Legends of the fall 3

‘Legends of the fall’ este un film regizat de Edward Zick si filmat de John Toll, care
a castigat premiul Oscar pentru acest film. Cei doi au colaborat ulterior la realizarea
filmului ‘The Last Samurai’.
Actiunea filmului il urmareste in principal pe Tristan (Brad Pitt) si viata lui
tumultoasa alaturi de fratii lui: Alfred (Aidan Quinn) si Samuel (Henry Thomas).
Filmul se petrece atat inainte, cat si in timpul Primului Razboi Mondial si descrie
relatia celor 3 frati cu Susannah Fincannon (interpretata de Julia Ormond). Este
povestea tragica a unei familii, cu iubiri esuate si neimpartasite. De asemenea este
si o poveste de razboi, iar finalul este unul simbolic. Personajele considerau ca, din
toata familia lor, Tristan va muri primul, dar, la sfarsit, este singurul ramas in viata.
Poate fi observat un stil de filmare clasic, o tehnica des intalnita fiind cea de plan
contra-plan. Poate fi observata in majoritatea conversatiilor purtate de personaje,
dar si in cadrele in care ele relationeaza non-verbal; cum ar fi cele in care
personajele se imbratiseaza sau prima secventa in care Tristan se lupta cu ursul.
Acestea sunt intrerupte uneori de cadre de reactie sau cadre de asteptare. De
exemplu, in secventa in care cei 3 frati pleaca la razboi, vedem plan contra-plan
intre Colonel (interpretat de Anthony Hopkins) si copiii sai, dar si cu Susannah si
baieti. Aceste cadre sunt intrerupte de cateva cadre mai lungi cu privirile adanci pe
care si le arunca Tristan si Susannah.
Zick si Toll au exploatat la maxim locatia in care au filmat. Astfel, la inceputul
secventelor vedem multe peisaje, atat cadre largi, cat si mai stranse; planuri
ansamblu cu ferma Colonelului, planuri generale cu caii de la ferma si planuri
intregi cu oamenii care muncesc la ferma. Prin intermediul acestor cadre este
prezentata atmsofera si redata veridicitatea fermei Colonelului. In plus, sunt multe
secvente ale caror sursa principala de lumina este cea naturala, atat ziua, cat si
noaptea (ziua - Soarele, noaptea – foc).
O prima secventa semnificativa este cea in care Tristan se lupta cu ursul in prima
parte a filmului. Aceasta secventa este importanta si din punct de vedere al
imaginii, dar si dramaturgic. Actiunea il urmareste pe Tristan noaptea in padure.
Lumina este rece si cadrele lungi, pana in momentul in care Tristan trezeste ursul.
Veridicitatea secventei este redata de utilizarea unui urs real, in paralel cu unul
animatronic.
Aici “Legends of the fall” se deosebeste de “The Revenant”. In secventa in care
Dicaprio se lupta cu ursul, este clar si pentru un ochi neformat ca ursul a fost
adaugat in post-productie prin CGI (computer-generated images). Spre deosebire de
‘The legends of the fall’, secventa din ‘The Revenant’ este una mult mai brutala si
mai lunga, filmata din mai multe unghiuri si puncturi de statie. Astfel, desi ursul nu
ofera iluzia realismului, prin intermediul aparatului de filmat care se misca constant
si Lubezki care filmeaza personajele de aproape cu distante focale scurte, lipsa
realismului este „ascunsa”.
In “Legends of the fall” diferenta stilistica fata de restul filmului vine doar de la
lungimea cadrelor, care acum sunt mai rapide. Conform stilului clasic de filmare
observat, vedem un plan-contra-plan intre Tristan si urs. La finalul luptei, Tristan ii
taie un deget ursului, iar ursul il zgarie pe mana (care in urmatorul cadru este pe
coaste in loc de mana). Ursul capata, incepand cu aceasta secventa, o valoare
conotativa si devine mai mult decat un urs. In cultura indienilor, fiecare persoana
are un animal de spirit cu care se aseamana, iar, cu atat mai mult, Old Stab
povesteste ca, odata ce un barbat se lupta un animal, acestia devin conectati. Astfel,
observam secventa in care Tristan, acum adult, are ocazia de a omori ursul cu care
s-a luptat in copilarie, dar refuza sa il omoare. In ‘The Revenant’, ursul nu capata
vreo valoare conotativa, la sfarsitul luptei, Glass (Leonardo DiCaprio) il omoara. In
mod simbolic, la sfarsitul filmului “The legends of the fall’’, viata lui Tristan este
incheiata chiar de un urs, pe cand in ‘The Revenant’, nici macar nu stim daca
personajul interpretat de DiCaprio moare.
O alta secventa semnificativa este cea cu prima batalie in care sunt implicati cei 3
frati. Actiunea se petrece noaptea, in exterior. Observam ca aparatul se misca
constant prin travelling-uri si panoramari, fie verticale sau orizontale. Pe parcursul
secventei vedem lumina rece, motivata de momentul in care se petrece actiunea.
Astfel, lumina artificiala ofera iluzia de lumina a lunii, dar sustine si atmsofera rece
si sumbra a razboiului. De asemenea, pentru aceasta secventa au fost folosite mai
multe aparate de filmare si observam o serie de incadraturi: planuri ansamblu,
prim-planuri si detalii de mitraliere care impusca. Mai mult; unghiulatiile si
punctele de statie sunt variate. Astfel, vedem cadre de la nivelul ochilor, cadre
plonjate si contraplonjate care, impreuna cu miscarile de aparat, ofera dinamism si
veridicitate secventei. Batalia incepe cu un cadru contraplonjat al unui soldat care
loveste o minge cu piciorul in slow-motion (miscarea cu incetinitorul). Aceasta este
si o secventa in care componenta vizuala se dezvolta in adancimea cadrului
cinematografic. Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri, iar regizorul si
directorul de imagine au gasit modalitati interesante pentru a crea un haos controlat.
De la primul plan, cu soldati care sunt rapusi si pana la ultimul plan unde zboara
soldati propulsati de explozii, coregrafia si imaginea sunt in stransa legatura. De
asemenea, profunzimea este redata de lumina, impreuna cu fumul motivat de
explozii. Lumina se materializeaza prin fum si, astfel, adauga profunzime imaginii.
Una dintre cele mai importante secvente este cea in care Samuel moare pe campul
de lupta. Actiunea se petrece ziua, in padure. Desi momentul zilei difera, stilistica
este aceeasi. Sunt observate cadre scurte insotite de miscari de aparat cu diverse
unghiulatii. Secventa este compusa din cadre largi, cat si stranse. Este utilizat
acelasi principiu al materializarii lumini prin fum ca si in secventa prezentata mai
sus. Totusi, fumul este de aceasta data colorat verde, fiind un gaz otravitor. Samuel
este omorat intr-un mod care poate fi interpretat chiar ca o referinta religioasa;
rastingit pe gard si prins in sarma ghimpata. Samuel este considerat cel mai pur
personaj, mai ales de catre Tristan. La finalul secventei vedem un plan contra-plan
strans intre Tristan si cadavrul lui Samuel, care ne semnaleaza relatia foarte
apropiata intre cei doi frati. Sarma ghimpata este un simbol pentru neputinta lui
Tristan de salva tot ce este pur in viata lui.
Conform ”cifrei magice (3)”, Tristan are 3 momente in care esueaza in incercarea
sa de a salva puritatea. Prima data il pierde pe Samuel, apoi nu reuseste sa salveze
vaca prinsa in sarma ghimpata , iar la final, el nu-si poate salva adevarata iubire, pe
Susannah Fincannon, care se sinucide.
Inca o secventa semnificativa este cea in care Tristan il omoara pe cel care i-a
omorat sotia. Aici putem vedea o diferenta mare intre lumina si intuneric, iar
secventa debuteaza simbolic cu Tristan in lumina si personajul negativ in intuneric.
Imediat ce lupta dintre cei doi incepe, aparatul il filmeaza pe Tristan dintr-un unghi
contraplonjat, fapt ce ii ofera autoritate si putere personajului. La finalul bataliei,
personajul negativ este strapuns cu o furca. Acest fapt este simbolic, deoarece dintii
furcii, odata ce strapung criminalul, se aseamana cu ghearele unui urs.
In timpul bataliei lui Tristan cu cel care i-a omorat sotia, observam un montaj
paralel complex, in cadrul caruia se desfasoara 4 actiuni diferite: fugarul (care
lucreaza la ferma Colonelului) omoara un politist, Old Stab face incantatii in jurul
focului si Susannah, care isi taie parul. Ne este sugerat faptul ca Susannah se
sinucide din cauza iubirii pentru Tristan.
‚Legends of the fall’ este un film care poate fi incadrat in mai multe tipologii, cum
ar fi de razboi, romantic, drama, si mai ales, de epoca. Imaginea reprezinta o
componenta importanta in acest film. Astfel, povestea este redata cu maiestrie si
intr-un mod nonverbal.