UNIVERSITATEA “VALAHIA” din TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ŞI ARTE

MASTER: METODE FIZICO – CHIMICE DE ANALIZĂ PENTRU CONTROLUL

CALITĂŢII VIEŢII ŞI MEDIULUI

Modul: Metode de prelevare şi prelucrare a probelor

REFERAT

Metode de prelevare şi prelucrare a probelor din

deşeuri radioactive

COORDONATOR, MASTERAND,
Lect.univ. dr. Ana Maria Hossu Enescu Cătălin

2022 - 2023

1
 Cuprins

1. Aspecte generale privind radioactivitatea și deșeurile radioactive: monitorizare,

prelevare și prelucrare...........................................................................................................3
2. Radioprotecție și principii de management al deșeurilor radioactive...........................7
3. Dezafectarea deșeurilor radioactive................................................................................11
4. Deșeuri radioactive: determinări cantitative și calitative, transport, colectare,
tratare, depozitare, eliminare, valorificare.........................................................................14
5. Bibliografie........................................................................................................................19

2
 1. Aspecte generale privind radioactivitatea şi deşeurile radioactive:
monitorizare, prelevare şi prelucrare.

Radioactivitatea este proprietatea unor elemente chimice de a emite prin dezintegrare spontană
radiaţii corpusculare şi/sau electromagnetice. Aceasta este un fenomen natural ce se manifestă în mediu.
Radioactivitatea naturală este determinată de substanţele radioactive (radionuclizi) de origine
terestră (precum U-238, U-235, Th-232, Ac-228 etc.), la care se adaugă substanţele radioactive de
origine cosmogenă (H-3, Be-7, C-14 etc) şi radiaţia cosmică. Substanţele radioactive de origine terestră
există în natură din cele mai vechi timpuri, iar abundenţa lor este dependentă de conformaţia geologică a
diferitelor zone, variind de la un loc la altul. Componenta extraterestră a radioactivităţii naturale este
constituită din radiaţiile de origine cosmică provenite din spaţiul cosmic şi de la Soare. Substanţele
radioactive de origine cosmogenă se formează în straturile înalte ale atmosferei, prin interacţia radiaţiei
cosmice cu elemente stabile.
Toate radiaţiile ionizante, de origine terestră sau cosmică, constituie fondul natural de radiaţii
care acţionează asupra organismelor vii.
Deşeurile Radioactive includ substanţe lichide, gazoase şi solide, contaminate cu radionuclizi,
ale căror radiaţie ionizatoare produce efecte genotoxice. Radiaţia ionizatoare, ce prezintă interes în
domeniul medicinii, include razele X şi γ, precum şi particulele α- şi β-. O diferenţă importantă între
aceste tipuri de radiaţii este faptul, că razele X sunt emise de tuburile de radiografie doar cînd instalaţia
este pusă în funcţiune, pe cînd razele γ, particulele α- şi β- emit radiaţia încontinuu. Tipul materialului
radioactiv, utilizat de IM, generează deşeuri cu un grad mic de radiaţie şi ţine în special de activităţile
terapeutice şi de investigare, în care sunt pe larg utilizate aşa elemente ca: Cobaltul 60Co, Tehneţiul
99
mTc, Iodul 131I şi Iridiumul 192Ir.
Directiva 2002/96/CE şi legislaţia românească prevăd substanţe, preparate şi componente să fie
îndepărtate din orice deşeu colectat.
Alături de radionuclizii naturali se găsesc radionuclizii artificiali care au pătruns în mediu pe
diferite căi: intenţionat, în urma testelor nucleare şi prin deversări de la diverse instalaţii nucleare
(centrale nuclear-electrice, reactoare de cercetare, etc.) şi accidental, în urma unor defecţiuni la
instalaţiile nucleare (ex. accidentul nuclear de la Cernobîl).
Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului (RNSRM) face parte din
Sistemul Integrat de Supraveghere a Poluării Mediului pe teritoriul României, din cadrul Ministerului
Mediului şi Dezvoltării Durabile.
Baza naţională de date de radioactivitate a mediului este conectată la sistemul informaţional al
Uniunii Europene, realizându-se un transfer bidirecţional de date între România şi reţelele de
supraveghere din UE, pe platfoma EURDEP (European Data Exchange Platform). În situaţii de rutină
frecvenţa raportărilor este zilnică, iar în situaţii de urgenţă schimbul de date se realizează orar.
3
 Figura nr. 1. – Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 35 şi 36 din Tratatul Euratom, datele naţionale

de radioactivitate a mediului au fosf raportate prin programul Easy-Proteo către baza de date centrală a
CE – REM (Radioactivity Environmental Monitoring) fiind incluse în raportările anuale elaborate de
JRC (Joint Research Center).
Figura nr. 2. Fluxul de date în RNSRM

MApN MIRA
MMDD CNCAN

UE
LRM - ANPM EURDEP
Baza de date REM

SSRM 1 ... SSRM 37

SSRM 2 SSRM 3

Agenţii pentru Protecţia Mediului

4
 Monitorizarea emisiilor radioactive este reglementată de norme privind de la instalaţiile nucleare
şi radiologice, la nivel naţional:
(1) Prelevarea probelor pentru determinarea particulelor radioactive se va face în mod
continuu, pe filtre caracterizate de un factor de retenţie adecvat fixării diferitelor particule radioactive
prezente în efluenţii gazoşi.
Filtrele vor fi analizate prin spectrometrie gamma de laborator, zilnic şi ori de câte ori este
necesar (în evenimente în care compoziţia sau cantitatea efluenţilor radioactivi sa modificat ori se
presupune că se va modifica).
Suplimentar, fiecare filtru va fi analizat şi betaglobal.
Dacă activitatea betaglobală sumată pe o săptămână este mai mare decât sau egală cu nivelul
prevăzut în programul de monitorizare a emisiilor radioactive, se vor efectua analize de stronţiu
radioactiv pe setul de filtre cumulate în săptămâna respectivă.
(1) Prelevarea probelor pentru determinarea tritiului total (vapori de apă tritiată şi tritiu
gazos) se va face în mod continuu, cu ajutorul unui sistem de colectare prevăzut cu un mediu de
absorbţie selectiv, caracterizat de un randament de reţinere cât mai mare şi care să asigure o puritate a
probelor corespunzătoare analizelor cu scintilator lichid.
Conţinutul de tritiu va fi măsurat de două ori pe săptămână şi ori de câte ori este necesar (în
evenimente în care compoziţia sau cantitatea efluenţilor radioactivi sa modificat ori se presupune că se
va modifica), prin spectrometrie beta cu scintilator lichid.
(1) Prelevarea probelor pentru determinarea carbonului-14 total (dioxid de carbon, monoxid
de carbon şi carbon legat organic) se va face în mod continuu, cu ajutorul unui sistem de colectare
prevăzut cu un mediu de absorbţie selectiv, caracterizat de un randament de reţinere cât mai mare şi care
să asigure o puritate a probelor corespunzătoare analizelor cu scintilator lichid.
Conţinutul de carbon-14 va fi măsurat săptămânal şi ori de câte ori este necesar (în evenimente
în care compoziţia sau cantitatea efluenţilor radioactivi sa modificat ori se presupune că se va modifica),
prin spectrometrie beta cu scintilator lichid.
Raportările oficiale ale titularului de autorizaţie vor consta în:
a) citirile monitorului de efluenţi gazoşi, pentru radioizotopii gazelor nobile;
b) rezultatele analizelor de laborator, pentru conţinutul de radioizotopi de iod, particule
radioactive, tritiu total şi carbon-14 total.
Solicitantul/titularul de autorizaţie trebuie să asigure monitorizarea emisiilor radioactive în
atmosferă pe parcursul tuturor regimurilor permanente şi tranzitorii de funcţionare normală şi anormală,
atât prin intermediul sistemelor fixe de monitorizare continuă, cât şi prin prelevări de probe urmate de
analize specifice de laborator.
Titularul de autorizaţie va implementa aranjamentele necesare prelevării şi măsurării probelor de
efluenţi în cazul emisiilor radioactive gazoase anormale, astfel încât să se asigure obţinerea cu un nivel
corespunzător de încredere de date suficiente despre emisii.

5
 Activitatea totală evacuată până în momentul alarmei va fi evaluată pe baza rezultatelor
analizelor de laborator şi a valorilor furnizate de monitorul de efluenţi gazoşi.
Monitorizarea emisiilor radioactive lichide
În vederea asigurării că evacuarea unui tanc de colectare a deşeurilor radioactive lichide nu va
conduce la depăşirea limitelor derivate de emisie, înainte de deversare se vor efectua următoarele
operaţii:
a) recircularea apei din tanc, în vederea asigurării unei omogenizări corespunzătoare a
conţinutului tancului;
b) prelevarea unei probe de apă colectată în tancul ce urmează să fie deversat, pentru analize
specifice de laborator;
c) proba prelevată va fi analizată:
- gammaglobal, în vederea determinării activităţii globale a radionuclizilor gammaemiţători;
- betaspectrometric, prin metoda cu scintilatori lichizi, pentru determinarea conţinutului de tritiu.
În timpul deversării titularul de autorizaţie trebuie să asigure monitorizarea continuă a căilor de
deversare a efluenţilor radioactivi lichizi, cu ajutorul unui sistem fix de monitorizare (denumit în
continuare monitor de efluenţi lichizi), care va îndeplini următoarele funcţii:
a) monitorizarea continuă a activităţii gammaglobale şi/sau betaglobale emise;
b) furnizarea unui semnal de alarmă şi oprirea deversării în cazul apariţiei unor activităţi mari
care depăşesc pragul de alarmare stabilit.
Totodată titularul de autorizaţie trebuie să asigure prelevarea unei probe reprezentative din
curentul principal de efluent lichid, integrată pe perioada deversării, prin una dintre metodele următoare:
a) prelevare automată, asigurată de un dispozitiv special ataşat monitorului de efluenţi lichizi;
b) prelevare din tanc.
Proba astfel prelevată va fi analizată în laborator:
a) gammaspectrometric, în vederea determinării concentraţiilor de activitate ale radionuclizilor
gammaemiţători;
b) betaspectrometric, prin metoda cu scintilatori lichizi, pentru determinarea conţinutului de tritiu
şi carbon-14;
c) în vederea determinării conţinutului de stronţiu radioactiv, atunci când situaţia o impune.
Rezultatele acestor analize de laborator vor constitui raportările oficiale ale titularului de
autorizaţie.
În vederea confirmării că nu au avut loc emisii lichide mari, titularul de autorizaţie trebuie să
asigure prelevarea unei probe integrate din canalul de deversare.
Proba prelevată va fi analizată:
a) gammaspectrometric, în vederea determinării conţinutului de radionuclizi gammaemiţători;

6
 b) betaspectrometric, prin metoda cu scintilatori lichizi, în vederea determinării conţinutului de
tritiu şi carbon-14.
Monitorul de efluenţi lichizi va comanda închiderea conductei de deversare în cazul în care
activitatea măsurată depăşeşte pragul de alarmare stabilit sau dacă sistemul de monitorizare este
inoperabil.
Activitatea totală evacuată până în momentul alarmei va fi evaluată pe baza rezultatelor
analizelor de laborator efectuate.
În cazul în care sunt identificate căi de deversare excepţionale (circuite secundare sau
intermediare), titularul de autorizaţie trebuie să asigure monitorizarea acestora prin intermediul
sistemelor de prelevare de probe şi al analizelor specifice de laborator adecvate.

2. Radioprotecţie şi principii de management al deşeurilor radioactive

Materialele radioactive sunt folosite in medicina la diagnosticarea si tratarea diverselor afectiuni,

in cercetare pentru studiul comportamentului la iradiere a materialelor, in diverse aplicatii in industria
clasica si in industria nucleara pentru producerea de energie electrica ieftina si fara emisii de gaze cu
efect de sera.
Aceste activitati sunt insotite de aparitia de deseuri, in acest caz deseuri radioactive. Spre
deosebire de deseurile industriale, acestea sunt produse in volume foarte mici, gestionarea lor este
riguros controlata si radioactivitatea lor scade in timp. In functie de caracteristicile lor radiologice,
deseurile radioactive sunt depozitate definitiv in diferite depozite.
Ca toate celelalte activitati umane, activitatile nucleare produc, in mod inerent, deseuri. Prin
definitie, deseuri radioactive inseamna acele materiale rezultate din activitatile nucleare, pentru care nu
s-a prevazut nici o intrebuintare ulterioara si care contin sau sunt contaminate cu radionuclizi in
concentratii superioare limitelor de exceptare reglementate de autoritatea nationala de reglementare,
autorizare si control a activitatilor nucleare. Mentionam ca in Romania, in conformitate cu prevederile
legale in vigoare, combustibilul nuclear uzat este considerat deseu radioactiv.
In afara de caracterul radioactiv, deseurile radioactive mai au o serie de caracteristici care le
deosebesc de celelalte tipuri de deseuri, cum ar fi:
Volum mic in raport cu celelalte tipuri de deseuri;
Spre deosebire de substantele chimice toxice, materialele radioactive se dezintegreaza, pierzindu-
si dupa un timp caracterul radioactiv;
Imediat ce sunt generate, deseurile radioactive sunt colectate, caracterizate si inregistrate in baze
de date, tot traseul lor ulterior fiind riguros monitorizat;
Manipularea materialelor radioactive, proiectarea si administrarea depozitelor de deseuri
radioactive se fac cu respectarea unor reglementari foarte stricte;

7
 Deoarece o mare parte a cercetarii si dezvoltarii a fost indreptata spre masuri de siguranta in
tratamentul deseurilor, proiectarea containerelor, transport si depozitare definitiva, in acest moment
exista solutii tehnice care asigura depozitarea lor in siguranta.
Managementul deşeurilor radioactive constituie un subiect de mare interes pentru publicul
larg şi are drept scop protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului înconjurător contra materialelor
radioactive în prezent si în viitor. In general populaţia nu are o imagine corectă asupra deşeurilor
radioactive, ce cantităţi sunt, cum sunt generate, stocate şi transportate, cum sunt depozitate, cum sunt
supuse măsurilor de reglementare şi control, precum şi ce tip de supraveghere este implicată.
Materialele solide radioactive care ies de la o centrală nucleară se pot găsi sub forma de:
- deşeuri radioactive tratate şi compactate în butoaie speciale, astfel încât la peretele butoiului să
nu se depăşească nivelele maxime admise de reglementările în vigoare;
- răşini schimbătoare de ioni, care la rândul lor sunt ambalate în containere speciale în aceleaşi
cantităţi.
- deşeurile cu potenţial radioactiv (sistemele de detective de fum şi flacără) vor necesita
separarea componentei radioactive la operatorii economici autorizaţi CNCAN;
Prezentele Norme stabilesc cerinţele privind monitorizarea radiologică a deşeurilor metalice pe
întreg ciclul de colectare, comercializare şi procesare, în conformitate cu prevederile Legii nr.111/1996
privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare,
republicată şi ale Normelor fundamentale de securitate radiologică aprobate prin Ordinul nr.14/2000 al
Preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN).
Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN): autoritatea naţională
competentă în domeniul nuclear care exercită atribuţiile de reglementare, autorizare şi control potrivit
Legii 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată.
În domeniul radioprotecţiei şi deşeurilor radioactive, CNCAN îşi exercită atribuţiile pentru:
radioprotecţie centrale nuclearo-electrice;
radioprotecţie instalaţii nucleare de cercetare, inclusiv reactori nucleari;
radioprotecţie instalaţii de detritiere;
instalaţii pentru gospodărirea deşeurilor radioactive şi a combustibilului nuclear ars;
dezafectarea instalaţiilor nucleare şi radiologice;
transportul materialelor radioactive;
surse naturale de radiaţii care conduc la creşterea semnificativă a expunerii lucrătorilor şi
populaţiei.
În anul 2008 CNCAN a elaborat reglementarea privind controlul şi supravegherea expedierilor
de deşeuri radioactive şi combustibil nuclear uzat.
Reglementarea transpune Directiva Consiliului European nr. 2006/117/EURATOM, a obţinut
aprobarea CE de publicare, a fost aprobată de către preşedintele CNCAN şi publicată în Monitorul Oficial.
De asemenea, CNCAN a elaborat un proiect de norme de securitate radiologică privind
activităţile care implică materiale cu radioactivitate naturală crescută, norme care detaliază cerinţele
8
generale din domeniul surselor naturale de radioactivitate care pot conduce la creşterea semnificativă a
expunerii la radiaţii a lucrătorilor şi publicului, stipulate în Directiva Europeană 96/29/EURATOM.
În România, deşeurile radioactive provin din industria energetică nucleară şi din aplicaţiile
radionuclizilor în cercetare, medicină şi industria clasică.
Principalii producători de deşeuri radioactive sunt:
Centrala nucleară CNE Cernavodă;
Reactorii nucleari de cercetare de la IFIN-HH şi SCN-Piteşti;
Fabrica de combustibil nuclear – FCN-Piteşti;
Instalaţiile de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu – Compania Naţională a Uraniului;
Spitalele care folosesc aplicaţii ale radioizotopilor în domeniul medical (radiologie, oncologie);
Industria clasică, urmare a aplicaţiilor industriale (folosirea de surse radioactive în aparate de
verificare a sudurilor, a etanşietăţii instalaţiilor, a grosimii de perete ,etc).

Figura nr. 3. Fluxul general al deşeurilor radioactive

Principiile de bază care stau la baza gestionării combustibilului nuclear uzat:

La baza gestionarii combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv a depozitarii
finale, stau patru principii generale:
- principiul utilizarii numai a proceselor si metodelor de gestionare a deseurilor radioactive care nu
pun in pericol sanatatea populatiei si calitatea mediului;
- principiul „generatorul de deseuri radioactive plateste“;
- principiul responsabilitatii generatorului de deseuri radioactive si principiul utilizarii celor mai
bune tehnici disponibile fara antrenarea unor costuri excesive.
- gestionarea combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv depozitarea finala,
trebuie sa se desfasoare cu respectarea standardelor si a normelor nationale de securitate nucleara, de
protectie a personalului expus profesional, a populatiei, a mediului, a proprietatii, precum si a
acordurilor internationale la care Romania este parte.
Depozitarea deseurilor trebuie sa tina seama de riscurile biologice si chimice.
In masura in care exista compatibilitate cu siguranta gospodaririi acestor materii, deseurile
radioactive (materiale rezultate din activitatile nucleare, pentru care nu s-a prevazut nici o intrebuintare,
care contin sau sunt contaminate cu radionuclizi in concentratii superioare limitelor de exceptare) ar
trebui sa fie stocate definitiv in statul in care au fost produse.
Exista anumite circumstante, cand o gospodarire sigura si eficace a combustibilului uzat si a
deseurilor radioactive ar putea fi favorizata si prin acorduri intre partile contractate pentru utilizarea
9
instalatiilor situate pe teritoriul acestora in favoarea altor parti, in particular, atunci cand deseurile
rezulta din proiecte comune. In toate stadiile gospodaririi combustibilului uzat (combustibil nuclear
iradiat, indepartat definitiv din zona activa a unui reactor) trebuie sa se asigure ca criticitatea si
evacuarea caldurii reziduale generate sunt tratate adecvat.
De asemenea, gospodarirea deseurilor radioactive trebuie sa tina cont de riscul principal al
acestora: radioactivitatea, precum si de riscurile biologice, chimice si de alta natura, care pot fi prezente
in diferitele etape ale gospodăririi și in special la stocarea si depozitarea finala.
Proiectarea, amplasarea și construcția – etape in procesul de depozitare a deșeurilor
nucleare.
Proiectarea si constructia unei instalatii de depozitare a deseurilor radioactive prevad masuri
corespunzatoare pentru a limita eventualul impact radiologic asupra persoanelor, societatii, mediului,
incluzandu-le si pe acelea pentru evacuarea controlata a efluentilor (controlul efluentilor se refera la
eliberarea planificata si controlata in mediu, in limite autorizate, a materialelor radioactive lichide sau
gazoase, provenite din instalatii nucleare autorizate, inclusiv in timpul functionarii normale a
instalatiilor). In stadiul de proiectare se tine seama de planurile conceptuale si, in functie de necesitati,
de politicile adoptate pentru dezafectarea unei instalatii de gospodarire a deseurilor radioactive.
Tehnologiile utilizate la proiectarea si constructia unei instalatii de depozitare a combustibilului
uzat, respectiv a deseurilor radioactive, se bazeaza pe experienta, testari sau pe analiza, iar inainte de
construirea ei se realizeaza o evaluare sistematica a sigurantei si o evaluare a mediului inconjurator,
corespunzatoare riscului pe care il prezinta instalatia si care vor acoperi durata sa de viata utila (timpul
in care instalatia de gestionare a combustibilului nuclear uzat sau a deseurilor radioactive este folosita in
scopul pentru care a fost proiectata; in cazul unei instalatii de depozitare finala, inseamna timpul calculat
din momentul depozitarii combustibilului nuclear uzat sau a deseurilor radioactive pana la inchiderea si
sigilarea acesteia). Astfel, inainte de exploatarea unei instalatii vor fi stabilite versiunile, aduse la zi si
detaliate, ale evaluarii securitatii nucleare si ale evaluarii mediului inconjurator.
Pentru amplasarea viitoarelor instalatii va fi facuta o evaluare a tuturor factorilor susceptibili sa
influenteze securitatea nucleara acestei instalatii in timpul duratei sale de viata utila, precum si dupa
inchiderea sa.

10
 Figura nr. 4. Principii de management ale deseurilor radioactive

3. Dezafectare deşeuri radioactive

Gestionarea în siguranţă, la scară industrială, a deşeurilor radioactive produse în România,

constituie un obiectiv politic naţional de prim rang, capabil să contribuie la dezvoltarea durabilă a
energeticii nucleare.
Politica naţională de gestionare a deşeurilor radioactive este aliniată în totalitate la cerinţele
internaţionale, stabilite prin "Convenţia comună asupra gestionării în siguranţă a combustibilului uzat şi
asupra gospodăririi în siguranţă a deşeurilor radioactive", ratificată prin Legea nr. 105/1999, precum şi
la politica de gestionare a deşeurilor radioactive promovată la nivelul Uniunii Europene.
Obiectivul principal al politicii naţionale de gestionare a deşeurilor radioactive este de a asigura
un impact negativ teoretic nul şi respectiv unul minim rezonabil posibil sub aspect practic, al
activităţilor de gestionare a deşeurilor asupra populaţiei şi a mediului înconjurător.
Un prim pas în această direcţie este asigurarea conformităţii procesului de gestionare a deşeurilor
radioactive cu principiile recomandate de AIEA, principii care sunt transpuse în reglementările specifice
emise de către CNCAN.
Activităţi premergătoare depozitării definitive a deşeurilor radioactive
În prezent în România există mai multe instalaţii care desfăşoară activităţi legate de gospodărirea
deşeurilor radioactive de joasă şi medie activitate, rezultate din industrie, medicină, cercetare şi din
operarea reactorilor de cercetare şi anume:
- Staţia de tratare deşeuri radioactive (STDR) aparţinând IFIN-HH, Măgurele;
11
 - Staţia de tratare deşeuri radioactive (STDR) aparţinând SCN Piteşti;
- Laboratorul de Examinare Post Iradiere (LEPI), aparţinând SCN Piteşti.
- Deşeurile rezultate din operarea CNE Cernavodă sunt gestionate prin: Instalaţia de tratare a
deşeurilor radioactive lichide şi Depozitul intermediar de deşeuri radioactive solide de la CNE
Cernavodă – Unitatea 1, aparţinând SNN SA.
Activitatea de depozitare intermediară a combustibilului nuclear uzat
Pentru depozitarea de combustibil nuclear uzat în afara bazinelor reactoarelor, în România există
4 depozite intermediare şi anume:
- Depozitul Intermediar de Combustibil Ars (DICA) de la CNE-Cernavodă, pentru depozitarea
combustibilului tip CANDU;
- Depozitul de Combustibil Nuclear Uzat (DCNU) aparţinând IFIN-HH, pentru stocarea
combustibilului nuclear uzat tip VVR-S;
- Combustibilul nuclear uzat de la Reactorul TRIGA aparţinând SCN Piteşti este stocat în bazinul
de stocare combustibil uzat, situat lângă canalul de transfer dintre reactorul TRIGA şi
Laboratorul de Examinare Post Iradiere;
- Fragmentele de combustibil nuclear ars provenite de la reactorul TRIGA sunt stocate uscat în
celulele Laboratorului de Examinare Post Iradiere de la SCN Piteşti.
Activitatea de depozitare definitivă a deşeurilor radioactive
Depozitarea finală a deşeurilor de joasă şi medie activitate rezultate din aplicaţiile radiaţiilor
ionizante în industrie, medicină şi cercetare se realizează în Depozitul Naţional de Deşeuri Radioactive
(DNDR), amplasat la Băiţa Bihor şi aparţinând IFIN-HH.
Îmbunătăţirea continuă la nivel internaţional a conceptului de securitate la depozitarea deşeurilor
radioactive a condus la necesitatea reevaluării securităţii Depozitul Naţional de Deşeuri Radioactive
(DNDR), amplasat la Băiţa Bihor, care a fost realizat conform cerinţelor anilor `80. Analiza preliminară
de securitate a depozitului elaborată de IFIN-HH la solicitarea CNCAN a fost evaluată în cadrul
proiectului Phare 005/017- 519.03.02 “Improvement of CNCAN capabilities in the field of safety
assessment of the Baita-Bihor disposal facility”. Rapoartele furnizate în cadrul proiectului conţin
recomandări pentru demonstrarea şi îmbunătăţirea securităţii depozitului, recomandări ce vor fi utilizate
în procesul de autorizare a DNDR.
La sfârşitul anului 2008, în cadrul unei inspecţii CNCAN la DNDR, o echipă formată din
reprezentanţi CNCAN, GEOPROSPECT şi CNU Bihor au prelevat probe de apă şi de sediment din
diferite locaţii din galeriile amplasate sub galeriile aferente depozitului, realizând astfel una din
recomandările proiectului.
În conformitate cu raportul anual de monitorare a mediului din jurul DNDR Băiţa Bihor întocmit
de către IFIN-HH, radioactivitatea factorilor de mediu se încadrează în limitele normale.
În ceea ce priveşte deşeurile radioactive rezultate din operarea centralei nuclearo-electrice CNE
Cernavodă, se intenţionează ca acestea să fie depozitate în depozitul final de deşeuri de slabă şi medie
activitate (DFDSMA).
12
 În februarie 2008 CNCAN a emis către ANDRAD autorizaţia parţială de amplasare la Saligny a
DFDSMA. Această autorizaţie permite titularului de autorizaţie să desfăşoare următoarele activităţi:
- Investigaţii şi caracterizare a amplasamentului;
- Achiziţia terenului aferent;
- Obţinerea acordului de mediu;
- Obţinerea şi avizarea/aprobarea documentaţiilor de urbanism;
- Obţinerea certificatului de urbanism;
- Obţinerea avizului sanitar;
- Obţinerea altor avize, autorizaţii solicitate conform legii.
Convenţia comună asupra gospodăririi în siguranţă a combustibilului nuclear uzat şi
asupra gospodăririi în siguranţă a deşeurilor radioactive.
România a ratificat Convenţia comună asupra gospodăririi în siguranţă a combustibilului nuclear
uzat şi asupra gospodăririi în siguranţă a deşeurilor radioactive, adoptată la Viena la 5 septembrie 1997
prin Legea nr. 105/1999. Obiectivele Convenţiei sunt:
- să atingă şi să menţină un înalt nivel de siguranţă în întreaga lumea, în materie de gospodărire a
combustibilului uzat şi a deşeurilor radioactive, prin întărirea măsurilor naţionale şi a cooperării
internaţionale, inclusiv, după caz, a măsurilor de cooperare tehnică în materie de siguranţă;
- să asigure, în orice stadiu al gospodăririi combustibilului uzat şi a deşeurilor radioactive, măsuri
de apărare efective împotriva riscurilor potenţiale, astfel încât persoanele, societatea şi mediul să fie
protejate acum şi în viitor împotriva efectelor nocive ale radiaţiilor ionizante, într-o manieră în care să
fie satisfăcute nevoile şi aspiraţiile generaţiei actuale, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare
de a-şi satisface propriile nevoi şi aspiraţii;
- să prevină accidentele care au consecinţe radiologice şi să micşoreze consecinţele acestora în
cazul în care astfel de accidente s-ar produce într-un stadiu oarecare al gospodăririi combustibilului uzat
sau a deşeurilor radioactive.
Figura nr. 5. Al 3-lea raport naţional al României la
Convenţia Comună asupra gospodăririi în siguranţă a
combustibilului nuclear uzat şi asupra gospodăririi în siguranţă
a deşeurilor radioactive

13
4. Deşeuri radioactive: determinări cantitative şi calitative, transport, colectare,

tratare, depozitare, eliminare, valorificare.

Tipurile de încercări realizate de un laborator de radiochimie şi radiometrie a deşeurilor

radioactive:
- determinarea cantitativă a radionuclizilor emițători de radiaţii gamma din deşeuri radioactive
lichide;
- determinarea Sr-90 din deşeuri radioactive;
- determinarea I-129 din deşeuri radioactive;
- determinarea Tc-99 din deşeuri radioactive;
- determinarea Ni-59 din deşeuri radioactive;
- determinarea anionilor din deşeuri radioactive;
- determinarea timpului de priză a apei pentru consistenţa standard a densităţii, a rezistenţelor
mecanice a betoanelor pentru condiţionarea deşeurilor radioactive;
- monitorizarea tritiului din aer;
- determinarea calitativă şi semnificativă a elementelor din deşeuri radioactive prin fluorescenţa
cu raze X;
- combustia probelor de deşeu radioactiv marcate cu H-3 şi/sau C-14 în vederea determinării
cantitative a acestor radionuclizi prin spectrometrie beta cu scinitlatori lichizi;
- măsurarea directă a câmpurilor de radiaţii nucleare din LRRDR;
- analiza calitativă şi cantitativă a elementelor de interes din probe prelevate din deşeurile
radioactive;
- analiza cantitativă a radionuclizilor de C-14 şi H-3 cu lichide de scintilaţie;
- mineralizarea probelor de deşeuri radioactive în vederea determinării conţinutului de
radionuclizi.
Transportul materialelor radioactive
În România, transportul materialelor radioactive se desfăşoară într-un cadru reglementat, care
asigură un nivel corespunzător de control al pericolelor radiologice asociate activităţii de transport, prin
cerinţe de izolare a conţinutului radioactiv, de control al nivelului expunerii externe şi de prevenire a
criticităţii şi a pagubelor produse de căldura radiantă. Toate aceste cerinţe se regăsesc în normele de
transport în siguranţă a materialelor radioactive, norme emise de CNCAN în anul 2005 şi care transpun
cerinţele internaţionale de transport al materialelor radioactive.
Astfel, în anul 2008, reprezentanţii CNCAN au evaluat documentaţia de autorizare şi au propus
eliberarea a 16 autorizaţii de transport, 5 certificate de expediere de surse radioactive de activitate mare,
din care o expediţie în tranzit pe teritoriul României, 2 certificate de expediere combustibil nuclear
proaspăt din Federaţia Rusă la CNE Kozlodui din Bulgaria şi 2 certificate de expediere combustibil

14
nuclear uzat de la CNE Kozlodui, Bulgaria în Federaţia Rusă.
Toate expediţiile de combustibil nuclear au fost controlate de reprezentantul Serviciului de
radioprotecţie şi Transport Materiale Radioactive din cadrul CNCAN, care a inspectat atât încărcătura,
cât şi mijlocul de transport, însoţind de asemenea convoiul care transporta combustibilul nuclear pe
Dunăre, pe durata tranzitării teritoriului românesc, în vederea desfăşurării în siguranţă a transportului.

Figura nr. 6. Aspecte de la controlul CNCAN pentru expediţii internaţionale de combustibil

nuclear.

Deşeurile radioactive se colectează, depozitează şi tratează corespunzător cu prevederile legale.

1. Deşeurile slab şi mediu radioactive rezultate din unităţile nucleare de pe platforma ICN-FCN,
sunt colectate selectiv de fiecare dintre acestea în containere speciale, saci de polietilenă, butoaie din
plastic sau butoaie metalice, şi sunt transportate la Staţia de Tratare a Deşeurilor Radioactive pentru
tratare după cum urmează:
filtrele FIAS de la coşul reactorului TRIGA şi al Laboratorului de Examinare Post-
Iradiere LEPI, se îmbetonează pentru depozitare finală;
deşeuri radioactive lichide contaminate cu uraniu natural de la Fabrica de Combustibil
Nuclear Piteşti a S.N. Nuclearelectrica S.A se tratează pentru recuperarea uraniului sub formă de fosfat
de uranil;
deşeuri radioactive de joasa activitate neinicinerabile (sticla, metale, elemente de
construcţii), se condiţionează şi se transportă la Depozitul Naţional de la Baita Bihor;
deşeuri compactibile (ţesături, hârtie, mase plastice) contaminate cu radionuclizi beta-
gama, sunt presate şi apoi condiţionate prin îmbetonare;
deşeuri solide incinerabile contaminate cu uraniu natural de la Fabrica de Combustibil
Nuclear Piteşti a S.N Nuclearelectrica S.A sunt incinerate, iar cenuşa rezultată din incinerare se
returnează Fabricii de Combustibil Nuclear Piteşti, pentru recuperarea urniului;

15
 deşeuri radioactive lichide contaminate cu emitatori beta gama se evaporă, concentratul
rezultat de la evaporarea acestor ape tehnologice se condiţionează prin îmbetonare în butoaie metalice
de 200 litri.
2. Deşeurile radioactive de înaltă radioactivitate rezultate din exploatarea reactorului TRIGA şi
LEPI sunt depozitate în puţurile de stocaj din celulele de examinare de la Laboratorul de Examinare Post
Iradiere.
Ambalaje folosite şi rezultate în/din activitate:
În urma desfăşurării activităţilor rezultă:
- ambalaje din plastic şi/sau sticlă (folosite la ambalarea substanţelor chimice);
- ambalaje recuperabile din hârtie şi carton;
Ambalaje folosite pentru deşeuri radioactive:
Pentru ambalarea deşeurilor radioactive se folosesc:
- butoaie metalice de 200l, folosite pentru colectare, stocare, tratare şi transport la DNDR a
deşeurilor radioactive solide gestionate la STDR;
- containere metalice din oţel inox de 200l folosite pentru stocarea intermediară şi transportul
deşeurilor radioactive lichide gestionate la STDR.
Modul de gospodărire a ambalajelor
- ambalajele recuperabile se colectează în spaţiul special amenajat şi se predau la unităţile
specializate în vederea valorificării;
- ambalajele de plastic sau sticlă provenite de la substanţele chimice se elimină pe bază de
contract firmelor specializate;
Dotări
In Staţia de Tratare a Deşeurilor Radioactive există următoarele utilaje, instalaţii, maşini, apărate
şi mijloace de transport utilizate în activităţile sale curente:
- instalaţie pentru tratarea deşeurilor radioactive lichide contaminate cu uraniu natural de la F.C.N;
- instalaţie pentru tratarea-condiţionarea schimbătorilor de ioni uzaţi de la reactorul TRIGA;
- instalaţie pentru tratarea prin incinerare a deşeurilor radioactive solide incinerabile de la FCN Piteşti;
- instalaţie pentru tratarea-condiţionarea deşeurilor radioactive solide de la diferite unităţi nucleare prin
îmbetonare;
- instalaţie pentru tratarea prin evaporare a deşeurilor radioactive lichide beta-gama active de la reactorul
TRIGA;
- instalaţie mobilă de dimensiuni reduse pentru decontaminare cantităţi mici de deşeuri lichide apoase
radioactive, analizoare, spectrometre, radiometre; instalaţie de combustie Sample Oxidizer Perkin
Elmer, model 307 A;
- sistem de digestie în câmp de microunde; recoltator tip CAS-1; autoutilitara marca FORD, tip FADY
TRANSIT şi autocamion marca FORD.

16
 Materii prime, auxiliare, combustibili şi ambalaje folosite - mod de ambalare, de
depozitare, cantităţi:
Stația de Tratare a Deșeurilor Radioactive STDR – Secţia X - pentru tratarea deşeurilor lichide
apoase radioactive cu conţinut de tritiu, se utilizează: răşină schimbătoare de ioni, filtre şi prefiltre.
Tabel nr. 1. Buletin de monitorizare radiologică a expediţiilor de deşeuri metalice (model)

Important pentru încărcăturile care depăşesc, prin măsurări radiologice, valorile fondului natural
de radiaţii, nu se vor emite buletine de monitorizare radiologică de acest tip.
Cerinţe minime pentru instrumentele de detecţie a radiaţiilor
I. Instrumentele portabile de detecţie a radiaţiilor trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe
minime:
a) să dea o indicaţie constantă în cel mult 30 secunde, pentru fiecare punct de măsurare;
b) să fie stabile în funcţionare, adică la măsurare repetată în acelaşi punct, indicaţia să varieze în
intervalul ± 5%;
c) să detecteze radiaţii gamma cu energii cuprinse între 60 keV şi 1332 keV;

17
 d) dacă aparatul măsoară debitul dozei, atunci domeniul de măsurare trebuie să fie cel puţin până
la 10 mSv/h, cu o incertitudine mai mică de ±30%, în cazul calibrării cu Cs-137;
e) să fie uşor de manevrat (greutate sub 2 kg, curea de prindere confortabilă, eventual sondă
telescopică cu lungime extensibilă);
f) la un fond mediu de radiaţii de 0,2 μSv/h, să iniţieze o alarmă (sonoră) la orice creştere cu 0,05
μSv/h pentru o perioadă de 1 secundă;
g) rata semnalelor sonore pentru radiaţii gamma în condiţiile de fond specificate trebuie să nu fie
mai mare de 1 semnal pe minut pe durata a 12 ore de funcţionare;
h) să furnizeze o indicaţie vizuală sau o alarmă continuă atunci când debitul dozei depăşeşte
limita maximă de măsurare;
i) rata alarmelor false în timpul operării trebuie să fie mai mică de 1 alarmă pe zi, pentru valori
măsurate ale debitului dozei gamma de până la 0,2 μSv/h (nu mai mult de 1 alarmă falsă la 10.000 de
măsurări, în limitele de variaţie ale fondului natural);
j) să fie operabile în condiţii de temperatură cuprinse între -15oC şi + 45oC şi umiditate relativă
de cel puţin 95%; în funcţie de condiţiile climatice specifice locaţiei, cerinţa de funcţionare se va
modifica în mod corespunzător (pentru temperaturi foarte scăzute, de până la -35oC);
k) să dispună de ecran vizibil atât în întuneric, cât şi în condiţii cu radiaţie solară intensă;
l) să fie alimentate cu baterii şi să indice starea bateriilor; durata de funcţionare în condiţii
normale trebuie să fie mai mare de 40 de ore pentru baterii normale şi mai mare de 12 ore pentru baterii
reîncărcabile; în condiţii de alarmă continuă, durata de funcţionare a bateriilor trebuie să fie mai mare de
3 ore;
m) să posede Autorizaţie de Securitate Radiologică eliberată de CNCAN în condiţiile legii.
II. Sistemele fixe de detecţie a radiaţiilor trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele cerinţe:
a) să detecteze radiaţii gamma cu energii cuprinse între 60 keV şi 1332 keV;
b) să furnizeze alarme vizibile de către personalul care supraveghează monitorizarea radiologică;
c) la un fond mediu de radiaţii de 0,2 μSv/h, să iniţieze o alarmă (sonoră) la orice creştere cu 0,1
μSv/h pentru o perioadă de 1 secundă;
d) rata alarmelor false în timpul operării trebuie să fie mai mică de 1 alarmă pe zi, pentru valori
măsurate ale debitului dozei gamma de până la 0,2 μSv/h (nu mai mult de 1 alarmă falsă la 10.000 de
măsurări, în limitele de variaţie ale fondului natural);
e) să fie echipate cu senzori de prezenţă, montaţi astfel încât să furnizeze indicaţii numai la
trecerea vehiculelor prin portal, fără a fi influenţaţi de traficul din vecinătate;
f) în cazul în care se monitorizează camioane, tiruri, vehicule de gabarit mare, detectorii trebuie
amplasaţi pe doi stâlpi, astfel încât pe verticală, pornind de la nivelul solului, înălţimea utilă (ceea ce
„vede” detectorul cu mare eficienţă) să fie de 0,7 – 4 m, iar pe orizontală, paralel cu distanţa de mişcare
a vehiculului, lărgimea utilă să fie de maxim 3 m; distanţa maximă între detectori trebuie să fie de 6m;

18
 g) detectorii trebuie protejaţi de lovituri accidentale, prin instalarea unor bariere care însă trebuie
să nu se interpună între detectori şi vehiculele care trec prin portal;
h) să fie disponibile cel puţin 99% din timp (mai puţin de 4 zile pe an de indisponibilitate);
o o
i) să fie operabile în condiţii de temperatură cuprinse între -15 C şi + 45 C şi umiditate relativă
de cel puţin 95%; în funcţie de condiţiile climatice specifice locaţiei, cerinţa de funcţionare se va
o
modifica în mod corespunzător (pentru temperaturi foarte scăzute, de până la -35 C);
j) să posede Autorizaţie de Securitate Radiologică eliberată de CNCAN în condiţiile legii.

Tabel nr. 2. Detectarea de sursă/material radioactiv în reziduuri, produse intermediare sau finale
(notificarea iniţială se va realiza cu informaţia disponibilă la acel moment; ulterior, informaţia va fi
completată în funcţie de evoluţia incidentului; orice informaţie nouă va fi transmisă autorităţilor cât
mai repede posibil).

5. Bibliografie:

1. Gh. Marcu, Theodora Marcu – “Elemente Radioactive – poluarea mediului si riscurile iradierii”;
2. Catilina Romulus – “Protectia contra radiatiilor nucleare”;
3. Consiliul National de Protectie Radiologica din Marea Britanie – “Traim cu radiatii”;
4. Raport anual privind starea mediului în românia pe anul 2007.

19