CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ: FUNCȚIA NORMATIVĂ A DREPTULUI

Dreptul penal și dreptul civil sunt ramuri fundamentale ale dreptului, având
istorii și evoluții separate.
Dreptul civil are origini străvechi, fiind bazat pe principiile romanilor și ale altor
civilizații antice. În Europa, dreptul roman a servit drept baza pentru dezvoltarea
dreptului civil modern, care s-a dezvoltat în mod deosebit în secolele XVIII și XIX. În
timp, au fost elaborate coduri civile pentru a reglementa relațiile civile și contractuale,
cum ar fi Codul Civil Francez (1804), Codul Civil German (1900) și Codul Civil al
Japoniei (1896). Astăzi, dreptul civil reglementează diverse domenii, cum ar fi dreptul
familiei, dreptul proprietății, dreptul obligațiilor și dreptul contractelor.
În ceea ce privește dreptul penal, acesta a evoluat și el în paralel cu dezvoltarea
societății. Dreptul penal are origini antice, iar multe dintre principiile și conceptele sale
își au rădăcinile în istoria juridică a lumii. În Europa, sistemul de drept penal a început
să se dezvolte în secolul al XIX-lea, când statele naționale au început să creeze coduri
penale pentru a standardiza legile referitoare la infracțiuni și sancțiuni. În timp, codurile
penale au devenit mai detaliate și mai specializate, abordând aspecte precum
omuciderea, infracțiunile de corupție, traficul de droguri și terorismul.
În ultimele decenii, dreptul penal și dreptul civil s-au dezvoltat în continuare,
răspunzând provocărilor și schimbărilor sociale și tehnologice. De exemplu, dreptul
penal a trebuit să se adapteze la noile forme de criminalitate, cum ar fi infracțiunile
cibernetice, infracțiunile de mediu și terorismul internațional. La rândul său, dreptul
civil a trebuit să reglementeze domenii precum drepturile digitale, proprietatea
intelectuală și disputele internaționale privind contractele.
Apariția dreptului penal și civil este strâns legată de istoria dezvoltării umane.
Încă din antichitate, au existat reguli și norme care reglementau comportamentul
oamenilor în societate. Dreptul civil este considerat unul dintre cele mai vechi ramuri
ale dreptului, care s-a dezvoltat încă din vremurile străvechi.
În Roma antică, dreptul civil a avut o dezvoltare importantă prin Codul lui
Hammurabi și prin Codul Civil Roman, care au pus bazele dezvoltării ulterioare a
dreptului civil. De asemenea, în aceeași perioadă, în Roma antică, s-a dezvoltat și
dreptul penal, prin elaborarea unor legi care sancționau diferite infracțiuni.
 În perioada medievală, dreptul civil a fost influențat de dreptul canonic, care a
adus o serie de noi reguli în ceea ce privește contractele și proprietatea. De asemenea, în
aceeași perioadă, s-a dezvoltat și dreptul feudal, care s-a concentrat pe regulile de
moștenire și pe relațiile dintre proprietarii de pământ și țărani.
În ceea ce privește dreptul penal, acesta a cunoscut o dezvoltare importantă în
perioada Renașterii, odată cu dezvoltarea teoriei crimei și introducerea pedepsei cu
închisoarea în locul pedepsei cu moartea. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, dreptul
penal a cunoscut o serie de reforme, care au avut drept scop îmbunătățirea condițiilor de
detenție și reducerea abuzurilor împotriva deținuților.
În prezent, dreptul civil și penal sunt două ramuri importante ale dreptului, care
reglementează relațiile dintre persoane în ceea ce privește proprietatea, contractele,
tortul, precum și sancționarea comportamentului infracțional. Ele se dezvoltă continuu
și se adaptează la nevoile societății moderne, astfel încât să asigure o protecție cât mai
eficientă a drepturilor și intereselor cetățenilor.
Dreptul civil și penal sunt două ramuri ale dreptului care se completează și se
influențează reciproc. De exemplu, o infracțiune care vizează o proprietate poate avea
consecințe și în plan civil, unde poate fi acordată o despăgubire pentru prejudiciul
cauzat. De asemenea, o acțiune civilă poate fi motivată de o infracțiune comisă de către
una dintre părți în cadrul contractului.
În ultimele decenii, dreptul civil și penal au trebuit să se adapteze la schimbările
sociale și tehnologice. De exemplu, cu apariția internetului și a comerțului online,
dreptul civil a trebuit să reglementeze noile tipuri de contracte și protecția datelor
personale în mediul digital. De asemenea, dreptul penal a trebuit să se adapteze la noile
forme de criminalitate, cum ar fi infracțiunile cibernetice.
În plus, dreptul civil și penal sunt influențate de reglementările internaționale,
prin tratate și convenții, care au ca scop armonizarea și unificarea dreptului la nivel
global. De exemplu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a avut un impact major
asupra dreptului penal din Europa, prin interzicerea pedepsei cu moartea și a
tratamentelor inumane și degradante.
În concluzie, dreptul civil și penal sunt două ramuri importante ale dreptului,
care se dezvoltă și se adaptează la nevoile societății. Ele sunt strâns legate și se
influențează reciproc, iar evoluția lor reflectă schimbările sociale, tehnologice și
politice. Astfel, înțelegerea acestor două ramuri ale dreptului este esențială pentru o
protecție eficientă a drepturilor și intereselor cetățenilor.
 4.1. Funcția normativă a dreptului civil

Funcția normativă a dreptului se referă la capacitatea dreptului de a institui

norme sau reguli care guvernează comportamentul oamenilor și interacțiunile lor în
societate. Aceste norme sunt adesea reflectate în lege și sunt implementate și aplicate de
către autorități sau instanțe judiciare.
Prin intermediul funcției sale normative, dreptul își asumă responsabilitatea de a
reglementa și de a controla comportamentul uman, de a crea standarde și de a aplica
sancțiuni în cazul încălcării acestor standarde. În acest fel, dreptul își propune să creeze
și să mențină un cadru legal adecvat pentru dezvoltarea și prosperitatea societății, în
care membrii societății pot interacționa în mod liber, dar în același timp responsabil și
respectându-și reciproc drepturile și libertățile.
Funcția normativă a dreptului poate fi realizată în diferite moduri, inclusiv prin
crearea și implementarea de legi, ordonanțe, regulamente, politici sau prin jurisprudența
creată de instanțele judiciare. În plus, funcția normativă a dreptului poate fi abordată
dintr-o perspectivă preventivă sau reactivă, prin crearea de legi care să prevină
încălcările legii sau prin sancționarea celor care încalcă legile existente.
Funcția normativă a dreptului civil se referă la rolul acestuia de a reglementa
relațiile civile dintre persoane fizice sau juridice. Aceasta implică stabilirea unor norme
juridice care să definească drepturile și obligațiile părților implicate într-o relație civilă,
precum și sancțiunile aplicabile în cazul încălcării acestora.
Astfel, dreptul civil reglementează o gamă largă de relații civile, cum ar fi cele
privind proprietatea, contractele, succesiunea, familia, drepturile de autor și proprietatea
intelectuală, etc. În acest sens, normele juridice reglementează modalitățile de încheiere,
executare și încetare a unui contract, proprietatea unui bun, responsabilitatea civilă,
drepturile și obligațiile membrilor unei familii, etc.
Prin urmare, funcția normativă a dreptului civil are ca scop protejarea drepturilor
și intereselor părților implicate într-o relație civilă. Aceasta înseamnă că dreptul civil
trebuie să asigure un echilibru între drepturile și obligațiile părților, astfel încât niciuna
dintre ele să nu fie dezavantajată sau prejudiciată. De asemenea, dreptul civil trebuie să
asigure predictibilitatea și stabilitatea relațiilor civile, prin claritatea și coerența
normelor juridice.
 În plus, funcția normativă a dreptului civil este strâns legată de principiul
securității juridice, care presupune ca fiecare persoană să aibă acces la normele juridice
și să le poată înțelege, astfel încât să poată să-și organizeze și să-și protejeze interesele.
Funcția normativă a dreptului civil se referă la rolul acestuia în reglementarea
relațiilor civile și stabilirea unor norme de conduită pentru indivizi în ceea ce privește
proprietatea, contractele, succesiunea, obligațiile și alte aspecte relevante. Scopul
acestei funcții este de a crea un cadru legal care să asigure protecția și securitatea
juridică a persoanelor, precum și să faciliteze relațiile comerciale și sociale.
Dreptul civil este o ramură a dreptului care se ocupă cu reglementarea relațiilor
civile, inclusiv cele referitoare la proprietate, obligații, contracte, succesiune, căsătorie
și alte aspecte similare. În cadrul funcției normative, dreptul civil are un rol crucial în
stabilirea normelor și principiilor care guvernează aceste relații și care determină
comportamentul indivizilor în aceste contexte.
De exemplu, normele privind contractele sunt esențiale pentru reglementarea
relațiilor comerciale și de afaceri, iar dreptul civil are un rol important în stabilirea
acestora. Normele contractuale cuprind elemente esențiale precum obiectul, prețul,
termenele de plată și alte aspecte care trebuie reglementate pentru a asigura o înțelegere
clară și echitabilă între părți.
Pe lângă normele contractuale, dreptul civil stabilește și reguli pentru proprietate
și succesiune. Aceste reguli sunt importante pentru a asigura protecția proprietății și
pentru a facilita transferul de bunuri de la o persoană la alta prin moștenire. De
asemenea, dreptul civil reglementează și obligațiile, cum ar fi plata datoriilor sau
îndeplinirea obligațiilor contractuale, pentru a asigura un cadru legal echitabil și
predictibil pentru relațiile civile.
Una dintre cele mai importante funcții normative ale dreptului civil este aceea de
a reglementa și proteja drepturile și obligațiile persoanelor fizice și juridice în relațiile
civile. Dreptul civil cuprinde reguli juridice care se aplică în domenii precum dreptul
familiei, dreptul proprietății, dreptul contractelor și al răspunderii civile.
Astfel, prin intermediul funcției normative, dreptul civil asigură stabilitatea și
predictibilitatea relațiilor dintre persoane, prin stabilirea unor reguli clare și obligatorii.
Acest lucru contribuie la prevenirea și soluționarea conflictelor, protejarea drepturilor și
intereselor legitime ale persoanelor, precum și la dezvoltarea economică și socială a
societății.
 De asemenea, prin funcția normativă, dreptul civil contribuie la dezvoltarea și
consolidarea statului de drept, prin respectarea principiilor de legalitate, imparțialitate și
egalitate în fața legii. În acest sens, normele juridice din dreptul civil sunt aplicabile
tuturor persoanelor în mod egal, fără a face distincții arbitrare între ele.
De asemenea, funcția normativă a dreptului civil are și alte implicații
importante, precum:
 contribuie la protejarea drepturilor de proprietate: dreptul civil cuprinde norme care
asigură protecția proprietății și a drepturilor aferente acesteia, precum dreptul de uz
și de folosință. Astfel, proprietarii de bunuri sunt protejați de posibilele încălcări ale
drepturilor lor;
 reglementează drepturile și obligațiile în relația dintre persoane: dreptul civil
stabilește regulile și principiile care guvernează relațiile dintre persoane fizice și
juridice, în domenii precum dreptul contractelor, dreptul familiei sau dreptul
răspunderii civile. Aceste norme asigură respectarea intereselor și drepturilor
ambelor părți, precum și prevenirea unor eventuale conflicte.
 asigură predictibilitatea și stabilitatea relațiilor juridice: normele juridice din dreptul
civil sunt clare și previzibile, ceea ce asigură certitudinea și stabilitatea relațiilor
dintre persoane. Aceasta reduce riscul apariției unor eventuale conflicte și
încurajează dezvoltarea relațiilor economice și sociale.
 contribuie la dezvoltarea economică și socială: prin reglementarea relațiilor
economice și sociale, dreptul civil contribuie la dezvoltarea economică și socială a
societății. Dreptul civil stimulează încrederea și siguranța în relațiile economice,
precum și protejarea proprietății și a drepturilor contractuale. Aceasta creează un
mediu propice dezvoltării economice și sociale.
Funcția normativă a dreptului civil poate fi observată în multe aspecte ale vieții
cotidiene și a afacerilor. De exemplu, contractele de vânzare-cumpărare, închirierea de
proprietăți sau încredințarea minorilor sunt doar câteva dintre exemplele de situații în
care dreptul civil oferă norme clare și obligatorii care guvernează relațiile dintre indivizi
sau organizații.
O altă sferă în care funcția normativă a dreptului civil este evidentă este cea a
proprietății și a altor drepturi reale. Dreptul civil stabilește reguli clare pentru
achiziționarea, transferul și protecția drepturilor reale, asigurând astfel un mediu stabil
și previzibil pentru piața de bunuri și servicii.
 De asemenea, dreptul civil are o funcție normativă importantă și în ceea ce
privește protecția persoanelor. Aceasta include norme referitoare la răspunderea civilă
pentru daune, precum și la contractele de asigurare și la dreptul de moștenire.
În general, funcția normativă a dreptului civil este de a oferi un cadru legal clar
și predictibil pentru relațiile dintre indivizi sau organizații. Aceasta asigură o mai mare
stabilitate și previzibilitate în societate, contribuind astfel la dezvoltarea economică și
socială.
Funcția normativă a dreptului civil ar implica crearea și implementarea unor
reguli și standarde care să protejeze interesele consumatorilor în relațiile lor cu
producătorii și furnizorii de produse și servicii. Aceste reguli ar putea include standarde
de calitate a produselor și serviciilor, cerințe de etichetare, informații și instrucțiuni
clare pentru consumatori, dreptul la remediere în cazul produselor sau serviciilor
defectuoase și mecanisme de rezolvare a litigiilor.
Să presupunem că o persoană vrea să încheie un contract de vânzare-cumpărare
pentru o casă. În acest caz, funcția normativă a dreptului civil intervine pentru a asigura
respectarea unor reguli și principii încheierii contractului. Astfel, prin intermediul
normelor de drept civil, se vor stabili condițiile de valabilitate ale contractului, precum
capacitatea părților de a încheia un contract, obiectul contractului, prețul și forma
contractului.
În cazul în care una dintre părți nu respectă condițiile stabilite prin lege, cealaltă
parte poate recurge la instanță pentru a obține protecția drepturilor sale. Astfel, funcția
normativă a dreptului civil asigură stabilitatea și certitudinea relațiilor juridice și
protejează drepturile și interesele părților implicate în tranzacție.
Pe lângă condițiile de valabilitate ale contractului, funcția normativă a dreptului
civil se aplică și în cazul executării acestuia. Dacă una dintre părți nu își respectă
obligațiile stabilite prin contract, cealaltă parte poate recurge la instanță pentru a obține
executarea forțată a contractului și pentru a-și proteja drepturile.
Mai mult decât atât, funcția normativă a dreptului civil se aplică și în cazul
transmiterii dreptului de proprietate asupra casei. În acest sens, legea stabilește
procedurile și formalitățile ce trebuie respectate pentru a face transferul de proprietate
valabil și eficient din punct de vedere legal. De exemplu, pentru a transfera proprietatea
asupra casei, este necesară autentificarea actului de vânzare-cumpărare de către un notar
public și înregistrarea acestuia la autoritatea de cadastru și publicitate imobiliară.
 În concluzie, acest exemplu arată că funcția normativă a dreptului civil este
foarte importantă în viața de zi cu zi, fiind aplicabilă în multe situații practice, precum
încheierea și executarea contractelor, transmiterea dreptului de proprietate sau
soluționarea conflictelor juridice între părți. Prin intermediul normelor de drept civil, se
asigură protecția drepturilor și intereselor părților implicate într-o relație juridică și se
stabilesc reguli și principii care asigură stabilitatea și certitudinea relațiilor juridice.
În concluzie, funcția normativă a dreptului civil constă în stabilirea unui cadru
legal pentru relațiile civile, protejarea drepturilor și a proprietății persoanelor și
facilitarea relațiilor comerciale și sociale. Prin intermediul acestei funcții, dreptul civil
îndeplinește un rol crucial în definirea și reglementarea comportamentului individual în
relațiile civile și în asigurarea securității juridice a acestora.

4.2. Funcția normativă a dreptului penal

Funcția normativă a dreptului penal este de a stabili norme clare și obligatorii

pentru comportamentul criminal. Aceste norme sunt menite să protejeze societatea
împotriva comportamentului periculos și să asigure un climat de siguranță și securitate
pentru toți membrii săi.
Dreptul penal stabilește norme clare privind comportamentul criminal și prevede
sancțiuni pentru încălcarea acestora. Aceste sancțiuni pot include amenzi, închisoare sau
alte pedepse mai severe, cum ar fi pedeapsa capitală.
De asemenea, dreptul penal are o funcție preventivă, prin descurajarea
indivizilor să comită infracțiuni prin faptul că acestea sunt sancționate și prin
menținerea unui nivel ridicat de respect pentru lege.
O altă funcție a dreptului penal este aceea de a proteja drepturile individuale și
libertățile fundamentale. De exemplu, prin interzicerea torturii și a tratamentelor
inumane, dreptul penal garantează că indivizii nu vor fi supuși abuzurilor din partea
autorităților sau altor indivizi.
În general, funcția normativă a dreptului penal este de a asigura respectarea legii
și de a proteja societatea împotriva comportamentului criminal. Aceasta are o
importanță crucială pentru menținerea unui climat de siguranță și securitate în societate
și pentru garantarea respectării drepturilor și libertăților individuale.
Pe lângă aceste funcții, dreptul penal mai are și o serie de alte scopuri. Unul
dintre acestea este acela de a asigura corectitudinea și echitatea proceselor penale.
Dreptul penal garantează că fiecare persoană este tratată în mod corect în fața legii, că
are dreptul la un proces echitabil și că nu poate fi condamnată fără probe suficiente.
De asemenea, dreptul penal are o funcție de reabilitare a infractorilor. Prin
oferirea de programe de reabilitare, cum ar fi consilierea și educația, dreptul penal
încearcă să ajute infractorii să-și schimbe comportamentul și să se reintegreze în
societate.
În unele țări, dreptul penal are și o funcție de reparare a prejudiciilor. Acest
lucru înseamnă că infractorii sunt obligați să plătească despăgubiri victimelor sau să
efectueze lucrări în folosul comunității, pentru a compensa prejudiciile aduse.
În final, dreptul penal are o funcție de protecție a intereselor generale ale
societății. Acesta protejează valorile și interesele comune ale societății, cum ar fi
protejarea vieții și a proprietății, și asigură un climat de ordine și siguranță.
Funcția normativă a dreptului penal se referă la rolul pe care îl are dreptul penal
în reglementarea și sancționarea comportamentelor considerate infracțiuni de către
societate. Aceasta se manifestă prin:
 Prevenirea infracțiunilor: dreptul penal are ca obiectiv principal prevenirea
infracțiunilor prin crearea unui cadru normativ clar și coerent, care să descurajeze
persoanele să comită acte ilegale prin aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege pentru
astfel de comportamente.
 Protecția intereselor sociale: dreptul penal are ca scop protejarea intereselor sociale
și menținerea ordinii publice prin interzicerea și sancționarea actelor care încalcă
valorile și normele fundamentale ale societății.
 Reeducarea infractorilor: dreptul penal are și o funcție reeducativă, prin care
încearcă să reabiliteze infractorii și să îi determine să adopte un comportament
conform cu legea și cu valorile sociale. În acest sens, se prevăd măsuri alternative de
pedeapsă, cum ar fi munca în folosul comunității sau tratamentul psihiatric.
 Restaurarea echilibrului social: dreptul penal urmărește și restaurarea echilibrului
social prin aplicarea unei pedepse care să compenseze prejudiciul adus victimei sau
societății și să prevină repetarea actului infracțional.
În general, funcția normativă a dreptului penal este una de protecție a valorilor și
intereselor fundamentale ale societății, prin interzicerea și sancționarea
comportamentelor care le încalcă.
 Funcția normativă a dreptului penal se referă la capacitatea acestuia de a crea și
aplica norme juridice cu caracter coercitiv în scopul protejării valorilor și intereselor
sociale, precum și de a asigura ordinea publică și siguranța cetățenilor.
Astfel, dreptul penal stabilește tipurile de infracțiuni, pedepsele aferente și
procedurile judiciare care trebuie urmate în cazul comiterii acestora. În plus, dreptul
penal asigură respectarea principiului legalității, care presupune că nimeni nu poate fi
pedepsit pentru o infracțiune decât dacă aceasta a fost prevăzută de lege în momentul
săvârșirii faptei.
De asemenea, funcția normativă a dreptului penal include și prevenirea
infracțiunilor prin intermediul dispozițiilor legale care prevăd măsuri de siguranță, cum
ar fi arestul preventiv sau internarea într-o instituție de reeducare. Aceste măsuri au
scopul de a preveni săvârșirea de infracțiuni în viitor, prin limitarea libertății de acțiune
a persoanelor care prezintă un pericol pentru societate.
În ceea ce privește influența dreptului penal asupra noilor reglementări sau
modificarea celor existente, acesta poate fi văzut în contextul evoluției societății și
schimbărilor care apar în aceasta. Astfel, în funcție de noile tipuri de infracțiuni care
apar, dreptul penal poate fi modificat pentru a le include și pentru a stabili pedepsele
aferente.
De exemplu, în ultimii ani s-a observat o creștere a infracțiunilor cibernetice,
ceea ce a dus la modificarea dreptului penal pentru a include astfel de fapte și pentru a
stabili pedepsele aferente. În același timp, schimbările din societate pot duce la o
modificare a atitudinii față de anumite infracțiuni, ceea ce poate duce la o schimbare a
pedepselor sau a procedurilor judiciare.
În concluzie, funcția normativă a dreptului penal este una esențială în protejarea
valorilor și intereselor sociale, asigurarea ordinii publice și siguranța cetățenilor, precum
și în prevenirea infracțiunilor. Influența dreptului penal asupra noilor reglementări sau
modificarea celor existente este una inevitabilă și necesară pentru a ține pasul cu
evoluția societății și pentru a se asigura că aceasta este protejată în fața noilor tipuri de
infracțiuni care apar.
În același timp, funcția normativă a dreptului penal ar putea fi aplicată în cazul
încălcării drepturilor consumatorilor sau a altor infracțiuni în domeniul protecției
consumatorilor. Acest lucru ar putea implica crearea unor sancțiuni penale pentru
producătorii și furnizorii care încalcă regulile și standardele de protecție a
consumatorilor, precum și pentru cei care comit fraude sau practici comerciale
înșelătoare.
Într-un astfel de context, influența dreptului civil și dreptului penal ar putea fi
utilizată pentru a modifica sau ajusta reglementările existente sau pentru a introduce noi
reguli care să abordeze problemele emergente în domeniul protecției consumatorilor. De
exemplu, în contextul creșterii comerțului electronic și al creșterii vânzărilor online, ar
putea fi necesară introducerea unor noi reglementări care să abordeze problemele
specifice ale acestui domeniu, cum ar fi informații și instrucțiuni clare pentru
cumpărători, protecția datelor personale și a plăților online și mecanisme de protecție
împotriva tranzacțiilor frauduloase.
Astfel, influența dreptului civil și penal poate fi utilizată pentru a asigura o
protecție adecvată a consumatorilor într-un mediu comercial în continuă schimbare și
pentru a asigura că reglementările existente sunt adecvate pentru a aborda noile
provocări. De asemenea, influența dreptului civil și dreptului penal poate fi utilizată
pentru a aborda problemele de corupție și fraudă în mediul de afaceri. Astfel, prin
implementarea unor reguli și standarde clare și prin stabilirea de sancțiuni adecvate
pentru încălcarea acestora, se poate preveni corupția și fraudarea în mediul de afaceri și
se poate asigura un mediu comercial concurențial și corect.
În cazul unei situații în care o companie a încălcat drepturile consumatorilor prin
furnizarea de produse sau servicii de calitate inferioară, conform dreptului civil,
consumatorul ar putea intenta o acțiune în justiție împotriva companiei în vederea
obținerii unei despăgubiri pentru prejudiciul suferit. În plus, conform dreptului penal,
compania ar putea fi trasă la răspundere penală și sancționată dacă a comis o infracțiune
în legătură cu încălcarea drepturilor consumatorilor.
Această influență a dreptului civil și penal poate duce la modificarea
reglementărilor existente în materie de protecție a consumatorilor pentru a aborda
problemele emergente și poate duce la introducerea de noi reglementări în vederea
prevenirii și combaterii corupției și a fraudei în mediul de afaceri.
În plus, funcția normativă a dreptului poate avea o influență importantă asupra
modificării sau îmbunătățirii legislației privind drepturile omului și a protecției acestora.
De exemplu, în multe țări, dreptul la egalitate în fața legii a fost extins pentru a include
protecția împotriva discriminării pe baza orientării sexuale sau identității de gen, iar
acest lucru a dus la modificarea legislației pentru a proteja drepturile persoanelor
LGBTQ+.
 De asemenea, influența dreptului civil și penal poate fi utilizată pentru a aborda
problemele de mediu și pentru a proteja resursele naturale. Astfel, prin stabilirea unor
reglementări clare și prin sancționarea celor care încalcă aceste reglementări, se poate
preveni poluarea și distrugerea mediului înconjurător și se poate proteja resursele
naturale pentru generațiile viitoare.
În cazul în care o companie a poluat mediul înconjurător prin activitățile sale,
conform dreptului civil, aceasta poate fi trasă la răspundere și obligată să plătească
despăgubiri pentru prejudiciul cauzat mediului și comunității. În plus, conform dreptului
penal, compania poate fi sancționată dacă a comis o infracțiune în legătură cu poluarea
mediului.
Această influență a dreptului civil și penal poate duce la modificarea și
îmbunătățirea reglementărilor existente în materie de protecție a mediului și poate duce
la introducerea de noi reglementări în vederea prevenirii poluării și protejării resurselor
naturale.
De asemenea, funcția normativă a dreptului poate avea o influență puternică
asupra economiei și dezvoltării sociale. Prin stabilirea unor reglementări clare privind
proprietatea, contractele și comerțul, dreptul civil poate oferi o bază solidă pentru
dezvoltarea economică. În același timp, dreptul penal poate fi utilizat pentru a sancționa
infracțiunile economice și financiare, protejând astfel interesele economice ale
societății.
Un exemplu de influență a dreptului civil și penal asupra reglementării
economice și financiare este introducerea GDPR (Regulamentul General privind
Protecția Datelor) în Uniunea Europeană. Acest regulament a avut ca scop protejarea
drepturilor și intereselor persoanelor în ceea ce privește utilizarea și protecția datelor
personale. În plus, acest regulament a avut o influență importantă asupra modului în
care companiile și organizațiile își gestionează datele și au dus la îmbunătățirea
practicilor de securitate a datelor în întreaga UE.
În concluzie, funcția normativă a dreptului poate avea o influență semnificativă
asupra reglementărilor economice și financiare, precum și asupra protecției drepturilor
și intereselor persoanelor și a mediului înconjurător. Acest lucru poate duce la
modificarea și îmbunătățirea reglementărilor existente și la introducerea de noi
reglementări pentru a aborda problemele emergente și pentru a proteja interesele
societății.
 În plus, funcția normativă a dreptului poate avea o influență puternică și asupra
reglementării sociale, în special în ceea ce privește drepturile omului și protecția
minorităților. Dreptul civil și penal pot fi folosite pentru a proteja drepturile civile și
politice ale cetățenilor și pentru a sancționa încălcările acestora.
Un exemplu relevant în acest sens este promulgarea legilor care reglementează
discriminarea și protecția minorităților. Aceste legi pot fi utilizate pentru a sancționa
orice formă de discriminare și pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale
cetățenilor, indiferent de etnie, religie sau orientare sexuală.
De asemenea, funcția normativă a dreptului poate influența și dezvoltarea
tehnologiei și inovației. Dreptul de proprietate intelectuală, de exemplu, poate fi folosit
pentru a proteja invențiile și inovațiile și pentru a asigura că acestea sunt utilizate în
mod responsabil și etic.
Este important de menționat că, deși funcția normativă a dreptului poate fi
utilizată pentru a influența reglementările și politica publică, aceasta trebuie exercitată
în conformitate cu valorile și principiile fundamentale ale dreptului și drepturilor
omului.
De exemplu, legile care restricționează drepturile și libertățile fundamentale ale
cetățenilor, cum ar fi libertatea de exprimare sau de asociere, nu ar trebui să fie
promulgate sau aplicate în mod abuziv. În plus, reglementările care favorizează anumite
grupuri sau interese la detrimentul altora ar putea fi considerate discriminatorii și pot fi
contestate în instanță.
În general, funcția normativă a dreptului trebuie să fie echilibrată și justă, pentru
a asigura respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor și a promova dezvoltarea
economică și socială. Acest lucru poate fi realizat prin consultarea și implicarea
cetățenilor, a societății civile și a experților în procesul de elaborare și aplicare a
reglementărilor.
În plus, funcția normativă a dreptului poate fi utilizată pentru a adapta
reglementările la schimbările din societate și pentru a aborda problemele emergente sau
noi. De exemplu, în ultimele decenii, dreptul a trebuit să se adapteze la noile tehnologii
și la impactul acestora asupra vieții cotidiene și asupra societății în general. Astfel, au
fost elaborate și adoptate reglementări pentru protecția datelor cu caracter personal,
pentru reglementarea utilizării internetului și a rețelelor sociale și pentru prevenirea și
combaterea infracțiunilor cibernetice.
 De asemenea, funcția normativă a dreptului poate fi utilizată pentru a aborda
problemele sociale și economice, precum sărăcia, inegalitatea, discriminarea și
schimbările climatice. Astfel, prin adoptarea de politici publice și reglementări, se poate
încuraja dezvoltarea sustenabilă și protejarea mediului, se pot promova drepturile și
libertățile cetățenilor și se poate asigura accesul la servicii de bază, cum ar fi educația și
sănătatea.
În ceea ce privește influența dreptului civil și a dreptului penal asupra
reglementărilor, este important de menționat că aceste ramuri ale dreptului pot influența
modul în care sunt abordate problemele sociale și economice. De exemplu, dreptul civil
poate fi utilizat pentru a reglementa relațiile dintre persoane și pentru a proteja
drepturile și interesele acestora, cum ar fi dreptul la proprietate, contractele sau
moștenirea. În același timp, dreptul penal poate fi utilizat pentru a sancționa
comportamentele ilegale și dăunătoare, cum ar fi infracțiunile de corupție, de trafic de
droguri sau de violență.
În plus, influența dreptului civil și a dreptului penal asupra reglementărilor poate
fi deosebit de importantă în funcționarea sistemului de justiție și în asigurarea
respectării legii. De exemplu, reglementările din dreptul civil privind contractele și
proprietatea pot fi utilizate pentru a clarifica și proteja drepturile părților implicate într-
un contract sau într-o tranzacție imobiliară. În același timp, reglementările din dreptul
penal pot fi utilizate pentru a asigura că infractorii sunt sancționați și pentru a preveni
comiterea de infracțiuni.
De asemenea, dreptul civil și dreptul penal pot influența unul pe celălalt. De
exemplu, reglementările din dreptul civil privind obligațiile contractuale pot fi utilizate
în procesele penale pentru a clarifica natura unei relații contractuale și pentru a
determina dacă un infractor a încălcat sau nu termenii unui contract. De asemenea,
infracțiunile civile, cum ar fi neglijența sau încălcarea drepturilor de autor, pot fi
considerate și infracțiuni penale.
În concluzie, funcția normativă a dreptului, împreună cu influența dreptului civil
și a dreptului penal asupra reglementărilor, sunt esențiale pentru funcționarea sistemului
de justiție și pentru asigurarea respectării legii. Prin utilizarea și adaptarea acestor
funcții, se poate asigura că dreptul rămâne relevant și eficient în abordarea problemelor
din societate și în protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
În concluzie, funcția normativă a dreptului poate fi utilizată pentru a reglementa
comportamentele umane, pentru a proteja drepturile și libertățile cetățenilor și pentru a
promova dezvoltarea socială și economică. Prin utilizarea acestei funcții, se poate
adapta dreptul la schimbările din societate și se poate aborda problemele emergente sau
noi. Totodată, funcția normativă a dreptului este esențială pentru dezvoltarea și
funcționarea unei societăți democratice și a unui stat de drept. Aceasta poate fi utilizată
pentru a promova drepturile și libertățile cetățenilor, pentru a reglementa și a sancționa
comportamentele dăunătoare, pentru a proteja interesele economice și pentru a promova
inovația și dezvoltarea tehnologică.
Așadar, funcția normativă a dreptului este esențială în protejarea drepturilor și
intereselor consumatorilor și în menținerea unui mediu de afaceri concurențial și corect.
Influța dreptului civil și penal poate fi utilizată pentru a ajusta sau modifica
reglementările existente și pentru a introduce noi reglementări în vederea abordării
problemelor emergente în domeniul protecției consumatorilor și prevenirii și combaterii
corupției și a fraudei în mediul de afaceri.
Funcția normativă a dreptului este esențială pentru a asigura o societate ordonată
și justă, prin reglementarea comportamentului uman și crearea unui cadru legal adecvat
pentru dezvoltarea și prosperitatea societății.
Influența dreptului civil și penal poate fi utilizată pentru a ajusta sau modifica
reglementările existente și pentru a introduce noi reglementări în vederea abordării
problemelor emergente în domeniul protecției drepturilor omului și a protecției
mediului înconjurător.