DOCUMENT DE POZIȚIE – SERBIA

Echipă formată din studenții:

Coroi Marius Constantin
Edu Alexei
Frătică Bianca Maria
Problema.

Problema majoră a conflictului dintre Serbia și Kosovo este disputa teritorială asupra
regiunii Kosovo, care a proclamat independența sa în 2008. Serbia nu recunoaște această
independență și consideră Kosovo a fi o parte integrantă a teritoriului său. În plus, există și
probleme cu privire la drepturile minorităților și accesul la resurse precum apa și energia
electrică. În acest document de poziție, partea implicată Serbia va discuta posibile soluții pentru a
îmbunătăți relațiile cu Kosovo și pentru a ajunge la o rezolvare a conflictului. Vor fi luate în
considerare opțiuni precum dialogul și negocierile constructive, respectarea drepturilor
minorităților și crearea unui cadru de cooperare regională în Balcani. În același timp, se va ridica
o întrebare cu privire la modul în care politica internațională poate susține aceste eforturi și poate
contribui la rezolvarea problemei teritoriale dintre Serbia și Kosovo.

Background.

Conflictul dintre Serbia și Kosovo a început în anii 1990 odată cu destrămarea

Iugoslaviei, iar Serbia consideră Kosovo ca parte integrantă a teritoriului său național. După
războiul din Kosovo din 1998-1999 și intervenția NATO, Serbia a pierdut controlul asupra
provinciei Kosovo și Metohia, iar în 2008 Kosovo și-a declarat independența, dar Serbia nu a
recunoscut acest lucru. În prezent, Serbia consideră că independența Kosovo ar deschide calea
spre alte separări teritoriale în regiune și face eforturi constante pentru a ajunge la un acord cu
Kosovo prin intermediul unor negocieri și dialoguri. Cu toate acestea, Serbia consideră că
acordul nu a fost respectat de Kosovo (acordul de la Bruxelles, semnat în 2013 pentru a
normaliza legăturile dintre ele), iar relațiile dintre cele două țări sunt încă tensionate. Serbia este
deschisă pentru dialog și negocieri cu Kosovo pentru a ajunge la o soluție pașnică și durabilă la
conflictul dintre cele două țări, respectând legile internaționale și încercând să ajungă la un acord
acceptabil pentru toată lumea.
Puncte de acord.
Conflictul dintre Kosovo și Serbia este unul complex și îndelungat, cu rădăcini istorice și
culturale adânci. În ciuda acestui fapt, există câteva puncte de acord asupra cărora părțile
implicate ar putea ajunge la un consens:
Colaborarea economică: Cele două țări ar putea beneficia de o mai mare cooperare
economică și comercială. O mai mare deschidere între cele două economii ar putea duce la
creșterea investițiilor și a schimburilor comerciale, ceea ce ar putea avea un impact pozitiv
asupra ambele țări.
Drepturile minorităților: O problemă importantă în conflictul dintre Kosovo și Serbia este
respectarea drepturilor minorităților. Părțile ar putea să își reafirme angajamentul față de
protejarea și promovarea drepturilor minorităților și să își coordoneze politica în acest sens.
Combaterea corupției și a crimei organizate: Atât Kosovo, cât și Serbia se confruntă cu
probleme de corupție și crimă organizată. O mai mare colaborare între cele două țări în lupta
împotriva acestor probleme ar putea fi benefică pentru ambele părți.
Integrarea europeană: Atât Kosovo, cât și Serbia și-au exprimat dorința de a deveni
membre ale Uniunii Europene. O mai mare cooperare între cele două țări ar putea fi benefică
pentru eforturile lor de integrare europeană.

Puncte de dezacord.
Unele dintre cele mai importante puncte de dezacord sunt:
Statutul Kosovo: Kosovo a declarat independența în 2008, dar Serbia încă nu a
recunoscut acest lucru și îl consideră o parte integrantă a teritoriului său. Serbia și-a exprimat
opoziția față de recunoașterea independenței Kosovo în cadrul organizațiilor internaționale, cum
ar fi Națiunile Unite, și în alte contexte.
Minoritățile etnice: Serbia susține că populația sârbă din Kosovo este discriminată și își
dorește să aibă mai multe drepturi și protecție. În același timp, Kosovo susține că minoritățile
etnice din Kosovo, inclusiv sârbii, trebuie să aibă aceleași drepturi ca și restul populației.
Proprietatea și repatrierea refugiaților: Mulți sârbi și alți non-albanezi au fost obligați să
părăsească Kosovo în timpul conflictului din anii '90. Serbia susține că acești oameni ar trebui să
aibă dreptul să se întoarcă la casele lor și să își recupereze proprietățile, în timp ce Kosovo
argumentează că acești oameni ar trebui să aibă dreptul să se stabilească în Kosovo, dar că nu ar
trebui să aibă dreptul să preia proprietățile celorlalți.
Controlul asupra siturilor istorice și religioase: Există multe situri istorice și religioase
importante în Kosovo, inclusiv mănăstiri ortodoxe sârbe și moschei musulmane. Serbia susține
că aceste situri trebuie să fie sub controlul său sau sub controlul comunității sârbe din Kosovo, în
timp ce Kosovo susține că acestea ar trebui să fie sub controlul său sau sub controlul comunității
respective din Kosovo.
Vizite reciproce și libera circulație: Serbia și Kosovo nu au relații diplomatice formale și
nu recunosc pașapoartele celorlalți. Acest lucru face ca si călătoriile între cele două țări să fie
foarte dificile și uneori imposibile. Serbia și Kosovo nu s-au putut înțelege asupra unui acord
privind libera circulație și vizite reciproce, ceea ce a afectat relațiile dintre cele două țări.