PLAN ORIENTATIV PENTRU REALIZAREA SARCINILOR DE LUCRU

COMENTARIUL TEXTULUI

(POVESTIRE, CARACTERIZARE, ANALIZĂ)

1. Textul ca specie literară, este o povestire. Povestirea este o specie a genului epic, în
proză, în care se relatează fapte din punctul de vedere al unui narator, care este martor
sau participant la evenimentul povestit. Povestirea este de obicei de mică intindere,
relatează un singur fapt, are personaje puține, iar interesul cititorului se concetrează
asupra situației narate. Cea mai folosotă figură de stil este personificarea, deoarece
naratorul fiin și personaj, dă viață cuvintelor ,, Atunci apăru în gura călimării
cuvântul POLITEŢE, care mă întrebă: — Eşti bine? Te pot ajuta cu ceva? Şi imediat
după el se arătă cuvântul HĂRNICIE care, fără să mă mustre pentru deranjul care era
pe masă, se apucă să-mi ordoneze colile de hârtie...”

2. Titlul ,, Fetița care l-a luat pe NU în brațe ”este analitic, face trimitere la tema
textului, conturează o variantă de interpretare a mesajului, evidențiează personajul
principal și sugerează conflictul principal. Titlul se evidențiează prin intermediul
semnificațiilor unor procedee ale expresivității artistice, precum figurile de stil, în
cazul acesta cuâvântul ,, NU” este personificat.

3. Autorul nu găsește cuvânt ,,NU” pentru a scrie o poveste. Autorul discută cu cele trei
cuvinte ,, POLITEȚE, HĂRNICIE, PRIETENIE” de la care află, că cuvântul ,,NU” a
ajuns în brațele unei fetițe. Cuvântul ,, NU” din brațele fetiței nu vrea înapoi în
călimară. Fetița refuză să facă orice, ținând în brațe pe ,,NU” iar cele trei cuvinte fac
toată treaba în locul fetiței. Fetița este plătită pe nemeritate, cuvântul ,, NU” , scapă
din brațele fetiței, este încuiat în călimară și păzit de cuvântul ,, PAZNIC”.

FIȘA DE IDENTITATE A PERSONAJULUI PRINCIPAL :

 Nume: Nu
 Prenume: -
 Ce știu despre personaj: Este persojaul principal, de care are nevoie autorul pentru a scrie
o poveste.
 Date legate de familie : -
 Aspect fizic: -
 Obiceiuri: Îi place să fie ținută în brațe.
 Fapte: Scapă din călimară.
 Caracter: Negativ
 Relații cu alte personaje: Are relație bună doar de persoane care îl țin în brațe.
 Cum mă raportez eu la personaj, morala poveștii: Citind povestea aceasta mă gândesc de
câte ori îl luăm și noi în brațe pe NU, când spunem copiilor “Nu sari!” “Nu tipa!” “Nu
lovi!” Vi se par cunoscute?
Mie da. De multe ori aud si am tendința să spun astfel de replici surorilor mele. De
multe ori le spuneam si mie însumi: n-am să mai intârzii, n-am să mai las lucruri
neterminate, etc. Și mi se părea firesc. Până când am făcut un curs si toți cursanții am
fost rugați să NU ne gândim la un iepure albastru. Să nu ne gandim, ușor de spus, dar
când am incercat să facem asta, în minte ne-a apărut iepurele. Cum să nu ne gândim la
el? Astfel am învățat și eu că mintea umană nu știe să proceseze negațiile.
Mi-am adus aminte de toate situațiile pe care le-am trăit, pe care le-ați tăit și voi cu
siguranță, în care îmi spuneam “să nu cumva să uit cheia acasa” și uitam. Tot atunci
am aflat de ce copiii aleargă în stradă când tu le spui să nu facă asta, de ce aruncă
jucăriile când tocmai le-ai înterzis acest lucru, de ce lovesc când le spui “nu lovi!”
Solutia? Am început să spun copiilor ce să facă, nu ce să nu facă. Fiindcă astfel sunt
mult mai multe șanse să obțin efectul pe care îl doresc. Dacă vreau să nu scape din
mână un pahar îi spun, “tine-l bine”. Dacă vreau să nu se îndeparteze îi spun “stai
langâ mine”. Dacă vreau să nu arunce mâncarea pe jos îi spun “pune-o aici in farfuria
asta sau cealaltă”. Când vreau să nu cadă îi spun “stai bine”. Când nu am alte
alternative de comportament îi spun simplu “Opreste-te”. Uneori într-adevar, trebuie
să îi spun clasicul “nu-i voie” ca să știe clar acțiunile pe care nu are voie să le facă, dar
continui cu oferirea unei alte aternative: “nu e voie să dai in mami, dar dacă vrei, poți
să faci box cu perna.”
E important să nu îi spui mereu copilului ce nu e voie sa facă, ci și ce e voie să facă,
adică să îi dai voie să fie liber, dar în limitele pe care le impui tu. Uneori e bine dacă
stabilești aceste lucruri in avans, înainte ca ele sa se întâmple (înainte de a merge într-
o vizită sau într-un magazin, de exemplu).