Spaţiu înainte şi după semnele de punctuaţie?

Mă bucur că ai deschis acest articol pentru a vedea cum poţi să adaugi ingredientele în textul tău,
astfel încât să nu fie lipsit de gust, dar nici prea sărat! Înainte de a citi ce am scris, fă-ţi un ceai,
cafea, pentru că e lung articolul. 🙂

Ştii că se spune că micile detalii sunt cele care fac diferenţa? Într-un text, se analizează şi spaţiile
care se lasă înainte şi după semnele de punctuaţie. E chirurgie lingvistică. Asta face un corector.
Face chirurgie lingvistică. Este atent la spaţiul care se află (sau nu) înainte de virgulă. 🙂 Interesant
este că aceste semne de punctuaţie reprezintă sarea şi piperul unui text. Şi e artă să ştii să le pui,
să accentuezi, să laşi spaţii – astfel, textul are savoare, este foarte uşor de citit, e fluid. Dacă autorul
ştie să pună între virgule un cuvânt, şi cititorul va şti exact ceea ce subliniază autorul.

Însă dacă semnele de punctuaţie sunt lăsate în bătaia vântului – când pui o virgulă pentru că ai
făcut tu o pauză în gând (fără să ai noţiuni elementare de gramatică – subiect, predicat, apoziţie),
când pui prea multe – ţin să te anunţ (cu cel mai mare drag pentru efortul depus) că şi înţelegerea
cititorului a ceea ce citeşte va fi destul de mică. Sau îl vei supune unui mare chin să pună în gând, în
locul tău, acele semne de punctuaţie, spaţii, iar, la un moment dat, cam pe la începutul cărţii, o va
închide pentru că nu o poate citi.

Din păcate, acesta este cazul multor autori care îşi publică creaţiile scrise cum au ştiut ei sau le dau
unor prieteni să le corecteze.

De exemplu, între o fotografie surprinsă de un amator şi una făcută de un profesionist este o

diferenţă foarte mare. Iar azi vom desluşi acest mister, ajutându-te pe tine să începi să scrii cât mai
bine şi să fii atent la frumuseţea textului.

Pentru unii, acest detaliu este atât de nesemnificativ, încât aproape că nici nu există acest subiect.
Pentru alţii, această discuţie este ceva de bază (ca virgula dintre subiect şi predicat), deci, nu ar
trebui să se vorbească despre ea, fiind banală. Asta pentru că cei din urmă ştiu deja regulile şi
pentru ei acest lucru e plictisitor. Pot întreba: pe bune că scrii despre asta? E… simplu.
Nu, nu e simplu. Şi pot confirma cu mâna pe inimă câte spaţii am şters în cele peste 100 de cărţi
corectate până acum. Uneori, nu puteam fi atentă la text, în ansamblu, pentru că eu aveam de şters
spaţii. Nu ştiu exact de ce oamenii nu ştiu sau nu vor să ştie despre acest subiect, însă crede-mă că
pe Facebook poate merge, motivând că scrii în grabă etc. (asta poate într-o discuţie privată, pentru
că, într-un comentariu, iarăşi nu e bine, însă acesta este alt subiect). Dar într-o carte, într-un
articol… te las pe tine să tragi concluzia cum ar arăta.

Iar dacă spui că nu contează forma, ci să înţelegi ce spune autorul, nu ai niciun motiv să citeşti acest
articol, pur şi simplu, nu e pentru tine.

Hai să desluşim dilema spaţiului în privinţa semnelor de punctuaţie. Acum învăţăm. E valabil pentru
orice scrii, indiferent că e vorba de o carte, de un articol, de o declaraţie etc.

Apostroful este semnul grafic care marchează căderea unor sunete de la începutul, de la mijlocul
sau de la sfârşitul unui cuvânt: cre’ că, domnu’.
„După cum observi, nu este spaţiu după apostrof. Apostroful, marcând absența unui caracter, nu
este nici precedat, nici urmat de spațiu suplimentar. În mod evident, când apostroful se pune la
începutul sau la sfârșitul cuvântului, spațiul care delimitează cuvântul se păstrează.” (citat luat
din acest articol unde poţi citi mai mult despre apostrof)

 Aşadar, nu se lasă spaţiu între apostrof (care înlocuieşte o literă) şi cuvântul din care,
să zicem, face parte: domnu’ (domnul), da’ (dar).
Cratima sau liniuţa de unire
„În dicţionar, cratima este un semn grafic, fiind folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care
se pronunţă separat, pentru a despărţi cuvintele în silabe. Se mai numeşte şi liniuţă de unire sau
ortogramă.” (citat din bonusul „Acum ştiu să folosesc cratima” oferit cititorilor care iau cartea
„Gramatica are suflet”)

 În acest caz, nu se lasă spaţiu nici înainte de cratimă, nici după ea.
Concursul s-a terminat. (corect)

Concursul s – a terminat. (greşit)

Concursul s -a terminat. (greşit)

Concursul s- a terminat. (greşit)

Linia de pauză – semnul grafic de punctuație care marchează pauza dintre diferitele părți ale
propoziției, dintre propoziții și fraze.
 Dacă foloseşti cratima ca linie de spaţiu, se lasă un spaţiu înaintea ei şi după ea.
Tatăl meu – un om simplu – a lăsat ceva valoros în urmă. (corect)

Tatăl meu– un om simplu – a lăsat ceva valoros în urmă. (greşit)

Tatăl meu –un om obişnuit – a lăsat ceva valoros în urmă. (greşit)

Tatăl meu– un om simplu– a lăsat ceva valoros în urmă. (greşit)

Două puncte – semnul de punctuație care anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o
concluzie și marchează o pauză mai mică decât cea indicată de punct. Două puncte au rolul de a
atrage atenția a ceea ce urmează după ele.
  Înainte de două puncte, nu pui spaţiu. Însă după acest semn de punctuaţie obligatoriu
laşi spaţiu.
„Să-ţi spun ce mi-a adus tata: un coş cu fructe, o pălărie şi o jucărie.” (Gramatica are suflet)

Ghilimelele – semne grafice pereche folosite pentru a marca un fragment reprodus întocmai după
cum a fost spus sau scris de cineva.
(Te rog, dragă cititorule, atunci când scrii în română şi vine momentul să pui ghilimele, foloseşte-le
pe cele româneşti: „…”! Nu vrei să ştii câte ghilimele am schimbat în toţi aceşti ani pe care le
găseşti comod pe tastatură: “…”,”…”.)
Exemplu:

„Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.” (Gabriel Garcia Marquez) (corect)
„ Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.” (greşit)

„Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima. ” (greşit)

„ Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima. ” (greşit)

Paranteza – semn de punctuaţie care separă, explică sau evidenţiază un anumit text.
Când paranteza este în interiorul frazei, se lasă un spaţiu înainte de paranteza deschisă şi un
spaţiu după paranteza închisă:
Aş vrea să-i spun ce comand (m-am hotărât, în sfârşit) şi îl aştept să vină din pauză.

 (spaţiu înainte de paranteza deschisă, spaţiu după paranteza închisă)

Când, după paranteza de închidere, pui virgulă, de exemplu, nu laşi spaţiu după ea:
Aş vrea să-i spun ce comand (m-am hotărât, în sfârşit), dar a plecat în pauză. (corect)

Aş vrea să-i spun ce comand (m-am hotărât, în sfârşit) , dar a plecat în pauză. (greşit)

 (spaţiu înainte de paranteza deschisă, fără spaţiu după paranteza închisă)

Când paranteza este la sfârşitul frazei, nu se lasă spaţiu între paranteza închisă şi punct (sau
orice alt semn de punctuaţie).
Vrea să vină la noi duminică (azi m-a anunţat). (corect)

Vrea să vină la noi duminică (azi m-a anunţat) . (greşit)

Vrea să vină la noi duminică(azi m-a anunţat) . (greşit)

Atenţie! Nu se lasă spaţiu după paranteza deschisă şi nici înaintea parantezei închise:

Aş vrea să-i spun ce comand (m-am hotărât, în sfârşit), dar a plecat în pauză. (corect)

Aş vrea să-i spun ce comand ( m-am hotărât, în sfârşit ), dar a plecat în pauză. (greşit)

Excepţie, ca în cazul de mai jos, unde nu se lasă niciun spaţiu.

Eşti si(n)gur.

Punctul – semn de punctuaţie care se pune la sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze.
 Fără spaţiu înainte de punct. Se lasă spaţiu după punct.
Vreau să plec acasă. (corect)
Vreau să plec acasă . (greşit)

Vreau să plec acasă. Vine şi fratele meu cu mine. (corect)

Vreau să plec acasă.Vine şi fratele meu cu mine. (greşit)

Excepţii:
Nu se lasă spaţiu după punct când foloseşti:

a) abrevieri: ş.a.m.d.; abrevieri ale numelor: I.L. Caragiale, St.O. Iosif

b) date (12.02.2021).

Punct şi virgulă – semn de punctuaţie folosit pentru a despărţi fie propoziţii, fie grupuri de propoziţii,
concepute ca unităţi relativ independente, în cadrul unei fraze.
 Ca şi în cazul punctului, fără spaţiu înainte de punct şi virgulă şi se lasă spaţiu după
punct şi virgulă.
„Câinele latră; se aude un zgomot afară; a ajuns, în sfârşit, vecinul Vasile la noi.” (Gramatica are
suflet) (corect)
„Câinele latră; se aude un zgomot afară ; a ajuns, în sfârşit, vecinul Vasile la noi.” (greşit)

Punctele de suspensie – arată o întrerupere în şirul gândirii, al acţiunii sau o omisiune în text.
Punctele de suspensie sunt 3 (…), nu.., nu…., nu……
 Fără spaţiu înainte de punctele de suspensie. Pui spaţiu după punctele de suspensie.
Nici nu ştiu dacă să plec sau să rămân… (corect)

Nici nu ştiu dacă să plec sau să rămân … (greşit)

Nici nu ştiu dacă să plec sau să rămân… Tu ce părere ai? (corect)

Nici nu ştiu dacă să plec sau să rămân…Tu ce părere ai? (greşit)

Semnul exclamării – semn de punctuaţie care marchează grafic intonaţia frazelor şi a propoziţiilor
exclamative sau imperative.
 Fără spaţiu înainte de semnul exclamării. Pui spaţiu după semnul exclamării.
Fii atent! Aşteaptă să se facă semaforul verde. (corect)

Fii atent!Aşteaptă să se facă semaforul verde. (greşit)

Semnul întrebării – semn de punctuaţie folosit pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau a frazelor
interogative.
 Fără spaţiu înainte de semnul întrebării. Pui spaţiu după semnul întrebării.
Ce faci aici? Ţi-am spus să aştepţi în casă. (corect)

Ce faci aici?Ţi-am spus să aştepţi în casă. (greşit)

Virgula – semn de punctuaţie care delimitează grafic o pauză între părţi de propoziţie sau între
propoziţiile unei fraze.
 Fără spaţiu înainte de virgulă. Pui spaţiu după virgulă.
Această doamnă, îmbrăcată în galben, mi-a adus o floare. (corect)

Această doamnă , îmbrăcată în galben, mi-a adus o floare. (greşit)

Această doamnă , îmbrăcată în galben , mi-a adus o floare. (greşit)

Uite şi alt exemplu:

Când numerotezi ceva, laşi spaţiu după paranteză:

1) pâine

2) apă

3) ciocolată (corect)

1)pâine

2)apă

3)ciocolată (greşit).