Sunteți pe pagina 1din 149

PARAFILIILE

Psihoterapeut Drd. Sorina Daniela DUMITRACHE


Institutul SPER
DEVIANŢELE SEXUALE - PARAFILIILE
• Termenul de parafilie provine din limba greacă (para – după,
alterat, philia – dragoste)

• Potrivit DSM IV TR - se referă la fantezii excitante sexual


intense, recurente și impulsiuni sexuale sau
comportamente care implică:
obiecte,
suferința și umilirea subiectului sau a partenerului,
copii sau persoane care nu consimt,

Comportamente care survin pe perioadă de cel puțin 6 luni


(CRITERIUL A).
Comportamentul, pusiunile sexuale sau fanteziile cauzează o detresă
sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional
sau în alte domenii de funcționare importante (CRITERIUL B).
În opinia noastră termenul de parafilie descrie o
atracție sexuală față de:

Obiecte
Animale
Situaţii
Persoane (incluzînd şi copii)

care nu fac obiectul unei stimulări și gratificări


sexuale normale, fiind atipice și neconvenționale
și care pot invalida individul:

Pe plan intim


Pe plan personal
Pe plan social
Pe plan profesional
© S.D. Dumitrache

• PARAFILIILE - comportamente, fantezii sau dorinţe sexuale


intense, recurente, care implică obiecte, activităţi sau situaţii
insolite şi cauzează detresă sau deteriorare semnificativă în
domeniul social, profesional sau în alte domenii importante
de funcţionare.

DSM IV RR
PARAFILIILE - POSIBILE CAUZE
Este greu de diferențiat dacă unele dintre
comportamentele parafilice au:

 o cauză biologică,

 țin de experiențele (uneori psiho-traumatizante) din


scenariul vieții individului,

 ori sunt doar produsul influenței mass-mediei și a trend-


ului cultural vis-a-vis de această zonă (expunerea la
diferite tipuri de pornografie sau material erotic – cărți,
articole, filme, site-uri de pe Internet).
Istoricul clasificării parafiliilor
• Pentru prima dată parafilia a fost considerată o
subclasă specifică a tulburărilor sexuale

• în cea de-a treia ediție a Manualului de


Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale
(DSM III, 1980), înlocuind în felul acesta
termenul de perversiune folosit până atunci.
DSM I
• DSM I (1952) încadra parafiliile la cazurile de
personalitate psihopatică cu o sexualitate
patologică;

• DSM I, includea devianțele sexuale ca un subtip al


personalității sociopate care la rândul ei era
încadrată în marea categorie a tulburărilor de
personalitate.

• Erau încadrate astfel la devianțele sexuale


următoarele: homosexualitatea, transvestitismul,
pedofilia, fetișismul și sadismul sexual (acesta
incluzând violul, atacul sexual și mutilarea).
DSM II
• În DSM II (1968) termenul de devianță sexuală a
fost folosit în continuare.

• Cu toate acestea ele nu au mai fost descrise ca un


subtip al tulburării de personalitate de tip
sociopat.

• Deși devianțele sexuale făceau încă parte din


categoria mare tulburări de personalitate și alte
tulburări mentale non-psihotice, ele erau listate
ca o categorie separată de tulburările de
personalitate.
DSM II
• Devianțele sexuale descriau indivizii ale căror
interese sexuale erau direct îndreptate către :
obiecte, în defavoarea persoanei de sex opus,
către actele sexuale care nu se asociau cu coitul sau
înspre coitul care era realizat sub circumstanțe
bizare (cum ar fi cazul pedofiliei, necrofiliei,
sadismului sexual sau fetișismului)

• Comportamentul sexual deviant era văzut ca


primordial, individul nefiind capabil să realizeze
actul sexual normal în detrimentul
comportamentelor văzute ca aberante.
DSM II - erau listate următoarele tipuri de
devianțe sexuale:
perturbarea orientării sexuale (homosexualitatea),

fetișismul,

pedofilia,

transvestitismul,

exhibiționismul,

voyeurismul,

sadismul,

masochismul și alte devianțe sexuale. Categoria numită alte


devianțe sexuale este premergătoarea categoriei parafilii fără
altă specificație din DSM IV.
DSM III
• Când termenul de parafilie a fost introdus în
DSM III el a fost inclus în categoria tulburărilor
psihosexuale.

• În DSM III erau incluse următoarele tipuri de


parafilii: fetișismul, transvestitismul, zoofilia,
pedofilia, exhibiționismul, voyeurismul,
masochismul sexual, sadismul sexual și
parafilia atipică.
DSM III
• Astfel, în DSM III, termenul de alte devianțe
sexuale a fost înlocuit cu parafilie atipică.

• Aceasta a fost definită ca o categorie reziduală


pentru acele tipuri de parafilie care nu întruneau
criteriile pentru celelalte parafilii listate.
DSM III RR (1987)

• În DSM III RR (1987) parafiliile au fost incluse în


categoria tulburărilor sexuale (aceasta fiind
noua denumire a categoriei tulburărilor
psihosexuale din DSM III)

• Au fost listate următoarele tipuri de parafilii:


exhibiționismul, fetișismul, frotteurismul,
pedofilia, masochismul sexual, sadismul sexual,
fetișismul transvestic, voyeurismul și parafilia
fără alte specificații.
• Astfel, în DSM III RR, termenul de parafilie atipică
care a fost folosit în DSM III, a fost înlocuit cu
termenul de parafilie fără altă specificație.

• Pentru prima dată a fost adăugat frotteurismul


în această variantă de DSM și au fost oferite
exemple de parafilii fără altă specificație:
necrofilia, parțialismul, coprofilia, urofilia și
clismafilia.
DSM IV şi DSM IV TR
• În DSM IV (1994) parafiliile erau în continuare sub egida
tulburărilor sexuale dar incluse într-o categorie largă,
numită tulburări sexuale și de identitate sexuală

• Același lucru este valabil și pentru varianta de DSM IV TR


(2000). Încercările de a conceptualiza parafiliile în DSM
IV și DSM IV TR au avut în vedere :

stimulul preferat al activității (pe ce anume este focusată


în special activitatea sexuală),
întâietatea stimulului preferat pentru obținerea plăcerii
sexuale,
disimularea comportamentului sexual.
Există o serie de parafilii care nu întrunesc
niciunul din criteriile de diagnosticare propuse de
DSM, cum sunt de exemplu:

• gerontofilia (atracția sexuală față de bătrâni),

• autagonistofilia (plăcerea de a fi observat în timpul


realizării unei activități sexuale, de către observatori care
consimt),

• adolescentismul (a fi tratat de către partener ca un


adolescent, a se purta și a se îmbrăca ca un adolescent,
toate acestea în scopul obținerii gratificării sexuale)
Milner J.S., Dopqe C.A., şi Crouch J.L. -
2000

• autori care au propus o clasificare a parafiliilor


fără altă specificație, adâugând celor trei criterii
existente în DSM, un al patrulea

focalizarea atracției sexuale atipice asupra


altor subiecți umani (propria persoană sau alte
persoane):
Focalizarea atipică asupra subiecților umani
(asupra propriei persoane și a altora)

• Hipoxifilia (Asfixiofilia, Asfixia sexuală, Asfixia


autoerotică, Kotzwarrismul) - Scăderea nivelului de
oxigenare a creierului

• Uretralism - Inserția obiectelor

• Morfofilia - O anumită trăsătură a corpului


partenerului

• Parțialism - O parte a corpului partenerului

• Stigmatofilia - Partener tatuat, cu cicatrici,


piercinguri, semne particulare etc.
• Abasiofilia - Partener cu handicap fizic proeminent

• Autoabasiofilia - Propriul handicap fizic

• Acrotomofilia - Amputări ale trupului partenerului

• Apotemnofilia - Amputări ale membrelor propriului


corp

• Autonepiofilia(Infantilism) - A fi tratat ca un copil


mic

• Adolescentism (Juvenilism) - A fi tratat ca un


adolescent
• Andromimetofilia - Partener adromimetic (Femeie care
are comportamentul, înfățișarea și joacă rolul unui bărbat
(fără schimbare de sex)

• Ginemimetofilia - Partener ginemimetic (Bărbat care


are comportamentul, înfățișarea și joacă rolul unei femei
(fără schimbare de sex)

• Autoginefilia (Automonosexualitate, Eonism) -


Imaginarea propiei persoane ca femeie

• Ginandromorfofilia - Travestiți, transexuali, she-males

• Gerontofilia - Partener mult mai în vârstă


• Scoptofilia(Scoptolagnia) - Contemplarea activității
sexuale a altor persoane

• Mixoscopia - A privi un cuplu întreținând raport sexual

• Troilism - Observarea partenerului făcând sex cu o altă


persoană

• Pictofilia - Imagini, poze, filme pornografice

• Autagonistofilia - A fi observat în timpul realizării


actului sexual

• Hibristofilia - Partener care a comis un act criminal


© S.D. Dumitrache

EXHIBIȚIONISMUL

Este o parafilie ce constă în expunerea organelor genitale, a


trupului gol, sau a anumitor părți ale acestuia în fața unui
străin, în public, pentru obținerea plăcerii sexuale.

Uneori individul se masturbează în timp ce se exhibă sau în


timp ce își imaginează că se exhibă. Individul are fantezia
excitantă sexual că, exhibându-se, generează excitație și
observatorului.
© S.D. Dumitrache

Dacă persoana trece la realizarea acestor impulsiuni, nu există,


în general, nici o tentativă de activitate sexuală ulterioară cu
persoana străină.

Comportamentul de tip exhibiționist este unul care tinde să se


repete, și atunci riscul arestării este foarte mare.
© S.D. Dumitrache

Comparativ cu alți indivizi cu parafilii, în cazul exhibiționiștilor,


studiile arată faptul că un procent relativ mic dintre aceștia
raportează experiențe de abuz sexual și fizic în copilărie;

doar 17% cazuri de abuz sexual în copilărie și


doar 9-10% cazuri de abuz fizic, Sauders et Awad (1991).
© S.D. Dumitrache

Deși exhibiționismul este considerat a avea o prevalență mult mai


crescută în rândul bărbaților (Mohr et al, 1964; Abel et Rouleau,
1990), există studii, care raportează o rată crescută a acestui
fenomen și în rândul populației de sex feminin.

Langstrom et Seto (2006), realizând un studiu asupra


comportamentelor exhibiționiste și voyeuriste în rândul populației
suedeze, au descoperit o rată destul de ridicată a exhibționismului
în rândul subiecților de sex feminin (31,6% dintr-un eșantion de
1171 femei cu vârste cuprinse între 18-60 de ani).
© S.D. Dumitrache

Teorii explicative

1. Modelul factorial propus de Ward et Siegert, (2002). Mediul


familial, factorii biologici, culturali, pot crește vulnerabilitatea
psihologică a individului ducând la apariția unor probleme cum
ar fi: patternuri sexuale deviante, scheme relaționale deficitare,
emoții inadecvate, deficite în plan intim, disonanțe cognitive.

2. Teoria lui Freund (courtship disorder theory) – asupra


parafiliilor care intră sub incidență legală. Potrivit lui Freund,
exhibiționiștii sunt indivizi care sunt fixați pe stadiul interacțiunii
non-fizice a alegerii unui partener.
© S.D. Dumitrache

Stadiile pe care le-a identificat Freund în construirea unei relații


sunt:

•Identificarea cu privirea a unei posibile partenere; fixarea la


nivelul acestei etape putând echivala cu voyeurismul.
•Interacțiunile non-fizice (dialogul, discuția, flirtatul curtatul);
fixarea la nivelul acestei etape putând echivala cu exhibiționismul.
•Atingerea reciprocă; fixarea la nivelul acestei etape putând
echivala cu frotteurismul.
•Activitatea sexuală (sex vaginal); fixarea la nivelul acestei etape
putând echivala cu violul.
© S.D. Dumitrache

Alte forme de exhibiționism

•Agorafilia. Obţinerea plăcerii sexuale prin expunerea în spaţii


largi, deschise sau realizarea actului sexual în public.

•Agrexofilia (sau Martimaclia). Plăcerea sexuală și orgasmul


sunt dependente de contextul în care persoanele care întrețin
un act sexual sunt ascultate/auzite de o terță persoană sau de
mai multe.

•Anasyrma. Concept care se referă la expunerea organelor


genitale prin ridicarea fustei (la femeie) sau a kiltului (la bărbat)
când persoana în cauză nu poartă lenjerie intimă.
© S.D. Dumitrache

•Autagonistofilia. Se referă la faptul că obținerea plăcerii


sexuale și a orgasmului sunt dependente și generate de
expunerea trupului gol ori a organelor genitale pe scenă sau în
faţa camerei. Implică, de asemenea, a se lăsa observat în timpul
realizării actului sexual, a umbla gol astfel încât să poată fi
observat (de pildă, individul poate lăsa intenționat ușa deschisă
la dormitor sau la baie astfel încât să poată fi observat de o altă
persoană).

Reciproca acestei parafilii este mixoscopia sau scoptofilia,


ambele fiind forme de voyeurism.
© S.D. Dumitrache

•Flashing. Termen preluat din limba engleză; se referă la


comportamentul unei femei de a-și descoperi sânii prin
ridicarea bluzei, sau scoaterea sutienului. Uneori poate implica o
descoperire succintă a organelor genitale.

•Mooning. Termen preluat din limba engleză care descrie


plăcerea de a-și descoperi fesele prin lăsarea pantalonilor în jos.

•Peodeictofilia. Plăcerea sexuală se obține prin provocarea


șocului sau a panicii unei necunoscute prin arătarea penisului.
© S.D. Dumitrache

•Autoscopofilia. Obţinerea plăcerii sexuale prin contemplarea


propriului trup îndeosebi a propriilor organe genitale.

•Exhibiționismul zoofilic. Plăcerea expunerii actului sexual cu


un animal în fața altor persoane.
© S.D. Dumitrache

VOYEURISMUL
Parafilie ce implică actul observării unor persoane care sunt
dezbrăcate, în procesul dezbrăcării sau angajate în activitate
sexuală.

Actul privitului (peeping) este realizat în scopul obținerii


excitației și satisfacției sexuale, și, în general, nu este avut în
vedere realizarea actului sexual cu persoanele observate.
Aceștia fantasmează la a întreține raport sexual cu subiectul pe
care îl observă, însă, în realitate, acest lucru survine rar.
Orgasmul este obținut prin masturbare, în cursul activității
voyeuristice, sau mai târziu, prin rememorarea celor observate.
© S.D. Dumitrache

Voyeurul (numit și Peeping Tom) poate observa subiectul de la


distanță, sau pe ascuns; poate utiliza binoclu, camere de filmat
sau de fotografiat ascunse, poate privi pe gaura cheii sau prin
alte orificii create de el (diferite găuri în perete sau ușă) în
încăperea în care se află persoana observată, sau poate face
apel la alte strategii.
© S.D. Dumitrache

J. Money (1986) harta atracţiei sexuale = o reprezentare sau un


pattern mental al unui iubit ideal şi al unei activităţi erotic-sexuale
proiectată în fantezii sau în comportamentul concret.

Harta atracţiei sexuale a unui voyeur conţine următoarele elemente:

a) obiectele: femei tinere dezbrăcate sau care sunt în proces de


dezbrăcare;
b) activităţile: urmărirea acestor femei, observarea și masturbarea;
există și posibilitatea unei masturbări ulterioare, masturbare care nu
survine neapărat la locul observării.
c) impulsurile: dorința de a urmări persoane care se dezbracă sau
care sunt angajate în activități sexuale.
d) valenţele: când valențele sunt pozitive pentru el, consideră că este
responsabilitatea victimelor de a-și proteja intimitatea; valențele sunt
negative atunci când individul voyeur experimentează culpabilitatea.
© S.D. Dumitrache

Teorii explicative

1. Teoriile psihanalitice. exacerbarea instinctului scopofilic,


considerat normal, și care se exprimă în activitatea sexuală
obișnuită. Dorința de a privi reprezintă un mecanism defensiv
față de anxietatea provocată de contactul genital; sau teama de
castrare.

2. Teoriile învățării sociale. Potrivit acestei categorii de teorii


voyeurismul reprezintă un comportament care se dezvoltă ca
rezultat al unei învățări defectuoase. Laws, D.R., Marshall, W.L.,
(1990) consideră că patternurile excitației sexuale ale unui
individ sunt produsul unei condiționări, modelări și a unei
reîntăriri diferențiatorii.
© S.D. Dumitrache

3. Teoria lui Freund (courtship disorder theory) – asupra


parafiliilor care intră sub incidență legală. voyeurul este fixat pe
primul stadiu al alegerii unui partener (cel în care își
vede/observă un potențial partener), stadiu pe care nu
reușeșete să îl depășească.

4. Teoriile biologice. Fac referire la rolul impulsului din


perspectivă fiziologică, mai degrabă, decât din perspectivă
motivațională.
Alte forme de voyeurism. © S.D. Dumitrache

•Alopelia. A experimenta plăcere sexuală exclusiv vâzându-i pe


alții realizând actul sexual.

•Audiolagnia. Plăcerea sexuală obținută ascultând alte


persoane care fac sex.

•Dogging. Parafilie constând în practicarea sexului în locuri


publice, dar nu în văzul tuturor (de pildă, în mașină într-o
parcare), a fi obsevați de alte persoane și apoi la rândul lor a-i
observa pe alții făcând același lucru. Atât voyeurismul și
exhibiționismul sunt strâns legate de această parafilie. Definiția
originală a termenului de dogging se referă la a spiona cupluri
care fac sex în mașină sau într-un alt loc public (s-a păstrat și
această accepțiune a termenului).
© S.D. Dumitrache

•Ecouteurism. A asculta, fără permisiune, alte persoane care


întrețin relații sexuale.

•Scoptofilia. (din grecescul skopein – a privi și philia - dragoste)


Se mai numește și scoptofilie sau scoptolagnie și descrie
contemplarea altor persoane angajate în activități sexuale sau act
sexual, însă, cu consimțământul persoanelor observate. Este o
forma de pseudovoyeurism.
© S.D. Dumitrache

•Mixoscopia. (vine de la grescul mixis – act sexual, skopein – a


privi, philia – dragoste) Se referă la obținerea plăcerii sexuale prin
contemplarea altor persoane care întrețin raporturi sexuale, care
consimt și sunt sunt conștiente de faptul că sunt privite.
Parafilia reciprocă este autagonistofilia. Este o formă de
pseudovoyeurism.

•Mixoscopia bestialis. A privi o altă persoană care întreține


raport sexual cu un animal.

•Mixoscopic zoofilia. Observarea animalelor copulând, cu


obținerea plăcerii sexuale.
© S.D. Dumitrache

TROILISMUL
parafilie care se referă la a privi partenerul care este angajat în act
sexual cu o altă persoană (care poate fi o persoană cunoscută, una
străină sau o persoană angajată să participe la această perversiune
sexuală).

Allen (1969) troilistul dorește ca soția să întrețină act sexual


cu un alt partener în timp ce el este prezent dar și
cazul în care tatăl aranjează să-și observe fiica (care s-a maturizat)
și partenerul acesteia în timp ce întrețin raporturi sexuale.

Deși, din punct de vedere istoric troilismul a fost conceptualizat ca


o formă de voyeurism, în cazul troilismului cei care întrețin relații
sexuale sunt pe deplin conștienți că sunt observați.
© S.D. Dumitrache

TROILISMUL
Explicații:

încercarea de a retrăi scena primordială în care părinții,


întreținând raporturi sexuale, l-au conceput pe individ (Allen,
1969).

identificarea de tip incestuos, în care observatorul poate avea


astfel relații sexuale cu mama, sora sau fiica (Yalom (1960).

identificarea sexuală cu bărbatul care performează actul sexual


fiind motivația unui astfel de comportament (Coleman, 1964).
© S.D. Dumitrache
TROILISMUL

Troilismul este mai des întâlnit la bărbați (Chesser, 1971) dar se


întâlnește și în cazul femeilor (Reinhardt, 1957).

În engleză threesies;
În spaniolă candalagnie sau candaulism.

Troilismul nu trebuie confundat cu threesome (menaje a


trois), care se referă la activitatea sexuală realizată în trei,
activitate în care fiecare din cei trei este implicat fizic (activ sau/și
pasiv).
© S.D. Dumitrache

PICTOFILIA PICTOFILIA

Pictofilia (din latinescul pictura – imagine și grecescul


philia – dragoste).

Excitația sexuală se produce la vizualizarea de fotografii,


reviste sau imagini video cu încărcătură erotică și
pornografică. Individul poate viziona singur aceste
materiale, dar și în prezența partenerului sexual.

Alte denumiri: grafolagnia, iconolagnia.


SADISMUL
• Richard von Krafft-Ebing Psychopathia Sexualis;

Trăsăturile definitorii ale sadismului sexual:


experiența senzațiilor plăcute, inclusiv a orgasmului prin
producerea actelor de cruzime, pedepse corporale aplicate
altor persoane sau animalelor.

• Eulenberg (1911) umilință psihologică asupra altora.

• Langevin, 1991; Burgess et Douglas, (1999) asocierea dintre


sentimentele de putere și control cu plăcerea sexuală și
gratificația - trăsătură esențială a sadismului sexual.

• Prentky , MacCulloch, Gray, Watt, (2000) fanteziile sexuale


violente ca fiind elementul esențial în sadism.
Ipostaze ale sadismului :

1. Doar la nivel de fantasmare; individul


poate invoca fanteziile sale în cursul activității
sexuale cu partenerul, însă, nu trece la act;

2. La nivel de act:
 Cu un partener care consimte (partener care
poate avea masochism sexual);
 Cu un partener care nu consimte.
SADISMUL - Teorii explicative

1.Teoriile psihodinamice.

2.Teoriile comportamentaliste.

3. Teoriile fiziologice.
Tipuri de sadism sexual.
Krafft Ebing descrie opt subtipuri de sadism sexual:

• lust murder sau erotofonofilia (crimă înfăptuită


pentru obținerea gratificării sexuale);
• necrofilia;
• rănirea femeilor prin flagelare;
• înjosirea femeilor;
• diferite tipuri de agresiune fizică asupra
femeilor (cum ar fi tăierea părului);
• biciuirea băieților;
• cruzimea îndreptată împotriva animalelor;
• fantasmarea la actele sadice fără înfăptuirea
acestora.
Alte forme de sadism sexual
• Amokoscisia. Termen existent în limba spaniolă și care descrie
excitația sexuală povenită din dorința de a tăia, a mutila partenerul.

• Canibalismul sexual. Este un fenomen extrem de rar întâlnit. Cele mai


multe cazuri se referă la criminalii extrem de periculoși, care după ce
își ucid victimele, consumă carnea acestora.

• Necrofilia. Atracția sexuală față de cadavre; fantasmarea sau chiar


realizarea actului sexual cu un cadavru. Tot aici intră și cei care ucid
pentru a-și procura cadavre.

• Piqeurismul. Este o formă de comportament sadic în care agresorul


înjunghie o victimă de sex feminin în fese sau sâni și apoi fuge.
• Vampirismul. Este o formă de sadism și constă în realizarea de
incizii sau mușcături pentru a lăsa sângele să curgă, sânge care se
bea de cele mai multe ori.

• Zoosadismul. Excitația sexuală se produce prin cauzarea durerii și


suferinței animalelor.

• Dippoldism. Este o modalitate de obținere a excitației sexuale prin


aplicarea de pedepse corporale copiilor.

• DACRIFILIA (Dacrilagnia). Plăcere sexuală obținută la provocarea


lacrimilor celorlalți.
© S.D. Dumitrache

Poate cel mai celebru caz


este cel al criminalului
japonez Issei Sagawa, care
în 1981 a ucis și mâncat o
femeie olandeză, Renée
Harteve; a fost eliberat
câțiva ani mai târziu,
devenind celebru datorită
actului său.

1986 A fost eliberat din


sanatoriu
MASOCHISMUL

• Schrenck-Notzing termenul de algolagnie = o așa


numită tânjire după durere, referindu-se atât la sadism cât
și la masochism.

• Sigmund Freud conceptul de sado-masochism =


experimentarea plăcerii sexuale atât prin generarea cât și
prin receptarea durerii
Masochismul sexual
se referă la situația concretă în care individul este:
• umilit,
• bătut,
• legat,
• torturat,
• abuzat fizic sau moral.
Ipostaze ale masochismului
a. Doar la nivel de fantasmare.

b. La nivel de act in cuplu: masochistul manifestă servitute corporală,


este legat la ochi, bătut, biciuit, încătușat, umilit, i se aplică șocuri
electrice, este înțepat, mutilat; frecvent se practică deprivarea de
oxigen, o tehnică extrem de periculoasă, care poate genera chiar
moartea;

c. In activitatea sexuală solitară: înțeparea cu ace, autoflagelarea,


rănirea, aplicarea de șocuri electrice, asfixiofilie, diverse mutilări;
Teorii explicative
• A. Freud - În termeni freudieni,
 persoanele masochiste se tem de incest, castrare
 comportamentul lor reprezintă o raportare implicită la o figură
parentală temută.
 astfel, persoanele masochiste se eliberează de sentimentul de
culpabilitate prin faptul că își lasă partenerul sexual să le
controleze, abuzeze.

• B.Teoriile învățării plasează originile tuturor parafiliilor în copilărie;


 persoana asociază plăcerea cu durerea și astfel traumele
experimentate devin sexualizate la vârsta adultă;
 practic, acesta este un mecanism psihologic prin care persoana își
redobândește sentimentul controlului și al puterii.

• C.Teoriile psiho-sociale
 descriu practicile masochiste ca o evadare din sine, individul
abrogându-și responsabilitatea actelor sale.
Forme de masochism
• Algolagnia - Reprezintă o tendință de a obține stimulare și
plăcere sexuală prin durere fizică (adesea aplicată zonelor
erogene).
Cei mai mulți cercetători consideră că algolagnia este un fenomen
fiziologic în care stimulul dureros este interpretat la nivelul
creierului ca fiind plăcut.

• Autoasasinofilia. Plăcere sexuală obținută prin fantasmarea la


propria moarte, premeditarea propriei morți, asasinări.

• Autonecrofilia. Obţinerea plăcerii sexuale şi a orgasmului prin


imaginarea propriei persoane în ipostaza de cadavru.
Autoungulafilia. Plăcerea sexuală se obține prin zgârierea
propriilor organe sexuale – uneori ajungându-se chiar la sângerare,
răni profunde.

Crematofilia. Excitație sexuală la gândul de a fi ars de viu, incinerat.

Tafefilia. Fantasmarea sau plăcerea erotică de fi îngropat de viu.


VORAREFILIA

Parafilie care defineşte obţinerea satisfacţiei erotice prin


fantasmarea la a fi mâncat de o altă persoană, prin
fantasma la situația în care persoana își devorează
partenerul; fantezia poate include şi digestia.

Se mai numește și Ginofagia.


Documentar: The man who ate his lover

Caz
Germania 2001, website, The Cannibal Cafe,
Armin Meiwes – canibal, înregistrează tot
- i-a tăiat şi consumat organele sexuale în următoarele 10 luni a
consumat cca 20 kg carne din trupul acestuia
Bernd Jürgen Brandes –
- victima, a consimţit
BDSM
Bondage & Discipline, Dominance & Submission, Sadism & Masochism
(Legare și Disciplinare, Dominare și Supunere, Sadism și Masochism)

• practici sexuale ce au la bază dominarea și supunerea


partenerului

• practicile sexuale în care se folosesc diferite obiecte, cu ar fi


funii, cătușe, lanțuri, fâșii de material, pentru a lega partenerul
(la ochi, mâini, picioare, etc.), a-l domina și poseda sexual;

• partenerul consimte la aceste practici, simțind plăcere


sexuală aflându-se într-o poziție de ”neajutorare”.

• utilizarea acestei tehnici generează excitație și gratificare


sexuală ambilor parteneri.
Practicile BDSM au o infatisare teatrala de nuanta
grotesca

• Practicile BDSM sunt prestabilite, planificate dinainte cu


acordul ambilor parteneri,

• Episodul BDSM se desfășoară ca o secvență a unei piese de


teatru.

• Durerea, umilirea și celelalte aspecte implicate în aceste practici


pot fi resimțite ca ofensatorii, neplăcute și repudiate când nu
sunt consimțite de către unul din participanți.
Ce este codul RACK?
(Risk Aware Consensual Kink
trad. - Risc asumat la perversiunile consimțite)

• Principiile fundamentale ale acestor practici necesită


consimțământul ambilor parteneri,

• Între practicanții BDSM-ului se încheie un așa-numit contract


prin care fiecare individ este conștient de riscul la care se supune,
 stie ce are voie să facă,
 ceea ce îi este interzis și
 își asumă responsabilitatea propriei integrități.

• Limita dintre suportabil și insuportabil este condiționată prin


folosirea unui așa numit cod verbal, care poate fi un cuvânt sau
o onomatopee, ce trebuie respectată riguros;
• Tehnicile de control psihologic, presupun:
 precum și de cunoaștere a psihicului uman.

• Între cei doi parteneri se crează o relație de empatie reciprocă.

• Practicanții tehnicilor BDSM, cunosc bine aspectele legate de


siguranță:
 o cunoaștere fină a unor aspecte importante legate de fiziologia și
anatomia umană,
 de pildă, aceștia știu foarte bine care părți ale trupului uman
prezintă riscuri mai mari în ceea ce privește vulnerabilitatea nervilor
și vaselor de sânge, sau
 care este riscul de a rămâne cu cicatrici, diferite semne, etc.
Practici des folosite de către practicanții BDSM:

 așa numitele jocuri cu caracter educativ (în care


dominatorul îi cere celuilat să se comporte exact așa cum îl
învață el însuși);

 jocuri erotice de rol, în care partenerii simulează


o diferență mare de vârstă existentă între ei (de pildă, simulează
că ar fi mamă-fiu, tată-fiică), sau în care

 unul dintre ei joacă rolul unui animal de companie, cel mai


frecvent al unui câine sau al unui cal/ponei.

 cea mai utilizată tehnică, este cea în care autoritatea și


supunerea sunt delimitate prin rolurile de stăpân și de
sclav.
© S.D. Dumitrache
Kinbaku (Sokubaku)
• este o tehnică japoneză de bondage

• presupune folosirea unei frânghii (numită asanawa) de circa 4-6


mm în diametru, iar în lungime de 7-8 metri.

• Kinbaku diferă de celelalte tehnici bondage care se focalizează


mai mult pe imobilizarea totală sau pe aspectul estetic/decorativ,
prin faptul că are în vedere imobilizarea spatelui și a feselor și
mai ales presarea sânilor și a organelor genitale.
BDSM vs. Tulburari Psihice
• în trecut aceste practici erau considerate a fi simptomul unei
maladii psihice,

• astăzi BDSM-ul nu intră în categoria bolilor mintale, dealtfel


DSM IV neincluzând aceste practici.

• la Congresul Mondial de Sexologie, din 2007 (Richters, J., Visser,


R., Grulich, A., et Rissel, C.) s-a avansat ideea că BDSM-ul este o
formă de interes sexual al unei minorități, nu o formă de
patologie sexuală datorată unui abuz din trecut sau a unor
disfuncții de natură sexuală.
Alte practici și parafilii care se leagă de
BDSM
• Amaurofilia. Parafilie ce constă în preferința pentru un
partener care nu poate vedea, fiind legat la ochi, sau realizarea
actului sexual într-un ambient total întunecat.

• Amiquesis. Termen care definește nevoia, însoțită de excitație,


de a zgâria partenerul în timpul actului sexual.

• Autonepiofilia. Excitația sexuală derivă din a avea


comportamentul, a se îmbrăca ca un copil mic, sau a fi tratat de
către partener ca un copil mic.

• Adolescentism. Se mai numește și juvenilism. Parafilie ce


constă în a se îmbrăca și/sau a se purta ca un adolescent, a fi
tratat de către partener ca adolescent.
• Belonefilia - constă in atracția sexuală față de ace, înțepături.

• Claustrofilia - plăcere sexuală obținută prin a se lăsa închis în


spaţii mici. Poate fi o formă de pedeapsă aparținând jocurilor
erotice specifice BDSM-ului.

• Consuerofilia - excitație sexuală produsă prin coaserea cu ac și


ață a anumitor zone de piele.

• Salirofilia (Saliromania). Plăcere sexuală obţinută prin


mânjirea, murdărirea, partenerului, ruperea hainelor acestuia,
mânjirea cu noroi sau murdărie, încurcarea părului, stricarea
make-up-ului, a-l obliga pe partener să poarte anumite haine,
care în mod obișnuit l-ar face neatractiv.
• Odaxefilia (Odaxelagnia) - plăcerea sexuală produsă atunci
când este mușcat, sau când își mușcă partenerul.

• Fornifilia - obținerea plăcerii sexuale prin așezarea


partenerului într-o poziție imobilă asemănătoare unei piese de
mobilier.

• Uretralism (uretral manipulation). Introducerea de obiecte,


corpuri străine în uretră pentru generarea plăcerii sexuale.
© S.D. Dumitrache

UROFILIA/COPROFILIA/
CLISMAFILIA/ EMETOFILIA

Golden showers

Water sports

Undinism

Urofagie
© S.D. Dumitrache

HIPOXIFILIA (ASFIXIOFILIA)
parafilie ce constă în împiedicarea
oxigenului să ajungă la creier,
asfixiere pentru obținerea plăcerii
sexuale.

practică în cuplu (ca tehnică


BDSM),

practică în activitatea
masturbatorie (în acest caz
experiența fiind una mult mai
palpitantă și mai periculoasă).
© S.D. Dumitrache

ALTE DENUMIRI

Erotic self-strangulation
 Autoerotic asphyxia
 Breath control play
 Erotic asphyxiation
 Kotzwarism
© S.D. Dumitrache

O parafilie de mare risc pentru viața


individului

S-au înregistrat cazuri de deces care au survenit în urma


acestui joc erotic extrem de periculos.

Asfixia autoerotică a fost interpretată de-a lungul timpului ca


 omucidere, în cazurile în care partenerul sexual era
prezent
 iar în celelalte cazuri considerată a fi suicid
© S.D. Dumitrache

Janssen, W., Koops, E., Anders, S., Kuhn, S., Puschel, K. (2005)
precizează că, în cazurile fatale descoperite:
indivizii în cauză fuseseră găsiți dezbrăcați,
sau cu mâna pe organele genitale,
în preajmă având reviste pornografice,
vibratoare sau alte jucării sexuale,
ei prezentând urme de orgasm avut înaintea morții.

Totodată, corpurile găsite arătau și evidențele unor alte parafilii


(Bogliolo, L. R., et al. 1991) ca transvestitismul sau masochismul.
© S.D. Dumitrache

METODE FOLOSITE

apăsarea pieptului,

folosirea ștreangurilor,

măștilor,

pungilor de plastic

sau diferitelor produse chimice (de exemplu, utlizarea


unui nitrat volatil, care produce o scădere temporară a
oxigenării creierului prin vasodilatație periferică; alte produse
chimice folosite pentru a crește plăcerea autoerotică sunt:
diclorodifluorometan, nitratul izobutilic).
© S.D. Dumitrache

Hipoxifilia – o formă de masochism sexual?

În DSM IV TR asfixiofilia este descrisă ca o formă de


masochism sexual.

Însă, în multe cazuri, acești indivizi nu par să fie


interesați de suferință, ci doar de creșterea excitației
sexuale produsă prin diferite procedee care limitează
ajungerea oxigenului la creier.
© S.D. Dumitrache

Cercetările arată că majoritatea cazurilor de


autoasfixie erotică nu conțin elemente de masochism
sexual, în felul acesta argumentând faptul că această
parafilie este distinctă și separată de masochism.

Hazelwood et al (1983) a estimat doar o rată de 12% cazuri


de masochism sexual în rândul hipoxifilicilor.

Blanchard et Hucker (1991) arată că nu există nici o altă


activitate specială în afară de masturbare și autoasfixie în
aceste cazuri.
Două comportamente sexuale frecvente asociate cu această
parafilie sunt îmbrăcarea hainelor sexului opus și
bondage.
© S.D. Dumitrache

Majoritatea celor cărora le este fatală această parafilie sunt


bărbați; vârsta medie la care au loc astfel de accidente este de
20 de ani, însă au fost raportate cazuri și de adolescenți sau
persoane de 70 de ani.

American Psychiatric Association (2000), arată că există 1-2


cazuri de asfixiofilie soldată cu moartea persoanei la
un milion de persoane anual. În unele cazuri este greu de
precizat, dacă moartea a survenit ca un accident sau este vorba
de suicid.
© S.D. Dumitrache

TEORII EXPLICATIVE - Hipoxifilia - între pedeapsă

Teoriile psihanalitice - comportament de tip masochist;


impulsurile sexuale și agresive orientate asupra obiectelor
incestuoase devin masochiste, ca o pedeapsa pentru dorințele
de tip incestuos;

mecanism de apărare față de teama de castrare;

erotizarea sentimentele de slăbiciune și neajutorare care sunt


depășite în mod simbolic prin actul supraviețuirii asfixierii
(Litman et Swearingen, 1972);

hipoasfixia este privită ca o pedeapsă pentru masturbare, și ar


reduce din anxietatea provocată de supraeu(Resnik, 1972).
© S.D. Dumitrache

Teoriile învățării sociale. Din această perspectivă,


comportamentul extrem de drastic, rigid, de tip punitiv al părinților
este considerat ca fiind baza asocierii dintre pedeapsă (în cazul
acestora spânzurarea) și sexualitate.

Pentru a argumenta această ipoteză, Friedrich et Gerber (1994) au


raportat că într-un grup de adolescenți hipoxifilici erau date evidente
potrivit cărora, fiecare dintre aceștia avuseseră, exprimentaseră,
senzația sufocării corelată cu abuzul sexual sau fizic,
parafilia având conotația unui act de retrăire a acelor
experiențe. Alte cercetări, au raportat faptul că, aceste persoane
aveau mame dominatoare, care îi controlau în permanență și tați
non-suportivi emoțional.
© S.D. Dumitrache

Model comportamentalist alternativ ;


Laws, R.D., O’Donohue, W. T. (2008): asfixia sexuală reprezintă un
comportament dobândit ce devine o parte a unui ritual parafilic
masturbator datorită efectelor pozitive de tip întăritor pe care
le produce; actul producerii asfixiei crește intensitatea orgasmului.

Rolul mass-mediei. Unii cercetători consideră că indivizii


învață despre asfixia autoerotică din literatura pornografică, din
filme, știri publicate în media sau chiar prin autodescoperire (Byard
et al, 1990).
© S.D. Dumitrache

Sada Abe

Japonia

Și-a asfixiat erotic


partenereul (Kichizo Ishida)
în 1936

Și i-a tăiat penisul și


testicolele

pe care le-a purtat în poșetă

Povestea a fost una


cutremurătoare și totodată sursă
de inspirație pentru poeți,
regizori de film
© S.D. Dumitrache

compozitorul de origine cehă


Frantisek Kotzwara (în 1791).

în timpul vizitei la o prostituată


londoneză, a plătit-o pe aceasta să-i taie
testicolele.

În urma refuzului acesteia, a ancorat


o fașă de clanța ușii pe care și-a
legat-o de gât rugând-o pe prostituată
să aibă contact sexual cu el.

În urma acestei proceduri a decedat.


© S.D. Dumitrache

actorului american Albert


Dekker, de 62 de ani,

a fost găsit mort în locuința


din Hollywood (în 1968),

dezbrăcat, îngenunchiat în
cadă, cu un ștreang legat
de gât, încătușat, legat la
ochi și cu trupul acoperit
de cuvinte obscene scrise
cu ruj roșu
© S.D. Dumitrache

David Carradine
(1936-2009)
© S.D. Dumitrache

HIBRISTOFILIA
ȘI FENOMENUL SERIAL KILLER GROUPIES.

Hibristofilia se referă la excitația sexuală provocată de persoane care au


comis acte abominabile (violatori, criminali, scelerați) sau la atracția
față de aceste persoane.

Această parafilie se leagă de fenomenul prison groupies sau serial


killer groupies – SKG.

Prison groupies face referire la acele femei care se îndrăgostesc de


criminali închiși (sau care așteaptă verdictul pentru actele comise) sau
la orice persoană, indiferent de sex, care arată obsesii față de criminali
până la atașamentul emoțional extrem, ajungând chiar să comită acte
abominabile pentru aceștia - vezi cazul Familiei Charles Manson.
© S.D. Dumitrache

În timp ce hibristofilia se referă la atracția sexuală față de


scelerați, fenomenul groupies se referă mai mult la o
fascinație grotescă vis-a-vis de personalitatea respectivului
sau își poate avea rădănicile în credința că persoana
criminală este nevinovată, inocentă.
© S.D. Dumitrache

Printre cauzele acestei atracții irezistibile au fost găsite:

•complexul salvatorului;
•nevoia de spectacol, de fi în topul știrilor, în centrul atenției;
•o stimă de sine precară;
•dorința de a deveni din ”nimeni” un ”cineva”;
•șansa de a-și dovedi curajul, de a se lupta împotriva întregii lumi;
•recâștigarea bărbatului pierdut, în cazul femeilor care au crescut fără o
figură paternă;
•împlinirea unor fantezii personale odioase prin celălalt;
•complexul Frumoasa și Bestia (aceste persoane adoră ideea de a fi
aproape de pericol și au credința că nu vor fi rănite);
© S.D. Dumitrache

ZOOFILIA

Termen introdus de - Krafft Ebing și definește fanteziile


sexuale, nevoile și comportamentele de tip sexual
îndreptate către animale.

Comportamentele zoofilice includ: felația, cunnilingus-ul,


coitul, masturbarea animalului și sexul anal cu acesta.

Tipul de animal ales este adesea unul în proximitatea


căruia individul s-a aflat un timp îndelungat în copilărie
© S.D. Dumitrache

Exemplele referitoare la contactul sexual dintre oameni și


animale datează din epoca omului preistoric, spre exemplu,
picturile rupestre

Multe povești și mituri din diferite culturi conțin anumite


referințe despre zoofilie. Deși multe culturi au condamnat
și sancționat diverse forme de zoofilie, prohibițiile
religioase împotriva acestui comportament sexual le găsim
și în Vechiul Testament și în Talmud.
© S.D. Dumitrache

O parafilie apropiată este exhibiționismul zoofilic, care


înseamnă plăcerea expunerii actului sexual cu un animal în
fața altor persoane.

Când excitația sexuală se produce prin cauzarea durerii și


suferinței animalelor, termenul este cel de zoosadism;

dacă excitația sexuală se leagă de omorârea animalelor sau


de cadavrele acestora, comportamentul este numit
necrozoofilie sau necrobestialitate.
© S.D. Dumitrache

Alte concepte legate de zoofilie, care aparțin mai mult


spectrului voyeuristic, sunt: mixoscopia bestialis (a privi
o altă persoană care întreține raporturi sexuale cu un
animal) și mixoscopic zoofilia (observarea animalelor
copulând, cu obținerea plăcerii sexuale).

Alți termeni folosiți pentru zoofilie: zooerastia,


bestialitatea, bestiosexualitatea.
© S.D. Dumitrache

Cercetări și date statistice.

Au fost realizate estimări privitoare la frecvența contactelor


sexuale cu animalele (Kinsey, Pomeroy, Martin, 1948;
Kinsey, Pomeroy, Martin et Gebhard, 1953), ce au adus
următoarele date statistice: 8% bărbați, 1,5%
preadolescente, 3,6% postadolescente având măcar un
contact sexual cu un animal.

Aceeași autori au raportat o frecvență mult mai mare în


mediul rural, respectiv 40-50% din populația investigată în
mediul rural a avut cel puțin un contact sexual cu un
animal, procent care nouă ni se pare exagerat.
© S.D. Dumitrache

Realizând un studiu asupra fanteziilor sexuale ale


bărbaților, Crepault et Couture (1980) au găsit că 5,3%
subiecți din lotul investigat avuseseră fantezii
legate de activitatea sexuală cu un animal.
© S.D. Dumitrache

Multe persoane care manifestă zoofilie se pare că


au mai multe comportamente sexuale aberante.
Într-un studiu realizat pe 561 de persoane, care erau în
căutarea unui tratament pentru parafilie, Abel, Becker,
Cunningham-Rathner, Mittelman et Rouleau (1988), au
descoperit faptul că 100% dintre respondenții zoofilici
(eșantionul acestora fiind de 14) au raportat existența mai
multor parafilii, iar 50% dintre ei aveau cinci sau mai multe
parafilii (acestea fiind: pedofilia, exhibiționismul,
voyeurismul, frotteurismul, telefonscatofilia,
fetișismul transvestic, urofilia și coprofilia).
© S.D. Dumitrache

Zoofilia se asociază cu lipsa relațiilor


interpersonale ???

Starea de ebrietate ???

Viața în mediul rural sau traiul la o fermă ???

Cu diferite probleme legate de imaginea de sine

(nu se simt atrăgători din punct de vedere fizic)


???
© S.D. Dumitrache

un studiu realizat în anul 2000 de către Miletski pe un lot 93


de persoane zoofile, a arătat că subiecții își explicau
comportamentul prin: orientarea sexuală către
animale, fantezii sexuale cu animale, nevoia de a-și
exprima dragostea și afecțiunea față de un animal.

Subiecții (82 bărbați și 11 femei) aveau vârsta medie de 20 de


ani, jumătate dintre aceștia aveau studii superioare, aproape
jumătate erau singuri neavând nici un fel de relație, iar 3
dintre ei erau căsătoriți. 83% dintre subiecții cercetării
avuseseră contacte sexuale de tip heterosexual, 76,8%
avusesă contacte sexuale de tip homosexual și 40,5%
avuseseră contacte cu ambele sexe.
© S.D. Dumitrache

-cele mai vizate animale au fost câinii (87,2%) și caii


(80%), alte specii fiind vacile, oile și pisicile.

Majoritatea subiecților au raportat faptul că se simțeau


atrași de mai multe specii de animale.

Bărbații practicaseră atât contactul genital cât și oral


cu animalele (fiind atât activi cât și pasivi);

doar un procent de 17% dintre bărbați au raportat


că au fost victimele unui abuz sexual în copilărie.
© S.D. Dumitrache

Teorii explicative.
• Ktafft Ebing a făcut distincție între resimțirea excitației față de
animalele domestice și punerea dorinței sexuale în act.

• O altă perspectivă arăta faptul că zoofilia este inițiată doar de


către persoane care suferă de retard mintal sau de
imbecilitate (Balint, 1956, apud. Laws, R.D., O’Donohue, W.
T., 2008).

• În 1964, Shenken argumenta faptul că zoofilia nu este


practicată în singurătate de către cei cu inteligență cu mult sub
medie și nici că ar fi utlilizată ca un substitut pentru relațiile
normale; el considera faptul că zoofilia este o formă de
psihopatologie în sine și că este întotdeauna
relaționată cu o tulburare clinică majoră cum ar fi o
psihoză.
© S.D. Dumitrache

• În 1968, Rappaport a evidențiat faptul că, animalele stârnesc un


fel de invidie copilului datorită faptului că instinctele lor nu
sunt supuse cenzurii; copiii fiind excitați și interesați de
comportamentul sexual al animalelor.

Autorul a subliniat faptul că zoofilia reprezintă o formă de


abuz asupra unui animal, abuz care are semnificația
retrăirii unei experiențe traumatizante din copilărie;
o conversie a urii și mâniei, resimțite față de părinți,
asupra animalului.
© S.D. Dumitrache

• Traub-Werner (1986) a conceptualizat zoofilia ca o formă de


perversiune străveche ce a fost reprimată de civilizație,
spunând că zoofilia se manifestă atât în condițiile în care nu
există sancțiuni sociale cât și în condiții de repudiere și
sancțiune socială.

Acest autor a descris zoofilia ca o inabilitate de a diferenția


agresivitatea de impulsurile sexuale, corelată cu o
scizură în integrarea imaginii corporale la nivel
genital și cu agresivitatea îndreptată impotriva
simbolurilor parentale.
© S.D. Dumitrache

• Cerrone (1991) a relevat faptul că, în manifestarea


zoofiliei, factorul individual, familial și socio-cultural
contribuie în mod echidistant. El a sugerat faptul că, actul
sexual cu animalul permite declanșarea unei furii
reprimate și că dominarea animalului îi conferă
individului un sentiment al controlului, care îi
lipsește cu desăvârșire în situațiile sociale.
© S.D. Dumitrache

• Alte explicații ale comportamentului zoofil s-au centrat pe

• rolul dorințelor de tip incestuos (London et Captio, 1950


și Schneck, 1974)
• legătura dintre tulburarea de personalitate
borderline și dinamica proceselor de atașament și
separare (Meyer, 1980)
• teama vis-a-vis de relațiile heterosexuale
• neîncrederea în sine extremă (Kolb et Brodie, 1982)

• Nagaraja (1983) a reliefat faptul că indivizii cu tendințe zoofile


devin excitați prin observarea animalelor copulând; astfel în
absența unui partener sexual indivizii își vor satisface aceste
nevoi cu un animal.
© S.D. Dumitrache
• Forme de zoofilie.

• Avisodomia. Întreținerea de relații sexuale cu păsări (găini,


rațe, gâște, curci, lebede, păuni, etc.). Se mai numește și
ornitofilie.
• Cinofilia (canofilia). Atracție sexuală față de câini, realizarea
actului sexual cu aceste animale.
• Formicofilia. A fost definită ca un subtip de zoofilie în care
atenția este îndreptată asupra animalelor mici, ca melci,
broaște, furnici sau orice altă insectă care să se târască pe corp,
și în special pe organele genitale, zona perianală sau pe sfârcuri.
• Ofidiofilia. Atracția sexuală față de șerpi și reptile.
• Ponifilia. Atracția sexuală față de ponei.
PEDOFILIA

 gânduri,
 fantezii,
 impulsiuni,
 excitație sexuală și
 comportament sexual având ca obiect copiii în
vârstă de până la 13 ani
Exista in general 2 tipuri de pedofili

• pedofili interesați de copiii foarte mici


• pedofili interesați de copiii prepuberi.

• Pedofilii pot fi atrași doar de fete sau doar de băieți sau există
cazuri în care sunt atrași de ambele sexe
Teorii explicative

1.Teoriile învățării
2.Ciclul abuzului sexual
3.Tulburările neuro-fiziologice
4.Teoria integrativă
4.Teoria integrativă (Marshall et Barbaree, 1990).
• Potrivit acestei teorii, următorii factori sunt semnificativi în
dezvoltarea comportamentului pedofil:
 relațiile defectuoase dintre copil și părinte în familia de
origine;
 modalitatea severă de disciplinare a comportamentului
copilului sau lipsa completă a sancțiunilor;
 abuzurile fizice;
 lipsa capacității de autocontrol;
 insuficienta dezvoltare a unor abilități sociale care îl
predispun la rejectare din partea sexului opus (rejectare ce
va duce la consolidarea unor atitudini negative vis-a-vis de
femei, furie, mânie și o imagine de sine extrem de scăzută).
© S.D. Dumitrache
© S.D. Dumitrache

Documentar: Capturing the Friedmans

Richard Friedman and family

Documentar: The secret of the austrian


cellar
FETIȘISMUL

• Atracția însoțită de excitație sexuală față de obiecte.

• Cele mai frecvente sunt: pantofii, articolele de


imbracaminte: ciorapi, sutiene, chiloti de dama, etc.

• Uneori fetisismul inseamna un colectionar inrait, individul


manifestand agresivitate, impulsivitate și putand comite
acte sociale;
• Acesta poate colectiona suvite de par, cercei, ciorapi sau
chiloti de dama, insa, ca o regula trebuie sa fi fost folosite
de catre o femeie.

• Persoana cu fetisism se masturbeaza in timp ce imbraca,


sau mangaie obiectul fetis; poate de asemenea pentru
satisfacerea nevoilor sexuale sa ceara partenerului sa
foloseasca respectivele obiecte in timp ce intretine
raporturi sexuale.

• In absenta fetisului, barbatul poate suferi de disfunctii ale


aparatului erectil.
Fațete ale fetișismului

1. Fetișism care vizează atracția față de obiecte;

2. Fetișism în care obiectul este o parte sau o


trăsătură a corpului;

3. Fetișism în care obiectul este lipsa unei părți a


corpului.
1. Fetișism care vizează atracția față de
obiecte

• Altocalcifilia. Atracţia pentru tocurile înalte ale pantofilor


(poate fi vorba de un joc erotic, însă, termenul face mai
degrabă referire la fixația individului asupra tocurilor).

• Androidism. Plăcere sexuală provocată de jucării sau


roboți cu înfățișare umană; în limba engleză se mai
folosește și termenul de robot fetishism.

• Dendrofilia. Atracție sexuală față de copaci sau alte plante


de dimensiuni mari; implică fricționarea de acestea.
• Dorafilia. Atracţie fetişistică constând în obţinerea plăcerii
prin mirosirea şi pipăitul pieilor şi blănurilor de animale.

• Elefilia. Atracție obsesivă pentru anumite țesături, materiale.

• Fetișismul scutecelor (Diaper fetishism), plăcerea de a


purta scutece.

• Hemotigolagnia. Atracție sexuală față de tampoanele


igienice îndeosebi cele care au fost supuse utilizării (îmbibate
cu sânge, etc.).
• Hifefilia. Plăcerea sexuală se obține prin atingerea,
frecarea de anumite obiecte vestimentare cum ar fi hainele
sau îndeosebi lenjerie intimă.

• Pediofilia. Atracție sexuală față de păpuși.

• Retifism. Fetișism ce constă în atracția față de pantofi,


încălţăminte (opus Aretifism).
2. Fetișism în care obiectul este o parte sau
o trăsătură a corpului:

• Ipostaze:

 Morfofilia. Atracția față de persoane cu anumite


particularități fizice proeminente, de exemplu: păr
blond, ten cu alunițe, nas mare, etc.

 Parțialism. În parțialism atracția este focusată asupra


unei părți a corpului (mâini, picioare, sâni, fund, păr,
nas, urechi, etc.).
Forme ale fetișismului in care obiectul
excitatiei sexuale il reprezinta o parte sau o
trasatura a corpului:

• Abasiofilia. Focusarea atracției sexuale pe un individ șchiop,


beteag sau cu dificultăți locomotorii, față de persoane care
folosesc proteze și alte dispozitive medicale (scaun rulant,
cârje, etc.).
• Cauzele abasiofiliei:
▫ sentimentul de autoculpabilitate,
▫ mediul în care a copilărit (mediul în care a trăit) persoana,
▫ mediul profesional (de pildă, cei care lucrează cu persoane
cu handicap cum ar fi kinetoterapeuții, fizioterapeuții,
etc.),
▫ stimă de sine scăzută,
▫ relațiile denaturate pe care le-a avut în trecut.
• Acomoclitism. Atracție sexuală față de zonele genitale
epilate.

• Ciesolagnia (Maieusiofilia). Parafilie care constă în a


întreține raporturi sexuale cu femei însărcinante. Unele
persoane obțin satisfacție sexuală doar dacă au asemena
raporturi coitale.

• Colpkinofilia. Fetişul sânilor mici, nedezvoltaţi, precum


cei ai tinerelor fete, adolescente.
• Dismorfofilia. Atracție sexuală față de persoanele
diforme.

• Ginelofilia (Pubefilie). Fetișul părului pubian.

• Gonifilia. Pasiune puternică faţă de genunchii femeilor.


• Hierofilia. Atracție față de persoane sau obiecte considerate
sacre, cum ar fi crucifixele.

• Hirsutofilia. Atracția față de părul de pe corp. Este frecventă


la ambele sexe.

• Lactofilia (Galactofilia) descrie atracţia sexuală faţă de de


femeile care alăptează, a le privi în timp ce alăptează sau
chiar a se lăsa alăptat.
• Stigmatofilia. Vine din grecescul stigma – semn și philia –
dragoste și descrie obsesia tajuajelor și a modificărilor
corporale;
 atracție sexuală față de un partener cu piercinguri, tatuaje
(în special în zona genitală, în sfârcuri), cicatrici, sau alte
modificări ale corpului.
 include totodată, nevoia de a-și ”marca” partenerul (a-i
lăsa anumite urme pe trup, a-l tatua, etc.) sau reciproca.

• Teratofilia (Fermininofilia). Atracţia sexuală faţă de oameni


cu trăsături monstruoase.
3. Fetișism în care obiectul este lipsa unei
părți a corpului
• Acrotomofilia. Atracţie sexuală faţă de persoanele care au
suferit amputări sau dorința ca partenerul sexual să fie
supus unor intervenții chirurgicale în urma cărora să
rămână fără un membru.

• Apotemnofilia. Interesul erotic și dorința de a fi amputat,


de a-și amputa unul sau mai multe membre, care sunt
sănătoase, sau de a arăta ca un amputat. Această dorință
vizează propria persoană.

• Monopediofilia. Atracția față de un partener care are doar


un picior.
© S.D. Dumitrache

Documentar: Guys and dolls


© S.D. Dumitrache

FETIȘISMUL TRANSVESTIC
Se mai numește transvestitism sau travestism.
survine la indivizii pentru care comportamentul de travestire are
drept scop excitația sexuală.

Exceptând travestirea, cei mai mulți indivizi cu comportament


transvestic nu au istoric de comportamente corespunzătoare
sexului opus.

Tulburarea începe, de regulă, în copilărie și adolescență, iar


travestirea nu este făcută public până în perioada adultă.
Dacă fetișismul transvestic survine în tulburarea de identitate
sexuală, el nu este diagnosticat.
© S.D. Dumitrache

Fetișismul transvestic are următoarele aspecte definitorii:

 persoana are o colecție de vestimentație a sexului opus pe care o


îmbracă la anumite intervale de timp;
 se masturbează atunci când se îmbracă în hainele sexului opus;
 fantasmează că este atât subiect feminin cât și masculin;
 masochismul sau sadismul sexual poate fi prezent;
 unele persoane pot purta doar un articol de îmbrăcăminte al sexului
opus sub haine;
 poate avea preferință față de un articol de îmbrăcăminte pe care să-l
folosească în masturbare și în actul sexual, ulterior.
© S.D. Dumitrache

AUTOGINEFILIA

Blanchard R. (1989) care definește tendința parafilică a


bărbaților de a simți plăcere sexuală la gândul de a fi femeie,
plăcerea de a se imagina femeie.

De pildă, un bărbat care suferă de autoginefilie, își poate imagina


că el este cel penetrat când întreține raporturi sexuale cu
partenera, sau că acel act sexual are loc între două femei, se
poate excita când cineva se raportează la el ca la o femeie (de
pildă, îi deschide ușa sau portiera la mașină, etc.)
Blanchard R. (1993), descrie patru tipuri de autoginefilie:
© S.D. Dumitrache

1.Autoginefilie transvestică. Fantasmarea sau chiar purtarea hainelor


sexului opus, ce se traduce în excitație sexuală.
2.Autoginefilie comportamentală. A fantasma sau a realiza un act
feminin; a avea o purtare feminină, însoțită de excitație sexuală.
3.Autoginefilie fiziologică. Excitație sexuală derivată din fantasmarea la
fiziologia trupului femeii (menstruație, sarcină, lactație, alăptare).
4.Autoginefilie anatomică. Obținerea excitației sexuale prin
fantasmarea la a avea trupul unei femei sau o parte din acesta (sâni,
vulvă, picioare epilate).

De regulă, fiecare dintre cele patru tipuri de autoginefilie nu există


izolat ci în combinație cu celelalte forme;
© S.D. Dumitrache

Există, totuși, în cazuri mai rare și AUGINEFILIE PARȚIALĂ


(Blanchard, R., 1993); de exemplu, sunt bărbați care se excită la
gândul de a avea anumite trăsături anatomice ale femeii, cum
sunt sânii, dar în acelașii timp păstrând sexul bărbătesc și fără a
fantasma la alte aspecte

Autoginefilia se diferențiază de tulburarea de identitate sexuală


ori de fetișismul transvestic.
FROTTEURISMUL (Toucherismul)

• obținerea plăcerii sexuale prin frecarea organelor sexuale de o


persoană necunoscută;

• implică atingerea şi frecarea organelor sexuale de o persoană


care nu doreşte acest lucru (frecarea organelor sexuale de
coapsele sau fesele altei persoane);

• acest comportament survine îndeosebi în locuri aglomerate,


într-un spațiu public.
Gregomulcia
• Termenul se referă la excitația sexuală resimțită de un
individ atunci când este atins sau pipăit de către o
persoană necunoscută într-o mulțime, în public.
Teorii explicative

A. Teoria incompetenței sociale.


Allen (1969) incompetență socială – limitarea accesului la
posibili parteneri, și implicarea în relații normale.

B. Teoria impulsului sexual


Freund a argumentat faptul că activitatea de tip frotteurist
reflectă o preferință pentru conversia excitației sexuale în
orgasm în faza tactilă, la nivelul atingerii, individul nefiind
capabil să depășească aceast stadiu.
C. Modelul integrativ (realizat de Lussier, P. Piche)
• Activitățile asociate cu frotteurismul tind să se coroboreze cu o
varietate de comportamente inadecvate în copilărie;

• Frotteurismul ca act (parafilie) apare în general la adultul tânăr;

• La maturitate actele de frotteurism se asociază și cu alte activități


de tip parafilic, și, îndeosebi cu exhibiționismul și cu voyeurismul;

• Actele de frotteurism pot apărea și ca urmare a unor traumatisme


craniene;
ALIMENTATORI
• Sechestrarea de persoane
• De regulă femei slabe pe care
agresorul le hrăneşte în exces până
când acestea ajung obeze

• Există o solidaritate între victimă


şi agresor
• Victima abia târziu
conştientizează prizonieratul
ALTE PARAFILII
• Adelofilia. Plăcere sexuală obținută prin mimarea lipsei interesului și a
dorinței sexuale față de partener când în realitate această dorință există.

• Agonofilia. Obţinerea plăcerii sexuale cu un partener care opune


rezistenţă şi se luptă înainte de a se lăsa sedus, dominat (pseudo rape).

• Alorgasmia. Se referă la excitația sexuală provenind din fantasmarea


intensă în timpul actului sexual la o persoană care este alta decât
partenera/ul.

• Alveofilia. Parafilie ce constă în dorința nestâpânită de a realiza actul


sexual în baie (în cadă, la duș).

• Basculofilia. Nevoia de fi legănat pentru a obţine excitaţie sexuală.


ALTE PARAFILII
• Ciprieunia. Atracție față de prostituate, frecventarea și căutarea
companiei acestora și dorința de a conviețui cu ele. Unele persoane simt
plăcere doar prin întreținerea raporturilor sexuale cu prostituatele.
Adeasea această parafilie se corelează cu o stimă de sine extrem de
scăzută.

• Cataptronofilia. Obţinerea plăcerii sexuale prin realizarea actului


sexual în faţa oglinzilor.

• Contrectofilia. Atracția și fixarea pe preludiu și preferarea acestuia în


detrimentului actului sexual propriu-zis.

• Coreofilia. Atracție pentru dans și dansurile erotice, obţinerea plăcerii


sexuale în timpul dansului.

• Cratolagnia. Excitație provocată de forța, puterea fizică de care dă


dovadă partenerul.
ALTE PARAFILII
• Iatronudia. Obţinerea plăcerii sexuale prin expunerea
corpului în faţa cadrelor medicale. Este o formă de pseudo-
exhibiționism.

• Metofilia. Atracţia faţă de femeile îmbrăcate în costum de


baie.

• Moriafilia. Excitație produsă de istorisirea sau ascultarea


unor glume cu conținut sexual.

• Nosolagnia. Excitație produsă de gândul/fantasma că


partenerul suferă de o boală fatală.
ALTE PARAFILII
• Ofolagnia. Excitația sexuală produsă la auzul anumitor sunete,
cântece, melodii cu încărcătură erotică.

• Quinunolagnia. Excitație sexuală produsă de ideea de pericol, de a se


pune în situații de risc.

• Simforofilia. Excitație sexuală obținută prin a-și imagina că este părtaș


la un accident, dezastru sau a aștepta ca acesta să se întâmple.

• Somnofilia. Atracţia sexuală faţă de partenerul care doarme. Nu


implică forța, agresiunea.

• Teloflia. La bărbaţi, obţinerea plăcerii sexuale doar prin realizarea


actului sexual fără stimulare pre-coitală.
© S.D. Dumitrache

TERAPIA PARAFILIILOR

• amplificarea frecvenţei parafiliei – transformarea parafiliei în


tortură

• ! Atenţie la parafiliile de mare risc pentru viaţa individului


(hipoxifilia)

• Sau la parafiliile care intră sub incidenţa legii (pedofilia)

• sau înlocuirea acestei parafilii cu alte fantezii sau comportamente


sexuale acceptabile pt individ
PARAFILIILE - POSIBILE IPOSTAZE

• parafiliile trebuie considerate ca aparținând


sferei tulburărilor mentale?

SAU

• sunt mai degrabă sancționabile din punct de


vedere social, cultural, moral, etic și religios?

MULȚUMIM!