Verbe modale: can't have/ must have / might

have
(Modals: can't have/ must have / might have)

Introducere
Folosim verbele modale "must have", "can't have" și "might have" pentru a face supoziții sau
deducții referitoare la o acțiune din trecut despre care considerăm că a avut loc cu siguranță, că
sigur nu a avut loc sau că este posibil să fi avut loc, bazându-ne pe prezența sau pe absența
cunoștințelor, informațiilor sau dovezilor.

Folosim "must have", "can't have" și "might have" în același mod ca prezentul perfect -
acțiunea pe care o descriem s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat în trecut și este încă
adevărată în prezent.

 "must have": gândim că acțiunea a avut loc cu siguranță

o "She must have left the house by now; it’s nearly 11 o'clock."
o De obicei, ea pleacă de acasă înainte de ora 11, deci deduc că sigur a plecat de acasă.

 "can't have": gândim că acțiunea sigur nu a avut loc (opusul lui "must have").
o "She can’t have left the house yet because her car is still outside."
o De obicei, ea pleacă cu mașina, deci deduc că sigur nu a plecat de acasă pentru că mașina ei
este în fața casei (opusul lui "must have").

 "might have": gândim că este posibil ca acțiunea să se fi întâmplat, dar nu știm sigur.
o "She might have gone to the shops."
o Este posibil ca ea să se fi dus la magazine, dar este, de asemenea, posibil ca ea să se fi dus în
altă parte.

 "might not have": gândim că este posibil ca acțiunea să nu fi avut loc, dar nu știm sigur.
o "He might not have finished his exams yet."
o Este posibil ca el să nu fi terminat examenele, dar este, de asemenea, posibil să le fi terminat.
  "might have" / "might not have" în structura frazei condiționale de tipul 3: pentru a ne
imagina rezultatul posibil al unei situații ireale din trecut.
o "If I had known about the traffic problems, I might have taken a different route."
o Propoziția cu "might have" descrie rezultatul posibil al unei situații ireale descrise de
propoziția cu "if" ("if" clause). Situația reală și rezultatul: Nu știam că vor fi probleme cu
traficul așa că îmi imaginez posibilitatea să fi mers pe o rută diferită dacă aș fi știut.

Cum se formează
Folosim "must have", "can't have" și "might have" alături de participiul trecut al verbului principal:

 subiect + "must have" + participiul trecut

 subiect + "can't have" + participiul trecut
 subiect + "might (not) have" + participiul trecut

probabilitatea verbul principal

Subiect verb modal
deducerii (participiul trecut)
cu siguranță I must have
to France.
categoric nu You can't have been
the movie.
We seen
the medicine.
They might (not) taken
posibil to the
He / She / have spoken
manager.
It

Forma afirmativă și forma negativă

Folosim "must have" doar la forma afirmativă: gândim că acțiunea a avut loc cu siguranță.

Folosim "can't have" doar la forma negativă: gândim că acțiunea cu siguranță nu a avut loc (opusul lui
"must have").
We use can't have and couldn't have + past participle when we think it's not
possible that something happened.
Ex:She can't have driven there. Her car keys are still here.
I thought I saw Adnan this morning but it couldn't have been him – he's in Greece
this week.

We can use might have or  may have + past participle when we think it's possible that
something happened. 

Ex:I think I might have left the air conditioning on. Please can you check?
Police think the suspect may have left the country using a fake passport.
May have is more formal than might have. Could have is also possible in this context but less
common

Putem crea forma negativă a "might have" adăugând "not": gândim că este posibil ca acțiunea să nu fi
avut loc, dar, de asemenea, este posibil să fi avut loc. "might not" poate fi contractat în "mightn't".

Cum folosim "by now" și "yet"

Putem folosim "by now" cu forma afirmativă, de exemplu:

 "He must have done it by now."

 "She might have done it by now."

Putem folosim "yet" cu forma negativă, de exemplu:

 "He can't have done it yet."

 "He might not have done it yet."

Forma interogativă
Nu folosim "must have" și "can't have" la forma interogativă pentru că acestea exprimă certitudini.
Pentru forma interogativă folosim "might have".

Forma interogativă afirmativă

verb modalSubiect "have"verbul principal (participiul trecut)

I
you
Might we have been to France?
they
he / she / it

Aspect lingvistic suplimentar - "might have" cu "not"

"might have not"

În plus față de cea mai folosită formă "might not have" (descrisă mai sus), putem folosi și varianta "might
have not":

 "He might not have invited me to the party."

  "But he might have not sent out the invitations yet."

În cea de-a doua propoziție, "not" este folosit pentru a sublinia forma negativă a verbului principal; în acest
caz, "might have" descrie posibilitatea ca el să nu fi trimis invitațiile.

Forma interogativă negativă

Putem folosi și "might not have" pentru a formula întrebări. Schimbând poziția lui "not", putem sublinia
diferite elemente:

verbul principal (participiul

verb modalSubiect "have"
trecut)
I not have
Might you have not
we been to France?
Mightn't they have
he / she / it

 "Might they not have been to France?"

 "Mightn't they have been to France?"
În aceste exemple, subliniem posibilitatea ca ei să fi fost în Franța, ca răspuns la o sugestie sau
supoziție care transmite că nu ar fi fost, de exemplu.

 "Might they have not been to France?"

Aici, subliniem posibilitatea ca ei să nu fi fost în Franța, ca răspuns la o sugestie sau supoziție care
spune că ar fi fost, de exemplu.