De demult...

de Octavian Goga
Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strungă...
Patru inşi la popa-n casă ţin azi sfat de vreme lungă. Iar noi patru juzi cu toţii nu ştim slova şi scrisoarea,
Punem degetul pe cruce şi-ntărim şi noi plânsoarea."
Într-un sfeşnic ard pe masă două lumânări de ceară,
Plin de grije, peană nouă moaie popa-n călimară: ..........................

"Patru juzi din patru sate, de la Murăş mai la vale, La fereastră-s zori de ziuă şi pătrund încet în casă,
Cu supunere se-nchină astăzi înălţimii-tale, Juzii, treji de gânduri grele, stau cu coatele pe masă.

Luminate împărate! Scriem carte cu-ntristare, O nădejde luminează feţele nemângâiete;

Ne-au luat păşunea domnii, fără lege şi-ntrebare... A-ntărit scrisoarea popa: la tot colţul o pecete.

Semne-avem, şi-n miezuine1 le-au fost pus de mult
bătrânii,
De pe când în ţara asta numai noi eram stăpânii...
Nu mai sunt acum pe câmpuri, toate le-a sfărmat
duşmanul,
Şi pe Ionuţ al Floarii ni l-au prăpădit, sărmanul.
Ne mor vitele-n ogradă şi ni-e jale nouă foarte
Şi,-nălţate împărate, noi n-am vrea să facem moarte!
Dar ne vrem moşia noastră, vrem şi pentru mort
dreptate!
Ale înălţimii-tale slugi supuse şi plecate,
Moş Istrate se ridică şi, cu mâna tremurată,
Pune cartea în năframă, de trei ori împăturată...
Înţolit de drum, jitarul Radu Roată se iveşte,
Vechi căprar din cătănie, ştie carte pe nemţeşte.
El aşază-n sân răvaşul şi sărută mâna popii,
Juzii strâng o dată mâna, le mijesc în gene stropii.
Stau cu popa-n pragul porţii, ochii lor spre drum se-
ndreaptă
Când, cu traista subsuoară şi toiagu-n mâna dreaptă,
În sclipirea dimineţii, care rumeneşte satul,
Radu Roată pleacă-n lume, cu scrisoare la-mpăratul.

Am trimis această carte şi, precum ca să se ştie,

Scris-am eu, popa Istrate, în ziua de Sfânt-Ilie.

I. CONTEXTUL APARIȚIEI + ÎNCADRAREA ÎNTR-UN CURENT LITERAR

 OCTAVIAN GOGA , considerat în literatura Română "poetul pătimirii noastre" este interesat în creația sa lirică de
satul tradițional Ardelenesc , de problemele pe care le întâmpină locuitorii acestuia , fiind bun poet MESIANIC (=care
prevestește un viitor mai bun pentru locuitorii satului tradițional , fiind un poet vizionar)
 Reprezentativă pentru viziunea sa MESIANICĂ și pentru tematica centrală a liricii lui GOGA este poezia "DE
DEMULT..." , în care autorul abordează dubla problematică a satului ardelenesc , dintr-o perioadă îndepărtată și
deloc fericită pentru locuitorii acestuia
 Poezia se încadrează în prelungirile romantismului și clasicismului , deoarece elemente specifice ambelor curente
literare se vor îmbina armonios în textul liric ,echilibrul formal specific clasicismului fiind completat de imagini
artistice sugestive de factură romantică.
 TITLUL precizează coordonatele temporale ale imaginarului poetic : autorul reînvie o pagină zbuciumată și tristă din
istoria Ardealului , deoarece în satul "DE DEMULT..." locuitorii s-au confruntat cu sărăcia și cu ocupația austro-
ungară , i-ar punctele de suspensie care însoțesc titlul accentuează nostalgia poetului în evocarea acestor realități
"de mult..." apuse
 II. TEMA VALORIFICATĂ
 Poezia reconstituie imaginea satului transilvănean pentru care preotul este o figură emblematic - el este unul dintre
intelectualii comunității , care resimte acut responsabilitatea morală de a rezolva problemele comunității locale
 Dubla problematică , socială și națională , cu care se confruntă locuitorii satului ardelenesc , stă în centrul discursului
liric :
1. Problematica socială = lipsa mijloacelor de trai sugerată în secvențele : "Ne-au luat pășunea domnii" ; "Ne mor vitele-
n ogradă"
2. Problematica națională = lipsa libertăților naționale cauzate de ocupația străină , inexistente în perioada când "în
țara asta numai noi eram stăpânii"

III.STRUCTURA POEZIEI
 COMPOZIȚIONAL , remarcăm existența a patru secvențe lirice , dispuse astfel :
SECVENȚA 1 = alcătuită din primele două distihuri , prezintă atmosfera de taină din casa preotului în care are loc
întâlnirea acestuia cu cei "patru juzi din patru sate/De la Mureș mai la vale"
SECVENȚA 2 = este centrată pe scrisoarea pe care preotul o scrie împăratului din dorința de a rezolva problemele grave
ale satului ardelenesc și este cea mai amplă secvență
SECVENȚA 3 = compusă din doua distihuri , creionează imaginea zorilor de zi , cu semnificația metaforică de a reprezenta
speranța într-un viitor mai bun
SECVENȚA 4 = apare un alt personaj liric reprezentativ pentru viața satului , RADU ROATĂ , desemnat să fie mesagerul
scrisorii către împărat ; cuprinde ultimele 5 distihuri

 STRUCTURA include :
A. RELAȚIILE DE SIMETRIE = reies din structura echilibrată a întregii poezii , prin succesiunea secvențelor și sunt
accentuate mai ales în secvența "secundă" prin respectarea convențiilor stilului epistolar din structura scrisorii
adresate împăratului
B. RELAȚIILE DE OPOZIȚIE = în primele două secvențe este prezentat cadrul nocturn și spațiul închis în care se întâlnesc
juzii și preotul în opoziție cu ultimele două secvențe în care apare cadrul diurn și sugestia deschiderii spațiului , prin
plecarea "în lume" a lui RADU ROATĂ

IV. ANALIZA TEXTULUI

SECVENȚA 1
- Este conturată o atmosferă de taină la întâlnirea preotului cu cei 4 juzi , întreaga atmosferă făcând trimitere spre un
episod biblic de referință : Cina cea de Taină
-Preotul este responsabil moral față de comunitatea din care provine , iar gravele problem ale sătenilor îl determină să
caute o soluție împreună cu juzii , care sunt reprezentanții administrației locale
-Caracterul secret al întâlnirii este potențat de întunericul nopții iar cadrul este creionat prin imagini artistice specific
romantice , care se completează reciproc : lumânările de ceară = imagini vizuale , "clopotele de la strungă " = imagini
auditive
- Preotul este " plin de grije " pentru soarta satului și de aceea își asumă riscul convocării acestei întâlniri cu caracter
secret

SECVENȚA 2
- Cuprinde scrisoarea scrisă de preot conform convențiilor de redactare al unui text epistolar :
a) FORMULĂ DE ADRESARE : "LUMINATE ÎMPĂRATE! "= semnifică respectul
b) FORMULĂ DE ÎNCHEIERE : "SCRISA-M EU POPA ISTRATE" , completată de semnătura prin amprentă a juzilor
c) MENȚIONAREA DATEI : "ÎN ZIUA DE SFÂNT-ILIE" dată simbolică pentru dorința de dreptate , deoarece personajul
biblic menționat este un sfânt justițiar
-Preotul subliniază încrederea pe care o are în rezolvarea pașnică a problemelor cu care se confruntă satul tradițional , o
rezolvare care ar putea veni din partea autorității supreme , la care reprezentanții comunității se raportează cu respectul
cuvenit , subliniat și prin formula de adresare
- Gravele probleme ale satului transilvănean se înscriu pe două planuri :
1. PLANUL SOCIAL = subliniază sărăcia țăranilor siliți să se descurce fără elementarele mijloace de trai , pământul și
vitele ;
2. PLANUL NAȚIONAL = lipsa de libertate națională în contextul unei ocupații străine , austro-ungare , oamenii păstrând
nostalgia trecutului în care românii erau stăpâni în țara lor
-Remarcăm tonalitatea folosită de preot , din care răzbate hotărârea de a rezolva toate aceste grave probleme , chiar
dacă se încearcă mai întâi rezolvarea lor pe cale pașnică , prin diplomație :"NOI N-AM VREA SĂ FACEM MOARTE!"
-Cu toate acestea , solicitările sunt făcute pe un ton ferm :"DAR NE VREM MOȘIA NOASTRĂ , VREM ȘI PENTRU MORT
DREPTATE!" , iar semnătura preotului din formula de încheiere e completată de semnăturile prin amprentă ale celor 4
juzi , care reprezintă autoritatea locală

SECVENȚA 3
-Ultimele două secvențe reprezintă schimbarea cadrului spațio-temporal : dacă primele două secvențe sunt proiectate în
cadrul închis al odăii preotului care găzduiește întâlnirea nocturnă ultimele două secvențe prezintă ivirea soarelui , iar
deschiderea spațiului apare prin sugestia ferestrei și pornirea mesagerului "ÎN LUME" pentru a duce scrisoarea
- Astfel , în această secvență , la fereastră se observă apariția zorilor , care luminează fețele juzilor "TREJI DE GÂNDURI
RELE"
- "NĂDEJDEA" într-un viitor mai bun, în care problemele țăranilor să dispară este reprezentată metaforic prin ivirea
zorilor
-Scrisoarea care urmează să fie trimisă împăratului are un caracter oficial , fapt confirmat prin secvența :"LA TOT COLȚUL
O PECETE" , așadar scrisoarea reprezintă modalitatea oficială și diplomatică prin care se adresează împăratului
autoritățile locale

SECVENȚA 4
-Ultima secvență se focalizează asupra mesagerului scrisorii : RADU ROATĂ "FOST CĂPRAR ÎN CĂTĂNIE", acum jitar , un
personaj liric reprezentativ pentru comunitatea rurală din care provine
-Acesta a fost ales să ducă la bun sfârșit misiunea care presupune o dificilă călătorie , el fiind capabil să se descurce
deoarece "ȘTIE CARTE PE NEMȚEȘTE" , iar numele lui este unul sugestiv , roata fiind un simbol al călătoriei
- Preotul are "MÂNA TREMURATĂ" , acest epitet sugerând :
1. Pe deoparte , bătrânețea și experiența de viață acumulată , fiind un om înțelept
2. Pe de altă parte , semnifică emoția preotului la trimiterea scrisorii , emoție confirmată și de lacrimile din ochii
juzilor :"LE MIJESC ÎN GENE STROPII"
- Metafora "SCLIPIREA DIMINEȚII" conturează speranța tuturor pentru obținerea unui rezultat favorabil , în urma
trimiterii scrisorii.

V. ELEMENTE SPECIFICE
A) CLASICISMULUI :
 Echilibrul formal asigurat de succesiunea secvențelor
 Respectarea structurii textului epistolar în redactarea scrisorii (secvența a 2 a)
 Tonalitatea solemnă , sobră folosită pe tot parcursul discursului liric
B) ROMANTISMULUI :
 Prezența antitezelor la nivelul relațiilor de opoziție : cadru nocturn - cadru diurn ; spațiu închis (camera
preotului) - spațiu deschis (fereastra și sugestia drumului "în lume") ; îngrijorare - speranța într-un viitor mai bun
 Cadrul din secvența 1 este specific acestui curent literar (noapte , clopote , lumânări)