Jean Monnet International Conference

The Eastern Partnership: towards a European community of democracy and prosperity

„Parteneriatul Estic: spre o comunitate a democrației și prosperității”
Acțiune din Proiectul Jean Monnet „Centru de Excelență”: „Consolidarea sustenabilității democrației prin
educație civică” / Action from the Jean Monnet Project „Centre of Excellence”: „Strengthening
democratic sustainability through civic education”, Project 101085234 — SDSCE. Institutul de
Administrație Publică din cadrul Universității de Stat din Moldova, 31.03. - 01.04.2023.

EXPERIENȚA JAPONEZĂ ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI MEDIULUI

Andrei GUȚU, profesor de istorie, Școala Gimnazială Omega, Târgu Mureș, România.
Președinte al Institutului de Management Japonez, Republica Moldova.

Rezumat: Experienţa generală a Japoniei cu privire la protecția mediului și gestionarea deșeurilor

periculoase prezintă un aspect considerabil și extrem de important pentru Republica Moldova, în ciuda
diferenţelor dintre economiile celor două ţări. Japonia, fiind cea mai puțin poluantă țară din lume, se bucură
de o mare conștientizare asupra protecției mediului atât din partea cetățenilor cât și a autorităților publice
și unde există o remarcabilă preocupare pentru un mediu sănătos, care se traduce printr-o serie de politici
și comportamente active care servesc drept exemplu pentru alte țări din lume. O coloborare strânsă și
durabilă dintre autoritățile moldovenești și cele nipone în domeniul mediului ar putea ajuta Republica
Moldova să scadă nivelul de poluare, precum și să contribuie la un control mult mai eficient în ceea ce
privește gestionarea deșeurilor. Totodată, o expertiză de mediu aplicată în Moldova din experiența Japoniei
ar putea îmbunătăți managementul instituțional care are abilitatea să lucreze în domeniul protecției
mediului.
Cuvinte cheie: Japonia, protecția mediului, deșeuri, eficiență, îmbunătățire.

Abstract: Japan’s overall experience with environmental protection and hazardous waste management
is a considerable and extremely important aspect for Moldova, despite the differences between the
economies of the two countries. Japan, being the least polluting country in the world, enjoys a great
awareness of environmental protection from both citizens and public authorities and where there is a
remarkable concern for a healthy environment, which translates into a series of active policies and behaviors
that serve as an example for other countries in the world. A close and sustainable co-operation between
Moldovan and Japanese environmental authorities could help Moldova lower pollution levels and
contribute to more efficient control in waste management. At the same time, an environmental expertise
applied in Moldova from the experience of Japan could improve the institutional management that has the
ability to work in the field of environmental protection.
Keywords: Japan, environment protection, waste, efficiency, improvement.
 Introducere
În ultimii ani, experienţa Japoniei în domeniul protecției mediului a atras atenţia întregii lumi
prin rezultatele uimitoare pe care le-a obţinut în reducerea semnificativă a poluării, fiind
considerată cea mai puțin poluantă țară din lume. Evoluţia extraordinară a domeniului mediului în
Japonia se datorează și stadiului avansat de dezvoltare a corporaţiilor nipone, a economiei în
general şi a sistemului de management care deschid un câmp vast de cercetare și investiții. Acest
fenomen provocator pentru economia mondială continuă să nască interes, fiind în continuare o
temă de studiu actuală şi necesară, o sursă de analiză și învățăminte pentru țările care astăzi se
confruntă cu mari probleme ecologice din cauza poluării mediului înconjurător. Este firesc că
actualmente, protejarea mediului este esenţială pentru calitatea vieţii generaţiilor prezente şi
viitoare, iar provocarea actuală este reprezentată de combinarea protecţiei mediului cu creşterea
economică continuă într-o manieră care să fie sustenabilă. De asemenea, dezvoltarea durabilă a
unui stat înseamnă și îmbunătățirea domeniului de mediu prin aplicarea celor mai bune măsuri în
acest sens.
Un lucru esențial privind implicaţiile politicilor şi strategiilor de mediu la nivel naţional, este
că politica de protecție a mediului, ca parte a politicii generale de dezvoltare economico-socială,
trebuie să fie concepută numai în contextul general al politicii de dezvoltare a țării, cu prognozare
economică și socială pe termen lung. Doar prin coordonarea ambilor factori, atât cel economic, cât
și cel ecologic, vom putea să asigurăm dezvoltarea durabilă. Totodată, contextul socio-economic
actual şi problematica globală de mediu conduc la necesitatea perfecţionării managementului
instituţiilor abilitate, iar pentru a realiza acest obiectiv este nevoie de multă implicare și
perseverență.

Protecția mediului în Japonia

Procesul de restructurare a Japoniei, demarat după cel de-al doilea război mondial şi reformele
economice postbelice au contribuit în mare măsură la dezvoltarea economiei şi transformarea
Japoniei într-o societate modernă, puternic industrializată. Prin renunţarea la vechile tradiţii s-a
produs o înnoire a mentalităţii japonezilor, a relaţiilor de muncă, a structurilor conducerii
corporative. Noua Japonie s-a schimbat rapid, uimind întreaga lume. [1]
Industrializarea rapidă din perioada postbelică a condus Japonia spre probleme uriaşe de poluare
a aerului şi a apei în zonele urbane. În ultima parte a perioadei anilor 60 a avut loc o serie de
evenimente catastrofale ca rezultat al creşterii industriale nelimitate, inclusiv intoxicarea cu mercur
(boala Minamata), intoxicarea cu cadmiu (boala Itai-Itai) şi inhalarea de oxizi de sulf (astmul
Yokkaichi). Aceste probleme au produs o mare îngrijorare în rândul populaţiei fiind organizate
mişcări cetăţeneşti, stimulate prin mijloacele mass-media, și care au făcut presiuni asupra
autorităților centrale și locale pentru a lua măsuri imediate. În anul 1968 a fost introdusă o lege
privind controlul de calitate al poluării aerului la nivel naţional, iar în 1970 „Dieta pentru poluarea
mediului înconjurător” a stabilit rolul guvernului naţional în gospodărirea mediului, Agenţia de
Mediu Japoneză fiind înfiinţată în anii următori. Responsabilitatea pentru implementarea şi
aplicarea standardelor a revenit autorităţilor locale. Autorităţile locale au fost supuse unei enorme
presiuni politice pentru purificarea mediului urban, iar ele au acţionat în consecinţă. În realitate,
această presiune a fost atât de mare încât standardele privind emisiile locale în Japonia sunt
invariabil mai înalte decât cele cerute la nivel naţional. Această situaţie unică s-a realizat, în primul
rând, prin ajungerea de bună voie la înţelegere între autorităţile locale şi întreprinderile industriale
funţionând în aria lor de jurisdicţie. [2]
Politica de mediu în Japonia își concentrează atenția asupra naturii și mediului înconjurător,
având fundații culturale solide și o sensibilitate socială în ceea ce privește protecția mediului. Ca
semnatar al Protocolului de la Kyoto, Japonia a fost obligată să reducă emisiile de carbon și să
adopte măsuri de combatere a schimbărilor climatice, acordând o atenție deosebită celor mai
importante probleme de mediu, cum ar fi poluarea cu deșeuri industriale, dioxine și tehnologii
înalte, gestionarea deșeurilor electronice și a energiei nucleare, mai ales după dezastrul de la
Fukushima în 2011. [3]
 Politica educaţională, în special în domeniile tehnice, a jucat un rol-cheie în dezvoltarea
mişcării de mediu din Japonia. Japonia a introdus educaţia generală încă de la începutul anilor
1900 şi, pe la 1950, a atins unul din cele mai înalte niveluri educaţionale medii din lume. Poporul
japonez a început să înţeleagă aspectele ştiinţifice ale problemelor poluării şi a arătat un mare
interes pentru acestea. În plus, savanţii, sociologii şi oamenii legii au oferit personal sprijin
intelectual şi tehnic mişcărilor antipoluare, iar acest lucru a făcut ca guvernului să îi fie din ce în
ce mai greu să ignore preocupările crescânde şi bine exprimate în această privinţă. Libertatea presei
introdusă în anii postbelici, standardul înalt al literaturii şi campaniile de mediu la nivel naţional
desfăşurate de mass-media s-au reunit pentru a ridica conştientizarea populaţiei cu privire la
problemele de mediu şi au contribuit în mare măsură la formarea opiniei publice referitoare la
dreptul oamenilor de a fi protejaţi împotriva poluării şi de a trăi într-un mediu sănătos.
O caracteristică aproape unic japoneză este preocuparea deosebită din partea persoanelor private
şi a întreprinderilor de a evita critica publică pentru comportament antisocial, în mod deosebit în
cadrul comunităţii lor locale. Acest lucru ajută la explicarea uniformităţii relative a procedurilor
de negociere locale, apariţia convenţiilor liber acceptate şi gradul înalt de conformitate cu
reglementările de mediu. Este evident, totuşi, că şi interesul economic propriu este un factor: o
imagine „verde” este la fel de benefică din punctul de vedere al câştigării de piaţă şi al
comercializării. [2]

Experiența japoneză în domeniul mediului – un avantaj pentru Republica Moldova

Experienţa japoneză confirmă că, în general, prevenirea este realmente mai bună decât tratarea
problemelor de mediu, ceea ce înseamnă și investiții mai puține. De aceea, este foarte important
ca autoritățile competente să aibă implementate strategii de consolidare a domeniului de mediu și
să pregătească planuri de criză pentru a putea evita anumite probleme în acest sens. Un număr de
învăţăminte ce se pot aplica imediat se referă la tehnologia controlului poluării. Experienţa
japoneză sugerează că există multe oportunităţi pentru introducerea unor tehnologii de proces
viabile din punct de vedere economic şi financiar care au, totodată, impact pozitiv asupra mediului
şi cărora ar trebui, prin urmare, să li se dea prioritate.
Alte aspecte specifice ale experienţei japoneze sunt, de asemenea, deosebit de importante
pentru Republica Moldova. Acestea includ metodele de instruire în sectorul public şi industrial,
conservarea energiei şi tehnologiile cu eficienţă, tehnicile de reciclare, compostare, incinerare a
deşeurilor şi de recuperare a căldurii, experienţa cu depozitele ecologice de deşeuri, gestiunea
deşeurilor periculoase, procedeele şi tehnicile pentru monitorizare şi testare, utilizarea de terenuri
sistematizate pentru reamplasarea industriilor şi realizarea de economii la scară în legătură cu
instalaţiile de tratare a deşeurilor, îmbunătăţiri funciare, studii epidemiologice, stabilirea de
standarde de mediu, inclusiv legarea alinierii standardelor cu perioada de amortizare a
echipamentului de control al poluării şi, din punctul de vedere al mediului înconjurător,
organizarea pe bazine de râuri, pe folosinţe de teren şi pe regiuni. O chestiune pe care și noi trebuie
să o analizăm este că, reciclarea a atins mulți ani pragul cel mai înalt din Japonia, Legea
fundamentală din 2001 pentru înfiinţarea unei societăţi bazate pe reciclare fiind aplicată unei game
largi de materiale şi produse, inclusiv ambalaje, obiecte de uz gospodăresc, materiale de
construcţii, alimente şi vehicule. [2]
Din experiența japoneză, Republica Moldova trebuie să aplice trei elemente esențiale pentru
îmbunătățirea domeniului de mediu: 1. Statul trebuie să acorde sprijin tehnic și financiar
întreprinderilor publice și private; 2. Descentralizarea autorității: puterea și competența autorității
locale în domeniul mediului; 3. Egalitatea politică și economică (repartizarea echitabilă a
resurselor financiare pentru mediu din partea autorității centrale). Dacă aceste trei lucruri se vor
respecta, din punctul meu de vedere, atunci și problemele de ordin ecologic vor fi mai puține.
Eforturile de control al poluării în Japonia au fost, evident, susţinute prin prevederea largă a
finanţării cu dobânzi mici oferite de către autoritatea centrală autorităţilor locale pentru alimentare
cu apă şi canalizare, lucrări de tratare colectivă şi gestiunea deşeurilor solide, contribuţia autorităţii
centrale fiind determinată de capacitatea locală de plată. Împreună cu asistenţa tehnică, acesta a
fost un mijloc eficient pentru a asigura că astfel de servicii de bază se dezvoltă pe tot cuprinsul
ţării într-o manieră echitabilă şi lipsită de controverse. Trebuie să se acorde o grijă deosebită
instituirii unui program de subvenţii. Cu toate acestea, poate să nu fie nici o altă alternativă: una
dintre problemele care trebuie depăşite este ineficienţa actualului sistem financiar. În absenţa unui
nivel satisfăcător al reformei sectorului financiar, poate fi de neevitat un program de subvenţii ce
implică, în mod specific, un fond de mediu şi utilizarea de subvenţii de stat şi externe.
Un alt lucru esențial din practica niponă este că statul trebuie să acorde sprijin pentru construirea
capacității la nivel local. Aici ne referim la activități de instruire, iar acestea trebuie să includă
măsuri cum ar fi instruirea funcţionarilor autorităţilor locale privind administrarea controlului
poluării, stabilirea de standarde şi monitorizarea. Sprijinul financiar pentru proiecte specifice oferit
de autorităţile centrale autorităţilor locale trebuie să fie însoţit de instruire şi alte elemente ale
construirii capacităţii. În completarea unui astfel de sprijin direct acordat autorităţilor locale,
instruirea trebuie, de asemenea, să se adreseze şi intereselor sectorului privat, inclusiv promovarea
unei industrii de control al poluării şi servicii de consultanţă, precum înfiinţarea de organisme de
asistenţă tehnică. În această privinţă, Societatea de Mediu din Japonia, care a jucat un rol
conducător în tehnologiile de propagare, este un model care merită să fie aplicat și în țara noastră.
Un alt aspect important este conștientizarea problemelor de mediu. Există o serie de alte
învăţăminte din experienţa japoneză care ar putea fi luată, în mod util, în consideraţie. Acestea
includ promovarea educaţiei de mediu şi relaţii cu publicul pentru dezvoltarea conştiinţei cu privire
la mediu, precum și accente mai viguroase în domeniul educaţiei privind sănătatea şi implicarea
specialiştilor din sfera sănătăţii în politica de control al poluării. Mass-media din Japonia a avut o
influenţă deosebită în avertizarea populaţiei cu privire la importanţa şi pericolele potenţiale ale
degradării mediului, iar populaţia bine informată a adus o contribuţie importantă la îmbunătăţirea
condiţiilor de mediu din ţară. [2]
Poate că cea mai importantă dintre toate învăţămintele ce se pot trage din experienţa japoneză
este aceea că participarea publică este indispensabilă pentru rezolvarea satisfăcătoare a
problemelor de mediu. Acest lucru a fost demonstrat în primii ani când mişcările cetăţeneşti, nu
organizaţiile non-guvernamentale oficiale, ci reacţiile spontane la evenimentele specifice au
constituit prima forţă motrice care a susţinut dezvoltarea rapidă a politicii de mediu din Japonia.
Guvernul Japoniei, recunoscând aceasta, oferă acum posibilitatea celor care sunt sau vor fi
personal afectaţi de măsurile de control sau de poluarea mediului să participe în mod oficial la
procesul de luare a deciziilor, aceasta este exemplificată prin rolul crescând al audierilor publice
în procedurile de evaluare a impactului asupra mediului atât la nivel naţional cât şi la nivelurile
locale. Pe de altă parte, politica de reciclare este foarte strictă în Japonia, și acest lucru avantajează
mediul înconjurător prin reducerea maximă a poluării mediului.
În continuare, doresc să prezint un studiu de caz despre localitatea Kamikatsu – satul Zero
Waste (Zero Deșeuri) din Japonia. În anul 2003, Kamikatsu, un sat situat în Insula Shikoku din
sud-estul Japoniei, s-a angajat într-o campanie ambițioasă de mediu care, în caz de succes, putea
deveni un model pentru restul țării, și nu numai. Până în 2020, Consiliul Local și-a propus să pună
capăt dependenței de depozitare și incinerare, alegând în schimb să recicleze sau să reutilizeze
fiecare tip de deșeu. Pentru a îndeplini acest obiectiv, toți locuitorii trebuie să composteze deșeurile
biodegradabile din locuințe și să aducă deșeurile reciclabile la Centrul de Colectare din sat. Aici
fiecare localnic este obligat să-și sorteze deșeurile și să le introducă în 34 de containere diferite de
colectare. Inițiativa Zero Waste a apărut atunci când în anul 2000, au fost aprobate noi
reglementări, mult mai stricte, privind emisiile de dioxid de carbon, fapt ce a forțat autoritățile
locale să închidă cele două incineratoare din oraș. Incinerarea gunoiului a fost interzisă, prin
urmare, autoritatea locală s-a gândit că o mai bună politică ar fi ca localitatea să nu producă nici
un deșeu. Voi menționa doar câteva reguli de colectare care trebuie respectate în Kamikatsu, și
care pot fi utile și pentru poporul nostru: Recipientele de sticlă trebuie să aibă înlăturate capacele
și trebuie sortate după culoare; Sticlele de plastic care au conținut sos-uri sau ulei trebuie separate
de restul PET-urilor; Toate sticlele, cutiile de aluminiu și ambalajele alimentare trebuie spălate
foarte bine; Ziarele și revistele trebuie să fie strânse în manunchiuri și legate cu o sfoară făcută din
cutii de lapte reciclate. Ulterior, fiecare locuitor trebuie să-și aducă deșeurile care nu pot fi
compostate la Centrul de Colectare din sat. [4]
Zero Waste ar fi un proiect foarte bun pentru localitățile din Republica Moldova și România,
chiar dacă este prea devreme să ne comparăm cu Japonia, cel puțin din punct de vedere al protecției
mediului. Totuși, nimic nu este imposibil și lucrurile bune pentru societate trebuie aplicate, atâta
timp cât ele aduc beneficii mediului înconjurător.

Concluzii
Lipsa de măsuri și reguli pentru protejarea mediului înconjurător poate duce la schimbări
ireversibile ale planetei, o nouă realitate, mult mai cruntă, făcându-și apariția: furtuni violente,
valuri de căldură, inundație, secetă etc. Fenomenul poluării poate fi redus prin implicarea tuturor
oamenilor, în mod individual, dar și a firmelor care generează deșeuri de tot felul. Nu sunt
suficiente îndemnurile pentru protejarea mediului, ci trebuie să se ia măsuri concrete și să se
respecte anumite reguli de către toată lumea. Măsurile de protejare a mediului înconjurător nu se
adresează doar firmelor, ci și oamenilor obișnuiți, care trebuie să devină responsabili și să înceapă
lupta împotriva poluării încă de acasă sau de la locul de muncă.
Măsurile de protecţie a mediului înconjurător au o importanţă deosebită atât pentru reducerea
efectelor negative care există în prezent, cât şi pentru asigurarea unui mediu de viaţă corespunzător
pentru generaţiile viitoare, vorbindu-se despre dezvoltare durabilă. Experiența și practicile
instituțiilor de mediu din Japonia ar putea oferi un număr de învăţăminte relevante pentru
Republica Moldova. În timp ce unele din preocupările de mediu majore în Japonia ar putea să nu
fie potrivite pentru țara noastră, totuși, soluţiile referitoare la îmbunătățirea managementului de
mediu, îmbinarea diverselor interese dintre instituțiile de mediu publice și private, finanţarea
mecanismelor şi armonizarea cu obiectivele economice sunt comune multor forme din domeniul
mediului. Japonia este cel mai bun exemplu în acest sens, care sute de ani a educat populația pentru
a face și a păstra curățenia în locurile private și publice, a investit în tehnologii de reciclare a
deșeurilor, a sprijinit financiar agenții economici din domeniul mediului, precum și a încurajat
autoritățile locale să se preocupe mult mai intens de problema poluării.

Bibliografie
1. Camelia-Cristina Dragomir, Managementul japonez între tradiție și reformă, Recenzie de
carte, Revista Amfiteatru economic, vol. 17, nr. 38, București, 2015, 5 p.;
2. Studiul privind Planul pentru gestiunea deşeurilor periculoase în România, Anexa 1 -
Experienţa Japoneză Relevantă privind Gestiunea Deşeurilor Periculoase, Agenția de
Cooperare Internațională a Japoniei, Volumul 1, Raport Principal: Strategia şi Planul de
Acţiune, București, 2002, 68 p.;
3. https://koaha.org/wiki/Politica_ambientale_in_Giappone;
4. https://ecoteca.ro/kamikatsu-zero-waste-japonia.html.