8 INTRODUCERE

statului feudal selciuchid 22 a avut o existent/ de peste jum/tate de mile-

niu, ultimele ram/site ale acestuia fiind lichidate abia in anli urm/tori pri-
mului razboi mondial. In faza sa de ascensiune politic/, nicest imperiu a
supus treptat o serie de tAri din Asia, Europa $i Africa, care In epoca de-
caderii acestuia, $i -au cucerit independenta prin lapta de eliberare a
popoarelor.
Caracterul feudalo-militar al Imperiului otoman a fAcut, mai cu
seam/ la inceput, ca acesta s extindg relativ repede dominatia nn numai
asupra numeroaselor emirate turcmene din Anatolia 32 ci gi asupra popca-
xelor din Peninsula Balcanicl, unde turcii osmanlii, dup/ fatrunderea for
in Rumens', pe la jum/tatea veacului al XIV -lea, an glsit un teren favo-
rabil, datorith unui complex de factori social-economici si politico-
militari 4.
Dup/ cum se stie, in veacurile XIV XVI expansiunea otoman/ s-a
intins pe cele dou/ maluri ale Bosforului, cucerit In 1453, hotarele acestui
imperiu largindu-se treptat din pgrtile Basrei pin/ in centrul Europei
din Polonia pin/ in. Africa de nord.
La aceastA perioad/ intreg arsenalul militar al orInduirii feudale
otomane caracterizat6, in raporturile social-economice, prin proprie-
tatea feudal/ de stat asupra principalului mijloc de producjie, care era
pamintul, ¢i prin sistemul feudelor conventionale, zise tim,ar, zeamet
hass 32 acordate demnitarilor feudali cu obligatia de a intretine osti pro-
portional° cu apanajele lor, ca $i prin centralizarea maxima a puterii de
stat, pe plan suprastructural a actionat in direcjia extinderii dominatiei
turcesti asupra altor popoare musulmane sau crestine, teas/tura feudalg-
militar/ accentuindu-se tot mai mult in decursul existentei statului otoman.
Dar spre sfirsitul veacului al XVI-lea, in societatea feudal/ otoman
incep sa se producI o serie de transformlri care, deli nu dep/seau limitele
orinduirii feudale, duceau totusi la schimbari In raporturile sociale i in
structnra statului otoman, in sensul rargirii propriet'atii feudale particulare
2 V. A. Gordlevski, rocyaapcmeo Cenearcynuaoe e Manou Aauu, fn Izbrannle Soci-
neniia", I, Moscova, 1960, p. 31-357.
3 Cunoscute In literatura istoricA sub denumirea de Tavaif-i-Millak (Cf. Islam Ansiklo-
pedisi, vol. I, p. 428 430).
4 N. Iorga, Latins et Grecs d'Orient et retablissement des Tures en Europe (1342-1362),
fn Byzantinisc.he Zeitschrift", XV, Leipzig, 1906; F. Babinger, Beitrage zur Frach-
geschichle der Tiirkenherrschaft in Rumelien (14-15. Jahrhundert), Brunn Munchen Wien,
1944; I. G. Dostian, Boplha ioarcnocnaennexux napoaoe npomue mypeandi aapeccuu e
XIV XV ee., In Vizantiiski Vremennik", vol. VII, Moscova, 1953, p. 32-49; Al. Burmov,
Les problemes de la conquete de la Peninsule des Balkans par les Tures, in Etudes
historiques ...", II, Sofia, 1960, p. 135 143; D. Anghelov, Certains aspects de la
conquele des peuples balkaniques par les Tures, In Byzantinoslavica", Praga, XVII, 1956,
nr. 2, p. 220-276.
6 J. Deny, Timar, Zuama, In E.I., IV, 1934, s. v

www.dacoromanica.ro