Tulburarea de Hipersexualitate

Cristian DELCEA PhD © 2020 1

Focus

Tulburarea de hipersexualitate se referă la prezența impulsurilor, a fanteziilor și

comportamentelor sexuale, intense și recurente, care cauzează distres în mai multe arii ale
individului.Această tulburare nu este clasificată drept o tulburare mintală în Manualul de
Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Psihice (DSM-5).

Introducere

Atunci când comportamentele și funcțiile biologice ale oamenilor și animalelor

funcționează ”mai puțin” decât normal, folosim un prefix derivat din limba greacă-”hipo”- ca și
indicator al unei condiții patologice (hipoactivitate, hipotermie, hipotiroidism). Însă atunci când
comportamentele și funcțiile biologice funcționează în exces, folosim prefixul ”hiper” drept
indicator al patologiilor în cauză (hipersomnie,hiperactivitate,hipertiroidism).

Așadar, tulburarea de hipersexualitate este consistentă cu caracteristicile clinice care au fost

atribuite unei intensități și frecvențe crescută a comportamentelor sexuale normofilice.

Propunerea diagnosticului

A. Pe o perioadă de cel puțin 6 luni de zile, comportamente,impulsuri și fantezii sexuale

,intense și recurente,se asociază cu 3 sau mai multe criterii de mai jos:
1. Timp consumat de fantezii sexuale, impulsuri sau comportamente sexuale, care în mod
repetititv interferează cu activitățile, scopurile și obligațiile individului.
2. Angajare în mod repetitiv în comportamente ,fantezii și impulsuri sexuale ca și răspuns
stările de disforie (anxietate,depresie,plictiseală, iritabilitate).
3. Angajare în mod repetitiv în comportamente ,fantezii și impulsuri sexuale ca și răspuns
la situațiile stresante.

1
Delcea, C. (2020). Psihoterapia de cuplu și familie și sex-terapia. Ed. AIS, Cluj-Napoca
 4. Eforturi repetate dar eșuate de a controla sau de a reduce în mod semnificativ
comportamentele,impulsurile și fanteziile sexuale.
5. Angajare în mod repetitiv în comportamente ,fantezii și impulsuri sexuale și neglijarea
riscurilor de vătămare a celor din jur sau a propriei persoane.
B. Distres semnificativ în ariile de funcționare ale individului
C. Comportamentele, impulsurile și fanteziile sexuale nu sunt rezultat al substanțelor exogene
(medicație, droguri)

Specificatori:

• Masturbare
• Pornografie
• Comportament sexual consimțit cu adulți
• Cybersex
• Sex la telefon
• Frecventarea cluburilor în care se face streptease
• Altele

În DSM-IV-TR criteriul A pentru Dorință sexuală hipoactivă făcea referire la lipsa fanteziilor
sau a dorinței sexuale (atât pentru femei cât și pentru bărbați). În contrast, criteriile A și B pentru
tulburarea de hipersexualitate fac amândouă referire la frecvența și intensitatea ridicată a
fanteziilor, impulsurilor și comportamentelor sexuale.

Conceptul de parafilie,conform DSM V,se referă la interesul sexual față de persoane care nu sunt
parteneri umani, fenotipic normali ,mature fizic și care consimt, dar de asemenea și față de situații
anormale din punct de vedere al arousalului. Intereseul și arousalul așadar în cazul parafiliilor nu
este unul normofilic.

Variabile demografice importante pentru evaluarea comportamentului sexual:

1. Vârsta
2. Gen
3. Status marital
4. Religie
 5. Context cultural
Date empirice cu privire la hipersexualitate:

Kinsey,Pomeroy și Martin (1948) au făcut un studiu (N=5300) care a avut ca și scop

măsurarea frecvenței comportamentului sexual. Măsurătoarea a fost denumită TSO (total sexual
outlet/week) și reprezenta numărul orgasmelor avute în urma oricărui comportament sexual pe
săptămână.(masturbare, raport sexual, sex oral). Doar 7.6% dintre ei au avut ca și medie de 7
orgasme sau mai mult în 5 ani consecutivi. Mai mukt, masturbarea a fost scorată mai sus decât
raportul sexual. În alt studiu, realizat pe 1077 subiecți, bărbații se masturbau în fiecare zi (TSO
7/săptămână). Laumann, în urma cercetării sale pe 1320 de subiecți a arătat că 7.6% dintre bărbați
se angajau în raport sexual cu partenerul de 4 ori pe săptămână într-un singur an, 14.5% se
masurbau de 2-6 ori pe săptămână în ultimul an, iar 1.2 se masturba mai mult de 1 dată pe zi în
ultimul an.

În ceea ce privește femeile, acestea prezintă mai des un istoric de abuz sexual. Media TSO
în cazul femeilor fiind de 3 ori pe săptămână. Grupurile de hipersexualitate se angajează se pare
in comportamente de risc precum fumatul, consum de alcool, droguri sau jocurile de noroc

Dereglarea dorinței sexuale

În literatura de specialitate dorința sexuală este definită ca fiind prezența fanteziilor

sexuale, a impulsurilor și comportamentelor sexuale și implicarea în activități sexuale ca răspuns
la stimuli interni sau externi. Această dorință sexuală poate fi exprimată împreună cu un partener
sau prin masturbare.

Teoria evoluționistă spune ca femeile și bărbații sunt diferiți când vine vorba de
împerechere. Multe studii au arătat că bărbații manifestă comparativ cu femeile, mai multe fantezii
sexuale și o frecvență ridicată a masturbării. De asemenea aceștia sunt mult mai deschiși cu privire
la experiențele sexuale. Femeile se adaptează foarte bine din punct de vedere sexual pe relațiile de
lungă durată. Din acest context, bărbații prezintă o vulnerabilitate mult mai ridicată la
comportmantele hipersexuale, la parafilii și agresiuni sexuale. Cel mai frecvent comportament
sexual întâlnit a fost masturbarea, în pofida unor așteptări cu privire la actul sexual cu partenerul.
Factori neurobiologici

Ipoteza monoaminelor este o ipoteză care ajută la înțelegerea comprehensivă a tulburărilor

parafilice,însă aceasta poate oferi explicații relevante și pentru tulburarea de hipersuaxualitate.
Receptorii monoaminergici (serotonină,dopamină și norepinefrină) interacționează cu receptorii
hormonilor sexuali , în mod special cu testosteronul și se creează un substrat pentru apetitul sexual
și comportamentele de copulație.

Adicția sexuală

Oxford (1978,1985) spunea că apetitul excesiv, comportamentele consumatoare de timp și

hipersexualitatea pot contribui la un sindrom de adicție, în pofida absenței substanțelor exogene.
Carnes (1983,1989) a definit adictia sexuală ca fiind un exces al comportamentelor sexuale pentru
a ”trata” simptomele de disforie. Goodman (1997) a venit cu o idee conform căreia, abuzul de
substanțe, bulimia, adicția față de jocurile de noroc și adicția sexuală au un substrat comun al
factorilor biologici, psihologici și developmentali.

La oameni, cortexul prefrontal orbital și cortexul cingular ventral anterior sunt asociate cu
motivația, recompense dar și medierea/inhibarea impulsurilor agresive. O dereglare la nivelul
acestor regiuni, ar însemna afectarea relației lor cu sistemul limbic, mai precis cu amigdala.

Compulsia sexuală

Quadland (1983,1985) a sugerat că acest termen descrie comportamentele de risc și care

se asociază cu hipersexualitatea sau comportamentul homosexual promiscuu. În literatură acest
termen pare a fi aplicat bărbațilorcare se angajează în comportamente de risc, au multi parteneri
sexuali și care se expun la infectarea cu HIV sau alte boli cu transmitere sexuală. Apoi termenul a
început să fie folosit și de alți clinicieni, utilizat pentru comportamentele parafilice și non-
parafilice . Compulsia sexuală se referă la comportamentele repetitive care au ca scop reducerea
anxietății sau alte afecte disforice (rușine și depresie) și prezintă simptomele unei tulburări obsesiv-
compulsive. Obsesia sexuală este data de un comportamentul sexual compulsiv.

Comportamentele asociate hipersexualității

Literatura domeniului descrie comportamente specific acestei condiții, precum:

• Fantezii cu,și despre sex

 • Jocuri de rol în timpul actului sexual
• Sex intruziv
• Voyeurism
• Sex cu prostituate
Adicția sexuală este definită ca fiind un mecanism patofiziologic ce include atât
comportamente parafilice cât și non-parafilice. Datele prezintă o serie din aceste comportamente:

• Masturbare compulsivă
• Aventuri
• Sex cu prostituate
• Consum de pornografie
• Cybersex
• Prostituție
• Voyeurism
• Exhibiționism
• Hărțuire sexuală
• Infracțiuni sexuale
Într-un studiu, 50% din subiecți au raportat dependența de pornografie, iar acest fapt a fost
puternic asociat cu masturbarea compulsivă și dependența de sex la telefon. Literatura arată că cei
care au dependența de pornografie, consumă materiale atât cu copii,adolescenți dar și cu adulți.

Hipersexualitatea la femei

În cercetarea lui Black (1997) N=36 de femei și bărbați cu compulsii sexuale , 8 erau femei.
Mai mult, Carnes și Delmonico (1996) au avut un eșantion de 290 de bărbați și femei ce erau
dependenți din punct de vedere sexual. Din aceștia, 20% (N=58) erau femei. Astfel că psihologii
clinicieni din Germania au raportat ca și comportamente ale femeilor cu hipersexualitate
următoarele:

• Masturbare compulsivă
• Cyber sex
Se pare că în rândul femeilor care au această tulburare, domină istoricul de abuz sexual, acesta
fiind asociat semnificativ cu comportamentele hipersexuale. Studiul lui Ross (1996) a avut ca și
eșantion 18 femei cu adicție sexuală. Mai mult de 90% dintre acestea au raportat ca și adicții:
fantezii sexuale, joc de rol, sex cu persoane necunoscute.
Comorbidități pe axa 1

În literatură regăsim următoarele comorbidități:

• Abuz de substanțe (primează alcoolul)

• Tulburari de anxietate (datele arată că mai bine de 50% din eșantionul respectiv au
prezentat fobie specifică)
• Tulburări de dispozitie ( cu precădere depresie și distimie dar și tulburarea bipolară)
• Tulburări ale impulsului
Comorbidități pe axa II

Datele arată că cei care au fost incluși în eșantionul cercetărilor, au prezentat măcar o
tulburare de personalitate. Cele mai des întâlnite au fost cele din clusterul C (39%), apoi cluster B
(23%). Cele mai întâlnite 5 tulburări de personalitate au fost:

• Paranoidă
• Pasiv-agresiva
• Narcisista
• Evitantă
• Obsesiv-compulsivă

Tratament

În ceea ce privește tratamentul, scopul este reducerea androgenului. Totuși există și date
care confirmă faptul că accentuarea transmiterii neuronale serotoninergică are ca și consecințe:
• -scăderea motivației sexuale;
• -inhibiția comportamentelor sexuale.
Așadar gratificarea sexuală poate fi întreruptă prin intermediul agenților farmacologici.
Pe lângă acestea, psihoterapia reprezintă o altă modalitate de a trata tulburarea de
hipersexualitate:
• -ACT (Terapia prin Acceptare şi Angajament);
• -CBT (Terapie Cognitiv-Comportamentală, atât de grup cât și individuală) ;
• -Terapie relațională ;
• -Farmacoterapie ;
• Este important ca terapia să acopere următoarele arii ale pacientului ;
• -cognitiv/emotional ;
• -comportamental ;
• -relațional ;
• -social.
Strategii pentru tratamentul comportamental:
-reducerea comportamentelor sexuale ce sunt problematice ( de ex un pacient care frecventează
foarte des cluburile în care se face striptease sau care plătește pentru serivcii sexuale→ un plan
comportamental trebuie să vizeze reducerea lor, adică evitarea anumitor zone sau anumitor
călătorii, setarea unor limite
• -setarea unor scopuri (precum comportamente sexuale sănătoase) ;
• -aceste strategii trebuie aplicate individual, pentru nevoile și scopurile fiecărui pacient în
parte ;
• Tratament focusat pe emoții și cogniții.
Adesea pacienții au gânduri și credințe rigide, precum:
• ” sunt o persoana rea, nedemnă”
• ”nimeni nu ma va iubi așa cum sunt eu”
• ”nevoile mele niciodată nu vor fi îndeplinite dacă depend de altcineva”
• ”sexul este cea mai importantă nevoie a mea”
-așadar acestea trebuie identificate
-aceste credințe mențin comportamentul hipersexual, astfel că ele trebuie combătute dar și aduse
în sfera conștiinței ( pacientul trebuie să ajungă să le cunoască )
Scopuri în terapie:
• Pacientul să se vadă o persoana bună;
• Pacientul să se vadă o persoană iubită și capabilă să iubească înapoi;
• -învățarea strategiilor de coping în perioade stresante;
• -de asemenea acești indivizi sunt vulnerabili la simptomele de disforie, astfel că acestea
semnifică o altă problem ce merită a fi abordată în timpul terapiei;
• -învățarea strategiilor de coping cu rușinea resimțită.
Despre rușine:
Rușinea implică o evaluare negativă asupra propriei persoane (Barett,1995; Lewis,1987;
Tangney,1995) și apare atunci când ne angajăm în activități care sunt privite ca fiind
”rele,nepotrivite”. Mai detaliat, comportamentul ”rău și nepotrivit” este atribuit ca o trăsătură a
persoanei , ce este internă și stabilă în timp. De asemenea această emoție aduce cu sine sentimente
de neputință,neajutorare și inadecvare.
-totodată un alt aspect de avut în vedere este legat de adicție și compulsii.
-este necesar să normalizăm recăderile, spunând că este normal ca acestea să reapară

În cazul terapiei de grup:

Relațiile formate în grupul de terapie ajută la crearea unui spațiu securizant unde pacienții
să exploreze comportamentele sexuale problematice și credințele disfuncționale. De asemenea,
pacienții învață să dezvolte relații intime și sănătoase (non-sexuale) cu ceilalți
 Așadar, tulburarea de hipersexualitate afectează ariile emoționale, cognitive, sociale și
comportamentale ale individului. În acest sens, o terapie eficientă acoperă toate ariile care au fost
afectate și pune accent pe dezvoltarea unor comportamente sănătoase pentru individ.

Bibliografie

1. Ackerman, S. J., & Hilsenroth, M. J. (2003). A review of therapist characteristics and techniques positively impacting the
therapeutic alliance. Clinical Psychology Review, 23, 1–33. doi:10.1016/ S0272‐7358(02)00146‐0
2. Adams, K. M., & Robinson, D. W. (2001). Shame reduction, affect regulation, and sexual boundary development:
Essential building blocks of sexual addiction treatment. Sexual Addiction & Compulsivity, 8, 23–44.
doi:10.1080/10720160127559
3. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.).
Washington, DC: American Psychiatric Association.
4. Baldwin, K. M., Baldwin, J. R., & Ewald, T. (2005). The relationship among shame, guilt, and self‐efficacy. American
Journal of Psychotherapy, 60, 1–21.
5. Bancroft, J., & Vukadinovic, Z. (2004). Sexual addiction, sexual compulsivity, sexual impulsivity, or what? Toward a
theoretical model. Journal of Sex Research, 41, 225–234. doi:10.1080/ 00224490409552230
6. Barth, R. J., & Kinder, B. N. (1987). The mislabeling of sexual impulsivity. Journal of Sex & Marital Therapy, 13, 15–23.
doi:10.1080/00926238708403875 126 Joshua B. Grubbs et al.
7. Baumeister, R. F., & Tice, D. M. (2001). The social dimension of sex. Boston, MA: Allyn and Bacon.
8. Beck, A. T., Wright, F. D., Newman, C. F., & Liese, B. S. (2011). Cognitive therapy of substance abuse. New York, NY:
Guilford.
9. Beck, J. S. (2011). Cognitive behavior therapy: Basics and beyond (2nd ed.). New York: Guilford.
10. Benotsch, E. G., Rodriquez, V. M., Hood, K., Lance, S. P., Green, M., Martin, A. M., & Thrun, M. (2012). Misleading sexual
partners about HIV status among persons living with HIV/AIDS. Journal of Community Health: The Publication for
Health Promotion and Disease Prevention, 37, 1049–1057. doi:10.1007/s10900‐011‐9529‐5
11. Bradford, J. M. (2001). The neurobiology, neuropharmacology, and pharmacological treatment of the paraphilias and
compulsive sexual behaviour. Canadian Journal of Psychiatry, 46, 26–34.
12. Canning Fulton, M. (2002). Breaking through defenses. In P. J. Carnes, & K. M. Adams (Eds.), Clinical management of
sex addiction (pp. 31–44). New York, NY: Brunner‐Routledge.
13. Carnes, P. (2001). Out of the shadows: Understanding sexual addiction (3rd ed.). Center City, MN: Hazelden
Publishing.
14. Carnes, P. (2013). Don’t call it love: Recovery from sexual addiction. New York, NY: Bantam.
15. Carnes, P., & Adams, K. M. (Eds.) (2013). Clinical management of sex addiction. New York, NY: Routledge.
16. Carnes, P., Green, B., & Carnes, S. (2010). The same yet different: Refocusing the Sexual Addiction Screening Test (SAST)
to reflect orientation and gender. Sexual Addiction & Compulsivity, 17, 7–30. doi:10.1080/10720161003604087
17. Carnes, P. J., Hopkins, T. A., & Green, B. A. (2014). Clinical relevance of the proposed sexual addiction diagnostic criteria:
Relation to the Sexual Addiction Screening Test‐Revised. Journal of Addiction Medicine, 8, 450–461.
doi:10.1097/ADM.0000000000000080
18. Cornish, M. A., & Wade, N. G. (2015). A therapeutic model of self‐forgiveness with intervention strategies for
counselors. Journal of Counseling and Development, 93, 96–104. doi:10.1002/j.1556‐ 6676.2015.00185.x
19. Dhuffar, M. K., & Griffiths, M. D. (2014). Understanding the role of shame and its consequences in female hypersexual
behaviours: A pilot study. Journal of Behavioral Addictions, 3, 231–237. doi:10.1556/JBA.3.2014.4.4
20. Egan, V., & Parmar, R. (2013). Dirty habits? Online pornography use, personality, obsessionality, and compulsivity.
Journal of Sex & Marital Therapy, 39, 394–409.
21. Franqul, F., Klein, V., & Briken, P. (2014). Which techniques are used in psychotherapeutic interventions for
nonparaphilic hypersexual behavior? Sexual Medicine Reviews, 3, 3–10. doi:10.1080/00926 23X.2012.710182
22. Gagnon, J. H., & Simon, W. (2011). Sexual conduct: The social sources of human sexuality. Piscataway, NJ:
Transaction Publishers.
23. Gilliland, R., South, M., Carpenter, B. N., & Hardy, S. A. (2011). The roles of guilt and shame in hypersexual behavior.
Sexual Addiction and Compulsivity, 18, 12–29. doi:10.1080/10720162.2011.551182
24. Groth‐Marnat, G. (2009). Handbook of psychological assessment. Hoboken, NJ: John Wiley & Sons.
25. Grubbs, J. B., Hook, J. N., Griffin, B. J., & Davis, D. E. (2015). Evaluating outcome research for hypersexual behavior.
Current Addiction Reports, 2, 207–213. doi:10.1007/s40429‐015‐0061‐z
26. Grubbs, J. B., Stauner, N., Exline, J. J., Pargament, K. I., & Lindberg, M. J. (2015). Perceived addiction to internet
pornography and psychological distress: Examining relationships concurrently and over time. Psychology of
Addictive Behaviors, 29, 1056–1067. doi:10.1037/adb0000114
27. Grubbs, J. B., Volk, F., Exline, J. J., & Pargament, K. I. (2015). Internet pornography use: Perceivedaddiction,
psychological distress, and the validation of a brief measure. Journal of Sex & Marital Therapy, 41, 83–106.
doi:10.1080/0092623X.2013.842192
28. Haidt, J., & Hersh, M. A. (2001). Sexual morality: The cultures and emotions of conservatives and liberals. Journal of
Applied Social Psychology, 31, 191–221. doi:10.1111/j.1559‐1816.2001.tb02489.x
29. Hall, P. (2012). Understanding and treating sexual addiction: A comprehensive guide for people who struggle
with sex addiction and those who want to help them. New York, NY: Routledge.
30. Hall, R. C., & Hall, R. C. (2007). A profile of pedophilia: definition, characteristics of offenders, recidivism, treatment
outcomes, and forensic issues. Mayo Clinic Proceedings, 82, 457–471. doi:10.4065/82.4.457
31. Hartman, L. I., Ho, V., Arbour, S., Hambley, J. M., & Lawson, P. (2012). Sexual addiction and substance addiction:
Comparing sexual addiction treatment outcomes among clients with and without comorbid substance use disorders.
Sexual Addiction & Compulsivity, 19, 284–309. doi:10. 1080/10720162.2012.735515 Treating Hypersexuality
127
32. Hook, J. N., Farrell, J. E., Davis, D. E., Van Tongeren, D. R., Griffin, B. J., Grubbs, J., … Bedics, J. D. (2015). Self‐forgiveness
and hypersexual behavior. Sexual Addiction and Compulsivity, 22, 59–70. doi:10.1080/10720162.2014.1001542
33. Hook, J. N., Hook, J. P., & Hines, S. (2008). Reach out or act out: Long‐term group therapy for sexual addiction. Sexual
Addiction & Compulsivity, 15, 217–232. doi:10.1080/10720160802288829
34. Hook, J. N., Reid, R. C., Penberthy, J. K., Davis, D. E., & Jennings, D. J. (2014). Methodological review of treatments for
nonparaphilic hypersexual behavior. Journal of Sex & Marital Therapy, 40, 294–308.
doi:10.1080/0092623X.2012.751075
35. Kafka, M. P. (2010). Hypersexual disorder: A proposed diagnosis for DSM‐V. Archives of Sexual Behavior,39, 377–
400. doi:10.1007/s10508‐009‐9574‐7
36. Kafka, M. P. (2013). The development and evolution of the criteria for a newly proposed diagnosis for DSM‐5:
Hypersexual disorder. Sexual Addiction and Compulsivity, 20, 19–26. doi:10.1080/10720 162.2013.768127
37. Kafka, M. P. (2014). What happened to hypersexual disorder? Archives of Sexual Behavior, 43, 1259–1261.
doi:10.1007/s10508‐014‐0326‐y
38. Kaplan, M. S., & Krueger, R. B. (2010). Diagnosis, assessment, and treatment of hypersexuality. Journal of Sex
Research, 47, 181–198. doi:10.1080/00224491003592863
39. Karila, L., Wéry, A., Weinstein, A., Cottencin, O., Petit, A., Reynaud, M., & Billieux, J. (2014). Sexualaddiction or
hypersexual disorder: different terms for the same problem? A review of the literature. Current Pharmaceutical
Design, 20, 4012–4020.
40. Kelley, A. E., & Berridge, K. C. (2002). The neuroscience of natural rewards: Relevance to addictive
41. drugs. Journal of Neuroscience, 22, 3306–3311.
42. Kraus, S., & Rosenberg, H. (2014). The Pornography Craving Questionnaire: Psychometric properties. Archives of
Sexual Behavior, 43, 451–462. doi:10.1007/s10508‐013‐0229‐3
43. Ley, D., Prause, N., & Finn, P. (2014). The emperor has no clothes: A review of the “pornography addiction” model.
Current Sexual Health Reports, 6, 94–105. doi:10.1007/s11930‐014‐0016‐8
44. Marlatt, G. A., & Donovan, D. M. (2005). Relapse prevention: Maintenance strategies in the treatment of addictive
behaviors (2nd ed.). New York, NY: Guilford.
45. Martin, A. M., Benotsch, E. G., Cejka, A., & Luckman, D. (2014). Social responsibility, substance use, and sexual risk
behavior in men who have sex with men. Journal of Homosexuality, 61, 251–269.
doi:10.1080/00918369.2013.839908
46. Mitchell, K. J., Becker‐Blease, K. A., & Finkelhor, D. (2005). Inventory of problematic internet experiences encountered in clinical
practice. Professional Psychology: Research and Practice , 36 , 498. doi:10.1037/0735‐7028.36.5.498
47. Mitchell, K. J., & Wells, M. (2007). Problematic Internet experiences: Primary or secondary presenting problems in persons seeking
mental health care? Social Science & Medicine , 65 , 1136–1141.
doi:10.1016/j.socscimed.2007.05.015
48. Moholy, M., Prause, N., Proudfit, G. H., Rahman, A., & Fong, T. (2015). Sexual desire, not hypersexuality, predicts self‐regulation of
sexual arousal. Cognition and Emotion, 29 , 1505–1516. doi:10.1080/02699931.2014.993595
49. Moser, C. (2011). Hypersexual disorder: Just more muddled thinking. Archives of Sexual Behavior , 40 , 227–229. doi:10.1007/
s10508‐010‐9690‐4
50. Naficy, H., Samenow, C. P., & Fong, T. W. (2013). A review of pharmacological treatments for hypersexual disorder. Sexual
Addiction & Compulsivity , 20 , 139–153. doi:10.1080/10720162.2 013.769843
51. Neff, K. D., & Germer, C. K. (2013). A pilot study and randomized controlled trial of the Mindful Selfcompassion Program. Journal
of Clinical Psychology , 69 , 28–44. doi:10.1002/jclp.21923
52. Nichols, M. (2006). Psychotherapeutic issues with “kinky” clients: Clinical problems, yours and theirs. Journal of Homosexuality ,
50 , 281–300. doi:10.1300/J082v50n02_14
53. Prause, N., Staley, C., & Fong, T. W. (2013). No evidence of emotion dysregulation in “hypersexuals” reporting their emotions to a
sexual film. Sexual Addiction & Compulsivity , 20 , 106–126. doi:10.10 80/10720162.2013.772874
54. Reay, B., Attwood, N., & Gooder, C. (2013). Inventing sex: The short history of sex addiction. Sexuality & Culture , 17 , 1–19.
doi:10.1007/s12119‐012‐9136‐3
55. Reid, R. C. (2007). Assessing readiness to change among clients seeking help for hypersexual behavior. Sexual
Addiction & Compulsivity , 14 , 167–186. doi:10.1080/10720160701480204 128 Joshua B. Grubbs et al.
56. Reid, R. C., Bramen, J. E., Anderson, A., & Cohen, M. S. (2014). Mindfulness, emotional dysregulation, impulsivity, and stress
proneness among hypersexual patients. Journal of Clinical Psychology , 70 , 313–321. doi:10.1002/jclp.22027 Reid, R. C.,
Carpenter, B. N., Draper, E. D., & Manning, J. C. (2010). Exploring psychopathology, personality traits, and marital distress among
women married to hypersexual men. Journal of Couple & Relationship Therapy , 9 , 203–222.
57. Reid, R. C., Garos, S., & Carpenter, B. N. (2011). Reliability, validity, and psychometric development of the Hypersexual Behavior
Inventory in an outpatient sample of men. Sexual Addiction & Compulsivity , 18 , 30–51.
doi:10.1080/15332691.2010.491782
58. Reid, R. C., Garos, S., & Fong, T. (2012). Psychometric development of the Hypersexual BehaviorConsequences Scale. Journal of
Behavioral Addictions , 1 , 115–122. doi:10.1556/JBA.1.2012.001
59. Reid, R. C., Harper, J. M., & Anderson, E. H. (2009). Coping strategies used by hypersexual patients to defend against the painful
effects of shame. Clinical Psychology & Psychotherapy , 16 , 125–138. doi:10.1002/cpp.609
60. Reid, R. C., Li, D. S., Gilliland, R., Stein, J. A., & Fong, T. (2011). Reliability, validity, and psychometric development of the
Pornography Consumption Inventory in a sample of hypersexual men. Journal of Sex & Marital Therapy , 37 , 359–
385. doi:10.1080/0092623X.2011.607047
61. Reid, R. C., Temko, J., Moghaddam, J. F., & Fong, T. W. (2014). Shame, rumination, and self‐compassion in men assessed for
hypersexual disorder. Journal of Psychiatric Practice , 20 , 260–268. doi:10.1097/01.pra.0000452562.98286.c5
62. Reid, R. C., & Woolley, S. R. (2006). Using emotionally focused therapy for couples to resolve attachment ruptures created by
hypersexual behavior. Sexual Addiction & Compulsivity , 13 , 219–239. doi:10.1080/10720160600870786
63. Safran, J. D., & Muran, J. C. (2000). Negotiating the therapeutic alliance: A relational treatment guide . New York, NY: Guilford.
64. Salmon, R. F. (1995). Therapist’s guide to 12‐step meetings for sexual dependencies. Sexual Addiction and
Compulsivity , 3 , 193–213. doi:10.1080/10720169508400081
65. Schultz, K., Hook, J. N., Davis, D. E., Penberthy, J. K., & Reid, R. C. (2014). Nonparaphilic hypersexual behavior and depressive
symptoms: A meta‐analytic review of the literature. Journal of Sex & Marital Therapy , 40 , 477–487.
doi:10.1080/0092623X.2013.772551
66. Shapira, N. A., Lessig, M. C., Goldsmith, T. D., Szabo, S. T., Lazoritz, M., Gold, M. S., & Stein, D. J. (2003). Problematic Internet use:
proposed classification and diagnostic criteria. Depression and Anxiety , 17 , 207–216.
doi:10.1002/da.10094
67. Spenhoff, M., Kruger, T. H., Hartmann, U., & Kobs, J. (2013). Hypersexual behavior in an online sample of males: associations with
personal distress and functional impairment. Journal of Sexual Medicine , 10 , 2996–3005.
doi:10.1111/jsm.12160
68. Steele, V. R., Staley, C., Fong, T., & Prause, N. (2013). Sexual desire, not hypersexuality, is related to neurophysiological
responses elicited by sexual images. Socioaffective Neuroscience & Psychology, 3. doi:10.3402/snp.v3i0.20770
69. Stein, D. J. (2008). Classifying hypersexual disorders: compulsive, impulsive, and addictive models. Psychiatric Clinics
of North America, 31, 587–591. doi:10.1016/j.psc.2008.06.007
70. Tangney, J. P., Miller, R. S., Flicker, L., & Barlow, D. H. (1996). Are shame, guilt, and embarrassment distinct emotions?
Journal of Personality and Social Psychology, 70, 1256. doi:10.1037/ 0022‐3514.70.6.1256
71. Womack, S. D., Hook, J. N., Ramos, M., Davis, D. E., & Penberthy, J. K. (2013). Measuring hypersexual behavior. Sexual
Addiction & Compulsivity, 20, 65–78. doi:10. 1080/10720162.2013.768126
72. Worthington, E. L., Jr., McCullough, M. E., Shortz, M. E., Mindes, J. L., Sandage, S. J., & Chartrand, J. M. (1995). Can couples
assessment and feedback improve relationships? Assessment as a brief relationship enrichment procedure. Journal of
Counseling Psychology, 42, 466–475. doi:10.1037/ 0022‐0167.42.4.466
73. Young, J. E., Klosko, J. S., & Weishaar, M. E. (2003). Schema therapy: A practitioner’s guide. New York, NY: Guilford
Press.