărilor tehnice care i se aplică.

21
 (5) Reglementările tehnice generale se aplică produselor fără a se limita la o listă exhaustivă
a acestora şi, de regulă, stabilesc cerinţe referitoare la prevenirea unuia sau mai multor riscuri
caracteristice tuturor produselor cărora reglementările respective se aplică.
(6) Reglementările tehnice specifice stabilesc cerinţe pentru produse sau grupe de produse,
concretizând prevederile reglementării tehnice generale, dacă aceasta există. La elaborarea
reglementărilor tehnice specifice se va asigura respectarea cerinţei generale de securitate a
produselor.
(7) În cazul în care unui produs sau unei grupe de produse îi sunt aplicabile atât reglementări
tehnice generale, cât şi reglementări tehnice specifice, se aplică reglementările tehnice specifice.
(8) Reglementarea tehnică prevede următoarele elemente:
a) definirea domeniului reglementat: se descrie grupa de produse la care se referă
reglementarea tehnică respectivă şi natura riscurilor ce urmează a fi evitate, precum şi, după caz,
grupele de produse cărora nu li se aplică prevederile reglementării tehnice în cauză;
b) grupele de produse din domeniile reglementate, supuse evaluării conformităţii: se specifică
produsele supuse în mod obligatoriu evaluării conformităţii cu prevederile reglementării tehnice în
cauză;
c) grupele de produse din domeniile reglementate, care nu sunt supuse evaluării
conformităţii: se specifică produsele care nu sunt supuse în mod obligatoriu evaluării conformităţii
cu prevederile reglementării tehnice în cauză;
d) cerinţele esenţiale pentru grupele de produse din domeniul reglementat în care există
legislaţie de armonizare a Uniunii Europene: se stabilesc cerinţele esenţiale care trebuie să asigure
un nivel relevant de siguranță a produsului, luând în considerare anumite pericole asociate
acestuia, sau cerinţele care se referă la performanţa produsului. Cerinţele esenţiale constituie o
parte de bază a reglementării tehnice şi permit ca aplicarea standardelor armonizate, adoptate ca
standarde moldoveneşti, să rămână voluntară. Aceste cerinţe trebuie preluate întocmai din punctul
de vedere al conţinutului, al structurii şi al numerotării;
e) cerinţele pentru grupele de produse din domeniul reglementat în care nu există legislaţie de
armonizare a Uniunii Europene: se stabilesc cerinţele impuse produselor pentru a fi identificate şi
comercializate pe piaţă; frecvenţa sau criteriile de determinare a frecvenţei evaluării periodice a
produselor, efectuată de către organismele de evaluare a conformității acreditate şi recunoscute în
modul stabilit de lege; condițiile de suspendare sau de retragere a documentelor ce atestă

22
conformitatea produselor. Aceste cerinţe constituie o parte de bază a reglementării tehnice, iar
standardele la care se face referinţă prezumă conformitatea produselor cu cerinţele în cauză;
f) procedurile de evaluare a conformităţii: se specifică, după caz, una sau mai multe
proceduri adecvate de evaluare a conformităţii pentru produsele din domeniile reglementate;
g) cerinţele faţă de conţinutul documentaţiei tehnice şi faţă de documentele ce atestă
conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale;
h) regulile de aplicare a marcajului de conformitate: se stabilesc regulile respective conform
prevederilor actelor normative;
i) cerinţele față de echipament, care specifică, după caz, etaloane, mijloace de măsurare,
echipamentul pentru încercări, materialele de referinţă utilizate;
j) cerinţele faţă de organismele acreditate de evaluare a conformităţii, care urmează a fi
recunoscute pentru activitatea în domeniul respectiv;
k) obligaţiile producătorului, ale reprezentantului autorizat, ale importatorului şi ale
distribuitorului;
l) măsurile privind interdicţiile, retragerile sau rechemările de pe piaţă ale produsului
neconform;
m) cerinţele privind trasabilitatea produsului: elementele de identificare ale produsului (tip,
lot, număr de serie etc.) şi ale producătorului/importatorului (nume, denumirea comercială sau
marca înregistrată, adresa poştală etc.);
n) autorităţile abilitate cu funcţii de supraveghere a pieţei.

23
 Descrierea organizării comerțului cu amănuntul

 Rezumat al regulilor specifice de desfășurare a comerțului cu amănuntul;

 Comerţul cu amănuntul
(1) Comerţul cu amănuntul se desfăşoară prin intermediul unităţilor comerciale staţionare
(magazine), staţionare provizorii (pavilioane, gherete (chioşcuri)), unităţilor mobile sau prin alte
modalităţi prevăzute de legislaţie.
(2) Regulile specifice de desfăşurare a comerţului cu amănuntul se aprobă de Guvern, fiind
respectate următoarele principii generale:
a) asigurarea unui sortiment de mărfuri în funcţie de tipul unităţii comerciale;
b) gestionarea stocurilor de mărfuri – soluţionarea problemelor tehnice specifice profilului de
comerţ (metode de stocaj, dispuneri spaţiale, expunerea mărfurilor);
c) cunoaşterea formelor şi metodelor de comercializare a mărfurilor;
d) asigurarea condiţiilor specifice de păstrare şi comercializare a unor mărfuri;
e)  prestarea serviciilor aferente comerţului cu amănuntul.

 Schemă privind clasificarea unităților comerciale cu amănuntul;

Magazinele se disting nu numai de profilul produsului, dar și de mărimea zonei de vânzare, forma
de vânzare, locația teritorială și alte caracteristici. În aceste condiții, din varietatea de tipuri de
magazine de operare, este necesar să se aleagă cele mai optime care să asigure un nivel ridicat de
servicii pentru clienți și performanțe economice cele mai bune. Astfel, tastarea este unificarea
magazinelor pe baza principalelor caracteristici. profil sortiment (sortiment de grup); dimensiunea
zonei de vânzare; metoda de vânzare.
Întreprinderile cu amănuntul sunt clasificate în tipuri, în funcție de gama de produse vândute:
universale, specializate și nespecializate.
În funcție de dimensiunea spațiului comercial și de formele de servicii comerciale utilizate, se
disting următoarele tipuri de comercianți cu amănuntul.
- magazine - Hypermarket, Magazin universitar, Magazin universitar pentru copii, Depozit,
Universam (Supermarket), Deli, Mărfuri etc.
- magazine alimentare specializate - pește, carne, mezeluri, apă minerală etc.

24
- magazine specializate non-alimentare - mobilier, articole de uz casnic, aparate electrice,
îmbrăcăminte, încălțăminte, țesături etc.
- magazine de alte specializări - Natură, Semințe, Pet Shop, Cărți etc.
- magazine non-specializate - Produse (Minimarket), etc;
- magazine non-specializate non-food - Casa de comert, Toate pentru casa, Marfuri pentru copii,
Produse pentru femei, Bunuri fabricate, Comert cu amanuntul etc.
- magazinele nespecializate cu un sortiment mixt de tipuri nu sunt subdivizate.
Hypermarket - Un comerciant cu amănuntul care comercializează produse alimentare și
nealimentare cu sortimente universale, în principal sub formă de autoservire, cu o suprafață de
vânzare de 5.000 m 2
Supermarket - comerciant cu amănuntul, pune în aplicare produsele nealimentare, folosind diferite
forme de tranzacționare de servicii pentru clienți, zona de vânzări în comerțul cu orașul de la 3500
m2 și comerțului rural - de la 650 m 2. Departamentul - un fel de complex de magazine
specializate, care îndeplinește rolul său departamente și secții. Magazinele se disting printr-un
nivel ridicat de servicii și o gamă variată de servicii prezentate clienților. Primul magazin de istorie
este "Bon Marche", fondată la Paris în 1852.

25
  Cerințele sanitare pentru unitățile de comerț cu amănuntul

Vânzătorii sunt obligați să respecte cu strictețe regulile de igienă personală. Datorită nerespectării
lor, este posibilă contaminarea alimentelor cu microbi patogeni. Înainte de începerea lucrărilor,
vânzătorii de magazine , în special de produse alimentare trebuie să-și spele mâinile, să se echipeze
cu haine sanitare curate, să selecteze cu atenție părul de pe cap.
Toate persoanele care vin să lucreze cu produsele alimentare, trebuie supuse unui examen medical,
un studiu privind transportul bolilor patogeni kilechnym glistonositelstvo și tuberculoza. În viitor,
personalul de magazin asociat cu depozitarea, transportul și vânzarea de produse alimentare, sunt
supuse unui examen medical pe o bază trimestrială, de screening pentru tuberculoza - un an și un
studiu privind bacillicarriers-TION - în condițiile stabilite de către stația sanitară și epidemiologică
locală.
Angajatul magazinului are o broșură medicală care înregistrează rezultatele unui examen medical,
informații despre bolile infecțioase transferate și livrarea unui înlocuitor electronic pentru un
saniminim. Fiecare angajat al magazinului este responsabil de respectarea regulilor de igienă
personală și de menținerea locului de muncă într-o stare sanitară corespunzătoare. Directorul
(magazinul) al magazinului este responsabil pentru starea sanitară generală a magazinului și
regimul de igienă din magazin.
În magazinul alimentar ar trebui să existe o revistă sanitară, în care să se facă înregistrări privind
rezultatele controalelor sanitare efectuate de depozit și măsurile luate pentru a elimina deficiențele
constatate.

26
Modulul II. Organizarea și tehnologia comerțului

Determinarea amplasării unităților de comerț cu amănuntul

 Factorii de influență a poziției unității comerciale;

• Poziția unui magazin este deosebit de importantă în reușita sa și poate influența

semnificativ performanța comercială. Iată câteva aspecte relevante despre importanța și
factorii de influență ai poziției unui magazin:

• Vizibilitatea: Un factor crucial în determinarea succesului unui magazin este cât de vizibil
este acesta pentru potențialii clienți. Un magazin amplasat într-o zonă cu trafic ridicat de
pietoni sau vehicule va beneficia de o mai mare expunere și de o șansă mai mare de a
atrage clienți.

• Accesibilitatea: Magazinul trebuie să fie ușor accesibil pentru clienți. O locație

convenabilă, cu o infrastructură adecvată și cu o bună conexiune la rețeaua de transport
înseamnă că clienții pot ajunge cu ușurință la magazin și pot parcurge distanțele în mod
eficient.

• Demografia zonei: Caracteristicile demografice ale zonei în care este amplasat magazinul
pot influența profilul clienților și preferințele acestora. Este important să se identifice
publicul țintă și să se adapteze oferta și marketingul magazinului în funcție de acesta.

• Concurența: Amplasarea magazinului în raport cu concurența poate fi un factor critic. Dacă

magazinul este amplasat în apropierea altor afaceri similare, poate fi avantajos sau
dezavantajos, în funcție de concurența existentă și de nivelul de saturare al pieței.

• Costurile și disponibilitatea spațiului: Costul închirierii sau achiziționării spațiului

comercial poate varia considerabil în funcție de locație. Este important să se țină cont de
bugetul disponibil și să se găsească un echilibru între costuri și potențialul de vânzări.

• Demografie și profilul consumatorului: Înainte de a decide amplasarea unei unități de

comerț cu amănuntul, este important să se evalueze demografia și profilul consumatorului
din zona respectivă. Este util să se înțeleagă venitul mediu al populației, preferințele de
cumpărare, nevoile și comportamentul consumatorilor potențiali. Aceste informații potajuta
la identificarea locației potrivite pentru a atrage clienții.
27
 Rezumat privind identificarea ariei de piață și de atracție comercială a unității comerciale;

Aria de piaţă este distanţa maximă pe care un consumator este dispus să o parcurgă pentru procurarea
unui bun. Această arie poate fi un oraş, un judeţ, o regiune sau o parte a unei aglomerări urbane. Aria de
piaţă a unui punct de vânzare se delimitează fie cu ajutorul unor modele matematice gravitaţionale sau
probabilistice, fie pe baza sondajelor în rândul cumpărătorilor. Comportamentul fiecărui individ este
rezultatul unui proces de evaluare a teritoriului care, în esenţă, se reduce la trei faze componente şi
anume: cunoaşterea teritoriului ce trebuie parcurs distanţa obiectivă definită fie prin unele caracteristici
geografice (traseul în linie dreaptă, pe şosea sau cale ferată) fie prin unii indicatori economici (costul de
transport, timpul de deplasare); distanţa subiectivă este dată de aşa-zisul „simţ al distanţei" - rezultat al
reacţiei psihologice a cumpărătorului la spaţiul ce urmează să-l parcurgă pentru a ajunge la magazin.
Parcurgerea spaţiului este legată de distanţă.Astfel, pentru un consumator, costul de cumpărare a unui
bun este egal cu: C = P + KT

C- costul cumpărăturii totale;

P - preţul de cumpărare al bunului;

K - distanţa parcursă;

T - costul pentru parcurgerea unei unităţi de distanţă.

În măsura în care cumpărătorul dispune de un venit dat, cu cât locul său de domiciliu este mai îndepărtat
de locul de vânzare, cu atât costul de parcurgere a spaţiului creşte şi el va cumpăra o cantitate mai mică de
produse.

Aria de atracţie a unui punct de vânzare este acel spaţiu delimitat geografic din care îşi „atrage"
clienţii şi, implicit, îşi asigură desfacerea. Aria de atracţie a fost considerată ca fiind zona
teritorială în cadrul căreia o unitate comercială poate să-şi desfacă mărfurile în condiţii de
rentabilitate . Factorii care influenţează mărimea ariei de atracţie: - mărimea unităţii comerciale; -
importanţa punctelor de vânzare adiacente (anumite magazine nu au o zonă comercială proprie şi
profită de atracţia altor puncte de vânzare); nivelul veniturilor populaţiei; densitatea populaţiei.
facilităţile de circulaţie: căi şi mijloace de comunicaţie, spaţii de parcare; punctele de interes a
ariei de piaţă care constituie obiectul de analiză, servicii, activităţi culturale, sportive etc;
topografia terenului; dinamismul administraţiei publice locale şi al agenţilor economici.

28
  Fișă de lucru cu privire la principiile de amplasare a unității comerciale.

Problema amplasării unei unități comerciale nu se pune pentru un comerciant deja instalat intr-un
loc care poate fi excelent sau mediocru. Ea se pune comerciantului care vrea să creeze o nouă
afacere fie prin cumpărarea unui spațiu existent, fie prin construcția altuia.

Fundamentarea deciziilor privind proiectarea noilor magazine, precum si remodelarea celor

existente pentru a fi rentabilizate se sprijina pe cunoașterea riguroasă a factorilor care
condiționează volumul si structura cererii de mărfuri, a populației din perimetrul ariei de atracție a
magazinului respectiv.

Delimitarea ariei de atracție este punctul de plecare pentru determinarea dimensiunilor unui viitor
magazin, cât si pentru reproiectarea tehnologiei comerciale a unui magazin supus modernizării.
Principiile de amplasare a unității comerciale :

 Se afla magazinul pe un amplasament cu largi cai de acces?

Exemplu: procentul persoanelor ce trec prin fata magazinului; posibilitatile de parcare in fata
magazinului.

 Care sunt caracteristicile geografice ale zonei de amplasare?

Exemplu: zona centrală, ultra-centrală sau la periferie; zona industrială sau defavorizată; zona
rezidentială sau turistică.

 Cartierul are o atracție mai deosebită ?

Exemplu: magazinul se afla in apropierea unei piețe publice, unei gări, unui oficiu.

Punctul de vânzare a magazinului, de barierele naturale;

 a doua etapă: culegerea informațiilor necesare evaluării potențialului de vânzari (de la băncile de

date oficiale sau prin intermediul societaților specializate)

29
 a treia etapă: analiza punctelor de vânzare din proxemitate (suprafața, cifra de afaceri).

Metoda analogiei. Vanzările potențiale se evaluează prin analogie. Se calculează „puterea atracției”
sau „cota de absorbire”, a fiecărui magazin, din fiecare zonă definită. In acest sens se disting
urmatoarele zone:

 o zona primară: delimitată în jurul centrului de greutate al ariei de atracție, de unde magazinul
asigură cea mai mare parte a cifrei sale de afaceri (pentru un supermagazin procentul este de
aproximativ 60-70%);

 o zonă secundara: care asigură 15-25% din vanzările supermagazinului;

 o zonă terțiară: care reprezintă diferența până la 100%.

30
 Determinarea designului unităților comerciale

 Poze cu elemente de design exterior al unității comerciale

 Poze cu elemente de design interior al unității comerciale

31
32
33
 Identificarea formelor de vânzare

 Schemă a formelor de vânzare, aplicate în unitatea comercială

Forme de vânzare

Vânzarea prin alegere libera Autoservirea

Vanzarea prin automate comerciale

 Fișă de lucru cu referință la diferite forme de vânzare. 

Vanzarea prin alegere libera -cunoscuta si drept autoservire asistata sau vanzare pe baza de
preselectiese realizeaza prin expunerea libera de marfuri in sala de vanzare,la care au acces
cumparatorii. Se deosebeste de autoservire prin faptul ca,in fazele finale ale actului de vanzare
-;cumparare,-de preluare a marfurilor alese,intocmirea bonului de decontare si transportul
marfurilor la punctual de decontare si ambalare-se implica si personalul de vanzare,care asigura
asistenta in sala de vanzare. Magazinele care au la baza vanzarea prin alegere ligera au cheltuieli
intrucatva mai mari decat in cazul autoservirii,datorate angajarii de personal asistent suplimentar.

Autoservirea - prezinta avantaje deosebite atat pentru cumparatori-carora le mareste gradul de

confort,prin eliminarea presiunii sociale ce exista in cadrul oricarei relatii dintre comparator si
vanzator,prin accesul liber la intreaga gama de marfuri etalata si dezvoltarea predispozitiei pentru
cumparaturi,prin economia generala de timp-cat si pentru comercianti (prin reducrea numarului de
persona,cresterea productivitatii muncii,utilizarea mai eficienta a spatiului,rotatia mai mare a stocurilor, si,
in general, realizarea unei eficiente superioare). Un rol in asigurarea avantajelor pe care le incuba
autoservirea il are etalarea cat mai corespunzatoare,deschisa,a marfurilor,asociata cu ambalaje de
prezentare cat mai atragatoare,cu evidentierea clara a caracteristicilor produsului.

34
Vanzarea pe baza de modele (mostre) - aceasta forma de vanzare se apropie in mare masura de vanzarea
prin alegere libera . Ea are ca element de baza prezentarea ,in cadrul salii de vanzare a cate unui exponat-
fixat pe peretii laterali sau pe diferite piese de mobilier,chiar pe verticala-din intreaga gama de
sortimentala oferita de magazine, la care au acces direct cumparatorii. Pentru comercianti aceasta forma
de vanzare este avantajoasa prin faptul ca asigura diminuarea spatiului de vanzare,precum si a necesarului
de mobilier,echipament,personal,-implicit,reducerea de asamblu a cheltuielilor-iar pentru cumparatori
este, de asemenea, benefice prin faptul ca le asigura acces liber la marfa si posibilitatea de a consulta
relaxati,de a lua decizia de cumparare fata influenta personalului de vanzare,cu posibilitatea efectuarii
rapide a cumparaturii.

Vanzarea prin automate comerciale, numita si comert de depanare,ca urmare a faptului ca poate satisface
cerinte de moment,intampltoare,in afara programului obisnuit de functionare a magazinelor,a inregistrat,
in ultimul deceniu o modernizare si diversificare continua. Prin automatele comerciale, care pot functiona,
in principiu, 24 de ore pe zi,poate fi desfacuta, prin autoservire, o gama larga de articole neproblematice
de cerere curenta: produse alimentare (inghetata, prajituri, dulciuri, bauturi racoritoare-la pahar sau la
sticla-,ceai, cafea, lapte, bere, tigari, ziare, etc). De asemenea,prin automatele comerciale se presteaza o
tot mai mare varietate de servicii, pornind de la servicii simple,oferite pentru cunoasterea greutatii
corporale, la lustruirea pantofilor,de uscare a mainilor dupa spalare la grupurile sanitare,de plata taxei de
parcare sau pentru servicii de spalare,pana la unele dintre cele mai rafinate servicii specifice sistemului
bancar: numararea banilor, preschimbarea bacnotelor, bancomate pentru obtinerea directa de numerar.

35
 Descrierea procesului de aprovizionare a unităților comerciale

 Formele și metodele de aprovizionare cu marfă în cadrul unității comerciale,

identificând avanteje și dezavantaje

 Aprovizionarea directă de la producători – furnizori;

 Aprovizionarea prin unităţi specializate in comercializarea de materiale şi produse;
 Aprovizionarea prin tranzit organizat;
 Aprovizionarea prin tranzit achitat;
 Aprovizionarea de la depozitul angrosistului;

Avantajele aprovizionarii directe, în general, sunt:

O buna cunoastere a nevoilor consumatorului de catre furnizor respectiv a posibilitatilor

producatorului de catre consumator;

Posibilitatea unei mai bune adaptari a ofertei la cerintéle consumatorului mai ales în ce
privesc caracteristicile produsului;

Posibilitatea fructificarii anumitor oportunitati, oferite de catre producator în cazul în care

consumatorul îndeplineste cerintele impuse de catre acesta;

Posibilitatea îmbunatatirii relatiilor furnizor-consumator prin contactele directe care au

loc.

Avantajele aprovizionarii indirecte în general sunt:

Cresterea gradului de disponibilitate a resurselor, prin posibilitatea de

amplasare a intermediarului în apropierea consumatorului.

Minimizarea stocurilor de productie (a imobilizarilor) prin cresterea gradului de

siguranta a aprovizionarilor, prin reducerea timpilor economici de stocare sau
prin preluarea unor functii ale stocului de catre intermediar (functia de
siguranta, functia de decuplare etc. în cazul aprovizionarii garantate).

36
 Principalele dezavantaje ale acestor forme de aprovizionare sunt imposibilitatea
punerii în concurenta a furnizorilor si riscul de crestere a gradului de dependenta fata
de furnizor.

 Sursele de aprovizionare cu mărfuri alimentare și nealimentare, în cadrul unității comerciale;

Baza angro – reprezintă o întreprindere , care oferă produse nealimentare și nealimentare de larg
consum la prețuri convenabile, inclusiv și pentru cumpărători cu amănuntul.

Furnizor – întreprindere (companie) care fabrică produse atât alimentare cât și nealimentare cu
scopul aprovizionării unităților comerciale cu marfă .

37
 Studierea proceselor comercial-tehnologice în unitățile comerciale

Proceselor comercial-tehnologice specifice mărfurilor alimentare și mărfurilor

nealimentare, în cadrul unității comerciale

Procesul tehnologic al unui magazin este considerat un sistem de activităţi principale şi 
secundare. Procesele principale se desfăşoară în sala de vânzare şi sunt reprezentate de toate
activităţile care contribuie în mod direct la desfacerea mărfurilor. Procesele secundare se
desfăşoară în spaţiile auxiliare.

PROCESELE PRINCIPALE

A) Prezentarea vânzarea mărfurilor

• repartizarea sortimentului în sala de vânzare;

• expunerea mărfurilor pe mobilier;

• marcarea preţurilor la locul de amplasare pe mobilier;

• oferirea de consultanţă;

• demonstraţii practice la locul de vânzare;

B) Încasarea şi eliberarea mărfurilor-

• (uneori) transportul mărfurilor spre casă;

• înregistrarea preţurilor;

• calcularea sumei de plată;

• primirea contravalorii mărfurilor;

38
 • (uneori) ambalarea şi eliberarea mărfurilor;

PROCESE SECUNDARE

A) Recepţia mărfurilor

• preluare de la furnizori;
• dezambalarea;
• verificarea documentelor însoţitoare,
• identificarea mărfurilor;
• controlul cantitativ (numărare, cântărire) şi calitativ (integral sau prin sondaj);

B) Depozitarea mărfurilor

• aşezare în rafturi, pe palete, în stive;

• conservare (păstrare)

• manipulare şi transport;

c. Pregătirea mărfurilor pentru vânzare

• sortare;

•  porţionare;

•  prelucrare;

• cântărire;

• preambalare şi ambalare;

• marcarea preţului;

• ştergere de praf;

• montare şi alte operaţii care asigură utilitatea produsului

39
 • transportul mărfurilor în sala de vînzare;

 Fișă de lucru privind procesul de recepție a mărfurilor alimentare și nealimentare în

cadrul unității comerciale;

Receptia loturilor de marfuri este operatia de identificare si verificare cantitativa si calitativa a

marfurilor si se realizeaza de catre beneficiar în prezenta sau absenta furnizorului. Locul de
desfasurare poate fi la sediul furnizorului sau al beneficiarului si se efectueaza de catre comisii de
receptie formate din 3-5 membri.

Receptia se deosebeste de controlul tehnic de calitate si prin modalitati si prin efectele pe care le
produce. Receptia are un caracter tehnic, dar în acelasi timp are caracter economic si juridic.

Scopul receptiei consta în verificarea modului în care furnizorul îsi îndeplineste obligatiile asumate
prin contract (cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare) si daca organele de
transport îsi respecta obligatiile legate de integritatea marfurilor pe toata durata
transportului. Controlul final de receptie are rolul de a constata daca produsele sunt
corespunzatoare sau nu calitativ [119-125]. Comisia de receptie are rolul de a urmari, în
continuare, evolutia starii calitative a marfurilor receptionate în ul depozitarii si pâna în momentul
livrarii din depozit.

Metodologia receptiei

Procesul de receptie implica urmatoarele operatii:

 verificarea documentelor;
 verificarea identitatii si marimii lotului (receptia cantitativa);

40
  verificarea calitatii (receptia calitativa).

Verificarea documentelor

Cu ocazia receptiei se verifică urmatoarele documente:

 documente de contractare: contractul, anexele la contract, clauzele, graficele,

specificatiile;
 documentele de însotire a marfii: de livrare, de transport ;
 documente de atestare a calitatii: buletin de analiza, certificat de calitate.

Verificarea cantitativa a loturilor de marfuri

Verificarea cantitativa a lotului de marfuri se face prin numarare, masurare sau cântarire, în functie
de felul marfurilor, pe baza specificatiilor din contract.
Verificarea cantitativa se realizeaza prin:

Avantajele utilizarii statisticii matematice se refera la:

identificarea produselor din lot;
examinarea ambalajelor;
verificarea integritatii sigiliilor;
verificarea marcarii si etichetarii;
definirea planului de control;
prelevarea esantionului;
verificarea principalelor caracteristici de calitate prin metode organoleptice si de laborator;
concluzii privind acceptarea sau respingerea lotului.
Cea mai complexa si importanta etapa este definirea planului de control. Se folosesc trei tipuri de
control:

41
 Au fost definite, de asemenea, notiunile de fractiune defectiva (p), numar de defecte pe 100
unitati de produs (u*), calitate medie rezultanta (AQQ).
- α reprezinta riscul furnizorului (producatorului) adica probabilitatea ca loturile cu nivel de
calitate acceptabil (AQL) sa nu fie acceptate. Se mai numeste probabilitate de respingere.

- reprezinta riscul beneficiarului, adica probabilitatea ca loturile cu un anumit nivel de calitate sa

fie acceptat (probabilitatea de acceptare). De obicei < 10 %

Verificarea calitatii loturilor de produse în cazul caracteristicilor de calitate atributive

Standardul se aplica la verificarea calitatii produselor finite, dar si a materiilor prime si auxiliare,
repere în procesul de fabricatie, subansambluri înainte de montaj, operatii, stocuri în depozit,
operatii de mentenanta Beneficiarul desemneaza o anume valoare pentru AQL pentru un anumit
defectiv (sau defect) sau pentru un grup, si în acest fel indica furnizorului ca prin planul de
verificare utilizat accepta loturile livrate numai daca fractiunea defectiva medie (sau u*) nu este mai
mare decât o anumita valoare acceptata de beneficiar. In acest caz se stabilesc trei tipuri de planuri
de verificare :
prin esantionare simpla;
prin esantionare dubla;
prin esantionare multipla.

42
Modulul III. Calitatea, clasificarea, marcarea, codificarea și ambalarea mărfurilor comerciale

Cunoașterea calității mărfurilor

 Eseu privind definirea proprie a termenului ”calitate”

Calitatea produselor este definită prin totalitatea însușirilor concrete și a caracteristicilor care
determină utilizarea lor în raport cu scopul pentru care au fost create , precum și eficiența lor
economic. De exemplu aceste însușiri reprezintă – cele organoleptice, fizico-chimice,
microbiologice și starea produsului din punct de vedere igieno-sanitar. Caracteristicile
organoleptice care sunt stabilite cu ajutorul organelor de simț și este un mod de analiză subiectiv.
Cu ajutorul văzului se apreciază forma produsului, aspectul, culoarea, mărimea, textura. Iar cu
ajutorul mirosului se apreciază substanțele mirositoare care imprimă această caracteristică
produsului. Proprietățile psihosenzoriale sunt foarte importante pentru mărfurile alimentare având
rol de influențare a deciziei de cumpărare a produsului. Consumatorul acceptă sau respinge un
produs alimentar în funcție de caracteristicile acestuia. O altă metodă de apreciere a calității
produselor alimentare este cea de laborator . Metoda de laborator cuprinde : aprecierea fizico-
chimică, microbiologică, tehnologică și microscopică. Metoda de laborator este mai obiectivă și
completează metoda organoleptică. Analizele se efectuează în laboratoare speciale, dotate cu
utilajul necesar , cu agenți chimici, cu standarte și cu condițiile cerute de un laborator de analiza
produselor alimentare. Toate datele care se obțin în laborator, se înscriu într-un registru care se
păstrează în laborator, iar pe baza registrului se întocmesc certificate de calitate care însoțesc marfa
la transportare și valorificare. Metoda de laborator ne dă niște date precise și exacte. În concluzie
calitatea produselor se poate stabili prin două metode cea organoleptică și de laborator.

43
  Descrierea indicilor de calitate a mărfurilor alimentare și nealimentare,
comercializate în cadrul unității comerciale.

MĂRFURILE ALIMENTARE

Proprietățile organoleptice

Prin văz se apreciază forma produsului, aspectul, culoarea, mărimea, textura.

Prin miros se apreciază substanţele odorizante (mirositoare) care imprimă această caracteristică produsului. Ex:
aromă de brânză, miros de pește, mirodenii

Cu ajutorul senzaţiilor gustative, create în cavitatea bucală, se disting patru gusturi:

 dulce

 acru

 sărat

 amar

Duritate (neted, aspru), elasticitate (tare, moale), temperatura(cald, rece)

Senzaţiile sonore, care ajută la estimarea calităţii produselor, pot fi apreciate prin:

 sunetul care apare la masticare

 sunetul produs la ruperea unor produse

 zgomotul băuturilor carbogazoase

Ambalajele

Ambalajul este un material destinat să cuprindă sau să învelească unul sau mai multe produse de acelaşi fel. El se
aplică cu scopul de a asigura protecţia temporară, astfel încât produsele să-şi menţină calitatea şi integritatea în
timpul manipulării, transportului, depozitării şi comercializării.

44
 MĂRFURILE NEALIMENTARE

Proprietăţi comune mai multor mase plastice. Se împart în:

1. proprietăţi care asigură avantaje

2. propr. care asigură dezavantaje

1. propr. care oferă avantaje sunt:

a) masa specifică redusă şi densitatea mică- 0,9-1,5g/cm3

b) au o rezistenţă deosebită la factorii atmosferici şi chimici (nu porodiază şi multe din acestea la temp.
obişnuite de păstrare, transportare- sînt inerte)

c) au propr. dielectrice înalte, se folosesc în calitate de izolator

d) se pot prelucra uşor prin diferite metode tehnologice

e) au un exterior plăcut, pot fi transparente, colorate...

f) au propr. igienico-sanitare înalte, pe suprafaţa lor nu se dezvoltă microorganisme dacă sunt curate

g) se întreţin uşor

2. propr.ce asigură dezavantaje sunt:

a) nu au rezistenţă mare la temp. prea înalte şi nici prea joase; limitele sunt cuprinse între( la t. Înalte) 70-
200 grade

C; la tepm. Joase cea mai rezistentă e polietilena- rezistă pîna la (minus)-60-70 grade C

b) uşor se zgîrîe

c) prezintă fenomen de îmbătrînire ( îşi modifică propr. sub acţiunea fact. atmosferici şi chimici)

d) se descompun foarte greu

45
Caracteristica calității fibrelor textile. Firele textile sint elemente de structura ale produselor textile finite
cu influenta asupra calitatii si diversificarii sortimentului acestora. Firele se obtin prin reunirea mai multor
fibre scurte sau continue in procesul de filare. Filarea presupune obtinerea unui paralelismal fibrelor
componente, carora li se aplica o torsionare pentru a le conferi reistenta necesara. Sensul torsiunii firelor
poate fi spre stinga, notat cu litera ”S” si spre dreapta notat cu litera ”Z”. In scopul obtinerii unor fire mai
uniforme si mai rezistente, firele simple se multiplica si se rasucesc, iar prin rasucirea a doua sau mai multe
fire rasucite in prealabil se obtin fire cablate. Principalele caracteristici care determina calitatea tesaturilor
si tricoturilor sunt:

1. Finetea – reprezinta gradul de subterime a firului.

2. Rezistenta la tractiune – pentru caracterizare se foloseste sarcina la rupere – respectiv forta maxima la
tractiune aplicata axial care provoaca ruperea.

3. Alungirea la rupere – arata gradul de intindere a firului din momentul actiunii fortelor pina cind se rupe
(se estimeaza elasticitatea firelor).

4. Torsiunea si uniformitatea – torsiunea-este o carateristica de calitate foarte importanta, deoarece

influenteaza rezistenta, uniformitatea si aspectul produselor finite. Se exprima prin numarul de rasucituri
pe unitate de lungime. Uniformitatea-se refera la aspectul neted sau regulat al firului, dar si la
uniformitatea grosimii pe toata lungimea lui.

Tipuri de fire:

1. Fire obisnuite – se obtin prin procesul de filare, dupa compozitia fibroasa ele sunt: - fire simple – obtinut
dintrun singur tip de fibre. - fire mixte – obtinut dintrun amestec de fibre in diferite proportii (fir de tip
bumbac si fir de tip lina)

2. Fire speciale – cuprind firele texturate (se obtin din fibre poliamidice si poliesterice prin procesul de
texturare, ele dobindesc o serie de caracteristici: elasticitate mare, tusheu placut asemanator lînii,
capacitate mare de termoizolare si tranfer al umeditatii) si firele volumizate (se obtin din fire mixte-
poliamidice cu (lîna, bumbac,) prin tehnologii bazate pe contractarea diferita a fibrelor componente.) care
se obtin din fire sintetice carora li sa aplicat o tehnologie speciala

3. Fire de efect – sunt fire cu aspecte deosebite dobindite prin felul de vopsire, amestecul de materie
prime si prin tehnica de fabricatie. Cele mai utilizate sunt: buclate, flame, incretite, spiralate, frontir,
ondulate.
46
Calitatea articolelor din sticla.

1. Materiile prime

2. procesul tehnologic -asupra calitatii Operatiile procesului tehnologic:

- Obtinerea masei sticloase:

a. topirea materiilor prime

b. limpezirea/ afinarea

c. omoginizarea - fasonarea sticlei – se obtin obiecte de anumite configuratii, dureaza citeva secunde.
Metode – suflare, presare, suflare-presare, tragere, laminare. Pemtri a fasona masa sticloasa se raceste
pina la 200-300 grade C pentru a avea o viscozitate inalta.

- Recoacerea – dupa ce sau obtinut formele, sunt aranjate pe banda de transportor unde merg in cuptor la
temperatura de 425-575 grade C. In functie de marimea obiectului 20-45min.

- Finisarea – metode:

a.mecanice (slefuirea,matesarea, gaurirea lustruirea, rodarea)

b. chimice (cu mentinerea in solutie de flour)

47
 Studierea proprietăților mărfurilor

 Factorii care influențează proprietățile mărfurilor alimentare și nealimentare

Calitatea produselor prezintă o deosebită însemnătate pentru întreaga societate, deoarece are efecte
favorabile în toate domeniile activităţii economice. Cunoasterea utilitatii unui produs/serviciu
impune identificarea proprietatilor care, in final, conduc la satisfacerea trebuintei pentru care a fost
realizata marfa respective.

Întrucât mărfurile îşi pot modifica, calitatea şi pe parcursul comercializării este necesar să întregim grupa
factorilor specifici etapei productive cu factori, ca:

• păstrarea,
• condiţiile de ambalare
• gradul de calificare a lucrătorului din comerţ

DEPOZITAREA

Depozitarea si pastrarea marfurilor, buna gospodarire a fondului de marfa existent si

pregatirea adecvata în scopul vânzarii se realizeaza în spatii special amenajate, si anume, în
depozite.
Spatiile de depozitare sunt:
fixe - depozite propriu zise;
mobile - mijloace de transport.
Pastrarea este considerata temporara (cca. 2-20 zile) si este specifica produselor alimentare
perisabile sau de lunga durata, când se depaseste aceasta perioada limita, pentru produse
industriale (aparatura electro-casnica, încaltaminte si îmbracaminte).
Importanta pastrarii marfurilor în bune conditii este subliniata si de obligativitatea supunerii
unor produse (ex: electronice si electrice) încercarilor de depozitare (încercarea H) în vederea
verificarii capacitatii de a rezista la transport sau depozitare în conditii climatice si mecanice
specifice.
Produsele fiind sensibile la modificarile de microclimat din timpul pastrarii, exista posibilitatea

48
 deprecierii calitative si inevitabil posibilitatea aparitiei litigiilor.
Efectuarea expertizelor merceologice ale spetelor rezultate presupune cunoasterea
aprofundata a caracteristicilor produselor si, de multe ori, reconstituirea conditiilor mediului
ambiant (considerat cel mai dificil tip de expertiza merceologica).

AMBALAREA

Ambalajul nu mai este considerat un simplu obiect utilitar, conceptia despre ambalaj evoluand in stransa
legatura cu dezvoltarea stiintei marfurilor si cu cerintele si protectia consumatorilor si a mediului. In acest
sens, rolul important al ambalajului este subliniat defunctiile sale si anume:

1. Functia de conservare si protectie a produsului si a mediului

Prin aceasta functie ambalajul are rolul de a proteja marfurile fata de actiunea unor factori externi, cum
sunt:

- factori fizici(temperatura, umiditate, lumina, socuri mecanice,etc);

- factori chimici (acizi, agenti oxidanti, etc);

- factori biologici (microorganisme existente in mediul inconjurator, etc.).

2. Functia de manipulare, depozitare si transport

Aceasta functie presupune indeplinirea unor cerinte de adaptare a ambalajelor la normele de transport,
stabilirea rolului ambalajului in procesul de manipulare, depozitare, transport si distributie, astfel incat,
marfurile sa nu-si modifice forma si sa nu se deterioreze. In indeplinirea acestei functii, un rol important il
au actiunile de paletizare, containerizare si modulare.

Paletizarea este o metoda care permite manipularea, deplasarea si stivuirea usoara a unor marfuri
grupate in unitati de incarcare, folosindu-se paletele si electrostivuitoarele.

49
 Caracteristica proprietăților mărfurilor alimentare și nealimentare, comercializate în
cadrul unității comerciale

Proprietati fizice (structurale, optice, termice, mecanice, electrice, etc)

Proprietati chimice ( compozitia chimica, stabilitatea la actiunea agentilor chimici, etc)

Proprietati biologice( potentialul nutritivv, etc )

Proprietati economice ( consumul de energie si carburanti, cheltuielile de montaj, de utilizare, de

intretinere, etc)

Proprietati estetice ( linia, forma, aspectul, armonia cromatica, design-ul, stilul, etc )

Proprietati organoleptice ( culoarea, mirosul , gustul, aroma, buchetul, consistenta, etc)

Proprietati ergonomice ( confortul in utilizare , etc)

Proprietati ecologice ( gradul de poluare a mediului )

PROPRIETATI FIZICE STRUCTURALE

Masa este o proprietate a marfurilor ce exprima cantitatea de materie continuta de un produs.

 masa pe unitatea de lungime (kg/m- pentru produsele filamentare cum sunt tevile, cablurile, firele
textile, etc)

 masa pe unitatea de suprafata (kg/m²-pentru covoare, etc)

 masa pe unitatea de volum (kg/m³-pentru produsele din lemn , etc)

 masa comerciala –se utilizeaza in comert in cazul produselor higroscopice. Densitatea (masa specifica)
reprezinta cantitatea de materie continuta intr-o unitate de volum din produsul considerat. Este raportul
dintre masa produsului si unitatea de volum. Exista instrumente diferite de masurare a densitatii.
higroscopicitatea reprezinta proprietatea unor marfuri de a face schimb de vapori de apa cu mediul
inconjurator.

50
De exemplu, lemnul este un material higroscopic. Ca urmare a higroscopicitatii , lemnul prezinta
fenomenele de umflare ( marirea volumului prin absorbtia apei ) si contragere (reducerea dimensiunilor
prin pierderea apei ).

Umiditatea exprima continutul total de apa al unui produs, fiind efectul firesc al higroscopicitatii. De
exemplu, bumbacul are 8,5% apa, matasea 11 % apa, lana 17 % apa, graul 14 % apa, strugurii 90 % apa ,
etc.

Permeabilitatea reprezinta proprietatea unor marfuri de a lasa sa treaca prin ele apa, vaporii si gazele. De
exemplu, in cazul produselor de imbracaminte, incaltaminte, al corturilor, etc. Inversul permeabilitatii este
impermeabilitatea (halate de protectie, prelate, umbrele, etc)

Porozitatea reprezinta raportul dintr volumul unui produs si volumul porilor din masa volumului respectiv.
De exemplu, la produsele de panificatie, pentru materialele de constructii, hartie, etc. Inversul porozitatii
este compactitatea.

Culoarea este o caracteristica a luminii, masurabila prin intensitatea si lungimea de unda a radiatiei in
spectrul vizibil. Transparenta reprezinta proprietatea unui produs de a fi strabatut de reactiile luminoase.
De exemplu : produsele din sticla , polistiren, etc.

Inversul transparentei este opacitatea. (produse din portelan, etc)

Luciul este proprietatea unor produse de a reflecta lumina incidenta cu o difuzie minima. De exemplu ,
luciul lemnului poate fi matasos, argintiu, auriu, etc. Luciul fibrelor textile depinde de tipul de fibra , cea
mai lucioasa fiind fibra de matase.

Căldura specifica reprezinta cantitatea de caldura necesara unui gram dintr-un produs pentru a-si ridica
temperatura cu 1ºC, fara modificarea starii fizice sau chimice.

Dilatarea termica reprezinta proprietatea marfurilor de a-si modifica dimensiunile sub actiunea caldurii.
(produse din sticla)

Conductibilitatea termica reprezinta proprietatea unor marfuri de a conduce caldura prin masa lor. De
exemplu , produsele metalice, produsele din sticla, plite electrice, articole de vestimentatie, etc

Termoizolarea reprezinta proprietatea materialelor izolatoare de a conduce foarte putin caldura prin masa
lor. De exemplu, produsele ceramice, lemnul, hartia, cauciucul, pluta, lana, etc.

51
Conductibilitatea electrica este proprietatea unor marfuri de a lasa curentul sa treaca prin ele , atunci cand
li se aplica o diferenta de potential electric. Proprietatea opusa conductibilitatii electrice a marfurilor este
rezistenta electrica.

Rezistenta electrica reprezinta proprietatea unor marfuri de a se opune trecerii prin ele a curentului
electric. De exemplu, marfurile metalice sunt conductoare , in timp ce marfurile ceramice , din cauciuc, etc
sunt izolatoare.

52
 Studierea clasificării, sortimentului și codificării mărfurilor
 Clasificarea mărfurilor alimentare și nealimentare, comercializate în cadrul
unității comerciale

MĂRFURILE ALIMENTARE

Criteriul Grupa aferentă 

Originea produselor   produse vegetale
  produse animale
 produse minerale
 produse de sinteză (chimică, biotehnologică)

Gradul de prelucrare  materii prime

tehnologică  semifabricate ("semipreparate")
 produse finite

Modul de ambalare  produse prezentate în vrac

 produse prezentate în semivrac
 produse preambalate

Scopul utilizării  produse nutritive

 produse gustative (condimente, stimulente, băuturi)
 produse tehnologice (concentrate alimentare, aditivi alimentari)

Funcţia nutriţională de bază  produse energetice (preponderent glucidice / lipidice)

 produse proteice
 produse echilibrate energo
 proteic
 produse dietetice
 alimente / suplimente nutriţionale etc.

MĂRFURILE NEALIMENTARE

Mărfuri din sticlă Fibre chimice

Mărfuri din ceramică Fibre textile

Mărfuri din lemn Țesături

Fibre naturale
53
  Structura codului cu bare, de pe ambalajul mărfurilor alimentare și
nealimentare, comercializate în cadrulunității comerciale.

Un element de siguranţă a unui produs îl reprezintă codul de bare care însoţeşte fiecare produs,
acesta fiind o reprezentare de date, destinat a fi citit pe cale optică şi care poate fi folosit în orice
societate şi în toate industriile producătoare sau de desfacere. Aceste bare negre pe un spaţiu alb
sunt citite şi decodate cu ajutorul scannerelor care măsoară reflexia luminii şi interpretează
codurile în numere şi litere şi le trimit spre gestionare unui calculator.
Codificarea produselor şi structura codului sunt realizate la nivel internaţional de către GS1. GS1
este o organizație globală dedicată creării și implementării unor soluții și standarde globale
dedicate eficientizării și măririi vizibilității globale a cererii și ofertei din diverse sectoare.
Tipologia codurilor de bare: Un cod 1D (liniar) este codul de bare cel mai cunoscut. Există mai
multe versiuni ale codurilor 1D și unele codifică numai numere, în timp ce altele pot codifica orice
caracter al tastaturii. Toate informațiile din cod sunt organizate orizontal de la stânga la dreapta.
Aceste tipuri de coduri pot fi citite de orice scaner pentru coduri de bare. Codurile de bare 2D sunt
un pic mai complexe deoarece organizează informațiile verticale și orizontale.
Acest lucru permite codurilor 2D să dețină mult mai multe informații și să fie mai compacte. 
Majoritatea produselor sunt marcate cu un număr format din 13 cifre, însă întâlnim produse cu opt
sau mai puţine cifre. Toate ţările au un prefix de trei cifre, excepţie făcând ţările fondatoare ale
sistemului EAN (Asociației Europene de Numerotare a Articolelor), la care prefixul este format
din două cifre.
1. Primele 2 (3) cifre reprezintă codul țării producătoare (Moldova - 484, Ucraina – 482)
3. Următoarele cinci cifre (3-5 sau 3-7) - codul producătorului atribuite de autoritățile naționale.
5. Următoarele cinci (6-7 sau 8-12) - codul produsului atribuit de producător sau vânzător
individual sub forma unui număr de înregistrare în cadrul întreprinderii dumneavoastră. În aceste
cifre, producătorul poate codifica: nume, clasă, articol, culoare, masă, dimensiune etc. 
6. Ultima cifra - de verificare, este un număr de comandă destinat citirii codului de bare de către
scaner folosind algoritmul EAN. Numărul de verificare se găsește într-o anumită operație
aritmetică.

54
 Studierea și analiza marcării și etichetării mărfurilor

 Verificarea respectării cerințelor privind marcarea mărfurilor alimentare și nealimentare,

comercializate în cadrul unității comerciale

6+4+2+6+4+8=40

3+3+1+9=16

(16*3)+30=78

6+8+4+4=22

9+3+9+3+7+3=34

(22*3)+34=100

 Poze privind descrierea informației de pe eticheta mărfurilor alimentare și

nealimentare, comercializate în cadrul unității comerciale

55
 Ambalarea mărfurilor

 Eseu cu privire la rolul și funcțiile ambalajului 

56
 Ambalajul este un material din hârtie, carton, sau masă plastică în care se împachetează ceva
pentru a fi păstrat sau transportat. Ambalajul - conține, protejează, conservă, transportă,
informează și vinde. Pentru ca ambalajul să îndeplinească funcţiile sale, la alegerea lui trebuie să
se ţină cont de urmãtoarele aspecte: proprietăţile produsului care trebuie ambalat, condiţii de
transport, manipulare şi depozitare, metoda de ambalare, tipul şi funcţiile ambalajelor și
valorificarea economică a ambalajului. Materialul si designul ambalajului sunt elemente
importante in procesul vanzarii, dar cu toate acestea culoarea este cea care imbina toate elementele
acestuia si este unul din cele mai importante mijloace pentru a face din ambalaj o unealta efectiva
de comunicare. Ambalajul trebuie sa asigure pastrarea tuturor parametrilor calitativi ai produselor.
Pe timpul transportului, manipularii, depozitarii produselor sunt supuse unor serii de solicitari
mecanice (tractiune, frecare, lovituri, caderi, trepidatii, vibratii etc.). In aceste conditii ambalajele
trebuie sa fie capabile sa preia aceste solicitari, protejand produsul. Intrucat majoritatea produselor
se vand ambalate este evident ca ambalajul are si un dublu rol de promotor al vanzarii si de
purtator al informatiei catre consumator. Ambalajul reprezinta o interfata cu care consumatorul
vine in contact direct, de aceea ambalajul trebuie gandit pentru a atrage cumparatorii si pentru a
declansa actul de cumparare. De aceea, ambalajul a fost denumit si 'vanzator mut' al produsului.
Culoarea vinde un produs - este inainte de toate o senzatie si creeaza o stare emotionala care
comunica bine, depasind dimensiunea ambalajului, produsul in sine, forma sa sau scopul acestuia.
În afara de culoare mai exista si alte elemente la fel de importante in realizarea ambalajului:
design-ul, forma, marca, eticheta. Ambalajul informeaza consumatorul, oferind informatii cu
privire la producator si produs,ambalajul devenind în ultima perioada unul dintre cele mai
importante criterii de achizitionare al unui produs. In concluzie importanta ambalajului este atat
de mare incat acesta poate contribui la succesul sau insuccesul în afaceri.

 Metodele și mijloacele de ambalare a mărfurilor alimentare și nealimentare, comercializate în

cadrul unității comerciale

Metodele de ambalare trebuie să răspundă favorabil la atingerea următoarelor obiective:

57
  să asigure concomitent protecţia produsului ambalat şi a mediului înconjurător;
 să conducă la reducerea consumului de material de ambalare;
 să favorizeze creşterea performanţelor ambalajului prin folosirea unor materiale potrivite.

1. Ambalarea celulară sau tip „blister”

Ambalarea celulară constă în ambalarea produsului sub forma de caşete comprimate. Produsele se aşează
între două pelicule de material plastic sau una din material plastic şi cealaltă din folie metalică, după care
se presează din loc în loc cu scopul de a le lipi. În acest mod se obţin celule în jurul fiecărui produs
ambalat. Metoda ambalării celulare se aplică în special produselor farmaceutice.

2. Ambalarea tip “aerosol“

Noţiunea de aerosol se referă la o dispersie de particule solide sau lichide foarte fine, susceptibile de a
rămâne timp îndelungat în suspensie în atmosferă.

• Această metodă de ambalare se foloseşte în domeniul alimentar, al produselor farmaceutice, cosmetice

(deodorante, spumă de ras, frişcă etc.)

• Materialele din care se confecţionează recipientele sunt: tablă cositorită, aluminiu, sticlă şi materiale
plastice. Faptul că gazul propulsor intră în contact direct cu produsul ambalat impune o serie de condiţii
absolute obligatorii:

 gazul propulsor utilizat trebuie să fie compatibil cu produsul (să nu interacţioneze cu acesta şi să
nu-i influenţeze caracteristicile senzoriale);
 să nu corodeze materialele ambalajului; · să nu fie inflamabil;
 să nu prezinte riscul unei explozii la presiunea la care se află în recipient.

3. Ambalarea sub vid

Aceasta metodă constă în introducerea produsului într-un ambalaj dintr-un material impermeabil la gaze
şi extragerea aerului din interior cu ajutorul unei pompe de vid. În felul acesta se evită contactul mărfii cu
oxigenul care, mai ales în cazul duratelor mari de depozitare, poate declanşa reacţii ce duc la alterarea
produsului. Pentru ambalarea în vid a brânzeturilor, cărnii, mezelurilor, se poate utiliza o variantă
58
îmbunătăţită a ambalării sub vid numită „ambalarea tip Cryovac”. Această metodă foloseşte ca material de
ambalare o folie de plastic specială, care are proprietatea de a se contracta în contact cu apa caldă.

4. Ambalarea aseptică

Ambalarea aseptică constă în introducerea unui produs sterilizat, destinat comercializării într-un vas
sterilizat, în condiţii aseptice, urmată de închiderea vasului, astfel încât să fie prevenită contaminarea
produsului cu microorganisme. Ambalarea aseptică este deci o metodă care garantează securitatea
microbiologică a alimentelor, fără ca acestea să-şi piardă caracteristicile nutritive şi organoleptice.
Ambalajul aseptic constă dintr-o folie mică, multistratificată, care combină cele mai bune caracteristici ale
hârtiei, materialului plastic şi aluminiului pentru a alcătui un recipient cu performanţe ridicate. Cutiile
pentru băuturi sunt alcătuite în proporţie de 70% din hârtie care oferă rigiditate şi rezistenţă. Polietilena
deţine o pondere de 24% din cutie şi este utilizată în scopul etanşării ambalajului. O folie subţire de
aluminiu reprezentând 6% din ambalaj, formează o barieră împotriva aerului şi luminii care pot distruge
substanţele nutritive şi aroma alimentelor.

5. Ambalarea cu pelicule aderente

Metoda foloseşte un material special numit material peliculogen. Acesta se aplică pe suprafaţa produsului
ce trebuie ambalat şi după uscare se transformă întrun strat rezistent şi impermeabil ce oferă o protecţie
ridicată. Pentru îndepărtarea stratului de material peliculogen produsul ambalat se introduce în apa caldă.
Metoda se aplică în special la produsele alimentare.

6. Ambalarea în atmosferă modificată

Ambalarea în atmosferă controlată “CAP” (Controlled Atmosphere Packaging) poate fi definită ca

reprezentând “închiderea produsului într-un ambalaj impermeabil la gaz în care gazele de referinţă ca
CO2, O2, N2 şi vaporii de apă au suferit modificări şi sunt controlate selectiv“.Modificarea atmosferei din
interiorul ambalajului este obţinută prin următoarele metode: ambalare în vid; ambalare în atmosferă
modificată. Aplicarea acestei metode permite controlul reacţiilor chimice, enzimatice sau microbiene în
scopul reducerii sau eliminării proceselor de degradare ale mărfurilor.

7. Ambalarea colectivă şi porţionată

Ambalarea colectivă este metoda care permite gruparea într-o singură unitate de vânzare a mai multor
produse. Materialele utilizate sunt: cartonul şi foliile contractibile. Ambalarea colectivă se poate realiza şi
prin gruparea produselor preambalate în hârtie Kraft, celofan sudabil etc., obţinându-se pachete
paralelipipedice paletizate. Ambalarea porţionată este procedeul de ambalare în care cantitatea de

59
produs care urmează să fie cuprins în ambalaj este stabilită astfel încât să fie consumată la o singura
folosire. Pentru ambalarea porţionată pot fi folosite: folii contractibile, folii termosudabile din aluminiu
sau hârtii metalizate.

8. Ambalarea în folii contractibile

Ambalarea în folii contractibile este o metodă de ambalare a produselor în porţii mici, uniforme, prin
aşezarea lor pe o placa suport, având alveole termoformate, urmată de închidere prin acoperire cu folie şi
termosudare. Prin folie contractibilă se înţelege o folie din material plastic, întinsă în momentul fabricării
sale, cu tensiuni interne fixate prin răcire şi care în momentul încălzirii revine la poziţia iniţială. Materialele
întrebuinţate sunt: polietilena termoconductibilă, policlorura de vinil, policlorura de viniliden,
polipropilena etc.

CONCLUZII

În concluzie pot spune că în timpul desfășurării practicii am aplicat cunoștințele asimilate pe

parcursul întregului an de studiu. Din legile studiate și anume legea 231 din 2010 cu privire la
comerțul interior am stabilit și studiat principiile generale de desfăşurare a activităţilor de comerţ
pe teritoriul Republicii Moldova, tot din această lege am aflat noțiuni noi din domeniul comerțului
60
cum ar fi comerţ cash and carry sau comerţ cu ridicata. Iar din legea 46 din 2006 am studiat
consolidarea funcționării pieței interne prin eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului și
prin implementarea obligațiilor Republicii Moldova, inclusiv față de Organizația Mondială a
Comerțului și Uniunea Europeană, precum şi asigurarea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a
unor produse sigure, care să favorizeze o piaţă concurențială. Ce ține de organizarea și tehnologia
comerțului am studiat factorii de influență a poziției unei unități comerciale, formele de vânzare,
metodele și sursele de aprovizionare cu marfă, și desigur procesele comercial-tehnologice specifice
mărfurilor alimentare și mărfurilor nealimentare, în cadrul unității comerciale. Pe lângă aceasta am
analizat caracteristicile ce țin de calitatea , îndeosebi al mărfurilor alimentare dar și mijloacele și
tipurile de ambalaje. La practica în unitatea comercială “Linella” am lucrat cu marfa , deseori cu
marfa alimentară, efectuând aranjarea ei pe vitrine sau în frigidere.

BIBLIOGRAFIE

1. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=112409&lang=ro

61
2. https://www.bizlaw.md/reguli-generale-de-comercializare-a-produselor-si-serviciilor

3. https://www.scribd.com/document/487247050/Tipuri-de-Instructaje-de-Protectia-Muncii

4. https://www.scribd.com/doc/87140924/IGIENA-IN-UNIT%C4%82%C8%9AILE-ALIMENTA
%C8%9AIE-PUBLICA-SI-TURISM

5. https://www.scribd.com/document/389790513/Amplasarea-Unui-Punct-de-Vz

6. https://www.scribd.com/document/189254198/Merceologie-Nealimentara

7. https://www.scribd.com/document/526414594/PROPRIETATILE-MARFURILOR#:~:text=%EF
%82%B7%20Proprietatile%20marfurilor%20sunt%20influientate,%2C%20marcarea%2C%20transportul
%2C%20p%C4%83strarea.&text=%C5%9Fi%20denumite%20standarde%20de%20stat,condi%C5%A3iile
%20de%20calitate%20a%20m%C4%83rfurilor.

8. https://www.scribd.com/doc/78908513/Depozitarea-Si-Pastrarea-Marfurilor

9. https://www.scribd.com/doc/257111582/AMBALAREA

10. https://conspecte.com/merceologia-marfurilor-nealimentare/

11. https://www.scribd.com/doc/266169601/Metode-de-Ambalare

ANEXE

62
63
64
65