CRIMINOLOGIE Numele:

Grupa:
Data 31.05.2021

Subiecte de examen

G.1

I. Răspundeţi la următoarele întrebări ( rezolvați următoarele cerințe) – 3 puncte

1. Explicați pe scurt la ce criteriu se raportează clasificarea obiectivă a criminalității și care sunt

categoriile ce intră în această clasificare (1p)

Clasificarea obiectivă a criminalităţii se referă la categorii de criminalitate obţinute prin

raportarea la un criteriu unic, respectiv gradul de cunoaştere a faptelor penale de către organele
care participă la înfăptuirea actului de justiţie penală (poliţie, parchet, instanţă de judecată).
Conform acestui criteriu, criminalitatea se împarte în următoarele categorii: 1) criminalitatea
reală; 2) cifra neagră a criminalităţii; 3) criminalitatea aparentă (sau relevată); 4) criminalitatea
legală (sau judecată).

2. Explicați cele două categorii de mijloace utilizate în lupta împotriva fenomenului criminal, în
practica anticriminală (1p)

În lupta împotriva fenomenului criminal sunt utilizate în concret două categorii de mijloace:
a) mijloacele juridice, în care intră totalitatea normelor de drept ce contribuie direct sau indirect
la combaterea şi prevenirea fenomenului criminal (în principal dreptul penal în sens larg, deci şi
procedura penală, dar şi alte dispoziţii legale: constituţionale, civile, administrative etc.).
b) mijloacele empirice, unde sunt incluse „practicile instituţionale” (poliţie, parchet, instanţe de
judecată, penitenciare etc.) care au ca scop combaterea şi prevenirea criminalităţii.

3. Arătați care sunt caracteristicile teoriilor etiologice moderne (1p)

- toate aceste teorii admit ideea că fenomenul criminal are o cauzalitate multiplă, că reprezintă
un fenomen multifactorial ;
- fiecare teorie s-a ocupat în mod prioritar de o anumită categorie de factori care au fost
considerați preponderenți: biologici, sociali, morali, (fără a nega caracterul multifactorial);
- toate aceste teorii pleacă de la premisa că şi comportamentul criminal, ca şi celelalte conduite
umane, are o componentă psihologică; de aceea, teoriile etiologice moderne au un element comun,
factorul psihologic.
II. Indicați varianta corectă - 6 puncte

Atenție
Întrebările au fost formulate în sistemul tip grilă semideschisă, ceea ce înseamnă că
răspunsurile corecte pot avea fie o variantă, fie două variante exacte. Nu pot fi întrebări la
care nicio variantă nu este corectă sau întrebări la care toate cele trei variante sunt corecte.

1. În sens comun, noțiunea de crimă se poate referi la: a) o infracţiune intenţionată îndreptată
împotriva vieţii persoanei; b) o infracţiune comisă cu intenție depășită, care a avut ca rezultat
moartea unei persoane; c) o ucidere din culpă, dacă fapta a cauzat moartea a două sau mai multor
persoane.
2. Printre posibilitățile de evaluare a cifrei negre se numără: a) examenul clinic; b) studiile de
urmărire; c) anchetele de victimizare.
3. Cele trei domenii principale de luptă contra criminalității, aflate în conținutul practicii
anticriminale sunt: a) domeniul dreptului penal şi al aplicărilor lui concrete, domeniul
tratamentului delincvenţilor şi domeniul luptei anticorupție; b) domeniul dreptului penal şi al
aplicărilor lui concrete, domeniul tratamentului delincvenţilor şi domeniul prevenirii
criminalităţii; c) domeniul dreptului penal, domeniul politicii anticriminale și domeniul
criminologiei.
4. Reprezintă modalități de cunoaștere în cercetarea criminologică: a) cunoașterea descriptivă;
b) cunoașterea etimologică; c) cunoașterea dinamică.
5. Particularităţile metodei empirice în cercetarea criminologică se manifestă, în principal, în legătură
cu: a) observarea faptelor și inducția ipotezei; b) observarea faptelor și verificarea experimentală;
c) inducția ipotezei și verificarea experimentală.
6. Printre factorii obiectivi sau involuntari care conduc la vicierea statisticilor criminale putem
aminti: a) modificările intervenite în legislaţie („jocul” incriminare-dezincriminare); b)
modificările intervenite în sistemele de înregistrare şi prelucrare a datelor şi eventualele
erori materiale în înregistrare; c) campaniile anti-x infracţiune, prin care se „direcţionează”
organele represive în depistarea cu precădere a anumitor fapte.
7. Printre principalele idei din Tratatul lui Beccaria se află: a) Introducerea sistemului
acuzatorial în procedura penală; necesitatea ca judecata şi probele să fie publice; b)
necesitatea aplicării unor pedepse severe și prompte; c) înlocuirea conceptului de răspundere
morală cu cel de răspundere socială.
8. Școala lyoneză, cunoscută în doctrină și sub numele de „Școala mediului social”: a) se bazează
pe constatarea potrivit căreia raporturile interumane sunt guvernate de un fapt social fundamental,
respectiv imitația; b) are ca element de originalitate ideea potrivit căreia crima reprezintă un
fenomen de normalitate socială; c) a formulat, printre altele, aforismul: „ Societățile au
criminalii pe care îi merită”.
9. Potrivit teoriei inadaptării bio-psihice, formulată de criminologul suedez Olof Kinberg: a) omul
este o fiinţă nu doar biologică, ci şi psihologică şi socială, caracterizată prin „plasticitate”, adică
prin facultatea de a-şi modifica reacţia numai în funcţie de influenţele fizice şi chimice; b) există
două elemente ce trebuie avute în vedere la analiza structurii bio-psihice: nucleul
constituţional şi funcţia morală; c) funcţia morală reprezintă modalitatea şi profunzimea
asimilării valorilor morale care compun atmosfera morală unde subiectul a trăit ori trăieşte.
10. Subiecții care prezintă anomalia cromozomială 47 XYY denumită și „cromozomul crimei”: a)
au o determinare absolută spre comiterea de infracțiuni contra vieții; b) au o frecvență printre
delincvenți de până la zece ori mai mare decât cea constatată în cadrul populației generale;
c) pot fi perfect normali din punctul de vedere al inteligenței și comportamentului.
11. Teoriile psiho – sociale: a) poartă amprenta unora din școlile criminologice din secolul
trecut (interpsihologică, sociologică) ; b) fac abstracție de teoria multifactorială a lui Ferri și de
o serie de factori de natură socială pe care acesta i-a evidențiat; c) pot pleca de la întrebarea: de
ce majoritatea indivizilor se supun legii și nu comit fapte penale?
12. Conform teoriei asociațiilor diferențiate (E. Sutherland): a) comportamentul criminal este
învățat, el nu este ereditar; b) procesul de învățare are loc mai ales în interiorul unui grup
restrâns de persoane; c) formația criminală prin asociație se poate dobândi și în mod exclusiv
prin imitație.
13. Conform teoriei angajamentului ( Howard S. Becker): a) individul respectă legea penală
pentru a nu pierde avantajele pe care le presupune viaţa socială în care este „angajat”; b)
un individ comite o infracţiune deoarece nu este suficient de „angajat” în angrenajul social,
practic el „nu are ce pierde”; c) un individ comite o infracțiune deoarece „s-a angajat” că va face
acest lucru față de grupul social din care face parte.
14. Printre aspectele importante ale contribuției lui Freud la dezvoltarea gândirii criminologice
putem reține: a) explicațiile privind structura și funcționarea „aparatului” psihic; b)
explicațiile privind etiologia și tratamentul delincvenților; c) explicațiile privind noțiunea de
criminalitate.
15. În categoria criminalității obișnuite, așa cum aceasta este descrisă în teoria criminalului
nevrotic, întâlnim următoarele tipuri de criminali: a) organici, normali, nevrotici; b) nebuni,
născuți, obișnuiți; c) născuți, obișnuiți, nevrotici.
16. Teoria personalității antisociale expusă de Kate Friedlander: a) are la bază constatările
psihanalizei freudiene cu privire la „evenimentele din prima copilărie”; b) face parte din
categoria teoriilor psiho-sociale; c) consideră, în esență, că la origine, copilul este o ființă
absolut instinctivă, dominată de principiul plăcerii.
17. Conform teoriei instinctelor elaborată de E. de Greeff: a) instinctele de apărare contribuie
la conservarea Eului și au la bază agresivitatea; b) instinctele de simpatie contribuie la
conservarea Eului și au la bază altruismul; c) există o opoziție permanentă între instinctele de
apărare și cele de simpatie.
18. Reprezintă o componentă a nucleului central al personalității criminale, care comandă
condițiile trecerii la act (teoria lui J. Pinatel): a) labilitatea; b) sadismul; c) egocentrismul.
19. Conform modelului general de trecere la act conceput de Albert Cohen (modelul arborelui),
actul deviant este conceput: a) ca un pasaj brusc de la o stare de conformitate la o stare de devianță;
b) ca o succesiune de etape, în interiorul cărora actorul (autorul) are oricând posibilitatea de
a alege „direcția”; c) ca o expresie a lipsei totale a liberului arbitru.
20. Analiza strategică (teoria strategică a lui M. Cusson): a) ia în calcul orice explicație de tip
cauzal și este interesată de trecutul și personalitatea infractorului; b) prezumă capacitatea
delincventului de a lua, până la un punct, decizii raționale; c) este interesată doar de actul
criminal în sine, act ce se desfășoară în secvențe ordonate, pe parcursul cărora delincventul
își păstrează luciditatea și se livrează unor calcule, care-i permit să opereze o alegere
rațională din punctul lui de vedere.