Veniturile noastre erau deasupra celor din fosta Iugoslavie, Bulgaria sau Polonia.

Semănau
aproape de cele din Austro-Ungaria, mult ma mici decât Franța și Germania, dar coparabile cu
cele din Spania și Italia (2030 dolari/locuitorla ei, 1900 dolari/locuitor la noi). A doua Unire a
fost în 1918: România și-a asumat Transilvania; după anumite calcule era mai săracă decât
vechiul regim, dar după puterea de cumpărare erau mai bogați. Bucovinenii erau relative egali,
bănățenii un pic mai bogați decât cei din Transilvania. Pentru Transilvania a fost un câștig. Nu
ne-a adus pierderi. Ce ne-a costat a fost Basarabia. Cine spune că România nu a plătit după 1918,
ori nu cunoaște adevărul, ori nu dorește să-l spună (acest lucru l-am arătat și mai înainte). S-au
pompat bani în Basarabia pentru echilibrarea regiunii, astfel încât România după Unire și-a
pierdut poziția de tigru economic al Europei din cauza Basarabiei.

Principalii inamici ai Unirii sunt politicienii din Republica Moldova și intelecualii politici.
Își dau seama, dacă se uită la România, că le va fi greu să concureze cu ea. Mai bine fruntaș la
sat decât codaș la oraș, este principiul celor ce conduc destinele Republicii Moldova. Vor câștiga
cei care lucrează, vor avea piață de desfacere mai mare, mulți își vor găsi de lucru în România.
Pentru marile corporații international, România va deveni foarte atractivă, având în vedere o
populație mai numeroasă. Pe termen scurt va fi o pierdere pentru toți. Pe termen mediu și lung,
va fi un câștig pentru toți. România va fi un sacrificiu mare și basarabenii vor avea mai mult de
câștigat decât românii, dar așa s-a construit România Mare, prin jertfă și sacrificiu.

Biserica nu este nici ea pasivă și așa cum a fost întotdeauna alături de popor, și acum pune
umărul la construirea viitorului Basarabiei. Astfel, în 1992, un număr însemnat de preoți
ortodocși și credincioși-din care făceau parte și mulți intelectuali- s-au constituit într-o Adunare
Eparhială și au cerut reactivarea Mitropoliei Basarabiei, înființată în 1923 și desființată după al
doilea Război Mondial. Primul mitropolit de Chișinău a fost așa cum știm Arhiepiscopul Gavriil
Grosu, numit prin decret regal la 21 Aprilie 1928. Delegația formată și venită la Patriarhia
Română a cerut ca Mitropolia Basarabiei să fie luată sub jurisdicția canonică a acesteia. Acest
lucru a fost recunoscut prin „Actul Patrarhal și Sinodal” al Sfântului Sinod al Patriarhiei Române
la 19 Decembrie 1992. Autoritățile Republicii Moldova au refuzat recunoașterea acestei
Mitropolii a Basarabiei, cauza fiind soluționată abia la 27 Martie 2002 prin hotărârea Curții
Europene a Drepturilor Omului.
Astăzi, Mitropolia Basarabiei este recunoscută oficial în Republica Moldova și ea colaborează cu
toate instituțiile statului în probleme de cultură, învățământ și asistență socială.

Mitropolia autonomă a Basarabiei cuprinde următoarele eparhii istorice: Arhiepiscopia

Chișinăului, Episcopia de Bălți, Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Cetate Albă și Ismail) și
Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria. Mitropolitul Basarabiei este din 1992
Î.P.S. Petru ( Ion Rădușaru), născut în 1946 în comuna Țiganca, raionul Cahul, care în cadrul
ședinței sinodale din 1995 a primit titlul de „Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei
și Exarh al Plaiurilor”, fiind ajutat de P.S. Antonie, episcop de Bălți, și din 2018 de P.S.
Veniamin Goreanu-episcop al Basarabiei de Sud, originar din localitatea Puhoi, Republica
Moldova, cu experiență bogată în Administrația Patriarhală de la București.
Legăturile dintre românii de doncolo și de dincoace de Prut se face continuu. Într-un exemplu în
acest sens amintim aducerea a multor elevi din Basarabia să cunoască România. Campusul
„Sfântul Sava” din munții Buzăului a adunat la Bisoca și la două mănăstiri – Poiana Mărului și
Găvanu- mulți tineri basarabeni care au descoperit astfel că vorbim aceiași limbă și avem aceiași
credință, tradiție și obiceiuri. La plecarea din acest campus li s-au oferit diplome de Ambasador
al limbii române. Biserica are un rol important de apropiere și de unitate cultural-spirituală. În
acest sens s-a construit un paraclis cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” în orașul Soroca, cu
ajutorul fraților din România, s-a reabilitat cimitirul eroilor români din localitatea Stoicani și de
asemeni, multe școli din Basarabia sunt înfrățite cu școli din România ( de ex. Liceul Teoretic
„Grigore Tocilescu”- Mizil cu Liceul din localitatea Puhoi- Republica Moldova).

În 30 Octombrie 2010, Î.P.S. Petru a sfințit la Soroca locul unde se va ridica Biserica
Românească cu hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, cu implicarea părintelui profesor Milea
Mihai din Buzău, alături de alți inimoși patrioți români.