În lucrarea Teorii ale comunicării de masă, Melvin L. De Fleur şi Sandra
BallRokeach au analizat principalele etape ale dezvoltării comunicării umane: Prima etapă, epoca semnelor şi semnalelor, aparţine fiinţelor „preumane”, incapabile, din punct de vedere fizic, de vorbire. Ele comunicau prin sunete, semne cu mâna, expresie, mişcare. Comunicarea lor era complexă, faţă de a primatelor de astăzi, dar simplă în raport cu cea umană şi mult mai lentă, iar creierul, încă neevoluat, determina o memorie de scurtă durată. Ea servea nevoilor biologice, proprii şi lumii animale. Epoca vorbirii şi a limbajului, se leagă de apariţia omului de Cro Magnon (ulterior şi supravieţuitor celui de Neanderthal), care ar fi început să vorbească în urmă cu 90 000-40 000 de ani. Epoca scrisului. De la pictogramele convenţionalizate, care standardizau semnificaţii, în vederea stocării informaţiei şi transmiterii ei în timp şi spaţiu, umanitatea a evoluat spre utilizarea scrierii fonetice. Sistemul pictografic presupunea reprezentarea unei idei, a unui obiect sau a unei fiinţe ori a unui concept printr-un simbol, ceea ce făcea dificilă nuanţarea. Scrierea fonetică reprezenta un sunet printr- un semn. Astfel s-a născut ceea ce astăzi numim alfabet. Epoca tiparului. Inventarea tiparului a reprezentat o revoluţie în comunicare, făcând posibilă o difuzare mult mai amplă, mai rapidă şi mai eficientă a informaţiei, ceea ce a permis noi conexiuni, deci un progres al gândirii şi cunoaşterii. Alfabetizarea unui număr crescând de oameni a modificat însăşi evoluţia umanităţii. Epoca mijloacelor de comunicare în masă. Dezvoltarea cunoaşterii şi invenţiilor tehnice au produs, mai ales în secolul XX, noi revoluţii care privesc nu numai transmiterea informaţiilor, dar şi schimbarea percepţiei asupra lumii, relaţiile dintre indivizi şi comunităţi, atenuarea diferenţelor generatoare de conflicte, comportamentul uman în general. Internetul şi mijloacele de comunicare asistate de calculator sunt privite tot mai des ca definind o nouă epocă în istoria comunicării sociale. Este interesant să observăm că aceste etape pe care le-a urmat omenirea în construirea mijloacelor de comunicare sunt reproduse identic de fiecare individ uman în procesul lui de socializare, fiecare reuşind să se definească în funcţie de tipul de mijloace de comunicare de care dispune ca dotare socială