UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE

ORTODOXA

REFEREAT LA : ISTORIA FILOSOFIEI

FILOZOFUL CONSTANTIN NOICA - ,,PARABOLA FIULUI RISIPITOR,,

Pr.Prof.Coordonator : Picu Ocoleanu

Student : Plesoianu Florin-Mihai

CRAIOVA-2014
 Filozoful Constantin Noica (1909-1987)

A fost elev al Liceului bucurestean ,,Spiru Haret,, . A absolvit Facultatea de Litere si

Filozofie din Bucuresti, cu teza de licenta ,,Problema lucrului in sine,, la Kant. In
1939, a obtinut doctoratul in filozofie cu teza Schita pentru istoria lui ,, Cum e cu
putinta ceva nou,, .In anii 1958-1964, a fost detinut politic. Din 1975 s-a retras la
Paltinis. A fost preocupat de toate marile domenii ale filozofiei. Este autorul uneia
dintre cele mai importante lucrari de ontologie din secolul al - XX - lea: ,,Devenirea
intru fiinta,, (1981). Ca lucrari principalea a avut : ,,De dignitate Europae,, ,Devenirea
intru fiinta,, ,Mathesis sau bucuriile simple,, ,Rostirea filozofica romaneasca,,
,Sentimentul romanesc al fiintei,, .1

Pentru Constantin Noica ,, cultura e omeneasca, e adevarul nostru, e ordinea dupa

chipul si asemanarea noastra. Potrivit filozofului roman, pentru intelegerea omului
este necesara clasificarea raporturilor dintre individual si general, dintre om ca
individualitate si om ca fiinta autentica.

Viata nu trebuie sa copleseasca individul, ci dimpotriva, acesta, prin spirit, prin

cultura, printr-o atitudine logica, trebuie sa ia in stapanire suvoiul vietii. In jurnalul
de la Paltinis, Noica chiar ca singura bucurie autentica este cea culturala, a spiritului,
restul fiind desfatari sau chiar neimpliniri.

A ne realiza ca oameni presupune, in perspectiva ganditorului roman, a trai logic, a

infrunta viata cu ajutorul formelor spiritului.2

Spiritul se releva ca ordine, luciditate, instapanire asupra vietii si dezordinii ei. A te

lasa in voia vietii, traind ,,nedisciplinat si amorf,, e totuna, spune Noica, cu ,,a te
desfiinta ca individ,, .

1
Text publicat in presa, locul si data neidentificate, si reluat in volumul: CONSTANTIN NOICA, Eseuri de
Duminica(1936-1943), Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 26-28
2
CONSTANTIN NOICA, Jurnal filozofic, Editura ,,Publicom,, , Bucuresti, 1944; reeditare: Editura Humanitas, Bucuresti,
1990
 ,,Parabola Fiului Risipitor,,-din perspectiva filozofului Constantin Noica

Cel care insa a vazut in parabola lucanica nu doar filozofia implicita in textul ei, ci o
parabola a filozofiei insesi, a fost un filozof roman, Constantin Noica. Acesta afirma
ca deopotriva risipitori, cei doi frati sunt simbolul celor doua fete
antinomicomplementare ale intregii existente si vietii morale: fiul mai mic
intrupeaza pasiunea devenirii, a actiunii si a cunoasterii, a cheltuirii, risipirii si
aventurii, fratele mai mare incarneaza patosul fiintei, al contemplatiei, al fixatiei si al
stabilitatii.

Intre acesti doi poli se joaca perpetuu insusi destinul ontologic al omului; chemat sa
fie devenire intru fiinta, el se poate realiza autentic doar ca o paradoxala coincidenta
a risipirii si adunarii, a aventurii si stabilitatii, a imanentei si transcendentei.

Lasa adevarurile teologiei deoparte; nu te gandi la Cuvant, nici la invatatura, cu-atat

mai putin la dogma. Priveste viata crestinului asa cum este ea, asa cum poate fi ea,
pe masura de totdeauna a omului.

Vei vedea atunci ca polii ei nu sunt decat acestia: fiul risipitor si fratele sau. Intre
aceste doua capete se petrece viata noastra crestina, cu triumfurile, dar mai ales cu
impuritatile ei.

Fiul risipitor greseste pentru ca ignora. Nu cunoaste inca pe Dumnezeu si, intr-un
sens, se ignora si pe sine. Pleaca in lume ca sa se caute. Ca sa-L caute. Va pacatui
mult? Da, va fi numai pacat: sete, curiozitate, ardere. Dar norocul sau e tocmai ca
ignora.3 Tot pacatul lui de ratacitor prin lume tine de nestiinta, adica de nevinovatie.

De aceea tatal il iarta.Fratele fiului risipitor greseste ca stie.Cunoaste pe Dumnezeu

si se cunoaste pe sine.Traieste dupa porunca; de i se va porunci mult, se va supune
mult.Dar stie ca se supune.Stie ca este numai supunere.Tot pacatul lui de fiinta
statatoare si ascultatoare sta in aceasta ca, alaturi de fapta, are si cunoasterea faptei
sale.

3
Finalul Incheierii la: CONSTANTIN NOICA, Schita pentru istoria lui cum e cu putinta ceva nou, ,,Bucovina,, I.E.Toroutiu,
Bucuresti, 1940, p. 319-320
Cum poate fiul risipitor primi ceva de la tatal sau, cand el, fratele care se stie bun, n-
a primit inca totul? De acea tatal nu il rasplateste.4

Si cine stie daca Dumnezeu il mantuieste? Nu este de intrebat cine dintre ei este mai
bun.Nici unul nu are dreptate si nici unul nu e bun. Dar amandoi sunt vii, iata
adevarul. Amandoi traiesc din plin laolalta sau deosebiti, in vazul lumii sau ascunsi
de ea traiesc din plin in inimile noastre de crestini.

I-au purtat cu ei si sfintii.Ii poarta, ca pe cele doua tipuri de viata intre care
putinatatea noastra se misca, fiecare dintre bunii crestini.

Caci crestinatatea inseamna viata acestora care suntem. Si suntem cu fiul risipitor
sau cu fratele fiului risipitor, cand nu suntem cu amandoi. Nu poti spune, hotarat
lucru, cine din ei greseste mai putin. Daca pacatuim asa cum spunea odata un
sfant si teolog ca pacatuim, in genere, din trei indemnuri: din voluptate, din
curiozitate si din orgoliu - , atunci fiul risipitor si fratele sau sunt la fel de vinovati.

Caci primul pacatuieste mai ales din voluptate; ultimul pacatuieste mai ales din
orgoliu; iar amandoi pacatuiesc, in felul lor, din curiozitate: fiul risipitor din
curiozitatea deschisa a aventurierului, iar fratele fiului risipitor din curiozitatea
meschina a retinutului.

Poti prefera un stil de-a fi altui stil de-a fi. Dar amandoi sunt; si amandoi gresesc,
pentru ca sunt.

Ce ii face atat de vii? Poate dublul Acela instinct, despre care spunea odata
Keyserling ca insufleteste toata existent noastra ca oameni: Foamea originara si
Frica originara.

Caci fiul risipitor sta sub semnul foamei; e infometat de lume, de noutate, de
cheltuire.

Iar fratele fiului risipitor sta sub semnul fricii; se teme sa nu piarda, se teme sa riste,
se teme sa dea.

Si iata-i pe amandoi, fata in fata, dupa ce unul a ocolit lumea si celalalt si-a ingrijit
propria sa gradina - iata-i acum, ca doua fete ale vietii iarasi.Nu-i vedeti pe ei, peste
tot?Mi se pare, cateodata, ca-i pot vedea si in Marta si Maria.

4Text publicat in presa, locul si data neidentificate, si reluat in volumul: CONSTANTIN NOICA, Eseuri de
Duminica(1936-1943),Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 26-28
Marta e ursuza, inchisa, vrednica, fireste, dar nemultumita ca fratele. Si Maria este
risipitoare ca fiul. Dar destinul fiului risipitor este sa se piarda in actiune, pe cand
Maria se pierde in contemplatie.

Este, intre ei, toata distanta de la spiritul masculin la spiritul feminin. Incolo insa
sunt aceiasi. E o intreaga lume in fiul risipitor si fratele sau .

Si e atat de plina viata din ei, incat nici unul nu poate fi judecat etic. Fratele cel bun
incorporeaza etica ; dar singur fiul risipitor ar putea scrie una.

Caci etica e o simpla perspectiva asupra vietii, si crestinismul viata nu s-a

descoperit niciodata cu o singura perspectiva. De aceea parabola fiului risipitor este
parabola fiului si a fratelui. Este parabola celor doi copii, care sunt copiii pamantului.

Ca sa-si ilustreze gandul, foloseste aceasta parabola din care a facut, putin, intelesul
vietii sale morale: parabola fiului risipitor.Accentuez si a fratelui lui, pentru ca
parabola nu este numai a fiului.

Fiul sta in cumpana cu fratele. Fiul rataceste in lume solicitat de toate ispitele,
indemnat de toate curiozitatile, as spune: insetat de toate cunoasterile; cumpanit
fiind de fratele care sta acasa, disciplinat de toate ,,ascezele,, , cumintit de toate
ascultarile.

Numai asa are plinatate parabola, numai asa, punand cei doi poli fata in fata, poti
face din aceasta parabola cea mai inalta lectie intalnita, in ceea ce priveste viata
morala crestina.

Viata crestina as zice: viata in duh crestin; fiindca daca spun ,,moral,, , spun prea
putin.Daca nu ar fi viata morala, viata crestina ar trece de partea fratelui; ar trece
mai mult de partea fratelui. Dar e viata.5

Analizati putin pe acest frate, ganditi-va cate tristeti sunt in el, la capatul ascezelor
lui, la capatul cuminteniilor lui, si cata neintelegere. In clipa cand se intoarce fratele,
el e stapanit de invidie.6 O umbra de orgoliu trece peste sufletul lui. Insa fratele
acesta ramane la pragul vietii morale, nu intalneste decat cateva comandamente, nu
savarseste decat cateva supuneri.

5
Tema lui Narcis alcatuieste subiectul unei carti a filozofului contemporan Louis Lavelle. Aproape totul deosebeste
interpretarea acestuia de cea data aici.
6
Luca 15, 11-32; Biblia sau Sfanta Scriptura, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
Bucuresti, 2001.
Si aceleasi stari le intalnesti daca te angajezi adanc in asceza, nu numai ca tehnica,
dar si ca un rost adanc de viata.

Ganditi-va cati oameni, daruiti aparent vietii duhovnicesti, nu si-au pierdut viata!

Fiul risipitor nu ar fi plecat in lume daca isi intalnea invatatorul. Fratele fiului risipitor
ar fi plecat in lume daca intalnea un invatator.Fiul risipitor nu are decat
voluptatea.Fratele fiului risipitor are curiozitatea si orgoliul.7

Cine pacatuieste mai mult?Sau, poate, curiozitate au amandoi.Dar fiul risipitor

deschide usa; fratele sau priveste pe gaura cheii.Daca teologul acesta are dreptate
cand gaseste trei forme ale pacatului: curiozitatea, voluptatea si orgoliul, Fratele la
o analiza si mai adancita are mai ales pacatul acesta ciudat de a-si dubla pacatele
printr-unul din ele permanent prezent.El nu are de pilda simpla curiozitate.

Are curiozitatea curiozitatii: vrea sa vada cum este cand esti curios. Si are
curiozitatea voluptatii, dupa cum are curiozitatea orgoliului.Cateodata fratele fiului
risipitor imi pare atat de infernal incat nici macar nu are un pacat: are pacatul
pacatului.

Printr-o lectura obsesiva, veritabil laitmotiv al operei sale, filozoful roman a reusit
performanta transmutatiei parabolei biblice intr-o parabola ontologica.8 In semn de
recunostinta pentru acest demers exemplar, care demonstreaza stralucitor
fecunditatea speculativa a teologiei si a revelatiei incarnate, volumul de fata se vrea
a fi un modest omagiu adus memoriei filozofului din Paltinis trecut pe 4 decembrie
1987 de la cele vremelnice la cele vesnice.

7
Triodul care cuprinde slujbele bisericesti de la Duminica vamesului si a fariseului pana la Sfanta Inviere, Ed.
Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 1970, p. 16-24
8
Troparul si condacul slujbei bizantine a tunderii in monahism, ritual care in Biserica Ortodoxa actualizeaza existential
scenariul biblic al parabolei fiului risipitor.
 BIBLIOGRAFIE

1. Cartea Fiului Risipitor(o parabola in 6 lecturi pentru omul contemporan),

Editia a - III - a , Editie ingrijita de diac.Ioan I.Ica jr, Editura Deisis, Sibiu 2012.

2. Filozofie(manual pentru clasa a - XII - a),Autori: Ioan N.Rosca, Codruta Sorina

Missbach, Gabriel Ion, Editura Corint.

3. Biblia sau Sfanta Scriptura