PPSD 1684939844

PLAGIARISM SCAN REPORT
Date May 24, 2023
Exclude URL: NO
Unique Content 98 Word Count 7985
am
Plagiarized Content 2 Records Found 0
CONTENT CHECKED FOR PLAGIARISM:
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Ex
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Program de studii: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
LUCRARE DE LICENŢĂ
Artă fără limbaj?

ck
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Lector Univ. Dr. Voicu Gabriela
ABSOLVENT:
Paveliuc Olivia
Ki
București
2023
Cuprins
TOC \o "1-3" \h \z \u Introducere PAGEREF _Toc133708233 \h 3CAPITOLUL I – ELEMENTE DE LIMBAJ
PLASTIC PAGEREF _Toc133708234 \h 41.1 Punctul PAGEREF _Toc133708235 \h 51.2 Linia PAGEREF
_Toc133708236 \h 61.3 Forma PAGEREF _Toc133708237 \h 81.4 Culoarea PAGEREF _Toc133708238 \h
91.5 Pata PAGEREF _Toc133708239 \h 14CAPITOLUL II – INSTRUMENTE, MATERIALE ȘI TEHNICI DE
LUCRU PAGEREF _Toc133708240 \h 15CAPITOLUL III – APORT PERSONAL – CERCETARE PAGEREF
_Toc133708241 \h 263. 1 Scopul studiului PAGEREF _Toc133708242 \h 273.2 Materiale și metode
PAGEREF _Toc133708243 \h 283.3 Rezultate PAGEREF _Toc133708244 \h 303.4 Discuții PAGEREF
_Toc133708245 \h 32CAPITOLUL IV – CONCLUZII PAGEREF _Toc133708247 \h 34Bibliografie PAGEREF

_Toc133708248 \h 37
Introducere„Fiecare copil este un artist, problema este cum să rămână un artist și după ce va crește.”
Pablo Picasso
Proiectul de licență „Artă fără limbaj?” ne îndeamnă la o călătorie în lumea artei, cu și fără limbaj, la o
întrebare ce ne invită să reflectăm fiecare din noi. Ce ar fi arta fără limbajul ei?
Limbajul de orice natură ar fi este esențial pentru comunicare. Necesitatea limbajului plastic, a modului
cum percepe copilul mediul înconjurător, trăirile, sentimentele, sunt experimentate prin culori, linii,
forme. Dragostea copilului pentru culoare începe încă de la o vârstă fragedă. Un alt element de limbaj
plastic care își face apariția în viața copilului este linia, acele „mâzgălituri” ale copilului care poate
am
sublinia gradul de dezvoltare la care se află la acel moment.
Sunt de părere că prin desen copilul își dezvoltă imaginația, creativitatea, spiritul de observație,
memoria, gândirea, preocupările și interesele, trăsăturile de personalitate. Acestea se pot dezvolta
treptat prin exercițiu, joc și pot conduce la dezvoltarea dragostei pentru frumos.
Propun o privire asupra artei cu și fără limbaj, la o trecere de la arta fără limbaj la arta cu limbaj. Cum a
Ex
apărut limbajul în artă? Imaginați-vă că din primele momente când privești o foaie albă și un punct în
mijlocul ei nu îți transmite nimic, dar de acolo a și pornit primul element de limbaj plastic, de la un
punct ce a condus către toate celelalte elemente de limbaj plastic. Punctul, linia, forma, culoarea,
valoarea, pata, toate în egală măsură au condus spre viitorul limbajului plastic, al artei și spre noi
ck
perspective de dezvoltare. Aceste elemente de limbaj plastic conduc la o structură imaginară a sensului
vorbirii. Dialogurile dintre elementele de limbaj plastic au acces către importante mesaje vizuale. Fără
aceste elemente de limbaj plastic arta ar fi „mută”. Dincolo de această artă fără limbaj stă viziunea,
imaginația și creativitatea privitorului.

Ki
Cu ajutorul elementelor de limbaj plastic arta transmite privitorului emoții. Astfel, limbajul artei poate fi
înțeles în măsura în care reușește să stimuleze imaginația. Arta prin limbajul ei reușește să acționeze
asupra întregii culturi vizuale. Elementele de limbaj plastic privite ca instrumente de învățare au
capacitatea de a explica cum este gândită arta și felul cum s-au realizat anumite opere de artă.
Arta este produsul imaginației și al creativității iar de la o vârstă fragedă la copii este realizată printr-o
inocență nealterată. O educație în acest sens nu poate decât să le lărgească nivelul de înțelegere
asupra lumii înconjurătoare dar și a modului ei de formare. Experimentarea elementelor de limbaj
plastic la copii este benefică deoarece îi conduce la o dezvoltare a creativității și sensibilității.
Aprecierea frumuseții liniilor, culorilor, formelor îi determină spre o apreciere a valorilor estetice și
culturale, spre o dezvoltare a imaginației, a spiritului de observație și la observarea atentă a naturii din
care se pot inspira.

Arta și limbajul artei reprezintă un mod de relaxare ce dă culoare vieții și exprimă frumusețea lumii
înconjurătoare. Cu ajutorul educației prin artă, frumosul și creația se împletesc. Pasiunea susține actul
creației și o ține într-o permanentă actualitate.
Prezenta lucrare de licență este o căutare și o experimentare a limbajului și modului de comunicare prin
artă. Aprofundarea elementelor de limbaj plastic reprezintă cheia unei modalități de dezvoltare a
abilităților artistice ale copiilor și tehnicilor de lucru. În concluzie, o deschidere amplă spre formarea și
educarea limbajului plastic contribuie la dezvoltarea sensibilității artistice
CAPITOLUL I – ELEMENTE DE LIMBAJ PLASTIC„Pentru a înțelege mai bine o operă de artă și pentru a ști
cum se desenează, pas cu pas un obiect, o figură din lumea care ne înconjoară, trebuie să învățăm mai
am
întâi limbajul plastic. Ca și limbajul propriu-zis, prin intermediul căruia putem vorbi cu colegii de clasă,
cu profesorii, cu părinții, limbajul plastic e alcătuit din mai multe elemente cu ajutorul cărora putem
exprima, prin imagini, anumite stări, sentimente, trăiri. Elementele de limbaj plastic constituie alfabetul
artelor plastice. Necunoscând acest alfabet, acest limbaj special, nu vei putea înțelege mesajul
transmis de o operă de artă la fel cum un analfabet nu poate să citească o carte”CITATION CANTARU \p
Ex
24 \l 1048 (Canțâru Ion, 2016, p. 24).1. 1 PunctulPunctul este urma lăsată de vârful unui instrument de
lucru și totodată cel mai simplu element de limbaj plastic. Punctul poate fi realizat prin diverse mijloace:
cu ajutorul unui instrument de lucru, prin stropire, prin amprentarea cu degetul etc. În cazul în care
folosim un instrument de lucru, punctul poate avea diverse mărimi, în raport cu suprafața pe care se
ck
află.
Punctul ca element de limbaj plastic trebuie aprofundat prin exerciții cu diferite grade de dificultate, în
funcție de clasa în care se află elevul. La clasele mici, punctul se poate realiza cu degetul pentru
dezvoltarea motricității. La clasele mari, punctele se pot realiza cu diverse instrumente de lucru.
Ki
Punctul poate fi folosit la clasele mici pentru decorarea diverselor obiecte de uz casnic. Aceste puncte
pot fi de toate mărimile și culorile. Un rol figurativ pe care îl poate avea punctul în desen la clasele mici
este de redare steluțelor, florilor, picăturilor de ploaie, fulgilor de zăpadă etc.
Punctul a căpătat o poziție fruntașă în neoimpresionism. Paul Signac (Fig. 1) și Paul Signac (Fig. 2) au
folosit în lucrările lor tehnica numită „pointilism”. Această tehnică prin divizarea tentelor, juxtapuse
creează efectul fuziunii culorilor pe retină.
Figură 1 - Paul Signac – Pinul umbros Figură 2 - Georges Seraut – Tânără pudrându-se
1.2 LiniaLinia este definită ca fiind un punct în mișcare. Renumitul artist elvețian Paul Klee definește
linia ca fiind un „mijloc primar de exprimare a omului în genere”.
Liniile sunt de mai multe feluri: după poziție ele pot fi verticale, orizontale, oblice, paralele, după
direcție ele pot fi drepte, frânte, curbe, după grosime pot fi subțiri sau groase, după modul de trasare
ele pot fi întrerupte sau continue.
Linia dreaptă își are originea în lumea anorganică, rece, în timp ce linia curbă face parte din lumea
organică, caldă. CITATION Șuș09 \l 1048 (Șușală N. Ion, 2009)Se pot realiza cu elevii diverse tipuri de
linii, cu diferite instrumente, în funcție de cât de expresive se doresc a fi liniile. Linia are o expresivitate
aparte. În cartea Sens și expresie în arta contemporană, de Mihail Tatarași, linia verticală, orizontală,
diagonală, capătă diferite semnificații. „Verticala, înainte de a indica sus-jos, prin artificii de relaționare
la cadru, este legată ca semn de intenția de creștere, de învingere a gravitației, de legătură cu cerul.
Altfel spus, semnificația ei este verticalitatea. Orizontala, înainte de a fi dreapta-stânga este stabilitatea
am
telurică, linia de demarcație între spațiul terestru și cel celest, o limită gravitațională între jos și sus.
Poate fi interpretată ca distincție dintre Real și Realitate. Diagonala își poartă semnificația dinamică, a
ieșirii din starea de echilibrul.”CITATION Mih06 \p " 38-39" \l 1048 (Tatarași, 2006, pg. 38-39).
În funcție de instrumentul de lucru precum pix, cariocă, peniță, creion, pensulă se pot crea diferite
grosimi de linii: subțiri, groase. Linia subțire se poate obține cu peniță, mina creionului și poate da o
Ex
senzație de finețe și sensibilitate, iar linia groasă realizată cu o pensulă mai lată poate lăsa o senzație
de stabilitate, precizie.
Eleganța liniei în artă este de un rafinament și o diversitate aparte. Linia în limbaj plastic sugerează
ideea de mișcare. Linia conduce forma, așadar linia aparține formei, așa cum literele conduc spre
ck
cuvânt. De exemplu, liniile în sport delimitează terenul, în muzică formează portativul, în geografie
arată drumurile, iar în desen pot fi firele de păr, fulgerul, urmele patinelor pe gheață, ață, pânza de
păianjen, valurile mării, crengile unui copac etc, deci liniile pot avea multiple întrebuințări. Așadar când
te gândești la linie ca parte din limbajul plastic, se poate spune că linia comunică și în alte limbaje.
Ki
Linia se găsește în natură, în diverse forme: pe blana animalelor, pe insecte, pești, flori. Linia este
folosită și în obiectele de uz casnic, precum vase, îmbrăcăminte, covoare pentru înfrumusețarea lor. În
artă, Mondrian, Picasso, Botticelli, Van Gogh, Michelangelo și mulți alții au demonstrat ce capodopere
se pot face cu ajutorul liniilor.
Linia creează legături și este importantă în limbajul artei încă din Antichitate. Ea poate comunica
inteligența umană, mișcarea și transmite diverse sentimente în funcție de cum este realizată. În
limbajul plastic linia capătă o mare semnificație, iar fără de linie în limbajul plastic, nu putem vorbi
deoarece consider că ea face parte din întregul univers al artei.
Putem vorbi de arta abstractă și cât de dezvoltată este doar prin legăturile dintre linii, forme și culori ce
se completează. Liniile oferă libertate și pot crea o valoare simbolică, în funcție de modul în care sunt
întrebuințate.
În lucrările lui Vincent Van Gogh linia este elementul de limbaj plastic preferat de acesta. Datorită
liniilor învolburate utilizate transmite diferite stări și emoții. Acesta folosește linia modulată, o linie
repetată care să sugereze volumul, relieful, lumina, umbra.
Figură 3 - Vincent Van Gogh – Noapte înstelată Figură 4 - Vincent Van Gogh – Autoportret1.3
FormaForma este aspectul exterior al lucrurilor. Forma poate fi de două feluri: spontană și elaborată.
Forma spontană se realizează fără intenție, prin diferite tehnici de lucru precum suprapunere, suflare,
stropire, iar forma elaborată se realizează cu intenție, prin actul creației.
Forma, ca element de limbaj plastic, poate fi exemplificată printr-o frunză sau o floare. Privind și
am
pipăind frunza sau floarea, se poate înțelege și explica mai bine. Forma poate fi naturală sau creată de
om. O formă naturală poate fi transformată într-o formă plastică cu ajutorul imaginației, ideilor și
sentimentelor.
Putem avea forme geometrice simple, precum pătrat, cerc, triunghi, fie complexe, precum piramida,
sfera, paralelipipedul. Așadar, formele pot fi bidimensionale și tridimensionale. În pictură predomină

Ex
formele bidimensionale, dar pot fi și tridimensionale, a treia dimensiune în pictură fiind doar sugerată,
iar toate cele trei dimensiuni fiind realizate în sculptură. Se pot obține forme tridimensionale din
plastilină și ajunge la forma dorită prin adăugare sau eliminarea plastilinei.
Se pot obține diverse forme prin fuzionarea culorilor, așadar forme spontane. Un alt procedeu pentru a
ck
crea forme spontane este cu ajutorul sforii și culorii. Se ia o bucata de sfoară și se îmbibă în culoare,
apoi se pune pe foaie, se îndoaie, apoi se trage sfoara, astfel rezultă în cele din urmă o formă.
Artiști precum Kazimir Malevich, Wassily Kandinsky, Paul Klee, Piet Mondrian au folosit forma ca fiind
principalul element de limbaj plastic în operele lor.

Ki
Figură 5 - Kazimir Malevich - Înainte și după Piață Figură 6 - Vassily Kandinsky – Compoziția VIII
1.4 Culoarea“Culoarea este viața, fiindcă o lume fără culoare se înfățișează moartă. Culorile sunt
energii radiante, care ne influențează în mod pozitiv sau negativ, indiferent dacă ne dăm seama de
acest lucru sau nu.” Johannes Itten
„Culoarea este realitatea subiectivă generată de interacțiunea a trei factori: ochiul, lumina și suprafața
obiectului. Culoarea se percepe numai în prezența luminii naturale (solare) sau artificiale. În afară de
culoarea formelor și fenomenelor din natură, există culori lumină (spectrale) și culori pigment (vopsele).
Culorile spectrale se obțin prin descompunerea unei raze de lumină solară trecută printr-o prismă
triunghiulară de cristal proiectată pe un ecran, obținându-se cele șapte culori pure (roșu, oranj, galben,
verde, albastru, indigo, violet). Fenomenul a fost descoperit în secolul al XVII-lea de către învățatul
englez Isaac Newton (1642-1727). Culorile pigmentare (vopselele) sunt compuse din pulberi colorate
combinate cu diferiți lianți”CITATION Cri77 \p 17 \l 1048 (Cristea Maria, 1977, p. 17).
„În secolul XIX , înțelegerea și utilizarea culorilor au trecut printr-o revoluție, în mare parte datorită
chimistului francez Michel Eugene Chevreul. Pe vremea când era directorul vopsitorie de la Atelierele de
tapiserie Gobelins de lângă Paris, Chevreul și-a dat seama că, într-o schiță, culorile par mai deschise
sau mai închise în funcție de culoarea lângă care se află. Ca să demonstreze modul în care acestea se
influențează reciproc, Chevreul a creat o roată a culorilor sau un cerc cromatic. Ea conține cele trei
culori primare – roșu, galben și albastru – și mai multe combinații de culori secundare, obținute din
amestecul a două culori primare. Teoriile lui Chevreul stau la baza folosirii culorii de pictorii
am
impresioniști, la sfârșitul secolului XIX.”CITATION Gra19 \p 30 \l 1048 (Graham-Dixion, 2019, p. 30)
Figură 7 - Roata culorilor – M. E. Chevreul
Conform teoriei lui Itten (Fig. 7 – Cercul celor 12 culori al lui Itten) culorile sunt clasificate în
următoarele categorii: primare, secundare și terțiare. Culorile primare sunt culorile pure care nu pot fi
obținute din alte culori și anume: roșu, galben, albastru. Culorile secundare sunt culorile obținute prin
Ex
amestecul culorilor primare în cantități egale: oranj, verde, violet (R＋G = O; G＋A = Ve; A＋R = Vi).
Culorile terțiare sunt obținute din amestecul culorilor primare și secundare, două câte două, astfel: O＋ R
= oranj ＋ roșcat; O＋ G = oranj ＋ gălbui; Ve ＋ G = verde＋ gălbui; Ve ＋ A = verde＋ albăstrui; Vi ＋ R =
violet ＋ roșcat; Vi ＋ A = violet ＋ albăstrui.

ck
Fiecare culoare are o semnificație. În cartea Educație vizuală de bază, de Ion N. Șușală și Gheorghe
Petre dă câteva exemple: „roșu: înflăcărare, zbucium, iritare, agresivitate, vigoare, forță, pasiune:
galben: bogăție, prețiozitate, strălucire, gelozie; albastru: seninătate, visare, speranță, neatârnare etc.
”CITATION Șuș09 \p 29 \l 1048 (Șușală N. Ion, 2009, p. 29).

Ki
Goethe analizează culorile. Culorile calde le numește active, pozitive și culorile reci le numește pasive,
negative. „Culorile pozitive sunt: galben, portocaliu, roșu-gălbui. Ele Îmboldesc, înviorează, sunt culori
excitante.” CITATION Pau79 \p 86 \l 1048 (Paul, 1979, p. 86)„Examinând apoi culorile reci, pe care le
numește „negative”: albastru, albastru-roșcat, și roșu albăstrui...” și care „... ne inspiră un sentiment de
neliniște și de dorință ușoară” – Goethe caracterizează albastrul, constatând atât sentimente aparent
contradictorii pe care ni le inspiră, cât și senzația de ndepărtare. ”CITATION Pau79 \p 86-87 \l 1048
(Paul, 1979, pg. 86-87)„Observațiile și analizele metodice ale lui Goethe au dus la constituirea unui vast
tablou științific, ce ilustrează atât raporturile cromatice, cât și cele dintre culori, pe de o parte; și
senzații, structuri temperamentale, profesii și simboluri, pe de alta,”CITATION Pau79 \p 87 \l 1048 (Paul,
1979, p. 87)
Culorile se împart în două categorii: calde și reci. Culorile calde sunt: roșu, galben, oranj, iar culorile reci
sunt violet, verde, albastru. „Culorile calde par că se îndreaptă spre privitor, cele reci par să se
îndepărteze”.CITATION Gra19 \p 30 \l 1048 (Graham-Dixion, 2019, p. 30) Culoarea poate avea și diverse
funcții, precum cel de a micșora sau mări un obiect, de a sugera mișcarea sau liniștea, de a modifica o
dimensiune. Culoarea poate oferi și diverse efecte spațiale, dinamice, de greutate, de ușor.
„Gama presupune o succesiune de nuanțe, de tente rupte etc. ale mai multor culori – dintre care una
este dezvoltată preponderent – acordate între ele. După numărul de tente diferite utilizate, există:
game simple: când se dezvoltă și se utilizează (evident, inegal) doar două complemetare, de regulă;
game compuse: suite de cel puțin trei tente diferite dezvoltate”. CITATION Șuș09 \p 69 \l 1048 (Șușală
N. Ion, 2009, p. 69)Perechile de culori complementare sunt: roșu-verde, galben-violet, albastru-oranj.
am
Dacă amestecăm perechile de culori complementare între ele obținem gri neutru (albastru＋oranj;
galben＋violet; verde＋roșu). CITATION Gra19 \l 1048 (Graham-Dixion, 2019)Culoarea în artă este foarte
importantă deoarece educe expresivitate și vitalitate compoziției plastice. Un studiu asupra culorilor,
amestecurilor cromatice, a contrastelor de culoare, ale nuanțelor, tonurilor este necesară pentru o
armonie și un echilibru perfect al lucrărilor.

Ex
„Efecte spațiale - proprietatea culorii de a construi spațiu prin contrapuneri de culori calde-reci de
diferite calități și în raporturi cantitative. Efecte dinamice - proprietatea acelorași perechi de culori
(calde-reci) juxtapuse de a sugera mișcarea din față în spate și invers, și în același timp, de mărire -
micșorare. Efecte de greutate - de ușor (prin culori deschise) - de greu (prin culori închise și aglomerări
ck
mai rare sau mai dense de semne altfel colorate)” CITATION Șuș09 \p 26 \l 1048 (Șușală N. Ion, 2009, p.
26).
„Nuanța se poate obține prin amestecul unei culori cu o cantitate foarte mică dintr-o altă culoare. Va
rezulta, în acest fel, aceeași culoare, dar cu o nuanță diferită de cea inițială.”CITATION Mih04 \p " 19" \l
Ki
1048 (Mihalache Alina, 2004, p. 19)Atunci când amestecăm o culoare cu negru se numește ton închis și
când amestecăm o culoare cu alb formează un ton deschis. CITATION Gra19 \l 1048 (Graham-Dixion,
2019)„Contrastele dintre culori rezultă din alăturarea unor culori cu diferențe mai mult sau mai puțin
abrupte de ton, de nuanță, de puritate, de luminozitate, de strălucire, de cald-rece, de suprafață, de
mișcare, de vibrație, de complementaritate etc. ”CITATION Rad08 \p 155 \l 1048 (Adrian, 2008, p. 155).
Contrastul cromatic are impact vizual puternic rezultat prin alăturarea culorilor. După Johannes Itten,
sunt șapte contraste cromatice: contrastul culorilor în sine, contrastul cald rece, contrastul
complementarelor, contrastul simultan sau succesiv, contrastul de cantitate, contrastul de calitate și
contrastul clarobscur.
Contrastul culorilor în sine se formează prin alăturarea unor culori pure, curate. Contrastul cald-rece
este contrastul dintre o culoare caldă și una rece. Contrastul de cantitate este contrastul de proporție a
unor suprafețe colorate. . Contrastul de calitate este contrastul dintre o culoare pură și o culoare
tulburată, iar culoarea tulburată se face prin amestecul cu alb sau/și negru. Contrastul
complementarelor este contrastul între perechile de culori complementare, care se formează dintr-o
culoare primară și una secundară: roșu-verde, galben-violet, oranj-albastru. Contrastul clarobscur este
contrastul de distribuire a luminii și a umbrei pe suprafață, contrastul realizat prin alăturarea culorilor
luminoase în zonele apropiate și culorilor difuze în zonele de umbră și depărtare. Contrastul simultan
este amestecul optic ce se produce la nivelul retinei atunci când tabloul este realizat din părticele mici,
iar întregul tablou se formează pe retină. CITATION Bar82 \l 1048 ( Baran, 1982)
Figură 8 - Cercul cromatic cu 12 culori, după Itten
am
1.5 PataPata de culoare este urma lăsată de un instrument de lucru pe suprafața suport. Ea poate avea
diverse forme, mărimi, culori. „Urma lăsată de o culoare pe suprafața suportului se numește pată
cromatică. Petele cromatice pot fi plate ( sau decorative) și picturale”. CITATION Dim10 \l 1048 (Dima,
2010)Pata picturală (Fig. 10) este o pată vibrată și se obține prin suprapuneri grafice. Petele picturale
sunt foarte expresive. „Petele picturale pot sugera mai bine forma și volumul unui obiect atunci când
Ex
tușele sunt dispuse pe sensul formelor respective: rotund, drept etc. Pata picturală poate exprima
mișcare, dinamism, tensiune etc.”CITATION Dim10 \p 23 \l 1048 (Dima, 2010, p. 23)Pata decorativă
(plată) urmărește o întindere uniformă a culorii (Fig. 9). De obicei aceste pete decorative sunt
delimitate de contururi precise. „Datorită suprafeței sale uniforme, aceasta poate sugera calm, liniște,
ck
stabilitate, repaus, măreție. Când este folosită. Când este folosită împreună cu pata picturală, poate
avea un rol odihnitor pentru ochi”. CITATION Dim10 \p 23 \l 1048 (Dima, 2010, p. 23)Pata poate fi
cromatică dacă folosim culori sau acromatică atunci când folosim nonculorile. Petele cromatice sau
acromatice pot fi realizate atât pe suport umed, cât și pe suport uscat.

Ki
Figură 9 - Piet Mondrian – Compoziție cu roșu, Figură 10 - Pierre -Auguste Renoir – În grădină la
Montmartre
CAPITOLUL II – INSTRUMENTE, MATERIALE ȘI TEHNICI DE LUCRUInstrumente și materiale de lucru
„Pigmentul - pudră colorată- este combinat cu un material lichid pentru a crea vopseaua. Acest lichid
poate fi ulei, gălbenuș de ou sau doar apă, iar, când se usucă, ajută vopseaua să se întărească pe
suport (suprafața de lucru). Materialele folosite la desen sunt diferite, pentru că sunt deja uscate.
Granulele de pigment se lipesc de fibrele de hârtie. Sculptura are propriile materiale: În principal piatra,
metalul sau lemnul, plus o serie de materiale moderne. Fiecare material are propriile tehnici. Unele îi
impun artistului tehnica, altele sunt mai permisive”.CITATION Gra19 \p 24 \l 1048 (Graham-Dixion,
2019, p. 24)Acuarelele
„Construită din laviuri delicate de culoare, acuarela este transparentă și lasă să transpară albul hârtiei.
Este bună pentru schițe, fiindcă artistul nu are nevoie decât de vopsea, apă și pensule. Acuarela se
folosește în lucrări mai detaliate, lăsând să se usuce pe rând straturile de vopsea.”CITATION Gra19 \p
26 \l 1048 (Graham-Dixion, 2019, p. 26)
Figură 11 – Acuarele
Acrilice
„Culorile acrilice au apărut în anii 1940. Obținute din pigmenți, emulsie de polimeri acrilici și substanțe
chimice care le influențează textura, stabilitatea și durabilitatea, culorile acrilice se pot dilua cu apă și
am
se pot folosi ca acuarelele sau se pot aplica în straturi groase, precum culorile de ulei, având avantajul
că se usucă în câteva ore. Se pot aplica pe toate tipurile de suprafețe, fie ca atare, fie însoțite de alte
materiale, și se comportă în cadrul colajelor ca un lipici sau o substanță ce etanșează. ”CITATION Gra19
\p 28 \l 1048 (Graham-Dixion, 2019, p. 28)
Figură 12 – Acrilice
Ex
Pensule
Pensulele diferă în funcție de formă, mărime și tipul de păr. „Pensulele cu fibre moi se utilizează la
elaborarea desenelor în tuș, acuarelă, guașă și tempera. Cele cu fibra mai aspră sunt folosite la culorile
de ulei. Pentru detalii și contururi fine se întrebuințează pensulele mai subțiri și cu vârful ascuțit, iar
ck
pentru linii mai viguroase cele groase. Pensulele cu vârful lat se utilizează la acoperirea unor suprafețe
mai mari.”CITATION Dim10 \p 6 \l 1048 (Dima, 2010, p. 6)
Figură 13 – Pensule
Bloc de desen
Ki
Blocul de desen poate fi de diferite mărimi, iar foile cu diferite grosimi. Textura foii poate fi fină,
lucioasă, mată.
Figură 14 - Bloc de desen
Pânză
Pânza este o țesătură din in sau din cânepă pusă pe un șasiu de lemn și fixată cu câteva capse sau
cuișoare. Pentru aderență se dă un strat de soluție clei.
Figură 15 - Pânză
Paletă amestec culori
Paleta de culori este o bucată subțire de lemn sau plastic utilizată pentru amestecarea culorilor.
Figură 16 - Paletă amestec culori
Tehnici de lucru în artele plastice

Utilizarea materialelor clasice precum acuarela, hârtia colorată, plastilina, creioanele colorate, dar și a
materialelor moderne precum fructele, sârma, materiale textile, ajută la crearea de diferite tehnici de
lucru și introducerea copilului în limbajul plastic. Studiul elementelor de limbaj plastic se realizează prin
aplicarea acestor materiale și tehnici de lucru necesare pentru o dezvoltare plastică armonioasă.
„Notăm astfel, că termenul de tehnică artistică semnifică ansamblul tehnologiilor, materiilor prime și
uneltelor de lucru utilizate, reprezentând suma efectelor plastice ale acestora. Tehnica artistică
reprezintă un criteriu decisiv în definirea genurilor artistice vizuale. Impactul tehnicii artistice în
devenirea și definirea imaginii vizuale și a expresiei plastice este hotărâtor, căci acesta în fapt se
materializează și se identifică cu opera artistică, care astfel va deveni prin sine un mijloc de expresie
am
plastică”. CITATION MJB06 \p 30 \l 1048 (Bartos, 2006, p. 30)În cadrul orelor de educație plastică pot fi
aplicate diverse tehnici de stimulare a creativității elevilor. Aceste tehnici pot fi:
Tehnica plierii hârtiei – origami
„Cuvântul origami, de origine japoneză, provine din doi termeni: ori=a îndoi și kami=hârtie; deci,
tradus, ar însemna arta plierii hârtiei. Tehnica origami conferă hârtiei calități artistice inspirate din
Ex
observarea formelor naturale, ce pune în valoare caracteristicile esențiale, expresivitatea formelor. Prin
exerciții de pliere succesivă a pătratului ori dreptunghiului din hârtie în diferite sensuri se ajunge la
transformarea acestora, la figuri geometrice triunghiulare, dreptunghiulare, rombice etc. Acestea, prin
noi plieri, dau naștere la noi forme spațiale. Acțiunea plierii succesive solicită atenția permanentă,
ck
gândirea creatoare, dezvoltarea manualității și a proceselor psihomotorii.”CITATION Pav97 \p 46-48 \l
1048 (Pavel, 1997, pg. 46-48)
Figură 17 - Tehnica plierii hârtiei – origamiTehnica desenării cu ceară
„Se desenează cu ceară brută, solidă, formele plastice pe hârtie, după care se aștern culorile de apă
Ki
(acuarelă, guașă diluată) în funcție de subiectul compoziției sau în prima fază se realizează un fiind
colorat peste care se desenează cu o bucată de ceară, apoi acoperindu-se cu o culoare întreaga
suprafață”CITATION Cri77 \p " 34" \l 1048 (Cristea Maria, 1977, p. 34).
Figură SEQ Figură \* ARABIC 18 - Tehnica desenării cu cearăTehnica decolorării cu pic
„Se acoperă întreaga suprafață a hârtiei cu cerneală apoi cu vârful unei pensule subțiri sau a unui
bețișor ascuțit înmuiat în soluția de pic, se desenează deasupra o compoziție plastică. Soluția de pic
decolorează cerneala și desenul apare deschis, aproape alb, pe fondul acesteia.”CITATION Cri77 \p 35 \l
1048 (Cristea Maria, 1977, p. 35)
Figură 19 - Tehnica decolorării cu picTehnica picturii cu bețișoare de urechi
Pentru tehnica picturii cu bețișoare de urechi sunt necesare următoarele materiale: bețișoare de urechi,
recipient cu apă, tempera, coală de hârtie. Pentru realizarea desenului trebuie introdus bețișorul de
urechi în culoare și apoi imprimat pe coala de hârtie. Aceste bețișoare pot fi legate mai multe cu un
elastic și imprimate simultan pe coala de hârtie.
Figură 20 - Tehnica picturii cu bețișoare de urechiTehnica acuarelei
„Acuarela se fluidizează cu apă, obținându-se un lichid colorat și care așternut cu pensula pe hârtie, nu
se șterge prin atingere, după uscare. Ea se poate folosi pe hârtia uscată sau umedă. Pe suprafața
umedă fuzionează cu ușurință obținându-se amestecuri diverse de culoare, cu efecte neașteptate și
expresive. Principiile acuarelei constau în transparență, prospețime, luminozitate și puritate”CITATION
Cri77 \p 32 \l 1048 (Cristea Maria, 1977, p. 32).
am
Figură 21 - Tehnica acuareleiTehnica desenului în tempera și guașe
„Tempera și guașa sunt culori opace si dense. Ele se deschid numai în combinații cu alb, spre deosebire
de acuarela, care se poate deschide prin transparență și diluare cu apă”CITATION Cri77 \p 32 \l 1048
(Cristea Maria, 1977, p. 32).
Figură 22 - Tehnica temperei și a guașeiTehnica colajului si decolajului

Ex
„Colajul este un procedeu de organizare a unei forme sau compoziții plastice cu ajutorul unor materiale
diverse (hârtie colorată, plante, fire etc.). Colajul se realizează prin tăierea sau ruperea formelor întregi,
a unor parți ale acestora din hârtie, materiale textile etc. și lipirea totală sau parțială pe suportul
compoziții plastice. Decolajul este procedeul prin care efectele expresive se obțin prin dezlipirea, prin
ck
ruperea fragmentară a unor materiale lipite în prealabil pe un suport de hârtie, pânză, lemn, carton
etc”CITATION Cri77 \p 32 \l 1048 (Cristea Maria, 1977, p. 32).
Figură 23 - Tehnica colajului si decolajuluiTehnica picturii pe sticlă
„Se realizează pe hârtie, peste care se așează sticla, transpunând desenul cu tuș negru prin intermediul
Ki
unei pensule fine, al peniței cu toc, sau al altor instrumente. Tușul se fixează, după caz. Culoarea de
tempera în amestec cu aracet sau de ulei mai diluat va acoperi la început detaliile, peste care, după
uscare, se va suprapune peste întreaga lucrare. În pictura pe sticla se folosesc culori vii, armonioase, cu
aspect decorativ, acestea devenind plăcute și atrăgătoare. Trebuie să ținem cont de faptul că imaginea
pictată apare pe spatele sticlei, inversată dreapta-stânga față de desenul de pe hârtia model”CITATION
Cri77 \p 35-36 \l 1048 (Cristea Maria, 1977, pg. 35-36).
Figură 24 - Tehnica picturii pe sticlăTehnica amprentei și a stampilei
„Stampilele se confecționează din diferite materiale cum ar fi: plastilina, guma de cauciuc, cartof, pluta
etc., prin gravarea desenului pe suprafața materialului respectiv. Stampila se acoperă cu culoare
umedă, după care se așează pe suprafața de hârtie prin presare urmărind anumite rețele
compoziționale. Tehnica amprentei se referă la imprimarea unor structuri ușor denivelate din natura.
Suprafața structurata se acoperă cu un amestec fluid de culoare și apoi se presează cu fața colorată
peste foaia de desen, urmărind intenția compozițională.”CITATION Cri77 \p 36 \l 1048 (Cristea Maria,
1977, p. 36)
Figură 25 - Tehnica amprentei și a stampileiTehnica modelajului
„Prin aceasta tehnică se realizează prelucrarea artistică a unor materiale maleabile cum ar fi: lutul,
argila, plastilina etc. Modelarea se realizează cu ajutorul palmelor și al degetelor. Pentru obținerea unor
forme în această tehnică, se folosesc și instrumente speciale, numite eboșoare, care au diferite profile
și forme (semirotunde, triunghiulare). Se pot realiza: basoreliefuri (gen de modelaj în relief puțin profilat
față de suprafața de fundal; altorelief (gen de modelaj în relief, puternic profilat față de suprafața plata
am
de fundal); rond - bosse (forma care poate fi văzută de jur - împrejur, forma în sine ce poate reprezenta
diferite obiecte, portrete, păsări)”CITATION Cri77 \p 36 \l 1048 (Cristea Maria, 1977, p.
Figură 26 - Tehnica modelajuluiTehnica picturii cu fire de ață
Pictura cu fire de ață este o tehnică tot mai des folosită în ultimii ani, mai ales la clasele mici. Firul de
ață se introduce în culoare, apoi se așază pe foaia de hârtie. Foaia de hârtie A4 se împăturește în două
Ex
și apoi se trage firul de ață. Astfel, se obține o pictură spectaculoasă.
Figură 27 - Tehnica picturii cu fire de ațăTehnica picturii cu paiul
Pentru tehnica picturii cu paiul este nevoie de un pai , acuarele, pensule, bloc de desen și un recipient
pentru apă. Cu ajutorul unei pensule se amestecă câteva picături de apă cu pastila de acuarele, apoi cu
ck
pensula se stropește pe hârtie picături de apă colorată. Cu ajutorul paiului se suflă în picăturile de
culoare astfel încât se creează diverse forme.
Figură 28 - Tehnica picturii cu paiul
HYPERLINK "https://www.colorit.ro/blog/tehnica-quilling-modele-ghid-pentru-incepatori/" \t "_blank"

Ki
Tehnica quillingTehnica quilling implică următoarele materiale: hârtie de quilling, unealtă de quilling cu
ac, adeziv. Această tehnică presupune rularea benzilor de hârtie colorată în diverse forme apoi lipirea
acestora după modelul dorit pe hârtie.
Figură 29 - Tehnica quilling
CAPITOLUL III – APORT PERSONAL – CERCETARETipul de cercetare ales pentru tematica mea este
cercetarea experimentală. Corelând psihologia, pedagogia și arta am ales o investigare de tip
experiment. Ca arta să vorbească în felul ei, este necesar evidențierea și verificarea elementelor de
limbaj plastic.
Așadar, aplicarea elementelor de limbaj plastic în funcție de puterea creatoare a fiecărui copil
reprezintă actul creației. Dezvoltarea creativității prin experimentare, prin spontaneitate, prin culoare,
pete, linii, puncte, capacitatea de a pune în practică , poate duce la capacitatea de dezvoltare a
creativității. Copiii sunt curioși și dornici să experimenteze și pornesc în această lume a magiei culorilor
cu încredere în propriile idei. Fascinația de a crea, dorința aceasta arzătoare a copilului este uimitoare.
Cercetările teoretice realizate asupra limbajului plastic, m-au determinat să pun în practică realizarea
de către elevi ale elementele de limbaj plastic. Dezvoltarea creativității ajută individul să se cunoască
pe sine în primul rând și capacitățile lui infinite de a se reinventa. De aceea necesitatea desfășurării
activităților artistice pun baza consolidării temeliilor esențiale pentru educația artistică de bază. Modul
de desfășurarea a personalității și a felului unic de a crea fiecare copil este intens manifestată încă de
la vârsta preșcolarității. Preocupările celor mici de a descoperi și a cunoaște minunata lume a artei
valorificându-se astfel potențialul de a se manifesta, poate crește nivelul de cultură artistică.
am
Exprimarea liberă a creativității limbajului plastic, prin diferite modalități și tehnici pun bazele
consolidării elementelor de limbaj plastic.
3.1 Scopul studiului
Această cercetare este efectuată pe o clasă de elevi cu pasiuni diferite și dorește observarea și
experimentarea elementelor de limbaj plastic, elemente ale comunicării într-o formă non verbală.
Ex
Consider că elementele de limbaj plastic reprezintă o necesitate în exprimare a sentimentelor și trăirilor
dincolo de cuvinte, o exprimare vizuală liberă și creativă. Comunicarea prin intermediul artei plastice,
realizată prin diferite elemente de limbaj plastic precum culoarea, punctul, linia, forma este necesară
încă de la o vârstă fragedă a copilului.

ck
Așadar, familiarizarea elevilor cu limbajul plastic, inițierea în problemele actului de creație (culoare,
armonie, compoziție, crearea spațiului plastic), precum şi contactul cu frumusețea mediului înconjurător
şi cu opera de artă duce la o dezvoltare a societății în sensul de plăcut și frumos ochiului și sufletului.
De-a lungul timpului, multe studii au concretizat că activitățile artistice aduc multe beneficii indiferent
Ki
de abilitățile artistice sau vârstă. Astfel, investigațiile au concluzionat că aceste activități artistice aduc
o stare de bine oamenilor, încredere în sine, dar și relațiile între oameni se apropie, devenind mai
sociabili, creativi, dinamici și eficienți.
Cercetările realizate asupra artei prin elementele ei de limbaj au adus la lumină necesitatea cunoașterii
și utilizării elementelor de limbaj plastic. Ele pot influența calitatea modului de exprimare artistică și de
percepție a culturii artistice. Cunoașterea și aplicarea elementelor de limbaj plastic dezvoltă simțul
estetic, imaginația, selectivitatea, creativitatea, emoția procesului de creație. „Emoția artistică
îmbogățește, dă culoare, aprofundează legăturile interumane și cultivă la rândul ei, dimensiunea
umanului. În artă ne reflectăm și, la rândul ei, arta ne exprimă. Creăm artă dar în același timp, arta ne
modelează comportamentul, gândirea și simțirea.”CITATION Rus14 \p 6 \l 1048 (Rusu, 2014, p. 6)
Stimularea creativității și dezvoltarea copilului pe plan artistic sunt foarte importante, deoarece aceste
cunoștințe și abilități se pot integra și la celelalte discipline. Totodată crește dragostea și sensibilitatea
pentru frumos, dar și promovarea de tradiții și obiceiuri prin diferite obiecte realizate manual.
Arta, adusă la un limbaj plastic prin care o persoană să fie capabilă de a o dezvolta și exersa, necesită
timp. Transformările treptate de la grădiniță la școală, nevoia de a face față la toate provocările
societății determină o implicare asupra creativității copilului.
Creativitatea joacă un rol foarte important în artă. Prin artă se contopește realitatea cu propria
personalitate a creatorului. „Însușirile specifice creatorului din artele plastice sunt cele pe care le vom
enumera în continuare: calitățile senzorio-motorii implicate: spirit de observație, acuitate vizuală, simțul
luminii şi al culorii, simțul proporției, al ritmului, al formei şi volumului; abilitățile motrice: dexteritatea
am
manuală, bună coordonare a văzului şi auzului, precizie şi rapiditate în mișcările mâinii; abilitățile
intelectuale: coeficientul de inteligentă cel puțin mediu, imaginație bogată; însușiri afective,
motivaționale şi caracteriale: pasiune faţă de artă, sensibilitate, perseverență şi putere de muncă. ”
CITATION Pop07 \p 84 \l 1048 (Popescu, 2007, p. 84)Pe lângă cunoașterea unor noțiuni plastice este
necesar ca elevii să fie familiarizați şi cu materialele şi instrumentele folosite în cadrul activităților

Ex
plastice, cât și cu tehnicile tradiționale și moderne. În experimentul care va fi prezentat ca metodă de
cercetare s-au folosit materiale şi instrumente variate: tempera, acuarela, carioca, pensule, vase pentru
apă, bloc de desen etc.
3. 2 Materiale și metodeÎn cercetarea mea au fost 21 de elevi grupați în trei echipe: echipa punctelor,
ck
echipa liniilor și echipa petelor, așadar fiecare grup a avut câte un element de limbaj plastic de realizat.
Modul de grupare al elevilor a fost în funcție de preferința fiecărui elev în funcție de elementul de limbaj
plastic de realizat și tehnica de folosire. Astfel s-a constatat o pondere mai mare a folosirii celui mai
simplu element de limbaj - punctul, pe locul doi fiind pata, apoi linia.
Ki
Ca metodă de cercetare am utilizat atât experimentul – partea practică, cât și observarea.
Metoda lucrărilor practice constă în aplicarea cunoștințelor teoretice, activitate ce presupune însușiri de
priceperi și deprinderi de aplicare. Cercetarea implică experimentarea, descoperirea și transformarea în
realitate a ideilor. Etapele care stau la baza lucrărilor practice sunt: cunoașterea materialelor necesare
lucrării practice, cunoașterea unor astfel de activități asemănătoare, cunoașterea limbajului plastic,
efectuarea lucrărilor practice și scopul realizării acestor lucrări. Evaluarea lucrărilor s-au efectuat pe
baza criteriilor de evaluare: originalitate, creativitate, acuratețea lucrării, aspectul estetic și respectarea
tehnicii de lucru sunt câteva dintre obiectivele urmărite în cercetare.
S-a folosit metoda petelor întâmplătoare prin care au rost realizate compoziții cu pete decorative de
culoare obținute şi prin fuzionarea pe suport umed şi uscat – acuarelă, dar şi prin pete picturale,
obținute prin stropirea suprafeței de hârtie uscată. S-au dispus întâmplător pe foaia de lucru pete/stropi
alături de un fond muzical, în vederea descătușării de gânduri și sporirea creativității.
Elementele de limbaj plastic și tehnicile plastice au fost accesibile copiilor pentru a se exprima și a
realiza imagini plastice expresive. De la familiarizarea cu elementele de limbaj plastic s-a ajuns la
explorări vizual-plastice și la descoperirea însușirilor expresive ale acestora.
O altă metodă pentru a stimula creativitatea elevilor a fost modul în care profesorul le-a stârnit
motivația. „Motivația este un factor extrem de important în declanșarea şi explicarea actului creator,
întrucât produce şi focalizează energiile creative pe obiectivele stabilite Motivația este premisa
subiectivă pentru formarea unei atitudini, fiind formată din nevoi care-l determină pe individ să aibă un
anumit comportament. ”CITATION Pop07 \p 129 \l 1048 (Popescu, 2007, p. 129) Felul în care s-a
am
exprimat profesorul i-a determinat pe copii să găsească posibilități de încercare şi inițiative, să
exploreze necunoscutul lumii creatoare și formarea de noi experiențe constructive pe viitor.
Am fost urmărite atent și următoarele aspecte în cercetare: lumina corespunzătoare, mobilier potrivit
copiilor, plante, planșe, muzică relaxantă, toate pentru un mediu ambiant plăcut și relaxant stimulării
sensibilității, creativității și plăcerii. Pe tot parcursul experimentului copii și-au exprimat ideile, au
Ex
comunicat cu colegii și au realizat în felul lor propriu lucrarea, sub îndrumarea și urmărirea atentă a
profesorului.
3. 3 Rezultate
Rezultatele cercetării au dus la conștientizarea faptului că minunata lume a artei și a modului unic a
ck
fiecărui copil de a utiliza elementele de limbaj plastic pot descătușa șabloanele impuse de cuvintele „n-
am talent”. Astfel, dobândirea cunoștințelor, capacităților asupra elementelor de limbaj plastic sunt
factorii determinanți ai viitorului univers artistic al copilului.
În momentul în care am făcut acest experiment am notat și opiniile, stările lor emoționale, informații
Ki
valoroase pentru mine și eficacitatea dezvoltărilor testate experimental. „Starea de relaxare este utilă
creativității şi pentru că oferă premise pentru buna funcționare a programării pozitive (S. Zambrowski
Moreno, 1989): inconștientul nostru stochează trăirile şi experiențele noastre şi, de aceea,
programându-l pozitiv, putem reorienta şi canaliza resursele sale imense în sensul dorințelor şi
proiectelor noastre, mai mari sau mai mici. Prin relaxare are loc diminuarea sau atrofierea simțului
critic, care este inhibitor pentru creativitate.” CITATION Pop07 \p 104 \l 1048 (Popescu, 2007, p. 104)
Analizând lucrările practice ale elevilor s-a ajuns la concluzia că fiecare copil s-a exprimat diferit, atât
prin culori, cât și prin originalitatea de a percepe și obține diferit modul de creație. Originalitatea
creației fiecărui copil a produs idei și soluții convingătoare unicității. „Originalitatea, factorul cel mai
pregnant al creativității, este abilitatea de a produce idei şi imagini noi, de a găsi soluții noi, ea fiind
condiționată de flexibilitate şi facilitată de fluență. ”CITATION Pop07 \p 126 \l 1048 (Popescu, 2007, p.
126)În observarea atentă a elevilor s-a putut constata că elevii pot recunoaște elementele de limbaj
plastic utilizate, dar și să le enumere pe celelalte. De asemenea ei au reușit să recunoască diferite
elemente de limbaj plastic în alte lucrări de artă.
Lucrări ale elevilor din clasa a IV-a. Punctul – element de limbaj plastic
Marian C. Tudor V. Ștefan V.
Ana B. Natalia S. Alessia M.
Andra S. Vanesa L. Anastasia T. Linia – element de limbaj plastic
am
Andrei I. Teodora P.
Ianis G. Alma D.
Lucrări ale elevilor din clasa a IV-a. Pata – element de limbaj plastic
Ex
Alexandru O.Alexandra P.
Alexie S. Teodora P.
ck
Alina L. Monica S.
Katia A.David D.
Ki
3.4 Discuții
„Prin educație artistică plastică se realizează completarea de către elevi a culturii generale,
cunoașterea specificului și caracteristicilor artei de-a lungul timpului; elevii vin în contact cu procesul
creației devenind capabili să descifreze o operă de artă, să creeze și să cultive frumosul în viață. ”
CITATION Bar82 \l 1048 ( Baran, 1982)Elementele limbajului plastic ajută elevul la crearea frumosului,
la o trăire emoțională pe care lumea culorilor o creează. Intrarea în contact cu diverse tehnici accesibile
vârstei, crearea lumii imaginare, cu o libertate de exprimare, ajută copilul la formarea propriei viziuni
asupra lumii.
Capacitatea elevilor de a se exprima artistico-plastic poate fi considerată un prim pas spre
manifestarea ființei lor, care înlesnește o comunicare vie, directă, impresionantă şi personală cu viața.
În viziunea lui Ѐlie Faure, arta „e un mijloc de expresie, de comunicare, adică un limbaj prin intermediul
căruia se poate descoperi nu numai ceea ce revelează cuvintele, ci și ceea ce cuvântul nu știe să
exprime. ”CITATION Ѐli90 \p " 16" \l 1048 (Faure, 1990, p. 16).
Învățarea gramaticii limbajului vizual implică cunoașterea elementelor de limbaj plastic care sunt
esențiale pentru realizarea unei opere de artă și fără de care opera de artă nu ar exista. Aranjarea într-
o formă armonioasă a elementelor de limbaj plastic pe un spațiu plastic realizează o compoziție
plastică.
Cercetarea mea a fost soluționată prin faptul că fiecare copil a reușit să comunice cu ajutorul
elementelor de limbaj plastic, fiecare a avut capacitatea de a reprezenta elementele de limbaj plastic
într-un tot unitar.
am
CAPITOLUL IV – CONCLUZIILimbajul artei reprezintă cunoașterea frumosului în toate formele sale.
Dezvoltarea personalității copilului pleacă încă de la vârste fragede cu un buchet de cunoștințe
necesare pentru întreaga viață. O părticică mică și importantă în tot acest proces de dezvoltare al
copilului îl are și educația limbajului plastic. Copilul pleacă de la un limbaj liber și simplu în care își
Ex
încearcă răbdarea și toate modalitățile de experimentare și ajunge la un limbaj specific, la un mod
complex de comunicare. Atracția copiilor spre limbajul artei și spre limbajul culorilor se manifestă
involuntar. Curiozitatea, dorința de descoperire și explorare a acestui univers îi captează și îi introduce
în această lume fabuloasă.

ck
Cunoașterea elementelor de limbaj plastic împreună cu modalitățile și tehnicile de redare a punctului,
liniei, formei, culorii, petei te ghidează în universul artei. „Desenul, în sens larg, se referă la o formă de
comunicare vizuală, unde elementele de limbaj plastic apar în anumite formații și destinații, ordonate
potrivit unor sisteme de reprezentare”CITATION MJB06 \p 85 \l 1048 (Bartos, 2006, p. 85).

Ki
„Arta își propune să fie o formă de comunicare vizuală care face apel la simțuri și sentimente și/sau la
intelect. Pentru a comunica, ea trebuie să exprime o informație cu ajutorul propriului limbaj vizual,
combinând diverse elemente, cum ar fi formele, liniile și culorile în designul ei”CITATION Art92 \p " 21"
\l 1048 (Jones, 1992, p. 21).
Arta îl va ajuta pe copil să găsească soluții inpvative în orice domeniu va activa pe viitor, să găsească
conexiuni și idei care să le întregească orice activitate, nu doar cel artistic dar pentru aceasta va trebui
să pună bazele necesare dezvoltării celoralte. „A fi creator în artele plastice înseamnă a fi capabil să
stabilești legături artistice noi, neașteptate între competențele teoretico-practice dobândite și cele noi,
și a face diferite combinații artistice, cu o anumită intenție, întrucât activitatea creativă-artistică are
întotdeauna un scop clar conturat. Dar orice activitate creatoare în acest domeniu presupune, mai întâi,
un bagaj de cunoștințe artistice temeinic însușite și integrate în sisteme cu ajutorul unor concepte
metaforice. ”CITATION Rob991 \p 71 \l 1048 (Robu, 1999, p. 71)Cunoașterea gramaticii limbajului
plastic este piatra de temelie a artei plastice. „A susține însă că în pictură nu vor exista niciodată reguli
fixe, principii referitoare la existența unui element fundamental, sau că acestea ar duce inevitabil la
academism ar fi prematur. Muzica își cunoaște și ea gramatica; întocmai însă oricărui lucru viu, ea se
schimbă, în cursul unor perioade mari de timp; pe de altă parte însă, concomitent, această gramatică
și-a găsit mereu, cu succes, întrebuințarea ca o formă de ajutor, ca un soi de dicționar”CITATION Kan22
\p " 111" \l 1048 (Wassily, 2022, p. 111). Consider creativitatea un prim element esențial dezvoltării
artei, activitatea sau procesul care conduce la un produs caracterizat prin noutate, originalitate şi
valoare pentru societate. Creativitatea se referă şi la găsirea unor soluții, metode, idei, probleme care
am
chiar dacă nu sunt noi pentru societate, ele sunt obținute de subiect pe o cale independentă. „Oamenii
vorbesc adesea despre creativitate atunci când se referă la artă. În general, această calitate, absolut
esențială în succesul producției artistice, este considerată ca ceva cu totul personal, aparținând
artistului. După părerea celor mai mulți oameni, artistul produce puteri unice, care le lipsesc majorității
semenilor lor, cum ar fi imaginația, originalitatea și inventivitatea. Creativitatea presupune capacitatea

Ex
de a mânui într-un mod inovator elementele vizuale”CITATION Art92 \p 15 \l 1048 (Jones, 1992, p.
15).„Arta le permite copiilor să privească lumea din jurul lor și să le ofere interpretări în mod creativ.
Practic, doi copii care vor desena același lucru vor avea două reprezentări și viziuni cu totul diferite.
Sentimentul de reușită și unicitate îl vor ajuta pe cel mic să devină mai motivat.”CITATION Sor19 \p "
ck
77" \l 1048 (Corneanu, 2019, p. 77)Așadar, elementele de limbaj plastic au un rol foarte important în
artă și în limbajul artei. „Elementele de limbaj plastic constituie alfabetul artelor vizuale și reprezintă
mijloace de comunicare specifică. Fără cunoașterea acestui alfabet, nu este posibilă înțelegerea
mesajului conținut într-o opera de artă, așa cum un analfabet nu va reuși să citească o carte” CITATION
Ki
Dră07 \l 1048 (Drăghicescu S., 2007).
În concluzie, elementele de limbaj plastic vor fi puse în valoare atunci când copiii le vor experimenta
prin diverse lucrări artistice la școală și este de preferat realizarea pentru început cu lucrări având un
singur element de limbaj plastic, apoi experimentarea cu mai multe elemente de limbaj plastic. Prin
urmare, există artă fără limbaj însă ignorarea acestor elemente de limbaj plastic pot diminua calitatea
actului creativ.
BibliografieBIBLIOGRAPHYBaran, V. (1982). Album metodic. București: Arta Grafica.
Adrian, R. (2008). Educație plastică la orice vârstă. București: Ars Docenti.
Bartos, M. J. ( 2006). Arta murală, interferențe vizual-artistice. Iași: Editura Artes.
Canțâru Ion, V. A. (2016). Educația plastică. Chișinău: Editura Arc.
Corneanu, S. ( 2019). Ghid practic de înțelegere a emoțiilor prin art terapie. Bacău: Rovimed, Bacău,
2019, p. 77.
Cristea Maria, N. V. (1977). Ghid metodic de educație plastică. București: Ed. Petrion.
Dima, V. (2010). Educație plastică. București: Teora.
Drăghicescu S., D. F. (2007). Educație plastică. Bucureşti: Aramis.
Faure, Ѐ. ( 1990). Istoria artei, spiritul formelor 1 . București: Editura Meridiane.
Graham-Dixion, A. (2019). Arta. O istorie ilustrată. București: Litera.
Jones, A. F. (1992). Introducere în artă. București: Editura Lider.
M., R. ( 1999). Unele aspecte ale dezvoltării percepției în contextul studiului culorii. În: Probleme ale
științelor socio-umane si modernizării învățământului. Chișinău: ””.
am
Mihalache Alina, R. A. ( 2004). Educație plastică. București: Aramis Print.
Paul, C. (1979). Culoare, artă, ambient. Sibiu: Meridiane.
Pavel, V. (1997). Educație plastică. București: Didactică și Pedagogică.
Popescu, G. (2007). Psihologia creativitățăă. București: Fundaţiei România de Mâine.
Robu, M. (1999). În: Probleme ale științelor socio-umane si modernizării învățământului. Chișinău: **.
Ex
Rusu, M. (2014). VALORI ESTETICE ȘI EDUCAȚIE-Rolul artelor în dezvoltarea personalității. Iași: Ars
Longa.
Șușală N. Ion, P. G. (2009). Educația vizuală de bază. București: Editura Humanitas.
Tatarași, M. ( 2006). Sens și expresie în arta contemporană. Iași: Editura Artes.

ck
Wassily, K. ( 2022). Spiritualul în artă. București: Editura Art.
Lista figurilor:
TOC \h \z \c "Figură" Figură 1 - Paul Signac – Pinul umbros Figură 2 - Georges Seraut – Tânără pudrându-
se PAGEREF _Toc133676359 \h 6Figură 3 - Vincent Van Gogh – Noapte înstelată Figură 4 - Vincent Van
Ki
Gogh – Autoportret PAGEREF _Toc133676360 \h 8Figură 5 - Kazimir Malevich - Înainte și după Piață
Figură 6 - Vassily Kandinsky – Compoziția VIII PAGEREF _Toc133676361 \h 9Figură 7 - Cercul cromatic
cu 12 culori, după Itten PAGEREF _Toc133676362 \h 13Figură 8 - Piet Mondrian – Compoziție cu roșu,
Figură 9 - Pierre -Auguste Renoir – În grădină la Montmartre PAGEREF _Toc133676363 \h 14Figură 10 -
Tehnica plierii hârtiei – origami PAGEREF _Toc133676364 \h 19Figură 11 - Tehnica desenării cu ceară
PAGEREF _Toc133676365 \h 19Figură 12 - Tehnica decolorării cu pic PAGEREF _Toc133676366 \h
20Figură 13 - Tehnica picturii cu bețișoare de urechi PAGEREF _Toc133676367 \h 20Figură 14 - Tehnica
acuarelei PAGEREF _Toc133676368 \h 21Figură 15 - Tehnica temperei și a guașei PAGEREF
_Toc133676369 \h 21Figură 16 - Tehnica colajului si decolajului PAGEREF _Toc133676370 \h 22Figură
17 - Tehnica picturii pe sticlă PAGEREF _Toc133676371 \h 22Figură 18 - Tehnica amprentei și a
stampilei PAGEREF _Toc133676372 \h 23Figură 19 - Tehnica modelajului PAGEREF _Toc133676373 \h

23Figură 20 - Tehnica picturii cu fire de ață PAGEREF _Toc133676374 \h 24
MATCHED SOURCES:
E Școala Noastră: Elemente ale limbajului plastic - BloggerComparați textul
https://escoalanoastra.blogspot.com/2017/01/elemente-ale-lim....
am
Ex
Pantoful Galben - Fiecare culoare are o semnificație... | FacebookComparați textul
https://en-gb.facebook.com/MagazinPantofulGalben/posts/fieca....
ck
Ki
1.contrastul Culorilor in Sine | PDF - ScribdComparați textul
https://ro.scribd.com/document/483594579/1-Contrastul-culori....
am
Ex
ck
Ki
Tehnici de Lucru Specifice Artelor Plastice - FDOCUMENTSComparați textul
https://fdocuments.net/document/tehnici-de-lucru-specifice-a....
Tehnici in Arta Plastica | PDF - ScribdComparați textul
https://ro.scribd.com/document/369525273/Tehnici-in-Arta-Pla....
am
Ex
ck
Ki
VALORI ESTETICE ȘI EDUCAȚIE - ResearchGateComparați textul
am
https://www.researchgate.net/profile/Marinela-Rusu/publicati....
Ex
ck
Ki
am
Ex
ck
Ki
am
Ex
ck
Ki
am
Ex
ck
Ki
am
Ex
ck
Ki
am
Ex
ck
Ki
am
Ex
ck
Ki
am
Ex
ck
Ki
Report Generated on May 24, 2023 by check-plagiarism.com

PPSD 1684939844

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PPSD 1684939844

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PLAGIARISM SCAN REPORT

Date May 24, 2023

Unique Content 98 Word Count 7985

CONTENT CHECKED FOR PLAGIARISM:

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Program de studii: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Artă fără limbaj?

Lector Univ. Dr. Voicu Gabriela

TOC \o "1-3" \h \z \u Introducere PAGEREF _Toc133708233 \h 3CAPITOLUL I – ELEMENTE DE LIMBAJ

_Toc133708236 \h 61.3 Forma PAGEREF _Toc133708237 \h 81.4 Culoarea PAGEREF _Toc133708238 \h

91.5 Pata PAGEREF _Toc133708239 \h 14CAPITOLUL II – INSTRUMENTE, MATERIALE ȘI TEHNICI DE

LUCRU PAGEREF _Toc133708240 \h 15CAPITOLUL III – APORT PERSONAL – CERCETARE PAGEREF

_Toc133708241 \h 263. 1 Scopul studiului PAGEREF _Toc133708242 \h 273.2 Materiale și metode

PAGEREF _Toc133708243 \h 283.3 Rezultate PAGEREF _Toc133708244 \h 303.4 Discuții PAGEREF

_Toc133708245 \h 32CAPITOLUL IV – CONCLUZII PAGEREF _Toc133708247 \h 34Bibliograﬁe PAGEREF

memoria, gândirea, preocupările și interesele, trăsăturile de personalitate. Acestea se pot dezvolta

imaginația și creativitatea privitorului.

asupra lumii înconjurătoare dar și a modului ei de formare. Experimentarea elementelor de limbaj

plastic la copii este beneﬁcă deoarece îi conduce la o dezvoltare a creativității și sensibilității.

care se pot inspira.

creației și o ține într-o permanentă actualitate.

educarea limbajului plastic contribuie la dezvoltarea sensibilității artistice

este de redare steluțelor, ﬂorilor, picăturilor de ploaie, fulgilor de zăpadă etc.

creează efectul fuziunii culorilor pe retină.

linia ca ﬁind un „mijloc primar de exprimare a omului în genere”.

ele pot ﬁ întrerupte sau continue.

se pot face cu ajutorul liniilor.

deoarece consider că ea face parte din întregul univers al artei.

repetată care să sugereze volumul, relieful, lumina, umbra.

stropire, iar forma elaborată se realizează cu intenție, prin actul creației.

sfera, paralelipipedul. Așadar, formele pot ﬁ bidimensionale și tridimensionale. În pictură predomină

plastilină și ajunge la forma dorită prin adăugare sau eliminarea plastilinei.

principalul element de limbaj plastic în operele lor.

acest lucru sau nu.” Johannes Itten

combinate cu diferiți lianți”CITATION Cri77 \p 17 \l 1048 (Cristea Maria, 1977, p. 17).

Figură 7 - Roata culorilor – M. E. Chevreul

= oranj ＋ roșcat; O＋ G = oranj ＋ gălbui; Ve ＋ G = verde＋ gălbui; Ve ＋ A = verde＋ albăstrui; Vi ＋ R =

violet ＋ roșcat; Vi ＋ A = violet ＋ albăstrui.

”CITATION Șuș09 \p 29 \l 1048 (Șușală N. Ion, 2009, p. 29).

senzații, structuri temperamentale, profesii și simboluri, pe de alta,”CITATION Pau79 \p 87 \l 1048 (Paul,

N. Ion, 2009, p. 69)Perechile de culori complementare sunt: roșu-verde, galben-violet, albastru-oranj.

armonie și un echilibru perfect al lucrărilor.

abrupte de ton, de nuanță, de puritate, de luminozitate, de strălucire, de cald-rece, de suprafață, de

complementarelor, contrastul simultan sau succesiv, contrastul de cantitate, contrastul de calitate și

Figură 8 - Cercul cromatic cu 12 culori, după Itten

acromatice pot ﬁ realizate atât pe suport umed, cât și pe suport uscat.

CAPITOLUL II – INSTRUMENTE, MATERIALE ȘI TEHNICI DE LUCRUInstrumente și materiale de lucru

26 \l 1048 (Graham-Dixion, 2019, p. 26)

\p 28 \l 1048 (Graham-Dixion, 2019, p. 28)

mai mari.”CITATION Dim10 \p 6 \l 1048 (Dima, 2010, p. 6)

Figură 14 - Bloc de desen

cuișoare. Pentru aderență se dă un strat de soluție clei.

Paletă amestec culori

Figură 16 - Paletă amestec culori

Tehnici de lucru în artele plastice

aplicate diverse tehnici de stimulare a creativității elevilor. Aceste tehnici pot ﬁ:

Tehnica plierii hârtiei – origami

gândirea creatoare, dezvoltarea manualității și a proceselor psihomotorii.”CITATION Pav97 \p 46-48 \l

1048 (Pavel, 1997, pg. 46-48)

Figură 17 - Tehnica plierii hârtiei – origamiTehnica desenării cu ceară

suprafață”CITATION Cri77 \p " 34" \l 1048 (Cristea Maria, 1977, p. 34).

Figură SEQ Figură \* ARABIC 18 - Tehnica desenării cu cearăTehnica decolorării cu pic

1048 (Cristea Maria, 1977, p. 35)