Eul liric surprinde natura într-un cadru nocturn, odată cu momentul în care luna se

ivește pe cer. În poem se împletesc elemente ale cadrului cosmic și ale cadrului
terestru, într-un tablou de poveste în care tânăra fată nu face altceva decât să amplifice
frumusețea mediului înconjurător. Universul poetic se apropie de structura unei lumi
de basm, prin oglindirea fetei în lac și prin trimiterile populare – „Sfânta Miercuri”,
„Sfânta Vineri”. Ritualul pe care fata îl face, în toiul nopții, pare unul magic, căci,
privind la undele lacului, aruncă trandafiri roșii în apă, sperând să se ivească un chip
din adâncuri.

Epitete - „neguri albe, strălucite”, „luna argintie”, „trandafirii roșii”, „păru-i

galben”, „ochii ei albaștri”, „umbră fină”, „umbră fermecată”.
Repetiții - „Trandafiri aruncă roșii”, „Trandafiri aruncă tineri”, „De-un cuvânt al
sfintei Miercuri”, „De-un cuvânt al sfintei Vineri”