Despre un liliac care zboară la miezul nopții în camera mea

și despre care aproape nu pot să spun nimic și nici nu sunt convins că este vorba despre un liliac poate e
doar un început de vis într-un început de somn care pregătește o altă noapte de nesomn și nu mi se pare a
fi mult mai spectaculos ca zborul inorogului noapte de noapte în garsoniera ta sau bâzâitul asistentei
blonde care plana pe deasupra capetelor noastre în salonul unu de la etajul trei din spital și mereu îmi vin
în minte cucii morți de frig în grădina mea în visul din somnul meu nesomn și mi se face de fiecare dată
frică poate ar trebui să scriu un poem despre cum am supraviețuit nopții și despre un liliac mititel care
zboară prin camera mea de fiecare dată când se lasă întunericul cum nu am să înțeleg niciodată de ce
plângi la căpătâiul patului meu și de ce nu mai am puterea să mă ridic și să te strâng în brațe o veșnicie
doar pentru că așa vreau

un liliac zboară noapte de noapte în mintea și pe deasupra mea și nimeni nu mai are lumină în ochi ca să-l
vadă