UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE INFORMATICĂ ȘI ȘTIINȚE

SPECIALIZAREA FIZICĂ MEDICALĂ ANUL II

TENSIUNEA SUPERFICIALĂ

Nume student: Pop Andrada Diana

ORADEA
2022
 TENSIUNEA SUPERFICIALĂ 2022

Introducere

Se observă adesea că o picătură de sânge formează o cocoașă pe un pahar orizontal; o picătură de

mercur formează o sferă aproape perfectă și poate fi rulată la fel ca o minge de oțel pe o
suprafață netedă; picăturile de apă din ploaie sau rouă atârnă de ramurile sau frunzele copacilor;
un combustibil lichid injectat într-un motor formează o ceață de picături sferice; apa care picură
dintr-un robinet cu scurgeri cade ca picături aproape sferice; un balon de săpun eliberat în aer
formează o formă aproape sferică; și mărgelele de apă se ridică în picături mici pe petalele de
florilor.

În aceste și alte observații, picăturile de lichid se comportă ca niște baloane mici umplute cu
lichid, iar suprafața lichidului acționează ca o membrană elastică întinsă sub tensiune. Forța de
tragere care provoacă această tensiune acționează paralel cu suprafața și se datorează forțelor de
atracție dintre moleculele lichidului.

Așa cum rezultă din experiențe, suprafața liberă a unui lichid tinde să-și micșoreze aria. Această
proprietate se explică prin faptul că suprafața liberă se găsește într-o stare de tensiune
asemănătoare acela în care se găsește o membrană uniform tensionată. Cauza acestui fenomen
este următoarea: fiecare particulă de fluid, care se găsește în apropierea suprafeței libere, este
atrasă de particulele vecine; rezultanta tuturor acestor forțe de atracție se îndreaptă către
interiorul lichidului și în felul acesta la suprafață rămân exact câte sunt necesare pentru formarea
suprafeței libere. Un fenomen asemănător se observă și la suprafața de contact dintre doua
lichide imiscibile. Grosimea stratului superficial în care se manifestă forțe dirijate spre interiorul
lichidului este foarte mică, de ordinul de mărime al câtorva diametri moleculari (10 -7 cm). O
masă oarecare de lichid își modifică forma astfel încât, la volum dat, suprafața ei liberă să fie
minimă; astfel se explică a picăturilor mici care cad liber sau a picăturilor în suspensie întru-un
alt lichid de aceeași densitate.

Acest fenomen se numește tensiunea de superficială și acționează oarecum ca o peliculă la

interfața dintre suprafața apei lichide și aerul de deasupra acesteia. Moleculele de apă de sub

1
 TENSIUNEA SUPERFICIALĂ 2022
suprafață sunt atrase unele de altele și de cele de la suprafață. Cantitativ, tensiunea superficială
este măsurată ca lucru pe unitate de suprafață necesar pentru a muta moleculele inferioare la
suprafața lichidului.

TENSIUNEA SUPERFICIALĂ

Pentru a vizualiza modul în care apare tensiunea superficial vom lua în considerare două
molecule lichide, una la suprafață și alta în adâncimea corpului lichid. Forțele atractive aplicate
asupra moleculei interioare de moleculele din jur se echilibrează reciproc datorită simetriei. Dar
forțele de atractivitate care acționează asupra moleculei de suprafață nu sunt simetrice, iar forțele
de atractivitate aplicate de moleculele de gaz de mai sus sunt de obicei foarte mici. Prin urmare,
există o forță atractivă netă care acționează asupra moleculei de la suprafața lichidului, care tinde
să tragă moleculele de pe suprafață spre interiorul lichidului. Această forță este echilibrată de
forțele de respingere din moleculele de sub suprafață care încearcă să fie comprimate. Rezultatul
este că lichidul își minimizează suprafața. Acesta este motivul pentru tendința picăturilor de
lichid de a obține o formă sferică, care are suprafața minimă pentru un volum dat.

Un efect important de suprafață este unghiul de contact θ , care apare atunci când o interfață
lichidă se intersectează cu o suprafață solidă, ca în Fig. 1.1 . Echilibrul de forțe ar implica atunci
atât σ cât și θ . Dacă unghiul de contact este mai mic de 90 o, se spune că lichidul udă solidul;
dacă θ > 90o , lichidul este denumit uscat . De exemplu, apa udă sapunul, dar nu udă ceara. Apa
este extrem de umedă pe o suprafață de sticlă curată, cu θ ≈ 0 o . La fel ca σ, unghiul de contact θ
este sensibil la condițiile fizico-chimice reale ale interfeței solid-lichid. Pentru o interfață curată
mercur-aer-sticlă, θ = 130o.

2
 TENSIUNEA SUPERFICIALĂ 2022

Fig 1.1. Efectele unghiului de contact la interfața lichid-gaz-solid. [5]

Tensiunea superficială variază foarte mult de la o substanță la alta și cu temperatura pentru o

anumită substanță. La 20°C, de exemplu, tensiunea superficială este de 0,073 N/m pentru apă și
0,440 N/m pentru mercurul înconjurat de aer atmosferic. Tensiunea superficială a mercurului
este suficient de mare încât picăturile de mercur să formeze bile aproape sferice care pot fi
rostogolite ca o minge solidă pe o suprafață netedă. Tensiunea superficială a unui lichid, în
general, scade odată cu temperatura și devine zero în punctul critic (și astfel nu există o interfață
distinctă lichid-vapor la temperaturi peste punctul critic). Efectul presiunii asupra tensiunii
superficiale este de obicei neglijabil.

Tensiunea superficială a unei substanțe poate fi modificată considerabil de impurități. Prin

urmare, anumite substanțe chimice, numite surfactanți, pot fi adăugate unui lichid pentru a-i
scădea tensiunea superficială. De exemplu, săpunurile și detergenții scad tensiunea superficială a
apei și îi permit să pătrundă în micile deschideri dintre fibre pentru o spălare mai eficientă. Dar
aceasta înseamnă, de asemenea, că dispozitivele a căror funcționare depinde de tensiunea
superficială (cum ar fi conductele de căldură) pot fi distruse de prezența impurităților din cauza
manoperei proaste.

Vorbim de tensiune superficială pentru lichide numai la interfețele lichid-lichid sau lichid-gaz.
Prin urmare, este imperativ ca lichidul sau gazul adiacent să fie specificat atunci când se
specifică tensiunea superficială. Tensiunea de suprafață determină dimensiunea picăturilor de
lichid care se formează și, astfel, o picătură care continuă să crească prin adăugarea de mai multă

3
 TENSIUNEA SUPERFICIALĂ 2022
masă se descompune atunci când tensiunea superficială nu o mai poate ține împreună. Acesta
este ca un balon care explodează în timp ce este umflat când presiunea din interior crește peste
rezistența materialului balonului.

Fig 1.2. Întinderea unei pelicule lichide cu un fir în formă de U și forțele care acționează asupra
firului mobil de lungime b. [4]

Pentru a înțelege mai bine efectul tensiunii superficiale, luați în considerare un film lichid (cum
ar fi pelicula unui balon de săpun) suspendat pe un cadru de sârmă în formă de U cu o parte
mobilă (Fig.1.2). În mod normal, filmul lichid tinde să tragă firul mobil spre interior pentru a
minimiza suprafața sa. O forță F trebuie aplicată pe firul mobil în direcția opusă pentru a
echilibra acest efect de tragere. Ambele părți ale peliculei subțiri sunt suprafețe expuse aerului și
astfel lungimea de-a lungul căreia acționează tensiunea superficială în acest caz este 2b. Apoi, un
echilibru al forței pe firul mobil dă F=2 b σ s și astfel tensiunea superficială poate fi exprimată ca

F
σ s= 1.11
2b

4
 TENSIUNEA SUPERFICIALĂ 2022

N
Rețineți că pentrub=0,5 m, forța măsurată F (în N) este pur și simplu tensiunea superficială în
m
. Un aparat de acest fel cu suficientă precizie poate fi utilizat pentru măsurarea tensiunii
superficiale a diferitelor lichide.

În aparatul cu cadru de sârmă în formă de U, firul mobil este tras pentru a întinde filmul și pentru
a crește suprafața acestuia. Când firul mobil este tras la o distanță Δx, aria suprafeței crește cu
ΔA = 2b Δx, iar munca W efectuată în timpul acestui proces de întindere este

W =Forță × Distanță=F Δ x=2b σ s Δ x=σ s Δ A 1.12

unde am presupus că forța rămâne constantă pe distanța mică. Acest rezultat poate fi interpretat,
de asemenea, deoarece energia de suprafață a filmului este crescută cu o cantitate 𝜎s ΔA în
timpul acestui proces de întindere, ceea ce este în concordanță cu interpretarea alternativă a 𝜎s ca
energie de suprafață pe unitate de suprafață. Aceasta este similară cu o bandă de cauciuc care are
mai multă energie potențială (elastică) după ce este întinsă mai mult. În cazul filmului lichid,
munca este folosită pentru a muta moleculele lichide din părțile interioare la suprafață împotriva
forțelor de atracție ale altor molecule. Prin urmare, tensiunea superficială poate fi definită și ca
munca efectuată pe unitate de creștere a suprafeței lichidului.

Tensiunea superficială σ s a unui lichid este o mărime caracteristică, definită prin forța care se
exercită tangențial pe unitate de lungime de pe suprafața lichidului, datorită interacțiunii dintre
moleculele de fluid din stratul superficial și moleculele de fluid din interiorul lichidului.
N J
Tensiunea superficială σ se măsoară în sau în 2 .
m m

Dacă suprafața de contact dintre două fluide imiscibile, de exemplu suprafața liberă a unui lichid
în contact cu aerul, este plană, atunci tensiunea superficială nu este pusă în evidență, deoarece pe
o suprafață plană toate forțele s e echilibrează între ele. Pe o suprafață curbă, forțele de tensiune
nu se echilibrează între ele, deci trebuie admisă existența unei forțe care să asigure starea de
reapus prin echilibrarea forțelor de tensiune. Această forță produce o diferență de presiune pe
cele doua părți ale suprafeței de contact. Pentru a calcula diferența de presiune p 1-p2 într-un punct
A al suprafeței de contact (figura) se delimiteză pe suprafață, în jurul puctului considerat, un

5
 TENSIUNEA SUPERFICIALĂ 2022
element de suprafață de forma unui dreptunghi curbiliniu, de laturi ds 1 și ds2. Datorită diferenței
de presiune p1-p2 , pe suprafața dreptunghiului va acționa forța (p1-p2) ds1ds2. Tensiunea specfică
face ca pe fiecare latură a dreptunghiului să acționeze o forță de tensiune îndreptată spre
exteriorul dreptunghiului. Pe laturile ds1 ale dreptunghiului acționează două forțe σds1, care
formează între ele unghiul dβ, iar pe laturile ds2 acționează forțe σds2 care fac între ele unghiul
d s1 d s2
dα. Din figură rezultă dα = și dβ= și prin urmare rezultanta celor două forțe σds1 este
R1 R2
σ s d s2 σ s d s1
σd s 1 dβ = și rezultanta celor două forțe σds2 este σd s 2 dα= . Din condiția
R2 R1
echilibrului tuturor forțelor care acționează asupra dreptunghiului rezultă ( formula lui Laplace)

p1− p2=σ s
( R1 + R1 )
1 2
1.13

R1 și R2 sunt razele de curbură principale ale suprafeței în punctul în care se măsoară diferența de
presiune ( razele de curbură ale curbelor formate prin intersecția suprafeței libere cu doua plane,
perpendiculare unul pe altul și pe planul tangent suprafeței elementare în punctul considerat A).
Presiunea este mai mare în interiorul concavității suprafeței.

Fig 1.3. Calculul diferențial de presiune într-un punct al unei suprafeței curbe de contact dintre
două fluide imiscibile (formula lui Laplace). [1]

6
 TENSIUNEA SUPERFICIALĂ 2022

Concluzie

Tensiunea superficală în apă poate fi bună pentru a efectua trucuri, cum ar fi posibilitatea de a
pluti o agrafă pe suprafața sa, dar tensiunea superficală îndeplinește mult mai multe sarcini care
sunt de o importanță vitală pentru mediu și oameni. Forțele de coeziune dintre moleculele lichide
sunt responsabile pentru fenomenul cunoscut sub numele de tensiune superficială.

Datorită tensiunii superficiale, obiectele mici vor „pluti” pe suprafața unui fluid, atâta timp cât
obiectul nu poate pătrunde și separa stratul superior de molecule de apă. Când un obiect se află
pe suprafața fluidului, suprafața sub tensiune se va comporta ca o membrană elastică.

7
 TENSIUNEA SUPERFICIALĂ 2022

BIBLIOGRAFIE

1. J. Florea, V. Panaitescu; Mecanica fluidelor; Editura Didactică și Pedagogică București

1979.
2. Robert L. Mott, Joseph A Untener; Applied Fluid Mechanics; Publisher: Pearson 2015.
3. Frank M. White; Fluid Mechanics, 8th Edition in SI Units; Publisher: McGraw-Hill
Education 2016.
4. Yunus A. Cengel, John M. Cimbala; Fluid Mechanics: Fundamentals and
Applications 4th Edition, Kindle Edition 2018.
5. https://www.dataphysics-instruments.com/us/knowledge/understanding-interfaces/
contact-angle/
6. https://www.usgs.gov/special-topics/water-science-school/science/surface-tension-and-
water