UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

INDICI

CIOBOATĂ RODICA GEORGIANA

METEOROLOGIE-HIDROLOGIE
GRUPA 118
 Indicii ecometrici climatici reprezintă formule de calcul pentru
favorabilitatea climatică, luând în considerare valorile efective ale factorilor
climatici principali(Pătroescu, 1987).
Interpretarea rezultatelor se face fie prin incadrarea lor in tabelele de valori
precalculate, fie prin comparatii spatiale, respectiv altitudinale clasificare
climatelor si calculul indicilor de ariditate respective pluviometrici(de
erozivitate climatică etc.) sunt probleme care i-au preocupat pe unii dintre cei
mai cunoscuti climatologi ai secolului XX(de Martonne, Thornthwaite,
Gaussen). In scopul găsirii unei expresii matematice general valabile a
valentelor ecologice ale unui sit, au luat nastere o serie întreagă de formule si
tabele de interpretare, unele bazându-se pe factorii climatici, altele pe cei
biogeografic
Indicele pluviometric-hidrotermic

• Este un indice reprezentativ pentru regiunile secetoase, unde factorul

ecologic limitativ este disproporția între cantitatea de precipita ții și
temperatura sau evapotranspirația pe care aceasta o determină. Indicele
pluviotermic se calculează pentru valori medii anuale sau multianuale,
vernale și estivale, pe baza cărora se poate explica frecven ța ridicată a
unor elemente floristice xerofile într-un anumit teritoriu.
• Indicele pluviotermic anual este valoarea care exprimă raportul dintre
precipitațiile medii anuale și suma temperaturilor medii lunare care
depășesc 10⁰C. Practic, acestea sunt lunile cuprinse integral în sezonul
de vegetație.
 Indicele hidrotermic se calculeaza dupa formula:
I = p x t / 1000,
in care:
p = cantitatea anuala de precipitatii;
t = temperatura medie anual
 Indicele de ariditate “de Martonne”

Ariditatea este o notiune spatio-temporală care exprimă un

dezechilibru hidric in geosistem
A=P- ETP
unde P<ETP.
Conceptul de zonă aridă este expresia spatială a iesirilor de apă
din sistem ce depăsesc constant intrările. In prezent peste o treime din
uscatul Terrei este afectat de ariditate.
Conceptul meteorologic de ariditate are referintă temporală,
este un fenomen conjunctural caracterizat de o pluviometrie
slabă(perioadă aridă, an arid). Principalii factori ai ariditătii sunt:
precipitatiile, temperatura continentalismul, albedoul sa. Din punct de
vedere biogeografic, insuficienta de apă în sol produce un deficit de
crestere al speciilor vegetale si chiar creează vaste discontinuităti in
covorul vegetal.
 Indicele de ariditate “de Martonne” (1925) se calculează fie
la nivel anual, fie lunar sau pentru intervalul corespunzător
sezonului de vegetație. Acest indice permite determinarea
gradului de ariditate al unei regiuni pentru perioade
caracteristice(un an sau o lună), fiind o expresie a caracterului
restrictiv pe care conditiile climatice îl impun anumitor
formatiuni vegetale.
 P exprima precipitatiile anuale, sau p – precipitatii lunare,
 p = cantitatea medie lunara de precipitatii x 12 luni, pentru a
putea fi comparabile lunile intre ele;
 T temperatura medie anuala, sau t- temperatura medie lunara
 t = temperatura medie lunara;
 10 = coeficient care se adauga pentru a nu obtine valori
negative;
Corelarea numerica a indicelui de Martonne cu climatul
caracteristic
 Indicele de ploaie Lang (1927)
sau factorul pluvial exprima gradul de umiditate atmosferica si
variatia sa sezoniera sau anuala:
-se calculează pentru intervale anuale sau lunare, dar numai
pentru lunile cuprinse în sezonul de vegetație. Formula are la
bază raţionamentul conform căruia umiditatea unui teritoriu
variază direct proporţional cu pluviozitatea totală anuală şi invers
proporţional cu temperatura medie anuală.
I = p / t,
in care:
p = cantitatea anuala sau media multianuala de precipitatii;
t = temperatura medie anuala sau multianuala
 Köppen a remarcat faptul că limita dintre vegetaţia arborescentă şi
vegetaţia stepică corespunde arealelor în care acest indice scade sub valoarea de
10 unităţi,în timp ce trecerea de la stepă la vegetaţia de deşert este marcată de
valorice scad sub 5unităţi.
Indicele Koppen

Indicele Koppen se calculeaza pe baza relatiei:

I= p/T + 7 ,unde:
p=cantitatea anuala de precipitatii
T=temperatura medie anuala
7=constanta

La Stana de Vale indicele Koppen are valoarea de 149,3.

Ideile privind gasirea unor clase climatice care sa combine caracteristicile

de temperatura si precipitatii,precum si stabilirea unor limite care sa tina
seama de repartizarea vegetatiei si a solurilor,au fost transpuse in practica in
1918,de dr,Wladimir Koppen de la Universitatea din Graz(Austria).Aceasta
clasificare a fost ulterior revizuita si dezvoltata de Koppen si elevii
sai,devenind clasificarea climatica de uz geografic cea mai larg raspandita.
 Bilaţul convenţional al umidităţii (K)

Bilanţul convenţional al umidităţii este expresia matematică

a gradului de favorabilitate climatică pentru vegetaţia forestieră.
S-a remarcat faptul că valorile subunitare ale acestui indice
exprimă favorabilitatea pentru formaţiunile de stepă, iar cele
supraunitare pentru silvostepă şi pădure. Relaţia temperatură-
precipitaţii joacă şi în acest caz un rol decisiv în crearea
resurselor de apă care să satisfacă nevoile fiziologice ale
plantelor, mai ales că numai o parte din apa de precipitaţii
devine rezervă de umiditate în sol.
 Indicele Gaussen

evidentiaza numarul de zile ploioase dintro perioda, pe baza

unui coeficient al starii higrometrice:
-coeficientul 0,9 pentru 40-60 % zile ploioase;
-coeficientul 0,8 pentru 60-80 % zile ploioase;
- coeficientul 0,7 pentru 80-90 % zile ploioase;
- coeficientul 0,6 pentru mai mult de 90 % zile ploioase;
- coeficientul 0,5 % pentru zilele noroase si cetoase;
Clasificarea bioclimatică Bagnouls – Gaussen

O perioadă este considerată aridă atunci când media precipitaţiilor este mai
mică decât de dublul mediei termice (tab.5.2). Acest indice este util în
realizarea diagramei ombrotermice, a cărei a doua scară verticală se
construieşte pe principiul 1oC = 2mm, respectiv 1oC = 3mm
 Diagrama ombrotermică Gaussen (1954) constă în ilustrarea
relației dintre temperatură și precipitații, în scopul identificării
intervalului cu deficit de umiditate. Construirea diagramei se
bazează pe un sistem rectangular dublu scalar, format dintr-o
axă orizontală și două axe verticale.
 Modalitatea de construcție:
 - Pe axa orizontală se reprezintă lunile anului (1 lună = 1 cm);
 - Pe axa verticală stângă se reprezintă temperatura medie
lunară (1 cm = 5⁰C);
 - Pe axa verticală dreaptă se trec valorile medii lunare ale
precipitațiilor, la o scară dublă față de cea a temperaturii (1 cm =
10 mm);
 Se construiesc cele două curbe: cea termică având culoarea
roșie, iar cea ombrică având culoarea albastră;
 Intevalul cu deficit de umiditate se măsoară între lunile în care
curba termică o depășește pe cea ombrică. De cele mai multe
ori, acesta coincide cu perioada estivală
 Conform indicelui Gams, repartiția precipitațiilor se
face în funcție de altitudine.

p = cantitatea anuala sau media multianuala de precipitatii;

alt = altitudinea statiei meteorologice;
 Indicele de continentalitate Gams se calculează în scopul evaluării
potențialului pluviometric al unei regiuni pentru dezvoltarea forma ției
forestiere edificate de fag (Fagus sylvatica). Se mai nume ște și indicele
de favorabilitate a fagului. Se calculează ca raport între precipita țiile
medii anuale și altitudinea punctului în care s-au efectuat măsurătorile.
Valoarea 1 sau în jur de 1 reprezintă optimul de dezvoltare pentru făgete.
 Indicele pluviometric lunar Angot

Indicele Angot este expresia matematică a raportului dintre precipitatiile

medii anuale si cele lunare. In ansamblul său, această formulă pune in
evidentiază nuanta climatică a fiecărei luni(valorile subunitare indică lunile
secetoase, iar cele supraunitare lunile ploioase) Poate fi reprezentat grafic
utilizând valorile reale(curba de variatie fiind de o acuratete mai bună sau
generalizat(acordând valoarea 0.5 pentru toate lunile la care rezultatul a fost
subunitar si 5.5 pentru cele supraunitare)
 intervalele ploioase (k>1) şi intervalele secetoase (k<1)
În funcție de numărul de zile din lună, se calculează, pentru
fiecare din an raportul: k= P/ p, unde P= q/n, iar P= Q/ 365
unde :
q - cantitatea medie zilnică de precipitații dintr-o anumită
lună.
n - numărul de zile din luna respectivă.
Q - cantitatea medie multianuală de precipitații.
365 - numărul de zile dintr-un an.
 În funcție de valorile obținute, s-au atribuit calificativele de lună
ploioasă-pentru valorile supraunitare- și lună secetoasă, pentru valorile
subunitare. Analiza datelor arată in to ți anii și la toate sta țiile ( cu -excep ția
stației Căianu-2009), că valorile înregistrate sunt subunitare, respectiv valori
anuale cuprinse între 0,97-0,99. Analiza datelor pe lunile anului, arată valori
subunitare (luni secetoase), în perioada septembrie-martie (toamna- iarna-
primăvara), si valori supraunitare (luni ploioase) pentru lunile de vară
(aprilie-iulie) cand agresivitatea pluvială este maximă.
Indicele Standardizat al Precipitaţiilor

La etapa actuală este cunoscută o serie de lucrări privind evaluarea

gradului de ariditate a unui teritoriu. Un interes aparte prezintă Indicele
Standardizat al Precipitaţiilor (SPI, Standardized Precipitation Index)
formulat de Mc.Kee.
Acesta reprezintă echivalentul anomaliei standardizate a variabilei aleatorii
de la normă: SPI = (xi – x)/σ,
(unde xi şi x reprezintă valoarea meteorologică factologică şi respectiv a
normei climatice, σ - devierea standard), primim repartiţia normală standard
cu media zero şi a dispersiei echivalentă cu unitatea. Pentru repartiţia
normală a valorilor, acest parametru reprezintă nu altceva decât unitatea
devierii standard. De aceea indicele standardizat poate privit ca numărul
devierilor standard care reda cît de mult valorile factologice se deosebesc
de valoarea medie multianuală calculată pentru o perioadă îndelungată de
timp (de obicei 30 ani).
Termenul de “Anomalie” este un termen folosit in meteorologie pentru a indica:
- diferenta intre valoarea medie (diurna,lunara etc) a elementului meteorologic in
punctul respectiv si valoarea medie a paralelei corespunzatoare punctului.
- diferenţa între valoarea medie (diurnă, lunară etc.) a elementului meteorologic şi
valoarea medie plurianuală a aceluiaşi element, intr-un punct dat.
Tetraterma Mayr (TM)

Tetraterma este expresia matematică a mediei termice corespunzătoare

perioadei maxim aride a anului suprapusă perioadei de activitate biologică
maximă. Ea se calculează ca o medie aritmetică a celor mai calde 4 luni
consecutive. Exemplul dat mai sus este valabil pentru formele de relief joase şi
medii din România. Dacă se doreşte calcularea tetratermei pentru staţiile de
altitudine (ex: Vf.Omu, Parâng ş.a.) se va observa ca maximele termice lunare
sunt decalate cu 1-2 luni. În acest caz, tetraterma se va calcula pentru perioada
iunie-septembrie, respectiv iulie-octombrie.
Valorile tetratermei pun în evidenţă restrictivitatea climatică a unui areal
pentru anumite formaţiuni vegetale (prin continentalism, altitudine, expoziţie
etc.). Folosind date reale, s-a calculat în cele ce urmează Tetraterma Mayr
pentru staţiile Timişoara, Lugoj şi Jimbolia.
Ca şi în cazul indicelui de Martonne, variaţia spaţială a valorilor tetratermei
poate fi ilustrată cu ajutorul unui grafic simplu de tip linie.
 Indicele pluviotermic

Este un indice reprezentativ pentru regiunile secetoase,

unde factorul ecologic limitativ este disproporția între
cantitatea de precipitații și temperatura sau evapotranspira ția
pe care aceasta o determină. Indicele pluviotermic se
calculează pentru valori medii anuale sau multianuale,
vernale și estivale, pe baza cărora se poate explica frecvența
ridicată a unor elemente floristice xerofile într-un anumit
teritoriu.
Indicele pluviotermic anual este valoarea care exprimă
raportul dintre precipitațiile medii anuale și suma
temperaturilor medii lunare care depășesc 10⁰C. Practic,
acestea sunt lunile cuprinse integral în sezonul de vegetație
 Indicii pluviometrici se utilizează pentru aprecierea
favorabilității potențialului hidric pentru dezvoltarea forma țiilor
forestiere.
Suma precipitațiilor din lunile cuprinse în sezonul de vegeta ție
(în general intervalul aprilie - octombrie):

Suma precipitațiilor din lunile cu evapotranspirație maximă, în

care activitatea biologică a plantelor atinge apogeul (iunie - august):

Suma precipitațiilor din lunile cu acumulare a umezelii în

orizontul biologic activ al solului (noiembrie - martie):
 Pentru calculul indicelui de ariditate corespunzător
perioadei dorite(care eprezintă, in mod obligatoriu, o
succesiune de luni consecutive) se face media aritmetică a
indicilor specifici fiecărei luni.
 Valorile Indicelui Standardizat al Precipitaţiilor (SPI) în limitele 0.99 <
SPI <-0.99 indică că condiţiile de umezeală sunt aproape de normă. Când
evaluarea SPI atinge mărimea de -1.0 şi 1,0 - se stabilesc condiţii anomale în
regimul de umiditate. Pe măsura micşorării valorilor indicilor standardizaţi
creşte gradul de ariditate a climei în regiune (tab.1).
 Indicele de umiditate Thorntwaite

Indicele global de umiditate Thornthwaite pune în evidenţă

acel segment din cantitatea totală de precipitaţii care este
utilizat de plantă pentru a-şi satisface nevoile de hidratare
(tab.5.3). Acest indice derivă dintr-o formulă mai veche ce
aparţine aceluiaşi autor şi care se folosea de alţi doi indici, cel
de eficacitate pluviometrică (1931), respectiv cel de eficacitate
termică (1946) în exprimarea gradului de ariditate al climei.
P- este cantitatea de precipitații
PE- este evapotranspiratia potențială reală
PEc – este evapotaranspirația potențială climatică
 Indicele de racire reprezinta o masura a temperaturii
resimtite si depinde de temperatura aerului si de viteza
vantului.
Formula matematica a acestui indice a fost conceputa
pornind de la analiza modului in care, in situatii de temperaturi
scazute si vant intens, stratul termic protector existent in jurul
corpului uman este distrus. Astfel, temperatura corpului devine
mai apropiata de cea a aerului inconjurator, iar senzatia de frig
va fi mai puternica. In situatiile in care temperatura aerului are
valori extrem de scazute (sub -20 de grade), sau cand indicele
de racire coboara sub pragul valoric de -32, se aplica
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2000, privind
masurile ce pot fi aplicate
 Indicele de confort termic este un index care coroboreaza
temperatura aerului cu umiditatea relativa (marime fizica egala
cu cantitatea de vapori de apa care exista intr-un amestec gazos
de aer si apa) pentru a determina o temperatura aparenta - cea
resimtita de corpul uman. In mod normal, corpul se raceste prin
transpiratie, proces in timpul caruia apa se evapora, iar ca urmare
caldura retinuta se diminueaza. Atunci cand umiditatea relativa
este mare, rata de evaporare a apei se reduce. Aceasta inseamna o
racire mai lenta a corpului, care retine mai multa caldura decat ar
face-o in aer uscat. Pragul critic este de 80. Acolo unde valoarea
este egala sau mai mare, populatia trebuie sa se protejeze
adecvat.
ITU <= 65: confort
66 <= ITU <= 79:  alerta
ITU >= 80: disconfort