2.

PARTEA APLICATIVĂ
Pentru realizarea studiului meu am discutat cu studenții care au ales agenția CAEP
WORK&TRAVEL. Am purtat discuții atât cu studenții care au decis să plece pentru prima dată în
sezonul 2023, cât și cu cei care în acest sezon au decis să plece pentru a doua sau, chiar, a treia oară.
De la primii am încercat să aflu care au fost motivele ce au stat la baza deciziei lor, în vreme ce de la
ceilalți am aflat nu doar ce i-a determinat să plece prin intermediul unui astfel de program ci, mai
ales, ce i-a convins să-și petreacă o a doua vacanță în America, cu ce impresii s-au întors după prima
vară petrecută acolo, cum a fost acolo și cum li s-a schimbat percepția despre lume și viața după cele
3-4 luni petrecute dincolo de Ocean.

2.1 Profilul Studențiilor Work & Travel

Pentru a putea stabili și a identifica profilul celor care se înscriu la acest program de schimb
cultural, pe parcursul interviului, am ales să introduc câteva întrebări cu specific socio-demografic
pentru a putea vedea dacă mediul de proveniență a acestora are, sau nu, o influență asupra luării acestei
decizii. Pe de altă parte, pentru a avea o imagine cât mai clară, am inițiat discuții și cu cei care se
ocupă de înscrierile în acest progeam încercând să aflu și de la ei cum stau lucrurile: dacă participanții
la program sunt mai mult din mediul urban sau dacă sunt mai numeroși cei care provin din mediul
rural.
Pentru realizarea studiului, am ales să intervievez studenți de la facultăți și specialități diferite,
precum: teatru, științe politice, sociologie. Astfel am descoperit faptul că, indiferent de domeniul
studiat, programul de Work&Travel este unul ce îi atrage pe aceștia. Fiindcă tot am amintit de
domeniile de studiu ale participanților, se impune a fi făcută precizarea că numărul studenților la
medicină care aplică pentru un astfel de program este unul foarte mic, fapt pentru care există un
decalaj uriaș între numărul de studenți mediciniști înscriși în program și numărul studenților care
provin de la alte facultăți/specializări. În ceea ce privește eșantionul pe care, personal, am realizat
studiul, precizez că niciunul dintre repondenți nu a fost student al acestui departament. Chiar și
angajații agenției de Work and Travel cu care am discutat au confirmat faptul că numărul studenților
de la medicină care aplică la acest gen de program este aproape nul. Explicația acestei "absențe" este,
pe de o parte, stuctura diferită a anului universitar (la facultățile de Medicină semestrul de vară se
încheie mai târziu decât în alte facultăți) și, pe de altă parte, faptul că perspectivele de viitor ale
studenților la medicină sunt mai clare și mai sigure. Cu toate acestea, chiar și cei care termină sesiunea
de examene mai târziu, au posibilitatea de a aplica la acest program, deoarece sunt unii angajatori care
le permit acestora să înceapă munca undeva pe la jumătatea lunii iulie, bineînțeles că job-urile de acest
tip sunt mai puține, dar acest lucru nu îi impiedică pe tineri să ia parte la această experiență.
Unul dintre factorii care influențează semnificativ participarea la acest tip de program este
reprezentat de vârstă sau, mai corect spus, de anul de învățământ/nivelul de studiu al studenților
deoarece s-a constatat o scădere semnificativă a implicării acestora în program odată cu înaintare în
vârstă/cu avansarea în an de studiu, în ciuda faptului că limita maximă de vârstă este de 30 de ani.
Există și o posibilitate mare ca participanții să fie în primii ani de studii. Explicația pentru interesul
crescut al celor aflați la început de drum cu privire la acest gen de program este relativ simplă: în
primii ani de facultate/studiu programul este mai lejer, comparativ cu anul terminal sau cu
masterul.”Eram ultimul an la master când am ales să particip și eu la acest program, inițial nu am
vrut, aveam planuri să îmi dau disertația și să îmi continui job-ul care era în domeniul pe care îl
studiam, dar tot auzeam în stânga și în dreapta de la colegi sau prieteni despre ce experiență au vut și
că regretau că nu au mers încă din primii ani de facultate, aceste lucruri m-au făcut să mă răzgândesc
și să realizez că aceasta este ultima mea șansă de a mă înscrie. A fost o alegere pe care nu o regret,
am avut timp să îmi susțin lucrarea de final de an, să îmi aleg un job pe placul meu și să am o
experiență demnă de povestit nepoțiilor, probabil dacă nu luam această decizie aș fi regretat mai
târziu sau m-aș fi întrebat mereu dacă viața mea ar fi luat un curs diferit dacă mă înscriam. Singurul
regret pe care îl am este acela că nu m-am înscris încă din primii ani ai studenției, am învățat lucruri
noi, am întâlnit oameni minunați și am creeat legături cu studenți din toată lumea cu care încă mai țin
legătura. Sfatul meu în ceea ce îi privește pe cei din primii ani este acela ca măcar o dată să ia parte
la un astfel de program, îți schimbă percepțiile asupra vieții în bine și te motivează să vezi lucrurile
diferit” (Anastasia, 24 de ani) Un alt argument este acela că, odată cu înaintarea în an de studiu și,
implicit, în vârstă prioritățile se schimbă, majoritatea având deja un loc de muncă stabil iar participarea
la o astfel de expierență duce, automat, la pierderea acestuia. Din câte am observat, majoriatea
studenților aleg să se avânte în această experiență prin cel de-al doilea an de facultate, dar și încă din
primul an, undeva prin jurul vârstei de 21 de ani, aceștia dorind să descopere cultura americană, dar și
să învețe pe propria lor piele cum să devină independenți financiar1.
1
Deși are și avantaje financiare, natura programului Work and Travel este una culturală, și nu una financiară, motiv pentru
care obiectivul principal al fiecărui participant este să experimenteze cât mai mult cultura americană.Astfel, locul de muncă
 În ceea ce privește situația financiară a participanțiilor, am observat că este un medie, veniturile
acestora provenind, în mare parte, de la părinți. Totuși, există și studenți care reușesc să acoperere
costurile programului (undeva la 3000-3500 de dolari) de unii singuri, fără a apela la ajutorul cuiva,
dar numărul acestora este unul redus. "Nu provin dintr-o familie cu o situație financiară excelentă, dar
nici din una care are o situație proastă, așa că atunci când le-am povestit părințiilor despre acest
program de schimb cultural, au fost de acord și m-au încurajat să particip. Am fost încântat să am
parte de susținerea lor și, câteva luni mai târziu, am ajuns să lucrez ca și ajutor de bucătar în New
York. Acolo am învâțat cât de greu se câștigă banii și am devenit mult mai atent când vine vorba
despre ce cheltui și cum cheltui". (Marian, 22 de ani).
Când vine vorba de experiența de lucru pe care participanții la program o au înainte de a pleca
în State, mulți dintre ei nu o dețin deoarece acela ar fi primul job pe care ei l-ar avea. Cu toate acestea,
lipsa experienței în câmpul muncii nu le aduce acestora un dezavantaj în ochii angajatorului. "Am
plecat din țară cu o poziție de dishwasher pentru că nu mă simțeam pregătită să fac altceva,
consideram că nu am experiența necesară și am zis să merg la sigur. Ulterior, prin implicare, am
ajuns să fiu mutată pe o poziție de hosstes și pot spune că atunci am realizat cât de greu, dar și cât de
frumos, este să avansezi prin propriile-ți forțe. Doar prin multă muncă poți ajunge departe și poți să
fii apreciată. Recunosc, nu eram conștientă de lucrul ăsta până să plec. Acela a fost momentul în care
am realizat că atunci când chiar îți dai silința și vrei din toată inima ta să ajungi în top, chiar poți
reuși!" (Alina, 25 de ani)
Deși mare parte a studenților care aplică la program nu au experiență în câmpul muncii, există
și studenți care au căpătat o oarecare experiență de muncă în țară și care se simt lezați în momentul în
care, ajunși în State, sunt încadrați ca și debutanți. Se simt oarecum inferiori. Această inferioritate este,
mai mult, o rănire a orgoliului (tipic românesc, aș spune) care ar trebui ignorată. ”Am aplicat prima
dată pentru o poziție de server, eram sigură că o să fiu acceptată deoarece cunosc engelza la un nivel
avansat și știam că o să mă descurc în ceea ce privește interacțiunea cu clienții, dar la interviu
angajatorul mi-a spus că nu am experiență pe această poziție și că mă vede mai bine pe o pozție de
host. Am fost inițial dezamagită, am vrut să renunț și să nu mai merg, dar într-un final m-am împăcat
cu ideea și am acceptat să merg pe ceea ce propusese el, chiar dacă nu eram atât de încântată.

trebuie să-i ajute pe studenți să facă parte dintr-o experiență culturală, să exploreze cultura americană și să respecte toate
cerințele Departamentului de Stat American. Toate aceste experiențe și activități vor fi monitorizate sub forma unui
Monthly Check-in, pe care participantul trebuie să-l completeze lunar. (Informații preluate de pe: https://caep.ro/work-and-
travel/second-job-ce-sa-nu-lucrezi, accesat la data de 20.05.2023)
Ajungând acolo și văzând cât de greu este să fii server în comparație cu țara noastră, morarul mi s-a
ridicat instantaneu. Trebuia să știi meniul cap coadă, lista de alergeni, ce conține fiecare preparat, nu
era atât de ușor precum îmi închipuiam eu și nu era vorna doar să scriu pe o hârstie ce vrea fiecare
de mâncare și să le duc mâncarea la masă, americanii au multe alergii și asta îi face ușor dificili.
Ușor, ușor am învățat meniul, am învășat lista de alergeni, am învățat și cum să fiu server și atunci
am fost avansată, dar nu cred că mă descurcam din prima pe o asemenea poziție. La ei, totul este
diferit față de noi, te învață și până cum să speli vasele în modul lor, iar dacă nu o faci corect după 2
săptămâni, ești taxat pentru asta. Noi, românii, în mare parte avem impresia că le știm pe toate și
suntem buni la orice, dar asta până ajungem acolo, ni-se demonstrează contratriul și realizăm că la ei
regulile și responsabilitățiie fiecărui loc de muncă sunt diferite față de cum sunt la noi în țară. Cineva
mi-a spus că acolo nu speli vasele cum știi tu, ci cum știu ei și că dacă nu le respecți regulile ai toate
șansele să fii dat afară, inițial nu am crezut asta până a proba contratrie. La ei totul se bazeazp pe
sinergie, iar dacă cineva nu este benefic echipei și o trage în jos imediat este înlăturat de acolo, sunt
de părere că de asta le merge lor atât de bine și nu au probleme în ceea ce privește desfășurarea
treburilor.” (Alexia, 22 de ani) E drept, cei mai mulți nu acordă atenție acestui aspect și fac tot ce
depinde de ei pentru a se ridica la nivelui așteptărilor angajatorului.

2.2. Motivațiile participării la program

Din punctul meu de vedere, principala motivație a tinerilor pentru a face parte din acest
program ar fi destinația: Statele Unite încă sunt considerate ca fiind o țară în care este foarte dificil de
călătorit din cauza faptului că viza de turist este destul de greu de obținut, iar posibilitatea de a ajunge
acolo este primul declanșator pentru ca studenții să includă această opțiune în planurile lor de vacanță.
Cu toate că există multă curiozitate cu privire la o societate atât de cunoscută, mulți studenți nici
măcar nu se gândesc să meargă acolo în viitorul îndepărtat până când nu aud despre acest program.
Această stopare, mai mult sau mai puțin conștientă, a visului de a ajunge în America se datorează, în
principal, imaginii intangibile care guvernează această țară. Cu toate acestea, eforturile pe care
studenții le fac pentru a ajunge acolo sunt văzute ca o dovadă a depășirii propriilor abilități și limitări.
Alte destinații par neatractive, pur și simplu, pentru că el poate ajunge cu ușurință acolo. Diferențele
percepute între România și SUA sunt mai mari decât în orice altă țară în care se desfășoară programul
(există și Work&Travel Europa, ceea ce implică programe în Spania, Italia și Portugalia), iar aceasta
este o mare motivație pentru studenții noștri. Andrei, 22 de ani, mi-a spus că el nu ar fi ales să participe
la acest program într-o țară din Europa, deoarece acesta consideră că sistemul muncii de acolo este
similar cu cel din țara noastră. În plus, europeni fiind, probabil că nici diferențele culturale nu sunt
extrem de mari. Interesul crescut pentru programul american, în detrimentul celui european, se explică
și prin faptul că Europa este "mai aproape", ea putând fi vizitată, oricând, cu ușurință, pe când America
este mai greu "de atins".
Părerea cunoștințelor care sunt deja în program, sau care au fost, nu poate fi ignorată, iar
influența socială poate pune mare presiune asupra studenților și îi poate face să își dorească să
empatizeze cu ei. Adrian, student la UNATC, mi-a povestit că s-a înscris la acest program datorită
fratelui lui care a mai fost înscris de 2 ori, "experiențele lui, locurile pe care le-a vizitat, prieteniile pe
care acesta le-a legat, m-au făcut să îmi doresc să le trăiesc și eu în propriul meu mod, iar faptul că
agenția mi-a oferit posibilitatea de a putea pleca cu el în același oraș și la același angajator, m-a
ambiționat și mai tare să plec. Faptul că pot trăi această experiență alături de el mi se pare ireal și
abia aștept să văd ce mă așteaptă în State, convins fiind că experiența va fi una cu adevărat specială,
care va depăși cu mult tot ceea ce până acum am auzit".
Banii nu sunt o sursă de motivație pentru studenți, fiind chiar unii care pun banii pe ultimul loc.
Majoritatea studenților nu au o sursă semnificativă de venit din participarea la acest program. Unul
dintre cei intervievați a mai explicat că, în cazul în care concentrarea asupra aspectului material este
mare, există riscul de a fi omise alte aspecte, mai importante. Studenții sunt conștienți (ba chiar
recunosc) de faptul că veniturile mari vin la pachet cu un volum mai mare de muncă și cu
responsabilități mai multe și mai mari, ceea ce conduce, implicit, către oboseală și către o diminuare
semnificativă a timpului liber. Cei care pun accent pe venituri/muncă ajung să ignore aproape în
totalitate petrecerile și activitățile de relaxare. Din acest motiv, majoritatea studenților își propun să
câștige suficient pentru a-și asigura traiul zilnic, să viziteze mai multe locuri și să se întoarcă acasă cu
aceeași sumă de bani ca și taxa de program. Din aceste motive, programele Work and Travel nu pot fi
incluse în programele de mobilitate a forței de muncă.
Alexandru, unul dintre studenții cu care am stat de vorbă, este în al treilea an în care alege să
își petreacă vara pe teritoriul Statelor Unite, fascinat fiind de faptul că poate îmbina utilul cu plăcutul.
”Faptul că am avut posibilitatea să călătoresc, să vizitez locuri la care doar visam și să câștig
experiență de muncă m-a făcut să mă reîntorc în acest progam în fiecare an. Le-am recomandat
tuturor apropriațiilor să ia parte măcar o dată la această experiență care este de neuitat”, mi-a spus
acesta zâmbind în timp ce își ridica fericit actele pentru a le depune la ambasadă.
 Având în vedere implicațiile unei astfel de decizii este, poate, paradoxal că studenții nu se
gândesc prea mult la dezavantajele unei astfel de călătorii, în prealabil. Nu iau în considerare și nu se
tem de posibilitatea de a nu se adapta la societatea americană și de faptul că nu se vor descurca bine la
locul de muncă, mai ales că este primul loc de muncă pentru mulți dintre ei. Tinerețea și, poate,
inconștiența, le dă încredere în forțele proprii, că doar ... la 20 și ceva de ani nici un obstacol nu-i de
netrecut. În plus, mare parte dintre cei cu care am discutat a recunoscut că nu au făcut prea multe
cercetări și nu au fost incluși în alegerea locului unde urmau să locuiască, a locului de muncă, a
regiunii, orașului sau statului. De regulă, criteriul de selecție a fost apropierea de locurile pe care
studenții doreau să le viziteze. "Voiam neapărat să ajung în San Francisco, nu mă interesa dacă
aveam un loc de muncă bine plătit sau cazare asigurată, tot ce îmi doream era să ajung acolo" a
povestit Andrei, în timp ce prietenul lui a ales să meargă în Florida: "voiam să fac surf, să mă trezesc
pe o plajă, poziția pe care eram angajat era mai puțin importantă, pentru mine prioritară a fost zona
chiar dacă acest lucru m-a făcut să mă despart de pritenul meu și să merg singur, pot spune că și asta
a fost un avantaj, am învățat să mă descurc singur, să cer indicații și sunt sigur că acum voi avea și
mai multă încredere în mine."
Studenții cu care am reușit să vorbesc au recunoscut că nu știau prea multe despre cultura
americană înainte de experiență, cunoscând în principal filme, muzică și diverse stereotipuri, cum ar fi
cele legate de aspectul american și bucătăria americană. ”Am decis să mă înscriu în această experiență
împreună cu câțiva prieteni, a fost o decizie spontană, ne-am uitat intr-o seară la Lupul de pe Wall
Street și ne-am gândit că ar fi foarte tare să avem și noi acea experiență de viață din New York, am
căutat pe internet, am aplicat la program și în câteva luni după ce am parcurs tot procesul ne-am
trezit îmbarcându-ne înspre America. Amuzant este faptul că noi am ajuns acolo datorită unui film,
dar sincer spun că ori am avut noi așteptări prea mari ori filmul era filmat oriunde altundeva numai
în New York nu. Ne-am luat inimile în dinți și am sperat că nu toată America este așa aglomerată și
murdară, norocul nostru a fost că am dat peste oameni mișto la locul de muncă care ne-au plimbat și
ne-au arătat părțile bune ale orașului, astfel nu ne-am întors cu un gust amar acasă. Sfatul nostru
pentru studenți ar fi acela să faca puțin research înainte de a își alege zona în care merg și să nu se
lase influentați ca noi de ceea ce văd la televizor sau pe internet pentru că ar putea să fie dezamăgiți,
ceea ce vezi acolo nu reflectă nici măcar1% din realitatea Americii și sunt mai mult ca sigur că am fi
avut o experiență mai memorabilă dacă alegeam un oraș mai mic și nu ne încăpățânam să mergem fix
în New York unde este cea mai mare aglomerație și cea mai mare nebunie chiar dacă am fost
avertizați de multă lume că orașul ne-ar putea lăsa un gust amar dacă stăm mai mult de o săptămână
în el.” (Patrick, 24 de ani)
Așteptările pe care le aveau înainte de a pleca în Statele Unite nu au variat foarte mult între
studenți. Sfatul lui Alexandru pentru cei care se înscriu pentru prima dată în acest program poate fi
sintetizat astfel: vizitați locații și orașe foarte căutate, cum ar fi New York, Statuia Libertății, Cascada
Niagara și Washington DC pentru a vă extinde capitalul social și a dezvolta un stil de viață extrem de
captivant, încercați! Referitor la el acesta afirmă că aceste planuri au fost în mare parte îndeplinite și
își poate petrece vacanța de vară în perioada de studii în străinătate foarte confortabil și văzând lucruri
la care doar visa. "Am vrut să trăiesc acel american dream de la A la Z" și am reușit, a concluzionat
el.
Întrebați despre aspectele negative ale culturii americane care i-au surprins, respondenții au
menționat în cea mai mare parte aspecte legate de devianță și criminalitate, în special în rândul
tinerilor, cum ar fi creșterea criminalității, drogurile moi, alcoolul, tatuajele și piercing-urile. ”America
nu este cea mai sigură țară în care te poți duce și asta este unul dintre aspectele care m-a făcut să nu
mă mai întorc. Faptul că este legal să ai cu tine o armă albă, m-a speriat cel mai tare chiar dacă am
fost averizată de acest lucru de la cunoscuții care au mai fost, inițial am crezut că exagerează, dar
din păcate am văzut lucrul acesta pe pielea mea. Eram într-un club dintr-o zonă destul de aglomerată
a Vegasului, îmi așteptam taxiul ca să mă duc acasă, voiam ca ultima mea noapte în orașul distracției
să fie una unică, așa a fost până când un băiat de 21-22 de ani a scos o armă doar pentru că o fată
nu i-a complimentat ținuta. Văzând asta cu ochii mei, am ales să nu mă reîntorc indiferend de cât de
dor mi-se va face de părțile bune ale Americii, este suficient să ai o singură experiență mai mult sau
mai puțin negativă ca să iei o decizie pe viață în ceea ce privește un oraș sau o țară” (Alexia, 24 de
ani). Spiritul de ospitalitate și faptul că americanii sunt atât de prietenoși și zâmbitori au fost
percepute, atât pozitiv, cât și negativ, ca un semn de superficialitate și afecțiune. Aceste trăsături sunt
prezentate în raport cu conștiinciozitatea și sinceritatea românească, și transmit un sentiment de
înstrăinare în relațiile interpersonale, faptul că "nu se pot face prieteni adevărați" (Silviu, 22 de ani).
Dimpotrivă, aceeași studenți au apreciat zâmbetul american ca pe un semn de fericire, bunăstare,
detașare de probleme, lipsă de stres etc. pe care l-a comunicat celorlalți, spunând că stdenții și-au dorit
să-l vadă și în România. Studenții români au apreciat foarte mult trăsătura/puterea americanilor de a
ignora opiniile celorlalți și de a acționa după propriile principii. Lipsa de cultură și cunoștințe a fost, de
asemenea, enumerată drept slăbiciunea Americii.
 În ceea ce privește diferențele dintre cele două țări, în discursurile respondenților au fost
identificate două axe. Pe de o parte, a fost menționată dezvoltarea și dezvoltarea economică a Statelor
Unite, iar pe de altă parte, a fost remarcată atitudinea pozitivă a României în ceea ce privește nivelul
educațional, tradițiile și cultura excelentă, ceea ce a fost subliniat de mai multe ori. Au fost evidențiate
diferențele culturale și lipsa specificității țării gazdă. "Am ajuns acolo și am realizat că ei sunt destul
de slabi în ceea ce privește cunoașterea istoriei propriei țări, mulți nu au vizitat nici măcar 10% din
obiectivele principale ale Americii și asta m-a speriat puțin, mi-am dat seama că România este puțin
mai dezvoltată din punct de vedere al educației". (Aniela, 24 de ani).
În același timp, unii respondenți cred că acest amestec de culturi face ca America să se simtă
mai puțin străină și mai completă decât orice altă națiune. Diferențele dintre cele două țări au fost
resimțite de studenți și la nivel de divertisment, dar acesta nu a fost neapărat un punct de vedere
negativ, întrucât americanii, indiferent de vârstă, știu să se distreze. Au fost aduse în discuție și
elemente de legate de civilizație și curățenie, studenții români arătând o atitudine pozitivă față de
americani.
Studenților nu le-a fost foarte dor de țara, atunci când s-au aflat pe teritoriul Americii. În acest
sens, mulți dintre studenți au citat mâncarea ca fiind nostalgică, susținând că mâncarea americană este
artificială și lipsită de gust. Acest aspect nu poate fi ignorat, cu atât mai mult cu cât efectele nu se
resimt doar la nivel mental (lipsa de aromă sau artificialitatea poate fi subiectivă), ci în măsura în care
afectează efectiv organismul, studenții experimentează o creștere în greutate destul de puternică. Pe de
altă parte, hormonii se referă/conduc la defecțiuni. Acest lucru se explică prin accentul pe care românii
îl pun pe mâncare, deoarece prețuiesc atât calitatea, cât și cantitatea. Poate în mod surprinzător, în
această secțiune răspunsurile studenților nu au subliniat în mod deosebit dorul lor de
casă/părinți/familie. Ideea de independență totală, libertate totală, responsabilitatea exclusivă pentru
propriile decizii îi intrigă pe studenți, apare în fiecare discurs și poate reiterează că este un substitut
puternic pentru „dorul de casă”.
În ciuda punctelor slabe evidențiate, trebuie recunoscut faptul că s-a observat un entuziasm
puternic pentru experiență și o atitudine pozitivă față de țara gazdă atât prin comunicare verbală, cât și
non-verbală. Prin urmare, studenții presupun că sunt bine adaptați la cultura americană și spun că vor
să trăiască în America, măcar pentru o perioadă. Ei spun că nu s-au gândit serios să rămână acolo după
expirarea vizelor de vară, dar nu neagă faptul că, măcar pentru o clipă, așa ... în joacă, le-a trecut prin
minte un astfel de gând.. Problema ajustării s-a pus abia după ce studenții s-au întors acasă și chiar
folosind termeni „duri” precum depresia, a fost descrisă ca fiind o perioadă foarte dificilă care durează
până la câteva luni. "Am simțit că "ceva nu este în regulă"" (Florin, 23 de ani).Nu numai că mulți
studenți nu vor obține un loc de muncă similar în România, dar nu îl vor obține nici în alte țări pentru
că standardele și cerințele înalte din alte țări nu sunt acoperite de partea financiară. "Poate că am avut
o slujbă proastă în America, dar mi s-a părut o slujbă mai nebunească în Europa." (George, 24 de ani)
"Dacă ești ospătar, bacșișurile sunt suficiente pentru a-ți câștiga existența." (Răzvan, 22 de ani).
Toți studenții cu care am discutat au recunoscut că experiența a avut un impact pozitiv constant
asupra lor. Ei susțin că experiența i-a făcut mai încrezători, mai curajoși și mai puternici, mai capabili
să dețină mai mult controlul asupra vieții lor. "Când m-am întors în ţară, am simţit că pot schimba
lumea!" (Luca, 22). Mulți dintre ei au realizat că sunt lucruri mult mai importante în viață decât au
crezut vreodată (muncă, facultate, familie) și acum știu mai multe, călătoresc și cunosc mai mulți
oameni. A putea fi în același loc cu atât de mulți oameni complet diferiți (naționalități diferite, rase
diferite, persoane LGBTQ) i-a făcut mai toleranți și mai deschiși la toate lucrurile noi. Am devenit
receptiv și am perspective diferite și diverse asupra lucrurilor. "Pentru mine, persoană trasgender,
America m-a făcut să mă simt înțeles, toți mă strigau pe numele meu de băiat, chiar dacă în buletin
era încă numele meu real, nu am fost discriminat, până și Ambasada a înțeles acest lucru și mi-a făcut
interviul mult mai ușor, a fost minunat" (Ianis, 24 de ani). Acest lucru i-a făcut mai sociali și mai
interesați de semenii lor.
Din această experiență au dezvoltat și capacitatea de a se organiza și de a găsi timp pentru
diferite tipuri de activități. Stresul și lipsa de bunăstare a americanilor au fost remarcate de unii
studenți, care au spus că acum sunt mai echilibrați și mai puțin stresați de lucrurile mărunte care
anterior le creeau tensiune. Studenții numesc această experiență un "test" pentru ei înșiși, testându-și
capacitatea de a gestiona probleme mai responsabil într-o țară străină. ”Este a treia oară când particip
la acest program, prima dată când am aplicat la el eram în primul an de facultate din al patrulea, era
prima dată când ieșeam din țară fără părinți sau prieteni, dar l-am văzut ca pe o provocare. Este greu
să fii singur printre străini și să te adaptezi într-o țară în care se vorbește o limbă pe care tu o cunoști
mai puțin, dar acest lucru nu m-a împiedicat să îmi duc experiența până la capăt, am vizitat, am
muncit, am învățat și m-am întors acasă cu un bagaj de cunoștiințe mult mai bogat, dar și mai
încrezător în proprile mele forțe. Țin minte și acum că aveam un coleg la locul de muncă, tot român și
el, care după nici două săptămâni a renunțat la program din cauza faptului că îi era mult prea dor de
casă, de familie, de rude, de prieteni, văzându-l pe el renunțând atât de ușor m-am ambiționat și am
spus că nu o să fac același lucru indiferent de cât de greu mi-ar fi aici sau de cât de dor mi-ar fi de cei
apropiați. M-am bucurat că am ales să continui și nu am renunțat, acum mă gândesc serios să
implementez ceea ce am învățat aici și la noi în țară, mi-se pare că așa ne putem moderniza și noi
puțin, mereu am avut impresia că americanii sunt cu un pas înaintea noastră în ceea ce privește
modul de lucru” (Andrei, 23 de ani)
Fără îndoială, participanții au observat și un impact personal asupra lor, care, în opinia lor, nu
trebuie ignorat nici măcar la nivel profesional. Angajatorii pot interpreta astfel de experiențe ca
elemente valoroase, de deschidere către noutate, adaptabilitate și sociabilitate. Din nou, participanții au
spus că îmbunătățirea abilităților lor de limba engleză a fost un alt avantaj al programului. ”Când am
ales să fac parte din această experiență, engleza mea nu era tocmai strălucită, înțelegeam în mare
parte, dar îmi era dificil să mă exprim. Fiind plecată într-o țară unde se vorbește numai limba engleză
și fiind nevoită să îmi împart camera și cu persoane din alte țări, am început ușor ușor să mai învăț și
să îmi dau drumul la vorbit. Am realizat pe parcurs că eu știam deja engleză la un nivel destul de
avansat, dar îmi era teamă să nu fac vre-o greșeală și să fiu judecată, avantajul meu ca și străin era
acela că americanii ne consideră greșelile simpatice și nu o să ne excludă din cauza faptului că nu
știm să ne exprimăm corect sau dacă avem un accent aparte.Ușor, ușor după ce mi-am dat drumul la
vorbit, am fost avansată de la poziția de housekeeping (unde nu aveam nevoie să cunosc limba atât de
bine pentru că nu interacționam atât de mult cu oamenii având în vedere că doar făceam curățenie în
camerele lor de hotel) la o pozițe de host unde vorbeam non-stop cu clienții, îi întâmpinam, le ofeream
informații și pot spune sincer că atunci am fost foarte mândră de mine și am realizat că dacă ai puțină
ambție și chiar îți dorești ceva chiar poți ajunge mai sus decât îți propusesei inițial. După aproape 4
luni pot spune că acum am învățat să vorbesc mult mai bine, să mă exprim corect și să nu mai fac atât
de multe greșeli. Sunt sigură că această experiență mă va ajuta pe parcurs și că mi-se vor deschide
mai multe uși datorită faptului că acum cunosc limba la un nivel avansat. (Andreea, 22 de ani)
Toate acestea fac din programul Work and Travel un program de schimb cultural.
Fiecare temă reflectă intenția de a repeta experiența. Trebuie precizat că doi dintre studenții cu
care am stat de vorbă au fost excluși de două ori, unul dintre ei fiind exclus pentru a treia oară în
această vară. Trei dintre cei care au mai fost acolo plănuiesc să aibă aceeași experiență în această
vară,dovadă clară că experiența anterioară a fost pozitivă și că merită aprofundată. Majoritatea
oamenilor își exprimă interesul de a se stabili în Statele Unite, sau în altă țară, pentru a-și continua
studiile sau a locui permanent. Cei care au avut această experiență de două ori sau care au finalizat deja
procedurile în această vară au mai multe șanse să o facă.