CUPRINS CURS 1

CURS 1 - NOŢIUNI INTRODUCTIVE DE DESEN TEHNIC ........................................... 2

1.1. Definiţie ................................................................................................................................................ 2

1.2. Scopul şi obiectivul desenului tehnic ................................................................................... 2

1.3. Clasificarea desenelor tehnice ....................................................................................................... 3

1.4. Formatele desenelor tehnice .......................................................................................................... 5

1.4.1. Definiţie..................................................................................................................................... 5

1.5. Orientarea formatelor desenelor tehnice................................................................................... 7

1.5.1. Elementele grafice ale formatului .................................................................................... 8

1.6. Linii utilizate în desenul tehnic ..................................................................................................... 8

1.6.1. Utilizarea liniilor în desenul tehnic .................................................................................. 9

1.7. Scrierea în desenul tehnic ............................................................................................................... 9

1.8. Chenarul formatelor ...................................................................................................................... 11

1.9. Indicatorul şi tabelul de componenţă. ...................................................................................... 11

1.9.1. Indicatorul ............................................................................................................................. 11

1.9.2. Tabelul de componenţă ...................................................................................................... 12

1.10. Scări de reprezentare în desenul tehnic ................................................................................. 13

Rezumat Curs 1

Întrebări de evaluare

1
 CURS 1

Obiectivul cursului: familiarizarea cu principalii termeni privitori la desenul

tehnic, cunoașterea principalelor tipuri de desene tehnice, a formatelor
utilizate în desenul tehnic, precum şi a elementelor unui format.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE DE DESEN TEHNIC

În forma sa clasică, desenul tehnic este un limbaj grafic de comunicare a informaţiilor

tehnice, care cuprinde un ansamblu de metode pentru reprezentarea grafică plană a
obiectelor, şi care se bazează pe reguli şi convenţii standardizate, fiind utilizat în inginerie
pentru exprimarea şi transmiterea conceptelor tehnice, în scopul materializării lor.
Pe lângă informaţiile de natură grafică, referitoare la forma şi dimensiunile obiectelor,
desenul tehnic pune la dispoziţia specialiştilor date sintetice privind calitatea suprafeţelor,
precizia de execuţie, tratamentele termice aplicate sau necesare obiectelor, componenţa
ansamblurilor, raportul dintre componente şi modul de marcare.
În lumina celor arătate mai sus, dezvoltarea tehnicilor asistate de calculator a determinat
schimbări semnificative şi în domeniul limbajelor grafice. Desenul tehnic tradiţional a fost
perfecţionat, şi pe alocuri înlocuit, cu tehnici de modelare spaţială şi de generare a
documentaţiei grafice cu ajutorul calculatorului.

1.1. Definiţie
Desenul tehnic este o reprezentare grafică a unui obiect, realizată pe baza unor reguli
şi convenţii stabilite în acest scop.

1.2. Scopul şi obiectivul desenului tehnic

Scopul desenului tehnic este acela de a reprezenta obiecte din spaţiul tridimensional pe
o foaie de hârtie, astfel încât reprezentarea obţinută să descrie complet, ca formă şi dimensiuni,
obiectul însuşi.
Desenul tehnic constituie cel mai indicat mijloc pentru a reprezenta o concepţie tehnică,
el reprezentând în producţie principalul mijloc de legătură între concepţie şi executarea în
practică a obiectului.
 Desenul tehnic are ca obiectiv comunicarea universală a unei concepţii sau idei tehnice,
ce se supune unor reguli şi norme stabilite prin transpunerea proiectelor şi calculelor sub formă
de reprezentări grafice ce răspund unei cerinţe.
Desenul industrial utilizează regulile de reprezentare a organelor de maşini, regulile de
trasare a pieselor, elementele normalizate utilizate în construcţie, proprietăţile materialelor etc.
Limbajul tehnic unitar al reprezentărilor îl ajută atât pe proiectant cât şi pe executant să participe
activ şi conştient la materializarea ideilor tehnice.

1.3. Clasificarea desenelor tehnice

Pentru definirea unui desen tehnic criteriile de clasificare pot fi combinate. Astfel,
clasificarea se poate face:
1. După domeniul la care se referă, desenele tehnice pot fi:
a) desen industrial, se referă la reprezentarea obiectelor şi a concepţiilor tehnice
privind structura, construcţia, funcţionarea şi realizarea obiectelor din domeniul
construcţiilor de maşini, electronicii, energeticii, navale şi aerospaţiale,
construcţiilor metalice, etc.;
b) desen de construcţii, se referă la construcţiile de clădiri;
c) desen de arhitectură, se referă la concepţia structurală şi estetică a clădirilor, la
evidenţierea elementelor decorative ale lor;
d) desen cartografic, poate fi desen topografic, geodezic, etc., se referă la
reprezentarea zonelor geografice şi a suprafeţelor de teren cu formele lor de relief,
elementele fizice naturale, construcţiile şi amenajările existente, etc.;
e) desen de instalaţii, se referă la reprezentarea ansamblurilor de instalaţii aferente
unităţilor industriale, agregatelor, construcţiilor, etc.;
f) desen de sistematizare sau urbanistic, se referă la reprezentarea concepţiilor de
ansamblu şi de detaliu în vederea amenajării teritoriilor, centrelor populate,
unităţilor industriale, etc..

2. După modul de reprezentare, desenele tehnice pot fi:

a) desen în proiecţie ortogonală, în care elementele şi dimensiunile obiectului rezultă
din una sau mai multe reprezentări obţinute prin proiecţii perpendiculare pe planele
de proiecţii;

3
 b) desen în perspectivă, în care elementele şi dimensiunile obiectului rezultă dintr-o
singură reprezentare ce redă imaginea spaţială a obiectului repsectiv, obţinută prin
proiecţia în perspectivă sau axonometrică a acestuia pe planul de proiecţie.

3. După modul de întocmire, desenele tehnice pot fi:

a) desen de schiţă, întocmite cu mâna liberă, dar cu respectarea proporţiilor dintre
dimensiunile obiectului, în limitele aproximaţiei vizuale;
b) desen la scară, întocmit cu ajutorul instrumentelor de desen, cu menţinerea unui
raport constant între dimensiunile obiectului şi cele corespunzătoare din desen.

4. După gradul de detaliere a reprezentării, desenele tehnice pot fi:

a) desen de ansamblu, are ca scop reprezentarea formei, structurii şi funcţionalităţii
obiectului reprezentat, format din mai multe piese sau elemente. În cazul obiectelor
complexe se vor folosi desenele de subansambluri;
b) desen de piesă sau element, are ca scop reprezentarea şi determinarea piesei sau
elementului respectiv;
c) desen de detaliu, are ca scop reprezentarea la scară mai mare a mai multor elemente,
a unui element sau a unei părţi dintr-un element, în vederea precizării unor date
suplimentare ce nu pot fi cuprinse în desenul obiectului respectiv.

5. După destinaţie, desenele tehnice pot fi:

a) desen de studiu, întocmit de regulă la scară, care serveşte ca bază pentru elaborarea
desenului definitiv;
b) desen de execuţie, este un desen definitiv, întocmit la scară, care serveşte la
executarea obiectului reprezentat, cuprinzând toate datele necesare în acest scop;
c) desen de montaj, întocmit în scopul precizării modului de asamblare sau amplasare
a părţilor componente ale obiectului reprezentat;
d) desen de prospect sau catalog, întocmit în scopul prezentării şi al identificării
obiectului reprezentat.

6. După conţinut, desenele tehnice pot fi:

a) desen de operaţie, conţine datele necesare executării unei singure operaţii
tehnologice (turnare, forjare, aşchiere, etc.);
 b) desen de gabarit, conţine numai cotele corespunzătoare dimensiunilor maxime de
contur ale obiectului reprezentat;
c) schema, este un desen simplificat prin care obiectul (construcţia şi funcţionarea sa)
este reprezentat cu ajutorul unor simboluri şi semne convenţionale specifice
domeniului la care se referă;
d) desen de releveu, întocmit după un obiect existent (construcţie, instalaţie, utilaje);
e) epura, un desen ce conţine rezolvarea grafică a unor probleme de statică, rezistenţă,
geometrie, etc.;
f) graficul (nomograma, diagrama, cartograma, etc.), reprezintă variaţia unor mărimi
în funcţie de alte mărimi.

7. După valoarea ca document, desenele tehnice pot fi:

a) desen original, documentul de bază ce poartă în original semnăturile legale. El
poate fi întocmit în creion, tuş, cu tente şi poate servi la multiplicare;
b) desen duplicat, document identic cu cel care a servit la execuţia sa, obţinut prin
copierea acestuia. Desenul duplicat serveşte la multiplicare şi se execută pe baza
unui desen original sau a unui desen original-duplicat;
c) desen original-duplicat, document duplicat, care, din punct de vedere legal, ţine
locul unui desen original distrus sau dispărut;
d) copia, reprezintă reproducerea prin diferite sisteme de multiplicare a de senului de
bază (desen original, desen duplicat sau desen original-duplicat), în scopul folosirii
curente în locul acestuia.

1.4. Formatele desenelor tehnice

1.4.1. Definiţie
Formatele desenelor tehnice (SR ISO 5457:1994 identic cu standardul international, ISO
5457:1980) reprezintă spaţiul delimitat pe coala de desen prin conturul dreptunghiular având
dimensiunile a x b (figura 1.1).
Dimensiunea formatelor de hârtie în majoritatea ţărilor este specificată în standardul ISO
216:2007.
Formatele pot fi simbolizate cu literele majuscule A, B şi C.

5
 a
A0 (1189x841) A1 (594x841) A2 (594x420) a
(841x1189) (841x594) (420x594) b

A3 (297x420) A4 (210x297) A5 (210x148)

(420x297)
Figura 1.1. Dimensiunile formatelor normale

Pentru folosirea raţională a suprafeţei de desen se aleg dimensiunile hârtiei într-un anumit
raport (1:√2).
Toate formatele standardizate au lungimile şi lăţimile în acelaţi raport constant.
Formatele diferitor mărimi se notează simbolic cu litera A, urmată de o cifră ce indică
tipul formatului şi dimensiunile respective.
Pentru stabilirea dimensiunilor a şi b ale formatului dreptunghiular al hârtiei se porneşte
de la formatul A0, ca format de bază, căruia îi corespunde o suprafaţă de 1m2 sau 106 mm2.
Considerând: 𝑎 = 𝑥
𝑏 = 𝑦, rezultă că:
𝑥 ∙ 𝑦 = 1𝑚2, iar
𝑥 𝑎
= 𝑎√2
𝑦

𝑥 ∙ 𝑦 = 106
Deci: {𝑥
=
1
𝑦 √2

de unde: 𝑥 = 𝑎 = 841 𝑚𝑚
𝑦 = 𝑏 = 1189 𝑚𝑚
Acestea sunt dimensiunile normale ale formatului A0.
Din figura 1.1 (figura dreapta jos) se observă că un format inferior (mai mic) se obţine
prin înjumătățirea laturii mari, iar unul superior, prin dublarea laturii mici.
S-au stabilit două tipuri de formate:
 formate normale şi
 formate derivate.
 Pornind de la formatul A4, ca modul, se stabilesc formatele normale A3, A2, A1, A0 şi
se notează în desen prin simbolul formatului urmat, în paranteze, de dimensiunile axb. De
exemplu: A0(841x1189), A1(594x841) ş.a.m.d.
Formatele derivate pot fi, de exemplu: A3x3(420x891), A3x4(420x1189),
A4x3(297x630), A4x4(297x841), A4x5(297x1051).
În tabelul 1.1 sunt prezentate centralizat dimensiunile formatelor normale, alungite
speciale şi alungite excepționale.

Tabel 1.1. Dimensiunile formatelor normale şi derivate

Formate alungite
Formate normale Formate alungite speciale
excepţionale
Simbol axb Simbol axb Simbol axb
A0 841 x 1189 A3 x 3 420 x 891 A0 x 2 1189 x 1682
A1 594 x 841 A3 x 4 420 x 1189 A1 x 3 841 x 1793
A2 420 x 594 A4 x 3 297 x 630 A2 x 3 594 x 1261
A3 297 x 420 A4 x 4 297 x 841 A2 x 4 594 x 1682
A4 210 x 297 A4 x 5 297 x 1051 A2 x 5 594 x 2102
A3 x 5 420 x 1486
A3 x 6 420 x 1783
A3 x 7 420 x 2080
A4 x 6 297 x 1261
A4 x 7 297 x 1471
A4 x 8 297 x 1682
A4 x 9 297 x 1892

1.5. Orientarea formatelor desenelor tehnice

Formatul desenului poate fi orientat cu dimensiunea lui cea mai mare fie pe orizontală
(figura 1.2a), fie pe verticală(figura 1.2b):

A B
Figura 1.2. Orientarea formatelor: A - orientarea în lungime (orientare orizontală);
B - orientarea în lăţime (orientare verticală)

7
 1.5.1. Elementele grafice ale formatului
Standardul stabileşte norme referitoare la următoarele elemente grafice ale formatului:
- margini şi chenar;
- indicator;
- repere de centrare;
- repere de orientare;
- gradaţia metrică de referinţă;
- sistemul de coordonate;
- unghiul de decupare.
Dintre elementele grafice ale formatului:
- sunt obligatorii: marginile, chenarul, indicatorul şi reperele de centrare;
- sunt facultative: repere de orientare, gradaţia metrică de referinţă, sistemul de coordonate,
unghiul de decupare.

1.6. Linii utilizate în desenul tehnic

Liniile utilizate în desenul tehnic industrial se diferențiază după aspect, astfel:
- linie continuă, notată cu simbolul C, caracterizată prin două clase de grosime: linie groasă
C1 şi linie subţire C3;
- linia întreruptă, notată cu simbolul I, cu o singură clasă de grosime: linie mijlocie I2;
- linie punct, notată cu simbolul P, caracterizată de asemenea prin două clase de grosime: linia
groasă P1 şi linia subţire P3.
În tabelul 1.2 sunt prezentate tipuri de linii cu grosimile de trasare corespunzătoare:

Tabel 1.2. Tipuri de linii cu grosimi corespunzătoare

Tip de linie Grosime
b=0,4 …1,6
Linie continuă groasă C1

b/4
Linie continuă subţire C3

b/2
Linie întreruptă mijlocie I2

b
Linie punct groasă P1

b/4
Linie punct subţire P3

b b/4 b
Linie punct subţire cu margini îngroşate C1-P3-C1
 1.6.1. Utilizarea liniilor în desenul tehnic
În tabelul 1.3 sunt prezentate tipurile de linii şi domeniul lor de utilizare.

Tabel 1.3. Tipuri de linii şi utilizarea lor

Denumire linie Simbol Aspect Utilizare
Contururi reale vizibile
Linie continuă groasă A
Muchii reale vizibile
Muchii fictive vizibile
Linii de cotă
Linii ajutătoare
Linie continuă subţire B Linii de indicaţie
Haşuri
Conturul secţiunilor
suprapuse
C - Linii de ruptură
pentru delimitarea
vederilor şi secţiunilor,
Linie continuă subţire
numai dacă linia
- ondulată C
respectivă nu este o axă
- în zig-zag D
D - Linii de ruptură în
lemn (sau pe desenele
executate pe calculator)
E - Contururi acoperite
Linie întreruptă
Muchii acoperite
- groasă E
F - Contururi acoperite
- subţire F
Muchii acoperite
Linie punct subţire G Linie de axă de simetrie

Linie punct mixtă H Trasee de secţionare

Indicarea liniilor sau a

Linie punct groasă
Linie două puncte subţire
J suprafeţelor cu
prescripţii speciale
Conturul pieselor
învecinate
K Poziţii intermediare şi
extreme de mişcare a
pieselor mobile

1.7. Scrierea în desenul tehnic

În desenul tehnic, scrierea textelor (referitoare la indicaţii speciale sau tehnologice) şi
valorilor numerice se realizează conform SR ISO 3098-2002.
În desenul tehnic se foloseşte fie scrierea dreaptă, având caracterele perpendiculare faţă
de linia de bază a rândului, fie scrierea înclinată, având caracterele înclinate la 750 spre dreapta
faţă de linia de bază a rândului.

9
 În mod obligatoriu pe un desen, cât şi pe un ansamblu care se referă la aceeaşi lucrare, se
va utiliza numai unul din modurile de scriere înclinată sau dreaptă.
Prin dimensiunea nominală a scrierii, se înţelege înălţimea h a literelor mari (majuscule),
exprimată în milimetri.
Dimensiunile sunt:
2,5; 3,5; 5; 7; 10; 14; 20
În funcţie de grosimea liniei utilizate, sunt stabilite următoarele tipuri de scriere:
- scrierea tip A (scrierea îngustată) - cu grosimea liniei de scriere egală cu 1/14 h;
- scrierea tip B (scrierea normală) - cu grosimea liniei de scriere egală cu 1/10 h.
În figura 1.3 şi figura 1.4 sunt prezentate scrierea dreaptă, respectiv scrierea înclinată.

Figura 1.3. Scrierea dreaptă

Figura 1.4. Scrierea înclinată

 1.8. Chenarul formatelor
Chenarul este conturul prin care se delimitează câmpul desenului de marginile
formatului.
Chenarul se execută cu linie continuă, de aceiaşi grosime cu cea mai groasă linie din
desenul tehnic, dar nu mai subţire de 0,5mm.
Zona neutră este regiunea cuprinsă între marginile formatului şi chenar. Pentru aceasta
zonă se recomandă o lăţime de:
- 20 mm pentru formatele A0 şi A1 (poate fi redusă la 10 mm);
- 10 mm pentru formatele A2, A3 şi A4 (poate fi redusă la 7 mm).
Fâşia de îndosariere este regiunea care permite practicarea perforaţiilor. Ea are o lăţime
de 20 mm (incluzând şi zona neutră) şi se plasează în stânga indicatorului.

1.9. Indicatorul şi tabelul de componență.

1.9.1. Indicatorul
Indicatorul este partea desenului tehnic destinat identificării, exploatării şi înţelegerii
acestuia.
El este un element indispensabil oricărui desen tehnic. El are ca scop redarea tuturor
datelor necesare identificării desenului şi obiectului reprezentat. El se aplică (desenat sau
imprimat) pe toate formatele de hârtie ce conţin desene de execuţie.
Amplasarea indicatorului - se face în colţul inferior dreapta al câmpului desenului, sensul
de citire a indicatorului trebuie să fie acelaşi cu sensul de citire al desenului.
Configuraţia indicatorului - se prezintă sub forma unui careu alcătuit din unul sau mai
multe dreptunghiuri alăturate, lipide de chenarul formatului (conform SR ISO 7200: 1994).
Conţinutul indicatorului - constă în informaţii grupate în mai multe zone alăturate:
- zona de identificare (numărul de înregistrare sau de identificare al desenului, denumirea
desenului, numele proprietarului legal al desenului);
- zone de informaţii suplimentare (simbolul care indică metoda de proiectare, scara principală
a desenului, data ediţiei desenului, indice aferent unei modificări, etc.).
În figura 1.5 este prezentat un model de chenar şi indicator folosite la aplicaţiile practice
ale disciplinei Grafică asistată pe calculator la Facultatea de Inginerie Alimentară Suceava.

11
 Figura 1.5. Model de chenar şi indicator

1.9.2. Tabelul de componenţă

Tabelul de componenţă (SR ISO 7573:1994) furnizează cu precizie lista elementelor
componente ale produsului reprezentat pe un desen de ansamblu. Tabelul de componenţă se
plasează deasupra indicatorului şi are dimensiunile indicate în figura 1.6.
 180

10 50 45 10 30 (25)

(1) (2) (3) (4) (5) (6)

...
7

1
7

Poz. Denumire Număr desen sau nr. standard Buc. Material Obs.
10

INDICATOR

Figura 1.6. Model tabel de componenţă

1.10. Scări de reprezentare în desenul tehnic

Scările de reprezentare (SR EN ISO 5455: 1997) utilizate în desenul tehnic se exprimă
sub forma unui raport între dimensiunea liniară a reprezentării unui element pe desenul original
şi dimensiunea liniară reală a elementului unui obiect n:1 în cazul scărilor de mărire, 1:n în
cazul scărilor de micşorare şi 1:1 în cazul scărilor de mărime naturală (reală).
Mărimea scărilor se alege din şirul de valori stabilite prin standarde, ca în tabelul 1.4.

1.4. Scări numerice de reprezentare

Scări de micşorare Scara de mărime naturală Scări de mărire
1:2 2:1
1:5 5:1
1:10 10:1
1:20 20:1
1:50 1:1 50:1
1:100 100:1
1:200 200:1
1:500 500:1
1:1000 1000:1

13
 Rezumat CURS 1
Cursul 1 de la disciplina Grafică asistată pe calculator face o introducere în noţiunile de
bază ale desenului tehnic, prin definirea noţiunii de desen tehnic, stabilirea scopului şi
obiectivelor lui şi clasificarea desenelor tehnice. De asemenea, sunt prezentate formatele
utilizate în desenul tehnic, orientările formatelor, tipurile de linii, precum şi elementele grafice
ale desenelor tehnice.

Întrebări de evaluare:
1. Ce reprezintă desenul tehnic?
2. Care este scopul şi obiectivele desenului tehnic?
3. Care sunt criteriile de clasificare a desenelor tehnice?
4. Ce standard stabileşte formatele desenelor tehnice şi care sunt principalele lui
prevederi?
5. Ce tipuri de orientări ale formatelor cunoaşteţi?
6. Care sunt elementele grafice ale formatului?
7. Ce standard stabileşte tipurile de linii utilizate în desenul tehnic?
8. Care sunt tipurile de linii utilizate în desenul tehnic şi care sunt domeniile de utilizare?
9. Ce standard stabileşte scrierea în desenul tehnic şi ce prevede acesta?
10. Care sunt tipurile de linii utilizate pentru trasarea chenarului şi la ce distanţă se trasează
faţă de marginile formatului?
11. Ce standard stabileşte elementele indicatorului şi care sunt principalele lui prevederi?
12. Ce standard stabileşte elementele tabelului de componenţă şi care sunt principalele lui
prevederi?