Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In antichitate, actuala regiune Kosovo facea parte dintr-o provincie mai mare numita
Dardania. Dardania era locuita preponderent de traci si iliri, pe care albanezii si-i
revendica drept stramosi directi, iar spre sfarsitul antichitatii de o populatie romanizata.
Din secolul VII insa, situatia demografica a intregii Dardanii se modifica radical.
Triburile slave se asaza masiv in aceasta regiune si asimileaza populatiile locale danda
nastere poporului sarb. Acest este si motivul pentru care sarbii considera Kosovo drept
leaganul civilizatiei sarbe iar argumentele nu se opresc aici. Pana dupa cucerirea otomana
centrul de greutate al sarbilor se afla in aceasta regiune, abia dupa cucerirea otomana
sarbii incep sa fie impinsi spre nord, spre Voivodina si Banatul de azi. Dupa ce se
elibereaza treptat de sub dominatia bizantina si bulgara, sarbii pun bazele propriilor state
in zona de sud a Serbiei de azi (inclusiv Kosovo), Muntenegru si sudul Bosniei. In
Kosovo se va dezvolta timp de 200 de ani puternica dinastie Nemanjic ce va impodobi
regiunea cu o multime de biserici si manastiri frumoase, unele din sec. XIII.
Referitor la realitatea demografica, asa cum era de asteptat, putinele documente din
acea vreme indica in mod clar o majoritate sarbeasca in regiune. De exemplu charta
manastirii Decani din 1330 mentioneaza un numar de 89 de asezari din care doar 3 erau
albaneze, numarul total al populatiei non-sarbe din provincie(albanezi, vlahi, etc.) nu
depasa 2%.
Politica expansionista a imperiului otmoan atinge spre finalul sec. XIV si Serbia. Tarul
Lazar ezita pe moment si se gandeste la o supunere pasnica in fata puternicului imperiu
otoman, dar in timpul unei viziuni isi schimba radical optiunea. Se spune ca un inger i s-a
aratat in vis si i-a oferit sa aleaga: sa moara in batalie dar sa-si mantuiasca sufletul sau sa
se inchine turcilor, sa pastreze domnia, dar sa-si piarda mantuirea sufletului. Fara sa stea
pe ganduri tarul Lazar alege imparatia cereasca si nu pe a turcilor. Povesteste acest vis
principalilor cnezi si voievozi sarbi si hotarasc cu totii sa se jertfeasca pentru Hristos.
Astfel sarbii trimit raspuns sultanului sa se pregateasca de razboi. In ziua de 15 iunie
1389 se da batalia decisiva, 11 pase au pierit in batalie, de asemeni toata elita nobilimii
sarbesti, inclusiv tarul Lazar iar sultanul Murad a fost ucis de eroul sarb Milos Obilic
(citit Obilici). Aceasta zi devine ziua nationala a Serbiei, numita in popor si Vidovdan.
Atat Milos Obilic cat si tarul Lazar au fost canonizati de Biserica Ortodoxa, moastele
sfantului tar se pot vedea si astazi in catedrala Sf. Sava din Belgrad.
Dominatia otomana
Dupa batalia de la Kosovo, sudul Serbiei intra treptat in componenta imperiului
otoman. Calvarul sarbilor abia incepuse. Daca la 1455 un registru turcesc referitor la taxe
constata existenta a aproximativ 13 000 familii sarbesti, 75 familii de vlahi, 46 de familii
de albanezi, 17 de bulgari, 5 de greci, o familie de croati, la 1690 regiunea se
depopuleaza masiv prin refugierea spre nord a aproximativ 200 000 de sarbi, in timpul
"marii migratii". Marea migratie sarba de la 1690 s-a datorat represaliilor otomane
impotriva populatiei sarbesti care se rasculase cu ajutor austriac in 1689. Sarbii plecati
din Kosovo sunt primiti in imperiul habsburgic si colonizati in Voivodina.
Independenta provinciei Kosovo este o solutie maximala in care una dintre parti,
comunitatea albaneza, primeste totul, iar cealalta parte, respectiv sarbii kosovari si
Serbia, pierd totul. Acestia din urma nu vor accepta niciodata solutia, aceasta poate fi
doar impusa si in nici un caz nu poate fi rezultatul unui compromis.
Republica Srpska este de fapt in plin proces de absorbtie intr-un stat centralizat al Bosniei
si Herzegovinei, in numele proclamat al stabilitatii, multietnicitatii si integrarii europene,
dar impotriva vointei comunitatii majoritare.
Asa cum s-a grabit dezmembrarea fostului stat multietnic Yugoslavia la inceputul anilor
1990, cu independenta provinciei Kosovo, comunitatea internationala ar putea grabi sa
faramiteze Serbia, tara cu compozitia multietnica cea mai diversa din Balcani. Daca
majoritatea albaneza din Kosovo obtine independenta, ce fel de exemplu va reprezenta
aceasta pentru majoritatea musulmana din regiunea Sandzak, pentru cea albaneza din
sudul Serbiei, cea sarba din estul Muntenegrului, cea albaneza din estul Slavoniei, sau cea
maghiara din nordul Voivodinei?
Este clar ca Kosovo ar putea obtine independenta doar in afara Consiliului de Securitate
al Natiunilor Unite, in care atat Rusia cat si China si-ar folosi dreptul de veto (din cauza
Taiwanului, a Tibetului si a Ceceniei). O solutie fara acordul Consiliului de Securitate al
Natiunilor Unite, ar fi o palma pe fata legilor internationale. Cadrul pentru rezolutia
asupra viitorului statut al provinciei Kosovo, poate fi gasit in Rezolutia nr. 1244 a
Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite. Conform acesteia, “populatia din Kosovo se
poate bucura de o autonomie substantiala in cadrul Republicii Federative Yugoslavia”,
azi Uniunea Serbia si Muntenegru. In Rezolutia 1244, “auto-guvernarea” este mentionata
de 3 ori, “guvern propriu”, de 4 ori, “auto-administrare” o data, “autonomie substantiala”
de 3 ori, in timp ce “independenta”, nu este mentionata in document. “Suveranitatea”
Yugoslaviei este mentionata de 3 ori.
Kosovo nu poate fi o exceptie. Este necesar ca viitorul statut al provinciei Kosovo sa fie
tratat cu mare grija, atata timp cat poate avea o influenta asupra miscarilor secesioniste nu
doar in regiune, cat si in Europa si in restul lumii: Tara Bascilor, Corsica, Tibet, Taiwan,
Kurdistan, Scotia, Quebec, Tamil Elam, Abhazia, Ossetia de Sud, nordul Ciprului,
Kasmir, sudul Tailandei, etc. Toate miscarile secesioniste din lume vor urmari cu mare
atentie situatia din Kosovo ca pe un posibil precedent.
Daca partea albaneza primeste maximum din ceea ce cere, in asa fel incat sa nu provoace
noi noi tensiuni si conflicte, cine poate garanta ca sarbii vor asista si accepta pasivi
pierderea provinciei? Insemna oare ca amenintarea barbarismului si a violentei triumfa
asupra cooperarii interetnice si a tolerantei?
Intre acestea doua, sunt infinite optiuni pentru Kosovo: autonomie substantiala,
confederatie, Kosovo ca euro-regiune, modelul Hong-Kong (un stat – doua sisteme),
Tirolul de Sud Bavaria, etc.
*Aleksandar Mitic este analist in cadrul Institutului Serbia si Muntenegru din Bruxelles.
A fost corespondent al Agentiei France-Presse in Kosovo in timpul bombardamentelor
NATO din 1999. Detine un masterat in Relatii Internationale – Analiza Conflictelor
(Universitatea Carleton, Ottawa), iar in prezent este doctorand si lector in cadrul
Universitatii din Belgrad.
3 pm
Raspunsul la intrebarea “De ce se doreste crearea unui nou stat in Europa?” mi se pare
simpla:Divide et impera. Sunt favorizate comunitatile mici, minoritatile sexuale si toate
nazbatiile pe care le imbratiseaza diverse comunitati cat de cat consistente. Asta cica in
numele libertatii de exprimare. Eu nu zic ca nu ar avea dreptul la o anumita
autodeterminare (sunt roman si sufar fata de nedreptatile pe care le au de indurat cei care
inca mai simt romaneste in afara actualelor granite). Dar, in afara problemei Basarabiei si
a Bucovinei, nu as fi de acord, sa zicem, cu eventuale pretentii teritoriale ale Romaniei
fata de vecinii unguri, sarbi sau bulgari, ci numai cu o sustinuta si hotarata campanie de
impunere pe plan diplomatic a respectarii drepturilor minoritatilor romanesti din diaspora
(domnul Mitic nu citeaza minoritatea romana in articolul dumisale, lucru care pe mine
personal ma indreptateste sa cred ca, in continuare, noi suntem cei care ne sustinem cel
mai putin conationalii si in acelasi timp ca ei sunt cei mai oprimati in Serbia, tocmai
pentru ca nu au nici un fel de sprijin din afara).
Din nefericire statul roman si nici noi, ca cetateni, nu ne sinchisim prea mult. Mi-e teama
ca toate semnele acestea meteorologice pe care le-am infruntat anul acesta sa nu fie de
rau augur…
Obtinerea independentei Kosovo-ului este in opinia mea un alt pas spre distrugerea
statelor ortodoxe din Europa (Serbia, Romania, Rusia, Grecia, etc.), care sunt supuse
diverselor presiuni din partea S.U.A., U.E., etc. Scopul marilor puteri este desfiintarea
tuturor barierelor dintre state, inclusiv a celor religioase. U.E. se foloseste de eliminarea
frontierelor dintre state asa cum vrea ea: cand interesul i-o cere (precum in cazul de fata),
renunta la acest principiu, tocmai pt. atingerea scopurilor malefice. Cine considera ca
Uniunea si alte organisme asemenea ei au fost create in scopuri strict economice, ar fi
mai bine sa se gandeasca inca o data: ar risca sa-l transforme pe om in ceea ce nu e (dar
ar putea deveni) – un animal manat doar de satisfacerea poftelor si doritor de inavutire,
scopurile lui finale, un biet dobitoc ce vine de nicaieri si merge nicaieri. Ar elimina din
vedere faptul ca omul este dupa dar fiu al lui Dumnezeu, care are aspiratii superioare
(mantuirea= dobandirea fericirii vesnice si preamarirea lui Dumnezeu). Revenind insa la
tema articolului, nu vad nici eu justificata obtinerea independentei Kosovo-ului, care
incalca pana si “principiile U.E.” de eliminare a tuturor frontierelor dintre state. Parerea
mea. Fiecare este indreptatit la o alta parere, desigur, insa asta nu inseamna ca imi voi
schimba convingerile.
Americanii au un singur motiv pentru care au rupt Kosovo de Serbia: rezervele minerale
(crom, nichel si cadmiu); daca sarbii nu au fost de acord cu investitii de genul Rosia
Montana resursele le-au fost luate cu tot cu regiunea in care se afla.
Oare cand va fi un articol cu cele 100 de motive pt care Kosovo ar trebui sa fie
independent?
Stai ca aici se publica numai un anumit tip de articole. Am gresit cu intrebarea.
Am discutat cu sarbi, albanezi, kosovari si mi-am clatit ochii cu lucruri care nu sunt in
ziare. Singura treaba corecta din tot ce ati publicat am gasit-o in articolele despre
minoritatea romana; cum a incercat romanul sa ii ceara sarbului sa isi ia bocancul de pe
fata lui (o biserica, o carte in romana, un semn al romanitatii) incepe Mitropolitul
poporului sarb, prieten istoric, aliat tradat, frate ortodox, victima a istoriei, sa spuna ca
minoritatea romana vrea sa strice traditionala prietenie sarbo-romana; caci asa a fost
traditionala prietenie: romanul si sarbul de o parte si de alta – romanul sub bocanc, sarbul
purtator de bocanc.
Iubitorii de sarbi au avut cateva probleme la articolele alea dar sper ca le-au rezolvat si
pot sari in ajutorul poporului prieten sarb de cate ori va fi nevoie. Dc cumva NATO va
bombarda Serbia pt nerespectarea drepturilor romanilor ii rog pe baietii de la ASCOR sa
puna mana pe rosii si sa arunce in Ambasada Frantei ca in vremurile de glorie din 99.
Pai domnu aldous. toata media mondiala scrie 99.9% numai despre oropsitii de albanezi
si de Kosovo si cat sufera ei. Articolele care implica orice vinovatie la adresa albanezilor
nu sunt corecte politic, ca strica imaginea de minoritate oprimata. Minoritate care de
curand a incercat sa invadeze Macedonia incercand sa bage zazania in acest micutz stat
multietnic. Am un prieten care a fost la Tetovo care e un oras langa granita cu Kosovo si
pe care albanezii au incercat sa-l invadeze venind din munti, ca nu-i asa acum sunt
“independenti”, au “protectorat” NATO. Stii ce inseamna sa iti aperi casa in trening cu
mitraliera pe acoperis zi si noapte? Acolo multi minori care sunt veterani de razboi si asta
e valabil pentru toata zona Kosovo. Doar pentru ca domnii albanezi au mushkat mana
care i-a hranit 50 de ani. asa ca scuza-ne te rog ca suntem intoleranti si nu vrem sa auzim
100 de motive pentru un Kosovo independent.
pt. Jeremiah si Demetrios….Am citit ( din nefericire) in ultima vreme mai multe opinii
similare si din medii diferite, conform carora se pare ca se urmareste faramitarea pe cat
posibil a statelor nationale unitare prin exacerbarea(cu ajutor din afara granitelor statale)
manifestarilor minoritatilor nationale sub umbrela nerespectarii drepturilor minoritatilor
decatre populatia majoritara sau inexistenta acestor drepturi in constitutia acelui stat, sau
prin invrajbirea comunitatilor religioase sau chiar intoleranta intre culte. Intr-adevar
divide et impera este aplicat, cel putin in ultimele decenii, cu multa eficienta. Scopul este
controlul politic , economic asupra unor regiuni geografice cu resurse naturale, lupta intre
diferitele sfere de influenta. Toate aceste tipuri de controluri se pot realiza eficient numai
daca cetateanul devine…controlabil. Aici intervin o multime de mecanisme care
influenteaza subconstientul individului in sensuri..controlate: slabirea simtamantului de
apartenenta la o natiune, rasa, cult religios, mecanisme de insingurare a individului, nu
mai este sociabil…etc…aici se poate discuta enorm
In privinta conflictului in Kosovo, pozitia dvs mi se pare clara: sarbii au fost furati, sunt
victime etc. Sa nu ne ascundem dupa deget; nu e un articol care sa spuna altceva.
Nu ati inteles deloc exempul cu situatia romanilor din Serbia. El era edificator pt felul in
care statul sarb (cu sustinerea majoritatii poporului sarb) trateaza minoritatile indiferent
care ar fi ele; iar dc in privinta albanezilor iubitorii de sarbi considera ca au muscat mana
care i-a hranit (asta da mod de abordare politica, servitorul kosovar albanez a incercat sa-
si depaseasca conditia in fata stapanului), ma gandeam ca in privinta romanilor nu vor
spune la fel si vor vedea lucrurile din alt punct de vedere (subiectiv dar macar altul).
Totusi, eu as spune ca romanii din Serbia incep si ei sa muste mana care i-a hranit. Suna
cumva jignitor? iata cum simt alte minoritati lucrurile astea de 20 de ani.
pentru aldous: daca doriti sa vedeti articole pro-SUA sau pro-Albania in cazul Kosovo
cititi articole de gen in 90% din ziare si publicatii.
eu cred ca scopul Altermedia este de a arata si cealalta fata a monedei. in media oficiala
ni se ofera doar o anumita latura a problemei. eu unul nu imi doresc articole “corecte
politic” pe Altermedia deoarece acest gen de publicistica il pot citi in restul ziarelor.
Putini stiu ca pana in 1878, spatziul etnic albanez se intindea si la nord de Kosovo, in
zona muntilor Kopaonik unde traiau impreuna cu aromani(astazi complet sarbizatzi), dar
si catre est, pana la Nis(Nish). In 1878 acest teritoriu intra in componenta Serbiei.
Urmeaza masacrele impotriva turcilor care locuiau minoritar in aceste zone, precum si a
ALBANEZILOR. Aproape intreaga populatzie albaneza este nevoita sa paraseasca
zonele si sa se stabileasca mai in sud, in Kosovo(la vremea aceea inca parte a Imp.
Otoman).
In 1912 are loc Primul razboi balcanic. Pana la aceasta data, albanezii erau singurul popor
din Balcani fara stat. Serbia se numara printre invingatori si reclama mai multe teritorii,
printre care si Kosovo si Macedonia. De asemenea, a existat intentia, ca impreuna cu
Grecia sa-si imparta pur si simplu teritoriul Albaniei de astazi. La interventziile Imp.
Austro-Ungar, dar si la insistentzele Romaniei, se convine crearea statului Albanez.
Serbia reuseste totusi sa ia cu japca regiunea Kosovo(KOSOVA), populata si atunci
majoritar de albanezi. Albanezii nu au uitat niciodata acest nedrept jaf teritorial.
Maghiarii din Voivodina preprez. 30% din populatzie, asa ca renuntati la argumentele
slabe. Musulmanii din Sandzak(regiune intre Kosovo si Bosnia) sunt d.p.v. etnic:
sarbocroatzi. Muntenegrinii sunt de asemenea sarbi, adica sarbocroatzi ortodocsi.
“De ce sa se creeze un al doilea stat albanez?” – Oameni buni, dar 2 state romanesti oare
nu exista? Sau cate state germane avem in Europa (limba germana oficiala exista in:
Germania, Austria, Elvetia – aproape 70% germani, Luxemburg –germanii majoritari,
Liechtenstein)?
Pt. “LeChuk”
“domnii albanezi au mushkat mana care i-a hranit 50 de ani. asa ca scuza-ne te rog ca
suntem intoleranti si nu vrem sa auzim 100 de motive pentru un Kosovo independent.”
Vorba dumitale imi aminteste de aberatziile pe care le zic in Basarabia rushii, precum si
unii nostalgici bolsevici, ca cica URSS i-a hranit 50 de ani si nu trebuiau sa se desprinda
de marele imperiu rosu……
Sa stii ca domnii albanezi NU si-au dorit sa fie hranitzi de sarbi. Au fost hranitzi “cu
fortza”. Ar fi preferat sa se hraneasca singuri. Cu toate ca astazi o duc mai prost ca
“inainte”, nici nu le trece prin cap sa revina la vechile structuri. Intr-un stat democratic
populatia trebuie sa-si aleaga soarta.
Kosovo este pamant albanez, asa cum si Basarabia este pamant romanesc.
D-lui Vasile80.
Intr-adevar, politica sirba fata de minoritatea romana nu a fost prea binevoitoare. Or,
Romania a respectat statul Iugoslav chiar si atunci cind era invadat de trupele Axei.
Relativ la destramarea Iugoslaviei din anii ‘90, aceasta NU s-ar fi produs fara interventia
externa. Prin comparatie, intr-un context mult mai dificil, cel al anilor 1940, 1941,
Iugoslavia s-a opus unita agresiunii Axei, cu nuantele de rigoare.
Istoria albaneza este putin cunoscuta la noi, in pofida vechimii sale si a autohtoniei
poporului albanez in conditiile in care si Romania isi revendica statalitatea pe criterii de
autohtonie si stravechime, dupa cum nici istoria noastra nu e aproape deloc cunoscuta in
afara.
“”Or, Romania a respectat statul Iugoslav chiar si atunci cind era invadat de trupele
Axei.”"
Da si nu.
Hitler stia de minoriotatea romana din Banatul sarbesc si mai ales din Timoc. El a propus
Romaniei sa participe la invadarea Iugoslaviei si sa-si ia teritorile populate de romani.
Romania a refuzat acest lucru.
Pe de alta parte, Romania a permis trupelor germane sa atace Iugoslavia. Fiind Romania
cea mai apropiata de Belgrad, de aici au pornit si trupele care au ocupat capitala
Iugoslava.
“”Relativ la destramarea Iugoslaviei din anii ‘90, aceasta NU s-ar fi produs fara
interventia externa. Prin comparatie, intr-un context mult mai dificil, cel al anilor 1940,
1941, Iugoslavia s-a opus unita agresiunii Axei, cu nuantele de rigoare.”"
Nu ma mira acest lucru. Am explicat chiar in mesajul anterior ca sarbii,
bosniacii(musulmani), croatii si montenegrinii sun de fapt un singur popor: sarbocroatzii,
care vorbesc aceasi limba, sarbocroata. Pana in 1991 sarbii si croatzii din Romania erau
unitzi in aceasi organizatie.
“”Va rog sa-mi explicati de ce totusi provincia Kosovo e considerata leaganul statalitatii
sirbe si cum se explica prezenta atitor vestigii ortodoxe acolo. (Comportamentul barbar al
separatistilor albanezi fata de acestea nu trebuie eludat dar e un alt subiect.)”"
Anonim, indiferent de faptul ca in trecut este foarte posibil sa fi detinut sarbii o majoritate
in Kosovo, astazi lucrurile stau altfel. Pe vremea cand Serbia detinea Kosovo, nu avea in
schimb Voivodina(unde nici nu se stie daca traiau sarbi pe vremea aceea). Acum ce sa se
faca? Sa se stabileasca granite pe criterii istorice(cu Kosovo, dar fara Voivodina si fara
Timoc) sau pe criterii etnice(fara Kosovo, dar cu Voivodina si poate chiar fara Timoc)?
Serbia a acaparat teritorii in ultimii 170 de ani, invocand de fiecare data fie dreptul
istoric(Kosovo), fie cel etnic(Voivodina), fie fara sa aiba vreun drept(Timoc).
Asa cum ungurii pretind ca nu ar fi existat romani in Ardeal inainte de sec. XII-XIII (in
ciuda stapanirii romane aici), nici sarbii nu sunt mai prejos, spunand ca pana in sec. XVI
nu a calcat picior de albanez in Kosovo(nedorind insa sa-si explice vocabularul traco-
irilic si prezenta irililor in zona).
La fel cum ungurii au lasat mai multe vestigii decat romanii in Ardeal si sarbii au lasat
mai multe decat albanezii in Kosovo. Asta insa din cauza ca stapanii in Ardeal erau
ungurii, iar in Kosovo – sarbii. Albanezii erau 100% crestini inainte de invazia otomana,
iar bisericile ortodoxe din Kosovo erau frecventate nu numai de sarbi, ci si de albanezi si
de aromani.
In 1999 albanezii au obtinut ceea ce romanii au obtinut in 1918.
Cauta
Acasă
Despre
Participă
Legături
Contact
Kosovo
19/2/2008
Sursa: http://www.romare.ro
KOSOVO este leagãnul Statului sîrb – le place sîrbilor sã spunã. Si este adevãrat. În
secolul XIV, Kosovo fãcea parte din Serbia. Mai mult, aici s-a dat lupta decisivã pentru
salvarea acestui stat, în fata principalului pericol pentru lumea crestinã balcanicã: invazia
otomanã. La 15 iunie 1389, la Kosovopolje (Cîmpia Mierlei), cneazul Lazãr a fost înfrînt
de turci si ucis. Tîrziu, abia în secolul XIX, dupã 600 de ani, reapare o Serbie
independentã; Kosovo i se raliazã în 1913. În timp, balanta etnicã a fost înclinatã în
favoarea albanezilor trecuti la islamism. Pentru a slãbi Serbia – posibil pion al Rusiei în
Peninsula Balcanicã dupã destrãmarea cu impuls occidental a Iugoslaviei –, Occidentul i-
a incitat pe albanezii din Kosovo împotriva Serbiei; în aceeasi directie a actionat si
Albania, dornicã sã devinã „Mare“. Si, astfel, a început valul de atentate împotriva
sîrbilor, care au fost constrînsi sã rãspundã. Abil manevratã, mass-media occidentalã a
prezentat doar actiunea fortelor de ordine sîrbesti, în acest fel creîndu-se în rîndul opiniei
publice apusene imaginea unei Serbii agresive care actiona feroce împotriva unor
albanezi blînzi si dornici de democratie. Condamnarea Belgradului a ajuns pînã la
acceptarea bombardãrii lui de cãtre SUA. În Kosovo emisari occidentali i-au îndemnat pe
albanezi sã emigreze în massã; si pentru a-i convinge sã plece mai repede, aviatia
americanã a bombardat intens regiunea, sub pretextul luptei contra sîrbilor. Au fost peste
1.500.000 de refugiati, majoritatea plecati de teama avioanelor trimise de Washington si
nu de teama soldatilor trimisi de Belgrad. Practic, din 1999, Kosovo s-a rupt total de
Serbia, administratia fiind internationalã.
Toatã lumea îsi pune întrebarea de ce conducerea Serbiei nu are replicã la fãrîmitarea
tãrii. Rãspunsul este legat de cei ce au fost „alesi” (a se citi impusi) sã conducã destinele
sarbilor, si care au cedat facil la constrîngerile externe, acceptînd, în fapt, independenta
Kosovo, în pofida declaratiilor lor oficiale. Este evident cã asupra Serbiei s-au fãcut
presiuni constante, atît de naturã economicã din partea UE, cît si de naturã militarã din
partea NATO, trupele stationate în Bosnia reprezentînd o amenintare permanentã cu
interventia la cel mai mic semnal.
De altfel, cu prilejul unei conferinte desfãsurate la Londra în 1999, Henry Kissinger, fost
secretar de Stat al SUA, unul dintre membrii marcanti ai Grupului Bilderberg si ai
guvernului mondial, afirma, referindu-se la zona Balcanilor, cã „NATO este pe punctul de
a înlocui fortele imperiilor Otoman si Habsburgic, creînd protectorate permanente”.
Pentru a nu fi acuzat de neo-colonialism de cãtre Rusia, China si India, dupã declararea
independentei Kosovo, NATO se va retrage, lãsînd celãlalt brat al Noii Ordini Mondiale,
Uniunea Europeanã, sã se implice în aceastã zonã a bãtrînului continent.
Si în cazul Serbiei, stabilirea locului sãu într-o “Europã unitã” urmãreste planul mai larg
de distrugere a statelor nationale suverane si formarea unui guvern mondial. Acesta este
substratul întîlnirii rapide dintre Boris Tadici si reprezentantii UE – Frank Walter
Steinmeier, seful diplomatiei germane, a cãrui tarã detine presedintia UE, Javier Solana,
Înaltul Reprezentant al UE pentru politicã externã (fost secretar general NATO), si Ollie
Rehn, comisarul european pentru extindere al UE – survenitã imediat dupã cîstigarea
turului II din 3 februarie, la numai cîteva procente de nationalistul Tomislav Nicolici. Si
acesta, la rîndul lui, si-a recunoscut înfrîngerea cu o grabã ce ridicã multe semne de
întrebare, date fiind pozitia partidului pe care l-a reprezentat si consecintele cunoscute si
inevitabile ale pierderii bãtãliei politice interne asupra viitorului provinciei Kosovo.
Fireste, rolul predominant in Kosovo il au SUA. Liderul provinciei, Hashim Thaci (fost
comandant al armatei UCK; in care, in treacat fie spus, au activat numerosi militanti
islamisti arabi), nu întreprinde nimic fãrã permisiunea americanilor si urmeazã strict
instructiunile Washingtonului, care a fixat luna februarie 2008 pentru declaratia de
independentã a Kosovo. Principalii sustinãtori ai independentei Kosovo, desi cunoscut ca
focar al terorismului international, al crimei organizate, al traficului de droguri si de
persoane în statele Uniunii Europene, sînt americanii, care au clamat în permanentã cã
pozitia lor are în vedere strict realizarea stabilitãtii în Balcani, care ar depinde acum de
rezolvarea crizei din mica provincie a fostei Iugoslavii, posibilã exclusiv prin acceptarea
statalitãtii acesteia. Pozitia oficialã care sustine cã are în vedere realizarea stabilitãtii în
Europa de Sud-Est ascunde si interese financiare obscure legate tocmai de cîstigurile
rezultate din operatiunile ilegale – droguri, prostitutie, armament – ale marii finante
dirijate de peste Ocean. A se vedea conflictul din Afganistan, cel mai mare producãtor de
opiu din lume, unde oculta mondialã duce un rãzboi de uzurã de mai multi ani, în care,
pentru acoperire, au implicat si cîtiva outsideri (8 state, între care si România), cu
avantaje enorme de pe urma comertului cu droguri.