Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

CUPRINS

1. Mineralele

2. Mineralele folosite în suplimentele naturale

2.1. Surse naturale de fier

3. Metode de determinare a fierului seric

3.1. Metoda Heilmeyer-Ploetner

3.2. Metoda standardizată

Bibliografie

1
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

1. Mineralele

Mineralele sunt substanţe nutritive care se află în raţia alimentară şi în organism, atât sub
formă de compuşi anorganici, cât şi organici. În general, se consideră că pentru nutriţia omului
sănătos sunt absolut necesare 16 substanţe minerale.

Deşi substanţele minerale din organism reprezintă numai 4-5% din greutatea corpului, ele
sunt indispensabile pentru menţinerea stării de sănătate.

În organism, substanţele minerale îndeplinesc funcţii importante atât biochimice, cât şi

fiziologice. Ţinând seama de aceste roluri, se înţelege uşor necesitatea procurării regulate a
mineralelor de către raţia alimentară. O raţie mixtă şi variată – cu alimente de origine animală şi
vegetală – procură, totdeauna, substanţe minerale în cantităţi adecvate.

În ceea ce priveşte proporţiile, în organism unele minerale se găsesc în cantităţi mai mari
(aport de cca 100 mg/zi). Ele sunt numite macrominerale. Din această categorie fac parte
substanţele minerale care cuprind elementele: calciu, fosfor, sodiu, potasiu, clor şi magneziu.
Principalele caracteristici biochimice şi rolurile fiziologice ale acestor elemente sunt rezumate în
tabelul 1.

Spre deosebire de macrominerale – care sunt necesare organismului în cantităţi de ordinul

miligramelor – alte minerale se găsesc în cantităţi foarte mici, de ordinul microgramelor. Însă şi
ele sunt absolut necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a tuturor proceselor vitale. Aceste
substanţe se numesc oligominerale, iar elementele corespunzătoare, oligolemente. Sunt
considerate esenţiale pentru organism următoarele oligoelemente: cromul, cobaltul, cuprul, iodul,
fierul, manganul, molibdenul, seleniul, zincul şi fluorul. În tabelul 2 sunt rezumate principalele
caracteristici ale acestor oligoelemente.

Tabelul 1. Principalele caracteristici ale macromineralelor esenţiale

Elemente şi Sursele1 Metabolismul 2 Funcţiile Bolile sau Bolile sau

necesarul simptomele simptomele
zilnic deficienţei 3 toxicităţii

Calciu Produse Absorbţia Constitu- Rahitism la Hipercal-

lactate, necesită ent al cemie

2
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

800-1200 fasole, proteine oaselor şi copii idiopatică

mg frunzele dinţilor.
vegetalelor care leagă Reglarea Osteomalaci
calciu. funcţiei e la adulţi

Reglare prin musculare Osteoporoză

vitamina D şi nervoase

Fosfor Boabe Controlează Constitue Rahitism la Hipertiro-

cereale, absorbţia nt al copii idism
800-1200 fasole, oaselor şi secundar
mg mazăre, vitaminei D dinţilor Osteomalaci
cartofi, e la adulţi Pierdere de
morcovi, substanţă
carne, osoasă
peşte,
pui,ouă

Sodiu Sare, Metabolismul Cation Necunoscute Hiperten-

carne de său este reglat principal în în cazul siune
1100-3300 vită, carne de aldosteronă fluid raţiilor
mg de pui, extracelu- normale.
sfeclă, lar. Deficienţa
morcovi Reglează apare după
volumul diverse
plasmatic, maladii sau
echilibrul răniri
acido-bazic

Potasiu Vegetale, Metabolismul Cation Slăbirea Scăderea

fructe, său este reglat principal tonusului sau oprirea
1875-5625 boabe de de aldosteronă în fluidul muscular, ritmului
mg cereale intracelu- paralizii, cardiac
lar din confuziiment
funcţia ale
nervoasă
şi
musculară

Clor Sarea Implicat în Deficienţa

(clorura de echilibrul apare după
1700-5100 sodiu) lichidelor şi vomismente

3
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

mg electroliţi- şi în caz de
lor compo- terapie
nent al diuretică şi
sucului în boli renale
gastric

Magneziu Vegetale cu Constitu- Deficienţa Scad mult

frunze ent al apare după reflexele
270- verzi (ce oaselor şi malabsorbţie tendoanelor
400mg conţin dinţilor şi diaree sau şi reflexul
clorofilă) în alcoolism respiraţiei

1) Alte surse sunt detaliate în Tabelul 2.

2) Mineralele necesită pentru absorbţie proteine de transport

3)Aportul de minerale în exces produce simptome toxice şi simptome nespecifice, diaree,

iritabilitate.

Tabelul 2. Principalele caracteristici ale oligoelementelor

Elemente şi Sursele Metabolismul Funcţiile Bolile sau Bolile sau

necesarul simptomele simptomele
zilnic deficienţei toxicităţii

Crom Drojdia Este Reduce

de bere, constituent toleranţa la
0,05-0,2 mg boabe de al factorului glucoză,
cereale, de toleranţă deficienţă ca
ulei de al glucozei urmare a
germene hrănirii
porumb, parenterale
carne,
peşte

Cobalt Aliment Necesar Constituent Deficienţă de

e de formării al vitaminei vitamina B12
5-8 µg origine moleculei de B12
animală Vitamina B12

4
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

Cupru Legume Transportat de Constituent Anemie Toxicitate

verzi, albumină : al oxidazelor hipocromă rar înâlnită,
1,3-3 mg legume legat la microcitară, deficientţă
uscate, ceruloplasmi- sindromul după boala
fructe nă Menkes Wilson
(nuci,
struguri),
carne,
crustacee

Iod Sare Înmagazinat în Constituent Cretinism, Tireotoxico

iodurată, tiroidă ca al tiroxinei la copii. -ză, guşă
150 µg animale tireoglobulină şi
marine triiodtironin Guşă,
ei (T3) hipotiroidism
la adulţi

Fier Legume Transportat Constituent Anemie Sideroză,

(pătrunje ca al hipocromă hemocro-
12-15 mg l, spanac, transferină: hemoglobi- microcitară matoză
salată, depozitat ca nei şi al ereditară
varză), feritină sau enzimelor
fructe hemosiderină, care conţin
(caise, se pierde prin hem/citocro
nuci), celule -mi
ouă, descuamate şi
carne sângerări

Mangan Legume Cofactor Deficienţă Intoxicaţiile

verzi, pentru necunoscută prin
2-5 mg boabe de hidrolaza, la om inhalare
cereale, decarboxila- produc
carne, za, simptome
peşte, transferaza. psihotice şi
produse Parkinson
lactate,
ceai

Seleniu Boabe de Acţiune Constituent Deficienţă Dermatite,

cereale, antioxidantă al glutaţion slabă când pierderea
legume sinergică a solul este părului,
5
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

55-70 µg (roşii şi vitaminei E peroxidazei sărac în Se stare de

ceapă) iritabilitate

Zinc Carne Cofactor Hipergona- Iritataţie

(ficat), pentru multe dism, gastrointesti
12-15 mg ouă, enzime întârzierea nală,
lapte, LDH, ALP vindecării vomismente
boabe de rănilor
cereale,
drojdie de
bere

Fluor Apă Măreşte Carii dentare, Fluoroză

potabilă, rezistenţa osteoporoză dentară
1,5-4 mg ceai,ali- oaselor şi a
mente de dinţilor
origine
marină

Trebuie subliniat faptul că mineralele se află în organism într-o strânsă legatură şi

continuă interfuncţionalitate. De aceea, intervenţia unei substanţe minerale sau a unui element
afectează (stimulând sau inhibând) funcţionarea altor minerale. Acţiunile sinergice stimulative
ale mineralelor se remarcă, în special, în stările de stres fizic sau emoţional. Dacă asemenea stări
se prelungesc, aportul substanţelor minerale din raţia alimentară trebuie să fie mărit. S-a
constatat, pe de altă parte, că persoanele cu aport energetic scăzut, datorită dietei urmate, vârstei
sau stilului de viaţă sedentar, nu-şi pot împlini nevoile de substanţe minerale. În asemenea cazuri
intervin sindroame mai mult sau mai puţin grave. În ultima vreme, deficienţele minerale au fost
asociate cu o mare varietate de boli care au însă mai mulţi factori cauzali. Spre exemplu, boala
de inimă coronariană a fost atribuită deficienţei de oligoelemente. Dar această atribuire nu poate
constitui o cauză exclusivă căci, după cum se ştie, există mai mulţi factori care, împreună,
trebuie consideraţi responsabili cauzali ai bolii. Oricum, până nu se vor elucida multiplele
probleme referitoare la intervenţia şi necesarul nutritiv de oligoelemente, rămâne valabilă
concepţia actuală potrivit căreia nutriţia minerală optimă a omului sănătos necesită consum de
alimete cu conţinut mineral ridicat şi complex.

6
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

2. Mineralele folosite în suplimentele naturale

Mineralele reprezintă substanţe anorganice cu o structură simplă, care nu pot fi sintetizate

ca atare de organismul uman și trebuie procurate din alimentaţie. Ca și în cazul vitaminelor,
mineralele îndeplinesc funcţii importante în corpul omenesc, fără să formeze surse de calorii.
Chiar dacă pentru buna funcţionare a organismului uman sunt necesare în jur de optsprezece
minerale, experții consideră un număr de șapte ca fiind fundamentale: calciul, iodul, fierul,
magneziul, fosforul, seleniul şi zincul. Mineralele active în organismul uman sunt: calciul, clorul
cromul, cobaltul, cuprul, fierul, fluorul, fosforul, iodul, magneziul manganul, molibdenul,
potasiul, seleniul, sodiul, sulful, vanadiul şi zincul. Alte minerale ca borul, siliciul, nichelul şi
arsenicul sunt de asemenea necesare pentru îmbunătățirea procesului de creștere şi a celui de
osmoză.

Fig.1. Cele mai întâlnite minerale Sursa: https://conspecte.com/

Mineralele intră în alcătuirea unor enzime, vitamine, hormoni și pigmenți. Acestea

servesc drept catalizatori în metabolismul plantelor și animalelor. Ele măresc activitatea
enzimelor, grăbesc procesele biochimice în organism, stimulează sinteza acizilor nucleici,

7
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

amidonului, grăsimilor, zahărului, proteinelor, etc Mineralele au un rol foarte important în buna
funcționare a organismului, existând factori specifici care le ajută, astfel încât tot ceea ce
mâncam sa fie perfect asimilat. Lipsa mineralelor este întâlnită peste tot în lume, în mare parte,
datorată stilului modern de cultivare a plantelor. Fertilitatea solului este scăzută, având ca
rezultat produse alimentare mai puțin bogate și diversificate în minerale. Printre cele mai
importante minerale se numără magneziul, calciul, zincul, fierul, manganul și potasiul.

2.1. Surse naturale de fier

Cele mai bogate alimente în fier sunt ficatul, carnea și peștele. De asemenea cele mai
multe legume conțin cantități importante din acest mineral, mai ales leguminoasele, fructele
uscate, cerealele și legumele cu frunze verzi. Spre deosebire de fierul din produsele alimentare de
origine animală, cel din produsele de origine vegetală se absoarbe în cantitate mai mică. Pentru a
rezolva această problemă, fierul trebuie administrat împreună cu vitamina C (suc de portocale)
astfel determinând creșterea asimilării din intestin.

Fig.2. Surse naturale de fier Sursa: https://sanatatesinatura.info/fier-surse-naturale-rolul-in-organism-

recomandari/

8
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

O altă sursă importantă de fier și de uleiuri sănătoase sunt semințele de dovleac.

Specialiștii consideră că o mână de semințe de dovleac este echivalentul a unui miligram de fier,
asta reprezentând circa 5% din cantitatea zilnică recomandată. De asemenea, spirulina conține
fier de aproximativ de 60 de ori mai mult decât aceeași cantitate de spanac crud.

3. Metode de determinare a fierului seric

3.1. Metoda Heilmeyer-Ploetner

Principiu: sărurile feroase dau, cu ortofenantrolina, un complex roşu foarte stabil, format
din trei molecule de ortofenantrolină, pentru un atom de fier feros. Intensitatea culorii este
proporţională cu cantitatea de fier.

Reactivi:

- acid clorhidric 6 N

- acid tricloracetic 20%

- paranitrofenol 1% în alcool de 96o

- amoniac 20%

- acid sulfuric 0,5 N

- hidrochinonă 2% (se face în ziua întrebuinţării)

- clorhidrat de ortofenantrolină 1% în apă distilată, acidulată cu 2-3 picături de acid

sulfuric

- soluţie stoc: alaun feriamoniacal 0,0863 g [FeNH4(SO4)2 · 12 H2O] dizolvat în 50 ml HCl

6 N. Din această soluţie se face o diluţie 1%: 1 ml=2γ fier. Soluţia serveşte la construirea
curbei etalon, care se efectuează cu cel puţin trei diluţii ale acestei soluţii.

Modul de lucru:

Probă Martor

Ser 2 ml -

9
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

Acid clorhidric 6 N 1 ml -

Agitare, 10 minute repaus.

Acid tricloracetic 20% 2 ml -

Agitare, 10 minute repaus. Filtrare sau centrifugare.

Filtrat 2,5 ml -

Apă - 2,5 ml

p-nitrofenol 0,05 ml 0,05 ml

Amoniac până la neutralizare = culoare galbenă

Acid sulfuric 0,5 N până la dispariţia culorii galbene.

Hidrochinonă 0,5 ml 0,5 ml

Ortofenantrolină 0,5 ml 0,5 ml

Apă până la 5 ml volum final.

După 10 minute se citeşte extincţia probei faţă de martor la λ= 510 mµ la fotocolorimetru

(filtru verde) şi se face interpolarea în curba etalon.

Se poate folosi şi un factor de pantă, care a fost scos din curba obţinută cu cele trei diluţii
ale soluţiei stoc.

fier ‰ ml = (Ep – Em) x K

unde Ep = extincţia probei

Em = extincţia martorului

K = factor

10
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

3.2. Metoda standardizată

Principiu: în prezenţa fenantrolinelor (orto- sau betafenantrolină), fierul bivalent

formează un complex colorat. Intensitatea culorii este proporţională cu cantitatea de fier.

Reactivi:

- Soluţie pentru deproteinizare:

acid tricloracetic 25 g

acid tioglicolic 80% 7,5 ml

acid clorhidric 2N 200 ml

Substanţele se aduc la volum final de 250 ml cu acid clorhidric 2N.

- Soluţie fenantrolină:

ortofenantrolină 500 mg

acetat de sodiu 2N 250 ml

- Soluţie stock fier metalic:

fier metalic p.a. 50 mg

acid clorhidric 7N 1 ml

Se amestecă ingredientele şi se pun pe baie de apă la fierbere. După răcire se completează

cu apă până la 100 ml.

Această soluţie conţine:

1 ml = 500/µg Fe

În momentul întrebuinţării se diluează 1/250 cu acid clorhidric 5 mM.

1 ml din această diluţie conţine 2 mg Fe.

Modul de lucru: în trei eprubete se pipetează:

11
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

Probă Martor Standard

Ser 2 ml - -

Soluţie stock de lucru - - 2 ml

Soluţie pentru 2 ml 2 ml 2 ml
deproteinizare

Se amestecă, se lasă în repaus 5 minute şi se centrifughează 10 minute,

la 3000 t/minut.

Supernatant probă 2 ml - -

Supernatant martor - 2 ml -

Supernatant standard - - 2 ml

Fenantrolină 2 ml 2 ml 2 ml

Se amestecă şi se lasă în repaus 5 minute.

Extincţiile se citesc la λ = 510 mµ, în cuvă de 1 cm probele, martorul şi standardul faţă de

apă distilată.

Calcul:

E p −Em
µg Fe % ml ser = E s −Em x 200

Observaţii: pentru a evita erori în dozare, toată sticlăria să fie perfect curată, iar apa
întrebuinţată este numai cea bidistilată.

Valori normale:

90-100 γ Fe% ml ser pentru femei

12
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

130-140 γ Fe% ml ser pentru bărbaţi

Variaţia concentraţiei fierului în ser este mai mare dimineaţa şi scade spre seară.

Valori crescute sunt întâlnite în anemii hemolitice, în hemocromatoză, anemie aplastică,

anemii sideroacrestice, hepatite acute.

Valori scăzute apar în hemoragii, în anemii feriprive, în carenţe alimentare, avitaminoze,

infecţii, tumori maligne, tulburări de absorbţie.

13
Metode de prelevare și prelucrare a probelor
 Rolul fierului în organismul uman și metode de determinare în chimia clinică

Bibliografie

1.Ionica, E., Costache, M. (2014) Biochimie generală, Vol. III-Vitamine și elemente minerale,

București: Ed. Ars Docendi

2. Voiculescu, M., (1986), Medicina pentru familie, București: Ed. Medicală

3. N. Mitrica-Kondi, Laboratorul clinic. Biochimie, Ed. Medicală, Bucureşti, 1981.

14
Metode de prelevare și prelucrare a probelor