Recunoașterea independenței Kosovo la nivel internațional

Parlamentul Kosovo a aprobat în unanimitate declarația de independență

față de Serbia, într-o sesiune istorică.
Sărbătorile au continuat până în noaptea după ce prim-ministrul Hashim
Thaci a promis o democrație care să respecte drepturile tuturor
comunităților etnice.
Premierul Serbiei a denunţat SUA pentru că au contribuit la crearea unui
„stat fals”.
Zeci de mii de oameni se înghesuiseră încă de dimineață pe străzile
capitalei Kosovo, Pristina
Când a venit vestea despre declarația în parlament, centrul orașului a
izbucnit cu focuri de artificii, petarde și focuri de armă de sărbătoare.
Mulțimile au înconjurat un monument al independenței care a fost dezvelit
în cursul serii și semnat de domnul Thaci și președintele kosovar Fatmir
Sejdiu.
Etnicii albanezi au organizat sărbători zgomotoase în capitala Macedoniei,
Skopje, și la Bruxelles, în afara sediului NATO și al Uniunii Europene.
Primul semn de probleme în Kosovo a venit în zona etnică sârbă a orașului
Mitrovica, unde au fost aruncate două grenade de mână în clădirile
comunității internaționale. Unul a explodat într-o clădire a instanței ONU,
în timp ce celălalt nu a reușit să iasă în afara birourilor care se așteptau să
găzduiască noua misiune a UE.
La Belgrad, demonstranții au aruncat cu pietre și au spart geamuri în
ambasada SUA, în timp ce polițiștii împotriva revoltei încercau să respingă
o mulțime de aproximativ 1.000 de oameni.
Protestatarii, descriși drept bande de tineri, au atacat și un restaurant
McDonald's, clădirea guvernului sârb și ambasada Sloveniei, care deține în
prezent președinția UE.
Mai mulți miniștri sârbi au călătorit în Kosovo pentru a-și arăta sprijinul
față de minoritatea etnică sârbă.

1
Cei 10 parlamentari sârbi din Kosovo au boicotat sesiunea adunării în semn
de protest față de declarație.
Prim-ministrul Serbiei Vojislav Kostunica a dat vina pe SUA despre care a
spus că sunt „gata să încalce ordinea internațională pentru propriile interese
militare”.
„Astăzi, această politică de forță crede că a triumfat prin instituirea unui
stat fals”, a spus dl Kostunica.
Declarația a fost aprobată cu ridicarea mâinii. Nimeni nu s-a opus.
Așteptăm această zi de foarte mult timp”, a spus Thaci parlamentului
înainte de a citi textul, aducând un omagiu celor care au murit pe drumul
către independență.
De astăzi, a spus el, Kosovo este „mândru, independent și liber”.
Independenţa Kosovo marchează sfârşitul dizolvării fostei Iugoslavii", a
spus premierul.
El a spus că Kosovo va fi construit în conformitate cu planul ONU elaborat
de fostul președinte finlandez, Martti Ahtisaari. Prezența militară și civilă
internațională - prevăzută și de planul Ahtisaari - a fost binevenită, a spus
premierul.
Nu ar trebui să existe teamă de discriminare în noul Kosovo, a spus el,
jurând că va eradica orice astfel de practici. 
Declarația a fost semnată de toți parlamentarii prezenți.
Dar șapte state occidentale au declarat că Consiliul de Securitate al ONU
nu poate cădea de acord asupra viitorului Kosovo și că toate încercările de
a ajunge la un rezultat negociat au fost epuizate.
„Regretăm că Consiliul de Securitate nu poate fi de acord cu privire la
calea de urmat, dar acest impas este clar de multe luni”, a declarat
ambasadorul Belgiei la ONU, Johan Verbeke.
El a făcut declarația în numele Belgiei, Franței, Italiei, Regatului Unit,
Croației, Germaniei și Statelor Unite. după ce Rusia a cerut Națiunilor
Unite să declare ilegală declarația Kosovo.
Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a cerut tuturor părților să își
respecte angajamentele și să se abțină de la violență.
Ambasadorul Rusiei la ONU, Vitaly Churkin, a declarat reporterilor că
rezoluția care permite ONU să administreze Kosovo încă din 1999 este

2
încă în vigoare, astfel încât nu ar putea exista nicio bază legală pentru orice
schimbare a statutului
Declarația de independență a Republicii Kosovo față Serbia a fost adoptată
duminică, 17 februarie 2008 de către Adunarea din Kosovo cu un cvorum
unanim. Toți cei 11 reprezentanți ai minorității sârbe au boicotat această
acțiune. Reacția internațională a fost divizată între statele care au
recunoscut independența Kosovo și statele care nu au recunoscut acest fapt.
La data de 27 noiembrie 2017, Republica Kosovo primise 114 recunoașteri
diplomatice oficiale ca stat independent. La data de 2 martie 2020: 97 din
193 (50%) de state membre ONU, 22 din 27 (81%) de state
membre Uniunii Europene și 24 din 28 (86%) de state membre NATO au
recunoscut Republica Kosovo. Serbia refuză să-i recunoască independența.
Declarația de independență din 2008 a fost o acțiune a instituțiilor
provizorii de autoguvernare a Adunării din Kosovo adoptată la 17
februarie 2008 cu unanimitate de cvorum (109 membri) declarând
independența Kosovo față de Serbia.
Aceasta a fost cea de-a doua declarație de independență a majorității
instituțiilor politice albaneze din provincia Kosovo, prima având loc la 7
septembrie 1990.
Serbia intenționează să ceară sprijin și validare internațională pentru
poziția în care din 2008, declarația de independență a provinciei Kosovo
este "ilegală" la Curtea Internațională de Justiție, în urma aprobării
solicitării Serbiei a unui aviz consultativ cu privire la acest subiect în
octombrie 2008 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. La data de 12
februarie 2008, Guvernul Serbieia instituit un Plan de Acțiune de a
combate independența anticipată din Kosovo, prin care stimula printre
altele rechemarea ambasadorilor Serbiei pentru consultări de protest din
partea oricărui posibil stat care va recunoaște Kosovo. Activitățile
ambasadorilor din partea țărilor care au recunoscut independența au fost
reduse cu întâlnirile oficialilor din cadrul Ministerului de Externe.
Pe 18 februarie 2008, Ministerul Sârb de Interne a emis un mandat de
arestare împotriva lui Hashim Thaçi, Fatmir Sejdiu și Jakup
Krasniqi acuzându-i de înaltă trădare.
Pe 8 martie 2008, Prim Ministrul Vojislav Koštunica și-a dat demisia
dizolvând coaliția guvernului, susținând că era prea divizat asupra situației

3
Kosovo pentru a mai putea continua. Pe 11 mai 2008 s-au desfășurat
alegeri parlamentare anticipate împreună cu alegeri locale.
Președintele Boris Tadić susținea că guvernul căzuse „deoarece nu exista
niciun acord cu privire la integrarea UE”
Pe 24 martie 2008, Slobodan Samardžić, Ministerul pentru Kosovo și
Metohia, a propus partiționarea provinciei Kosovo pe criterii etnice,
cerând Națiunilor Unite să asigure Belgradului că poate controla instituțiile
cheie și să opereze în zonele un sârbii formează o majoritate dar alți
membrii ai guvernului au respins această propunere. La 25 martie 2008,
fostul prim-ministru, Vojislav Koštunica a declarat că aderarea la UE ar
trebui să fie „lăsată deoparte”, până când Bruxelles, va declara, dacă
recunoaște Serbiei granițele interioare existente.
La data de 24 iulie 2008, Guvernul a decis să-și trimită ambasadorii înapoi
în țările UE.[12] Alți ambasadori s-au întors ca urmare a rezultatului
pozitiv al votului în Adunarea Generală a ONU. Serbia a expulzat
reprezentanții diplomatici din toate țările care au recunoscut ulterior
independența Kosovo: Muntenegru, Republica Macedonia și Malaezia.
Mai multe state state și-au exprimat îngrijorarea asupra caracterului
unilateral al declarației Kosovo, sau au anunțat în mod explicit că vor
recunoaște un Kosovo independent. Consiliul de Securitate ONU rămâne
divizat asupra acestei dispute: din cele cinci membre cu drept de veto, trei
(Statele Unite, Regatul Unit, Franța) au recunoscut declarația de
independență, pe când Republica Populară Chineză și-a exprimat
îngrijorarea îndemnând continuarea negocierilor precedente. Rusia a
respins declarația și o consideră ilegală. Pe 15 mai 2008, Rusia, China
și India au făcut o declarație comună în care au cerut să fie lansate noi
discuții între autoritățile de la Belgrad și Priștina

Deși statele membre UE au decis individual dacă vor recunoaște Kosovo,

prin consens, UE a solicitat Misiunii UE în Kosovo (EULEX), să asigure
pacea și continuarea supravegherii externe. Din cauza disputei în
Consiliului de Securitate ONU, reconfigurarea Misiunii de Administrației
Interimară ONU în Kosovo (UNMIK) și predarea parțială a misiunii
EULEX a întâmpinat câteva dificultăți. În ciuda protestelor Rusiei și
Serbiei, Secretarul General al ONU Ban Ki-moon a continuat cu planul de

4
reconfigurare. La 26 noiembrie 2008, Consiliul de Securitate al ONU a dat
undă verde la desfășurarea misiunii EULEX în Kosovo. Misiunea UE este
să asume poliție, justiție și taxe vamale din partea ONU, în timp ce
funcționează în conformitate cu rezoluția 1244 a ONU ce a plasat mai întâi
Kosovo sub administrația ONU în 1999.

Până la sfârșitul lunii iulie 2008, UNMIK nu le mai prevede cetățenilor din
Kosovo cu documente de călătorie, pe când posibilitatea lor de a călători
folosind noul pașaport kosovarnu corespunde cu recunoașterea
diplomatică: de exemplu Grecia, România și Slovacia fac acest fapt
posibil, deși nu au recunoscut Kosovo. Cele trei state vecine care au
recunoscut Kosovo—Albania, Muntenegru și Macedonia—toate au
acceptat pașaportul kosovar, pe care Serbia îl refuză.

O rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 8

octombrie 2008 a sprijinit cererea Serbiei de a solicita un aviz consultativ
din partea Curții Internaționale de Justiție privind legalitatea independenței
unilateral proclamată de Kosovo. Curtea Internațională de Justiție și-a
prezentat avizul consultativ pe 20 iulie 2010 concluzionând că declarația
de independență Kosovo „nu a încălcat nicio normă aplicabilă a legii
internaționale”, deoarece nu a fost promulgată de Adunarea din
Kosovo, Instituțiile provizorii de auto-guvernare sau orice alt organ oficial
și astfel autorii care s-au auto-numit „reprezentanții poporului din Kosovo”
nu erau legați Constituția kosovară (promulgată de UNMIK) sau
de Rezoluția 1244 ce este adresată numai  Statelor Membre
ONU sau organele ONU.